Valorificarea patrimoniului muzeal în ac vitatea didac că

Conversația și pluralitatea
răspunsurilor
Pentru un educator muzeal, explicația este unul dintre instrumentele de bază pe care le are
în tolba sa de metode de instruire, așa cum este și pentru profesori în sala de clasă. Atunci
când este transformată dintr-o metodă expozi vă într-un proces colabora v, explicația oferă
cadrul în care definirea unor concepte și lămurirea lor este realizată împreună cu elevii.

➤ Material video - Conversația și pluralitatea răspunsurilor

Secvențe didactice
1. Secvență extrasă din scenariul de lecție „Colecția mea de artă”, susținut de Monica
Bumbeș, educator muzeal, la Școala gimnazială nr. 2 Tamași, Corbeanca. Scenariul
didac c integrat a vizat exersarea unor competențe specifice disciplinelor Dezvoltare
personală, clasa a II-a, și Arte vizuale și abilități prac ce, clasa a II-a.
2. Secvență extrasă din scenariul de lecție „Da’ de ce să aduc muzeul la școală”, susținut de
Mona-Silvia Timo e, educator muzeal, la Școala gimnazială nr. 2 Tamași, Corbeanca.
Scenariul didac c integrat a vizat exersarea unor competențe specifice disciplinelor
Dezvoltare personală, clasa I, și Comunicare în limba română, clasa I.
3. Secvență extrasă din scenariul de lecție „Ce legătură are parnița cu dreptul la educație?”,
susținut de Iulia Iordan, educator muzeal în cadrul expoziției permanente „Muzeul
Vârstelor”, Casa Filipescu-Cesianu. Scenariul didac c integrat a vizat exersarea unor
competențe specifice disciplinelor Educație civică, clasele a III-a și a IV-a, și Limba și
literatura română, clasele a III-a și a IV-a.

Sumar
Conversația euris că este una dintre metodele de bază din tolba educatorilor muzeali.
Vă prezentăm în con nuare o serie de secvențe didac ce extrase din trei ateliere de
educație muzeală desfășurate în sala de clasă și, respec v, la „Muzeul Vârstelor”, Casa
Filipescu-Cesianu. În cadrul acestor ateliere, Monica Bumbeș, Mona-Silvia Timo e și Iulia
Iordan, educatori muzeali, folosesc o combinație de întrebări deschise și întrebări închise
pentru a încuraja și ghida răspunsurile copiilor și a dinamiza ac vitatea didac că.
În prima secvență prezentată, Monica îmbină explicația cu conversația introduc vă pentru a
capta atenția copiilor și a găsi legături între preocupările lor - colecțiile pe care le au sau ar
dori să le aibă - și subiectul lecției - colecția de artă și patrimoniul.
Atunci când nu putem face vizite la muzeu cu elevii, putem aduce colecțiile la școală prin
legăturile pe care le creăm între obiectele de patrimoniu și universul co dian al elevilor.
Crearea acestor legături, cu ajutorul conversațiilor introduc ve, a celor de descoperire, de
fixare și consolidare sau a conversației euris ce, le permit copiilor să-și formeze și dezvolte
competențe specifice unor discipline precum Dezvoltare personală, AVAP, CLR/LLR, Educație
civică sau Istorie.
În următoarea secvență, Monica folosește conversația de descoperire pentru a iden fica
diferite caracteris ci ale colecțiilor. Prin inves garea informațiilor pe care copiii le dețin deja
despre purile și caracteris cile colecțiilor, educatorul muzeal crează un spațiu în care
aceș a se simt confortabil să împărtășească ceea ce ș u și să accepte că există mai multe
răspunsuri posibile. Pe de altă parte, Monica ghidează răspunsurile copiilor as el încât să
construiască următoarea secvență didac că - explicarea unui nou concept, cel de
patrimoniu. Educatorul muzeal nu refuză niciunul dintre răspunsurile oferite de copii, ci le
clarifică și le explică cu aceș a. Încurajarea unei pluralități a răspunsurilor contribuie la
înțelegerea și acceptarea diversității în sala de clasă și la dezvoltarea toleranței în rândul
elevilor.
Întrebările deschise, globale le solicită copiilor să se folosească atât de cunoș nțele și
experiențele lor anterioare, cât și de ale colegilor lor, pentru a descoperi noi idei și a trage
propriile concluzii. În următoarea secvență didac că, Mona alternează întrebările deschise -
„Ce alte lucruri ar putea să fie în muzee?”, „Cum am mai putea să le vedem?” -, cu
întrebările închise - „Doar într-o vază?”, „Am putea oare să vedem într-un muzeu tablouri cu
flori?” -, pentru a ghida răspunsurile copiilor și a descoperi cât mai multe puri de obiecte
care se pot regăsi în colecțiile muzeelor. Nicio idee sau concluzie nu este este catalogată
drept greșită, iar educatorul muzeal ia pe rând fiecare răspuns și îl contextualizează pentru a
nu perpetua eventuale confuzii sau neclarități pe care copiii le au în legătură cu patrimoniul
unui muzeu. Pe termen lung, această abordare, care valorifică și clarifică fiecare răspuns,
poate contribui la evidențierea importanței învățării pentru fiecare copil, la creșterea
interesului copiilor de a par cipa în conversații și a-și exprima propriile păreri, dar și la
creșterea s mei de sine.
La „Muzeul Vârstelor”, întrebările deschise adresate de Iulia lasă libertate de căutare și
cercetare, iar copiii sunt încurajați să își argumenteze răspunsurile și să asculte perspec va
celorlalți. Observați cum Iulia crează un spațiu de învățare în care copiii au încredere să își
exprime propriile opiniile. Cu ajutorul unor întrebări de clarificare - „Înainte când?”, „Pare
sau este?” - sau a celor care solicită o explicație - „De ce?”. „De ce este așa de important?” -,
educatorul muzeal îi provoacă pe elevi să se gândească la răspunsul dat și să vină cu
argumente pentru a-l susține. Este creat as el un spațiu tolerant în care toate răspunsurile
sunt validate și importante.
Colecțiile muzeelor reflectă diversitatea lumii și acomodează o pluralitate de răspunsuri. Un
obiect de patrimoniu poate spune mai multe poveș , fiecare dintre acestea aducând în prim
plan o perspec vă diferită asupra unui fenomen sau a unui eveniment. Valorificarea
patrimoniului muzeal ca mijloc de instruire în procesul de predare-învățare încurajează copiii
să-și exprime opiniile și să le accepte pe ale celorlalți, să ofere răspunsuri și să le
argumenteze, dezvoltându-și as el toleranța și gândirea cri că.

