Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Parafiliile trebuie considerate ca apartinand sferei tulburarilor mentale sau sunt mai degraba sanctionabile din punct de
vedere social, cultural, moral, etic si religios?
Cu exceptia celor care presupun abuzul si violenta indreptate asupra unei persoane/animal care nu consimte la acest
lucru, parafiliile ar trebui privite mai degraba prin prisma invalidarii persoanei pe plan comportamental, intim, social sau
profesional.
Limita dintre normal si anormal – in ceea ce priveste comportamentul sexual – este cuantificata de o varietate de norme
ce tin de gradul de toleranta si permisivitate al spatiului socio-cultural, de presiunea spre conformism exercitata de
grupurile sociale si de societate in general asupra individului, precum si de sanctiunile legiferate, aplicabile in cazul
incalcarii anumitor norme, standarde ce se reglementeaza prin lege in fiecare societate.
Odata cu scoaterea homosexualitatii din DSM, odata cu aparitia celei de-a III-a editii, Tallen si Silverstein au propus ca
intreaga categorie de parafilii sa fie scoasa din DSM, ei considerand ca diagnosticarea deviantelor sexuale este bazata
mai mult pe influenta valorilor socio-culturale dominante si pe eforturile societatii de a produce conformism.
Silversteain (1984) a argumentat faptul ca principalul criteriu in diagnosticarea deviantei sexuale este codul moral,
reliefand faptul ca astfel de comportamente sunt etichetate ca patologice in mare parte intrucat ele sunt ciudate si
ofensatorii pentru unele persoane.
- Termenul de paragilie provine din lb. greaca (para – dupa, alterat, philia - dragoste).
- Potrivit DSM IV se refera la fantezii excitante sexual intens, recurente si impulsiuni sexuale sau comportamente
care implica obiecte, suferinta si umilirea subiectului sau a partenerului, copii sau persoane care nu consimt (pe
o perioada de 6 luni).
- Termenul a fost introdus de Wilhelm Stekel in 1920 si proliferat in literatura de specialitate de Money (1960).
- Cf. autorului Sillamy (1996), pentru a se putea pune diagnosticul de parafilie, este necesar ca placerea sexuala sa
fie subordonata intotdeauna actului anormal, iar subiectul sa fie constient de caracterul deviant al sexualitatii
sale.
- In opinia autorilor – parafilia este o atractie sexuala fata de obiecte, situatii, persoane (incluzand si copiii) sau
animale care nu fac obiectul unei stimulari si gratificari sexuale normale, fiind atipice si neconventionale si care
pot invalida individul pe plan intim, personal, social sau profesional.
- Din punct de vedere istoric, parafiliile au suferit o serie de modificari in ceea ce priveste clasificarea si incadrarea
lor. Pentru prima data, parafilia a fost considerata o subclasa specifica a tulburarilor sexuale in DSM III (1980),
inlocuind in feul acesta termenul de perversiune folosit pana atunci.
- DSM I (1952) incadra parafiliile la cazurile de personalitate psihopatica cu o sexualitate patologica. DSM I
includea deviantele sexuale ca un subtip al personalitatii sociopate care la randul ei era incadrata in marea
categorie a tulburarilor de personalitate. Erau incadrate astfel la deviantele sexuale urmatoarele:
homosexualitatea, transvestitismul, pedofilia, fetisismul si sadismul sexual (acesta incluzand violul, atacul sexual
si mutilarea). In DSM I era posibil ca orice parafilie sa fie specificata folosindu-se un termen suplimentar (fara
existenta unei categorii mai mari cum ar fi parafiliile fara alta specificatie, asa cum apar in DSMIV) astfel:
tulburarea de personalitate de tip sociopat – devianta sexuala: urofilia.
Parafilii
- In DSM II (1968) termenul de devianta sexuala a fost folosit in continuare. Cu toate acestea ele nu au mai fost
descrise ca un subtip al tulburarii de personalitate de tip sociopat. Desi deviantele sexuale faceau inca parte din
categoria mare de tulburari de personalitate si alte tulburari mentale non-psihotice, ele erau listate ca o
categorie separata de tulburarile de personalitate. Astfel, ele descriau indivizii ale caror interese sexuale erau
direct indreptate catre obiecte, in defavoarea persoanei de sex opus, catre actele sexuale care nu se asociau cu
coitul sau inspre coitul care era realizat sub circumstante bizare (cum ar fi cazul pedofiliei, necrofiliei, sadismului
sexual sau fetisismului). Comportamentul sexual deviant era vazul ca primordial, individul nefiind capavil sa
realizeze actul sexual normal in detrimentul comportamentelor vazute ca aberante. In DSM II, erau listate
urmatoarele tipuri de deviante sexuale: perturbarea orientarii sexuale (homosexualitatea), fetisismul, pedofilia,
transvestitismul, exhibitionismul, voyeurismul, sadismul, masochismul si alte deviante sexuale. Categoria alte
deviante sexuale este premergatoare categoriei parafilii fara alta specificatie din DSM IV.
- Cand termenul de parafilii a fost introdus in DSM III el a fost inclus in categoria tulburarilor psihosexuale. In DSM
III erau incluse urmatoarele tipuri de parafilii: fetisismul, transvestitismul, zoofilia, pedofilia, exhibitionismul,
voyeurismul, masochismul sexual, sadismul sexual si parafilia atipica. Astfel, in DSM III, termenul de alte
deviante sexuale a fost inlocuit cu parafilie atipica. Aceasta a fost definita ca o categorie reziduala pentru acele
tipuri de parafilie care nu intruneau criteriile pentru celelalte parafilii listate.
- In DSM III-R (1987) parafiliile au fost incluse in categoria tulburarilor sexuale (aceasta fiind noua denumire a
categoriei tulburarilor psihosexuale din DSM III) si au fost listate urmatoarele tipuri de parafilii: exhibitionismul,
fetisismul, frotteurismul, pedofilia, masochismul sexual, sadismul sexual, fetisismul transvestic, voyeurismul si
parafilia fara alte specificatii. Astfel, in DSM III-R, termenul de parafilie atipica care a fost folosit in DSM III, a fost
inlocuit de termenul de parafilie fara alta specificatie. Pentru prima data a fost adaugat frotteurismul in aceasta
varianta de DSM si au fost oferite exemple de parafilii fara alta specificatie: necrofilia, partialismul, coprofilia,
urofilia si clismafilia.
- In DSM IV (1994) parafiliile erau in continuare sub egida tulburarilor sexuale dar incluse intr-o categorie larga,
numita tulburari sexuale si de identitate sexuala. DSM IV contine aceleasi categorii de parafilii listate in DSM III-R
si nu ofera criterii de diagnostic individuale, pentru nicio parafilie din categoria fara alte specificatii.
- Incercarile de a conceptualiza parafiliile in DSM IV si DSM IV-TR au avut in vedere stimulul preferat al activitatii
(pe ce anume este focusata in special activitatea sexuala), intaietatea stimulului preferat pentru obtinerea
placerii sexuale, disimularea comportamentului sexual.
- Pentru a se subinscrie diagnosticului de parafilie, focusarea atractiei sexuale a individului trebuie sa presupuna
stimuli, altii decat un adult de sex opus, comportament sexual care nu este asociat in mod obisnuit cu coitul, sau
actul sexual care este realizat in circumstante bizare (definitie realizata in DSM II, al carei standard s-a mentinut
si in DSM III, DSM IV si DSM IV-TR, cu exceptia scoaterii homosexualitatii incepand cu DSM III). Comparativ cu
DSM I si DSM II, in DSM III si DSM IV, pentru a se oferi diagnosticul de parafilie, se mai preciza faptul ca fanteziile
sexuale, pulsiunile sau comportamentul cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic, in domeniul social,
profesional sau in alte domenii importante de functionare.
- In prezent, criteriile pentru diagnosticarea parafiliei sunt urmatoarele: excitatia sexuala intensa, recurenta;
fanteziile sexuale, impulsiunile sexuale sau comportamentele ce includ:
a. obiecte;
b. producerea suferintei sau umilirii propriei persoane sau a altora;
c. copii sau alte persoane care nu consimt.
Pentru a se oferi diagnosticul de parafilie, este nevoie ca aceste comportamente expuse mai sus, sa se
desfasoare pe o perioada de cel putin 6 luni (criteriul A) sau ca fanteziile, impulsurile si comportamentele
sexuale sa ii cauzeze individului o semnificativa invalidare in plan social, profesional sau in alte domenii
importante de functionare (criteriul B).
- Un aspect controversat in ceea ce priveste diagnosticul de parafilie are in vedere relatia dintre fanteziile sexuale
si comportamentul concret, potrivit cercetarilor aceasta relatie poate exista sau nu. De pilda, multi oameni au
Parafilii
fantezii sexuale ce nu le pun niciodata in aplicare, ei deosebindu-se substantial de cei care adopta
comportamentul concret. O serie de cercetari demonstreaza faptul ca exista o mare varietate de fantezii sexuale
in randul populatiei generale.
