SIMPTOME GENERALE

CEFALEEA
DUREREA
OBOSEALA
TULBURĂRILE SOMNULUI
TRANSPIRAŢIA
PRURITUL
SUGHIŢUL
SETEA
MIROSUL
FRISONUL
FEBRA
MODIFICĂRILE VOCII ŞI TULBURĂRILE DE VORBIRE ATITUDINI ŞI POZIŢII
MERSUL MIŞCĂRI INVOLUNTARE

CEFALEEA
** durerea resimţită la nivelul capului

Mecanismele de producere sunt reprezentate de:

→ excitaţia receptorilor durerii de la nivelul durei mater, arterelor şi venelor cerebrale;
→ stimularea asociată a nervilor cranieni senzoriali şi a ramurilor lor vegetative, prin
procese inflamatorii;
→ vasodilataţie;
→ vasoconstricţie;
→ presiune;
→ tracţiune.
Cauzele cefaleei
1. Cauze vasculare
2. Procese intracraniene
3. Cauze extracraniene

1. Cauze vasculare
a) cefaleea vasomotorie frecvent legată de:
→ surmenaj intelectual sau fizic, foame
→ situaţii conflictuale
→ intoxicaţie cronică (CO, metale grele)
→ consum de alcool, cafea, tutun
→ postmedicamentos (nitroglicerină, nifedipin)
Caractere:
→ apăsare, înţepătură, sfredelire
→ difuză, chinuitoare
b) cefaleea prin modificările tensiunii arteriale
• HTA:
→ are apariţie matinală
→ asociază ameţeli, tulburări vizuale (fosfene) sau auditive (acufene)
→ este localizată: occipital, temporo-occipital (în cască) sau frontal
• hTA:
→ are localizare frontală
→ este declanşată de schimbările de poziţie
 c) cefaleea prin tulburări vasculare determinate de:
→ spasme de acomodare (localizare frontală, apariţie consecutivă cititului sau
scrisului)
→ stază cerebrală – apare în CPC – cefaleea este bifazică (miezul nopţii şi dimineaţa),
are caracter difuz şi se asociază cu somnolenţă
Migrena (hemicrania) – cefalalgie primară
→ este determinată de vasoconstricţie urmată de vasodilataţie intensă a vaselor
intracraniene
Caracteristici
→ are caracter pulsatil
→ este predominant unilateral
→ localizare frontală sau /si temporală apoi → toată 1⁄2 capului
→ prevalenta la femei
→ accesele migrenoase sunt ciclice
Se descriu 4 faze
1. Prodromul → pacientul este anxios, +/- hiperfagie
2. Aura unilaterală → scotoame, tulburări de vorbire, stări confuzionale de scurtă
durată
3. Durerea de cap → unilaterală, accentuată de poziţie, tuse, lumină
4. Revenirea la normal → de obicei după somn
Asociază:
→ hipersensibilitate la lumină şi zgomot
→ hipersensibilitatea pielii păroase a capului
→ paloare a hemifaciesului de aceeasi parte
→ ameţeli, tahicardie, transpiraţii, greţuri, vărsături
2. Procese intracraniene
a) tumori cerebrale
→ cefaleea este progresivă, permanentă
→ simptome asociate: tulburări vizuale, vărsături explozive neprecedate de
greaţă, bradicardie
→ intensitatea durerii poate fi influenţată de schimbările poziţiei capului
b) alte cauze:
→ encefalite, meningite, abces cerebral
→ hematoame cerebrale
→ după puncţie rahidiană
→ boli ale cutiei craniene-boala Paget
→ mielom multiplu
3. Cauze extracraniene
• de vecinătate:
→ spondiloza cervicală – cefaleea este accentuată la mişcările capului
→ otite, mastoidite – cefaleea este temporală, unilaterală, intermitentă
→ sinuzita frontală, etmoidală, maxilară – cefaleea are caracter de durere
persistentă, accentuată dimineaţa şi la aplecarea capului;
→ afecţiuni dentare – durere locală cu caracter pulsatil, uneori iradiind şi în
zonele învecinate;
→ nevralgiile nervilor cranieni – localizare caracteristică şi intensitate de obicei
mare
• la distanţă:
→ boli febrile
→ boli hematologice (anemii, poliglobulii)
→ boli digestive (boala ulceroasă, suferinţe hepatice şi biliare, parazitoze)
→ boli renale
→ boli endocrine (hipercorticismul)
→ boli metabolice (hipoglicemiile)

DUREREA
→ simptom des întâlnit printre MI
→ capătă părţii din corp unde este localizată (durere precordială, toracică,
abdominală, lombară)

Se descriu următoarele caractere:

• P (precipitating, palliative factors): factori provocatori, de accentuare sau de
ameliorare
• Q (quality): calitatea durerii (junghi, apăsare, arsură)
• R (region, radiation): localizare, iradiere
• S (severity, subjective description): severitate
• T (timing): durată

P (precipitating, palliative factors) = factori provocatori, de accentuare sau de

ameliorare
Exemplu:
– agravarea prin tuse
– agravarea la efort
– agravarea postalimentara sau de foame
– calmarea prin alimentatie
– calmarea prin repaus
– calmarea dupa administrarea de medicamente:
→ alcaline
→ antispastice
→ antialgice
Q (quality): calitatea durerii
– junghi, apăsare, arsură
– profundă/superficială
– pulsatilă
– continuă

S (severity, subjective description): severitate

– acută/cronică
– ca un pumnal
– cu semne/simptome asociate

T (timing): durată
– ziua, la efort/noaptea, în repaos
– minute/ore/zile
– ritmică
• Simptome si semne asociate
→ greţuri, vărsături, constipatie
→ tulburări vizuale (diplopie, fotofobie, scotoame)
→ tulburări neurologice (parestezii, etc.)
→ tulburări de diureză (oligurie, polakiurie, etc)

OBOSEALA
**reprezintă diminuarea capacităţii funcţionale a unui aparat, sistem funcţional
sau a întregului organism.

