Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RESEARCH IN PROGRESS
Prevenirea criminalității
Abia în ultimii ani autoritățile germane din educație au început să abordeze problema
violenței și a altor forme extreme de comportament criminal în rândul copiilor de școală.
Cazurile spectaculoase, precum cel al unui elev de 18 ani care a luat-o razna într-o școală
secundară din Erfurt și a ucis mai mulți profesori, precum și studenți, au determinat din ce în
ce mai mult autoritățile educaționale să caute ajutor din exterior de la serviciile pentru copii și
tineret sau de la politia. Asistența socială în școli, testată de ceva timp în anumite părți ale
Germaniei, dar încă nedisponibilă în toată țara, a fost completată de multe prevederi elaborate
de serviciile pentru copii și tineret ca mijloc de a face față conflictelor din școli.
Cu cât vârsta infractorului este mai mică, cu atât este mai mare importanța
mediului familial și influența pe care acesta o poate exercita asupra acestuia. Toți cei
implicați în prevenirea criminalității recunosc acest fapt, dar munca cu părinții în cauză poate
fi extrem de dificilă din toate punctele de vedere (Hoops et al, 2000). Prevederile pentru
sfaturi și alte forme de ajutor sunt adesea ignorate.
Toți cei implicați în prevenirea criminalității în rândul tinerilor au, fără îndoială,
interesele copiilor și tinerilor în minte și în inimă și sunt convinși de necesitatea și caracterul
pozitiv al activităților lor. Cu toate acestea, prevenirea criminalității are o latură negativă:
facilitează extinderea controlului social de către organele statului. Sub steagul prevenției,
statul intră în zone la care până atunci practic nu avea acces. El circumscrie, chiar
desființează, anumite libertăți care ar trebui să formeze o parte importantă a creșterii „în mod
normal într-o societate modernă, liberală”. Unele spații publice, de exemplu, care au fost în
mare parte ignorate de poliție, au devenit supuse supravegherii, fie de către ofițeri în persoană,
fie de camere CCTV.” Acest lucru este întotdeauna făcut în mod explicit ca o „măsură
preventivă” menită să reducă riscurile publice. evoluțiile ar trebui monitorizate cu atenție și
supuse unei evaluări critice.
Concluzie
Familia are un rol major în prevenirea comportamentelor agresive ale copiilor și este
important ca statul să acorde o atenție sporită implementării programelor de prevenție
împotriva criminalității și în rândul părinților.