UNIVERSITATEA...

FACULTATEA DE ...
SPECIALIZAREA...

COMERȚUL ELECTRONIC - AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

STUDIU DE CAZ PENTRU FIRMA EMAG

Coordonator științific:

...

Student:

...

2016
Cuprins

Lista figurilor...................................................................................................................................3
Introducere.....................................................................................................................................3
Metodologia cercetării...................................................................................................................3
I. COMERȚUL ELECTRONIC- CARACTERISTICI GENERALE................................................................4
1.1.1 Scurt istoric al comerțului electronic......................................................................5
1.1.2 Definirea comerțului electronic..............................................................................8
1.1.3. Comerțul electronic versus comerțul tradițional........................................................10
1.1.5. Arhitectura unui sistem de comerț electronic................................................................11
1.1.6. Activitățile specifice comerțului electronic.....................................................................15
1.2. Modele de comerț electronic............................................................................................16
1.3. Tipuri de mecanisme ale comerțului electronic.................................................................16
1.3.1. Mecanismul business to business (B2B)......................................................................18
1.3.2. Mecanismul business to consumer (B2C)...................................................................18
1.3.3. Mecanismul business to government (B2G)...............................................................18
1.3.4. Mecanismul consumer to consumer (C2C).................................................................19
II. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE COMERȚULUI ELECTRONIC...................................................19
2.1 Comerțul electronic - o necesitate..................................................................................19
2.2 Problema securității în comerțul electronic........................................................................19
2.3 Comerțul electronic în România.....................................................................................20
2.3.1 Legislația romanească cu privire la comerțul electronic..............................................20
2.1 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru companii și pentru consumatori........20
2.2.1 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru companii.........................................20
2.2.2 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru consumatori....................................20
2.2 Limitările și dezavantajele comerțului electronic............................................................20
III. STUDIU DE CAZ LA FIRMA EMAG.............................................................................................20
3.1 Prezentarea sumară a firmei Emag.....................................................................................20
3.2 Modul de funcționare al arhitecturii sistemului de comerț electronic la Emag..................20
Concluzii.......................................................................................................................................20
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................20

2
Lista figurilor

Fig. 1 Gruparea definițiilor comerțului electronic (Sursa: Measuring Electronic

Commerce, OECD, 2000)....................................................................................................8
Fig. 2 Comerțul de tip clasic versus comerțul electronic...................................................10
Fig. 3 Tranzacții comerciale și legătura cu comerțul electronic (Sursa: Mocean Loredana,
Lacurezeanu Ramona, 2003).............................................................................................10
Fig. 4 Arhitectura unui sistem de comerț electronic..........................................................14
Fig. 5 Modele pentru comerț electronic.............................................................................16

Introducere

Mulțumiri:
Lucrarea intitulată, Comerțul electronic - avantaje și dezavantaje. Studiu de caz
pentru firma Emag, a fost elaborată sub conducerea ştiinţifică şi îndrumarea competentă a
doamnei/domnului ....., căreia îi aduc pe această cale mulţumirile mele pentru sprijin şi
încurajări, precum şi pentru faptul că a acceptat să-mi împărtăşească din tainele ştiinţei şi
cunoaşterii cercetării ştiinţifice.

Metodologia cercetării

Prima etapă a fost cea de documentare, unde metoda utilizată a fost cea de
strângere a materialelor, apoi cea de extragere a informațiilor folositoare. Pe parcursul
lucrării am folosit atât metoda grafică, cât și cea de interpretare a unor informații.
Metodele și tehnicile sunt în general cele generale, în special axate pe partea teoretică.
Metodele alese au fost unele avute la îndemână, studiu intens asupra problemei
din materialele puse la dispoziție din centrele de specialitate, consultarea numeroaselor
lucrări de specialitate care vizează tema de interes, dar și lucrări conexe, ce vin în
completarea noțiunilor acesteia. Studiul bibliografiei pune accent pe problemele privind
comerțul electronic și necesitatea acestuia în România.

