CEFALEEA

Definiţie: cefaleea reprezintă durerea localizată la nivelul extremităţii cefalice (la

nivelul craniului).
Encefalul nu prezintă receptori pentru durere şi ca atare nu este un organ sensibil la
durere. Mecanismele patologice care motivează apariţia cefaleei pornesc de la structurile
intracraniene şi extracaraniene sensibile la durere.
Cele mai cunoscute mecanisme implicate în producerea cefaleei sunt:
 Tracţiunea pe structurile vasculare craniene
 Inflamaţia structurilor vasculare craniene
 Creşterea presiunii intracraniene
 Presiune directă pe nervii cranieni
 Deplasarea conţinutului cranian prin tumori, abcese, etc.
 Contracţia susţinută a muşchilor cranieni şi a regiunii cervicale
 Afecţiuni ale sinusurilor paranazale
 Afecţiuni ale ochilor
 Afecţiuni ale dinţilor
 Afecţiuni ale feţei şi ale oaselor craniene

Din punct de vedere fiziopatologic cefaleea poate fi:

a. Cefalee primară (determinată de anumite mecanisme neurochimice): migrena,
cefaleea de tensiune, cefaleea vasomotorie, cefaleea de rebound.
b. Cefalee secundară diverselor afecţiuni
Cefaleea mai poate fi clasificată în:
a) cefalee acută, instalată recent
b) cefalee cronică, care datează de săptămâni, luni sau ani

a) Cefaleea acută: brutalitatea apariţiei şi contextul clinic orientează diagnosticul:

- cefaleea acută asociată cu: sindrom meningial sugerează o meningită sau o
hemoragie meningeală
- cefaleea asociată cu deficite motorii (hemiplegie – sugerează un accident
vascular recent, tromboză sau accident hemoragic)
- cefaleea asociată cu valori tensionale paroxistice va orienta spre un
feocromocitom sau o eminenţă de encefalopatie hipertensivă
- cefaleea asociată cu fenomene oculare recent instalate orientează spre un
glaucom acut
- cefalee asociată cu semne de infecţie va determina suspiciunea unei sinuzite
maxilare frontale
b) Cefaleea cronică
Diagnosticul etiologic este mult mai dificil: anamneza, examenul clinic şi examenele
paraclinice trebuie să diferenţieze o cefalee simptom de “însoţire” de o cefalee simptom
“dominant”.
Vârsta de apariţie a cefaleei variază: unele cefalei pot apare la vârstă mică dar până la
vârsta adultă pot să nu fie încadrate clinic.
Diagnosticul etiologic va putea fi precizat efectuând:

