U8 IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE (I)

Timp alocat: 2,5 ore

Obiectivele unității de învățare:

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi reuşi să:

- Înțelegeți noțiunea de identificare persoanei fizice și a natura juridică a elementelor

de identificare;

- Înțelegeți și să operați cu principalele caracteristici ale numelui și modalitățile de modificare

și schimbare ale acestuia;

A. Identificarea persoanei fizice

1. Noţiune.
2. Natura juridică a atributelor de identificare

B. Numele persoanei fizice

1. Noţiune şi caractere juridice
2. Numele de familie şi prenumele
3. Pseudonimul şi porecla

I. TEORIE.
A. IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE. Noţiune. Natura juridică a atributelor de identificare

1. Noțiune. Prin identificarea persoanei fizice se înţelege individualizarea persoanei fizice (omul, privit
ca titular de drepturi subiective civile şi de obligaţii civile) în raporturile juridice, deci determinarea
poziţiei sale în viaţa juridică.
În dreptul civil, principalele mijloace (atribute) de identificare a persoanei fizice sunt:

-numele,

-domiciliul şi

- starea civilă.

Există însă şi alte mijloace de identificare: cod numeric personal, amprenta genetică, etc.

2. Natură juridică - atributele de identificare a persoanei fizice sunt drepturi nepatrimoniale.

În mod excepţional, unele atribute de identificare a persoanei fizice, care însă aparţin altor ramuri de drept,
iar nu dreptului civil, nu sunt drepturi subiective (de exemplu, persoană cu cazier judiciar, recidivist). În
consecinţă, atributele de identificare a persoanei fizice prezintă acele caractere juridice care sunt ale
drepturilor nepatrimoniale. Astfel:

- au ca obligaţie civilă corelativă acea obligaţia generală şi negativă de a nu li se aduce atingere,

obligaţie ce revine tuturor celorlalte subiecte de drept (sau, cum se spune în doctrină, sunt opozabile erga
omnes);
- sunt inalienabile (totuşi, există o excepţie în privinţa numelui, în sensul că, în condiţiile legii, este
posibilă o transmisiune sui-generis);
- sunt insesizabile;
- sunt imprescriptibile extinctiv (cu excepţia unor acţiuni de stare civilă) şi achizitiv; - nu sunt
susceptibile de exercitare prin reprezentare (unele excepţii există în privinţa numelui şi a stării civile); -
aparţin oricărei persoane fizice.
La aceste caractere juridice comune, vom mai adăuga şi acele caractere proprii fiecărui atribut de
identificare a persoanei fizice (de exemplu, unitatea numelui, stabilitatea, unicitatea şi obligativitatea
domiciliului, indivizibilitatea stării civile).

B. NUMELE

1. Noţiune. Numele este acel atribut de identificare a persoanei fizice care constă în cuvintele prin care
aceasta se individualizează în familie şi în societate, cuvinte stabilite, în condiţiile legii, cu această
semnificaţie.
Caractere juridice:

- drept absolut;
- inalienabilitate;
- imprescriptibilitate;
- legalitate; - e stabilit, modificat sau schimbat numai în condițiile legii. -
personalitate;
 - unitate;
- universalitate.

Terminologie:
- lato sensu – numele de familie și prenumele – ex. Silvian Marghiloman.

- stricto sensu- doar numele de familie – ex. Marghiloman.

Reglementare:

- art. 82-85 NCC, art. 254 şi urm. NCC

- Legea 105/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă,
precum şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale
administrativă a numelor persoanelor fizice - Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

2. Natură juridică.

Este un drept personal nepatrimonial, fiind un element al personalităţii. Reglementarea art. 254 NCC
privind protecţia dreptului la nume este subsumată Titlului V „Apărarea drepturilor nepatrimoniale”.

3. Prerogative.

Mai întâi, potrivit art. 82 NCC orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii,
adică dreptul de a-l folosi. Ca protecţie juridică art. 254 NCC dispune că cel al cărui nume este contestat
poate să ceară instanţei judecătoreşti recunoaşterea dreptului său la acel nume.

În al doilea rând, titularul are dreptul de a solicita corectarea greșelilor de scriere/spunere a numelui
său.

În al treilea rând, cel care este lezat prin uzurparea, în tot sau în parte, a numelui său poate să ceară
oricând instanţei judecătoreşti să dispună încetarea acestei atingeri nelegitime.

În fine, se vorbește și despre dreptul la ... uitarea numelui, în materia protecției datelor cu caracter
personal (art. 77 NCC).

NCC reglementează special cu titlu de noutate protecţia juridică a numelui, prin reglementarea protecției
drepturilor personaliltății. Această protecţie juridică poate fi accesată sau continuată şi după decesul
titularului în condițiile art. 256 NCC. Astfel, acțiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat
poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soţul supraviețuitor, de oricare
dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până
la gradul al patrulea inclusiv.
 4. Structură [art. 83 NCC]

- numele (de familie)

- prenumele

Legea permite adoptarea unui singur prenume, dar el poate fi compus din mai multe particule separate prin
cratimă (ex. Silvian-Silviu).