3
I. COMERȚUL ELECTRONIC- CARACTERISTICI GENERALE

În întreg parcursul istoriei omenirii schimbul a fost cunoscut în mai multe forme.
În condițiile economiei naturale schimbul a fost reprezentat de troc, prin care producătorii
îți utilizau surplusul de producție pentru acoperirea celorlalte nevoi de consum. Comerțul
în sine s-a născut odată cu apariția banilor și a clasei sociale reprezentată de negustori sau
de comercianți. Dezvoltarea societății a reprezentat implicit îmbunătățirea și crearea
formelor de comerț. Evoluția a fost una favorabilă, dezvoltându-se rapid cea mai
importantă unealtă a comerțului, aceasta fiind calculatorul1.

1.1. Comerțul electronic- concepte și definiții

Comerțul reprezintă acea activitate economică de mijlocire a schimbului de

bunuri economice, prin întreprinderi comerciale specializate, atât în interiorul granițelor
unei țări, cât și în relațiile cu străinătatea. Comerțul, ca ramură a unei economii, este
similară circulației mărfurilor, activitate interpusă între producție și consum, cu
mențiunea că însăși circulația mărfurilor are numeroase valențe productive, ca urmare a
prelungirii procesului de producție2.
Tranzacționarea electronică a mărfurilor și serviciilor constituie o extensie a
comerțului electronic actual. Comerțul electronic facilitează cooperarea între firme,
reduce costurile de marketing și de livrare, susține strategia de marketing a firmei și oferă
acces pe noi piețe. Comerțul electronic are un impact asupra competitivității firmelor și
nu este restricționat de frontierele statelor, însă depinde în mod sigur de existența sau
inexistența rețelelor de calculatoare. Comerțul electronic permite chiar și celor mai mici
furnizori, indiferent de proveniența lor geografică, să fie omniprezenți și să facă afaceri în
întreaga lume3. Mulți oameni consideră comerțul electronic ca fiind orice tranzacție
comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse.
1
Bollier, D., (1996) Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for Humanic Studies, Aspen, pp. 127
2
Chirică, L., (2009), Comerț și economie comercială, Editura Economică, București, pp. 13
3
Mocean Loredana, Lacurezeanu Ramona, (2003), Comerț electronic, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, pp.
31

4
 O altă definiţie, mai largă, descrie eComerţul ca fiind constituit din toate plăţile în
care datele tranzacţiei (plătitor, destinatar, sumă, etc) sunt transmise electronic, plătitorul
şi plătitul sunt implicaţi direct în tranzacţie, iar toate informaţiile necesare autorizării
plăţii sunt schimbate între cele două părţi, electronic4.
Comerțul electronic are, în sens larg un impact mult mai profund asupra evoluției
afacerilor și cuprinde în fapt nu numai noile achiziții comerciale ci și totalitatea
activităților care susțin obiectivele de marketing ale unei firme și care pot incluede
publicitate, vânzări, plăți, activități post-vânzare, servicii către clienți și altele.
Comerțul electronic descrie maniera în care au loc prin intermediul rețelelor, cu
precădere prin internet, iar e-bussiness-ul se referă la utilizarea tehnologiilor internet
pentru a desfășura afaceri. Comerțul electronic este procesul de vânzare-cumpărare
electronică de produse, servicii și informații 5. Marea majoritate a comerţului electronic
care are loc prin intermediul internetului sau prin reţelele private de telecomunicaţii și
este un comerţ domestic în care cumpărătorul şi comerciantul au aceiaşi monedă, moneda
ţării. Odată cu apariţia Internetului s-a trecut la comerţul electronic bazat pe Internet,
deoarece folosirea acestuia este mai puţin costisitoare.

1.1.1 Scurt istoric al comerțului electronic

Odată cu inventarea World Wide Web-ului și a browserului Mosaic (Netscape),

comerțul electronic a fost ingredientul esențial pentru dezvoltarea explozivă a internetului
încă de la începutul anilor 19906.
Comerţul a fost şi va rămâne activitatea care a realizat de-a lungul istoriei
cele mai strânse legături între naţiuni. În ultimii 250 de ani, creşterea comerţului
a depăşit constant creşterea economică de ansamblu. Creşterea redusă a produsului
intern brut (PIB) în perioada anilor 1913-1950, care a înregistrat cea mai redusă rată din
anul 1820 și până acum a fost însoţită de o creştere foarte redusă a comerţului, cele

4
Plăţi Electronice¨, 2004, pp. 60
5
http://www.razvan.biz/CE/SUPORT%20CURS%202.pdf
6
Barefoot, C. (2004), Revoluția comerțului electronic, Editura Amaltea, București