- Exista o serie de parafilii care nu intrunesc niciunul din criteriile de diagnosticare propuse de DSM: gerontofilia,
autagonistofilia, adolescentismul etc. Aceste parafilii nu presupun atractia sexuala fata de un obiect, fata de un
copil sau o persoana care nu consimte, nu implica producerea suferintei, durerii atat a propriei persoane cat si
partenurului sau umilirea. Totodata acestea nu invalideaza individul. J.S. Milner, C. A. Dopqe, J. L. Crouch, au
propus o clasificare a parafiliilor fara alte specificatii, adaugand celor 3 criterii existente in DSM (celor trei parti
ale criteriului A) un al patrulea – focalizarea atractiei sexuale atipice asupra altor subiecti umani (propria
persoana sau alte persoane).
Parafilii
Parafilii fara alte specificatii Focalizarea erotica Alte categorii de parafilii cu care
se suprapun
Obiecte si animale
Zoofilia (Zooerastia, Bestialitatea, Animale
Bestiosexualitatea)
Formicofilia Creaturi si fiinte mici Zoofilia
Clismafilia Clisma/irigator
Olfactofilia (Osmolagnia, Mirosuri
Osfresiolagnia, Ozolagnia)
Misofilia Mizerie
Urofilia (Urolagnia, Urofagia, Urina Fetisismul, Sadismul sexual,
Undinismul, Renifleurismul) Masochismul sexual
Coprofilia (Coprolagnia) Materiile fecale Fetisismul
Vampirism Sange Sadismul sexual, Necrofilia
Provocarea suferintei, durerii si umilintei partenerului sau a propriei persoane
Biastofilia Groaza victimei Sadismul sexual, Erotofonofilia
Telefonscatofilia Obscenitatile proliferate la telefon Exhibitionismul
Narratofilia Utilizarea unui limbaj obscen in relatia Telefonscatofilia (Telefonscatologia,
cu partenerul Telefonicofilia)
Crematistofilia A fi fortat sa plateasca pentru
serviciile sexuale
Saliromania Murdarirea si distrugerea hainelor/ Sadismul sexual
murdarirea corpului
Vomerofilia Actul de a vomita Fetisismul
Copii sau alte persoane care nu consimt
Somnofilia Partenerul care doarme Necrofilia
Necrofilia (Necrosadismul, Necrofagie) Cadavre
Simforofilia A fi partas la catastrofe
Focalizarea tipica asupra subiectilor umani (asupra propriei persoane si a altora)
Hipoxifilia (Asfixiofilia, Asfixia sexuala, Scaderea nivelului de oxigenare a Masochismul sexual
Asfixia autoerotica, Kotzwarrismul) creierului
Uretralism Insertia obiectelor Masochismul sexual
Morfofilia O anumita trasatura a corpului Partialismul
partenerului
Partialism O parte a corpului partenerului Morfofilia
Stigmatofilia Partener tatuat, cu cicatrici,
piercinguri, semne particulare etc.
Abasiofilia Partener cu handicap fizic proeminent Morfofilia, Partialismul
Autoabasiofilia Propriul handicap fizic Masochism sexual
Acrotomofilia Amputari ale trupului partenerului Morfofilie, Partialism
Apotemnofilia Amputari ale membrelor propriului Masochismul sexual
corp
Autonepiofilia (Infantilism) A fi tratat ca un copil mic Masochismul sexual
Adolescentism (Juvenilism) A fi tratat ca un adolescent Masochismul sexual
Gerontofilia Partener mult mai in varsta
Parafilii
Freedman, Kaplan, Sadock (1980) – clasificare punand accentul pe latura antisociala a acestui grup de tulburari ale
comportamentului sexual, numindu-le deviante sexuale (care privesc natura si obiectul relatiilor sexuale):
- Conduite sexuale deviante in raport cu nevoile umane normale: violul, omorul, pedofilia, necrofilia,
sadomasochismul, exhibitionismul, voyeurismul, sodomia, incestul.
- Conduite sexuale deturnate, in care sunt preferate alte nevoi decat cele naturale umane: bestialitatea,
fetisismul, travestismul.
- Deviante sexuale de tip sociopatic: prostitutia, pornografia.
DSM IV – parafilii:
- Exhibitionismul;
- Fetisismul;
- Frotteurismul;
- Pedofilia;
- Masochismul sexual;
- Sadismul sexual;
- Fetisismul transvestic;
- Voyeurismul;
- Parafiliile fara alta specificatie: necrofilia, partialismul, zoofilia, coprofilia, clismafilia, urofilia si scatolofia
telefonica (apeluri telefonice obscene).
Parafilii
EXHIBITIONISMUL
Descriere generala
- Expunerea organelor genitale, a trupului gol, sau a anumitor parti ale acestuia in fata unui strain, in public,
pentru obtinerea placerii sexuale.
- Uneori individul se masturbeaza in timp ce se exhiba sau in timp ce isi imagineaza ca se exhiba.
- Individul are fantezia excitanta sexual ca, exhibandu-se, genereaza excitatie si observatorului.
- Sunt cazuri cand acesta este constient de faptul ca doreste sa surprinda sau sa socheze.
- Daca persoana trece la realizarea acestor impulsiuni, nu exista, in general, nici o tentativa de activitate sexuala
ulterioara cu persoana straina.
- Acest tip de comportament este unul care tinde sa se repete, si atunci riscul arestarii este foarte mare.
- Un procent relativ mic dintre exhibitionisti raporteaza experiente de abuz sexual si fizic in copilarie – 17% cazuri
de abuz sexual in copilarie si 9-10% cazuri de abuz fizic, cf. Studiilor lui Sauders et Awad (1991).
- Studiile arata ca, desi E. este considerat a avea o prevalenta mult mai crescuta in randul barbatilor, s-a raportat
o rata crescuta a acestui fenomen si in randul populatiei de sex feminin.
- Un studiu asupra comportamentului exhibitionist si voyeurism in randul populatiei suedeze, realizat de
Langstrom, a descoperit o rata destul de ridicata a E. in randul femeilor – 31.6%, esantion de 1171 femei 18-60
ani.
Teorii explicative
1. Modelul factorial – Ward et Siegert (2002). Mediul familial, factorii biologici, culturali, pot creste
vulnerabilitatea psihologica a individului ducand la aparitia unor probleme ca: patternuri sexuale
deviante, scheme relationale deficitare, emotii inadecvate, deficite in plan intim, disonante cognitive.
Toti acesti factori interactioneaza in moduri diferite => si modalitatea de a agresa difera de la individ la
individ.
2. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) - parafiliile care intra sub incidenta legala. Potrivit lui
Freund, exhibitionistii sunt indivizi fixati pe stadiul interactiunii non-fizice a alegerii unui partener.
Stadiile identificate de Freund in construirea unei relatii sunt:
a. Identificarea cu privirea a unei posibile partenere; fixarea la nivelul acestei
etape putand echivala cu voyeurismul.
b. Interatiunile non-fizice (dialogul, discutia, flirtatul, curtatul); fixarea la nivelul
acestei etape putand echivala cu exhibitionismul.
c. Atingerea reciproca; fixarea la nivelul acestei etape poate echivala cu
frotteurismul.
d. Activitatea sexuala (sex vaginal); fixarea la nivelul acestei etape putand echivala
cu violul.
Parafilii
Agorafilia – expunerea in spatii largi, deschise sau realizarea actului sexual in public.
Agrexofilia (Martimaclia) – placerea sexuala si orgasmul depind de contextul in care persoanele care intretin
actul sexual sunt ascultate/auzite de o terta persoana sau mai multe.
Anasyrma – expunerea organelor genitale prin ridicarea fustei (la femeie) sau a kiltului (la barbati) cand
persoana in cauza nu poarta lenjerie intima.
Autagonistofilia – obtinerea placerii sexuale si a orgasmului sunt dependente si generate de expunerea trupului
gol ori a organelor genitale pe scena sau in fata camerei. Implica, de asemenea, a se lasa observat in timpul
realizarii actului sexual, a umbla gol astfel incat sa poata fi observat. Se refera la acele cazuri in care spectatorii
sunt participanti de buna voie (contrar exhibitionismului).
Autoscopofilia – contemplarea propriului trup indeosebi a organelor genitale.
Exhibitionismul zoofilic – expunerea actului sexual cu un animal in fata altor persoane.
Flashing – comportamentul unei femei de a-si descoperi sanii prin ridicarea bluzei, sau scoaterea sutienului.
Uneori poate implica o descoperire succinta a organelor genitale.
Mooning – placerea de a-si descoperi fesele prin lasarea pantalonilor in jos.
Peodeictofilia – provocarea socului sau a panicii unei necunoscute prin aratarea penisului.
Parafilii
VOYEURISMUL
Descriere generala
- Implica actul observarii unor persoane care sunt dezbracate, in procesul dezbracarii sau angajate in activitate
sexuala.
- Actul privitului (peeping) este realizat in scopul obtinerii excitatiei si satisfactiei sexuale, si, in general nu este
avut in vedere realizarea actului sexual cu persoanele observate.
- Acestia fanstasmeaza la a intretine raport sexual cu subiectul pe care il observa, insa, in realitate, acest lucru
survine rar.
- Orgasmul este obtinut prin masturbare, in cursul activitatii voyeuristice, sau mai tarziu, prin rememorarea celor
observate.
- Voyeurul (Peeping Tom) poate observa subiectul de la distanta, sau pe ascuns; poate utiliza binoclu, camere de
filmat, de fotografiat ascunse, poate privi pe gaura cheii sau prin alte orificii create de el (diferite gauri in perete
sau usa) in incaperea in care se afla persoana observata, sau poate face apel la alte strategii.
