Ion (Liviu Rebreanu)

Publicat în 1920, romanul ,,Ion” reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu, o
capodoperă care înfățișează universul rural în mod realist, fără idealizări. Opera este un
roman realist de tip obiectiv, deoarece are ca trăsături specificul relației narator – personaj,
obiectivitatea naratorului omniscient care întreține „iluzia realității”, utilizarea narațiunii la
persoana a III-a și verosimilitatea întâmplărilor.
,,Ion” este un roman al marilor conflicte dramatice, ,,al violenței și al barbariei”, care
distruge mitul sămănătorist al țăranului idilic, în haine de sărbătoare, bucurându-se de
munca lui în mijlocul naturii. Este un roman ce pătrunde în zonele abisale ale psihicului
uman, într-o lume în care legile sunt dure: nu ești ceea ce ești, ci ești ceea ce ai.
Titlul romanului este unul sintetic, format dintr-un singur cuvânt, Ion, numele
personajului principal, rece si puternic, dar în spatele căruia mocnesc pasiunile.
În spirit realist, tema centrală a romanului este problematica pământului în viața
satului transilvănean de la începutul secolului XX, în care demnitatea si locul omului în
comunitate depindea de avere, respectiv de cât pământ deținea. Tema centrală este dublată
de tema iubirii, idee evidențiată și prin titlurile celor două părți ale romanului - ,,Glasul
pământului” și ,,Glasul iubirii”. Alte teme importante prezente în roman sunt: tema
destinului (mesager fiind oloaga Savista), tema națională (satul ardelenesc sub stăpânire
austro-ungară), tema familiei ( ilustrată prin relația dintre soți și prin cea dintre părinți și
copii).
O secvență semnificativă pentru tema operei este cea din prima parte a romanului,
capitolul ,,Zvârcolirea”, care-l prezintă pe Ion contemplând, în zorii zilei, fostele pământuri
ale familiei. Exclamă: ,,Cât pământ, Doamne!”, iar lucrarea pământului schimbă raportul de
forțe, omul nu se mai simte ,,cât un vierme”, ci ,, Se simțea atât de puternic încât să
domnească peste tot cuprinsul”. O altă scenă semnificativă este cea în care Ion sărută
pământul, din capitolul ,,Sărutarea”, din ,,Glasul iubirii”. Ion, posesor al pământului mult
dorit ,,Se vedea acum mare și puternic…” , vine la câmp îmbrăcat de sărbătoare: ,,își coborî
fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud.”, imagine ce prevestește moartea
protagonistului, având rol anticipativ.
Incipitul romanului este de tip captatio benevolentiae, expozitiv, descriptiv,
anticipativ (în spirit realist). Opera se deschide cu imaginea ,,drumului alb” ce duce spre satul
Pripas. Personificat, drumul ,,înaintează vesel” sau ,,urcă anevoie” și are o dublă funcție în
roman: cea simbolică, prefigurând drumul sinuos al destinului personajului principal, și cea
estetică, drumul introducând cititorul în spațiul artistic si redându-l, apoi, în final, realității.
Finalul este, pregătit chiar din primele pagini ale operei. Este unul închis, previzibil și
dramatic, opera închizându-se cu uciderea lui Ion care va fi înmormântat chiar în curtea
bisericii nou sfințite. Iertarea și împăcarea domină finalul, cititorul ieșind din spațiul acțiunii
cu imaginea drumului ce se pierde ,,în șoseaua cea mare si fără început…”
Simetria incipit-final se relevă prin imaginea drumului personificat și prin cea a troiței
de la capătul satului, imaginea unui Hristos răstignit pe o cruce strâmbă, cu fața spălăcită de
ploi apărând la începutul romanului, în timp ce în final, pe Hristosul de tinichea ,, o rază
întârziată parcă îl mângâia, zuruindu-i ușor trupul în adierea înserării de toamnă”.
 În roman există mai multe conflicte. Conflicte interioare: cel trăit de Ion, care
oscilează inițial între alegea Anei sau a Floricăi; conflictul Laurei care încearcă să-și aleagă
mirele, între viitorul medic Ungureanu și preotul Pintea; conflictul învățătorului Herdelea
care trebuie să hotărască între a vota cu avocatul Grofșoru, reprezentant al românilor, sau
cu cel al autorităților austro-ungare. Conflictele exterioare apar, în general, între țăranii
înstăriți și cei săraci din sat (Ion – Vasile Baciu; Ion – George Bulbuc; Ion – Simion Lungu; Ana
- Florica), între intelectuali (familia Herdelea – preotul Belciug), reprezentanții comunității
române și autoritățile austro-ungare.
,,Ion” de Liviu Rebreanu este un roman realist, de tip obiectiv, deoarece are ca
trăsături specificul relației narator-personaj, obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului
omniscient care întreține ,,iluzia realității”, utilizarea narațiunii la persoana a III-a, atitudine
detasată în descriere, verosimilul întâmplărilor.