5
două războaie şi protecţionismul subminând evoluţia pozitivă a comerţului
internaţional.
Comerțul electronic reprezintă unul dintre domeniile care a descoperit de-a lungul
timpului potențialul tehnologiei informației. Primele sisteme de transmitere a datelor au
fost bazele de date din anii '50-'60. În condițiile în care operațiile din cadrul unei
companii au înregistrat o complexitate într-o continuă creștere, acestea s-au orientat spre
implementarea sistemelor de gestiune.
Importanța dată de oportunitățile folosirii informațiilor electronice au fost multă
vreme ignorate de companii. La începutul anilor 1970, companiile aeriene, care în sistem
clasic au depășit sistemul de rezervări, au apreciat importanța esențială a sistemului de
rezervări prin intermediul calculatorului. Astfel, componenta de marketing a fost
binevenită, vânzările de bilete online căpătând noi valențe.
Primul sistem complet automat de tranzacții bursiere a fost operabil și pus în
folosință abia în anul 1977 la Toronto7. În Statele Unite au fost instalate primele automate
de tip bancar care ofereau servicii complexe, spre deosebire de sistemul clasic de transfer
al banilor numerar dintr-un cont bancar. Aplicațiile de tip teleshopping din domenii
precum serviciile bancare, turismul dar și altele au fost posibile la sfârșitul anilor 1970 și
începutul anilor 1980.
Continuarea a constat în formarea rețelelor proprii, cu facilitarea la distanță a
schimbului de informații. Astfel s-au realizat bune comunicări între toate filialele
companiilor, între partenerii de afaceri și companii, dar și între companii și furnizori.
Formatul mesajelor la începutul anilor 1980 s-a numit ”Schimb de date electronice”
(SDE)8.
Conceptul de bursă electronică a cunoscut în această perioadă o extindere mare.
Dacă inițial acest concept se referea la piețele financiare, extinderea a constat în formarea
unei game variate de produse și servicii oferite, de tipul metalelor prețioase, a produselor
agricole și de alimentație, și a produselor petroliere.
Anii 1990 s-au caracterizat prin acceptarea și conștientizarea comerțului
electronic și cu o continuare a standardizării produselor SDE. Internetul așa cum este

7
Soon-yong Ghoy, Andre (1999), Economics of electronic commerce, Ed. Macmilllan Computer, New
York, pp. 78
8
Treese, G., W., (1998), Designing Systems for Internet Commerce, Ed. Addison Wesley, Londra, pp. 59

6
cunoscut și accesat astăzi de milioane de utilizatori, nu exista la începutul anilor 1990.
Proiectul EUROTOP a ajutat la acea vreme industria turismului la nivel european să
distribuie broșuri de călătorie multimedia prin intermediul agențiilor de turism. Legile
federale în anii 1992 interziceau persoanelor particulare si companiilor să câștige bani
folosind internetul. După ce această lege a fost abrogată, liderii în afaceri au început să
reevalueze rolul computerelor și Internetul a devenit un punct important în agenda lor.
Terminația „.com” după numele companiei a devenit în ritm rapid primii pași făcuți în
Era digitală9. Astfel, la începutul anilor 1990 oamenii au început să utilizeze internetul
mult mai rapid decât în anii trecuți, dezvoltarea acestuia luând o mare amploare. La
fiecare două luni se înregistra o creștere de 100 de procente10.
Anii 2000, considerați și anii globalizării, ai integrării și dezvoltării
comunicațiilor, care de fapt nu au avut un precedent în rândul tehnologiilor inteligente. În
această perioadă, comerțul electronic și e-businessul au străbătut o perioadă în care s-au
consolidat, au căpatat o atenție a companiilor, alături de dezvoltarea strategiilor a
implementărilor și a profitabilității. În această perioadă se remarcă și desprinderea celor
două, cu recunoașterea pregnantă a faptului că e-businessul are o parte de tehnologie și
una de comerț. Începând cu anul 2000 comerţul a crescut în mod constant și în România
şi a atins apogeul la începutul anului 2008.
Trendul ascendent al activităţii de comerţ a fost întrerupt de criza
economică care a generat un declin în evoluţia acestei activităţi, care a durat până la
jumătatea anului 2009. Evoluția comerțului la nivelul Uniunii Europene a fost pozitivă
începând cu anul 2002, dar a fost întreruptă de criza economică din anul 2008, perioadă
după care cifra de afaceri din comerț a scăzut. După anul 2009, evoluția comerțului
cunoaște o înviorare, putem observa mici creșteri până în anul 2010 după care pe fondul
dezechilibrelor economice de la nivelul Uniunii Europene începe din nou să scadă 11. În
2001, în SUA, valoarea acestui comerţ a depăşit 31 de trilioane de dolari, dar doar sub
1% din tranzacţiile de plată au fost iniţiate prin carduri de plată, vasta majoritate a plăţilor