1. Anamneza:
a) Sediul durerii:
- localizarea poate fi imprecisă, difuză

1
 - localizarea înşelătoare (există tumori ale lojei posterioare manifestate cu
cefalee frontală)
- localizare precisă corespunzând leziunii organice (în tumori durerea fixă,
unilaterală orientează diagnosticul asupra localizării tumorii)
- hemicranie (evocă migrena)
b) Intensitatea
Aprecierea intensităţii este supusă unui mare grad de subiectivism, percepţia durerii
variind după personalitatea fiecărui individ.
Este considerată intensă dacă împiedică somnul sau activitatea zilnică.
c) Caracterul cefaleei:
- pulsatilă
- “în menghină” – ca o senzaţie de presiune pe cap
- arsură superficială
- parestezie
d) Orarul cefaleei:
- poate prezenta o anumită punctualitate
- cefaleea matinală, trezeşte bolnavul “în zori” este sugestivă pentru
hipertensiunea arterială sau un sindrom de hipertensiune intracraniană
- cefaleea ce apare dimineaţa după trezire este sugestivă pentru migrenă
- crizele zilnice (1-2 crize/zi) la ore fixe, în general seara, sunt sugestive pentru
algiile vasculare ale feţei
- cefaleea care trezeşte bolnavul din somn este sugestivă pentru cefaleea
histaminică
e) Durata cefaleei şi evoluţia sa în timp:
- migrena evoluează cu accese scurte, ce se repetă la intervale aproape regulate
pentru acelaşi bolnav
- algiile vasculare ale feţei determină crize zilnice pe o perioadă de câteva
săptămâni separate de remisiuni totale, durabile
- cefaleea tumorală este intermitentă în prima perioadă apoi devine permanentă
şi progresivă în intensitate şi fixitate a sediului
- cefaleea psihogenă este continuă, intensitatea variind în funcţie de factorii de
mediu
f) Semne şi simptome asociate cefaleei:
- manifestările digestive (greaţă, vărsături) însoţesc cefaleea din hipertensiunea
intracraniană sau din cefaleele vasomotorii
- manifestări oculare
- manifestări neurologice
- lăcrimare, înfundarea narinei corespunzătoare hemicraniei în cefaleea
vasomotorie
g) Condiţii de apariţie:
- suferinţele oftalmologice pot determina cefaleea cu apariţia spre seară după o
perioadă de suprasolicitare a ochiului
- cefaleea premenstruală
- cefaleea provocată de o perioadă de inactivitate la un pacient cu spondiloză
cervicală
- influenţa unor factori: alimentari, digestivi, climatici, stări conflictuale,
surmenaj
- ce condiţii calmează cefaleea: întunericul, liniştea, repausul?
Antecedentele personale:
- traumatism cranian recent

2
 - afecţiuni recente ale segmentului cefalic (sinuzita, rinofaringita, afecţiuni dento
maxilare, oculare, faciale)
- intervenţie chirurgicală pentru cancer (poate orienta către metastaze cerebrale)
- afecţiuni hepato-biliare
Antecedentele heredo-colaterale:
- migrena prezentă la alţi membri ai familiei
- antecedente familiale hipertensive
2. Examenul fizic:
- examenul fizic al extremităţii cefalice va cuprinde: inspecţia, palparea
epicraniului, examenul punctelor sinusale, punctelor de emergenţă ale nervilor
cranieni, examenul dento-maxilar, examenul maselor musculare şi examenul
arterei temporale
- se va insista asupra manifestărilor subiective şi obiective gastrointestinale şi
hepatobiliare
- se vor recomanda:
 examen neurologic
 examen oftalmologic (fund de ochi, tensiunea oculară, acuitatea vizuală)
 examen ORL
 examen endocrinologic la fete
 examen ginecologic
3. Examenele paraclinice:
- hemoleucograma
- VSH
- ureea, acidul uric, creatinina
- probe hepatice
- bilanţ fosfocalcic
- examene radiologice:
 radiografia de craniu
 radiografia sinusurilor feţei
 radiografia coloanei cervicale
 radiografia pulmonară
 colecistografia
 irigografia
- Examen ORL
- Examen oftalmologic (acuitate vizuală, examenul fundului de ochi, tulburări de
refracţie, paralizii oculomotorii, pareze ale acomodării)
- examen LCR
- EEG
- arteriografia cerebrală utilă în tumorile cerebrale se va face atunci când există
suspiciunea clinică a unui angiom sau anevrism al vaselor cerebrale (mai ales
în cefaleea rebelă la tineri)
- gamaencefalograma: studiază repartiţia unei proteine marcate administrate
intravenos şi care se fixează mai intens în ţesutul tumoral
- tomografia computerizată
- rezonanţa magnetică nucleară

Clasificarea etiologică a cefaleei

Exista mai multe clasificări etiologice ale cefaleei.

