De câţiva ani, în ţară la noi, mai ales în grădiniţe şi şcoli, a devenit la modă să se organizeze

culmea chiar la iniţiativa unor profesori ,,festivalul” Halloween. Copiilor, încă din grădiniţă, li se oferă
aceasta. Ei nu au încă discernământul propriu pentru a spune da sau nu. Ei intră în jocul acestei sărbători
în spatele acestui aşa zis divertisment, fiind astfel afectaţi psihic, emoţional şi sufleteşte destul de grav.

De când lucrez în învăţământ, an de an mă confrunt cu această problemă a organizării acestui

,,festival” în cadrul instituţiilor şcolare. Antrenarea elevilor în această distracţie nu ar trebui să fie
specifică educaţiei.

În acest an, cu două săptămâni înainte de Halloween, într-o discuţie avută cu elevii clasei a V-a
(clasă la care sunt şi dirigintă) despre această sărbătoare păgână am aflat cu surprindere că ei vor
neapărat să organizăm împreună acest festival. Care credeţi că era motivul... ,,am ţinut anul trecut cu d-
na învăţătoare şi vrem şi în acest an să ne costumăm şi să ne distrăm”.

Mi-am pus serios problema şi chiar i-am întrebat pe colegii mei daca merită şi e de folos copiilor
o astfel de manifestare. Conştient sau nu, cu ajutorul cadrelor didactice, elevii sunt implicaţi în lumea
vrăjitoriei şi a satanismului. Le-am pregătit copiilor anumite materiale cu privire la istoricul şi sensul
sărbătorii din vechime şi de astăzi. Le-am arătat aspectele ei negative din toate punctele de vedere
(sărbătoare a morţii, fricii, impactul avut în societate etc.). „Spiritul” Halloween încurajează jocul de
roluri: pentru o zi elevul devine un personaj malefic. Însă orice costum imprimă o stare și un anumit tip
de comportament iar personajele propuse de Halloween sunt înfricoşătoare. ,,Chiar dacă eu voi fi prinț,
mă voi juca împreună cu prietenul meu costumat în vampir”, afirmă un băieţel de doar 12 ani în
momentul în care discutam despre această problemă. Cum a ajuns un asemenea joc să fie impus în
școala românească, nu îmi dau seama…

Un părinte afirma că ,,Halloweenul aduce imaginație în viața copiilor, că este bine să se mai şi
distreze”. Părerea mea este că această distracţie, aparent inofensivă nu va aduce nimic bun în formarea
copiilor.

Copilăria are o frumusețe aparte, o frumuseţe imaculată. Ar trebui să nu punem mască de

demon copiilor în şcoli. Dacă le vom păstra chipul frumos, poate bne vor mulţumi când vor fi mari.

(Apetrei Anca)

,,Urâtă sărbătoare. Îmi este şi frică. Nu m-am deghizat niciodată şi nici nu-mi trebuie. Părinţii mei nu mă
lasă să mă costumez.” (Cîrcel Luca-David –clasa a V-a)

,,Dacă profesorii de engleză organizează în şcoli asemenea lucruri diavoleşti, atunci profesorii de religie ar
trebui să le explice copiilor că lui Dumnezeu nu-i plac lucrurile sataniste”. (Cîrcel Mihaela)