9
Idem 6.
10
Ibidem 6.
11
Suta Nicolae (2000) - Comerţ internațional și politici comerciale internaționale, Editura Eficient,
București, pp. 98

7
fiind iniţiate prin cec şi transfer de fonduri prin casele automatizate de transfer/decontări
(ACH, Automated Clearing House).

1.1.2 Definirea comerțului electronic

Comertul electronic este definit ca "ansamblul tranzacțiilor comerciale în

cadrul cărora părțile contractante interacționează prin intermediul calculatoarelor și
nu prin schimburi fizice sau contacte directe"12. În prezent nici o companie nu îşi mai
poate permite să ignore Internetul, asta în condițiile în care competiţia pe Internet este
feroce, iar transparenţa preţurilor a devenit o regulă. Comerţul electronic se poate
desfăşura în întregime în timp real (on-line), caz în care atât autorizarea tranzacţiei de
plată, cât şi decontarea interbancară, au loc în timp real.
Pentru unele firme, comerț electronic înseamnă orice tranzacție financiară care
utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noțiunea de comerț electronic acoperă
circuitul complet de vânzări, inclusiv marketingul și vânzarea propriuzisă13.
Sub aspect științific, comerțul electronic este definit ca o tehnologie modernă de
a face afaceri, adresându-se nevoilor organizațiilor, comercianților și consumatorilor de
a reduce costurile tranzacțiilor. Astfel, odată cu acestea sunt îmbunătățite și calitatea
bunurilor și a serviciilor, dar și creșterea vitezei lor de livrare către clienții. După
lărgimea sensurilor care le sunt atribuite, Measuring Electronic Commerce (2000) au
grupat definițiile comerțului electronic conform Fig. 1.

12
(1994) Office of Electronic Commerce, S.U.A.
13
Idem 3.

8
 Comerț cu
consumatorii finali
folosind un sistem
electronic de plăți

Comerț cu consumatorii
Comerț între firme

Activitățile economice bazate pe tranzacții

electronice și infrastructura asociată

Fig. 1 Gruparea definițiilor comerțului electronic (Sursa: Measuring Electronic Commerce,

OECD, 2000)

În sens larg comerțul electronic, conform celor prezentate mai sus, cuprinde toate
activitățile economice care sunt bazate pe tranzacțiile electronice alături de infrastructura
asociată lor. Sub aspect restrâns, comerțul electronic este format din comerțul electronic
desfășurat între firme și consumatori în mediul online. Comerțul electronic este restrâns
în cazul tranzacțiilor în care consumatorii finali întâmpină sistemul de plăți electronic. În
condițiile actuale acesta din fericire nu mai reprezintă un impediment în rândul
consumatorilor.
O altă definiție dată comerțului electronic ar fi după Baltag V., (2004) 14, ”orice
formă de tranzacții în domeniul afacerilor în cadrul căreia interacționează electronic
părțile implicate în loc de realizarea schimburilor fizice sau contact fizic direct”.