3
 Clasificarea Hegglin:

I. Cefaleea prin procese intracraniene:

A. Procese intracraniene expansive:
- tumori
- abcese
- inflamaţii ale meningelui (meningite)
- hemoragii, modificări vasculare
B. Procese intracraniene neexpansive:
- migrena
- cefaleea histaminică (Horton)
- modificările tensiunii lichidului cefalorahidian
II. Cefaleea prin procese extracraniene:
- cu origine la nivelul calotei craniene:
 osteita deformantă (boala Paget)
 hiperostoza frontală internă (Sindromul Morgagni-Moral)
- cu origine vasculară:
 arterita temporală Horton
- nevralgii
- cu origine otică sau nazală
- cu origine oculară
- cu origine la nivelul coloanei vertebrale cervicale
III. Cefalee în cadrul bolilor generale:
- boli cardio-vasculare:
 HTA
 Insuficienţa cardiacă
- boli renale:
 glomerulonefrita difuză acută
 insuficienţa renală acută şi cronică
- boli ale sângelui:
 policitemia
- unele tulburări metabolice:
 hipoglicemia
- unele intoxicaţii
- stările febrile
- unele afecţiuni gastrointestinale şi hepatobiliare:
 constipaţia cronică
 diskineziile biliare
IV. Cefaleea post traumatică:
- hematomul subdural şi extradural
- cefaleea postcomoţională
V. Cefaleea psihogenă

4
Tabelul 1. Factori etiologici în cefaleea secundară
Cauze vasculare - vasodilataţia Cefaleea rinosinusală

• Febra • Sinuzita acută sau reacutizările sinuzitei

• Hipoxia şi hipercapnia cronice
• Anemia severă • Condiţii anatomice la nivelul nasului
• Intoxicaţia cu monoxid de carbon
• Hipertensiunea arterială secundară Iritaţia meningeală
• Crizele convulsive • Meningita
• Anevrismul cerebral • Encefalita
Creşterea presiunii intracraniene Afecţiuni oculare

• Pseudotumor cerebri • Glaucomul

• Hidrocefalia • Tulburările de acomodare
• Intoxicaţia cu plumb
• Procese tumorale intracraniene
• Hematomul subdural
• Hemoragia subarahnoidiană
• Abcesul cerebral Cauze psihologice
• Meningita TBC sau fungică • Depresia
• Sarcoidoză meningeală • Mimetismul
Scăderea presiunii intracraniene Alte cauze

• După puncţia lombară • Traumatisme craniocerebrale (sindrom

• Fistule LCR spontane sau postcomoţional)
posttraumatice • Afecţiuni metabolice sau sistemice

Tabelul 2. Tipurile de cefalee în funcţie de durata manifestărilor

Tipul I - Cefalee acută

Copilul prezintă un prim episod de cefalee a cărui intensitate îi determină pe părinţi să
se adreseze medicului. Nu există un istoric anterior de cefalee; copilul nu a mai acuzat dureri
de cap. Cefaleea poate fi debutul unei migrene, dar orice patologie este posibilă.

Tipul II - Cefalee recurentă acută (episodică).

Copilul prezintă episoade de cefalee recurentă, asociată cu greţuri şi vărsături.
Episoadele de cefalee se repetă la câteva săptămâni sau luni. Durata lor este de câteva zile,
perioadă în care cefaleea destul de severă şi simptomele asociate exclud copilul de la orice
activitate. După aceea, totul reintră în normal. Între episoade copilul nu prezintă cefalee.
Diagnosticul este de obicei de migrenă.

Tipul III - Cefalee cronică progresivă

După o perioadă de timp în care copilul prezintă cefalee, durerea îşi modifică
caracteristicile: fie devine mai frecventă ca niciodată, fie devine mult mai severă ca
intensitate. Acest tip de durere se asociază frecvent cu afecţiuni organice craniocerebrale. Din
fericire, este tipul de cefalee mai puţin frecvent la copii. Prezenţa sa necesită examene
neurologice repetate, examene imagistice (tomografie computerizată, RMN).

