See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/329702324

Platformă e-business de analiză şi management a activităţilor globale, fluxurilor

şi proceselor de business ale unei companii

Presentation · December 2018

CITATIONS READS

0 1,116

1 author:

Alexandru-Nicolae Trifu
Polytechnic University of Bucharest
1 PUBLICATION 0 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Alexandru-Nicolae Trifu on 16 December 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Universitatea “Politehnica” din Bucureşti

Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei

Platformă e-business de analiză şi management a

activităţilor globale, fluxurilor şi proceselor de business ale unei
companii

Raport de cercetare semestrul I

Conducător ştiinţific Masterand

Prof.Dr.Ing. Radescu Radu Nicolae-Alexandru TRIFU

Master I-IISC

2018

1
 Cuprins

1. Abstract ................................................................................................................................................. 3
2. Introducere ........................................................................................................................................... 3
3. Descrierea conceptului de e-business .................................................................................................. 4
3.1. Componentele unui mediu de e-business .................................................................................... 5
3.2. Modele e-business ........................................................................................................................ 6
3.2.1. Tipuri de modele e-business ................................................................................................. 8
3.3. Avantajele/dezavantajele conceptului de e-bussines ................................................................ 10
4. Componentele principale ale conceptului de e-business ................................................................... 11
4.1. E-commerce ................................................................................................................................ 12
4.2. E-marketing ................................................................................................................................. 14
4.3. E-procurement ............................................................................................................................ 16
5. Gestionarea e-business’ului ................................................................................................................ 18
5.1. Managementul relațiilor cu clienții ............................................................................................. 18
5.2. Managementul financiar............................................................................................................. 19
5.3. Managementul lanțului de aprovizionare .................................................................................. 20
5.4. Managementul de fluxuri și procese .......................................................................................... 21
5.5. Managementul riscului ............................................................................................................... 23
6. Studiu de caz: Yahoo ........................................................................................................................... 24
7. Studiu de caz: NetPicks ....................................................................................................................... 27
8. Concluzii .............................................................................................................................................. 28
9. Bibliografie .......................................................................................................................................... 30

2
 1. Abstract

Prin acest proiect de cercetare, se urmărește efectuarea unei analize detaliate asupra
conceptului de e-business. Mai exact, se vor evidenția principalele caracteristici ale unei afaceri
electronice, precum componentele de bază ale acestui concept, modul în care se realizează
gestionare și administrarea sa, dar și avantajele și dezavantajele adoptării unui astfel de model
conceptual. De asemenea, se va realiza un studiu de caz aplicat unei companii IT, în care se va
reprezenta impactul pe care l-a avut asupra evoluției afacerii, utilizarea internetului ca și “mediu de
viață”.

În concecință, scopul principal al acestei lucrări este de a prezenta conceptele necesare în

elaborarea unei platforme e-business de analiză şi management a activităţilor globale, fluxurilor şi
proceselor de business ale unei companii.

2. Introducere

În cadrul acestui proiect de cercetare se va urmări documentarea și sinteza obiectivelor urmărite.

Mai exact, se va realiza o prezentare a noțiunilor generale referitoare la subiectul principal al acestei
lucrări, a conceptului de e-business.

În figura 1.1. sunt evidențiate câteva dintre temele descrise, în amănunt, pe parcursul acestui
proiect. Se vor expune componentele principale ce formează un mediu e-business, modele de acest tip,
avantajele și dezavantajele implicate în utilizarea și aplicarea acestui concept într-o afacere sau
întreprindere dar și un caz concret, existent în acest moment, aplicat pe modelul de business al unei
companii.

În final, se vor puncta concluziile rezultate în urma analizei efectuate asupra acestei noțiuni de
“e-business” și asupra tuturor componentelor ce o alcătuiesc, dar și asupra posibilului impact pe care îl
are utilizarea și punerea în practică a principiilor ce stau la baza lui.

3
 Figura 1.1. – Diagrama sumară a subiectelor punctate în lucrare

3. Descrierea conceptului de e-business

E-business ( Electronic Business) poate fi definit ca fiind desfășurarea și eficientizarea proceselor

întreprinse, în cadrul unei afaceri, prin intermediul internetului. [1]

Dintre aceste procese se pot aminti următoarele:

• Comerțul electronic sau e-Commerce, ce este principala ramură a conceptului de e-business,

prin care se administrează și se analizează tranzacțiile din cadrul companiei, precum
cumpărarea sau vânzarea de produse, servicii sau consumabile. De asemenea, e-Commerce
se ocupă și cu elaborarea sau îmbunătățirea planului de marketing.
• Colaborarea electronică sau gestionarea comunicării și a colaborarilor, atât a componentelor
și a persoanelor din cadrul companiei, cât și a relațiilor acesteia cu entitățile din exterior,
asociate afacerii respective.
• Procesarea plăților electronice ce au loc în cadrul companiei.
• Administrarea procesului de recrutare.
• Gestionarea controlului producției.

4
 Figura 2.1 – Procesele unui e-business

3.1. Componentele unui mediu de e-business

Conceptul de e-business are ca mediu de dezvoltare internetul, acesta având la baza un set de reguli
distinct, diferit de economia trandițională. Astfel, companiile sunt nevoite să parcurgă un proces de
adaptare a firmei, sau de reorganizare a acesteia, în jurul atributelor cheie expuse de către economia
bazată pe internet. [2]

Dintre aceste caracteristici definitorii se pot menționa următoarele:

• Economia schimbului de informații, prin intermediul căreia firmele pot interschimba date
utilizând internetul, costul performării acestui proces fiind zero ,iar acoperirea acestui
serviciu fiind globală; [2]

• Viteza schimbării, ce reprezintă capacitatea serviciului de internet de a mări considerabil

viteza de efectuare a tranzacțiilor, dar și asteptările clienților au crescut, de asemenea, în
mod proporțional. Astfel, companiile sunt obligate să își adapteze timpii de raspuns, de
expediere și de distribuire pentru a putea concilia cererea clienților, dar și a partenerilor; [2]

5
 • Schimbul de mărfuri, ce are la bază mecanismul, oferit prin utilizarea serviciului de internet,
prin intermediul căruia se poate expune o gamă largă de produse și servicii, la un cost
minimal, acesta fiind un avantaj față de folosirea unui magazin fizic, convențional. Astfel,
efectuarea cumpărăturilor pe internet oferă un conform ridicat, la un preț redus și
furnizând, în același timp, un serviciu de expediere mai eficient; [2]

• Conectivitate și interactivitate, deoarece numărul de utilizatori ai internetului este la un

nivel ridicat, din punct de vedere global, iar acest serviciu permite comunicarea în timp real,
indiferent de distanța dintre cele două entități între care se realizează legătura de date; [2]

• Canal de distribuție, ce permite companiilor, care au ca scop producerea de dispozitive

digitale, un mediu de distribuție ce oferă o aprovizionare instantă la un cost redus. De
asemenea, distribuirea de informații financiare, muzică, știri și multe alte produse centrate
pe informații, ce pot fi transmise cu un raport viteză/preț convenabil pentru utilizatori. [2]

În figura 2.2. sunt menționate și alte atribute, pe lângă cele prezentate mai sus, ce sunt
caracteristice economiei internetului.