14
Baltac, V., (2004), Comerţ electronic, Editura Softnet Grup, pp.1

9
1.1.3. Comerțul electronic versus comerțul tradițional

Mediul comercial contemporan se caracterizează prin cresterea continuă a

producției, accentuarea concurenței globale și creșterea gradului de diversificare a
cerințelor consumatorilor. Ca raspuns la aceste tendințe, firmele își modifică atât
modul de organizare, cât și modul de acțiune. Astfel, ele încep sa comprime
vechile structuri ierarhice și să elimine barierele existente între compartimentele
operaționale. Se tinde, de asemenea, spre renunțarea la barierele dintre firmă și clienții
sau furnizorii acesteia.
Comerțul electronic reprezintă un mijloc de a susține și realiza aceste schimbări
pe scară largă și chiar la scară globală. El oferă firmelor posibilitatea de a fi mai eficiente
și mai flexibile în operațiunile interne, de a menține legături mai strânse cu furnizorii și
de a răspunde prompt cerințelor și doleanțelor consumatorilor. Firmele își pot selecta cei
mai adecvați parteneri de afaceri (furnizori, clienți) fără a mai ține cont de distanțele
geografice și își pot comercializa produsele pe o piață globală15.
În Fig. 2 este prezentat modul în care se reflectă cele patru etape în cazul
comerţului clasic şi în cel electronic.

15
Chilic – Micu B., Stoica M., (1998), Comerțul electronic - activitate în societatea informațională, Revista
Informatica Economica, nr. 7/1998, pp. 45

10
 Fig. 2 Comerțul de tip clasic versus comerțul electronic

În tranzacțiile comerciale clasice sunt distinse patru etape diferite:

1. Informarea comercială referitoare la tranzacție, cercetarea de marketing
2. Încheierea contractului comercial
3. Vânzarea produsului și a serviciului
4. Plata produsului sau a serviciului
Aceste patru etape clasice sunt redate în Fig. 3 în funcție de cum se reflectă ele în
cazul comerțului electronic.

cercetarea
site-uri Web
de marketing

contracte site-uri Web

de vânzare interactive

Livrări
Livrări
electronice

Plăți
Plăți
electronice

Fig. 3 Tranzacții comerciale și legătura cu comerțul electronic (Sursa: Mocean Loredana,

Lacurezeanu Ramona, 2003)

1.1.5. Arhitectura unui sistem de comerț electronic

Informația digitală, ca piață de temelie pentru economia digitală, furnizează

infrastructura de comunicație pentru controlul proceselor de producție și distribuție a
bunurilor, fie că sunt obiecte fizice sau servicii 16. Sistemele electronice de plăți sunt abia
la început și mulți clienți optează încă pentru utilizarea metodelor de plată tradiționale,
16
Costea C., (2005), Afaceri in comert – abordări modern, Editura ALL Beck, București, pp. 49

11
cum sunt cecurile pe suport de hârtie, numerar la livrare sau numerar înainte de livrare,
așa numita comandă contra cost. Un sistem electronic de plăți se referă la totalitatea
obiectelor care conlucrează pentru asigurarea tranzacțiilor ce se efectuează. Sunt
implicate, în general, trei entități care interacționează: o bancă, un cumpărător și un
vânzător17.
Situl comerciantului se compune de regulă dintr-o pagină de intrare cu rol de
prezentare generală a comerciantului şi a magazinului, şi dintr-un set de pagini cu
prezentarea produselor (descriere, preţ). Word Wide Web este cel mai răspândit serviciu
de informare prin internet. Acesta este un ansamblu de sute de mii de documente care se
află stocate în memoria calculatoarelor conectate la rețea din întreaga lume. O serie de
pagini vor informa cumpărătorii asupra condiţiilor de plată şi de livrare a produselor
cumpărate, şi vor descrie responsabilităţile comerciantului şi cumpărătorului în toate
situaţiile, normale sau de excepţie, precum şi avertizarea legală că dacă apasă butonul
“Cumpără”, care dă comanda de cumpărare, atunci acceptă implicit toate condiţiile
comerciantului şi toate responsabilităţile care îi revin, aşa cum sunt afişate pe sit.
Aproape întotdeauna situl va conţine şi o pagină (cu programul aferent) care reprezintă
coşul, sau căruciorul, virtual al cumpărătorului (shopping cart).
Rolul modului server este de a primi tranzacţiile de eComerţ cu cererile de
autorizare de la toate modulele client, de a le transforma în tranzacţii ale sistemului
adăugând şi identitatea acceptatorului şi, după autorizare, de a le trimite modului client de
la care a venit cererea de autorizare.
Cumpărătorul selectează pe rând produsele dorite şi le trimite în coş, iar coşul va
însuma toate cheltuielile şi va indica cumpărătorului doar un total final de plată. Există
multe variante de programe care implementează un coş virtual, unele dintre acestea fiind
disponibile gratuit pe Internet. La sfârşitul cumpărăturilor, cumpărătorul va examina
conţinutul coşului şi totalul de plată şi dacă e mulţumit va apăsa un buton prin care
declară că e gata de plată. Un astfel de buton inscripţionat de exemplu cu “Doriţi să plătiţi
acum?”, va trimite pe ecranul calculatorului cumpărătorului un formular (form) de plată,
invitând cumpărătorul să introducă datele sale de identificare şi ale instrumentului său de
plată.

