REGLEMENTĂRI CU PRIVIRE LA TRANSPORTUL RUTIER DE PERSOANE

Iurie MIHALACHE, doctor în drept, conferenţiar universitar,

Decanul Facultăţii de Drept, Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene “Constantin
Stere”, Republica Moldova

Rezumat: Legislaţia transportului rutier din Republica Moldova necesită anumite concretizări.
Problema majoră este că actele normative în vigoare conțin multiple noțiuni și sintagme care în esență au
aceeași semnificație, dar sunt utilizate în contexte diferite, generând confuzii și probleme de interpretare.
Atât în vorbirea curentă, cât şi în lege se întâlnesc un şir de expresii ce denumesc relațiile de transport:
„transportator”, „cărăuş”, „agent transportator”, „operator de transport” sau „întreprindere de transport”.
Dificultatea rezidă în faptul că utilizarea mai multor sintagme cu același înțeles generează confuzii la nivel de
percepere.
Legislația civilă reprezintă „legea comună” pentru majoritatea instituţiilor dreptului privat şi în măsura
în care instituția transportului rutier duce lipsă de norme juridice, se vor aplica în mod subsidiar prevederile
din Codul civil. Însă chiar şi aşa, majoritatea relaţiilor care apar în legătură cu desfăşurarea activităţii de
întreprinzător din domeniul transportului rutier sunt reglementate de normele dreptului civil.
Cuvinte-cheie: legislaţie, transport rutier, acte normative, regim juridic, operator de transport,
activitate economică.

În prezent activitatea de transport rutier din Republica Moldova este reglementată de legi, acte
normative emise de Guvern (hotărâri, ordonanţe și dispoziții) şi de autoritățile publice locale,

1
precum și acte corporative. În „vârful piramidei” tuturor actelor normative se situează Constituția
R.M., fiind legea cu putere juridică superioară. Conform prevederilor constituţionale, economia de
piaţă, libera iniţiativă şi concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei naționale (art.126).
Actul legislativ care reglementează nemijlocit activitatea de transport este Codul
transporturilor rutiere. Subliniem că conținutul Codului transporturilor rutiere al R.M. a fost
inspirat din legislaţia României, în special din: Ordonanţa de urgenţă nr.109/2005 privind
transporturile rutiere1, Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a
activităţilor conexe acestora, aprobate prin ordinul nr.1892/2006 (abrogat), Legea serviciilor de
transport public local nr.92/20072 şi alte acte normative. Doar că alături de actele normative sus-
menţionate, în România au fost adoptate legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern care contribuie la
implementarea legislației din transportul rutier. Din acest punct de vedere, putem constata că Codul
transporturilor rutiere al R.M. este lipsit de continuitate, deoarece nu există baza normativă
suficientă pentru punerea acestuia în aplicare. Mai mult, se creează o situaţie de incompatibilitate în
raport cu legislaţia existentă. De exemplu, art.3 alin.(3) din Codul transporturilor rutiere prevede
lista actelor normative ce urmează a fi elaborate după intrarea în vigoare a codului, dar numărul
acestor acte este extrem de mare (în total, 22) și aprobarea lor necesită timp, fapt ce poate creea, pe
termen mediu, disfuncţionalităţi la nivel de implementare.
Neavând legătură cu realitatea din Republica Moldova, Codul transporturilor rutiere este
supus anumitor critici. S-a menționat că sistemul de organizare a transportului rutier naţional este
radical diferit în raport cu cel din România. Cu toate acestea, reforma este oportună şi inevitabilă 3,
deoarece una dintre condiţii cerute pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană
constă în armonizarea legislaţiei naţionale din transportul rutier cu: Regulamentul (CE)
nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru
exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier 4; Regulamentul (CE) nr.1073/2009 privind
normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi

1
Ordonanţa de urgenţă privind transporturile rutiere, nr.109 din 14.07.2005 // Monitorul Oficial al României, Partea
I, 2005, nr.655.
2
Legea serviciilor de transport public local, nr.92 din 10.04.2007 // Monitorul Oficial al României, Partea I, 2007,
nr.262.
3
Mihalache I. Noul Proiect al Codului transporturilor rutiere şi impactul lui asupra legislaţiei din transport //
„Annual Congress of the American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA): The University of European
Political and Economic Studies „Constantin Stere”, June 04-09, 2013: Proceedings. – Chişinău: Tipografia Centrală,
2013, p.79-83.
4
Regulamentul (CE) nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite
pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier // Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L300/51 din
14.11.2009.