Context și resurse
Muzeele, dar și alte ins tuții de cultură, oferă pe site-urile lor acces la colecții virtuale cu
resurse, documente și obiecte din patrimoniul lor. Mai jos găsiți câteva exemple de as el de
colecții virtuale, din care puteți alege obiecte de patrimoniu pe care să le valorificați în
ac vitatea didac că:
● Muzeul Municipiului Bucureș - filme documentare cu imagini vechi
● Victoria and Albert Museums - peste 1,25 milioane de obiecte de patrimoniu
disponibile gratuit
● Muzeul Județean de Istorie și Artă - expoziții online cu fotografii la rezoluții mari și
texte explica ve documentate de muzeografii ins tuției
 ● Ministerul Culturii din Franța - pla ormă cu peste 3 milioane de fotografii și
documente cu patrimoniului cultural francez

Idee de pus în practică

Alegeți o unitate de învățare pe care ați parcurs-o cu elevii dvs. în ul ma lună la una dintre
disciplinele studiate. Accesați h ps://www.pop.culture.gouv.fr/ sau
h ps://www.vam.ac.uk/collec ons?type=featured și folosiți motorul de căutare pentru a
iden fica o imagine care are legătură cu unitatea de învățare aleasă. Ce întrebări deschise ați
putea să folosiți pentru a ghida o conversație pe tema aleasă pornind de la acest obiect?
Propuneți între 4 și 6 întrebări deschise care pornesc de la imaginea iden ficată și care
ghidează elevii să observe imaginea, să creeze legături între ceea ce văd și experiențele și
cunoș nțele lor și să an cipeze tema discutată. Menționați în răspunsul dvs. unitatea de
învățare aleasă, disciplina și link-ul către imaginea iden ficată.

Acest material video a fost realizat în cadrul proiectului „Da’ de ce să aduc muzeul la școală”, ca resursă de
învățare ce vine în completarea programului de formare „Valorificarea patrimoniului muzeal în ac vitatea
didac că”, realizat de asociația Da’DeCe în parteneriat cu Casa Corpului Didac c a Municipiului Bucureș și
Muzeul Municipiului Bucureș .

Proiectul cultural de educație prin cultură este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este
responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în
întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.