Noţiuni de ergonomie dentară
„Lucrul la patru mâini”
Principii generale
 Echipamentul (aparatură, instrumentar,
materiale) trebuie plasat ergonomic, pentru a
evita mişcările inutile. Aparatura şi mobilierul
trebuie ele însele să fie concepute ergonomic.
 Echipa operatorie (medic – asistentă) şi
pacientul trebuie să se găsească într-o poziţie
confortabilă.
 Lucrul la pacient se desfăşoară cu cea mai mare
economie de mişcări posibilă (economie
cinetică).
 Se utilizează casete, în care instrumentarul este
dispus în ordinea de utilizare
 Medicul dentist delegă asistentei toate
responsabilităţile permise legal.
 Planul de tratament este elaborat de la început
astfel încât să se poată cunoaşte şi planifica
logic succesiunea etapelor terapeutice.
Unitul dentar
Uniturile moderne se împart în patru categorii
constructive, în funcţie de poziţia suportului (afetului)
pentru piesele dentare:
Unituri cu suportul pentru piese situat lateral. Acest tip
constructiv a fost foarte popular decenii de-a rândul,
piesele dentare şi masa de lucru fiind plasate pe un braţ
articulat, în partea laterală a fotoliului pacientului.
Popularitatea acestui design a fost determinată de
utilizarea sa largă în facultăţi, unde studentul nu
dispune permanent de asistentă, fiind nevoit să lucreze
singur. De cele mai multe ori, unitul este prevăzut cu un
vas-scuipătoare care împiedică accesul asistentei şi
crează probleme de control antiinfecţios. În plus,
clătirea şi utilizarea acestui recipient solicită fizic
pacientul proporţional cu gradul de supinaţie în care
este aşezat fotoliul.
Medicul schimbă instrumentarul rotativ, preia şi aşază
singur piesele dentare în afet, ceea ce duce la mişcări
ample şi schimbări frecvente ale câmpului vizual.
Sistemele de aspiraţie sunt dispuse, la aceste unituri, pe
partea opusă medicului, făcând accesul asistentei şi mai
dificil. Ocazional, aspiratoarele şi spray-ul de apă-aer
pentru asistentă sunt plasate într-un corp mobil, dar
furtunele acestor dispozitive pot afecta şi ele negativ
accesul asistentei.
Unituri cu suportul pentru piese situat posterior,
apreciate în special pentru faptul că piesele dentare şi
masa de lucru sunt „invizibile” pentru pacient iar
modulele unitului se înglobează estetic în restul
mobilierului din cabinet . Pe de altă parte, acest design
obligă medicul să acceseze singur piesele dentare, şi să
le treacă din mâna stângă în cea dreaptă pentru a ajunge
în poziţia de lucru. La reaşezarea în suport, circuitul se
repetă în sens invers. Modulele cu piese dentare şi
aspiratoare sunt în general fixe, ceea ce face imposibilă
adaptarea individualizată pentru fiecare pacient. În plus,
medicul are acces dificil la chiuvetă iar poziţia
aspiratoarelor de salivă şi a spray-ului de apă-aer pentru
asistenă o obligă pe aceasta la adoptarea unei poziţii
înclinate anterior. Spaţiul situat în spatele fotoliului
pacientului poate fi numai cu greutate utilizat pentru
trecerea membrilor echipei operatorii.
1

