Nootropele

o Piracetamul
o Pramiracetamul
o Fenilpiracetamul
o Piritinolul
o Lecitina
o Extractele de Ginkgo biloba

Termenul nootrop a fost introdus în literatura ştiinţifică de Corneliu E. Giurgea în anul

1972 pentru a desemna o clasă nouă de medicamente care trebuia să aibă ca prototip
medicamentul piracetam inventat tot de Giurgea, probabil în anul 1964, şi comercializat de
UCB Pharma sub denumirea comercială de Nootropyl.
În viziunea lui Giurgea şi a adepţilor teoriei sale, medicamentele nootrope sunt
substanţe care îmbunătăţesc procesele de învăţare şi memorizare, cresc rezistenţa creierului la
variate agresiuni cum ar fi electroşocul cerebral convulsivant, hipoxia, efortul maximal de înot,
diverse substanţe toxice, etc, favorizează transferul interemisferic de informaţii şi sunt, practic,
lipsite de efecte adverse.
Substanţele nootrope mai sunt numite neurotrope, neurodinamice sau activatoare ale
metabolismului cerebral. În general aceste efecte sunt puţin susţinute de studii clinice
convingătoare.
Eficacitatea lor este mai degrabă ipotetică, constituită pe baza unor deducţii plecând de
la unele cecetări experimentale.
Probabil efectul placebo are un rol foarte important.
Mecanismul de acţiune (dacă există o acţiune la nivel clinic) rămâne, în orice caz, o
enigmă.
Piracetamul este o substanţă despre care se afirmă că ar creşte rezistenţa creierului la
diferite agresiuni şi ameliorează procesele de învăţare şi memorizare.

Au fost semnalate unele beneficii terapeutice în sindroamele psiho-organice
involutive şi în sindroamele de suferinţă cerebrală acută sau cronică.

La copii au fost semnalate unele rezultate bune în tulburările de comportament şi
de adaptare la mediul familial şi şcolar, în sechelele psiho-afective ale
encefalopatiilor, în stările de întârziere a dezvoltării psihomotorii.

Mecanismul de acţiune nu este cunoscut.

Se afirmă că piracetamul facilitează transferul interemisferic de informaţie,
creşte activitatea circuitelor colinergice şi catecolaminergice la nivel cortical şi
produce modificări ale metabolismului neuronal: diminuă consumul neuronal de
oxigen, favorizează arderea glucozei, favorizează formarea de ATP şi activitatea
glucozo-6-fosfatdehidrogentazei (G-6-PD) fără creşterea producerii de lactat.
Ca reacţii adverse, s-au semnalat, rareori, agitaţie psihomotorie, agresivitate,
insomnie.

În timp au apărut o gamă relativ largă de derivaţi ai piracetamului. Unii au fost

dezvoltaţi ca nootrope cu efect superior piracetamului.
Astfel sunt substanţe precum oxiracetam, aniracetam, pramiracetam şi
fenilpiracetam. Oxiracetamul şi aniracetamul au fost scoase din uz. Despre fenilpiracetam se
afirmă că are o potenţă mai mare decât piracetamul.
Altele par să aibă efect antiepileptic fără să fie foarte clar efectul lor asupra capacităţii de
învăţare şi memorizare. Astfel sunt substanţe precum levetiracetamul, seletracetamul şi
brivaracetamul.
Şi, în fine, există unii derivaţi de piracetam al căror efect este încă foarte neclar precizat,
cum este rolipramul, care este în studii ca antidepresiv şi ca inhibitor specific al
fosdodiesterazei 4 (PDE4).

Pramiracetamul este utilizat ca supliment nutritiv şi se afirmă despre el că

îmbunătăţeşte capacitatea de memorare şi de învăţare.

Este descrisă o creştere a captării colinei şi a activităţii neuronale la nivelul
circuitelor cerebrale colinergice.

Este utilizat în tratamentul tulburărilor de memorie sau de concentrare, de
cauză degenerativă sau vasculară, la vârstnici.

Ca reacţii adverse poate determina agitaţie psihomotorie, insomnie, disforie,
ameţeli, tremor, confuzie, indigestie, greaţă, anorexie, epigastralgii, uscăciunea
gurii, crampe musculare.

Este contraindicat la cei cu hipersensibilitate la pramiracetam sau la excipienţii
din componenţa preparatului.

2
 Fenilpiracetamul a fost dezvoltat în Rusia şi comercializat sub denumirea comercială
de fenotropil. I se atribuie proprietăţi nootrope clasice la o potenţă mai mare decât cea a
piracetamului. Este considerată substanţă dopantă în sport şi a dobândit oarecare notorietate
prin descalificarea a doi sportivi ruşi găsiţi în competiţiile sportive internaţionale pozitivi la
această substanţă. Studiile clinice publicate în reviste ştiinţifice de largă circulaţie sunt extrem
de puţine.

Piritinolul (compus asemănător cu piridoxina - vitamina B6), se afirmă că ameliorează

coordonarea psihomotorie, creşte atenţia şi concentraţia diminuate sub influenţa oboselii.

Clinic, au fost semnalate unele rezultate bune în diferitele manifestări ale
aterosclerozei cerebrale, astenia psihică, sindromul funcţional al traumatismelor
cerebrale etc.

La copii poate fi util în caz de instabilitate fizică şi psihomotorie, tulburări de
comportament, întârzierea psihomotorie.

Mecanismul intim de acţiune nu se cunoaşte dar au fost descrise acţiuni
metabolice cerebrale - favorizarea trecerii glucozei prin bariera
hematoencefalică şi a utilizării ei de către neuroni.

Lecitina este o fosfolipidă despre care se afirmă că intervine favorabil în procesele

metabolice neuronale şi creşte disponibilul de colină (din punct de vedere chimic, lecitina este
fosfatidilcolină).
 Poate fi utilă pentru ameliorarea proceselor de învăţare-memorizare, la bolnavii cu
nevroze sau la cei cu ateroscleroză.
 Ca reacţii adverse pot apare insomnie, modificări ale apetitului, hipersalivaţie.

Extractele de Ginkgo biloba îmbunătăţesc procesele de atenţie şi memorizare şi pot

aduce beneficii simptomatice în unele tulburări psihocompotamentale mai ales la vârstnici
(exceptând boala Alzheimer sau alte demenţe).
 Efectele sunt foarte probabil secundare îmbunătăţirii circulaţiei la nivel cortical.
 Au mai fost descrise efecte asupra metabolismului neuronal (creşterea cantităţii de ATP
şi lactat, creşterea captării glucozei şi oxigenului), influenţarea eliberării, recaptării şi
catabolismului unor neurotransmiţători (noradrenalină, dopamină, acetilcolină, etc.)
precum şi scăderea producerii radicalilor liberi.
 Ca reacţii adverse preparatele conţinând extracte de Ginkgo biloba pot produce
tulburări digestive, cefalee, erupţii cutanate.

3
 De-a lungul timpului foarte multor substanţe li s-au atribuit proprietăţi nootrope, inclusiv
preparatelor biotrofice pe bază de procaină din gama gerovital şi aslavital, dezvoltate de
cercetătorii români, în principal sub coordonarea Anei Aslan.
În ultimii ani tot mai multor plante exotice li se atribuie astfel de proprietăţi nootrope,
plante cum ar fi Medhya Rasayana, Prosopis cineraria, Andrographis paniculata, Alfredia
cernua, Celastrus paniculatus etc, unele din ele cunoscute inclusiv în practici antice precum
practicile indiene Ayurveda (Ayu = viaţă, Vedas = ştiinţă).