17
Ibidem 3.

12
 După introducerea în formular a datelor, cumpărătorul apasă butonul de generare
a comenzii către comerciant, inscripţionat de exemplu cu “Cumpără”, iar acesta va
determina expedierea datelor comenzii (produsele selectate, datele de card ale
cumpărătorului, datele privind livrarea, datele comerciantului şi altele) din sit către SMC-
ul acceptatorului, prin intermediul programului său care rezidează în sit şi care reprezintă
modulul client de eComerţ al acceptatorului.
După ce acceptatorul va primi răspuns de la emitent la cererea de autorizare a
plăţii, programul său de eComerţ, adică modulul server de eComerţ din SMC-ul său, va
expedia răspunsul către sit, iar modulul client din sit va afişa cumpărătorului un raport
final care îi indică efectuarea, sau neefectuarea, cumpărăturii, şi acceptarea sau
neacceptarea plăţii. Este posibil ca modulul client din sit să emita şi un mesaj de poştă
electronică (email) către calculatorul cumpărătorului pentru a-i confirma cumpărătura şi
pentru a-i aminti eventual şi condiţiile de livrare a produselor cumpărate (adresă şi data
de livrare, de exemplu).
Întrucât toate tranzacţiile de eComerţ trec prin SMC-ul acceptatorului, modulul
server de eComerţ al acestuia va genera periodic, de exemplu o dată pe zi, câte un fişier
de comenzi (order file) pentru fiecare din comercianţii săi pe Internet. Fişierul de
comenzi primit de un comerciant îi indică acestuia toate livrările ferme şi cu plata
acceptată, pe care trebuie să le facă către toţi cumpărătorii săi.
Comerciantul poate dispune şi de o bază de date de comenzi chiar pe sit, iar
modulul client de eComerţ poate furniza toate datele unei comenzi acceptate pentru a fi
înscrise, comandă cu comandă, în această bază de date, caz în care nu mai este necesar
fişierul descris anterior. Comerciantul va efectua livrările pe bază de document de
recepţie semnat de cumpărător şi va păstra aceste documente. Acceptatorul face
decontarea interbancară cu emitenţii cardurilor care au făcut cumpărăturile şi poate
credita contul comerciantului imediat după autorizare, cerând documentul de recepţie
doar în cazurile de dispută18.
Cumpărătorii pe Internet pot folosi pentru plată orice card (cu bandă magnetică
sau cu cip) emis cu permisiunea sau cu scopul de a fi folosit în acest fel de plată. Ţinând
seama de riscurile plăţilor pe Internet emitenţii pot emite carduri speciale care urmăresc,

18
Chiriță C., (2010), Economie comercială, Editura Pro Universitaria, București

13
în caz de fraudă, micşorarea pe cât posibil a efectelor acesteia. Calculatorul personal al
consumatorului trebuie să fie legat fizic la Internet (dial-up, cablu, reţea) şi să dispună de
un navigator (browser) capabil de a asigura legături sigure (https://) adică care folosesc
protocoalele SSL sau TLS (Fig. 4).
La calculator ar putea fi legat, dar aceasta nu este un lucru frecvent, şi un cititor
de carduri cu bandă magnetică care ar prelua datele de pe cardul de plată, sau un cititor de
carduri cu cip care ar prelua din cip datele secrete (cuvinte de control, chei, certificate)
ale consumatorului, necesare eventual în cazul autentificării sale în cadrul protocoalelor
de securitate, sau ar putea fi legate alte dispozitive speciale de autentificare (token).
Cumpărăturile pe Internet pot fi mult uşurate prin conceptul de portofel electronic,
ePortofel (eWallet).
Un portofel electronic este un program rezident în calculatorul cumpărătorului
care conţine toate datele de plată ale cumpărătorului, adică datele de identitate (nume,
adrese, diverse) şi datele de card de plată, şi este iniţializat de cumpărător o singură dată
cu toate aceste date. Apoi, în momentul completării formularului care îi apare pe ecran ca
urmare a efectuării cumpărăturii, datele din ePortofel sunt trecute automat (un simplu
clic) în formular. Acest ePortofel poate rezida în condiţii de securitate şi în serverele
pentru situri de comercianţi sau în servere specializate, putând fi astfel disponibil şi din
alte puncte de acces la Internet, nu numai de pe calculatorul personal al cumpărătorului.
Portofelul poate păstra şi chitanţele tranzacţiilor efectuate, colectând datele din
pagina cu raportul de încheiere a tranzacţiei. Pentru completarea automată a formularului
comerciantului cu datele din ePortofel, portofelul şi formularul trebuie să fie compatibile
(adică să aparţină aceluiaşi sistem).