2
autobuzul5; Regulamentul (CE) nr.1072/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa
transportului rutier internaţional de mărfuri6.
Codul civil al R.M., adoptat la 06 iunie 2002, în vigoare din 06 iunie 2003, apare ca legea cu
caracter general în reglementarea relațiilor din transportul rutier. Aceasta se întâmplă în condiţiile în
care prin adoptarea Codului civil, ţara noastră a preluat sistemul unitar al dreptului privat, spre
deosebire de alte state, precum Franţa, Germania, Spania, Belgia, unde alături de Cod civil, există şi
Codul comercial, în care se conţin norme cu referire la comercianţi şi relaţiile de afaceri. Cadrul
juridic cu privire la transport este consacrat în Capitolul XII din Codul civil, intitulat „Transportul”,
divizat în trei secțiuni: „Dispoziții generale cu privire la transport” (art.980-985), „Transportul de
persoane” (art.986-992) și „Transportul de bunuri” (art.993-1029).
Prezintă interes că în privința raporturilor de transport (de altfel, și în situația altor raporturi
cu participarea consumatorului) în Republica Moldova se aplică atât legislația din transport, cât și
legislația cu privire la protecția consumatorilor. Întrebarea este care dintre legislații se aplică în mod
prioritar? În problema dată, anumite explicații sunt redate în Hotărârea Plenului Curții Supreme de
Justițiea R.M. „Cu privire la practica aplicării legislației despre protecția consumatorilor la
judecarea cauzelor civile” nr.7 din 09.10.2006 7: Judecând pricinile la cererile consumatorilor către
agenții economici (inclusiv transportatori) privind protecția drepturilor lor, instanțele judecătorești
vor aplica Legea privind protecția consumatorilor nr.105/2003, în măsura în care aceasta nu
contravine Codului civil. Concomitent, se va avea în vedere că, dacă prevederile actelor normative
ierarhic inferioare (instrucțiuni, regulamente) vin în contradicție cu legile în vigoare, instanțele
urmează să se călăuzească de aceste legi. În cazul în care în legislație lipsește norma specială, care
reglementează raporturile ce izvorăsc din contractul de prestare a serviciilor, încheiat între
consumator și agentul ecoomic, se aplică normele generale privind obligațiile prevăzute în cartea a
treia a Codului civil (pct.1). Rațiunea legiuitorului în acest caz este că în situația apariției unor
conflicte între normele de drept ce reglementează domenii speciale și cele generale, prioritate se
acordă actului normativ cuaplicare mai specială. Tendința respectivă este caracteristică nu doar

5
Regulamentul (CE) nr.1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de
transport cu autocarul şi autobuzul // Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L300/88 din 14.11.2009.
6
Regulamentul (CE) nr.1072/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional
de mărfuri // Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L300/72 din 14.11.2009.
7
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica aplicării legislației despre protecția
consumatorilor la judecarea cauzelor civile”, nr.7 din 09.10.2006 // Buletinul Curții Supreme de Justiție al Republicii
Moldova, 2007, nr.3, p.4.

