In faza a 2-a a regimului turco-fanariot s-au produs 2 schimbări carei-au pus

amprenta asupra evoluiei dreptului, aa se face ca după 1774 s-au realizat o serie
de codificări moderne. Noile legiuiri au fost desemnate prin cuvintele “ condică”,
“codică”, “cod” potrivit practicii din Europa acelei vremi. Dintre legiuirile
elaborate în această perioadă menionă: “Pravilniceasca condică.” , “codul
Calimachi si legiuirea Caragea.

“Legiuirea Caragea” a fost întocmită de către logofătul Nestor iș Athanase Hristopol în

1816, i tipărită în 1819 din porunca domnului Ioan ș Gheorghe Caragea. Această lucrare
a fost considerată a fi cel mai însemnat si mai complet cod din ările române, apropiat
codurilor moderne.
Domnitorul Caragea a dorit prin promulgarea acestei legi să înlăture neajunsurile
dreptului nescris, dar şi pe cele ale celui scris, învigoare (legile scrise şi hrisoavele
domneşti nu se prea aplicau iar Condica lui Ipsilanti cuprindea "dispoziţii prea puţine,
nedesăvârşite şi nedestoinice acumpăni şi îndrepta dreptatea fiecăruia".
Afară de aceasta, domnitorul încearcă să nu rămână în urma mişcării de înnoire juridică
din ţările vecine (şi în special din Moldova, unde apăruse în 1814 Adunarea de legi a lui
Andronache Donici).
Legiuirea Caragea (la care au lucrat "doi boeri cu ştiinţă şi praxisale pravilelor":
Anastasie Hristopol şi Nestor Craiovescu) a fost tipărităla 1818, în greceşte şi româneşte.
Izvoarele utilizate la întocmirea legiuirii sunt arătate, în cea mai mare parte, în hrisovul
de promulgareşi anume: legiuirea este "adunată din împărăteştile pravile şi
din pravilniceasca condică şi din obiceiurile pământului ce s-au urmat până acum".
Afară de aceste izvoare, unii specialişti au remarcat şi influenţa altor izvoare asupra
legiuirii, cum ar fi Codul civil francez din 1804.
În ceea ce priveşte cuprinsul ei, s-a spus că ar fi o lege de drept civil; dacă aceasta se
poate spune despre Codul Calimah, observând cuprinsul său, nu putem spune acest lucru
despre Legiuirea Caragea. Domnitorul Caragea a vrut să facă o lege care să cuprindă
diverse materii; din anteproiect rezultă că el a dorit ca legiuirea să cuprindă şi norme
dedrept public, în special referitoare la situaţia şi drepturile Domnului Scopul lui n-a fost
îndeplinit decât parţial; prin urmare, legiuirea cuprinde norme de drept civil, de drept
penal, de procedură şi câteva dispoziţii de drept comercial. Ea este formată din şase
părţi. În primele patru sunt dispoziţii de drept civil şi puţine de drept comercial, în a
cinceade drept penal şi în a şasea de procedură. După cum se vede cea maimare parte este
acordată normelor de drept civil; în ceea ce priveşte aşezarea ea are multă originalitate.
Făcută după sistemul dreptului roman (ca trăsături generale)cuprinde:
 persoane,

- dreptul de proprietate - evolueazã în directia degajãrii proprietãtii

feudale de dreptul strãvechi de folosintã a tãranilor. Dreptul de
folosintã absolutã al boierilor se extinde inclusiv asupra
pãdurilor. Interpretând tendentios aceastã institutie juridicã, domnii
fanarioti îsi propun sãdesfiinteze drepturile strãvechi de proprietate
nu numai ale tãranilor ci si ale boierilor. Pretinzând cã la origine toate
pãmânturile au apartinut domnului si nu poate exista proprietate
privatã fãrã hrisov de danie. Sfatul de obste respinge însã a
asemenea interpretare, inclusiv conform bazilicalelor, operând
prescriptia achizitivã (uzucapiune) de 40 de ani ce se aplicã si la
imobilele deomnesti, asadar, admitând cã toate pãmânturile au fost
domnesti ele au ajuns în stãpânirea tããranilor sau
ale boierilor fãrã hrisov si nu pot fi preluate de domni, fiind dobândite
în proprietate prin uzucapiune.