14
 Fig. 4 Arhitectura unui sistem de comerț electronic

1.1.6. Activitățile specifice comerțului electronic

Comerțul electronic oferă posibilitatea de a conduce o afacere într-o manieră

flexibilă, care să poată beneficia de diferite oportunități pe măsură ce acestea apar.
Crearea unei piețe electronice interactive presupune renunțarea completă la hărtie și
imprimantă și trecerea întregii activități pe suport electronic, de unde derivă și aspectele
specifice ale comerțului electronic.
Comerțul electronic rerezintă cheia competitivității întreprinderilor prin
activitățile specifice care presupun accesul la noile segmente de piață, reprezentate de
noii clienți, reprezentate de creșterea cu care se derulează afacerea în sine și reducerea
costurilor de aprovizionare datorită flexibilității ridicate a politicilor comerciale.

15
 Variantele de comerț electronic oferă avantaje reciproce, care vor fi sintetizate sub
forma a avantajelor
În ceea ce privește avantajele derivate din aspectele activităților specifice
activităților specifice comerțului electronic enumerăm avantajele pentru client, care
presupun o comoditate sporită, alături de opțiuni multiple și informații ușor de găsit cât și
existența unor pagini de internet personalizate. Multe din procedeele utilizate în plățile
electronice de pe Internet sunt similare celor utilizate într-un punct de vedere obișnuit.
Diferența constă în principal în faptul că comerțul electronic decurge prin Internet
utilizând servicii Web. Cerințele sunt similare celor din sistemele clasice: autentificarea și
autorizarea, confidențialitatea și siguranța.
Avantajele pentru comercianți constau în sporirea atracției de noi clienți prin
intermediul canalelor de distribuție, vânzările care sporesc către clienții existenți,
existența vânzărilor la cerere și cheltuielile care sunt reduse pentru procesul de
inventariere și de operare.
Comerțul electronic este un concept unificator, care înglobează o serie de
tehnologii și servicii specifice, dar în egală măsură reutilizează concepte deja existente,
uneori chiar fără a fi nevoie să le adapteze. Utilizarea tehnicilor multimedia facilitează
includerea unor detalii sau adaptarea formelor de prezentare a informației prelucrate.
Forma de prezentare a informației capătă o importanță la fel de mare ca și conținutul.
Internetul permite schimbul de informații în ambele sensuri, fără limite de timp și spațiu.

1.2. Modele de comerț electronic

1.3. Tipuri de mecanisme ale comerțului electronic

Având în vedere definiția comerțului electronic dată de Organizația Economică de

Cooperare și Dezvoltare (OECD), care spune că activitatea de comerț electronic
reprezintă defășurarea unei afaceri prin intermediul rețelei Internet, vânzarea de bunuri

16
și servicii având loc offline sau online cele mai răspândite modele pentru comerțul
electronic implementate sunt:
i. Bussiness to bussines (B2B)
ii. Bussiness to consumer (B2C)
iii. Bussiness to government (B2G)

Relațiile dintre ele le vom reda în Fig. 5.

Consumatori

Firme Parteneri

Guvern

Fig. 5 Modele pentru comerț electronic

Un rol aparte în dezvoltarea comerțului electronic îl au relațiile bussines to

government și government to bussiness, care prin realizarea unui mediu de informare
interactiv, rapid și eficient pot contribui la conștientizarea agenților economici asupra
avantajelor acestui nou domeniu comercial19.