Figura 2.2. – Mediul e-business

3.2. Modele e-business

Modelul unui business poate fi definit ca fiind modul în care se organizează produsul oferit,
serviciile, fluxurile de informații, dar și sursele de venituri sau beneficii pentru clienți și furnizori. Însă,
modelul e-business reprezintă adaptarea modelului clasic la economia impusă de serviciul denumit
internet. [2]

6
 Aceste arhitecturi inovatoare, de tip e-business, au ca scop exploatarea beneficiilor oferite de
comunicațiile electronice pentru a avea următoarele câștiguri:

• Se poate identifica unde și cum, pe lanțul valoric al organizației, se poate adăuga valoare și
profit;
• Se pot efectua analize eficiente asupra mediului, iar astfel este posibilă exploatarea la
maxim a potențialului oferit de piața respectivă;
• O înțelegere mai bună a clienților, a utilizatorilor;
• Limitarea acțiunilor întreprise de companii, afaceri rivale. [2]

Modelele e-business referitoare la piețele e-business pot fi rezumate în următoarele tipuri:

• Business-to-Consumer (B2C): magazine electronice (e-shops), licitații electronice (e-

auctions);
• Business-to-Business (B2B): achiziții electronice (e-procurement), licitații electronice (e-
auctions), distribuție electronică (e-distribution), e-marketing, afiliați, platforme de
colaborare;
• Consumer-to-Consumer (C2C): licitații electronice (e-auctions), comunități virtuale. [2]

În figura 2.3. sunt reprezentate relațiile dintre cele trei entități principale, mai exact, între
guvern, business și consumator. În funcție de tipul de piață (G2G, G2B, G2C, etc.), sunt expuse modelele
e-business operaționale în respectivele piețe, cum ar fi licitațiile electronice (e-auctions) ce pot fi
întreprinse în piețele B2C, B2B și C2C. [2]

Figura 2.3. – Relațiile dintre Guvern/Business/Consumator [2]

7
 3.2.1. Tipuri de modele e-business

În acest subcapitol se va realiza o descriere a tipurilor de modele e-business, mai exact, se vor
enumera și caracteriza, cu exemple concrete, aceste ramificații ale formelor de e-business.

Dintre acestea, putem menționa următoarele tipuri:

• Magazin electronic (E-shop);

Un e-shop reprezintă calea de comunicație prin intermediul căreia clienții, utilizatorii au

oportunitatea de a căpăta informații referitoare la produsele și serviciile furnizate de firma, compania ce
utilizează acest mijloc de comunicare.

Acest tip de model e-business simbolizează, pentru consumatori, un mod rapid, eficient și
convenabil de accesare a unei cantități mari de informație ce are ca scop prezentarea în detaliu a
produselor sau a serviciilor vândute de o entitate, dar și efectuarea de tranzacții financiare între cele
două interfețe de comunicație (client/companie). [2]

• Centru comercial electronic (E-mall);

Un centru comercial este alcătuit dintr-o grupare de magazine electronice ce au caracteristici

comune, mai exact, tipul produselor oferite, modul în care se realizează plata articolelor sau segmentul
de piață vizat. [3]

Figura 2.4. – Reprezentarea grafică a unui E-mall

Beneficiile acestui tip de model e-business se referă la serviciile oferite sau la beneficiile colective a
tuturor magazinelor găzduite de această “umbrelă” electronică, precum traficul, cu speranța faptului că
odată ce un consumator vizitează unul dintre e-shop’uri, clientul va fi tentat să acceseze și celelalte

8
magazine prezente. Astfel, câștigul este unul reciproc iar randamentul este unul înalt. Ca exemplu de
centru comercial electronic, se poate menționa Bloomingdales, K-Mart sau Costco, prezente în Statele
Unite ale Americii. [3]

• Licitație electronică (E-auction);

Scopul principal al conceptului de e-auction este elaborarea unui mediu în care se pot desfășura
procese de licitație, pentru diferite produse sau servicii, între un număr variabil de cumpărători.
Compania ce facilitează, susține această platformă de licitații va avea, ca și câștig, un procent din taxele
de tranzacționare, dar și din reclamele afișate. [2]

Unele licitații electronice au specific industrial, ca de exemplu, www.eutilia.com, ce este o piață de

utilități prin intermediul căreia se organizează licitații pentru produse din cadrul sectorului energetic. Un
alt exemplu, pentru acest tip de model e-business, este www.onsale.com, platformă ce se specializează
în organizarea de licitații de produse software, hardware și componete digitale. [2]

Din punctul de vedere al vânzătorilor, beneficiile aduse de utilizarea acestui concept sunt veniturile
crescute, costurile reduse ale proceselor de tranzacționare și administrare, dar și o relaționare mai
eficientă cu solicitanții. Din perspectiva cumpărătorilor, avantajele sunt reprezentate de anonimatul
oferit de această platformă, transparența pieței dar și numărul mare de oportunități de a cumpăra
articole unice și de colecție. [4]

• Comunități virtuale;

Apariția de colectivități virtuale este datorată interesului comun, al clienților, pentru diferite
website’uri specializate în diferite domenii, tipuri de produse sau de servicii. Acest tip de comunitate
utilizează internetul pentru a comunica și pentru a face schimb de informații referitoare la o gamă largă
de subiecte, având ca exemplu Amazon.com, ce furnizează un număr mare de platforme cu acest scop.
[2]

• Platforme de colaborare;

Utilizarea internetului în facilitarea comunicării, a colaborării dintre două sau mai multe organizații,
reprezintă o caracteristică esențială a mediului de afaceri modern. Platformele de colaborare sunt
unelte tehnologice, ce au ca scop principal furnizarea de informații între entitățile participante, într-un
mod rapid și eficient. Veniturile, companiilor ce oferă astfel de servicii, constau în taxarea utilizatorilor
pentru acces și pentru folosirea diferitelor particularități ale acestor platforme. [2]

Ca și exemple, putem menționa platforma de colaborare www.account4.com, ce urmărește a ușura

automatizarea proceselor interne ale unei firme, în sectorul IT, dar și în serviciile profesionale. De
asemenea, www.covia.com oferă o astfel de platformă pentru managementul documentelor,
planificarea proiectelor , dar și pentru acordarea de soluții de interacționare pentru parteneri, clienți și
angajați. [2]

9
 3.3. Avantajele/dezavantajele conceptului de e-bussines

Utilizarea internetului în sectorul afacerilor a creat noi oportunități atât pentru oamenii de afaceri,
cât și pentru clienți, consumatori. Deși acest concept, de e-business, prezintă un număr mare de
avantaje notabile, se poate menționa și o gamă largă de dezavantaje ce scad popularitatea utilizării unei
practici de acest fel. [5]

Dintre avantajele oferite, de această idee generală, se pot evidenția următoarele:

• Prezența la nivel mondial, ce se delimitează ca fiind principalul avantaj al organizării unei

afaceri online. Mai exact, utlilizarea termenului de e-business se referă la deservirea
clienților și la colaborarea cu diferiți parteneri de afaceri ce pot fi localizați în orice punct al
planetei, distanța dintre entitățile participante nefiind un factor esențial. [6]

• Rentabilitatea comercializării și promovării, ce se referă, mai exact, la faptul că firmele au

capacitatea de a adopta strategii de promovare a produselor sau a serviciilor la un cost
minimal. Astfel, tehnicile de publicitate, precum plata pe click, asigură agentul de publicitate
de faptul că platește doar pentru reclamele ce sunt vizionate. [6]

• Servicii mai bune pentru clienți, mai exact, consumatorii au posibilitatea de a dobândi mai
multe informații referitoare la produsele și serviciile oferite, iar plata și livrarea acestora se
pot efectua cu un efort minim din partea clienților. [6]