Unituri cu module de lucru separate (split unit).
Această variantă constructivă prezintă o parte din
instrumentele de lucru (piese dentare) pe partea
medicului şi cealaltă parte pe un corp mobil, pe partea
asistentei. Şi în acest caz medicul trebuie să acceseze
singur piesele dentare, iar unitatea mobilă pentru
asistentă este numai rareori prevăzută cu sertare
suplimentare, ceea ce face necesară deplasarea
asistentei, în timpul lucrului, spre alte spaţii de
depozitare ale materialelor şi instrumentelor, cu posibile
probleme de control antiinfecţios.
Unituri cu suportul pentru piese transtoracic. Această
variantă constructivă este singura care poate asigura
lucrul ergonomic, în echipă. Modulului unic de piese şi
aspiratoare i se asociază o masă mobilă de lucru, cu un
sertar rabatabil şi spaţii suplimentare de depozitare.
Cabinetul dentar
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spaţiu
de lucru (cabinet) conceput ergonomic se referă atât la
unitul dentar cât şi la piesele de mobilier accesorii.
Aceste condiţii pot fi rezumate după cum urmează:
 Fotoliul pentru pacient trebuie să prezinte:
o Un spătar îngust, care să faciliteze
accesul echipei medic-asistentă la
cavitatea bucală a pacientului.
o formă concavă a pernei (şezutului)
o Sprijin (proeminenţă) lombar la nivelul
spătarului
o Rezemători pentru braţe înguste şi/sau
amovibile, pentru a permite accesul
medicului / asistentei cât mai aproape
de câmpul operator
o Un sistem pre-programat de aşezare a
pacientului în poziţia de lucru
(supinaţie)
o Tetieră cu sprijin bun pentru cap şi gât
o Posibilitatea de poziţionare diferită, atât
pentru medicii dreptaci, cât şi pentru
cei stângaci.
o Posibilitatea dezinfecţiei eficiente.
 Unitul dentar trebuie să prezinte:
o Modul unic de piese, plasat transtoracic
o Posibilitatea de reglare în plan orizontal
şi vertical a modulului de piese.
o Plasarea tuturor pieselor din modulul
de lucru la o distanţă maximă de 50 cm
de zona asistentei.
o Furtune flexibile, uşoare,
retractabile, situate la distanţă de
pardoseală.
o Posibilitatea de blocare a furtunelor în
poziţie de lucru a furtunelor pieselor
dentare, pentru a nu exercita
„tracţiune” asupra acestora în timpul
lucrului.
o Construcţie solidă, adaptată unei
utilizări intensive.
o Capacitate de suport pentru mai multe
piese / dispozitive
o Capacitate de sterilizare a
cuplajelor pentru piese / dispozitive
o Suport pentru fibre optice
o Turaţie variabilă uşor reglabilă pentru
instrumentarul rotativ
o Spray-uri de apă-aer cu posibilitatea de
reglare uşoară a direcţiei jetului
 Uniturile dentare cu masă proprie de lucru sau
cu vas-scuipătoare sunt nerecomandabile din
punct de vedere ergonomic.
 Scaunele pentru medic / asistentă trebuie
să prezinte:
o bază stabilă, cu 4 sau 5 roţi
o Pernă (şezut) ergonomică, reglabilă în
2
înălţime

3
 o Suport pentru spate şi
abdomen, reglabil vertical şi
orizontal
 Modulul mobil de lucru trebuie să prezinte

Clasa a II-a: mişcări ale degetelor şi mâinii, de ex.

transferul operator <> asistentă al unui instrument,
utilizarea unui instrument „de mână” (spatulă, fuloar,
excavator etc.)

o Stabilitate şi uşurinţă de deplasare

o Acces uşor la instrumente şi materiale
o Suprafaţa de lucru situată la 3-5 cm sub
nivelul cotului asistentei, atunci când
aceasta este aşezată pe scaun.
o suprafaţă de lucru, rabatabilă, ce poate
fi adusă peste genunchii asistentei
o Spaţii suplimentare de depozitare
(sertare) Clasa a III-a: mişcări ale degetelor, articulaţiei mâinii,
şi cotului, de ex. apucarea din stativ a unei piese
dentare.

