Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zi Liberă Pentru Faridullah
Zi Liberă Pentru Faridullah
FARIDULLAH’S D AY OFF
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Tema: DREPTURILE COPIILOR
Afganistanul este o țară muntoasă din Asia Centrală. Se întâmplă să fie, de asemenea, o țară
foarte săracă, care a suferit de pe urma multor ani de război civil și, chiar în zilele noastre, în ciuda
prezenței forțelor de menținere a păcii din numeroase țări, se consideră a fi un teritoriu destul de
periculos. O mare parte a Afganistantului este așezată pe teren arid, având surse limitate de apă
potabilă. Principala religie a țării este Islamul.
Ce va face Faridullah când va crește mare dacă este trimis să muncească în loc să meargă
la școală? Va lucra oare întreaga viață în cărămidărie?
Cel mai probabil, Faridullah își va asigura traiul prin muncă fizică, fabricând cărămizi – și datorită
experienței acumulate în domeniu, va avea chiar un oarecare avantaj asupra celorlalți semeni de
vârsta sa. Dar pentru că nu a avut vreodată parte de educație, îi va fi peste puteri să găsească un
loc de muncă mai bun și, prin urmare, mai bine plătit. Cel mai probabil, va rămâne la fel de sărac și
își va continua traiul în același loc, în comunitatea celor la fel de săraci și fără educație, iar copiii săi
îi vor împărtăși soarta.
Trebuie menționat faptul că tocmai cărămidăriile din Afganistan și Pakistan sunt notorii pentru
exploatarea copiilor. Nu rareori se întâmplă ca familiile sărace să împrumute bani de la bogații
proprietari ai acestor fabrici de cărămidă și să compenseze apoi prin munca propriilor copii.
Ca urmare, copiii sunt „condamnați” la muncă forțată fără plată, doar pentru a achita datoriile
părinților. Munca în cărămidării este istovitoare, îndepărtând copiii de educație și dezvoltare.
Ce reprezintă munca copiilor și care îi sunt cauzele cele mai frecvente? De ce este munca
copiilor un factor de pericol?
Organizația Internațională a Muncii (OIM) definește „munca copiilor” ca orice activitate economică
a copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care influențează negativ dezvoltarea lor fizică,
6
5
intelectuală sau morală sănătoasă, sau care îi împiedică să dobândească o educație de bază
(primară).
Deosebit de periculoase sunt exemplele considerate a reprezenta „cele mai grave forme de muncă
a copiilor” și care implică activități în mine și cariere, în agricultură și silvicultură – acolo unde copii
sunt supuși acțiunii îngrășămintelor și pesticidelor chimice – precum și în domeniul construcțiilor
sau cel industrial. În plus, acest grup al celor mai grave forme de muncă include copiii care fac
obiectul traficului și care sunt ținuți în servitute sau sclavie, recrutați în scopul prostituării, utilizați
în traficul de stupefiante sau în conflicte armate.
O LUME DE VĂZUT
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Printre cauzele muncii copiilor, putem menționa inaccesibilitatea școlilor și a altor resurse și
servicii de bază, încălzirea globală care provoacă secetă și schimbări meteorologice extreme, ce
determină, la rândul lor, reducerea producției agricole (și, astfel, a posibilităților de asigurare a
traiului), precum și conflictele militare sau alte situații/evenimente catastrofale care forțează copiii
să părăsească școala, iar familiile – să își părăsească locuințele.
O altă cauză importantă a muncii copiilor poate fi lipsa cunoștințelor în domeniul drepturilor
omului și a drepturilor de muncă sau incapacitatea de lua atitudine în mod activ pentru susținerea
acestora. Exploatarea copiilor prin muncă este interzisă prin lege în majoritatea țărilor, însă în
condiții de sărăcie extremă și lipsă de educație, oamenii sunt deseori incapabili de a preveni
propria exploatare de către angajatori sau de a forța funcționarii publici să ia măsuri de protecție
a copiilor lor. Cu toate acestea, atunci când familiile primesc ajutor din partea organizațiilor
non-profit, sindicatelor și autorităților locale, așa cum s-a întâmplat în mai multe regiuni din
India, retragerea copiilor din rândul forței de muncă și înmatricularea lor în școli are perspective
semnificative. Ca urmare, apar mai multe locuri de muncă pentru părinții copiilor. Pe scurt, sărăcia
este mai degrabă rezultatul muncii copilului decât cauza sa.
