Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ
I
Curs universitar în tehnologie ID
Galaţi, 2023
CUPRINS
2
LISTĂ DE ABREVIERI
alin. –alineat(ul)
art. –articol(ul)
cit. –citat(ul)
colab. –colaboratorii
col.pen. –colegiu penal
coord. –coordonator
C.A. –Curtea de Apel
C.C. –Curtea Constituţională
C.D. –Culegere de decizii
C.S.J. –Curtea Supremă de Justiţie
C.pen. –Codul penal
C.pr.pen. –Codul de procedură penală
d. –decizia
d.pen. –decizia penală
d.î. –decizia de îndrumare
D. –Dreptul
DEX. –Dicţionarul explicativ al limbii române
ed. –ediţia
Ed. –Editura
Î.C.C.J. –Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
lit. –litera
L.P. –revista ,,Legalitatea Populară”
M.Of. –Monitorul Oficial
n.a. –nota autorului
nr. –numărul
op.cit. –opera citată
p. –pagina
pct. –punct(ul)
rap. –raportat
R.D.P. –Revista de drept penal
R.R.D. –Revista română de drept
s.II pen. –secţia a II-a penală
s.pen. –secţia penală
3
sent.pen. –sentinţa penală
S.U. –Secţiile Unite
T.S. –Tribunalul Suprem
T.S., c.7 –Tribunalul Suprem, în compunerea prevăzută de art.39 alin.(2) şi
(3) din Legea pentru organizare judecătorească nr.58/1968
Trib.Jud. –Tribunalul Judeţean
Trib.reg. –Tribunalul regional
T.U.B. –Tipografia Universităţii din Bucureşti
vol. –volumul
4
Noţiuni generale
____________________________________________________ _______
NOŢIUNI GENERALE
____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
1.1. Dreptul penal ca ramură a dreptului..........................................5
1.2. Generalităţi privind ştiinţa dreptului penal ................................8
1.3. Principiile fundamentale ale dreptului penal..............................8
1.4. Raportul juridic penal...............................................................10
1.5. Izvoarele dreptului penal..........................................................11
Teste de autoevaluare
Răspunsuri
5
Noţiuni generale
____________________________________________________________
1.1.4 Argumente
1
. C. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 2, şi urm.
____________________________________________________________
6
de putere.
Noţiuni generale
____________________________________________________________
Aşa cum s-a arătat dreptul penal este o ramură de sine stătătoare a
sistemului dreptului. Acest caracter autonom al dreptului penal nu exclude
însă existenţa unor legături cu toate celelalte ramuri ale sistemului de drept.
Semnificative sunt, în acest sens, legăturile dreptului penal cu
dreptul constituţional.
7
Noţiuni generale
____________________________________________________________
8
1.3.1 Noţiunea de principii fundamentale ale dreptului penal
____________________________________________________________
Noţiuni generale
____________________________________________________________
9
1.3.8 Individualizarea sancţiunilor de drept penal
____________________________________________________________
Noţiuni generale
____________________________________________________________
Sarcină de lucru:
Sarcini de lucru:
10
____________________________________________________________
Noţiuni generale
___________________________________________________________
Izvoarele formale ale dreptului penal sunt acele acte juridice (normative)
care, în cuprinsul lor, stabilesc faptele care constituie infracţiuni,
sancţiunile care se pot aplica, condiţiile răspunderii penale, precum şi
actele normative care prevăd dispoziţii obligatorii de respectat în procesul
de elaborare şi aplicare a dreptului penal.
A. Constituţia României
Datorită poziţiei sale în ierarhia actelor normative, Constituţia
României este izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru, deci şi
pentru dreptul penal.
B. Tratatele şi convenţiile internaţionale
Tratatele şi convenţiile internaţionale încheiate pentru prevenirea
sau combaterea criminalităţii, la care România este parte, aşa cum se
precizează constant în literatura juridică de specialitate, constituie izvoare
ale dreptului penal.
În doctrina penală se face distincţie între tratatele şi convenţiile
internaţionale care constituie izvoare directe ale dreptului penal şi cele care
constituie izvoare indirecte, mediate1.
C. Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal
Principalele izvoare ale dreptului penal sunt legile penale, în sfera
cărora, Codul penal este cel mai important izvor al dreptului penal.