Forme clinice:
a) Oboseala fiziologică (surmenajul fizic)
→ secundară unui efort fizic excesiv
b) Oboseala patologică:
→ psihogenă – apare în situaţii de stress;
→ boli febrile (virale, bacteriene);
→ boli cardiovasculare: valvulopatii, IC;
→ boli hepatice: oboseala este postprandială;
→ boli renale: IRC – are caracter progresiv;
→ boli endocrine:
→ boala Addison – oboseala are caracter vesperal, apoi devine perma-
nentă neameliorată de odihnă şi somn (apare inaintea tulburărilor de
pigmentare şi se asociază cu hTA, hipotermie, hiponatremie, hipoclo-
remie);
→ tireotoxicoza – bolnavul este mai obosit dimineaţa
→ hipotiroidia – scade forţa musculară, lipsă de energie şi bradipsihie
→ hiperaldosteronismul primar (boala Conn) – cefalee, fatigabilitate
musculară, hipopotasemie, hipertensiune arterială diastolică
→ boli metabolice – diabet decompensat (hipoglicemie);
→ boli neurologice: b. Parkinson, miastenia gravis, polineuropatiile, scleroza
în plăci;
→ tumori maligne;
→ boli hematologice: anemii, limfoame;
→ boli reumatice
→ intoxicaţii cronice: alcool, Pb, nicotină

TULBURĂRILE SOMNULUI
Necesităţile fiziologice de somn pentru un adult sunt de 7-9 ore/zi, ele variind cu vârsta
şi cu munca depusă în timpul zilei.
INSOMNIA
**reducerea duratei normale de somn prin adormire dificilă, trezire în cursul
nopţii sau trezirea foarte matinală
Cauze:
• ocazională (incidentală) – condiţii excitante pentru sistemul nervos central
→ interne (endogene)
– muncă intensă de concentrare până la ora culcării
– oboseală fizică excesivă
– preocupări, anxietate, nelinişte, teamă
→ externe (exogene)
 – ambianţă excitantă (căldură excesivă, lumină, zgomote)
– condiţii speciale meteorologice (vânt, furtună, ploaie)
– ingestie alimentară sau medicamentoasă excitantă (cafea, ciocolată,
masă copioasă, digitală)
• de durată (de fond)
→ afecţiuni neuropsihice: traumatisme craniene, tumori cerebrale
→ infecţii acute sau subacute cu dureri şi/sau febră
→ toxice: etilismul cronic, abuz de hipnotice sau încetarea lor
→ afecţiuni viscerale diverse:
* tusigene şi dispneizante (bronşită cronică, bronşiectazii, astm bronşic, IVS;
* dureri nocturne (ulcer duodenal);
* tulburări urinare (cistită, adenom de prostată)

HIPERSOMNIA
**stare caracterizată printr-un exces de somn, care se raportează fie la tendinţa
de a adormi cu uşurinţă, fie la durata prelungită a somnului, fie la profunzimea
deosebită a lui.
Cauze:
• fiziologice:
→ oboseală excesivă după eforturi
→ convalescenţa unor boli prelungite
• patologice:
→ neurologice: ateroscleroză cerebrală, senilitate, tumori cerebrale, encefalite,
epilepsie;
→ generale și viscerale:
– toxice exogene (alcool, barbiturice)
– toxice endogene (insuficiență hepatică, renală, cetoacidoză diabetică)
– infecții prelungite
– traume fizice sau psihice
– afecțiuni endocrine (obezitate, hipotiroidie)

TRANSPIRAŢIA
*reprezintă creşterea secreţiei sudorale a pielii
*semnalată de pacient la anamneză sau remarcată la examenul obiectiv
• Cauze:
→ boli febrile (când scade temperatura)
→ menopauză – după valuri de căldură
→ TBC, RAA (miros acru intepător, deshidratează pacientul), boala Hodgkin –
nocturnă
→ hipertiroidie, nevrotici, anxioşi – la faţă, palme, plante
→ hemiplegii – unilaterală de partea paralizată
→ rahitism – în regiunea occipitală (“semnul pernei ude”), frontală, perinazal
→ dureri paroxistice
→ intoxicaţii nicotinice
→ oboseala, frica, stări nervoase, efort mental → faţa palmară a mainilor şi
plantară a picioarelor, pe frunte (sunt reci)
!!! Transpiraţia acută (apare brusc)
→ IMA
→ HDS (colaps prin hemoragie abundentă)
→ hipoglicemie
→ intoxicaţie acută (CO, benzină, ciuperci)
→ hipertensiunea paroxistică (feocromocitom)
→ acces de epilepsie
→ o criză de tahicardie paroxistică
→ rău de mare, rău de mişcare
Atenție: Când transpiraţiile sunt abundente pot produce pierderi importante de apă şi
electroliţi.