Câți copii sunt forțați să muncească, la nivel mondial? În ce țări problema muncii copiilor
este mai stringentă?
În prezent, numărul copiilor obligați să muncească se ridică la aprox. 168 mln., ceea ce la nivel
statistic global înseamnă aproape unul din zece. În valoare absolută, cel mai mare număr de copii
exploatați se găsește în Asia, unde munca copiilor afectează 78 mln. de copii, adică aproximativ
unul din unsprezece. Țările cele mai afectate sunt India, Pakistan, Nepal, Bangladeș, Cambodgia
și China, în care copiii lucrează pe câmpurile familiale pentru asigurarea subzistenței, precum
și pe plantații de bumbac sau de ceai pentru export, în cărămidării, mine sau cariere, țesătorii
de covoare și în industria textilă, precum și în cea a deșeurilor toxice sau în calitate de vânzători
ambulanți. Unii dintre acești copii se nasc în familii îndatorate, confruntându-se cu soarta unei vieți
în sclavie care nu oferă practic șanse de scăpare.
În valori relative, însă, situația este mult mai gravă în Africa, unde peste unul din cinci copii este
obligat să muncească (59 mln.). De ex., în Somalia, Sudan, Republica Democrată Congo, Burkina
Faso, Niger, Zambia, Zimbabwe sau în special în statele exportatoare de cacao – Coasta de Fildeș
și Ghana – peste o treime dintre copii își petrec astfel copilăria. În Etiopia, Camerun, Ciad, Rwanda
sau Sierra Leone, raportul este de peste unu din patru. În America Latină, regiunea care s-a bucurat
57 în ultimii ani de cel mai mare succes în lupta împotriva muncii copiilor, raportul este unul din
doisprezece copii (12,5 mln.).
Este adevărat că banii câștigați de copii constituie de multe ori o parte indispensabilă a
bugetului familiei? Cum s-ar putea descurca familiile fără acest venit?
Lucrurile nu stau deloc așa. Peste două treimi din copiii aflați în sistemul care îi exploatează nu sunt
retribuiți pentru munca depusă. Foarte adesea, ei doar ajută familia la producerea unor culturi (de
O LUME DE VĂZUT
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
ex. de tutun sau ceai), fără a obține vreun venit. Problema, în această situație, constă în faptul că
prețurile de achiziție sunt atât de mici, încât întreaga familie este forțată să muncească. De fapt,
doar unul din cinci copii primește sume în numerar, acestea fiind însă, în marea lor parte, cu mult
sub plafonul unui salariu minim sau echitabil.
Este la fel de adevărat că munca copiilor deformează piața forței de muncă, eliminând locurile de
muncă pentru adulți. Copiii sunt mai ușor de controlat și pot fi plătiți cu sume mai mici sau forțați
să muncească în condiții mai proaste. Ca urmare, pot fi găsite multe locuri unde cei mai mulți
dintre copii muncesc, părinții acestora neputând, însă, găsi ceva de lucru care să asigure un salariu
rezonabil. În regiunile din India, acolo unde copiii au fost „transferați” cu succes de la locul de
muncă la școală, s-a înregistrat o creștere a cererii pentru adulți în rândul forței de muncă, precum
și o creștere a salariilor și condiții de muncă îmbunătățite. În sfârșit, părinții pot aduce banii în casă,
în timp ce copiii lor merg la școală.
Interzicerea muncii copiilor este abordată în cadrul a două convenții fundamentale ale Organizației
Internaționale a Muncii. „Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă” stabilește vârsta
de 15 ani ca vârstă minimă la care copilul poate fi economic activ (cu anumite excepții ce reduc
vârsta la 14 ani). Convenția a fost aprobată în 1973, fiind semnată până în prezent de 166 (din 187)
de state. În mod similar, „Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copilului” din 1999 a
fost semnată de 177 de state. Drepturile copilului sunt, de asemenea, protejate prin „Convenția
ONU privind Drepturile Copilului”, care conferă fiecărui copil dreptul la viață, securitate și sănătate,
la educație și dezvoltare personală, dreptul la protecție împotriva violenței, exploatării și condițiilor
de muncă periculoase, dreptul la odihnă și timp liber – pe scurt, dreptul la copilărie.