Codul penal cuprinde două părţi: Partea generală şi Partea
specială.
Pe lângă Codul penal, care este principalul izvor al dreptului penal,
există şi legi complinitoare.
Izvoare ale dreptului penal sunt şi legile speciale penale sau
1
. C. Bulai, op. cit., p.70-71; C. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2007, p. 54-56; A. Boroi, Drept penal. Partea generală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2006, p. 18-19.
____________________________________________________________
11
chiar nepenale ce cuprind dispoziţii de drept penal.
Temă de reflecţie:
TESTE DE AUTOEVALUARE
RĂSPUNSURI
1. C
2. B
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal.
Partea generală conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi
adăugită, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
3. Gheorghe Ivan, Criminologie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
12
Legea penală şi principiile aplicării acesteia
____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
2.1. Legea penală şi conţinutul său normativ ................................13
2.2. Interpretarea legii penale.........................................................15
2.3. Aplicarea legii penale în spaţiu şi timp.....................................17
13
Noţiunea de lege penală are două accepţiuni. Într-o accepţiune
largă, prin lege penală se înţelege totalitatea legilor penale.
Într-o interpretare restrictivă, potrivit art. 173 C. pen., „prin lege
penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi
organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data
adoptării lor aveau putere de lege”.
____________________________________________________________
Legea penală şi principiile aplicării acesteia
____________________________________________________________
Sarcină de lucru:
Orice lege penală este alcătuită dintr-o totalitate de norme juridice care
se caracterizează prin conţinutul şi structura lor specifică, prescriind
14
reguli de drept penal, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării acestora.
§ 2. METODELE DE INTERPRETARE
1
. G. Antoniu, Reflecţii asupra interpretării legii penale din perspectivă europeană (I), R.D.P. nr.
2/2006, p. 12.
15
Interpretarea legii se face apelând la unele metode şi procedee
care uşurează procesul de înţelegere, explicare şi argumentare a sensului
pe care legiuitorul l-a dat unei anumite legi.
Temă de reflecţie:
16
extinderea legii prin analogie?
____________________________________________________________
Legea penală şi principiile aplicării acesteia
____________________________________________________________
Sarcini de lucru:
§ 1. CONSIDERAŢII GENERALE
1
. C. Bulai, op. cit., p. 89; A. Boroi, op. cit., p. 40; V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, A.
Boroi, V. Lazăr, Drept penal. Partea generală, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1997, p. 47.
____________________________________________________________
17
Nu se poate vorbi de aplicarea legii penale fără a se face referire la
elementele care îi fixează limitele aplicării acesteia, şi anume: timpul,
teritoriul, persoanele şi faptele.
Sarcină de lucru:
1
. V. Dongoroz, Drept penal (Reeditarea ediţiei din 1939), Tratat, Ed. Societăţii Tempus & Asociaţia
Română de Ştiinţe Penale, Bucureşti, 2000, p. 97-98.
___________________________________________________________
18
poate fi totală sau parţială.
Există concurs de legi penale în timp atunci când două sau mai
multe legi penale reglementează aceleaşi relaţii sociale.
1
. V. Dongoroz şi colab., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1969, p. 76-77.
2
. C. Bulai, op. cit., p. 128-132; C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 94-95; A. Boroi, op. cit., p. 70-75; C.
Bulai, B. N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p.128-
132.
19
penală mai favorabilă se poate aplica şi asupra pedepselor definitive (art.
6 C. pen.).
§ 4. EXTRĂDAREA
2.3.11. Extrădarea
20
Extrădarea este reglementată în art. 19 din Constituţia
României, republicată, art. 14 C. pen. şi în Titlul II (art. 18-83) al
Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală.
Studiu individual
extrădarea?
2. Ce presupune principiul specialităţii?
3. Care este sistemul de acordare a extrădării consacrat de
legislaţia noastră?
4. Care este ordinea de preferinţă în acordarea extrădării?
TESTE DE AUTOEVALUARE
RĂSPUNSURI
1. A
2. B
21
LUCRARE DE VERIFICARE:
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea generală
conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2023.
3. Gheorghe Ivan, Criminologie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
22
Infracţiunea
INFRACŢIUNEA
Cuprinsul unităţii.