- Money – harta atractiei sexuale (Love Map) = reprezentare sau pattern mental al unui iubit ideal si al unei
activitati erotic-sexuale proiectata in fantezii sau in comportamentul concret. Elementele centrale ale hartii:
1. Harta este desenata intr-un context social;
2. Harta detine informatii publice dar si private;
3. Informatiile vizeaza focalizarea sexuala asupra:
a. Obiectelor (persoane, parti ale trupului, animale, alte obiecte ca: pantofi, fotografii etc.);
b. Activitatilor (reale sau fantezii in care persoana doreste sa se angajeze cu obiectul
sexual);
c. Impulsurilor (este vorba de ceea ce il motiveaza pe individ pentru a se angaja in
activitate sexuala cu obiectul respectiv);
d. Valentelor (atitudinea individului asupra obiectului si activitatii sexuale; valentele difera
in intensitate si pot fi pozitive sau negative).
Harta poate avea constelatii de obiecte, activitati si valente care sa fie dependente de
circumstantele sociale; atitudinea fata de activitatea sexuala trece si prin filtrele sociale, filtre care in
cazul voyeurului nu mai exista.
Harta atractiei sexuale a unui voyeur contine:
a. Obiectele: femei tinere dezbracate sau care sunt in proces de dezbracare.
b. Activitatile: urmarirea acestor femei, observarea si masturbarea; exista si posibilitatea unei
masturbari ulterioare, masturbare care nu survine neaparat la locul observarii.
c. Impulsurile: dorinta de a urmari persoane care se dezbraca sau care sunt angajate in
activitati sexuale.
d. Valentele: cand valentele sunt pozitive pentru el, considera ca este responsabilitatea
victimelor de a-si proteja intimitatea; valentele sunt negative atunci cand voyeur-ul
experimenteaza culpabilitatea.
Teorii explicative
1. Teoriile psihanalitice. Freud descrie V. = exacerbare a instinctului scopofilic, considerat normal, si care se
exprima in activitatea sexuala obisnuita. Dorinta de a privi = mecanism defensiv fata de anxietatea provocata de
contactul genital. Trei factori esentiali in dezvoltarea V.:
Parafilii
2. Teoriile invatarii sociale. V. reprezinta un comportament care se dezvolta ca rezultat al unei invatari
defectuoase. Laws si Marshall (1990) considera ca patternurile excitatiei sexuale ale unui individ sunt produsul
unei conditionari, modelari si a unei reintariri diferentiatorii. In principiu, felul in care expresia
comportamentului sexual este construita si transpusa intr-o harta a atractiei sexuale nu este cu mult diferit de
felul in care orice comportament este dobandit.
3. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) – asupra parafiliilor ce intra sub incidenta legala. Cf. Lui Freund,
voyeurul este fixat pe primul stadiu al alegerii unui partener (cel in care isi vede/observa un potential partener),
stadiu pe care nu reuseste sa il depaseasca.
4. Teoriile biologice. Fac referire la rolul impulsiului din perspectiva fiziologica, mai degraba, decat din perspectiva
motivationala.
Alte forme
Alopelia – placerea sexuala obtinuta exclusiv in a privi alte persoane care intretin relatii sexuale.
Audiolagnia – ascultarea altor persoane care fac sex.
Dogging – practicarea sexului in locuri publice, dar nu in vazul tuturor, a fi observatii de alte persoane si apoi la
randul lor a-i observa pe altii facand acelasi lucru. Amomaxia – se refera strict la realizarea actului sexual sau a
altor jocuri erotice in masina.
Ecouteurism – a asculta, fara permisiune, alte persoane care intretin relatii sexuale.
Mixoscopia bestialis – privitul unei alte persoane care intretine relatii sexuale cu un animal.
Mixoscopia – contemplarea altor persoane care intretin raporturi sexuale, care consimt si sunt constiente de
faptul ca sunt privite. (Reciproca – autagonistofilia – forma de pseudovoyeurism).
Mixoscopic zoofilia – observarea animalelor copuland.
Scoptofilia (Scoptolagnia) – contemplarea unor alte persoane angajate in acte/activitati sexuale, cu
consimtamantul persoanelor observate.
Parafilii
TROILISMUL
Descriere generala
- Provine din lb. franceza – trois=trei si descrie o parafilie care se refera la a privi partenerul care este angajat in
act sexual cu o alta persoana.
- Allen (1969) – troilistul doreste ca sotia sa intretina act sexual cu un alt partener in timp ce el este prezent dar si
cazul in care tatal aranjeaza sa-si observe fiica (care s-a maturizat) si partenerul acesteia in timp ce intretin
raporturi sexuale. In cazul troilismului cei care intretin relatii sexuale sunt pe deplin constienti ca sunt observati.
Teorii explicative
- Incercarea de a retrai scena primordiala in care parintii, intretinand raporturi sexuale, l-au conceput pe individ
(Allen, 19690.
- Identificarea de tip incestuos, in care observatorul poate avea astfel de relatii sexuale cu mama, sora sau fiica
(Yalom, 19600.
- Identificarea sexuala cu barbatul care performeaza actul sexual (Coleman, 1964).
PICTOFILIA
Descriere generala
- Excitatia sexuala se produce la vizualizarea de fotografii, reviste sau imagini video cu incarcatura erotica si
pornografica.
- Individul poate viziona singur aceste materiale, dar si in prezenta partenerului sexual.
- Se diferentiaza de voyeurism prin faptul ca nu presupune observarea unor indivizi care nu consimt; participantii
din imaginile si filmele pornografice sunt constienti de natura erotica a activitatilor pe care le performeaza si
cunosc faptul ca aceste materiale sunt folosit in scop erotic de catre alte persoane.
- Alte denumiri: grafolagnia, iconolagnia.
Futanari – forma de arta care este centrata pe animatiile de tip pornografic cu personaje hermafrodite. Printre
reprezentarile si secventele cele mai intalnite sunt: femei cu organe genitale specifice ambelor sexe, femei cu penis
in locul clitorisului, sau cu un clitoris urias, personaje cu un penis de dimensiuni exagerate, scene de insertie a
penisului in uretra altui personaj etc.
Ero Guro Nansensu – miscare artistica si literara cu originea la inceputul anilor ’20, ’30 in Japonia, acceptiunea lui s-
a erotizat capatand valentele decadentei sexuale si a perversiunilor sexuale extreme. Ero Guro este si un subgen al
pronografiei japoneze si al hentaiului (animatii cu caracter pornografic) incluzand elemente explicite de violenta,
mutilare, desfigurare, precum si scene de acte parafilice cum ar fi urofilia si coprofilia.
Reprezentarile artistice ale fenomenului Ero Guro Nansensu isi au radacinile in picturile erotice ale unor artisti ca
Yoshitoshi, ce infatisau printre altele decapitari si diferite acte de violenta din istoria Japoniei. Utagawa Kuniyoshi
prezenta teme similare, insa si scene de viol, bondage si crucificare erotica.
Parafilii
SADISMUL
Descriere generala
- Provine de la Marchizul de Sade care a descris persoane ce traiau satisfactia sexuala in timp ce ii chinuiau pe altii
sau in timp ce isi agresau partenerul sexual.
- In literatura de specialitate, termenul a fost introdus de Richard von Krafft-Ebing, in lucrarea sa Psychopathia
Sexualis – unde descrie trasaturile definitorii ale sadismului sexual, astfel: experienta senzatiilor placute, inclusiv
a orgasmului prin producerea actelor de cruzime, pedepse corporale aplicate altor persoane sau animalelor.
- Eulenberg (1911) a introdus notiunea de umilinta psihologica asupr altora in conceptualizarea termenului de
sadism sexual.
- Fromm (1977) a descris sadismul ca fiind „pasiunea de a avea controlul absolut si nerestrictionat asupra altor
fiinte, fie ca este vorba de un animal, de un copil, un barat sau o femeie; a forta pe cineva sa indure durere sau
umilinta fara sa fie capabil sa se apere este una dintre manifestarile controlului absolut, dar nu este singura. Cel
care are control complet asupra altei fiinte o transforma pe aceasta in proprietatea sa, in timp ce el devine zeul
celuilalt.
- Descrierile ulterioare au considerat asocierea dintre sentimentele de putere si control cu placerea sexuala si
gratificatia ca fiind o trasatura esentiala a sadismului sexual.
- Alti teoreticieni au considerat fanteziile sexuale violente ca fiind elementul esential in sadism.
- ICD 10 defineste sadismul ca fiind preferinta pentru activitatea sexuala care presupune bondage, generarea
durerii si umilintei unei alte persoane.
- DSM IV (2000) precizeaza ca sadismul sexual implica acte in care individul obtine excitatie sexuala din suferinta
psihologica sau fizica cauzata victimei.
- Ipostaze ale sadismului:
1. Doar la nivel de fantasmare, individul poate invoca fanteziile sale in cursul activitatii sexuale cu
partenerul, insa, nu trece la act.
2. La nivel de act: cu un partener care consimte sau cu un partener care nu consimte.
- Atat la nivel de fantezie cat si la nivel de act, suferinta victimei este cea care genereaza excitatie sexuala la
individul sadic.