Mai mult, la nivelul fiecărui stat în parte, există seturi de reglementări legale aprobate care interzic
munca și exploatarea copiilor. În multe țări în curs de dezvoltare, guvernele nu sunt însă în măsură
să pună în aplicare legile relevante și să pedepsească încălcările drepturilor copiilor. În același
timp, crearea de către fiecare stat în parte a unui cadru legal propriu pentru lupta împotriva muncii
copiilor reprezintă un bun pas de început. În cazul în care, fie și la o dată ulterioară, sistemul politic
al țării va da dovadă de voință reală în aplicarea legilor, iar guvernul își va uni forțele cu organizațiile
locale și internaționale, sindicatele, corporațiile multinaționale și, mai presus de toate, cu copiii din
câmpul muncii și familiile lor, suprimarea eficientă a muncii copiilor va avea sorți reali de izbândă.
8
5
Există cineva care să urmărească cu atenție comportamentul proprietarului fabricii de
cărămizi din Afganistan față de copii?
Siguranța la locul de muncă și condițiile de muncă din Afganistan se află, în general, la niveluri
destul de joase, nefiind supuse supravegherii statale. Chiar dacă există legi care nu doar privesc
condițiile de muncă, ci chiar permit efectuarea inspecțiilor de către funcționarii publici, acestea
aproape că nu sunt vreodată aplicate în fapt. Mai mult, Afganistanul este unul dintre statele cele
mai corupte din lume, ceea ce, în combinație cu salariile mici ale angajaților de stat, se traduce prin
O LUME DE VĂZUT
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
În Afganistan, legea stabilește numărul obligatoriu al anilor de școlarizare la trei (până la vârsta de
nouă ani). Educația este gratuită începând cu vârsta de grădiniță și până la împlinirea a doisprezece
ani (sfârșitul școlii secundare). Cea mai ridicată frecvență școlară este înregistrată în primii trei
ani de școală primară, dat fiind că la această vârstă fetele pot frecventa cursurile în aceeași sală
de clasă cu băieții. Ulterior, însă, elevii sunt împărțiți în clase pe criteriu de sex și nu toate școlile
pot face față cerințelor de spațiu și timp; de asemenea, nu toți părinții sunt la fel de dispuși să
își trimită fiicele la școală. Astfel, fetele sunt cele care, în majoritatea cazurilor, nu absolvesc nici
școala primară. Destul de frecvente sunt și cazurile în care, deși înmatriculați la școală, copiii nu
frecventează cursurile – o consecință nu doar a practicilor culturale (ideea educării fetelor continuă
să fie privită cu neîncredere de către mulți părinți), dar în primul rând a sărăciei materiale a
familiilor.
Desigur, este bine ca şi copiii să muncească. Principala lor muncă este învăţătura. Ei pot participa,
alături de părinţii lor la munci uşoare, pe care le recunoaştem, prin faptul că:
• nu obosesc copiii peste măsură;
• nu le încurcă să meargă la şcoală şi să-şi pregătească temele pentru acasă;
• nu-i lipsesc de distracţia cu prietenii;
• nu trebuie făcute în secret. Dacă un adult le cere să facă ceva ruşinos, în ascuns, ei trebuie
neapărat să-şi anunţe părinţii sau profesorii;
• nu trebuie să-şi pună sănătatea în pericol, prin munca în condiţii nocive, care ar putea avea
consecinţe negative.
Natura exploatării prin muncă a copiilor se referă la muncile susceptibile de a dăuna sănătăţii,
securităţii sau moralităţii copiilor şi include:
• munca de la vîrste foarte mici;
• munca grea şi periculoasă (cu utilizarea instrumentelor ascuţite, cu electricitate, cu
59 • ridicarea greutăţilor, în condiţii nocive, la temperaturi înalte etc.);
• munca îndelungată; care presupune prea multe responsabilităţi, ce nu permit copiilor să
participe la activităţile specifice vârstei (să frecventeze şcoala, să se odihnească, să se joace);
• munca neplătită sau în contul unor datorii ale adulţilor;
• munca stresantă din punct de vedere fizic şi psihologic
• munca în condiţii de abuz şi violenţă (fizică, psihologică, emoţională, economică);
• munca în condiţii de exploatare sexuală;
• cerşitul în stradă ş. a
O LUME DE VĂZUT
ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI
Din păcate, foarte mulţi copii din R. Moldova sunt implicaţi de la o vârstă fragedă în diverse
munci în detrimentul şcolii, al sănătăţii şi al dezvoltării lor normale corespunzătoare vârstei sau
potenţialului lor.