5
Tipul IV - Cefalee cronică staţionară
Acest tip de cefalee este mai des întâlnit la copilul de sex feminin. Acesta acuză
cefalee persistentă toată ziua, câteva zile pe săptămână, agravată de efortul fizic, parţial
ameliorată de odihnă, însoţită uneori de senzaţie de ameţeală. Examenul neurologic repetat
este normal. Probabil este un sindrom legat de stres.

Tipul V - Cefalee mixtă sau atipică

Mai multe variante de cefalee se pot asocia, stabilirea diagnosticului etiologic în acest
caz fiind o adevărată provocare.

Cele mai frecvente forme de cefalee:

1) Migrena
Este principala entitate nosologică din grupul cefaleelor vasculare. 50% din migrenele
adulţilor debutează în copilărie, nu înainte de vârsta de 5 ani; 4-7% din copiii între 7-15 ani
suferă de migrenă.
În copilărie există o predominenţă a sexului masculin (60%).
O altă caracteristică este aşa zisa “îmbătrânire a migrenei” adică crizele devin mai rare
şi mai uşoare odată cu înaintarea în vârstă.
Caracterul eredofamilial al bolii este evident în peste 65% din cazuri.
Bolnavii cu migrenă prezintă o reactivitate particulară şi o instabilitate a centrilor
nervoşi, sunt subiectivi hiperemotivi, anxioşi, închişi în ei, sunt scrupuloşi, meticuloşi,
ambiţioşi, perseverenţi.
Migrena este precipitată de stress, efort intelectual intens, emoţii, oboseală, atenţie
exagerată.
Din punct de vedere patogenic, migrena este un fenomen de origine vasomotorie, o
algie pur vasculară.
Migrena este determinată de stimularea sistemului trigeminovascular. Stimularea
terminaţiilor nervoase perivasculare ale nervului trigemen determină eliberarea de mediatori
proinflamatori cu vasodilataţie şi inflamaţie neurogenică.
În faza iniţială sau prodromică se produce un spasm arterial sau arteriolar ce determină
anoxie cerebrală.
În faza a-II-a sau cefalgică se produce o vasodilataţie, o hiperpulsatilitate a arterelor
durale în special al ramurilor carotidei externe.
Apoi se produce o vasodilataţie forţată cu edem al peretelui arterial şi tulburări de
permeabilitate capilară (determinată de creşterea cantităţii de histamină, serotonină, etc.) ce
explică unele tulburări asociate.
Din punct de vedere clinic: migrena evoluează în crize a căror frecvenţă variază de la
un bolnav la altul. La fete se observă o netă predominenţă a crizelor.
În evoluţia unei crize de migrenă deosebim:
- faza prodromică
- faza de stare (cefalalgică)
Faza prodromică sau aura este alcătuită din :
a) - prodromuri îndepărtate
b) - prodromuri imediate
a) prodromurile îndepărtate preced criza de migrenă cu 24-48 ore. Constau din:
tulburări psihice minore (iritabilitate, insomnie sau somnolenţă), modificări de
apetit, modificări ale debitului urinar (oligurie)
b) prodromurile imediate constau din:

2
  tulburări vizuale, scotomul scintilant (o pată în câmpul vizual înconjurată de o
zonă luminoasă, ce s-ar datora ischemiei din aria occipitală), amputaţii ale
câmpului vizual, amauroza tranzitorie
 tulburări senzitive (parestezii, furnicături)
 tulburări de vorbire (uneori chiar de tip afazic)
 tulburări senzoriale (auditive, olfactive, labirintice)
 tulburări psihice (depresii, anxietate)
Faza de stare (cefalalgică)
- durere limitată la o jumătate de cap=hemicranie; majoritatea de aceeaşi parte la
fiecare acces
Hemicrania este sugestivă pentru diagnostic.
- cefaleea este după localizare:
 frontală
 supraorbitală (cu senzaţia că ceva apasă ochiul)
 temporală
 la nivelul vertexului
- Intensitatea cefaleei este foarte mare, aproape insuportabilă - alternând cu
perioade de atenuare a durerii
- Durerea are caracter pulsatil: prezintă intensificări paralel cu frecvenţa
pulsului (fiecare bătaie intensificând durerea)
- Exacerbarea durerii este determinată de: zgomot, lumină, compresia
jugularelor
- Atenuarea durerii se produce prin compresia carotidiană, a arterelor temporale
superficiale, linişte, întunericul
Durata şi evoluţia unei crize de migrenă sunt caracteristice: criza începe dimineaţa, la
puţin timp după sculare, se intensifică în cursul zilei, se atenuează seara şi poate ceda după
somnul din cursul nopţii.
Durata crizei variază de la bolnav la bolnav: de la câteva ore până la 48 ore.
- Fenomenele de însoţire sunt: stare generală alterată, paloare, conjuctive
congestionate, lăcrimare, rinoree, anorexie, greaţă, vărsături, tulburări de
echilibru.
Unii copii au şi convulsii. Sunt autori care consideră migrena un echivalent al
epilepsiei (20% din copiii cu migrene au traseu paroxistic pe EEG).
Forme particulare de migrenă:
- migrena abdominală (paloare, vărsături, dureri abdominale)
- migrena cu hemiplegie tranzitorie sau migrena oftalmoplegică
- migrena bazilară
- migrena confuzională
Tratamentul migrenei la copil şi adolescent
1.Tratamentul igieno-dietetic
- respectarea perioadelor de somn
- alimentaţie corectă
- eliminarea factorilor precipitanţi
- psihoterapie
2. Tratamentul crizei
- analgezice: acetaminofen, antiinflamatorii nesteroide (ibuprofen, naproxen)
- antagonişti de 5-hidroxitriptamină (Sumatriptan, Almotriptan, Zolmitriptan,
etc.)
- antiemetice (metoclopramin, prometazin)
3. Tratamentul profilactic

3
 - antidepresive triciclice (amitriptilină)
- ciproheptadină
- anticonvulsivante (acid valproic, gabapentin)
- β-blocante (propranolol)
- inhibitori serotoninici (fluoxetin)
- blocante ale canalelor de calciu (verapamil)
2. Cefaleea post traumatică
Cefaleea se datorează unui edem cerebral generalizat sau focal sau unei sângerări:
hematomul extradural şi hematomul subdural. Anamneza este foarte importantă pentru
precizarea unui traumatism în antecedentele recente.
Hematomul extradural: este precoce, este determinat de o ruptură a arterei meningee
mijlocii.
Se manifestă prin:
- sindrom de hipertensiune intracraniană acut (cefalee, vărsături, bradicardie,
tulburări neuropsihice)
- semne de localizare controlaterală (hemiplegie), cu evoluţie către somnolenţă,
comă
Semnele clinice apar după un interval liber după producerea traumatismului.
3. Hematomul subdural cronic
Se manifestă tardiv după 1-2 luni de la traumatismul care poate fi uneori minim cu :
- cefalee profundă, persistentă, unilaterală sau generalizată ce poate evolua lent şi
progresiv realizând uneori sindromul de hipertensiune intracraniană
Pentru diagnostic se recurge la: radiografia craniului, arteriografie, CT.
4. Cefaleea postcomoţională
Este o tulburare vasculară. Se
manifestă cu:
- cefalee în regiunea cervico-occipitală sau la nivelul vertexului
- astenie
- iritabilitate
- imposibilitatea de a se concentra
- zgomote şi vâjâieli în urechi
- tulburări vizuale (oboseală rapidă la citit)
Aceste tulburări sunt accentuate de emoţii, oboseală fizică sau intelectuală şi calmate
de repaus.
EEG: prezintă modificări minore ale traseului.
Tratament:
- psihoterapie (se explica caracterul benign al durerii)
- anxiolitice
- analgetice
5. Cefaleea din tumorile cerebrale
Diagnosticul clinic se bazează pe asocierea unui: a) sindrom de hipertensiune
intracraniană (HTI) cu b) un sindrom neurologic focal.
a) Sindromul de hipertensiune intracraniană se caracterizează prin tetrada: cefalee,
tulburări vegetative, tulburări neuropsihice, tulburări oculare.
 Cefaleea
La început cefaleea poate fi discretă şi pasageră, devenind mai intensă şi mai frecventă
odată cu evoluţia bolii. Cefaleea violentă smulge bolnavului ţipete, îl împiedică să doarmă, îl
trezeşte din somn, nu mai cedează la analgeticele obişnuite. Este mai accentuată spre
dimineaţă când congestia venoasă este mai mare. Se intensifică după eforturi fizice sau
mişcări ale capului, după tuse, strănut, defecaţie, zgomot, lumină. Iniţial durerea este