- Cf. DSM IV (2000), severitatea actelor sadice creste cu timpul, iar cand sadismul devine sever sau cand se
asociaza cu tulburarea de personalitate antisociala, indivizii cu sadism sexual isi pot vatama grav sau chiar ucide
victimele.
de alcool; 33% abuz de droguri; 46% diferite tulburari de natura sexuala; 42% abuz fizic suferit; 74% abuz
emotional; 43% abuz sexual. Studiul acestor autori au evidential si cateva aspecte care sunt predictive pentru
fanteziile de tip sadic. Printre acestea se numara: reveriile frecvente din timpul zilei, izolarea de tip compulsiv,
minciuna patologica, incendierea, distrugerea unor proprietati si bunuri, cruzimea fata de copii.
- Potrivit Beauregard si Prolix (2002), Marshall si Kennedy (2003), cercetarile din domeniul psihologiei judiciare si
exemplele oferite de criminalisti nu sunt neaparat reprezentative pentru sadismul sexual in general. Insa,
cercetarile realizate de Prolix, Blais si Beauregard (2005), au aratat faptul ca indivizii sadici care au comis un
delict sexual, comparativ cu ceilalti indivizi care comisesera diferite delicte sexuale fara amprenta sadica, isi
planificasera fapta, au folosit diferite arme, au rapit victima, au legat-o, i-au introdus diverse obiecte in vagin, au
strangulat-o, dupa care i-au mutilat cadavrul. Acelasi studiu a relevat, de asemenea, ca inainte cu 48 de ore de a
comite fapta, indivizii sadici avusesera un conflict puternic cu o femeie, erau extrem de nervosi si de excitati din
punct de vedere sexual si au raportat o multitudine de fantezii cu caracter sexual deviant survenite cu putin timp
inaintea comiterii faptei. Aceeasi autori, in 2006, au aratat faptul ca indivizii sadici aveau rezultate semnificativ
inalte la subscalele schizoida, schizotipala, evitanta, histrionica, la Inventarul MCMI (Milton Clinical Multiaxal
Invetory).
- Studii realizate cu privire la fanteziile comiterii violului pe un lot de barbati normali fara antecedente criminate
arata faptul ca 30% dintre subiecti au admis ca au fantezii sexuale legate de comiterea unui viol, 16-20% dintre
subiectii investigati se excitau la gandul unor activitati sado-masochiste, subiectii relatand si fantezii legate de
provocarea durerii femeilor, respectiv legare si biciuire.
- Numeroase studii denota faptul ca, unii dintre subiectii cercetarilor realizate pe studenti au recunoscut ca ar
viola o femeie in conditiile in care ar sti sigur ca nu ar fi prinsi. Aceste studii se refera la fantezii si nu se ofera
informatii cu privire la cate din aceste fantezii se transforma in act.
- Un studiu realizat de Abel si colab. (1988) a aratat ca 18 dintre sadici erau de asemenea si masochisti, 47% mai
comisesera un viol, 21% erau exhibitionisti, 25% se angajasera in actiuni voyeuristice si frotteurism si 33%
molestasera copii.
- O corelatie intre sadism, transvestitism si fetisism a fost evidentiata in studiile realizate de Prentky, Cohen si
Seghorn, Diez si colab. (1990).
Teorii explicative
a. Teoriile psihodinamice. Freud (1961) a privit sadismul sexual ca un rezultat al fixarii la stadiul oral si are la baza
asocierea intre sexualitate si agresivitate; de asemenea , conform perspecitvei freudiene, sadismul se origineaza
in momentul in care copilul ajunge sa isi reprezinte actul sexual intre parinti ca o forma de subjugare sau de
agresiune.
Alte cercetari din sfera psihodinamicii au aratat faptul ca sadismul sexual se poate dezvolta odata cu invatarea
utilizarii toaletei, moment in care placere sexuala este acceptata si repudiata (Sadger, 1926).
Teoriile mai recente au numit crimele cu caracter sexual surogate de matricid. Potrivit acestora, ura impotriva
mamei se naste in conditii de agresiune din partea acesteia la adresa copilului, comportamente de umilire,
injosire, dominare, pedeapsa abuziva sau chiar abuz sexual; ura se exacerbeaza mai ales in conditiile absentei
figurii paterne (fizic sau emotional). Astfel, copilul poate dezvolta sentimente de ostilitate, neincredere, manie,
ura, inadecvare care se vor exprima in comiterea crimei cu caracter sexual.
b. Teoriile comportamentaliste indica faptul ca sadismul sexual isi are originea in asocierea dintre excitatia sexuala
si stimulii de natura agresiva; aceasta asociere este mentinuta ulterior prin fanteziile sexuale si prin masturbare.
MacCulloch (1983) a propus un model prin care sadismul sexual se invata, este deprins din conditionarea clasica.
Bazandu-se pe studiile facute pe criminali cu trasaturi sadice, ei au afirmat faptul ca o asemenea conditionare
Parafilii
rezulta din dezvoltarea unor legaturi intre sexualitate si agresiune (inclusiv la nivelul fanteziilor) si in contextul
interactiunii dintre trasaturile de personalitate si esecurile pe plan sexual ce converg in sentimentul inadecvarii
si in lipsa de asertivitate.
Se pare ca in timp, continutul fanteziilor de tip sadic creste, si ca urmare, individul incepe sa le transpuna in act.
Modelul realizat de Burgess si colab. (1986) include 5 faze ale dezvoltarii fanteziilor sexuale de tip sadic precum
si structurile cognitive care sustin comportamentul sexual crminal de tip sadic:
a. Prima faza – existenta unui mediu social precar in care individul nu beneficiaza de protectie, afectiune,
masuri de corectie aplicate pentru comportamente neadecvate.
b. In faza a doua – ori este martorul unui abuz, ori este el insusi abuzat => dezvoltarea unor fantezii
agresive menite sa ii confere sentimentul controlului intr-un mediu in care, copil fiind, se simte
neajutorat.
Acest abuz este un element extrem de important in ceea ce priveste dezvoltarea sociala a copilului si are
ca efect aparitia unei excitatii sexuale fiziologice ca raspuns la acel abuz, contribuind in felul acesta la
alterarea perceptiilor si patternurilor copilului vis-a-vis de relatiile interpersonale. Se presupune ca
aceste evenimente traumatizante (abuzuri, batai) duc spre dezvoltarea unor sentimente de nesiguranta
vis-a-vis de persoanele in care ar trebui sa aiba incredere, sentimente exacerbate si de lipsa unui model
parental adecvat.
c. In cea de-a treia faza, individul dezvolta trasaturi negative care il invalideaza in ceea ce priveste
formarea, mentinerea si dezvoltarea relatiilor interpersonale – rezultatele fiind:
Izolare sociala;
Adancirea in fantezii ce contin elemente de sexualitate si agresivitate (ca o forma de substitut al
contactelor sociale si a atasamentului emotional);
Lipsa dezvoltarii valorilor prosociale. In aceasta faza, individul isi formeaza anumite structuri si
scheme cognitive in care procesarea informatiei este exclusiv tintita asupra reducerii afectelor
negative asociate cu sentimentul de neputinta si anxietate; totodata, el este centrat pe
detinerea controlului asupra celorlalti si incepe sa dezvolte idei cu caracter antisocial.
d. In faza a patra, actiunile violente, cum ar fi abuzul asupr persoanelor, animalelor, sau diferite
comportamente antisociale sunt reintarite datorita „efectelor pozitive” (cum ar fi obtinerea placerii) si a
absentei sanctiunilor. In felul acesta, individul nu isi dezvolta sentimentul controlului propriilor
impulsiuni, empatia si nici abilitatea de a rezolva anumite conflicte.
e. In faza a cincea, individul isi evalueaza actiunile si isi planifica comportamentele viitoare, exacerbandu-si
nevoie de agresivitate, putere, control, dominare; treptat isi intareste mecanismele de evitare a
sanctiunilor.
Cercetarile recente sustin rolul principal jucat de existenta fanteziilor sexuale in cazul criminalilor sadici.
Hazelwood si Warren (1995) au indicat faptul ca, fanteziile sexuale in randul criminalilor includ 5 aspecte:
relational, parafilic, situational, autoperceptiv si demografic. Acestea contribuie la alegerea victimei, reducand
cenzura si inhibitia comportamentului, stimuland sentimentul de omnipotenta, crescand excitatia fiziologica si
permitand punerea in practica a actelor criminale cu caracter sexual. Cu cat scade in intensitate si gratificatie
activitatea de tip masturbator, cu atat creste dorinta de a pune in aplicare aceste fantezii.
c. Teoriile fiziologice - bazate pe cercetari realizate in randul criminalilor sadici au evidentiat existenta unor
anomalii din punct de vedere neurologic, endocrin, hormonal si cromozomial.
In general, aceste cercetari sunt realizate pe un numar mic de cazuri si de aceea rezultatele nu se pot extrapola.
Parafilii
- Niciuna dintre aceste teorii nu este eminamente validata; astfel, putem conclude ca, doar interactiunea dintre
factorul biologic, psihologic, social, in mentinerea si perpetuarea comportamentului sexual de tip sadic,
contureaza un potret cat mai aproape de adevar pentru aceasta parafilie.
Hirschfeld (1956):
a. sadismul major:
lust murder;
necrofilia;
stabbing;
b. sadismul minor:
agresiunea si umilirea unui partener care nu consimte;
bondage;
flagelarea usoara;
submisivitatea.