3.1. Noţiunea de infracţiune.........................................................23
3.2. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ......................................24
3.3. Conţinutul infracţiunii.............................................................25
1
. C. Bulai, op. cit., p.146; C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p.145.
23
Într-o altă accepţiune, conceptul de infracţiune desemnează faptă descrisă 2.
3.2.2 Noţiune
3.2.4 Intenţia
2
. G. Antoniu, Reflecţii asupra conceptului de infracţiune, Revista ,,Studii şi Cercetări Juridice” nr. 2/1980,
p. 143.
1
. G. Antoniu, Vinovăţia penală, ed. a II-a, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2002, p. 20-27.
____________________________________________________________
24
Intenţia este cunoscută în doctrină şi în legislaţie sub două
modalităţi: directă şi indirectă.
a) Intenţia directă ― prevăzută în art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen. ―
se caracterizează prin prevederea rezultatului faptei de către făptuitor şi
urmărirea acestui rezultat prin săvârşirea faptei.
b) Intenţia indirectă ― art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. ― se
caracterizează prin prevederea rezultatului de către făptuitor, rezultat care
nu mai este urmărit, ci este acceptată doar eventualitatea producerii lui.
3.2.5 Culpa
Culpa este cunoscută în doctrină şi în legislaţie sub două modalităţi:
Infracţiunea
____________________________________________________________
3.2.6 Praeterintenţia
§ 3. FAPTA NEJUSTIFICATĂ
1
. În acelaşi sens, M.I. Michinici, Unele observaţii privind praeterintenţia, R.D.P. nr. 1/1996, p. 81.
____________________________________________________________
25
Fapta săvârşită constituie infracţiune numai dacă lipsesc cauzele de
neimputabilitate.
Infracţiunea
____________________________________________________________
Sarcină de lucru:
Analizează condiţiile folosite la alcătuirea diferitelor conţinuturi de
infracţiune.
26
– locul şi timpul săvârşirii infracţiunii;
– actul de conduită cu cele două laturi - latura obiectivă;
- latura subiectivă.
Sarcină de lucru:
Sarcini de lucru:
27
b) condiţia de vârstă. Art. 113 alin. (1) C.pen. prevede că minorul
cu vârsta mai mică de 14 ani nu răspunde penal.
Art.113 alin. (2) C.pen. prevede că minorul cu vârsta într 14-16 ani
răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu
discernământ.
După vârsta de 16 ani orice persoană fizică răspunde penal;
c) responsabilitatea;
d) libertatea de voinţă şi acţiune.
Condiţiile speciale ale subiectului activ. În cazul anumitor infracţiuni
subiectului activ i se cere să îndeplinească pe lângă cele patru condiţii
____________________________________________________________
Infracţiunea
____________________________________________________________
Sarcină de lucru:
28
a) elementul material, care desemnează actul de conduită interzis
prin norma de incriminare;
b) urmarea imediată sau rezultatul faptei, care constă în
modificarea pe care acţiunea sau inacţiunea făptuitorului o produce în
lumea exterioară1;
c) legătura de cauzalitate, care reprezintă relaţia de la cauză la
efect care trebuie să existe între acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi
urmarea imediată.
Infracţiunea
____________________________________________________________
Sarcini de lucru:
TESTE DE AUTOEVALUARE
RĂSPUNSURI
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea generală
conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2023.
3. Gheorghe Ivan, Criminologie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
30
________________________________________________________
Formele infracţiunii
____________________________________________________________
FORMELE INFRACŢIUNII
___________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
4.1 Desfăşurarea activităţii infracţionale........................................31
4.2 Actele pregătitoare...................................................................32
4.3 Tentativa .................................................................................32
4.4 Infracţiunea consumată ...........................................................34
31
Sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea
infracţională în perioada externă a manifestării infractorului.
A. Perioada internă. În cadrul acestei perioade se pot distinge trei
momente sau faze:
a) momentul conceperii infracţiunii;
b) momentul deliberării (chibzuinţei);
c) momentul luării hotărârii.
B. Perioada externă. În cadrul acestei perioade se pot distinge trei
faze:
a) faza actelor preparatorii, care cuprinde toate acele acte ce
Formele infracţiunii
____________________________________________________________
Temă de reflecţie:
1
. În acelaşi sens, C. Bulai, op.cit., p. 390.