PRURITUL
** reprezintă senzaţia subiectivă produsă de o stimulare de natură chimică,
mecanică sau termică a receptorilor specializaţi situaţi la joncţiunea
dermoepidermică.
Cauze:
→ afecţiuni dermatologice – eczeme, urticaria, micozele, scabia, păduchii
→ afecţiuni metabolice – diabet zaharat
→ afecţiuni hepatice – icter (de retenţie, insuficienţă hepatică), colecistite cronice,
ciroza biliară
→ afecţiuni renale – insuficienţă renală cronică (stadiul uremic)
→ afecţiuni hematologice – boala Hodgkin, policitemia vera
→ boli endocrine – hipertiroidia, menopauza
→ infestări parazitare – oxiuri, chist hidatic
→ neoplasme – prurit paraneoplazic

SUGHIŢUL
** un simptom datorat excitaţiei nervului frenic care determină o contracţie
bruscă a diafragmului şi un spasm al corzilor vocale, manifestat printr-un
zgomot caracteristic.
Tipuri:
→ sughiţul de lungă durată
→ sughiţul trecător
Sughiţul de lungă durată este condiţionat organic.
După mecanismul de producere poate fi:
a) de origine centrală:
→ meningită, encefalită
→ tumori cerebrale
→ ateroscleroză cerebrală
→ epilepsie
→ comă diabetică
→ etilism
→ uremie
b) de origine periferică:
→ adenopatii cervicale, adenopatii hilare
→ neoplasm bronşic, esofagian,
 → diverticul esofagian
→ guşă
c) de origine reflexă:
→ peritonită
→ abcese subfrenice
→ necroză pancreatică
→ meteorism
→ ascită
→ sarcina
Sughiţul trecător:
→ după consumul de băuturi gazoase
→ tahifagie
→ psihopaţi
→ isterici

SETEA
** senzaţia de uscăciune a mucoasei buco-faringiene care necesită ingestia de
lichide
** traduce deshidratarea organismului şi exprimă nevoia fiziologică a acestuia
de lichide

Modificările setei sunt de două categorii:

→ cantitative: polidipsia, oligodipsia, adipsia
→ calitative: potomania, dipsomania, dipsofobia.

Polidipsia – creşterea senzaţiei de sete şi a consumului de lichide.

*incidentală, episodică:
→ transpiraţii abundente
→ vărsături prelungite, repetate
→ hemoragie masivă,
→ după administrarea de diuretice
*de durată, continuă, permanentă:
→ stenoze pilorice, cu vărsături repetate
→ hipermenoree
→ paracenteze repetate
→ diabet insipid
→ diabet zaharat
→ hipertiroidie
→ stări nevrotice
→ polidipsie primară (potomanie)
→ etilismul cronic (dipsomanie)

Potomania – impulsul morbid de a bea în cantitate mare, orice lichid, mai ales apă
Dipsomania – constituie impulsul irezistibil de a bea, indiferent ce, mai ales alcool
Hipodipsia/adipsia – leziuni hipotalamice
Dipsofobia – este repulsia faţă de apă, lichide (în stările de hiperhidratare celulară)
MIROSUL
Are importanţă ca:
→ ca tulburare senzorială percepută de bolnav
→ senzaţie olfactivă particulară percepută de medic
a) Tulburările senzoriale olfactive sunt:
→ anosmia – pierderea totală a simţului mirosului (cauze locale, nazale sau
centrale, infectii virale)
→ hipoosmia – diminuarea senzaţiei olfactive (fumători)
→ hiperosmia – perceperea exagerată a mirosului (cocainomani, histerie)
→ parosmia (halucinaţii olfactive) – confuzia mirosurilor → apar în tumori
cerebrale, tabes, isterie
→ pervertirea mirosurilor – este perceperea denaturată a mirosului, care nu mai
corespunde realităţii ( mirosul de parfum este luat drept ceapă) → poate apare
la nevropaţi şi în afecţiuni sinusale mai ales post gripale

b) Senzaţii olfactive percepute de medic:

→ foetor “ex ore” – halenă fetidă: carii dentare, amigdalită, pioree alveolară,
stenoză pilorică
→ miros de acetonă (mere fermentate) – diabet zaharat cu acidocetoză
→ miros amoniacal (urină) – uremici, prostatici
→ mirosul fetid al hepaticilor (fructe putrede) – ciroze
→ miros putrid – abces pulmonar, bronşiectazii
→ miros fecaloid – ocluzie intestinală sau fistule gastrocolice
→ mirosuri particulare apar în intoxicaţii:
– miros de migdale amare (intoxicaţia cu cianuri)
– miros de usturoi (intoxicaţia cu organofosforate)

FRISONUL
** Senzaţia bruscă de frig, asociată cu tremurături inegale, neregulate, de scurtă
durată şi piloerecţie.

Tipuri:
→ frison psihic – provocat de frică
→ frison reflex – determinat de acţiunea bruscă a frigului asupra pielii
→ frison febril
→ frison iatrogen – după perfuzii sau transfuzii

FEBRA
** ridicarea temperaturii corpului de cauze patologice (fervere = a fi fierbinte)
N = temperatura corpului nu depăşeşte 37oC.

Se descriu:
Temperatura periferică (cutanată)
– se determină la nivelul axilei sau al plicii inghinale (pentru copii)
Temperatura centrală
– se determină la nivelul cavităţii bucale, rectului, vaginului
Temperatura centrală este cu aproximativ 0,5oC mai mare decât cea axilară.
 • Întrebări țintite
Se pun întrebări care urmăresc stabilirea unor conexiuni între febră și unele simptome
care aparțin altor aparate sau sisteme:
– Sfera ORL;
– Tegumente;
– Manifestări respiratorii;
– Manifestări gastrointestinale;
– Manifestări urinare;
– Icter;
– Pierdere în greutate;
– Cefalee;
– Intervenții.