o Suprafeţe uşor de întreţinut şi
dezinfectat
 Mobilierul de cabinet trebuie să fie
o Redus la minimum necesar
o Poziţionat astfel încât să maximizeze
accesul la pardoseală (suspendat)
o Poziţionat accesibil pentru
instrumentele / materialele
suplimentare.
 Este de asemenea necesar ca una dintre piesele
de mobilier din cabinet să conţină fişele /
radiografiile pacienţilor; acesta trebuie plasată
suficient de departe de unitul dentar pentru a
evita contaminarea prin aeorosoli a
documentelor medicale.
Clasificarea mişcărilor din timpul lucrului la pacient
Clasa I: Mişcări executate folosind numai degetele
mâinilor, de ex. prinderea între degete a unui rulou de
vată
Clasa a IV-a mişcări ale degetelor, articulaţiilor mâinii,
cotului şi umărului, de ex. reglarea lămpii unitului etc.
Clasa a V-a: mişcări ale degetelor, articulaţiilor mâinii,
cotului, umărului şi a torsului în întregime, de ex.
„întinderea” după un obiect mai depărtat etc.
Tehnicile de lucru ergonomice sunt cele care
minimizează sau chiar elimină mişcările din clasele IV
şi V.
Recomandări de activitate după principii
ergonomice
o Reducerea numărului de instrumente utilizate
pentru o manoperă clinică prin utilizarea eficientă a
celor existente.
o Poziţionarea instrumentelor în casetă într-o
secvenţă raţională de utilizare.

4

o Dispunerea instrumentarului, materialelor şi
echipamentelor înaintea începerii lucrului efectiv
la pacient.
o Aşezarea instrumentelor şi materialelor pe o
platformă mobilă, cât mai aproape de
pacient
o Aşezarea pacientului în poziţie culcată.
o Dispunerea echipei operatorii (medic – asistenă) cât
mai aproape de pacient.
o Utilizarea, atât pentru medic cât şi pentru asistentă,
a unor scaune cu suport pentru spate şi / sau
abdomen, reglabile în plan vertical şi orizontal.
o Plasarea suprafeţei de lucru, pe care se găsesc
instrumentele şi materialele, la 3-5 cm sub
nivelul cotului operatorilor.
o Reducerea la minim a deplasării privirii
operatorului între zone luminoase / întunecoase,
apropiate / depărtate, pentru a evita apariţia
fenomenelor de oboseală adaptativă a ochilor.
Medicul trebuie să-şi menţină privirea constant la
nivelul câmpului operator.
o Reducerea la minim a mişcărilor repetitive.
o Evitarea mişcărilor bruşte, în zigzag; utilizarea unor
deplasări continue, line.
o Comunicarea medic – asistentă se face
preponderent nonverbal, prin gesturi, de cele mai
multe ori simpla retragere a instrumentului de lucru
spre zona de transfer semnalizând asistentei
necesitatea schimbării instrumentului.
Zonele de activitate
Aria din jurul câmpului operator (cavitatea bucală a
pacientului) este împărţită din punct de vedere
ergonomic, în patru zone de activitate. Dacă faţa
pacientului se asociază cadranului unui ceas, aceste
zone pot fi descrise după cum urmează:
Zona operatorului (orele 7 -12); în această zonă
medicul se deplasează, reglând poziţia scaunului în plan
vertical şi orizontal pentru a maximiza vizibilitatea
asupra câmpului operator. Poziţia medicului va fi aleasă
în aşa fel încât picioarele sale să nu interfere cu zona
statică sau cu cea a asistentei.
Zona ajutorului (asistentei) (orele 2-4); asistenta este
aşezată în această zonă, cu picioarele paralele cu
direcţia fotoliului pacientului. Deplasările în zona
ajutorului sunt minime. Asistenta trebuie să cunoască
bine şi să anticipeze fazele de lucru ale etapei clinice
abordate şi să recunoască necesităţile pacientului. Ea
trebuie să asigure schimbarea frezelor şi a altui
instrumentar rotativ şi plasarea instrumentarului în
mâna operatorului, care se va face orientând partea
activă în sus sau în jos, în funcţie de arcada de lucru
(maxilară sau mandibulară). Instrumentarul şi
materialele utilizate în cursul fazei terapeutice trebuie
să fie aşezate în prealabil la îndemâna asistentei: pe o
rază de aproximativ 50 cm şi dispuse într-o ordine
justificată de secvenţa terapeutică.
Zona de transfer (orele 4-7); aceasta este zona în care se
face shimbul de instrumente între asistentă şi medic.
Mişcările folosite pentru schimb vor fi sigure şi
standardizate (predictibile). După preluarea
instrumentarului de mână, asistenta trebuie să asigure şi
curăţarea de resturi a acestuia, înaintea plasării lui în
tava de instrumente.
5
Zona statică (orele 12-2) este aria de activitate minimă; arcadelor dentare ale pacientului, pentru a face
aici se păstrează instrumentele / aparatele cel mai puţin
utilizate, de ex. tensiometrul, lampa de polimerizare,
masa mobilă a asistentei – atunci când nu este utilizată
etc.
În cazul în care medicul lucrează cu mâna stângă,
zonele de lucru se schimbă corespunzător.