Hirtchfeld a descris necrofilia ca fiind violarea persoanei care deja este moarta si abuzul sexual al unei persoane
care mai intai a fost omorata, motivatia fiind „a o poseda si a o distruge si dupa moarte”. Rosman si Resnick au
facut distinctia intre necrofilie autentica, care ar intruni criteriile DSM III 1987 si pseudonecrofilia:
1. Necrofilie autentica: fantezii si nevoi sexuale intense, recurente fata de cadavre / actiuni ca urmare a
impulsurilor (pe o perioada de minim 6 luni); individul gaseste aceste fantezii si nevoi suparatoare si
invalidante.
2. Pseudo-necrofilia: cazuri accidentale in care subiectul se angajeaza in relatii sexuale cu un cadavru, fara
existenta in prealabil a unor fantezii.
MASOCHISMUL
Descriere generala
- Termenul provine de la romancierul austriac Leopold von Sacher-Masoch, care descrie in romanul „Venus
invesmantata in blanuri”, suferintele si umilintele la care este supus un barbat aflat in mainile unei femei
dominatoare.
- Krafft Ebing este cel care a descris masochismul sexual, detasandu-l de stigmatizare si facandu-l subiectul
cercetarilor stiintifice. El este primul care a oferit o descriere detaliata a acestui tip de comportament si a
subliniat faptul ca spre deosebire de majoritatea parafiliilor, M. se intalneste mai des la femei, neprecizand insa,
ca poate aparea si la homosexuali.
- Schrenck-Notzing a introdus termenul de algolagnie = tanjire dupa durere - cu referire la sadism cat si la
masochism.
- Mai tarziu, Freud extinde conceptul, descriind aceasta parafilie: individul care experimenteaza placere prin
generarea durerii altora in relatiile sexuale, este de asemenea, capabil de a experimenta durerea in relatiile
sexuale in aceeasi masura ca si placerea = sado-masochism. Freud este cel care a elaborat notiunea de
masochism moral = personalitate care in permanenta ia decizii nefavorabile repetate, cauzandu-si in felul acesta
suferinta, fapt pentru care in multe lucrari termenul de masochism este adesea utilizat pentru a descrie un astfel
de comportament, neavand conotatii sexuale.
- ICD 10 foloseste termenul de sado-masochism, referindu-se la faptul ca individul obtine excitatie si satisfactie
sexuala atat din activitatile de tip sadic cat si din cele de tip masochist.
- In DSM IV cele doua concepte sunt tratate distinct, cu precizarea ca, pentru a fi diagnosticare, individul trebuie
sa aiba fantezii excitante sexual intense si recurente, pe o perioada de cel putin 6 luni, precum si impunsiuni
sexuale sau comportamente implicat acte reale; fanteziile si impulsiunile trebuie sa cauzeze detresa in plan
social, profesional sau in alte domenii.
- Masochismul ca devianta sexuala, se inscrie in aria parafiliilor. Termenul a fost preluat pentru a descrie si
tulburarea defetista a personalitatii.
- Masochismul sexual se refera la situatia concreta in care individul este umilit, batut, legat, torturat, abuzat fizic
sau moral.
- Ca forme de manifestare M. Sexual poate surveni doar la nivel de fantasmare, transpus in act in activitatea de
cuplu cat si in activitatea sexuala solitara:
1. Doar la nivel de fantasmare – fantezii ce se refera la faptul de a fi violat de alte persoane in timp ce este
lovit sau legat de altele etc – fantezii invocate in cursul activitatii sexuale insa fara a trece la act.
2. La nivel de act:
a. In cuplu: masochistul manifesta servitute corporala, este legat la ochi, batut, biciuit,
incatusat, umilit (i se rostesc injurii, se poate urina sau defeca pe el, poate fi fortat sa se
tarasca precum un caine etc), i se aplica socuri electrice, este intepat, mutilat; individul
poate dori sa fie imbracat in scutece, sa fie tratat ca un copil; frecvent se practica
deprivarea de oxigen.
b. In activitatea sexuala solitara: individul realizeaza el insusi impulsiunile sexuale
masochiste (inteparea cu ace, autoflagelarea, ranirea, aplicarea de socuri electrice,
asfixiofilie, diverse mutilari).
- Unele persoane se pot angaja in acte masochiste fara a creste gradul de periculozitate, mai ales pentru
integritatea corporala, a actelor lor, altii cresc insa, cu timpul severitatea actelor masochiste, acest lucru
accentuandu-se in timpul perioadelor de stres, de cele mai multe ori rezultatul fiind vatamarile grave sau chiar
decesul.
Parafilii
Teorii explicative
- Freud a descris sadismul si masochismul ca fiind complementare si a sugerat faptul ca masochismul deriva din
impulsurile sadice. In termeni freudieni, peroanele masochiste se tem de incest, castrare si comportamentul lor
reprezinta o raportare implicita la o figura parentala temuta. Astfel, persoanele masochiste se elibereaza de
sentimentul de culpabilitate prin faptul ca isi lasa partenerul sexual sa le controleze, abuzeze.
- O alta ipoteza releva faptul ca masochismul reprezinta o dorinta inconstienta de a itnretine raporturi sexuale cu
o figura paterna. Aceste ipoteze au fost infirmate de cercetarile realizate de Baumeister, Stillwell si Heatherthon
(2006), care evidentiau faptul ca persoanele masochiste nu faceau dovada unui sentiment de vina si ca
sentimentul de vina nu implica neaparat dorinta de fi pedepsit.
- Alte cercetari arata faptul ca, persoanele masochiste au suferit o rana narcisica, iar comportamentul lor
reprezinta un mecanism paradoxal de mentinere a stimei de sine, in pofida abuzului pe care trebuie sa il indure
si prin faptul ca devin centrul atentiei in activitatile sexuale.
- Teoriile invatarii plaseaza originile tuturor parafiliilor in copilarie; persoana asociaza placerea cu durerea si astfel
traumele experimentate devin sexualizate la varsta adulta; practic, acesta este un mecanism psihologic prin care
persoana isi redobandeste sentimentul controlului si al puterii.
- Teoriile psiho-sociale descriu practicile masochiste ca o evadare din sine, individul abrogandu-si
responsabilitatea actelor sale.
Parafilii
Forme de masochism
Algolagnia – obtinerea stimularii si placerii sexuale prin durere fizica (adesea aplicata zonelor erogene).
Persoanele pot duce o viata normala, se pot bucura de un preludiu obisnuit, pot avea raporturi sexuale normale,
insa, cand sunt expusi la un stimul sexual dureros isi pierd controlul.
Termenul a fost introdus in 1892 de Albert von Schrenck-Notzing, pentru a descrie masochismul sexual si pentru
a face distinctia de termenul care se utiliza anterior, algofilie, termen care descrie mai degraba o atractie bazata
pe afectiune si iubire.
Cf. lui Havelock Ellis, algolagnia include atat sadismul cat si masochismul. Cei mai multi cercetatori considera
algolagnia un fenomen fiziologicin care stimulul dureros este interpretat la nivelul creierului ca fiind placut.
La inceputul sec.XX A. Era privita ca o tulb. Psihologica, treptat aceasta perspectiva incepand sa se schimbe.
Raportul Kinsey arata faptul ca, foarte multi dintre cei considerati normali, se bucurau de durerea resimtita in
contextul sexual. Se pare ca primele ipoteze lansate asupra acestei parafilii, nu erau bazate pe cercetari
empirice, ci mai degraba contituiau sursa unro rpejudecati si atitudini discriminative, considerandu-se ca aceste
practici sexuale erau eminamente patologice si chiar ca aceasta parafilie ra legata de violenta, criminalitate si
tendinte de tip sociopat. Cercetarile actuale nu au gasit nici o legatura directa intre acestea.
A. nu este considerata o parafilie periculoasa, decat in cazul in care durerea este provocata uneo persoane care
nu consimte, care nu este de acord cu aceste practici, sau, in cazul in care durerea este provocata animalelor.
Termenul nu se gaseste in DSM. In alte surse este echivalent cu o forma patologica de sadism = algolagnie activa,
sau cu o forma patologica de masochism = algolagnie pasiva.
Autoasasinofilia – fantasmarea la propria moarte, premeditarea propriei morti, asasinari.
Autonecrofilia – imaginarea propriei persoane in ipostaza de cadavru.
Autoungulafilia – zgarierea propriilor organe sexuale – uneori ajungandu-se chiar la sangerare, rani profunde.
Crematofilia – gandul de a fi ars de viu, incinerat.
Tafefilia – de a fi ingropat de viu.
Parafilii
BDSM (Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism)
Descriere generala
- Se refera la grupa de practici sexuale denumite si sado-masochism, practici sexuale ce au la baza dominarea si
supunerea partenerului, legarea si disciplinarea lui, insotite de extazul sexual la receptarea durerii, la incatusare,
lovire, sau la aplicarea acestora partenerului.
- Practici sexuale in care se folosesc diferite obiecte – funii, catuse, lanturi, fasii de material – pentru a lega
partenerul si a-l domina si poseda sexual.
- Partenerul consimte la aceste practici, simtind placere sexuala aflandu-se intr-o pozitie de „neajutorare”.
- Utilizarea acestei tehnici genereaza excitatie si gratificare sexuala ambilor parteneri.
- Multe persoane ajung sa-si dezvaluie fanteziile sexuale legate de bondage abia dupa ce castiga incredere in
partener, realizarea acestor fantezii aducand un plus de apropiere intre cei doi.