____________________________________________________________
32
Sarcină de lucru:
4.3 Tentativa
4.3.1 Noţiune
33
(1) C.pen.].
E. Sancţionarea tentativei. Teoriile cunoscute în doctrina penală
privind sancţionarea tentativei sunt:
a) teoria parificării pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracţiunea consumată;
b) teoria diversificării pedepselor.
Legiuitorul român a adoptat-o pe cea din urmă, sancţionând
tentativa în limite mai reduse decât infracţiunea consumată [art. 33 alin. (2)
C.pen.].
F. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului. Întreruperea
executării acţiunii ca şi împiedicarea producerii rezultatului în cazul în care
Formele infracţiunii
____________________________________________________________
Sarcină de lucru:
1
. C. Mitrache, Cr. Mitrache, op. cit., p. 239-240.
2
. C. Bulai, op. cit., p. 409.
3
. V. Dongoroz, Tratat, op. cit., p. 244.
34
Temă de reflecţie:
Formele infracţiunii
____________________________________________________________
TESTE DE AUTOEVALUARE
RĂSPUNSURI
35
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ PENTRU STUDIUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea generală
conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2023.
Formele infracţiunii
____________________________________________________________
36
_______________ __________________________________________
Pluralitatea de infractori
____________________________________________________________
PLURALITATEA DE INFRACTORI
____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
5.1. Aspecte generale privind pluralitatea de infractori ................37
5.2. Participaţia penală ................................................................38
5.1.1 Noţiune
37
multe persoane săvârşesc o singură infracţiune1.
Temă de reflecţie:
1
. V. Dongoroz, Tratat, op. cit. p. 382; C. Bulai, op. cit., p. 426; V. Dongoroz şi colab., op. cit., vol. I, p.
180; V. Papadopol, Comentariu, în Codul penal comentat şi adnotat, Partea generală, de T. Vasiliu şi
colab., Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 142; G. Antoniu, Participaţia penală. Studiu de drept comparat,
R.D.P. nr. 3/2000, p. 9-10; Gh. Ivan, Complicitatea la infracţiunile bilaterale, R.D.P. nr. 1/2001, p. 95.
38
5.2.1 Condiţiile de existenţă a participaţiei penale
constituie infracţiune.
În ştiinţa dreptului penal se face distincţie între mai multe genuri sau
feluri de participaţie penală:
- proprie (propriu-zisă sau perfectă) şi improprie (imperfectă);
- simplă (omogenă) sau coautorat şi complexă (eterogenă);
- materială şi morală;
- spontană şi preordinată;
- anterioară şi concomitentă.
5.2.3 Caracterizare
A. AUTORATUL
39
5.2.5 Noţiune
Potrivit art. 46 alin. (1) C.pen., autor este persoana care săvârşeşte
în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
B. COAUTORATUL
5.2.6 Noţiune
C. INSTIGAREA
5.2.7 Noţiune
Sarcină de lucru:
D. COMPLICITATEA
5.2.8 Noţiune
40
§ 3. PARTICIPAŢIA IMPROPRIE (IMPERFECTĂ)
Pluralitatea de infractori
41
restrâng asupra celorlalţi, iar circumstanţele privitoare la faptă (reale) se
răsfrâng asupra autorului şi participanţilor numai în măsura în care aceştia
le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Pluralitatea de infractori
TESTE DE AUTOEVALUARE
42
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ PENTRU STUDIUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE
1. Codul penal.
Pluralitatea de infractori
43
____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
6.1. Unitatea de infracţiune.............................................................44
6.2. Pluralitatea de infracţiuni.........................................................49
§ 1. ASPECTE GENERALE
6.1.1 Noţiune
44
infracţiuni este reprezentată de conţinutul infracţiunii 1. Deci există unitate
de infracţiune în cazul în care activitatea infracţională desfăşurată
corespunde conţinutului unei singure infracţiuni, iar pluralitate de
infracţiuni, atunci când în activitatea infracţională săvârşită se stabilesc
conţinuturile a două sau mai multe infracţiuni 2.