4
localizată de obicei unilateral de partea tumorii. Deşi nu exista o concordanţă perfectă între
sediul cefaleei şi localizarea tumorii se poate susţine totuşi ca cefaleea occipitală este întâlnită
mai frecvent în tumorile fosei posterioare; cefaleea frontală este caracteristică tumorilor
supratectoriale; în tumorile evoluate durerea este fronto occipitală.
 Tulburări vegetative:
a) vărsăturile sunt facile, fără efort, apar când boala este evoluată şi apare
hipertensiunea intracraniană
b) bradicardia: reprezintă un semn clasic dar inconstant de hipertensiune
intracraniană; este maximă în timpul crizelor dureroase sau vărsăturilor
c) alte tulburări vegetative:
- vasodilataţia feţei
- transpiraţie abundentă
- dereglarea temperaturii
- tulburări digestive (sughiţ, eructaţii)
 Tulburări neuropsihice:
- încetinire psihică
- lentoare a ideaţiei şi a activităţii intelectuale
- oboseala la locul de munca
- diminuare a memoriei
- apatia
- obnubilarea
- somnolenţa
 Tulburări oculare:
- diplopie (prin pareza perechii a VI-a de nervi cranieni)
- obnubilare a vederii, cu înceţoşarea ei ce apare în crize paroxistice
- scădere permanentă a acuităţii vizuale.
Examenul oftalmologic:
- modificări ale câmpului vizual
- pareze oculare
- modificări ale fundului de ochi (edem şi stază papilară)
b) Sindromul focal – este sindromul neurologic determinat de suferinţa ţesutului nervos
lezat sau comprimat de tumoră. Depinde de sediul tumorii permiţând astfel localizarea
sa.
Examenul neurologic va depista tulburările neurologice caracteristice zonei afectate:
- tulburări motorii
- tulburări reflexe
- tulburări de tonus
Examenele paraclinice:
- examenul fundului de ochi:
 staza papilară (contraindică puncţia lombară)
 edem papilar
Lipsa modificărilor fundului de ochi nu permite eliminarea diagnosticului de tumoră
cerebrală.
- Radiografia de craniu evidenţiază:
 consecinţe ale hipertensiunii intracraniene: disjuncţia suturilor, amprente
digitiforme, subţierea oaselor craniului, nivelarea bazei
 deformări ale şeii turceşti
 calcificări
 modificări osoase localizate (eroziuni, lacune osoase)
- Electroencefalograma:

5
  poate evidenţia o zona localizată de suferinţă cerebrală
 în tumorile evoluate, EEG poate evidenţia semnele de suferinţă difuză
determinată de hipertensiunea intracraniană
- pneumoencefalografia (contraindicată în caz de stază papilară)
- gamaencefalograma (scintigrafia): arată captarea substanţei radioactive mai mult
decât alte zone
- arteriografia cerebrală evidenţiază: goluri vasculare, deplasări, vascularizaţie
bazală anormală
- tomografia computerizată
- RMN
6. Cefaleea din meningite şi encefalite
Se datorează proceselor inflamatorii ale structurilor intracraniene şi contracţiei
muşchilor cefei prin iritaţia fibrelor motorii în traiectul lor subarahnoidian.
Clinic:
- febră
- vărsături
- stare generală alterată
- semne meningiene
7. Cefaleea postpuncţională
Apare in 20-30% din cazuri după puncţie lombară. Se produce datorită hipotensiunii
LCR şi tracţiunii care se exercită asupra formaţiunilor cerebrale prin scăderea volumului
LCR.
8. Cefaleea din malformaţii vasculare cerebrale (angioame, anevrisme)
Cefaleea din rupturile cerebrale este cea mai intensă cefalee cunoscută. Se asociază cu
pierderea de conştienţă, convulsii.
9. Cefaleea nemigrenoasă asociată unor stări convulsive
Apare :
- ca aură în unele crize epileptice
- postconvulsiv
Uneori cefaleea este unica manifestare a tulburărilor convulsive.
10. Cefaleea din tulburări psihice
- este moderată, prelungită, mai frecventă dimineaţa
- se produce prin contracţia muşchilor feţei şi constricţia vaselor care îi irigă
- în depresie cefaleea se asociază cu pierderea apetitului, tulburări de somn,
scăderea capacităţii de concentrare, lipsa de implicare în activităţi curente
- cefaleea poate fi expresia comună a stressului şi a frustrării în familie
11. Cefaleea din bolile generale
- febra = cea mai frecventă cauză de cefalee (se produce vasodilataţie)
- intoxicaţiile cu substanţe ce produc vasodilataţii cerebrale se însoţesc de
cefalee (nitriţi, CO, rezerpina)
- intoxicaţiile cu vitamina A, Negram, Tetraciclina
12. Cefaleea din afecţiuni ORL
Mucoasa sinusilor paranazale este cea mai sensibilă dintre toate structurile acestei
zone.
Cauze:
- sinuzite
- otite
- traumatisme
- tumori
- boli alergice

6
 Cefaleea prezintă unele caracteristici(5): •localizată în regiunea frontală,
frontoorbitală, temporoparietală sau occipitală; •durere „surdă”, persistentă, cu senzaţie de
„cap plin”; •cefalee mai intensă dimineaţa; •se accentuează la aplecarea înainte.
13. Cefaleea de cauză oftalmologică
Se datorează contracţiei muşchilor intraoculari asociată cu efort susţinut de acomodare
şi contracţiei muşchilor extraoculari.
Cele mai frecvente cauze oculare sunt: •tulburările de refracţie (hipermetropia; miopia;
astigmatismul); •anomalii ale convergenţei; •pareza acomodării; •paralizii oculomotorii
Caracteristicile cefaleei sunt: apare mai frecvent seara şi este localizată supraorbitar
sau retroorbitar.
Circumstanţele de apariţie cel mai frecvent incriminate sunt: •vizionarea prelungită a
programelor la televizor; •lectura prelungită; •iluminare necorespunzătoare; •folosirea
îndelungată a computerului; etc.
14. Cefaleea tip tensiune
Caracteristicile acestui tip de cefalee sunt definitorii pentru diagnostic: •nu se asociază
cu greaţă, vărsături, fotofobie; durata cefaleei: 30 min – 7 zile; •localizare bilaterală, tensiune
a muşchilor cefei şi a muşchilor scalpului; •activitatea fizică nu agravează cefaleea; •frecvenţa
şi intensitatea sunt legate de factori psihologici; •cefaleea apare la sfârşitul zilei; •poate fi
asociată cu: efort ocular, stress, nemulţumiri cotidiene.
15. Cefaleea datorată nevralgiilor
Se datorează inflamaţiei, traumatismelor, neoformaţiilor. Mai rar în pediatrie sunt
nevralgiile primitive care interesează unii nervi cranieni sensitivi (trigemen, glosofaringian şi
nervul occipital Arnold).