Transferul
Transferul se referă la metodele prin care se asigură
trecerea instrumentelor şi materialelor în şi din mâna
medicului operator. Condiţia esenţială pentru asigurarea
unui transfer eficient al instrumentarului este ca ambii
membri ai echipei (medic – asistentă) să cunoască
fazele clinice în succesiunea lor corectă. Este de
asemenea necesar ca asistenta să recunoască
schimbările etapelor de lucru, pentru a face ajustările
necesare ale secvenţei de transfer al instrumentelor.
Obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească o tehnică
de transfer corectă sunt următoarele:
o Operatorul trebuie să-şi păstreze privirea
la nivelul câmpului operator
o Transferul trebuie să asigure economie de timp
şi de mişcări
o Fazele manoperei terapeutice trebuie să se
desfăşoare într-o manieră continuă, neîntreruptă
o Câmpul operatoru trebuie menţinut curat cu
ajutorul aspiratorului de salivă şi a spray-
ululi de apă-aer.
o Leziunile percutanate provocate de
instrumete, în timpul transferului, trebuie
evitate prin utilizarea unor mişcări
predictibile.
o În timpul transferului este util ca operatorul să
menţină un deget de sprijin plasat la nivelul

6
 previzibilă direcţia după care se retrage
instrumentul de lucru.

o În momentul în care se face transferul spre

mâna operatorului, asistenta trebuie să
plaseze extremitatea activă a instrumentului
îndreptată în sus, atunci când se lucrează la
arcada maxilară, respectiv în jos pentru
arcada mandibulară. Este de asemenea
necesar ca asistenta să utilizeze o oarecare
presiune la plasarea instrumentului de lucru
în mâna operatorului, pentru a-l face pe
acesta să sesizeze momentul transferului,
fără să fie necesar să-şi schimbe câmpul
vizual.
o Imediat după transfer asistenta curăţă cu
ajutorul unei comprese de tifon, resturile
rămase pe partea activă a instrumentului pe
care l-a preluat din mâna operatorului, înainte
de a-l plasa în poziţia iniţială din caseta pentru
instrumente, gata pentru o nouă utilizare.
o Ambii membrii ai echipei operatorii trebuie
să urmărească mişcările pacientului, care ar
putea periclita siguranţa transferului, mai ales
când este vorba despre instrumente tăioase
sau ascuţite. Aşezarea materialelor sau
instrumentelor pe bavetă (toracele
pacientului) este contraindicată.
Priza
În timpul transferului se pot utiliza patru tipuri de priză
Priza digitală, în care instrumentul este ţinut ca un
creion. Acest tip de priză este utilizat pentru majoritatea
instrumentelor.

Priza digitală modificată, asemănătoare cu cea

precedentă, dar în care degetul mijlociu se sprijină pe
mânerul instrumentului. Pentru unele proceduri, această
priză asigură o forţă mai mare şi un sprijin mai ferm.
Priza palmară este utilizată pentru instrumente mai
voluminoase, cum ar fi cleştii, spray-ul apă-aer etc.