- In practicile BDSM, relatiile dintre cei doi sunt atat de factura fizica, cat si psihologica. Unul dintre parteneri este
dominatorul (Top, Dominant), celalalt este sumisivul (Bottom, Submissive), amandoi resimtind placere.
- Actul sexual poate surveni dar nu este esential.
- Practicile BDSM sunt prestabilite, planificate dinainte cu acordul ambilor parteneri, iar dincolo de punerea in
scena a episodului BDSM (desfasurat ca o secventa a unei piese de teatru), durerea, umilirea si celalalte aspecte
implicate in aceste practici pot fi resimtite ca ofensatorii, neplacute, repudiate.
- Principiile fundamentale ale acestor practici necesita consimtamantul ambilor parteneri, asumarea
responsabilitatii, maturitate si precautie. Sub egida SSC „Safe, Sane & Consensual”, aceste practici se delimiteaza
atat din punct de vedere legal cat si din punct de vedere etic de crimele si delictele cu caracter sexual precum si
de violenta domestica.
- Alti practicanti prefera codul RACK „Risk Aware Consensual Kink” – presupune asumarea responsabilitatii
individuale a fiecarei parti implicate, fiecare partener isi asuma responsabilitatea pentru integritatea sa fizica.
Codul RACK se bazeaza mai mult pe asumare riscului, decat pe increderea in siguranta practicilor.
- Intre practicantii BDSM se incheie un asa-numit contract prin care fiecare individ este constient de riscul la care
se supune, stie ce are voie sa faca si ceea ce ii este interzis si isi asuma responsabilitatea propriei integritati.
Limita dintre suportabil si insuportabil este conditionata de catre practicanti prin folosirea unui asa numit cod
verbal, care poate fi un cuvand sau o onomatopee, ce trebuie respectata riguros; concret, folosirea acestui cod,
inseamna stoparea practicilor care nu mai pot fi suportate/indurate de catre unul dintre parteneri.
- Practica BDSM presupune o cunoastere fina a unor aspecte importante legate de fiziologia si anatomia umana,
precum si de psihicul uman. Practicantii BDSM cunosc bine aspectele legate de siguranta.
- Intre doi practicanti BDSM se creeaza o relatie de empatie reciproca, fiecare stiind cum si cand anume sa
actioneze, totodata cunoscand limitele suportate de celalalt.
1. Bondage & Discipline – bondage=tehnici de restrangere si limitare a miscarilor corpului pentru generarea
placerii sexuale; discipline=folosirea unor reguli si a pedepsei pentru a controla comportamentul celuilalt.
Pedeapsa poate fi durerea fizica sau umilinta generata mai mult la nivel psihologic sau chiar imobilizarea
partenerului.
Kinbaku (Sokubaku) – tehnica japoneza de bondage ce presupune folosirea unei franghii (asanawa) de 4-6mm
diametru si 7-8m lungime. Kinbaku are in vedere imobilizarea spatelui si a feselor si mai ales presarea sanilor si
organelor genitale.
Parafilii
2. Dominance & Submission – pattern de comportamente, obiceiuri si ritualuri legate de impunerea si acceptarea
dominantei intr-un context erotic.
Se refera mai mult la un aspect psihologic al BDSM.
Exemple de practici: jocuri cu caracter educativ, jocuri erotice de rol (mama-fiu/tata-fiica), rolul unui animal de
companie. Cea mai utilizata tehnica este cea in care autoritatea si supunerea sunt delimitate prin rolurile de
stapan si de sclav.
Acest pattern comportamental se poate extinde pe durata intregii vieti, iar totala supunere a unui partener vs.
autoritarismul exacerbat al celuilalt se compenseaza prin devotiune si solicitudine reciproca, ceea ce confera
acestor cupluri un grad mai mare de stabilitate in relatia lor. Poate fi o forma de dependenta reciproca.
Supunearea consimtita se poate exprima si prin purtarea diferitelor accesorii (zgarda), realizarea de tatuaje si
piecinguri, adoptarea unei tunsori scurte sau raderea in cap.
3. Sadism & Masochism – practici: ciupituri, muscaturi, zgariatul cu unghiile, palmuirea fetei, feselor, sanilor,
folosirea de franghii, lanturi, catuse, curele, cuburi de gheata, bice, nuiele, costume de piele, zgarzi, cearca
incinsa, ustensile de uz medical, folii de plastic, clesti de rufe, electrostimularea erotica, asfixiofilia sau
mumificarea.
Intre cei doi se creeaza o conexiune psihologica aparte, contand foarte mult experienta in folosirea acestor
practici a dominatorului, adica a celui care aplica stimulii durerosi si starea emotionala a celui care recepteaza
durerea.
Claustrofilia – a se lasa inchis in spatii mici. Poate fi o forma de pedeapsa apartinand BDSM.
Consuerofilia – coaserea cu ac si ata a anumitor zone de piele.
Merintofilia – excitatie sexuala produsa prin legare.
Salirofilia / Saliromania – manjirea, murdarirea partenerului, ruperea hainelor acestuia, manjirea cu noroi sau
murdarie, incurcarea parului, stricarea make-up-ului, a-l obliga pe partener sa poarte anumite haine, care in
mod obisnuit l-ar face neatractiv. Nu implica vatamarea corporala a partenerului / ranirea si se rezuma la
modificarea aspectului fizic.
Odaxefilia (Odaxelagnia) – placere sexuala atunci cand este muscat sau cand isi musca partenerul.
Fornifilia – asezarea partenerului intr-o pozitie imobila, asemanatoare mobilei.
Tamakeri – femeia loveste, strange si trage brusc testicolele unui barbat.
Uretralism (uretral manipulation) – introducerea de obiecte, corpuri straine in uretra pentru generarea placerii
sexuale. Poate fi de tipul autoerotic, hetero sau homosexual, sau se poate face apel la serviciile medicale.
Pericole: distrugerea tractului urinar, infectii ale uretrei si ale tractului urinar, alunecarea obiectelor in uretra.
Interpretarile psihodinamice au sugerat faptul ca indivizii focusati erotic pe stimularea uretrei prezinta unele
mecanisme de tip regresiv si fixatie pe anxietatea castratoare. Wise a aratat faptul ca uretralismul are trasaturi
comune cu fetisismul si cu comportamentul de tip fetisistic.
Un concept legat de uretralism este autocateterismul/cateterofilie – placerea sexuala obtinuta prin
introducerea unei sonde in pripria uretra.
Parafilii
HIPOXIFILIA (ASFIXIOFILIA)
Descriere generala
- Majoritatea cazurilor de autoasfixie erotica nu contin elemente de masochism sexual => parafilie distincta si
separata de masochism.
- Hazelwood si colab. – o rata de aprox. 12% de cazuri de masochism sexual in randul hipoxifilicilor.
- Blanchard si Hucker arata ca nu exista nici o alta activitate speciala in afara de masturbare si autoasfixiere in
aceste cazuri.
- Doua comportamente sexuale frecvente asociate sunt imbracarea hainelor sexului opus si bondage.
- American Psychiatric Association (2000) – exista 1-2 cazuri de asfixiofilie soldata cu moartea persoanei la 1 mil.
de persoane anual.
Teorii explicative
2. Teoriile invatarii sociale. Comportamentul extrem de drastic, punitiv, rigid al parintilor este considerat ca fiind
baza asocierii dintre pedeapsa si sexualitate. Ca argument la aceasta ipoteza, Friedrich si Gerber au raportat ca
intr-un grup de adolescenti hipoxifilici erau date evidente potrivit carota, fiecare dintre acestia avusesera,
experimentasera, senzatia sufocarii corelata cu abuzul sexual sau fizic, parafilia avand conotatia unui act de
retraire a acelor experiente.
Alte cercetari, au raportat ca aceaste persoane aveau mame dominatoare si tati non-suportivi emotionali.
Parafilii
3. Model comportamentalist alternativ – Laws, O’Donohue: asfixia sexuala = comportament dobandit ce devine o
parte a unui ritual parafilic masturbator datorita efectelor pozitive de tip intaritor pe care le produce; actul
asfixierii creste intensitatea orgasmului.
4. Rolul mass-mediei – invatarea asfixiei autoerotice din literatura pornografica, din filme, stiri publicate in media
sau chiar prin autodescoperire.
Parafilii
ZOOFILIA
Descriere generala
- Termenul introdus de Kraft Ebing, definind fanteiile sexuale, nevoile si comportamentele de tip sexual
indreptate catre animale.
- Comportamentele zoofilice includ: felatia, cunnilingus-ul, coitul, masturbarea animalului si sexul anal cu acesta.
- Tipul de animal este adesea unul in proximitatea caruia s-a aflat timp indelungat in copilarie.
- In DSM IV – zoofilia este la categoria parafilii fara alta specificatie.
- Prohibitiile religioase impotriva acestui comportament sexual se gasesc si in Vechiul Testament si in Talmud.
- O parafilie apropiata este exhibitionismul zoofilic – expunerea actului sexual cu un animal in fata altor persoane.
- Zoosadism – cand excitatia sexuala se produce prin cauzarea durerii si suferintei animalelor.
- Necrozoofilie / Necrobestialitate – exitatie sexuala legata de omorarea animalelor sau de cadavrele acestora.
- Alte aspecte ce apartin mai mult spectrului voyeuristic: mixoscopia bestialis – a privi la o alta persoana care
intretine raporturi sexuale cu un animal si mixoscopic zoofilia – observarea animalelor copuland.