Tabelul 3. Întrebări adresate părinţilor/copilului cu cefalee

 Există în antecedentele copilului un traumatism cranian, chiar minor?

 De cât timp acuză copilul cefalee?
 Care este frecvenţa şi durata episoadelor de cefalee?
 Este durerea legată de anumite circumstanţe speciale sau temporale?
 Există semne premonitorii ale cefaleei?
 Este cefaleea localizată sau difuză?
 Care este caracterul durerii?
 Care sunt simptomele asociate?
 Cum se comportă copilul când are o durere de cap?
 Ce factori determină accentuarea sau ameliorarea durerii?
 Există antecedente familiale de cefalee?
 Care sunt performanţele şcolare ale copilului?

BIBLIOGRAFIE
1. Arseni C., Oprescu I., Cefalgiile şi migrenele, Ed. Academiei, Bucureşti, 1985, 32-37.
2. Annequin D., Tournaire B., Massiou H., Migraine and headache in childhood and
adolescence. Pediatr Clin North Am, 2000, 47, 3, 617-631.
3. Bille B. Migraine in childhood. In: Lanzi G, Ballotin U, Cernibori A, eds. Headache
in Children and Adolescents. Amsterdam: Elsevier Science Publishers; 1989;19-26.
4. Carlsson J., Prevalence of headache in schoolchildren. Relation to family and school
factors. Acta Paediatr, 1996, 85, 692-696.

7
5. Codruţ Sarafoleanu, Cefaleea cronică de origine rinosinusală. Respiro, 2000, 2, 16-18.
6. Eeg-Olofsson O, Odkvist L, Lindskog U, Andersson B. Benign paroxysmal vertigo in
childhood. Acta Otolaryngol 1982 Mar-Apr; 93(3-4);283-9.
7. Felea Doina, Silvia Mătăsaru, Liliana Căruntu, Viorica Ciutea, Liliana Trofin,
Gabriela Todosi, D.Netedu, Ana_Maria Slanină, Adriana Cosmescu, Antoneta
Petroaie, Otilia Momanu, Liliana Barbacariu, Cefaleea la copil şi adolescent în
practica de ambulatoriu, Rev. Med. Chir., vol. 109/2005, nr.2 , pag.245-250.
8. Hockaday JM, Barlow CF. Headache in children. In: Olesen J, Tfelt-Hansen P, Welch
KMA, eds. The Headaches . New York: Raver Press; 1993;802-808.
9. International Hedache Society, Classification and diagnostic criteria for headache
disorders cranial neurologia and facial pain. Cephalalgia, 1988, 8,1-96.
10. Meilă Pătru, Cefaleea şi migrena. În: Pătru Meilă, Ştefan Milea, eds. Tratat de
Pediatrie vol. VI Bucureşti: Editura Medicală 1988, 180-186.
11. Metsahonkala L., Sillanpaa M., Tuominen J., Headache diary in the diagnosis of the
childhood migraine, Headache 1997, 37, 240-244.
12. Rothner AD. Headaches in children and adolescents. Chile Adolesc Psychiatr Clin N.
Am. 1999 Oct; 8(4);727-45.
13. Schwartz BS., Stewart WF., Simon D. et al, Epidemiology of tension-type headache.
JAMA, 1998, 279, 381-383.
14. Stephen Berman. F.A.A.P.Pediatric decision making. Mosby Year Book
Inc.1996.;472-477.
15. Trofin Liliana, Felea Doina, Răzvan Hotăranu, Cefaleea la copil şi adolescent,
UPDATE, 2005, pag.156-160.
16. Walter W. Tunnessen Jr. Signs and symptoms in pediatrics J.B.Lippincott
Philadelphia 1988;109-114.
17. Wober-Bingo C, Wober C, Karwautz A, et al. Diagnosis of headache in childhood and
adolescence: a study in 437 patients. Cephalalgia 1995 Feb; 15(1); 13-21.