• Reducerea costurilor tranzacțiilor, ce avantajează ambele părți ale acordului, deoarece se

elimină implicarea intermediarilor în facilitarea proceselor de tranzacționare. Metoda de
plată este predeterminată, iar prelucrarea datelor este rapidă, eficientizând astfel
desfășurarea schimbului de bani dintre vânzător și consumator. [6]

• Ore de lucru flexibile, ce înseamnă, mai exact, faptul că afacerea online este disponibilă 24
de ore din 24, 7 zile din 7, deoarece internetul este o entitate constant la dispoziția
clienților. [5]

• Rapiditatea și eficiența în efectuarea plăților sau a comenzilor, acestea fiind realizate în

timp real, cu o exactitate mai mare și cu un cost mai mic față de cazul utilizării lucrătorilor
umani. [7]

Din punct de vedere al dezavantajelor prezente în utilizarea conceptului de e-business, putem

menționa următoarele inconveniente:

• Securitatea datelor confidențiale, ce se referă la faptul că prin colectarea informațiilor

private ale clienților, precum numele, adresa de mail, numerele cardului de credit,

10
 companiile sunt expuse la posibile atacuri virtuale ce pot periclita siguranța informațională a
consumatorilor. De asemenea, se pot efectua atacuri externe asupra unui site web prin care
se face imposibilă accesarea acestuia, de către clienți, iar astfel se produc pierderi
semnificative, din partea unor posibile surse de venit. [8]

• Problemele legale, cum ar fi faptul că informațiile publicate pe internet, precum text,

muzică, filme sau artă, sunt protejate de drepturile de autor, ce pot crea complicații legale în
cazul în care o companie utilizează respectivul conținut fără permisiunea autorului. [8]

• Costurile mari de optimizare a soluțiilor e-business, care se rezumă la actualizarea

sistemelor computerizate, la organizarea de cursuri pentru personalul angajat, dar și
actualizarea propriu-zisă a site’ului web. Aceste modernizări periodice necesită alocarea de
resurse substanțiale, la un cost relativ mare. [6]

• Intangibilitatea momentană, ce se referă la absența implicării fizice a clientului în procesul

de selectare a produsului dorit. Acesta nu are posibilitatea de a proba un articol vestimentar
sau de a avea contact fizic cu respectivul produs comandat, până în momentul în care s-a
efectuat livrarea. Această restricționare în examinarea fizică a mărfii achiziționate reprezintă
un dezavantaj major al conceptului de e-business. [9]

• Limitările sectoriale, ce semnifică faptul că nu toate companiile pot participa la comerțul

electronic sau e-commerce. Anumite firme sunt provocate din punct de vedere al
disponibilităților tehnologice, iar altele comercializează produse ce nu pot fi livrate într-un
mod economic, lucru ce poate impacta negativ profitul total al afacerii. De exemplu,
anumite articole de dimensiuni foarte mari pot fi greu de vândut pe internet, deoarece
transportul lor poate fi neeconomic. [9]

4. Componentele principale ale conceptului de e-business

În acest capitol se va realiza o descriere detaliată a principalelor trei componente ale conceptului de
e-business, mai exact, E-commerce, E-marketing si E-procurement. În figura 3.1. se pot observa relațiile
dintre aceste cele trei entități și e-business.

11
 Figura 3.1. Relațiile dintre E-business, E-commerce, E-marketing și E-procurement

4.1. E-commerce

Conceptul de e-commerce, sau comerț electronic, este reprezentat de procesele de cumpărare și

vânzare, dar înglobează și porțiunea de marketing și de furnizare de produse și servicii prin intermediul
rețelelor de calculatoare. Prin urmare, deoarece un e-business include procesele de tranzacționare cu
furnizorii și consumatorii, există o suprapunere a activităților cu e-commerce’ul. [2]

De asemenea, e-commerce’ul cuprinde tranzacțiile de tip B2B (business-to-business), B2C (business-

to-consumer) și chiar C2C(consumer-to-consumer), tranzacții ce implică procesele de cumpărare și de
vânzare de bunuri materiale și servicii, transferurile de fonduri sau chiar schimbul de idei. În cadrul
acestei componente de e-business sunt înglobate inclusiv funcții precum e-marketing, cum este ilustrat
în figura 3.1., dar și finanțele, negocierile, fabricația și vânzările. [10]

Tranzacțiile business-to-business sunt realizate, de obicei, utilizând protocolul EDI (Electronic Data
Interchange). Acesta este folosit de majoritatea companiilor, deoarece permite organizațiilor mari să
transmită informații peste rețele private, dar prezintă un rol important și la nivelul site’urile web ale
corporației, în intranet. [10]

Comerțul business-to-consumer poate oferi clienților confortul accesului la o varietate largă de

produse și servicii, în timp ce se permite și business’ului să acceseze piețe unice și de proporții mari.
Componentele e-commerce’ului B2C includ măsurile de securitate, opțiunile de plată, „coșurile de
cumpărături” virtuale și marketing’ul. [10]

12
 Aceste componente, menționate mai sus, vor fi descrise în continuare:

• Securitate

Un site web necesită un anumit nivel de securitatea, când vine vorba de tranzacțiile financiare
efectuate prin intermediul acestuia. Opțiunea standard, implementată în cele mai multe cazuri, este
utilizarea conceptului de Secure Socket Layer (SSL), ce folosește criptarea cu cheie publică, fiind una
dintre cele mai puternice metode disponibile. Protocolul SSL asigură siguranța informațiilor private,
precum parolele, numerele cardurilor de credit și datele profilului consumatorului, în timpul transmiterii
lor pe diferite canale publice. Un alt protocol de securitate, des utilizat, este cel denumit Secure
Electronic Transactions (SET). Acesta codează numerele cardurilor de credit pe un server dedicat, acest
concept fiind creat de Visa și MasterCard, SET fiind un protocol popular în comunitatea bancară. [10]

• Coșurile de cumpărături

Coșul de cumpărături electronic reprezintă o caracteristică ce permite clienților cumpărarea

unui produs, sau a unui număr mare de bunuri, iar în momentul în care consumatorul dorește să
finalizeze comanda, tranzacția se poate efectua pentru întregul lot de produse selectate. [10]

• Plățile

Există posibilitatea utilizării mai multor opțiuni de plată, pentru facilitarea tranzacțiilor de tip
business-to-consumer. Printre acestea se numără și portofelul electronic și banii electronici. [10]

• Bani digitali / electronici

Un consumator poate realiza plata diferitelor produse utilizând bani digitali, tranzacție facilitată
prin transmiterea unui număr. Respectivele numere, similare cu cele amplasate pe bancnotele fizice,
sunt emise de către o entitate bancară și reprezintă o anumită sumă de bani reali. Caracteristicile
specifice banilor digitali sunt, mai exact, anonimitarea și capacitatea de reutilizare a acestor monezi. [10]

• Portofelul electronic

Aceste portofele virtuale permit stocarea informațiilor bancare pe computerul personal, în

formă criptată. Clienții pot efectua cumpărături utilizând cardul de credit, pe site’uri web ce au integrate
respectivele tipuri de portofele virtuale. Tranzacția este efectuată în mod securizat, de către serverul
companiei ce oferă serviciile respective. [10]

• Marketing

Elaborarea unei strategii eficiente și creative, de marketing și promovare, este esențială în

asigurarea succesului afacerii bazate pe internet. Deși majoritatea afacerilor, ce au fost promovate
intens consumatorilor în anii 1990, au reușit să obțină un renume pe piața e-business’urilor, un număr
semnificativ de companii au falimentat deoarece nu au furnizat nivelul serviciilor așteptat de către
consumatori. [10]

13
 În concluzie, se poate evidenția diferența esențială dintre afacerea tradițională și e-commerce,
mai exact, eliminarea intermediarilor, proces cunoscut ca și dezintermediere. Cele două entități ce
comunică, companie și consumator, pot efectua tranzacții directe, caracteristică ce ajută antreprenorii
să își comercializeze produsele și serviciile fără costurile adiționale de angajare a agenților de vânzări sau
a reprezentaților de produse. [10]

4.2. E-marketing

Acest subcapitol se va axa asupra caracterizării elementelor cheie ale utilizării internetului ca și
instrument de marketing. E-marketing’ul reprezintă o parte din activitățile de tip e-business întreprinse
de către o organizație.