1.3.1. Mecanismul business to business (B2B)

19
Ibidem 3.

17
 Tranzacțiile B2B se caracterizează prin faptul că ambele părți participante la
procesul de tranzacție comercială, atât vânzătorul cât și cumpărătorul sunt instituții.
Dintre tehnologiile folosite sunt amintite Internetul, intranetul, extranetul și transferul
prin EDI. EDI reprezintă un sistem electronic de transfer, inițialele provenind de la
Electronic Data Interchange. Prin utilizarea unei astfel de metode de transfer pentru date
a reprezentat șansa de a se micșora costurile. Costurile au fost micșorate prin faptul că
formularele erau completate, listate și trimise într-un alt sistem electronic ajungând la
destinatar. Sunt astfel evitate și erorile care rezultă din introducerea repetată a datelor.

1.3.2. Mecanismul business to consumer (B2C)

Tranzacțiile B2C se realizează între cumpărători individuali și vânzători mari de

tipul companiilor. În acest caz factorul uman este foarte important decât în celelalte
cazuri, interactivitatea fiind caracteristica de bază în decizia de cumpărare. Ca tehnologii
de realizare amintim tipurile de vânzări prin Internet, TV și telefon.

1.3.3. Mecanismul business to government (B2G)

În cazul unui astfel de mecanism tranzacțiile sunt realizate între companiile care
au atribuțiuni de a vinde bunuri și servicii agențiilor guvernamentale. Aici sunt încadrate
de obicei marile corporații, care prezintă garanție pentru o instituție guvernamentală și pe
lângă asta dispune și de o capacitate de bunuri foarte mare și de calitate.

1.3.4. Mecanismul consumer to consumer (C2C)

În această categorie consumatorii tranzacționează în mod direct cu alți

consumatori. În această categorie întâlnim persoane fizice care își vând prin intermediul

18
unor site-uri specializate bunuri personale, cum ar fi masini, case, proprietăți sau alte
lucruri.

II. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE COMERȚULUI ELECTRONIC

2.1 Comerțul electronic - o necesitate

2.2 Problema securității în comerțul electronic

2.3 Comerțul electronic în România
2.3.1 Legislația romanească cu privire la comerțul electronic

2.1 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru companii și pentru consumatori

2.2.1 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru companii
2.2.2 Avantajele aduse de comerțul electornic pentru consumatori

2.2 Limitările și dezavantajele comerțului electronic

III. STUDIU DE CAZ LA FIRMA EMAG

3.1 Prezentarea sumară a firmei Emag

3.2 Modul de funcționare al arhitecturii sistemului de comerț electronic la Emag

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

1. Baltac, V., (2004), Comerţ electronic, Editura Softnet Grup, pp.1

2. Barefoot, C. (2004), Revoluția comerțului electronic, Editura Amaltea, București
3. Bollier, D., (1996) Future of Electronic Commerce, Editura Aspen Institute for
Humanic Studies, Aspen

19
 4. Chilic – Micu B., Stoica M., (1998), Comerțul electronic - activitate în
societatea informațională, Revista Informatica Economica, nr. 7/1998, pp. 45
5. Chirică, L., (2009), Comerț și economie comercială, Editura Economică,
București, pp. 13
6. Chiriță C., (2010), Economie comercială, Editura Pro Universitaria, București
7. Costea C., (2005), Afaceri in comert – abordări moderne, Editura ALL Beck,
București, pp. 49
8. Mocean Loredana, Lacurezeanu Ramona, (2003), Comerț electronic, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, pp. 31
9. Treese, G., W., (1998), Designing Systems for Internet Commerce, Ed. Addison
Wesley, Londra, pp. 59
10. Soon-yong Ghoy, Andre (1999), Economics of electronic commerce, Ed.
Macmilllan Computer, New York, pp. 78
11. Suta Nicolae (2000) - Comerţ internațional și politici comerciale internaționale,
Editura Eficient, București, pp. 98

*** 2004 ”Plăţi Electronice¨, pp. 60

***http://www.razvan.biz/CE/SUPORT%20CURS%202.pdf
***(1994) Office of Electronic Commerce, S.U.A

20