Cauze:
• Infecţioase
→ infecţii generalizate acute sau cronice fără semne de localizare (viroze,
bacteriemii, septicemii)
→ infecţii generale cu semne de localizare: TBC, endocardită
→ infecţii localizate superficiale (celulite)
→ infecţii localizate profunde intraabdominale, intratoracice, intramusculare
(flegmon, abces subfrenic, colecistita acuta, pneumonii, etc.)
→ infecţii in sfera ORL: otite, sinuzite, amigdalite
→ infecţii urinare
→ infecţii fungice (aspergiloza); parazitoze (malaria, febra tifoida, trichineloza)
→ meningite, osteomielite
• Neinfecţioase
→ neoplasme: pulmonare, digestive, renale, cerebrale
→ hemopatii maligne: boala Hodgkin, leucemii
→ boli autoimune: LES, PR, sclerodermie, dermatomiozită, RAA, boli
inflamatorii intestinale
→ boli neurologice: hemoragii cerebrale sau meningiene, edem cerebral,
tumori cerebrale
→ boli endocrine : hipertiroidism, hiperestrogenism
→ boli metabolice: uremie, gută
→ postmedicamentoasă (eritromicina, heparina, procainamida
→ distrugeri tisulare (hematoame, arsuri, infarctizări – inclusiv embolism
pulmonar)
→ boli granulomatoase: sarcoidoza, hepatite granulomatoase
→ alte cauze: febra mediteraneana, tiroidite

Grade de febră:
→ stare subfebrilă – 37-38oC
→ stare febrilă
moderată 38-39oC
ridicată 39-41oC
hipertermie 41-42oC
Sindrom febril prelungit = creșterea temperaturii corpului mai mult de 3 săptămani
Creşterea temperaturii urmează 3 etape:
* perioada incipientă – de debut – stadium incrementi: febra creşte brusc sau
progresiv
* perioada de stare – fastigium – curba termică atinge apogeul
* perioada de declin – stadium decrementi: scăderea se produce încet (in lizis) sau
brusc (in crisis)

Simptome asociate:
→ cefalee, frison, transpiraţii, mialgii
→ herpes labial
→ astenie, anorexie
→ tahicardie

Tipuri de febră:
1. Febră continuă (în platou)
→ diferenţa de temperatură între dimineaţă şi seară este sub 1 oC
→ apare în pneumonia francă lobară, osteomielită, erizipel, febra tifoidă
2. Febră remitentă
→ diferenţa între dimineaţă şi seară este peste 1oC dar nu scade sub 37oC
→ apare în TBC, septicemia, bronhopneumonie
3. Febră intermitentă
→ febră cu variaţii mari, bolnavul devenind uneori afebril
→ survine la intervale diferite
* cotidiană: febra apare după o zi de afebrilitate (în septicemii, pielite)
* terţă: febra apare după 2 zile de afebrilitate (malarie cu Plasmodium
falciparum)
* quartă: febra apare după 3 zile de afebrilitate (malarie cu Plasmodium
malariae)
4. Febră hectică
→ cu oscilaţii zilnice foarte mari, 3-5oC
→ tuberculoză cavitară, septicemii
5. Febră recurentă
→ două sau mai multe episoade febrile separate de câteva episoade afebrile
→ apare în febra recurentă, boala Hodgkin, infecţii urinare, infecţii biliare,
tuberculoză
6. Febră ondulantă
→ prezintă o curbă febrilă ascendentă până la apogeu, apoi urmează o
descreştere treptată până la afebrilitate
→ apare în boala Hodgkin, neoplasme, endocardite
7. Febră inversă
→ temperatura matinală este mai mare decât cea vesperală
→ apare în unele forme de tuberculoză pulmonară şi supuraţii închise
8. Febră neregulată
→ nesistematizată
→ apare în tuberculoza cavitară, supuraţii, septicemii

• Asocieri de semne și simptome

În practică sunt utile asocierile de semne și simptome:
– Febră + adenopatie generalizată = Boli de sânge, autoimune;
– Febră + adenopatie localizată = Neoplazii;
 – Febră + durere osoasă și tumefacție locală = Osteomielită;
– Febră + poliadenopatie + angină + hepatosplenomegalie = Mononucleoză
infecțioasă;
– Febră + angină + purpură + anemie = Leucemie acută;
– Febră + artrită + noduli subcutanați + cardită = Reumatism articular acut.

MODIFICĂRILE VOCII ŞI TULBURĂRILE DE VORBIRE

A. Modificările vocii
→ fiziologice: graviditate, pubertate, perioadă premenstruală
→ patologice: laringite, neoplasm laringian, mixedem
Răguşeala (disfonia) reprezintă diminuarea intensităţii şi tonalităţii sunetelor.
Cauze:
→ locale: laringite acute şi cronice, noduli laringieni, edem laringian, tumori laringiene
→ regionale: afectarea nervului laringeu superior prin adenopatii hilare, anevrism
aortic, tumori şi inflamaţii mediastin
→ generale: mixedem, acromegalie, boală Cushing, miastenie

Vocea bitonală – este o disfonie care constă în dedublarea vocii prin

concomitenţa a două sunete.
Cauze:
→ locale: polipi, tumori a unei singure corzi
→ regionale: afectarea nervului laringeu superior prin adenopatii hilare, anevrism
aortic, tumori şi inflamaţii mediastinale
→ centrale: encefalite, tumori cerebrale (afectarea nn recurenti)

Vocea nazonată – caracterizată prin jena şi alterarea pronunţiei consoanelor

explozive (p, b, d, t) cu o nuanţă particulară.
Cauze:
→ paralizia sau pareza vălului palatin de cauze: inflamatorii, tumorale sau centrale
(encefalite, tumori)