Conceptul de e-marketing poate fi definit ca utilizarea tehnologiei informației, în vederea creării de

relații cu posibili utilizatori, clienți și administrarea acestor legături în folosul companiei. [11]

Internetul este un mecanism, disponibil în dezvoltarea afacerilor, ce facilitează primirea și

transmiterea de informații consumatorilor, furnizorilor și partenerilor. În mod particular, conexiunea cu
utilizatorii, prin intermediul internetului, furnizează companiilor o cantitate semnificativă de date, detalii
referitoare la aceștia, fiind utilizate ulterior la elaborarea unei strategii eficiente de marketing. [2]

Modul de abordare al unei companii, din punc t de vedere al marketing’ului, este reprezentat într-un
plan conceput în vederea realizării, îndeplinirii anumitor obiective impuse de către conducere.
Respectivul plan este proiectat pentru identificarea și stabilirea modurilor în care se pot atinge țelurile
propuse. [2]

Figura 3.2. – Modelul planului de e-marketing [2]

14
 În figura 3.2. este reprezentat procesul de elaborare a planului de e-marketing ce este format,
pentru început, din analiza efectuată asupra cererii de pe piața vizată de e-business’ul conceput, dar și
asupra competitorilor direcți. În continuare, se iau decizii ce formează tactica utilizată în vizarea
diferitelor piețe și, de asemenea, decizii referitoare la marcă. În final, se concretizează evaluarea
tuturor indicatorilor analizați, pe baza căreia, reies performanțele planului produs și eficiența acestuia.
[2]

• Analiza cererii

Un plan de marketing eficient necesită o înțelegere clară a dinamicii cererii de pe piață. Această
analiză, efectuată asupra cererii, se concentrează asupra anumitor principii fundamentale, precum:

o Nivelul de conectivitate la internet al clienților;

o Nivelul de interactivitate al consumatorilor ce au acces la internet;
o Numărul de clienți ce efectuează operații de cumpărare de produse sau servicii, prin
intermediul internetului;
o Numărul de clienți ce accesează site’ul, dar care nu efectuează operații de
cumpărare prin intermediul internetului;
o Identificarea barierelor impuse de utilizarea internetului pentru cumpărare. [2]

Segmentarea consumatorilor se realizează pentru a ajuta, la un nivel și mai înalt, înțelegerea

diferitelor tipuri de consumatori . Anumite produse vizează întreaga piață, precum reducerile la bilete de
avion. Însă, o multitudine de produse și servicii vizează piețe cu caracteristici specifice. [2]

• Analiza competitorilor

Consolidarea cunostințelor referitoare la competitorii direcți, reprezintă un proces esențial în

elaborarea atât a strategiei de marketing tradițional, cât și a celui electronic, mai exact, a e-
marketing’ului.

Această analiză implică adunarea de date precum determinarea propriu-zisă a rivalilor, a

produselor și serviciilor pe care le oferă, performanțele lor pe piață, căile de comunicare utilizate de
aceștia, dar și strategiile de marketing implementate. Aceste informații pot fi obținute de la furnizori și
de la client, dar și de la foști angajați ce prezintă un nivel de experiență ridicat, în cadrul respectivei
companii. Alte posibile surse sunt reprezentate de materialul promoțional al competitorilor, anunțurile
publicate, comunicatele de presă sau rapoartele întocmite de guvern sau industrie. [2]

• Mix de marketing

După identificarea piețelor vizate de afacerea dezvoltată, companiile construiesc strategiile de

marketing pe baza mix’ului de marketing, ce este o combinație între produs, preț, plasare și promoție,
prin intermediul cărora se măresc vânzările din piața respectivă. Acești parametrii pot ajuta firmele în a
eficientiza competițiile, în a asigura profitabilitatea și în a câștiga avantajul competițional.

15
 Internetul influențează direct acest mix, de aceea, un e-business trebuie să ia în considerare
influențele respective în momentul elaborării și implementării strategiei de marketing. [2]

• Marcă

O marcă este numele, termenul sau simbolul asociat cu un produs sau serviciu, ce delimitează
respectivele entități de cele asemănătoare furnizate de competitor. Alegerea unui nume pentru
companie este printre cele mai importante etape din planul de marketing.

Numele adoptat necesită îndeplinirea următoarelor condiții:

o Identificarea aspectele unice ale companiei și a produselor oferite;

o Comunicarea obiectivelor, urmărite de companie, publicului larg;
o Asistarea în protejarea proprietății intelectuale a companiei. [2]

4.3. E-procurement

Internetul asigură un mecanism, pe care o companie îl poate utiliza, de procurare a materialelor

prime necesare în procesul de producție, dar și în eficientizarea afacerilor întreprinse.

E-procurement reprezintă managementul tuturor activităților de procurare, prin intermediul

mijloacelor electronice. Modelele de afaceri, bazate pe acest concept, caută eficiența în accesarea
informațiilor referitoare atât la furnizori, disponibilitate, prețuri, calitate și timpi de livrare, cât și la
economisirea costurilor prin colaborarea cu parteneri, pentru a asigura realizarea de tranzacții eficiente,
din punct de vedere al costului. [2]

În figura 3.2. se poate observa faptul că utilizarea conceptului de e-procurement facilitează,

integrează și simplifică procesele de procurare, de la compărător la furnizor și invers. [12]

Figura 3.2. – Relaționarea dintre compărător / furnizor prin e-procurement

Jurnalele e-procurement se specializează în furnizarea, în timp real, de informații constant

actualizate referitoare la toate aspectele furnizării de material, către organizație.