- Alti termeni folositi: zooerastia, bestialitatea, bestiosexualitatea.
- Cf. APA sunt foarte putine date statistice pentru a confirma sau infirma ipoteza cf. careia zoofilia este o parafilie
rara.
- Au fost realizate estimari privitoare la frecventa contactelor sexuale cu animale: 8% barbati, 1.5%
preadolescente, 3.6% postadolescente – avand macar 1 contact sexual cu un animal.
- Frecventa mult mai mare in mediul rural.
- Crepault si Couture – studiu cf. caruia 5.3% subiecti avusesera fantezii legate de activitatea sexuala cu un animal.
- Multe persoane care manifesta zoofilie se pare ca au mai multe comportamente sexuale aberante.
- APA arata ca persoanele care au zoofilie sufera si de alte tulburari psihice. Acest lucru a fost confirmat si de
cercetarile realizate de Alvarez si Freinhar, Duffild, Hassiotis si Vizard - zoofilia prezinta o frecventa mult mai
mare in randul pacientilor din psihiatrie decat in randul altor pacienti care nu sufera de boli psihice.
- Un studiu din 2000 de catre Miletski – lot de 93 persoane – arata ca subiectii isi explicau comportamentul prin:
orientarea sexuala catre animale, fantezii sexuale cu animale, nevoia de a-si exprima dragostea si afectiunea fata
de un animal. Subiectii aveau varsta medie 20 ani, jumatate avand studii superioare, aproape jumatate fiind
singuri, neavand nici un fel de relatie, 3 dintre ei erau casatoriti. 83% dintre subiectii cercetarii avusesera
contacte sexuale de tip heterosexual, 76.8% de tip homosexual si 40.5% cu ambele sexe. Cele mai vizate animale
au fot cainii si caii, vacile, oile si pisicile. Majoritatea subiectilor au raportat faptul ca se simteau atrasi de mai
multe specii de animale. Barbatii practicasera atat contactul genital cat si oral cu animelele. Doar 17% au
raportat ca au fost victimele unui abuz sexual in copilarie.
- Alt studiu – Beetz (2002) – esantion 113 barbati si 3 femei, varsta medie 30 ani, 1/3 cu studii superioare. 79% era
singuri, 62% isi doreau partener sexual uman, 25% nu avusesera nici un contact sexual normal, 70% intretinusera
contacte sexuale cu caini, 50% cu cai. Cele mai frecvente comportamente sexuale: masturbarea animalului,
contactul mutual oral-genital, contactul oral-oral, penetrarea vaginala si anala a animalului, penetrarea vaginala
si anala a persoanei de catre animal.
- Alt studiu – Williams si Weinberg (2003) – 114 indivizi – marea majoritate considerau ca sexul cu animale este
extrem de placut si ca acestea au nevoie de afectiune.
Parafilii
Teorii explicative
- Krafft Ebing – distinctie intre resimtirea excittiei fata de animalele domestice si punerea dorintei sexuale in act.
- Alta perspectiva arata faptul ca zoofilia este initiata doar de catre persoane care sufera de retard mintal sau de
imbecilitate.
- In 1964, Shenken argumenta faptul ca zoofilia nu este practicata in singuratate de catre cei cu inteligenta cu
mult sub medie si nici ca ar fi utilizata ca un substitut pentru relatiile normale. El considera faptul ca zoofilia este
o forma de psihopatologie in sine si ca este intotdeauna relationata cu o tulburare clinica majora – gen psihoza.
Shenken a propus ca zoofilia sa nu fie definita ca preferinta exclusiva pentru animale, considerand ca relatiile
sexuale normale pot fi, de asemenea, prezente in comportamentul individului. Cei cu tendinte zoofilice nu au
capacitatea de a-si exprima in mod adecvat emotiile fata de ceilalti oameni => aceste emotii si sentimente sunt
directionate catre un animal (ce reprezinta de cele mai multe ori un substitut parental).
- 1968 – Rappaport – animalele starnesc un fel de invidie copilului datorita faptului ca instinctele lor nu sunt
supuse cenzurii; copiii fiind excitati si interesati de comportamentul sexual al animalelor. Cf. autorului,
zoofilia=forma de abuz asupra unui animal, abuz care are semnificatia retrairii unei experiente traumatizante din
copilarie; o conversie a urii si maniei, resimtite fata de parinti, asupra animalului.
- Traub-Werner (1986) – zoofilia= forma de perversiune straveche ce a fost reprimata de civilizatie, zoofilia
manifestandu-se atat in conditiile in care nu exista sanctiuni sociale cat si in conditii de repudiere si sanctiune
sociala. Acest autor descrie zoofilia = inabilitate de a diferentia agresivitatea de impulsurile sexuale, corelata cu
o scizura in integrarea imaginii corporale la nivel genital si cu agresivitatea indreptata impotriva simbolurilor
parentale.
- Cerrone (1991) – in manifestarea zoofiliei, factorul individual, familial si socio-cultural contribuie in mod
echidistant. Actul sexual cu animalul permite declansarea unei furii reprimate si ca dominarea animalului ii
confera individului un sentiment al controlului, care ii lipseste cu desavarsire in situatiile sociale.
- Alte explicatii s-au centrat pe rolul dorintelor de tip incestuos, pe legatura dintre tulburarea de personalitate
borderline si dinamica proceselor de atasament si separare, pe teama privind relatiile heterosexuale si pe
neincrederea in sine extrema.
- Nagaraja (1983) a reliefat faptul ca indivizii cu tendinte zoofile devin excitati prin observarea animalelor
copuland; astfel in absenta unui partener sexual indivizii isi vor satisface aceste nevoi cu un animal.
Forme de zoofilie
Avisodomia / ornitofilie – pasari.
Cinofilia / canofilia – caini.
Formicofilia – animale mici, melci, broaste, furnici, alte insecte ce se tarasc pe corp, pe organele genitale, zona
perianala sau pe sfarcuri.
Ofidiofilia – serpi si reptile.
Ponifilia – ponei.
Parafilii
PEDOFILIA
Descriere generala
Teorii explicative
1. Teoriile invatarii. Laws si Marshall – invatarea prin conditionarea de tip masturbator joaca un rol important in
dezvoltarea pedofiliei. Jocul copiilor poate include activitati exploratorii ale corpului celuilalt, experiente ce se
pot asocia cu placerea sexuala. Ulterior asocierea dintre actul masturbator si amintirile acestor experiente din
Parafilii
copilarie pot duce la o anumita fixatie a excitatiei sexuale pe caracteristicile si trasaturile specifice corpului unui
copil: forma androgina, forma micuta a corpului, absenta caracteristicilor sexuale secundare (par pubian, sanii) –
fixatie specifica pedofililor.
Alte conditii predispozante – atasamentul defectuos intre parinte si copil, experientele de abuz si de negijare
precum si agresivitatea.
2. Ciclul abuzului sexual. Studiile arata corelatia dintre pedofilie si experienta abuzului sexual in copilarie. Abuzul
emotional suferit in perioada copilariei corelat cu diferite tulburari de comportament este specific mai degraba
exhibitionistilor sau biastofililor, pe cand abuzul sexual este element specific, distinctiv chiar al pedofiliei
(+gradul de vulnerabilitate psihologica si diferentele interindividuale).
Alti factori ce contribuie la perpetuarea comp. Pedofil: relatia dintre victima si agresor, tipul de act sexual
implicat si durata abuzului sexual.
3. Tulburarile neuro-fiziologice. Krafft Ebing, a observat faptul ca autopsia creierului unui pedofil evidentia anumite
animalii ale lobilor frontal si temporal. Alte studii au sugerat faptul ca leziunile pe creier se asociaza cu
comportamentele sexuale pedofilice incluzand colectionarea materialului pornografic avand ca obiect copiii si
contactele sexuale cu acestia. Potrivit unor cercetari, agresorii sexuali pedofili raportasera faptul ca suferisera
diferite leziuni, lovituri la cap inainte de varsta de 13 ani.
4. Teoria integrativa – factori semnificativi in dezvoltarea comportamentului pedofil:
Relatiile defectuoase dintre copil si parinte in familia de origine;
Modalitatea severa de disciplinare a comportamentului copilului sau lipsa completa a sanctiunilor;
Abuzurile fizice;
Asocierea dintre sex si agresivitate in perioada adolescentei;
Lipsa autocontrolului;
Dezvoltarea insuficienta a unor abilitati sociale care il predispun la rejectare din partea sexului opus =>
atitudini negative fata de femei. Emotiile negative se vor traduce in fanteziile sexuale cu caracter
deviant. Interactiunea cu copilul = modalitatea prin care individul isi satisface o serie de nevoi, nu numai
pe cele sexuale ci si nevoie de crestere a imaginii de sine, nevoia de apropiere interpersonala, de control
si de exprimare a masculinitatii.
- Excitatia sexuala provocata de persoane care au comis acte abominabile sau atractia fata de aceste persoane.
- Se leaga de fenomenul prison groupies / serial killer groupis SKG,
- Prison groupies – femei care se indragostesc de criminali inchisi/ orice persoana indiferent de sex, care arata
obsesii fata de criminali pana la atasamentul emotional extrem.
- Hibistrofilia = atractia sexuala fata de scelerati.