6.1.2 Prezentare
6.1.3 Noţiune
A. INFRACŢIUNEA SIMPLĂ
B. INFRACŢIUNEA CONTINUĂ
1
. C. Bulai, op. cit., p. 468; V. Papadopol, D. Pavel, Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român,
Casa de Editură şi Presă ,,Şansa” SRL, Bucureşti, 1992, p. 21.
2
. A. Boroi, Drept penal şi drept procesual penal. Curs selectiv pentru examenul de licenţă, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2006, p. 54.
____________________________________________________________
1
. În acelaşi sens, G. Paraschiv, Unitatea naturală de infracţiune. Reflecţii, R.D.P. nr. 4/2000, p. 72.
2
. C. Bulai, op. cit., p. 468; C. Mitrache, Cr. Mitrache, op.cit., p. 253; V. Dobrinoiu şi colab., op.cit., p. 226;
M. Zolyneak, M.I.Michinici, Drept penal, vol. II, Ed. Fundaţiei ,,Chemarea”, Iaşi, 1993, p. 226.
45
Infracţiunea continuă este infracţiunea a cărei acţiune sau
inacţiune, ce constituie elementul material al laturii obiective, se prelungeşte
în timp, în chip natural, după consumare, până la intervenţia unei forţe
contrare3.
Teme de reflecţie:
C. INFRACŢIUNEA DEVIATĂ
Temă de reflecţie:
3
. V. Papadopol, D. Pavel, op. cit., p. 60; V. Dongoroz, Tratat, op. cit., p. 326; M. Basarab, Drept penal.
Partea generală, vol. I, Ed. Fundaţiei ,,Chemarea”, Iaşi, 1992.
1
. C. Bulai, op. cit., p. 471.
46
Infracţiunea deviată: unitate sau pluralitate de infracţiuni?
6.1.5 Noţiune
A. INFRACŢIUNEA CONTINUATĂ
B. INFRACŢIUNEA COMPLEXĂ
47
Recalcularea pedepsei. Potrivit art. 37 C.pen., dacă cel condamnat
definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior
şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi
infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se
stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât
cea pronunţată anterior.
Sarcină de lucru:
C. INFRACŢIUNEA DE OBICEI
D.INFRACŢIUNEA PROGRESIVĂ
Răspunsuri: 1. C; 2. A; 3. B;
Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
§ 1. ASPECTE GENERALE
6.2.1 Noţiune
6.2.2 Prezentare
§ 3. CONCURSUL DE INFRACŢIUNI
6.2.3 Noţiune
1
. Gh. Ivan, Cauzele modificatoare de pedeapsă, R.D.P. nr. 2/2005, p. 100.
49
susceptibile de a fi supuse judecării2.
supuse judecăţii.
Studiu individual:
2
. A. Boroi, M. Gorunescu, M. Popescu, Dicţionar de drept penal, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 70.
____________________________________________________________
50
6.2.6 Sancţionarea concursului de infracţiuni
A. SISTEME DE SANCŢIONARE
Temă de reflecţie:
§ 4. RECIDIVA
51
În doctrina penală1, elementele constitutive ale stării de recidivă –
condamnarea definitivă pentru infracţiunea anterioară şi noua infracţiune
comisă – au fost denumite termeni ai recidivei.
Temă de reflecţie:
52
stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare
privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiunile amnistiate;
c) infracţiunile săvârşite din culpă.
§ 5. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ
53
6.2.15 Cadru legal
Temă de reflecţie:
TESTE DE AUTOEVALUARE
Răspunsuri:
1. A (sunt realizate condiţiile unui concurs de infracţiuni)
2. C (sunt realizate condiţiile unui concurs de infracţiuni)
SPEŢĂ
54
Instanţa a reţinut că cei doi inculpaţi au pătruns într-o noapte în
curtea unei societăţi de unde au sustras mai multe bunuri dintr-un
autoturism şi au încercat, fără succes, să sustragă bunuri din alte patru
autoturisme, şi i-a condamnat la pedeapsa închisorii pentru o infracţiune
continuată de furt calificat; autoturismele aparţineau unor persoane fizice,
care le lăsase în custodia societăţii.
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea generală
conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2023.