Pentru a reliefa eficiența utilizării e-procurement’ului, se va lua ca și exemplu real cazul

producătorului de mașini Ford. Mai exact, respectiva companie a implementat o platformă online de
schimb de tip business-to-business, ce se specializează în procurarea electronică de materiale prime

16
pentru consorțiul compus din următorii producători de mașini: Ford, Daimler-Chrysler și General
Motors. Astfel, costurile de cumpărare a respectivelor materiale, pentru membrii consorțiului, erau
semnificativ scăzute, deoarece se utiliza puterea mare de cumpărare a grupului de companii, pentru a
obține oferte la cel mai bun preț posibil. [2]

Dintre avantajele oferite de apariția conceptului de e-procurement, se pot enumera

următoarele:

• Sistemele e-procurement pot conduce la economisirea unor cantități mari de bani prin
accesarea unor site’uri ce identifică și compară prețurile, disponibilitatea și calitatea
serviciilor oferite de diferiți furnizori; [2]
• E-procurement’ul ajută, de asemenea, la creșterea eficienței, a controlului și a planificării
cumpărării de materiale și servicii. Funcția de control îndeplinită este importantă deoarece
previne efectuarea de cheltuieli neautorizate, ce se pot dovedi a fi inutile pentru afacere; [2]
• Conceptul de e-procurement reduce costurile de administrare prin automatizarea
comenzilor și a tranzacțiilor efectuate, dar și prin limitarea numărului de furnizori utilizați;
[2]
• Urmărirea centralizată a tranzacțiilor efectuate permite vizualizarea istoricului materialelor
procurate, a comenzilor procesate și a plăților finalizate. Astfel, prin utilizarea e-
procurement’ului se permite o vizibilitatea, o transparență uniformă asupra cheltuielilor
efectuate în diferite intervale, de către companie; [13]

• Utilizarea sistemelor de e-procurement măresc nivelul de control pe care compania îl are

asupra tranzacțiilor efectuate, mai exact, standardizarea proceselor de aprobare asigură
aplicarea corectă a diferitelor nivele de autorizare, pentru fiecare tranzacție; [13]
• Creșterea productivității prin faptul că există un sistem de comenzi online ce permite
consumatorilor interni să obțină articole dintr-un catalog aprobat. Personalul este astfel
scutit de procesarea comenzilor și de manipularea tranzacțiilor de valore mică, astfel având
și oportunitatea de a își dedica timpul în vederea îmbunătățirii relațiilor cu furnizorii. [13]

În anul 2000, Dai și Kauffman au interpretat conceptul de e-procurement ca fiind un sistem

deschis ce permite firmelor să comunice și să efectueze tranzacții cu furnizorii și clientii, în piețe virtuale.
Unele e-business’uri se specializează în oferirea de servicii de tip e-procurement pentru anumite
sectoare din diferite industrii, iar altele oferă informații referitoare la procurare, pentru o gamă largă de
sectoare de industrie. [2]

Piețele electronice au capacitatea de a îngloba o varietate largă de mecanisme pentru e-

procurement, inclusiv cataloage și licitații electronice, ce permit firmelor să își îndeplinească nevoile de
achiziții prin compararea a mii de furnizori și alegerea opțiunii optime pentru atingerea scopul urmărit.
[2]

17
 5. Gestionarea e-business’ului

În acest capitol se vor descrie, în detaliu, componentele principale prin intermediul cărora se poate
realiza eficient procesul de gestionare a unei afaceri electronice.

În figura 4.1. se regăsesc cele cinci subcapitole ce vor fi punctate, în acest proiect de cercetare, în
vederea caracterizării modului în care un e-business este administrat și controlat.

Figura 4.1. Reprezentarea tipurilor de procese de management pentru un e-business

5.1. Managementul relațiilor cu clienții

CRM sau Customer Relationship Management este o aplicație de tip e-business ce integrează și
automatizează o multitudine de procese legate de client, mai exact, vânzările, marketing’ul direct,
gestionarea contului sau managementul comenzilor, dar și relațiile cu clienții. [2]

Un număr semnificativ de oameni de afaceri prezintă o oarecare reținere față de adoptarea

modelului de business CRM, datorită costului ridicat de implementare a noii tehnologii. Însă,
neadoptarea acestui concept poate avea un impact negativ asupra succesului afacerii întreprinse. [2]

Pentru introducerea cu succes a strategiei CRM, în cadrul unei organizații, se pot identifica
anumiți factori critici în asigurarea reușitei. Primul dintre acestea este, de asemenea, și cel mai greu de
realizat. Directorii generali au obligația de a conduce schimbările culturale spre o strategie de business
clară, orientată spre client. O strategie CRM se concentrează asupra asigurării loialității clienților deja
dobândiți, dar și creșterea numărului acestora. [2]

Înmagazinarea cunoștințelor referitoare la profilurile consumatorilor, a relațiilor întreprinse cu

aceștia și a obiceiurilor de cumpărare, reprezintă baza clădirii unei înțelegeri profunde a clienților și a

18
necesităților impuse de aceștia. Pentru realizarea acestui proces de stocare de informații, este necesară
cunoașterea modului în care fiecare client dorește să comunice, aceste cerințe, companiei. De
asemenea, accesul la aceste tipuri de date, specifice clientelei afacerii, trebuie asigurat tuturor
departamentelor ce compun organizația propriu-zisă. [2]

O strategie eficientă a managementului relațiilor cu clienții necesită, de asemenea, o arhitectură

robustă și flexibilă. Mai exact, etapa inițială de adoptare a conceptului de CRM reprezintă dezvoltarea,
elaborarea unui „depozit” central de memorare a tuturor informațiilor referitoare la clienți. Însă, pentru
a construi o infrastructură CRM internă, sunt necesare aptitudini analitice și tehnici avansate,
caracteristici pe care puține companii le posedă. [2]

Majoritatea firmelor nu sunt dispuse să aloce sume mari de bani pentru procurarea de
tehnologii, necesare pentru adoptarea strategiei CRM, sau pentru instruirea personalului în utilizarea
acestora. Astfel, este reliefat un alt factor de succes esențial, mai exact, resursele umane. O strategie
CRM de succes are nevoie de implicarea continuă a unui set de angajați motivați, pentru a pune în
valoare potențialul pe care tehnologiile prezentate îl pot aduce afacerii. [2]

O altă trăsătură a afacerii, ce trebuie adoptată pentru a avea o gestionare eficace a relațiilor cu
clienții, o reprezintă încorporarea unei conduceri puternice. Conducătorul organizației îndeplinește o
gamă largă de funcții, necesare în eficientizarea strategiei CRM, precum motivarea angajaților,
administrarea schimbărilor, detectarea problemelor și rezolvarea rapidă a acestora. Una dintre cele mai
dificile sarcini, ale directorului general, o reprezintă schimbarea atitudinii, din cadrul companiei, spre
una centrată pe adoptarea cu succes a tehnologiei orientate către satisfacerea cererilor clienților. [2]

Modelele de business, construite în jurul conceptului de “Customer Relationship Management”,

presupun depășirea de bariere ce previn returnarea unei investiții pozitive pentru companie. Aceste
obstacole sunt, de fapt, probleme referitoare la costuri, la valoarea informației, timpul de implementare
și întreținerea strategiei. [2]

5.2. Managementul financiar

În economia internetului, s-au creat noi modalități de a dezvolta afaceri ce atrag, de la sine, noi
oportunități, dar creeaza și noi nivele de competiție. Din punct de vedere al afacerilor electronice,
impactul implicării internetului în derularea acestora nu se limitează doar la vânzarea și cumpărarea de
servicii și bunuri, ci influențează toate zonele operaționale, inclusiv zona financiară. [14]

Astfel, se reliefează importanța componentei financiare, din cadrul unui e-business, componentă ce
înglobează caracteristici precum planificarea strategică, contabilitatea, trezoreria, administrarea
proiectului sau managementul călătoriilor. [14]

O administrare eficace a detaliilor financiare, ce țin de afacerea întreprinsă, presupune eficientizarea

operațiunilor multinaționale efectuate de către companie, creșterea preciziei evaluărilor globale de
numerar, dar și un proces eficace de raportare financiară pentru analiza reglementarilor. [14]

19
 De asemenea, managementul financiar trebuie să îndeplinească următoarele criterii, în vederea
creșterii randamentului financiar al organizației:

• Administrarea securizată a structurilor complexe de taxe;