Afonia – este caracterizată prin slăbirea până la dispariţie a vocii

Cauze:
→ afecţiuni locale laringiene: laringite acute sau cronice, neoplasm laringian
→ paralizie de nervi recurenţi: encefalite, tumori cerebrale
→ cauze generale: IC, IM, mixedem, caşexii, IRenală, etilism cronic

B. Tulburările de vorbire
Afazia este tulburarea de înţelegere şi întrebuinţare a cuvintelor.
→ bolnavul este incapabil:
– să se exprime prin vorbă sau scris
– să înţeleagă vorba sau scrisul
După cum tulburarea se referă primitiv la:
→ expresia limbajului (vorbire, scris) → afazie motorie ori de expresie
→ înţelegerea limbajului (audiţie, lectură) → afazie senzorială ori de înţelegere

Afazia apare în:

→ encefalite, epilepsie, abcese cerebrale,
→ tabes,
→ accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale
Dizartria este perturbarea emisiei şi pronunţiei cuvintelor cu sau fără tulburări
de deglutiţie.
Cauze centrale:
→ ateroscleroza cerebrală
→ accidente vasculare cerebrale
→ tumori cerebrale
→ boală Parkinson
Cauze periferice:
→ hipotiroidia
→ inflamaţii bucolinguale
→ tumori linguale
→ paralizia de văl palatin

ATITUDINI ŞI POZIŢII
Poziţia spontană a bolnavului permite unele aprecieri referitoare la gravitatea
îmbolnăvirii.
Această poziţie a bolnavului poate fi:
→ activă – liberă, cu posibilităţi de mişcare (persoane sănătoase)
→ pasivă – adinamică, flască, apatică cu imposibilitatea de mişcare
– caracterizează situaţiile grave, stările comatoase
→ forţată – impusă de suferinţele bolnavului (se incearcă calmarea unui
simptom: durere, dispnee, etc)

Atitudini şi poziţii forțate, antalgice – sunt poziţii forţate de diverse dureri în

evoluţia unor boli
→ decubit lateral pe partea sănătoasă – în pleuritele hiperalgice, nevralgiile
intercostale (pentru a evita durerea prin presiune pe partea bolnavă)
→ ghemuită – bolnavul îşi flectează coapsele pe abdomen şi cu pumnii apasă
abdomenul pentru a-şi atenua durerea în ulcerul penetrant si pancreatită
→ decubit ventral – migrena, colicile intestinale, ulcer G, D
→ rigidă, imobilă – angina pectorală, embolia pulmonară
→ poziţia şezandă – cancerul pancreatic
→ decubit dorsal cu gambele flectate – sciatalgie (poziția Fowler), peritonită, ulcer
perforat
→ decubit lateral drept – cardiacii

Atitudini şi poziţii forţate antidispneice

→ ortopneea – este poziţia şemisezândă sau şezândă, cu hiperextensia capului şi
sprijinirea în braţe, adoptată spontan de bolnav pentru ameliorarea respiraţiei
– caracterizează IVS, ICG şi astmul bronşic în criză
→ decubit lateral de partea afectată – este adoptat de bolnav pentru a ameliora
respiraţia şi hematoza în hemitoracele sănătos
– apare în pleurezia exudativă
→ semnul pernei sau semnul rugăciunii mahomedane – bolnavul se aşază aplecat
anterior pe o pernă pusă pe genunchi sau stă în genunchi sprijinit anterior pe coate.
– prin aplecarea înainte a toracelui, lichidul pericardic se deplasează
anterior decomprimând vasele mari de la baza inimii
– apare în pericardita exudativă
→ poziţia ghemuită “pe vine” – apare în cardiopatii congenitale cianogene
(tetralogia Fallot)
Atitudini şi poziţii contracturante
→ poziţia “în cocoş de puşcă”
→ culcat lateral cu capul în hiperextensie
→ coapsele flectate pe abdomen
→ gambele flectate pe coapse
→ mâinile prinse între genunchia
→ se explică prin contracţia muşchilor paravertebrali
→ apare în meningite
→ opistotonus = opisthen = “îndărăt”, tonos-tensiune
→ decubit dorsal, corpul sprijinit doar pe vertex şi călcâie, luând formă de arc
→ apare datorită contracturii extensorilor cefei, spatelui, coapsei
→ apare în tetanos, tumori cerebrale, intoxicaţii cu stricnină
→ torticolis = înclinarea laterală a capului (involuntară), cu limitarea mişcărilor
datorită contracturii muşchilor laterocervicali (sternocleidomastoidieni)
Cauze:
→ congenital
→ afecţiuni ale coloanei cervicale (inflamatorii, traumatisme, hernii de disc)
→ flegmon amigdalian sau alt proces inflamator de vecinătate
→ afecţuni neurologice, torticolis paralitic, spasmodic în AVC, meningite
→ torticolis histeric
→ Atenţie – la copii → paralizia muşchilor oculari se asociază cu un «torticolis
compensator»