3. Gheorghe Ivan, Criminologie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
4. Mari-Claudia Ivan, Unitatea de infracțiune, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2019.
55
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
7.1. Aspecte generale.....................................................................56
7.2 Cauzele justificative .................................................................57
7.3 Cauzele de neimputabilitatea...................................................60
56
Caracterul penal sau infracţional al unei fapte este o însuşire
sintetică a acesteia, rezultând din prezenţa în ea a trăsăturilor esenţiale
unei infracţiuni1.
Lipsa oricăreia din trăsăturile esenţiale exclude existenţa
caracterului penal al faptei, înlătură existenţa infracţiunii şi, pe cale de
consecinţă, exclude răspunderea penală2.
1
. G. Antoniu, Vinovăţia…, op. cit., p. 205; C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 224.
2
. A se vedea V. Dongoroz şi colab., op. cit., vol. I, p. 331.
____________________________________________________________
1
. A se vedea: A. Boroi, M. Gorunescu, M. Popescu, Dicţionar de drept penal, op. cit., p. 52; A. Boroi, Gh.
Nistoreanu, Drept penal şi drept procesual penal. Curs selectiv pentru licenţă, Ed. All Beck, Bucureşti,
2005, p. 39.
2
. A se vedea V.Dongoroz şi colab., op. cit., vol. I, p. 334.
57
dublei incriminări) ori prin norme speciale (constrângerea la darea de mită
etc.).
C. În funcţie de efectele pe care le produc, pot fi reale şi personale.
a) Cauzele reale sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra
tuturor participanţilor la săvârşirea faptei.
b) Cauzele personale operează numai faţă de acei făptuitori care au
săvârşit fapta fără vinovăţie.
§ 1. CONCEPT
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
____________________________________________________________
§ 2. LEGITIMA APĂRARE
Sarcini de lucru:
58
§ 3. STAREA DE NECESITATE
sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care
pericolul nu era înlăturat [art. 20 alin. (2) C. pen.] 1.
Starea de necesitate este o cauză care înlătură caracterul
nejustificat al faptei.
Sarcini de lucru:
Sarcini de lucru:
1
. M. Zolyneak, M.I. Michinici, Drept penal. Partea generală, Ed. Fundaţiei ,,Chemarea”,
Iaşi, 1999, p.271.
59
1. Analizează condiţiile exercitării unui drept sau a îndeplinirii unei
obligaţii.
2. Identifică consecinţele juridice ale exercitării unui drept sau a
îndeplinirii unei obligaţii.
Sarcini de lucru:
Temă de reflecţie:
§ 1. CONCEPT
60
7.3.1 Noţiune şi caracterizare
Sarcini de lucru:
§ 3. EXCESUL NEIMPUTABIL
Sarcini de lucru:
1
. V. Dongoroz şi colab., op. cit., vol. I, p. 374 (sau p. 336, în ed.a II-a).
2
. Idem.
61
1. Analizează condiţiile constrângerii fizice şi ale constrângerii
morale.
2. Identifică consecinţele juridice ale constrângerii fizice şi ale
constrângerii morale.
§ 4. MINORITATEA FĂPTUITORULUI
Sarcini de lucru:
§ 5. IRESPONSABILITATEA
62
Temă de reflecţie:
Sarcini de lucru:
§ 6. INTOXICAŢIA
Sarcini de lucru:
63
§ 7. EROAREA
§ 8. CAZUL FORTUIT
Sarcini de lucru:
TEST DE AUTOEVALUARE
Fapta inculpatului care, fiind imobilizat la pat din cauza invalidităţii, pentru
a se apăra de atacul fratelui său, constând în lovituri cu pumnul, l-a lovit
Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei
pe acesta cu cuţitul, provocându-i moartea:
A. Este săvârşită în condiţiile excesului neimputabil;
B. Este săvârşită în condiţiile excesului scuzabil;
C. Este săvârşită în condiţiile stării de necesitate;
D. Beneficiază de circumstanţa atenuantă a provocării.
(Răspuns corect: A)
64
LUCRARE DE VERIFICARE
1. Codul penal.
2. Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea generală
conform Codului penal, ed. 5, revizuită şi adăugită, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2023.
3. Gheorghe Ivan, Criminologie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2023.
4. Mari-Claudia Ivan, Gheorghe Ivan, Cauzele justificative, ed. a II-
a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2021.
65
______________________________________________________
66