• Protejarea împotriva fraudei, mai exact, efectuarea de controale de risc, inclusiv utilizarea
token’urilor pentru plățile recurente;
• Gestionarea facturii de abonare de către comerciant, acesta având controlul total asupra
administrării plăților;
• Corelarea planificării resurselor întreprinderii, pentru continuitate. [15]

5.3. Managementul lanțului de aprovizionare

Administrarea lanțului de aprovizionare se referă la managementul relațiilor cu alte organizații de-a

lungul șirului de parteneriate de aprovizionare, ce își unesc eforturile în vederea asigurării producției și
vânzării de produse clienților. În mod normal, conceptul de Supply Chain Management, sau SCM,
reprezintă garantarea coordonării și comunicației eficiente într-o rețea compusă din relații de afaceri,
precum contractele cu furnizorii de materiale, producători, distribuitori sau comercianți. [2]

În figura 4.2. este ilustrat modul în care relaționează principalii participanți la procesul de
aprovizionare, în cazul afacerilor tradiționale, dar și modul în care o afacere electronică sau e-business
înlătură intermediarii din acest proces, astfel eficientizând relaționarea dintre entitățile principale,
furnizor și consumator. [2]

Figura 4.2. – Dezintermedierea lanțului de aprovizionare în piața „business-to-consumer” [2]

20
 Este posibilă identificarea etapelor principale pe care o organizație trebuie să le parcurgă, pentru
implementarea eficientă a strategiei de administrare a lanțului de aprovizionare, bazată pe colaborarea
cu partenerii de afaceri. Aceste etape includ:

• Asigurarea faptului că logistica internă a proceselor este integrată complet și coordonată cu

funcțiile de achiziție și fabricație; [2]
• Identificarea partenerilor importanți și concentrarea eforturile de colaborare asupra
acestora. De asemenea, crearea de relații și integrarea activităților cu furnizorii, partenerii și
clienții cheie, prin intermediul rețelelor de tranzacționare; [2]
• Realizarea colaborărilor cu diferite entități și permiterea împărțirii de cunostințe și
informații cu acestea; [2]
• Sincronizarea activităților esențiale, cu partenerii de afaceri, în diferitele rețele de
tranzacționare, dar și explorarea posibilelor câștiguri în eficiență, prin relaționarea și în alte
tipuri de rețele de schimb; [2]
• Identificarea acelor activități ce sunt critice pentru atingerea obiectivelor urmărite, mai
exact, implementarea cu succes a administrării lanțului de aprovizionare și îmbunătățirea
performanțelor acestui concept, pentru a obține un avantaj competitiv. [2]

Scopul adoptării strategiei SCM (Supply Chain Management) este reducerea costurilor, creșterea
eficienței și îmbunătățirea timpilor implicați în lanțul de aprovizionare. [2]

5.4. Managementul de fluxuri și procese

Managementul fluxurilor reprezintă o tehnologie ce se află în plină evoluție și pe care tot mai
multe afaceri, dintr-o multitudine de industrii, doresc să o exploateze. Principala sa caracteristică este
automatizarea proceselor ce implică activități bazate pe colaborarea dintre oameni și mașini, dar mai
ales a acelor procese ce includ interacțiunile cu aplicațiile software, din sectorul IT. [16]

Dintre avantajele pe care adoptarea unei strategii de administrare a proceselor din cadrul unui
e-business le oferă, putem enumera:

• O eficiență organizațională îmbunătățită;

• Câștiguri de productivitate, mai exact, între 40 și 60 %;
• O îmbunătățire a serviciului clienți;
• Creșterea nivelului de păstrare a clienților;
• Eficientizarea raportării și controlului proceselor;
• Capacitatea sporită de respectare a reglementărilor interne și externe. [16]

Un flux de lucru încorporează trei faze principale, mai exact, maparea, modelarea și administrarea
acestora. Maparea este prima etapă din adoptarea unei soluții pentru fluxurile de lucru și implică
îndeplinirea sarcinilor de dezvăluire și înregistrare a tuturor proceselor interne, manuale și automate, ce

21
țin de afacerea întreprinsă în cadrul organizației. Din acest punct, compania va incepe procesul de
dezvoltare și implementare a unui model, ce va ajuta în raționalizarea proceselor interne, indiferent de
natura acestora, interacțiuni de tip persoană-persoană, persoană-aplicație sau aplicație-aplicație. Odată
ce modelul sau arhitectura proceselor e-business este implementată, aceasta este pregatită să fie
integrată în întreaga organizație. [16]

Implementarea unui management al fluxurilor și proceselor unei afaceri electronice va permite

oamenilor din conducerea companiei să realizeze o prognozare și o gestionare mai eficientă a
proiectelor și a personalului, rezultând o organizare mai eficace a întregii entități. [16]

În figura 4.3 sunt reprezentate principalele activități întreprinse în administrarea de procese, pentru
e-business, dar și modul în care aceste operații interacționează între ele. Mai exact, se implementează o
strategie referitoare la ingineria proceselor e-business, apoi monitorizarea parametrilor de control și
optimizarea secțiunilor ce prezintă defecte. [17]

Figura 4.3. – Ciclul de viață al managementului proceselor e-business [17]

Administrarea proceselor e-business presupune managementul fluxurilor din cadrul unei afaceri
electronice, cu implicarea directă a clienților în inițializarea acestora. De asemenea, implică precese non-
liniare cu centrarea atenției asupra valorii construirii de rețele, colaborări și alianțe externe.

22
 În concluzie, impactul pe care îl are managementul proceselor e-business, asupra diverselor
aspecte ale administrării unei organizații, este unul benefic, deoarece permite vizualizarea proceselor ca
și bunuri strategice ce trebuie înțelese, administrate și îmbunătățite, pentru a furniza clienților produse
și servicii cu valoare adăugată. Acest concept permite organizațiilor să fie mai eficiente și mai capabile în
producerea de schimbări ceea ce duc la generarea de venituri și reducerea costurilor operaționale
totale. [18]

5.5. Managementul riscului

Pe măsură ce cresc cheltuielile companiilor, pentru implementarea și întreținerea unui e-business,

riscul asociat performării unor astfel de activități crește exponențial, fiind o relație de directă
proporționalitate între cele două. Astfel, se pot evidenția următoarele riscuri la care o organizație este
expusă:

• Determinarea, de către manageri, a gradului de implicare a organizației în afacerile

electronice, în e-business’uri. Evaluarea riscului se va axa pe aflarea impactului
neparticipării, la elaborarea unui e-business, asupra performanțelor. De asemenea, masura
în care competitorii direcți sunt susceptibili să participe la astfel de acțiuni și modul în care
se vor influența relațiile cu furnizorii și clienții; [2]
• Un alt factor de risc îl reprezintă nivelul de investiție adecvat, pe care organizația ar trebui să
îl aloce, pentru aplicațiile tehnologice de tip e-business. Trebuie luate în considerare
costurile necesare instruirii angajaților sau angajarea unui personal nou, pentru utilizarea
noilor sisteme. De asemenea, importantă este și viteza cu care tehnologiile sunt schimbate
sau actualizate, acest factor având un impact asupra avantajului pe care afacerea îl poate
caștiga în fața competitorilor; [2]
• Riscurile tehnice asociate afacerilor electronice, la care este expusă o organizație, pot
include defectarea sistemelor sau încălcări ale securității cibernetice; [2]
• Participarea la diferite comunități de afaceri permite o mai bună colaborare între organizații,
prin schimbul de informații și cunoștințe, însă aceste acțiuni pot prezenta anumite riscuri
pentru participanții la aceste feluri de grupuri organizate. [2]

La modul general, principalele tipuri de riscuri, pe care un manager trebuie să le ia în considerare,

sunt de natură tehnologică, operațională, managerială, legală și legate de client. [2]

23
 Figura 4.4. – Riscurile asociate unui e-business [2]

În figura 4.4. sunt prezentate principalele tipuri de riscuri ce trebuie analizate în vederea realizării
unei administrări eficiente a pericolelor la care este expusă o afacere electronică.