MERSUL
** indiciu important privind dg. în:
→ diverse boli neurologice
→ afecţiuni ale aparatului locomotor
→ intoxicaţii
→ mersul “cosit” – membrul inferior descrie un arc de cerc în timpul mersului – în
hemipareze spastice (sd. Piramidal in faza spastică-sechelară)
→ mersul rigid, fix, cu paşii mici şi capul aplecat înainte – în ateroscleroză şi
parkinsonism
→ mersul antalgic, şchiopătat – în afecţiuni reumatismale şi în sciatică
→ mersul talonat – dezordonat, loveşte pământul cu călcâiul – în tabes
→ mersul stepat – bolnavul nu poate ridica vârful piciorului; laba piciorului atârnând,
bolnavul ridică mult membrul inferior în mers şi loveşte pământul întâi cu vârful
piciorului şi apoi cu călcâiul – în paralizia de sciatic popliteu extern
→ mersul ebrios (ca de om beat) – mers cu bază de susţinere lărgită, nesigur – în
leziunile labirintice şi cerebeloase
→ mersul de “raţă” – legănat – luxaţia congenitală de şold, coxartroză

MIŞCĂRI INVOLUNTARE
Tremurăturile – mişcări ritmice, rapide, de mică amplitudine ce cuprind întregul corp
sau numai anumite segmente
Pot fi:
→ rapide şi fine – la membrele superioare:
Cauze → frig, oboseală, emoţii, consum excesiv de cafea, alcool, hipertiroidism,
distonie neurovegetativă (+ tremurături ale pleoapelor)
→ ample şi rare:
→ flepping-tremor (ca bătăile aripilor de păsări) – în encefalopatia portală
→ boala Parkinson
→ ateroscleroză cerebrală – “tremor senil” – la cap şi mâini

Contracţiile musculare – sunt de cele mai multe ori involuntare

→ trismusul – imposibilitatea deschiderii gurii prin contracţia muşchilor maseteri
Cauze:
→ centrale: tetanie, tetanos, meningite, tumori cerebrale
→ periferice: angine severe, stomatita ulcerată, tumori parotidiene, artrita şi anchiloza
articulaţiei temporomandibulare

→ ticul nervos – spasm muscular involuntar facial sau cu altă localizare este
accentuat de emoţii şi stress → apare în encefalită şi la nevropaţi
→ convulsiile – sunt contracţii intermitente ale muşchilor, cu o durată variabilă
Tipuri:
* clonice: mişcări ample, violente, dezordonate ale întregului corp
* tonice: rigiditatea segmentelor interesate
* tonico-clonice
→ apar în epilepsie, HT intracraniană, intoxicaţii exogene

→ crampele – sunt contracţii dureroase ale unor grupe musculare apărute după
efort fizic intens, intoxicaţii alcoolice, nicotinice, ischemie musculară sau
hipoperfuzie arterială (arteriopatie obliterantă)

→ mişcările coreice – sunt mişcări bruşte involuntare, dezordonate, bruşte ce

cuprind muşchii feţei şi membrelor
Apar în:
* coreea Sydenham → secundară RAA, scarlatină, nefrită, encefalită
* coreea ereditară Huntington

FACIESURI
STARE DE NUTRIȚIE
STATURA
TULBURĂRI DE CONȘTIENȚĂ
FACIESUL
→ reprezintă modificarea fizică a feţei ce apare ca urmare a unei boli
→ semnificaţie de mare valoare în semiologie şi în stabilirea diagnosticului

1. FACIESUL ÎN COLAGENOZE
Faciesul din lupusul eritematos sistemic (LES)
→ prezintă o erupţie eritemato-scuamoasă-cicatriceală (rash) localizată la
nivelul nasului şi pomeţilor – cu aspect de fluture/aripi de liliac – “vespertilio”
→ este respectată regiunea perioculară
Faciesul din sclerodermie
→ imaginea clasică de “icoană bizantină”
→ atrofierea, indurarea şi subţierea pielii
→ aderenţa de planurile profunde
→ pliurile dispărute (pielea dură nu face pliu)
→ pielea este depigmentată, cu mici puncte de hiperpigmentare
→ subţierea buzelor, nasului
 → micşorarea orificiului bucal (microstomie), limbă scurtată
→ mimică imposibilă cu aspect rigid de mască
→ mişcări reduse ale pielii frunţii, pleoapelor, buzelor
→ atrofia mucoaselor se întinde în jos către faringe şi esofag, determinând
dificultăţi de vorbire şi alimentare
Faciesul din dermatomiozită
→ eritemul periorbital bilateral însotit de edem si teleangiectazii
→ culoarea pielii este liliachie, roșu-violaceu, în totalitate sau numai la nivelul
obrajilor și piramidei nazale
– această coloraţie se asociază cu edemul cutanat localizat predominant palpebral si
periorbital, însotit de iritatie conjunctivală si iriană, ceea ce conferă faciesului un
aspect înlăcrimat, trist.
Faciesul din sindromul Sjögren (colagenoză – sindromul Gougerot-Nonwer-
Sjögren) – boală aproape exclusiv feminină;
→ prezintă caracteristic un luciu particular al conjunctivelor care sunt
hiperemiate, uscate datorită cherato-conjunctivitei
→ clipitul este frecvent şi accentuează senzaţia de uscăciune a conjunctivelor.