7
Priza palmă-police este utilizată de asistentă pentru
aspiratorul chirurgical, iar de medic pentru instrumente
cu care se vor realiza mişcări preponderent verticale.
Tipuri de transfer
Există trei variante frecvente de transfer al
instrumentelor de lucru:
Tehnica unimanuală este şi cea mai frecventă. Asistenta
foloseşte numai mâna stângă pentru transfer, în timp ce
în mâna dreaptă se găsesc atât aspiratorul, cât şi spray-
ul apă-aer.
După transfer, asistenta trece spray-ul în mâna stângă,
rămânănd numai cu aspiratorul în cea dreaptă.
Instrumentul folosit este preluat de asistentă cu degetele
4 şi 5 (zona „de preluare”) şi menţinut astfel sprijinit,
de-a lungul palmei. Instrumentul curent este ţinut de
asistentă între police, index şi medius (zona „de
predare”), de unde este inserat în mâna operatorului, cu
partea activă orientată conform arcadei la care se
lucrează, după preluarea instrumentului folosit.
După înmânarea instrumentului de lucru, asistenta
răsuceşte instrumentul folosit în jurul policelui,
aşezându-l astfel în zona „de predare”. De aici,
instrumentul este şters şi reaşezat în tavă sau este
pregătit pentru a fi înmânat din nou medicului.
O excepţie de la această regulă o reprezintă debutul
fazei terapeutice, în care asistenta oferă medicului
oglinda – cu mâna dreaptă şi sonda dentară – cu mâna
stângă. Oglinda este astfel „predată” şi după caz,
„preluată”, în zona asistentei, cu mâna dreaptă a
acesteia..
8
Transferul penselor dentare fără dispozitiv de
autoblocare se face după aceeaşi tehnică, asistenta
menţinând însă oarecare presiune la nivelul braţelor
pensei, pentru a evita pierderea conţinutului.
La „preluare”, porţiunea activă a pensei este prinsă de
asistentă în podul palmei mâinii stângi, pentru e evita
pierderea conţinutului. Pensele dentare fără dispozitiv
de blocare nu sunt răsucite în poziţia „de predare” ca în
cazul celorlalte instrumente; conţinutul pensei este
îndepărtat, iar pensa este aşezată direct în tava pentru
instrumente.
Obiectele de dimensiuni reduse, de ex. aplicatoarele cu
vată sunt „predate” în aceeaşi manieră cu celelalte
instrumente de mână.
Substanţele medicamentoase, cimenturile etc. se
plasează pe plăcuţă ţinută în mâna dreaptă a asistentei,
în zona „de lucru”, după „predarea” instrumentului
aplicator, de ex. fuloar. În mâna stângă asistenta poate
ţine o compresă de tifon pentru a şterge instrumentul de
lucru.
Transferul foarfecilor se face deasemena prin mâna
stângă a asistentei, care ţine instrumentul de partea
activă, cu mânerele uşor desfăcute, cu o direcţie
paralelă cu cea a mânerului ce urmează a fi „preluat”.
Medicul operator prezintă instrumentul precedent în
vederea preluării şi schimbă poziţia mâinii drepte,
introducând policele şi indexul sau mediusul în inelele
cu care mânerele foarfecilor sunt prevăzute.
9