6. Studiu de caz: Yahoo

Yahoo! este una dintre cele mai recunoscute companii din lume și cu siguranță unul dintre liderii
economiei internetului. Eforturile combinate ale pionierilor internetului, Jerry Yang și David Filo, au
asigurat faptul că Yahoo! urma să facă prima mișcare în dezvoltarea facilităților de cautare, pentru
utilizatorii internetului. [2]

Yahoo! este un acronim pentru “Yet Another Hierarchical Officious Oracle”, iar semnul
exclamării a fost adăugat doar pentru a distinge, în plus, marca. Site’ul Yahoo! oferă clienților accesul
ușor și rapid la milioane de alte site’uri web prin crearea de legături la diferite categorii. [2]

Motorul de căutare al companiei a fost lansat în anul 1993 și a generat un număr relativ mic de
accesări. Însă, la sfârșitul anului 1994, în timpul creșterii inițiale ale companiei Yahoo!, aveau loc
aproximativ 80.000 de accesări zilnic. [2]

În anul 1995, Yahoo! era directorul de căutare preferat de milioane de utilizatori. Astfel,
câștigurile s-au acumulat iar compania a devenit un e-business de dimensiuni semnificative. La sfârșitul
anilor 1990, puțini investitori, antreprenori sau pionieri ai internetului se gândeau la implicațiile, pe
termen lung, ale utilizării principiilor capricioase ale pieței de publicitate tradițională, dar cu atât mai
puțin la piața netestată a publicității online. Valoarea ridicată a companiilor de internet era datorată
eforturilor de marketing investite, în a convinge investitorii de beneficiile publicității online. Mai exact,

24
se permitea vizarea anumitor grupuri de cumpărători prin monitorizarea traficului site’ului web,
personalizarea eforturilor de marketing, propagarea ieftină a mesajelor și elaborarea de relații cu
utilizatorii vizați. [2]

Modelul de business urma să fie construit în jurul numărului de consumatori ce accesează

informațiile referitoare la produsele și serviciile oferite, după ce vizualizează o reclamă plasată pe o
pagină web. Succesul inițial al multor e-business’uri , inclusive Yahoo!, se baza pe încrederea
investitorilor în faptul că se vor genera cantități mari de venituri, urmând acest model de afacere. [2]

Noul mileniu a început cu o evaluare a acțiunilor companiei Yahoo!, acestea ajungând la un nou
vârf de $237.50, oferind o capitalizare de piață de 128 de miliarde de dolari. Yahoo! era ferm stabilită ca
fiind una dintre cele mai dezvoltate companii media, având un profit de aproape 50 de miliarde de dolari
în anul 1999. Organizația continua să atragă tot mai mulți utilizatori anual, dar și în jur de 3500 de agenți
de publicitate. De asemenea, Yahoo! începea procesul de pătrundere în piețele internaționale, având
aproximativ 13% din utilizatori în afara Statelor Unite ale Americii. [2]

În figura 5.1 se poate vizualiza momentul în care Yahoo! a atins limita maximă de piață de peste
125 de miliarde de dolari, în anul 1999. Din acel moment, este reprezentată scăderea drastică resimțită
de companie, la începutul anului 2000, în acest moment Yahoo! valorând 4% din valoarea maximă din
1999.

Figura 5.1. – Capitalizarea de piață: Yahoo! [19]

Modelul de publicitate online descris mai sus a avut perioada sa de succes, însă în realitate
acesta prezenta numeroase dificiențe, neajunsuri. Exista un număr mare de utilizatori, ai internetului, ce
considerau reclamele ca fiind impertinente și deranjante. Interestul scăzut, al consumatorilor, pentru

25
reclamele online a făcut ca acest tip de publicitate să fie mult prea costisitor, față de tipurile tradiționale
precum reclamele din ziare sau cele difuzate la televizor și radio. [2]

În anul 2000, investitorii își pierdeau răbdarea în legătură cu promisiunile făcute, referitoare la
posibilul profit câștigat din economia internetului. Deși compania Yahoo! a continuat ăa înregistreze
creșteri substanțiale ale veniturilor, a numărului de utilizatori și chiar dacă a devenit cel mai de success
portal, prețul acțiunilor a continuat să scadă. Astfel, primele defecte ale modelului de e-business, ales de
către organizație, au început să devină evidente. La mijlocul anului 2000 au început să se producă
schimbări, în cadrul companiei, obiectivul acesteia fiind asigurarea de servicii de calitate și concentrarea
asupra fluxurilor de venituri non-publicitare. [2]

Odată cu intrarea în anul 2001, s-au produs schimbari majore în cadrul conducerii companiei.
Acestea includeau demisiile din posturi cheie din piețele internaționale, precum demisia lui Savio Chow
în China, sau demisia lui Mark Rubinstein în Canada. Însă, cea mai semnificativă modificare a fost
plecarea lui Tim Koogle din postul de CEO al companiei, fiind înlocuit de Terry Semel. [2]

În figura 5.2. este reliefată comparația dintre două companii, contracandidate directe, din punct
de vedere al veniturilor înregistrate între anii 2001-20013. Se poate observa apariția diferențelor
majore, dintre Google și Yahoo!, odată cu creșterea în popularitate a motorului de căutare oferit de
Google, dar și a serviciilor de stocare de informații sau serviciilor de mail. [20]

Figura 5.2. Diagrama veniturilor companiilor Yahoo și Google în anii 2001-2013 [20]

În acest moment, compania Yahoo! și-a extins serviciile considerabil și este implicată acum în
e-commerce, e-business, marketing, muzică și este, de asemenea, gazdă a numeroase alte activități

26
centrate pe consumatori, utilizatori. Evoluția organizației a remarcat transformarea dintr-o afacere de
tip “.com” ce oferea servicii de căutare, într-o adevarată organizație multi-media globală. [2]

7. Studiu de caz: NetPicks

În contrast cu studiul de caz realizat asupra companiei Yahoo!, un e-business de dimensiuni mari
și cu venituri anuale ce depășesc un milliard de dolari, se va descrie afacerea fondată în anul 1996 de
către Mark Soberman, denumită NetPicks. [21]

NetPicks este o platformă de tranzacționare online ce furnizează utilizatorilor informațiile

necesare dar și instrumentele utile în realizarea cu success a unui număr nelimitat de tranzacții. Această
afacere electronică este un exemplu concludent de e-business ce a avut o evoluție constantă în timp, în
locul neadaptării la tehnologiile și regulile impuse, de societate și piață, la acele timpuri. În momentul
lansării, nu existau pe piață camere de tranzacționare online sau comunități online în timp real. Iar în
anul 2017, sunt oferite servicii de pregătire online, seminarii realizate prin intermediul internetului și
multe alte facilități, de care compania nu dispunea în momentul lansării. [21]

Una dintre trăsăturile specifice acestui e-business, ce conferă autenticitate serviciilor oferite, o
reprezintă faptul că majoritatea experților comerciali, ce formează personalul din spatele mărcii
NetPicks, sunt activ implicați în acțiunile întreprinse. Mai exact, aceștia nu doar oferă sfaturi clienților,
referitoare la tranzacțiile efectuate sau la ce strategii să implementeze, ci adoptă respectivele principii
la propriile tranzacții efectuate. Astfel, se transmite o oarecare validitate informațiilor furnizate de
echipa din spatele companiei, lucru ce diferențiază afacerea de contracandidații direcți de pe piață. [21]

Figura 7.1. – Sigla NetPicks

Pentru a reliefa mentalitatea ce a condus la o evoluție ascendentă a acestui e-business, se va

cita fondatorul companiei, Mark Soberman: “Prin faptul că ne-am aflat în aceeași situație în care se află
clienții noștrii acum, ne putem raporta într-un mod special la provocările, obstacolele și succesul stilului
de viață al comercianților”. [21]

27
 Astfel, s-au creat relații strânse între companie și consumatori, legături bazate pe încrederea și
valoarea informațiilor oferite, caracteristici ce au dus la construirea unei comunităti online eficiente.