3
activității de transport, dar și altor categorii de relații sociale precum furnizarea de energie electrică,
investițiile în construcția unui spațiu locativ etc.
Activitatea de transport rutier este reglementată și de acte normative subordonate legii.
Acestea trebuie să corespundă anumitor cerințe: să intervină doar acolo unde legea nu a intervenit;
să respecte ierarhia actelor normative în stat; să intervină în limitele competenţei materiale şi
teritoriale ale organului emitent. Categoriile de acte normative subordonate legii şi structurarea
ierarhică a acestora o găsim în Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi
ale administraţiei publice centrale şi locale nr.317/2003 8. Conform art.10 din lege, acte normative
sunt: hotărârile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului; actele normative ale autorităţilor publice
centrale; actele normative ale autorităţilor unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special şi
ale altor autorităţi publice locale de nivelele întâi şi doi.
Conform art.102 din Constituţie, hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de Prim-
ministru, se contrasemnează de miniştri care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al R.M. Hotărârile pot avea caracter normativ şi aplicativ, și se emit pentru
organizarea executării legilor. În calitate de exemplu pot fi aduse: H.G. „Cu privire la aprobarea
Regulamentului circulaţiei rutiere” nr.713/1999 (M.O., 1999, nr.83-86); H.G. „Despre aprobarea
Regulamentului cu privire la supravegherea tehnică exercitată de poliţia rutieră” nr.415/2003 (M.O.,
2003, nr.70-72); H.G. „Cu privire la aprobarea și punerea în aplicare a tipurilor mecanolizibile de
permis de conducere și certificat de înmatriculare a mijloacelor de transport” nr.778/1995 (M.O.,
1996, nr.11-12); H.G. „Cu privire la punerea în aplicare a plăcilor cu număr de înmatriculare pentru
vehiculele destinate transportului public de călători” nr.88/20149; H.G. „Cu privire la reglementarea
monopolurilor” nr.582/1995 (M.O., 1995, nr.59-60); H.G. „Cu privire la Regulamentul-model al
întreprinderii municipale” nr.387/1994 (M.O., 1994, nr.2); H.G. „Pentru aprobarea Regulamentului
privind procedurile standard şi condiţiile generale de selectare a partenerului privat” nr.476/2012
(M.O., 2012, nr.143-148) etc.
Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate. Cu titlu de excepţie,
Parlamentul poate abilita Guvernul, printr-o legea specială, de a emite ordonanţe în domenii care nu
fac obiectul legilor organice (art.106-2 din Constituţie). Acest procedeu este numit delegare
legislativă şi s-a aplicat într-un singur caz, pentru aprobarea Regulamentului inspecţiei înainte de
8
Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale,
nr.317 din 18.07.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.208-210.
9
Hotărârea Guvernului R.M. nr.88 din 06.02.2014 „Cu privire la punerea în aplicare a plăcilor cu număr de
înmatriculare pentru vehiculele destinate transportului public de călători” // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2014, nr.35-41.

4
expediţie a mărfurilor importate nr.2/2000 (abrogat). Alături de hotărâri şi ordonanţe, Guvernul
emite dispoziţii. Acestea au o aplicabilitate mai restrânsă şi se emit întotdeauna de către Prim-
ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.
Autorităţi publice centrale a căror acte normative prezintă importanţă în transportul rutier
sunt: ministerele, agenţiile, serviciile, departamentele şi instituţiile. Un rol principal în rândul
izvoarelor de drept ocupă actele Ministerului Transporturilor Infrastructurii Drumurilor al R.M.
(MTID), precum: Ordinul nr.3 din 26.01.2015 „Cu privire la aprobarea provizorie a modelului
autorizației de transport rutier de persoane prin servicii regulate”10; Ordinul nr.172 din 09.12.2005
„Cu privire la aprobarea Normelor de consum de combustibil și lubrifianți în transportul auto” 11;
Ordinul nr.98 din 06.06.2005 privind aprobarea normativelor temporare în domeniul transportului
auto12; Ordinul nr.124 din 29.07.2005 „Cu privire la aprobarea Normelor de parcurs și exploatare a
anvelopelor pentru mijloacele de transport auto 13”; Ordinul nr.231 din 22.10.2013 „Cu privire la
majorarea tarifelor de călătorie în transportul rutier de pasageri și bagaje pe rute cu mers regulat de
autobuze”14; Ordinul nr.193 din 29.07.2013 „Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru
ocuparea funcției vacante de administrator al întreprinderii de stat, al cărei fondator este MTID” 15
etc.
Aport considerabil în formarea legislației din transportul rutier prezintă actele emise de:
Autoritatea Administrativă „Agenția Națională Transport Auto” (A.A. „ANTA”), Camera de
Licențiere, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), Consiliul Concurenţei, Agenţia de Stat
pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale (AGEPI), precum și actele emise de autorităţile publice
locale sub formă de decizii şi dispoziţii în limitele competenţei teritoriale şi de specialitate (raion,
municipiu, oraş, comună, sat). Dintre cele mai relevante acte cu tangențe pentru transportul rutier
pot fi enumerate: Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor

10
Ordin nr.3 din 26.01.2015 „Cu privire la aprobarea provizorie a modelului autorizației de transport rutier de
persoane prin servicii regulate” // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.3.
11
Ordinul nr.172 din 09.12.2005 „Cu privire la aprobarea Normelor de consum de combustibil și lubrifianți în
transportul auto” // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.59-62.
12
Ordinul nr.98 din 06.06.2005 privind aprobarea normativelor temporare în domeniul transportului auto //
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.86-88.
13
Ordinul nr.124 din 29.07.2005 „Cu privire la aprobarea Normelor de parcurs și exploatare a anvelopelor pentru
mijloacele de transport auto” // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.110-112.
14
Ordinul MTID nr.231 din 22.10.2013 „Cu privire la majorarea tarifelor de călătorie în transportul rutier de
pasageri și bagaje pe rute cu mers regulat de autobuze” (nepublicat în Monitorul Oficial),
http://mtid.gov.md/sites/default/files/files//ordine/ord_231.pdf (vizitat 19.04.2016).
15
Ordinul MTID nr.193 din 29.07.2013 „Cu privire la aprobarea Regulamentului pentru ocuparea funcției vacante
de administrator al întreprinderii de stat, al cărei fondator este MTID” (nepublicat în Monitorul Oficial),
http://mtid.gov.md/sites/default/files/files//ordine/ord_193.pdf (vizitat 18.03.2016).

5
produse la autovehicule, aprobat prin Hotărârea CNPF nr.13/1 din 03.04.2008 16; Regulamentul
privind stabilirea poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea abuzului de poziţie dominantă, aprobat
prin hotărârea Consiliului Concurenţei nr.16/2013 (M.O., 2013, nr.206-2011); Regulamentul cu
privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor şi drepturile conexe, aprobat prin ordinul
directorului AGEPI nr.89/2012 etc.
Relevanță în formarea cadrului juridic de reglementare a transportului rutier au actele
corporative. Sunt corporative actele emise de organele de conducere ale întreprinderii de transport,
iar ca exemplu avem: actele de constituire, hotărârile adunării generale a asociaţilor, hotărârile
consiliului, actele organului executiv. În doctrina de specialitate actele corporative se mai numesc
„acte sau documente interne”, „acte locale”, „acte normative locale”, „acte subnormative” etc. Cea
mai reuşită o considerăm noţiunea act coprorativ: cuvântul „act” indică asupra faptului că după
natura sa, actul corporativ este un fapt juridic şi face parte din categoria acţiunilor, iar „corporativ”
indică sfera de aplicare – în privința persoanelor juridice cu scop lucrativ (corporaţiilor). Actele
interne ale întreprinderii de transport sunt obligatorii pentru toţi participanţii (asociaţii, acţionarii,
salariaţii). Acceptând să facă parte din componenţa întreprinderii, membrii acesteia au primit
benevol sarcina de a se supune voinţei colective, voinţă care se exprimă prin adoptarea de către
organele de conducere a documentelor interne (actelor corporative)17.
Nu constituie izvor de reglementare a relațiilor din transport practica judecătorească şi nici
doctrina. În pofida faptului că nu reprezintă izvoare de drept, atât hotărârile Plenului Curţii Supreme
de Justiţie, cât şi deciziile emise de instanţele judecătoreşti de fond, apel şi recurs, prezintă utilitate
în interpretarea şi aplicarea corectă a legii. În acest context un rol important revine deciziilor Curţii
Supreme de Justiţie care servesc în calitate de „fir roşu” la dezvăluirea sensului corect al normelor
în procesul de soluţionare a litigiilor, unificând astfel practica judiciară 18. În lămurirea şi aplicarea
uniformă a legislaţiei un rol important îl are doctrina de specialitate prin care se înţelege un
ansamblu de scrieri, comentarii, explicaţii şi concepţii exprimate de specialişti (profesori,
cercetători ştiinţifici, notari, avocaţi, administratori de insolvabilitate etc.) în diverse forme literate,
cum sunt monografii, manuale, comentarii teoretico-practice, articole ştiinţifice în reviste de
specialitate etc.

16
Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, aprobat prin
Hotărârea CNPF nr.13/1 din 03.04.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.90.
17
Шиткина И.С. Корпоративное право: Учебный курс / Отв.ред. И.С. Шиткина. – Москва: Кнорус, 2011, p.67-
93.
18
Mihalache I. Dreptul afacerilor: Note de curs. – Chișinău: Print Caro, 2015, p.23.

6
 Generalizând cele expuse, ajungem la concluzia că în Republica Moldova există puţine lucrări
ştiinţifice consacrate izvoarelor juridice de reglementare a transporturilor rutiere. Acesta este unul
dintre motivele pentru care domeniul transporturilor rutiere nu are fundamentare științifică. În
scopul consolidării acestei ramuri, pe viitor este necesară o conlucrare între centrele universitare şi
Guvern pentru susţinerea financiară a activităţii editoriale (monografii şi suporturi de curs). Aport
considerabil în acest sens poate aduce Curtea Supremă de Justiţie a R.M., prin generalizarea
practicii judiciare din transport.