La data de 15 martie 2016, S.M. a chemat în judecată pe fosta soție, G.T.

solicitând instanței ca
prin hotărârea ce o va pronunța, să încuviințeze ca minorul R.T. să poarte numele lui S.M.
S-a reținut că, în fapt, în perioada 1 ianuarie 2012-15 ianuarie 2013, S.M. și G.T. au fost
căsătoriți, iar la data de 20 septembrie 2013 s-a născut minorul R.T., despre care S.M. afirmă că
este fiul său. Mai mult, S.M. spune că R.T. are statutul unui copil născut în timpul căsătoriei,
motiv pentru care, potrivit Codului civil, acesta ar trebui să poarte numele tatălui său.
În întâmpinare, pârâta G.T. a solicitat respingerea cererii ca nefondată, având în vedere că la data
nașterii copilului, cei doi nu mai erau căsătoriți, divorțul fiind pronunțat la data de 15 ianuarie
2013 și în consecință, R.T. are statutul unui copil a cărui filiație a fost stabilită în afara căsătoriei,
deci era cu neputință ca S.M. să fie tatăl copilului.
Instanța de judecată a admis cererea și a încuviințat ca minorul să poarte numele lui S.M.

Identificați „anomaliile juridice” și soluționați speța.

R.T. are statutul unui copil a cărui filiație a fost stabilită în timpul căsătoriei.

Copilul fiind născut la data de 20 septembrie 2013 , iar divorțul fiind pronunțat la data de 15
ianuarie 2013, intervelaul de timp fiind de 8 luni și 5 zile, acesta poate avea statutul unui copil
născut în timpul căsătoriei, deoarece conform art. 414 ”Copilul născut sau conceput în timpul
căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”, astfel S.M. poate fi tatăl copilului.

La maternitate, s-a stabilit filiația față de mamă și, ulterior, tatăl recunoaște și el copilul, numele
de familie poate rămâne cel al mamei.

Instanța de judecată, conform art. 449 din codul civil și art. 64 al. 2 din Codul familiei, poate
încuviinta ca minorul să poarte numele parintelui față de care i-a fost ulterior stabilită filiația,
respectiv numele reclamantului. Însă având în vedere că tatăl a solicitat acest lucru abia după
aproximativ 2 ani și jumătate consider că instanța nu ar trebui să încuviințeze purtarea numelui
reclamantului, ci purtarea ambelor nume de familie, atât al mamei cât și al tatălui.