De asemenea, după cum specifica și fondatorul Mark Soberman, un alt element al succesului îl
reprezintă procesul continuu de îmbunătățire a abilităților, sistemelor și al instruirii oferite de NetPicks.

Succesul e-business’ului NetPicks a fost bazat pe adoptarea unei strategii, prin intermediul
căreia compania a așteptat momentul oportun în care s-a oferit o oportunitatea lucrativă, ce era în plină
concordanță cu interesele, experiența și setul de abilități al oamenilor ce formează personalul
companiei. [21]

8. Concluzii

Este evident faptul că internetul joacă un rol esențial în viața tuturor oamenilor moderni. Fie că ne
referim la locul de muncă sau la afacerea întreprinsă, fie că este vorba de informație, comunicare sau
relaxare, toate acestea au o relație de directă proporționalitate cu inovatia tehnologică denumită
Internet. Potențialul enorm adus în dezvoltarea afacerilor, a stimulat apariția și promovarea unor noi
concepte, precum e-business sau e-commerce.

În concluzie, se poate afirma faptul că principala trăsătură a unui e-business este abilitatea de
comunicare și de transfer de informații, prin intermediul internetului. Majoritatea companiilor utilizează
servere de e-mail ce permit angajaților și managerilor să trimită mesaje interne sau informații prin
mediile de comunicare interne companiei, mai exact, prin serviciile de e-mail. De asemenea,
organizațiile au dezvoltat site’uri web în vederea informării clienților în legatură cu serviciile oferite,
produsele puse la vânzare, înainte de a efectua operația de cumpărare. În plus, acest site reprezintă și
un portal de comunicare directă cu respectiva companie, pentru consumatori.

Figura 6.1 – Evoluția e-business’ului în mediul web

28
 În figura 6.1. se poate observa progresul înregistrat de către conceptul de e-business. O evoluție
de la publicarea de pagini web statice, la efectuarea de tranzacții prin internet sau la utilizarea, de către
companii, a aplicațiilor de gestionare automată a fluxurilor și proceselor interne din cadrul afacerii.

Se poate constata faptul că există o relație strânsă între tehnologie și e-business, deoarece este
necesară implicarea directă a tehnologiei în ciclul de viață al unei afaceri electronice. Este necesară
ramura tehnică în elaborarea de rețele, a comunicațiilor interne și externe sau în implementarea
standardelor de securitate. De exemplu, utilizarea tehnologiilor, ce permit efectuarea de procese de
tranzacționare online, ar fi inutilă deoarece nu ar fi prezentă cererea de asemenea servicii, fără
introducerea în ecuație si a conceptului de e-business. Deci cele două entități se completeaza una pe
cealaltă, supraviețuirea uneia din ele având directă dependență de supraviețuirea celeilalte.

În consecință, predicțiile a peste 90% din managerii ce au participat la studiul efectuat de către
Booz-Allen & Hamilton , au devenit realitate. Aceștia considerau, în anul 1999, că Internetul va avea un
impact major asupra piețelor globale, până în anul 2001. În prezent, majoritatea afacerilor de succes
sunt bazate pe utilizarea internetului ori ca mediu de comunicare și socializare, precum Facebook și
Twitter, ori ca mediu de amplasare a unor magazine virtuale precum Amazon sau eBay.

O altă concluzie, referitoare la cele două studii de caz realizate, se poate evidenția din punct de
vedere al modului în care cele două companii analizate au evoluat. Mai exact, success răsunător al
organizației Yahoo!, dar totodată și căderea bruscă a veniturilor dar și a interesului public pentru
serviciile oferite de aceasta, ce este în totală contradicție cu evoluția constantă, lină și oportunistă a
companiei NetPicks.

29
 9. Bibliografie

[1] Margaret Rouse. (2014) TechTarget. [Online]. http://searchcio.techtarget.com/definition/e-

business

[2] Colin Combe. Introduction to E-Business: Management and Strategy. [Online].

http://kolegjifama.eu/materialet/Biblioteka%20Elektronike/Introduction%20to%20e-
Business%20Management%20and%20Strategy.pdf

[3] IGIGlobal. [Online]. https://www.igi-global.com/dictionary/e-mall/8842

[4] Tirthankar Sutradhar. (2015) SlideShare. [Online]. https://www.slideshare.net/tirthnkr/e-auction-

vs-spot-buying-contract-buying-50431514

[5] Kristie Lorette. Chron. [Online]. http://smallbusiness.chron.com/advantages-e-business-2252.html

[6] (2014) SlideShare. [Online]. https://www.slideshare.net/tangysector3729/advantages-and-

disadvantages-of-ebusiness-38807508

[7] Dana Griffin. Chron. [Online]. http://smallbusiness.chron.com/advantages-disadvantages-e-

business-4042.html

[8] Gregory Hamel. azcentral. [Online]. https://yourbusiness.azcentral.com/advantages-disadvantages-

ebusiness-3507.html

[9] Jack Gordon. (2017) Bizfluent. [Online]. https://bizfluent.com/list-6023059-disadvantages-e-

business.html

[10] Encyclopedia.com. [Online]. http://www.encyclopedia.com/social-sciences-and-law/economics-

business-and-labor/economics-terms-and-concepts/e-commerce

[11] Djati Adi Wicaksono. SlidePlayer. [Online]. http://slideplayer.com/slide/9676765/

[12] Grace Paddy Wanzala. SlidePlayer. [Online]. http://slideplayer.com/slide/6178343/

[13] Purchasing & Procurement Center. [Online]. https://www.purchasing-procurement-center.com/e-

procurement-advantages.html

[14] Tasmea. [Online]. http://www.tasmea.com/pdf/articles/3.20_RL1.pdf

[15] ModusLink Global Solutions. [Online]. https://www.moduslink.com/solutions/financial-

management/

30
 [16] Business Process Management. [Online]. http://bpm.inje.ac.kr/Research/Workflow.htm

[17] Josef Schiefer. SlidePlayer. [Online]. http://slideplayer.com/slide/7701634/

[18] e-Business International. [Online]. http://www.ebintl.com/Services/BPM

[19] Myles Udland. (2016) Business Insifer UK. [Online]. http://uk.businessinsider.com/yahoo-market-

cap-over-time-2016-7

[20] Aswath Damodaran. (2014) [Online]. http://aswathdamodaran.blogspot.ro/2014/05/

[21] Larry Alton. (2017) The Balance. [Online]. https://www.thebalance.com/small-business-success-

stories-to-learn-from-4151885

31

View publication stats