- persoane. si aici se afirmã elemente noi. Principala

clasificare a persoanelor se face "dupã noroc" în slobozi, robi si
sloboziti. Vecinii sau rumânii devin locuitori sau clãcasi. Interesul
boierilor era în sporirea nr. zilelor de clacã (12). În fapt, aproximativ
jumãtate din tãrani se gãseau în dependentã directã fatã de
boieri. Robii erau asimilati formal cu lucrurile.

- persoanele juridice sunt reglementate prin dispozitii

cuprinse în capitole distincte desemnate prin termenul de tovãrãsie
sau persoane moralicesti. Vizându-se regimul juridic al tovarãsilor
negustori privind formarea capitalului, administrarea, rãspunderea,
împãrtirea câstigurilor, stingerea tovãrãsiei, în linii mari urmãrindu-se
codul civil francez. Familia, rudenia si cãsãtoria sunt
reglementate în mare cf. vechilor dipozitii ale dreptului
bizantin. Noutãtile apar în materia rãspunderii civile si penale
asezându-se principiul rãspunderii personale, de exemplu, sotia nu
mai rãspunde ptr. faptele sotului, nici pãrintii ptr. faptele copiilor care
sunt majori.

Rudenia. logodna si cãsãtorie se fac cf. dr. bizantin,

interzicându-se cãsãtoriile între crestini si necrestini, între robi si
slobozi; copilul natural al unei persoane slobode cu una roabã este
întotdeauna slobod. Zestrea era evaluatã la divort sotul rãspunzând
pentru valoarea fixatã în momentul pretuirii. Adulterul sotiei avea ca
efect pierderea zestrei. care trecea în proprietatea bãrbatului. Se
prevedea obligatia de înzestrare a fetelor în sarcina pãrintilor sau a
fratilor.

Succesiuni deferite: fãrã testament, ab intestat, sau prin

testament (testamentarã). Se constituiau pãrti din proprietate celor
cu vocatie succesoralã, în trei categorii de rude de sânge, iar în lipsa
lor mostenirea devenea vacantã, fiind culeasã de cãtre stat.

ncapacitatea de platã, falitii fraudulosi (mofluzi mincinosi) erau

condamnati la fel ca si falsii creditori.

Se mentin pedepsele fizice precum tãierea mâinii pentru

plastografie, bãtaia sau darea prin târg pentru furturile de bunuri
bisericesti sau domnesti, legea talionului pentru mãrturia
mincinoasã.Omorul se pedepsea diferit dacã era cugetat (cu intentie)
sau necugetat (din culpã).

Instantele au fost modernizate prin introducerea condicelor de

judecatã, formularea în scris a hotãrârilor, motivarea acestora,
introducerea reprezentãrii în justitie prin mandatari (vechili) sau prin
avocati (vechili de judecãti).

Vechile probe cu caracter mistic trec în plan secundar prim

planul luându-l probele scrise, declaratiile martorilor oculari sau
cercetãrile instantei. Judecãtoriile de judet aveau obligatia de a tine
condici speciale pentru vânzãrile de mosii, pentru testamente sau foi
de zestre, marcând publicitatea tranzactiilor imobiliare si ale
notariatului.

Organizarea procesului are elemente noi, prin proceduri

speciale, precum vânzarea la mezat (licitatia publicã),
falimentul, judecarea comerciantilor de cãtre arbitri. Dispar institutiile
traditionale precum zaveasca, jurãtorii.

În 1818, Caradja a dat țării un nou cod de legi, care a devenit cunoscut ca legiuirea lui
Caradja. Prin acesta se stabileau noi taxe feudale pentru țărani, iar femeile erau excluse
din viața politică.
Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Caradja a reușit să strângă o avere uriașă,
prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești, vânzarea a 4.762 de
titluriboierești, (pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri), din
concesionarea minelor și vămilor. [3] Veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5
milioane la peste 3,7 milioane lei-aur.[6]