Majoritatea dintre ei muncesc din greu împotriva propriei lor voinţe, fie în gospodăria părinţilor,
implicându-se în diverse munci agricole şi construcţii, fie în afara ei: lucrând în stradă ca vânzători,
hamali, cerşetori, spălând maşini sau adunând fier uzat; fie în câmp: culegând şi înşirănd frunze de
tutun, pascând animalele, lucrând cu ziua etc.
Sute de copii moldoveni cerşesc în străinătate (Rusia, Polonia, Turcia). Pentru aceşti traficanţi,
copilul este doar o sursă de venit. Traficanţii nu respectă drepturile copiiilor şi nu le pasă de viaţa şi
viitorul acestora.
0
6
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
DORINȚE ȘI VISE
61
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
DORINȚE ȘI VISE
FOAIE DE LUCRU
2
6
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
SCARA VALORILOR
63
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
INTERZIS / PERMIS
Reflecție După fiecare vot are loc reflecția. După fiecare vot, profesorul
întreabă elevii de ce au decis astfel. La sfârșitul activităţii
profesorul rezumă de ce copiii de o anumită vârstă nu ar trebui
să lucreze și de ce unele munci nu sunt potrivite pentru copii, ci
doar pentru adulţi. Profesorul poate da exemple.
4
6
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
FIȘE CU SITUAȚII
Un băiat de 12 ani ar dori să-l ajute pe O mamă singură și-a pierdut locul
prietenul lui și pe mama acestuia să vândă de muncă, iar fiii ei, de 15 și 17 ani,
legume și fructe la un târg duminical al frecventează un gimnaziu. Ambii au note
fermierilor. Unul din părinţii băiatului nu bune, au multe pasiuni și mulţi prieteni.
este de acord, iar celălalt părinte crede că Totuși, ei trebuie să înceapă să lucreze,
ideea este bună. măcar cu normă incompletă, pentru a
contribui la bugetul familiei.
Copiii unui proprietar de magazin îşi ajută Profesorul invită la şcoală părinţii unui
părintele în magazin la sfârșit de elev de 14 ani, deoarece a aflat că acest
săptămână și nu sunt plătiţi pentru munca elev distribuie ziare în fiecare dimineaţă la
lor. Volumul de lucru în magazin creşte, iar 6:30 înainte de începerea lecțiilor. El este
proprietarul angajează un băiat de 15 ani obosit în timpul lecțiilor și uneori chiar
căruia îi plăteşte un salariu per oră. Copiii adoarme.
proprietarului doresc și ei să primească un
salariu.
Un băiat de 16 ani doreşte să abandoneze O fată de 15 ani face curăţenie într-un bar
gimnaziul și să înceapă să câștige după sfârșitul lecțiilor, fără ştirea
bani, pentru a nu depinde financiar de părinţilor. După ce se accidentează la locul
părinţii lui. Părinţii și dirigintele încearcă de muncă, patronul o duce acasă și le
să-l convingă să termine cel puţin explică părinţilor ce s-a întâmplat.
învăţământul secundar.
65 Trei prieteni minori doresc să meargă la Părinţii ar dori ca fiica lor minoră să
film într-o zi de vineri. Unul din ei nu are aibă grijă de fratele ei mai mic, să tundă
destui bani și vrea să împrumute de la gazonul și să gătească cina, fără să o
prietenii lui. Al doilea lucrează part-time plătească pentru aceasta. Fiica afirmă că
la sfârșit de săptămână, iar al treilea acest lucru nu este corect. Ea crede că
primeşte lunar bani de buzunar de la aceasta este o muncă precum oricare alta
părinţi. și ar trebui plătită cu ora.
O LUME DE VĂZUT
ACTIVITĂȚI
FOAIE DE LUCRU
DREPTURILE COPIILOR
DREPTURI (Convenția ONU privind drepturile copiilor) I.N.S.E.R.T. FARIDULLAH
Toţi copiii au dreptul la viață.
ACTIVITĂȚI
DREPTURILE COPIILOR
ACTIVITĂȚI
8
6