2. FACIESUL IN BOLI ENDOCRINE

Faciesul din hipertiroidie (boala Basedov)
→ expresie de spaimă, nelinişte
→ exoftalmie bilaterală uşor asimetrică
→ fantă palpebrală larg deschisă
→ strălucire particulară a sclerei
→ edem periorbitar cu hiperpigmentaţie
→ clipeşte rar, pleoapele închise, tremură
→ retracţia pleoapei superioare
→ întârzierea coborârii pleoapei superioare la privirea în jos (asinergism
oculopalpebral)
→ labilitate psihică, nervozitate
→ piele caldă, umedă, subţire
→ păr mătăsos, subţire, friabil
→ unghii lucioase, subţiri
→ tremurăturile fine, involuntare ale extremităţilor
→ tahicardie, transpiraţii, nervozitate
→ scădere ponderală
→ toleranţă crescută la frig
→ +/- mărirea de volum a glandei tiroide
Faciesul din hipotiroidie (mixedem)
→ privire inexpresivă, aspect adormit, buhăit
→ piele aspră, îngroşată, rece, ceroasă
→ păr aspru, decolorat, uscat
→ alopecia jumătăţii externe a sprâncenelor – semnul Herthoge
→ pleoapele sunt edemaţiate şi au tendinţa la cădere – blefaroptoză
→ buze groase, macroglosie cu amprente dentare
→ pavilionul urechii îngroşat, cu aspect gelatinos
→ unghii groase, mate, casante şi cu striaţii longitudinale
→ bradilalie, bradipsihie, bradikinezie, indiferenţă apatie
→ voce aspră şi groasă, toleranţă scăzută la frig
Faciesul cushingoid – din hipercorticism (boala Cushing) = exces de cortizol
→ faţă rotundă, în “lună plină”, aspect congestiv, pletoric, de sănătate
→ grăsimea este depusă la nivelul obrajilor (preauricular – pacientul nu-şi
poate vedea urechile cand se priveşte în oglindă din faţă), bărbiei şi
submentonier
→ gât scurt, gros, cu strat adipos interscapulovertebral – “ceafă de bizon”
→ piele subţire cu teleangiectazii şi acnee
→ hirsutism
→ vergeturi roz-violacee pe abdomen, coapse şi fese (L ≈ 20cm, l ≈ 3cm)

Faciesul din acromegalie (exces de hormon de creștere)

→ cap mare, mandibula proemină “în galoş” (prognatism)
→ proeminenţa oaselor frontale, zigomatice şi occipitale
→ nas mare, turtit, urechile şi buzele mari
→ pielea ingroşată, sanţurile feţei foarte accentuate
→ pliurile frunţii îngroşate
→ limbă mărită cu amprente dentare
→ dinţii “în evantai” – spaţii interdentare lărgite
→ mâini şi picioare mari

Faciesul addisonian (boala Addison – insuficienţă corticosuprarenală cronică)

→ modificări de culoare ale pielii, asemănătoare cu cafeaua cu lapte, sau cu pâinea
rumenită, sau cu culoarea ciocolatei
→ pe acest fond de hiperpigmentare difuză apar pete si mai pigmentate, repartizate
neuniform si care imprimă un aspect murdar, neîngrijit. Mărimea petelor este foarte
diferită de la câtiva milimetri, la 1 cm. Aceleași pete pigmentare apar şi în cavitatea
bucală (pe mucoase).

Faciesul din nanismul hipofizar sau facies hipopituitar

→ contrast între aspectul infantil si îmbătrânit al pielii acestor bolnavi
→ variabil apare pigmentarea moderată a nasului și obrajilor cu aspect de fluture,
alteori apar efelide

Faciesul din sindromul SHEEHAN (necroza partială a anterohipofizei postpartum)

→ trăsăturile feței sunt şterse, pielea din jurul ochilor este colorată în galben deschis
și este umflată, buhăită și ridicată, iar perii din 1/3 externă a sprâncenelor sunt
căzuți
→ semne care se asociază: amenoreea, agalactia, absența perilor pubieni și axilari,
cașexie

3. FACIESUL ÎN BOLILE INFECTIOASE

În rujeolă – facies de paiată, pătat și plângăret, datorită catarului conjunctival asociat
cu cel nazal
În varicelă – întreaga față, inclusiv pielea capului, este acoperită de o erupție care se
află în diferite stadii evolutive: macule, papule, vezicule și cruste
În oreion – aspectul feței este caracteristic datorită hipertrofiei glandelor parotide
 4. FACIESUL DIN BOLILE DE SÂNGE
Faciesul din anemii
→ facies palid
– “alb ca varul” – anemii acute posthemoragice
– galben “pai” – anemii megaloblastice
– galben “auriu” – anemii hemolitice
– palid teros – neoplazii
– palid “cafea cu lapte” – endocardite
Faciesul din poliglobulii
→ coloraţia roşie a feţei, cu hiperemie intensă a buzelor şi pomeţilor
→ hiperemie conjunctivală

5. FACIESUL DIN BOLILE RESPIRATORII

a) Faciesul vultuos
→ congestia unilaterală sau bilaterală a pomeţilor
→ herpes nazolabial
→ ochi sclipitori, agitaţi sau dimpotrivă alterarea stării generale
→ apare în pneumonie şi alte boli febrile
b) Faciesul ftizic (în tuberculoză)
→ palid-teros
→ faţa emaciată, pomeţi cianotici sau roşii
→ facies venețian sau Tizian
→ colorația palid-teroasă este comparată cu ardezia
c) Faciesul din astmul bronșic în criză
→ caracterizat de anxietate, teamă
→ inițial palid, apoi cianotic (în status astmaticus)
→ expirul dificil (datorită bronhospasmului) se face cu îngustarea buzelor