- Fenomenul groupies – fascinatie grotesca fata de personalitatea respectivului / credinta ca persoana criminala
este nevinovata, inocenta.
- Complexul salvatorului;
- Nevoia de spectacol, de a fi in topul stirilor, in centrul atentiei;
- Stima de sine precara;
- Dorinta de a deveni din „nimeni” un „cineva”;
- Sansa de a-si dovedi curajul, de a se lupta impotriva intregii lumi;
- Recastigarea barbatului pierdut, in cazul femeilor care au crescut fara o figura paterna;
- Implinirea unor fantezii personale odioase prin celalalt;
- Complexul Frumoasa si Bestia (adora ideea de a fi aproape de pericol si au credinta ca nu vor fi ranite).
Parafilii
FROTTEURISMUL
Descriere generala
Factori de risc
Teorii explicative
1. Teoria incompetentei sociale – Allen releva faptul ca indivizii ce manifesta comportamente frotteuriste prezinta
anumite tulburari de natura psihologica ce le provoaca o asa-numita incompetenta sociala => limitarea accesului
la posibilii parteneri si implicarea in relatii normale. Alti autori adauga ca trasaturi definitorii timiditatea si
inhibitia. Fedoroff a aratat o corelatie intre Sindromul Asperger, retardul mintal si comportamentele
frotteuriste.
2. Teoria impulsului sexual – cf. Krafft Ebing frotteuristii ar putea fi indivizi cu hipersexualitate care prezinta mari
dificultati in a-si controla impulsurile masturbatorii. Freund a argumentat faptul ca activitatea de tip frotteurist
reflecta o preferinta pentru converstia excitatiei sexuale in orgasm in faza tactila, la nivelul atingerii, individul
nefiind capabil sa depaseasca acest stadiu.
UROFILIA
- Focusarea sexuala pe actul urinarii/urina in sine; atractia pentru urina, inghitirea urinei, urinatul pe partener sau
reciproca.
- Se mai numeste: urolagnie, urofagie, renifleurism, undinism. Alti termeni: Golden showers, water sports.
- Denson descrie cateva subtipuri:
Undinismul – urina constituie un fetis;
Urofagie – ingurgitarea urinei.
- Denson a aratat faptul ca, actul urinarii poate avea o conotatie masochista in momentul in care individul doreste
ca altii sa urineze pe el, sau sadica atunci cand urineaza pe partener – uromasochism si urosadism.
- In cultura japoneza se utilizeaza si conceptele:
Omorashi – retinerea urinei in vezica. Climaxul se produce in momentul mictiunii.
Omorashi yagai – urinatul in locuri publice.
Omutsu omorashi sau oshime omorashi – fetisul scutecelor, urinatul in scutec.
COPROFILIA
- Atractie fata de fecale, ingerarea acestora sau manjirea propriului corp sau al partenerului cu fecale. Aceste
persoane manifesta interes in a defeca pe partener sau a se juca cu materiile fecale.
- Unii autori au definit focusarea coprofiliei pe actul eliminarii fecalelor, altii pe actul consumarii excrementelor.
- Cf. lui Smith o interpretare psihologica ar fi: excrementul reprezinta simbolic penisul, iar prezenta materiilor
fecale = mecanism de aparare impotriva anxietatii de castrare.
- Alte denumiri: scatofilie, coprolagnie.
- Alte concepte si parafilii legate de coprofilie:
Coprochezia – ungerea corpului cu excremente.
Coprofagia – consumul fecalelor.
Coprolagnia – gandul, vederea sau atingerea unor fecale.
Chezolagnia – masturbare in timpul defecatiei sau dupa.
Fecofilia – placere sexuala in timpul defecatiei / privind partenerul defecand.
Flatulofilie – atractie fata de mirosurile flatulente (gazele intestinale) personale sau ale partenerului. Se
mai numeste eproctofilia.
Misofilia – murdarie, mizerie, voma, fecale. Presupune mirosirea, mestecare, utilizare unor haine
murdare, transpirate sau aticole legate de igiena menstruatiei.
Automisofilia – murdaria propriului trup.
Osfresiofilia – mirosuri neplacute, repugnante.
Parafilii
CLISMAFILIA
- Introducerea unor lichide/substante in anus (realizarea unei clisme), activitate insotita uneori de jocuri erotice si
de actul sexual.
- Este comun la ambele sexe. Kinsey – femeile folosesc clismele ca procedeu de masturbare. Alti autori au aratat
faptul ca multi indivizi folosesc apa calda pentru a-si curata rectul, in timp ce altii folosesc cafeaua, whiskey, vin,
bere, iaurt si chiar cocaina.
- Unii autori au evidentiat ca drogurile introduse in rect au o actiune imediata si sunt absorbite foarte rapid –
similara injectiei intravenoase.
- Procedeu cu riscuri serioase – apar traumatisme rectale, blocarea unor obiecte in anus si chiar deplasarea unor
corpuri straine in tractul gastro-intestinal.
- Studiu pe indivizi cu clismafilie => 3 categorii:
Tipul A – considerau C. Ca anormala; isi autoadministrau, de obicei, clismele si considerau ca acest
comportament isi are originea in copilaria lor. In acest grup existau indivizi care erau si masochisti, unii
care aveau diferite fetisuri, si cativa care se descriau ca fiind coprofili.
Tipul B – comportamente similare celor de tip A, insa acestia isi acceptau clismafilia si exista un partener
implicat in aceasta practica.
Tipul C – si-au integrat activitate clismafilica in viata intima si in relatiile lor; cunosc alte persoane cu
interese similare si prezinta o varietate de parafilii ca fetisismul transvestic sau masochism.
- Agnew – ritualul clismei include 3 etape: insertia, umplerea rectului si expluzarea.
EMETOFILIA
FETISISMUL
Descriere generala
- Utilizarea anumitor obiecte (lenjerie intima, ciorapi, pantofi, cizme etc) pentru a obtine placere erotica.
- DSM IV si ICD 10 definesc F. in temeni de uzul obiectelor pentru excitatie si gratificatie sexuala. Persoana cu F. se
masturbeaza frecvent in timp ce poarta, mangaie sau miroase obiectul fetis ori poate cere
partenerei/partenerului sa imbrace oviectul in atimpul activitatilor sexuale.
- Enachescu descrie F.= modalitate simbolica de obtinere a placerii sexuale, nu atat prin prezenta unui partener
dorit, cat mai ales prin evocarea printr-un obiect simbol care ii apartine. Autorul vede F. ca o forma de
regresiune obiectual-simbolica.
- Obiectul fetis este imperios cerut si intens preferat pentru generarea excitatiei sexuale, existand cazuri cand in
absenta acestuia pot aparea disfunctii erectile la barbati – cf. DSM IV.
- Fetisismul poate constitui si o anumita parte/ trasatura/caracteristica a corpului sau chiar lipsa unei parti a
corpului.
Forme de fetisism
FETISISMUL TRANSVESTIC
AUTOGINEFILIA
- Tendinta parafilica a barbatilor de a simti placere la gandul de a fi femeie, placerea de a se imagina femeie.
- Blanchard descrie patru tipuri:
1. Autoginefilie transvestica – fantasmarea/purtarea hainelor sexului opus ce se traduce ine xcitatie sexuala.
2. Autoginefilie comportamentala – a fantasma/realiza un act feminin, a avea o purtare femininta, insotita de
excitatie sexuala.
3. Autoginefilie fiziologica – fantasmarea la fiziologia trupului femeii (menstruatie, sarcina, lactatie, alaptare)
4. Autoginefilie anatomica – fantasmarea la a avea trupul unei femei sau o parte din acesta.
- De regula, fiecare dintre cele patru tipuri nu exista izolat, ci in combinatie cu alte forme.
- Exista cazuri mai rare – autoginefilie partiala – barbati care se excita la gandul de a avea anumite trasaturi
anatomice ale femeii, cum sunt sanii, dar in acelasi timp pastrand sexul barbatesc si fara a fantasma la alte
aspecte.
- Alti termeni: automonosexualism, eonism.
- Termeni ce descriu atractia fata de fetisismul transvestic ce pot capata valentele unei parafilii:
1. Ginandromorfofilia – atractia sexuala fata de un barbat care se costumeaza ca o femeie, atratia fata de
travestiti, transexuali, she-males, sau fata de cei care doar se imbraca precum femeile. Doua tipuri: cei
care se simt atrasi de travestiti, nefacand parte din aceasta categorie si cei care simt atractie fata de
travestiti si se descriu pe ei insisi ca fiind travestiti.
2. Andromimetofilia – atractia sexuala fata de femeile care se costumeaza in barbati, care au o infatisare si
un comportament masculin sau care au suferit o operatie de schimbare de sex.
Andromimesis – femeie lesbiana ce joaca rolul barbatului adoptand atat comportamentul cat si aspectul
fizic al sexului opus.
3. Ginemimetofilia – atractie sexuala fata de barbati care se costumeaza in femeim care au o infatisare
efeminata si un comportament feminin sau care au suferit o operatie de schimbare de sex.
Gynemimesis – barbat homosexual ce joaca rolul femeii si care adopta atat comportamentul cat si
aspectul fizic al unei femei.
Parafilii
Telefonscatofilia:
1. primul tip – folosesc lbj. Obscen sau injuratori imediat ce li s-a raspuns la apel.
2. Al doilea tip – seducatorul onctuos.
3. Al treilea tip – inselatorul