Prin tehnica unimanuală pot fi transferate şi instrumente
mai voluminoase, cum sunt piesele dentare. Acest lucru
este posibil mai ales în cazul uniturilor dentare cu afetul
pieselor dentare situat în faţa pacientului (transtoracic).
Sunt preferabile, în acelaşi sens, uniturile dentare la
care dispunerea pieselor la nivelul afetului are
distribuţia logică de utilizare, de ex. aspiratorul şi
spray- ul de apă-aer spre asistentă, piesele dentare spre
medic, cu turbina (cea mai frecvent folosită) plasată în
zona
cea mai apropiată operatorului. În ansamblu, toate
piesele trebuie să fie accesibile asistentei, fiind prima
responsabilă de manevrarea directă a acestora.
Asistenta aşază piesa dentară paralel cu axul
instrumentului ce urmează a fi transferat.
În cazul în care instrumentul ce va fi schimbat este o
altă piesă dentară, poate fi folosită aceeaşi priză la
„preluare” (cu degetele 4 şi 5).
La uniturile de tip „split” (cu afetul pieselor situat într-
un corp distinct), distanţa la care piesele pot fi plasate
faţă de asistentă depăşeşte adesea 50 cm. Adesea, în
aceste din urmă cazuri, medicul va fi obligat să renunţe
la metoda ergonomică de lucru, pentru a accesa direct
piesele dentare.
Tehnica bimanuală este utilizată pentru instrumente
voluminoase cum ar fi cleştii; mişcarea presupune ca
asistenta să „preia” instrumentul folosit cu mâna stângă
şi să „predea” noul instrument cu mâna dreaptă. Evident
că în această situaţie nu mai pot fi ţinute simultan spray-
ul de apă-aer şi aspiratorul.
Tehnica „ascunsă” se adresează seringii, cleştilor de
extracţie sau altor instrumente a căror vedere ar spori
anxietatea pacientului. Uzual, transferul se face în zona
aflată sub bărbia pacientului, aflată astfel în afara
câmpului său vizual. Unii medici preferă transferul
seringilor prin spatele pacientului (zona pasivă), dar
această metodă cere din partea asistentei o mişcare
amplă (de clasa a V-a), care contravine principiilor
ergonomice. Din raţiuni de siguranţă, transferul
serignilor trebuie făcut cu exactitate maximă. Ordinea
operaţiilor este următoarea:
Se transferă o compresă pentru uscarea câmpului
operator. Este recomandabilă şi utilizarea prealabilă a
unui anestezic topic sub formă de gel, cu ajutorul unui
aplicator cu vată.
Capacul protector al acului este slăbit prin răsucire şi
ruperea sigiliului. Seringa este ţinută de către asistentă
în mâna dreaptă, în timp ce mâna stângă face o priză
fermă pe faţa dorsală a mâinii drepte a operatorului,
menţinută în supinaţie, cu degetele 2-5 întinse şi cu
policele îndreptat în sus. Cu mâna dreaptă, asistenta
poziţionează inelul seringii peste police, iar corpul
seringii între degetele index şi medius ale medicului.
1
 operatorului, evitând orice contact cu acul contaminat.
După „preluarea” seringii, asistenta „predă” medicului
o compresă sterilă pentru a face hemostaza la nivelul
înţepăturii.

Asistenta retrage cu atenţie capacul protector al acului,

menţinând priza fermă cu mâna stângă a mâinii drepte a
medicului, pentru a evita orice mişcare bruscă a
acestuia.
După ce şi-a retras mâna dreaptă, asistenta poate elibera Ulterior, asistenta repoziţionează capacul acului cu
mâna dreaptă a medicului, semnalizând astfel că seringa ajutorul dispozitivului de protecţie.
este pregătită. Asistenta aşază apoi capacul acului în
dispozitivul de protecţie. În cazul copiilor, asistenta îşi
poate ulterior aşeza uşor mâinile peste toracele
pacientului, pentru a preveni mişcările bruşte ale
acestuia.

În cazul în care s-a scurs soluţia anestezică s-a scurs în

afara locului de injecţie, asistenta poate face spălarea
cavităţii bucale cu spray-ul de apă, urmată apoi de
aspiraţie.

„Preluarea” seringii se face apoi într-o manieră similară

operaţiei de „predare”: cu mâna stângă asistenta
stabileşte o priză fermă asupra mâinii drepte a

Bibliografie
Finkbeiner BL. Four-Handed Dentistry Revisited. J Contemp Dent Pract 2000;(1)4: 074-
086
Finkbeiner BL. Four-Handed Dentistry: Instrument Transfer. J Contemp Dent Pract 2001;
(2)1: 057-076
Finkbeiner BL. Selecting Equipment For The Ergonomic Four-Handed Dental Practice. J
Contemp Dent Pract 2001 Nov;(2)4: 044-052