6. FACIESUL ÎN BOLI CARDIACE

Faciesul mitral
→ pomeți roșii cianotici, cu desen vascular fin și
→ ușoară cianoză a buzelor, nasului și urechilor:
→ aspect de păpușă fardată sau facies fardat
Faciesul din insuficiența aortică
→ aspect palid gălbui,
→ sclere cu nuantă albăstruie,
→ conjunctive palide,
→ pulsatilitatea vaselor de la baza gâtului
Faciesul endocarditic
→ are culoare comparată cu cafeaua cu lapte
→ !!! schimbarea colorației tegumentelor la un valvular cunoscut
Faciesul din bolile cardiace cianogene este comparat cu fața negroidă datorită
buzelor foarte voluminoase, intens cianotice.
Faciesul pletoric (al măcelarilor)
→ faciesul este roşu cu teleangiectazii pe pomeţii obrajilor
→ apare la hipertensivi, obezi, picnici
→ sunt agitaţi şi joviali
Faciesul cianotic
→ cianoza feţei
→ cianoza accentuată a buzelor şi limbii, mai evidentă la efort
→ hipocratism digital
→ apare în cardiopatii congenitale cianogene cu şunt dreapta-stânga

7. FACIESUL ÎN AFECȚIUNI RENALE

→ Faciesul renal se caracterizează printr-un aspect buhăit determinat de edemul
palid al feței, mai ales al pleoapelor, fantele palpebrale aproape dispărute, nasul
turtit, sanţurile fetei dispărute.
→ Faciesul uremic este palid, tegumentele sunt uscate cu descuamare furfuracee,
mai ales perioral. Apare în stadiul uremic al IRC.

8. FACIESUL ÎN BOLI DIGESTIVE

Faciesul abdominal sau hipocratic caracteristic peritonitei acute.
→ palid, transpirat,
→ ochii înfundați în orbite, încercănați,
→ privirea obosită, anxioasă,
→ nasul ascuțit,
→ buzele uscate, cu fisuri, acoperite de fuliginozități,
→ limba uscată cu depozit sabural;
Faciesul ulceros
→ aspectul obosit,
→ ochii ușor înfundați în orbite,
→ șanţurile nazolabiale și frontale foarte accentuate
Faciesul hepatic în hepatita epidemică, mai ales la copii;
→ congestia moderată a obrajilor,
→ colorația icterică în jurul gurii și nasului,
→ buze carminate
Faciesul cirotic (din ciroza hepatică = stadiu avansat al unor afecțiuni hepatice)
→ coloraţie icterică (galbenă)
→ venectazii la nivelul pomeţilor
→ proeminenţe osoase evidente prin topirea maselor musculare
→ buze carminate (roșii)
→ limbă depapilată (lăcuită), zmeurie
→ steluţe vasculare
→ păr uscat, friabil
→ deteriorarea stării de nutriţie
Faciesul carcinoid sau faciesul flush,
→ colorație purpurică, care apare brusc, de scurtă durată,
→ asociată cu stare de anxietate,
→ transpirații,
→ cefalee pulsatilă;
→ concomitent există diaree și dureri abdominale

9. FACIESUL ÎN ALTE BOLI

Faciesul parkinsonian apare în boala Parkinson, dar și în encefalită, → facies "de
mască", inexpresiv, fix până la aspectul de idioţie.
Faciesul în tetanos: contracția permanentă a musculaturii feței face ca gura, ochii și
nările, modelate pentru râs în contrast cu fruntea încrețită și privirea anxioasă și tristă
să realizeze faciesul tetanic sau "risus sardonicus"

Fața roșie a măcelarilor sau facies pletoric → culoarea roșie aprinsă, uniformă de
la distanță, însă de aproape se constată că este vorba de teleangiectazii, pielea dintre
ele fiind de culoare normală.
→ apare la obezi cu alimentaţie hipercarnată;

Faciesul cu nas în șa apare în sifilisul congenital; nasul este turtit la baza sa.
Rinofima – nas mare, deformat, lobulat, secundar hipertrofiei glandelor sebacee și
ţesutului conjunctiv periglandular, culoarea pielii nasului fiind normală (forma
glandulară sau roșie – forma angiomatoasă).

Rubeoza diabetică (facies în lună plină) de culoare roșu deschis, fără

teleangiectazii.

În paralizia facială, de partea bolnavă apare hipotonie musculară cu ștergerea

pliurilor nazale, cu scurgerea lacrimilor pe obraz, lagoftalmie; nu poate închide ochiul
– când încearcă acest lucru, globul ocular deviază în sus și în afară; nu poate încreți
fruntea, nu poate umfla obrazul sau fluiera. Trăsăturile feţei sunt deviate de partea
sănătoasă.

STATURA
Statura sau înălțimea variază în anumite limite în funcție de vârstă, sex și zonă
geografică. Cea mai rapidă creștere staturală este în primul an de viață și la pubertate,
pentru ca înălțimea definitivă să se stabilizeze în jurul vârstei de 22 ani. Există și
extreme.
Acestea sunt:
→ Gigantismul – creșterea în înălțime (peste 2m la bărbați și 1,90 la femei, limite
considerate ca valoare maximă normală), cauzată de hipersecreția hipofizară de
hormon somatotrop.
→ Nanismul – statură mică, pitică (1,20-1,50m pentru țara noastră).
Etiologie ereditară și câștigată.
Variante de nanism:
– Nanismul hipofizar este un nanism proporționat, armonic, cu dezvoltare
somatică deficitară pe toate liniile (înălțime, greutate etc.), ca urmare a secreției
reduse de STH, dar cu funcții psihice normal dezvoltate, așa numitul "om în
miniatură".
– Nanismul tiroidian este un nanism "disproporționat", dizarmonic; aspectul
este de pitic cu membre scurte față de trunchi și capul mare în raport cu
dimensiunile corpului, iar funcțiile psihice demonstrează o retardare importantă.
– Nanismul acondroplazic – deformare osoasă importantă mai ales a
membrelor inferioare; sunt piticii asa numiti "bufonii regilor".