B. NUMELE (DE FAMILIE).

1. Noțiune – particula reglementată de lege cu această semnificație. Are ca scop identificarea în societate
prin apartenența la o anumită familie.

2. Stabilirea numelui de familie al copilului (şi a prenumelui)

Art. 82 NCC prevede că orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii. Aşadar,
stabilirea numelui nu se face decât în condiţiile legii, textele fiind de strictă interpretare.

Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi poate fi modificat prin efectul schimbării stării
civile, în condiţiile prevăzute de lege. Este normal să se întâmple asta, întrucât atestă apartenența la o
familie.

În funcţie de situaţia juridică în care se găseşte copilul la naştere, trebuie deosebite trei ipoteze de stabilire
a numelui de familie, anume:

- ipoteza copilului din căsătorie;

- ipoteza copilului din afara căsătoriei;
- ipoteza copilului născut din părinţi necunoscuţi (a copilului care, până la înregistrarea naşterii, nu are
filiaţia stabilită nici faţă de mamă, nici faţă de tată).

a) În cazul copilului din căsătorie:

➢ Dacă părinții au nume de familie comun, copilul va avea, în mod obligatoriu, acest nume de familie (art.
449 alin. 1 NCC). Este vorba despre o regulă imperativă, legea nepermiţând dobândirea de către copil a
unui alt nume de familie decât numele de familie comun al părinţilor.

➢ Dacă părinţii copilului din căsătorie nu au nume de familie comun (deci, la încheierea căsătoriei, fiecare
şi-a păstrat numele de familie avut anterior căsătoriei), atunci stabilirea numelui de familie al copilului se
 face prin învoiala părinţilor (art. 449 alin. 2NCC), învoială ce trebuie consemnată într-o declaraţie scrisă
şi semnată de ambii părinţi. Atunci când părinţii nu se înţeleg, stabilirea numelui de familie al copilului
se face, după ascultarea prealabilă a părinţilor, de către instanţa de tutelă.

Este de reţinut că, indiferent de cine stabileşte numele de familie al copilului (părinţii sau instanța de
tutelă), urmează a se alege doar una dintre următoarele posibilităţi:

➢ copilului i se va stabili, ca nume de familie, numele de familie al tatălui;

➢ copilului i se va stabili, ca nume de familie, numele de familie al mamei;

➢ copilului i se va stabili, ca nume de familie, acel nume de familie rezultat din reunirea numelor de
familie ale părinților.

Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere. Legea limitează
numărul cuvintelor care pot fi atribuite cu semnificaţia de prenume la 3 şi nu conţine vreun criteriu de
determinare a prenumelui, ceea ce înseamnă că, în principiu, părinţii au o libertate deplină în această
privinţă. Este interzisă înregistrarea de către ofiţerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a
altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului, după caz.
Cum se aplică însă în practică... vedem pe la TV – Laptop, Bemveu, etc.

b) În ipoteza copilului din afara căsătoriei, trebuie să deosebim după cum, la naştere, copilul are stabilită
filiaţia numai faţă de un părinte (de regulă, faţă de mamă) sau filiaţia copilului a fost stabilită concomitent
faţă de ambii părinţi (art. 450 NCC).

În cazul în care, la naştere, copilul are stabilită filiaţia numai faţă de un părinte, atunci el dobândeşte
numele de familie pe care îl are acest părinte.

Dacă, la naştere, copilul din afara căsătoriei a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi (mai exact,
ambii părinţi au recunoscut copilul mai înainte de sau, cel mai târziu, o dată cu declararea naşterii acestuia),
atunci numele de familie al copilului se stabileşte ca în cazul în care ar fi vorba despre numele de familie
al copilului din căsătorie, ai cărui părinţi nu au nume de familie comun.

În cazul în care la data declarării naşterii, copilul are stabilită filiaţia numai faţă de un părinte, acesta din
urmă va fixa cuvântul sau cuvintele având semnificaţia de prenume. Dacă la data declarării naşterii, copilul
are stabilită filiaţia faţă de ambii părinţi, atunci, în privinţa stabilirii prenumelui, se va proceda ca şi în
cazul copilului din căsătorie.

c) Uneori, filiaţia unui copil născut nu este stabilită nici faţă de mamă, nici faţă de tată. Este cazul copilului
 găsit, născut deci din părinţi necunoscuţi, precum şi al copilului abandonat de către mamă în spital, dacă
identitatea mamei nu poate fi stabilită

Numele de familie şi prenumele copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi cele ale copilului
care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termenul prevăzut de
lege, se stabilesc prin dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile
legii speciale (art. 84 alin. 3 NCC).

3. Modificarea numelui de familie

Fiind strâns legat de raporturile de familie, numele de familie al unei persoane fizice poate suferi anumite
modificări determinate de schimbările intervenite în starea civilă a acelei persoane.

Prin modificarea numelui de familie înţelegem înlocuirea acestuia datorită unor schimbări intervenite în
starea civilă a persoanei respective. Schimbările de stare civilă care conduc sau pot conduce la modificarea
numelui de familie pot fi grupate după cum urmează:

- schimbări în filiaţia persoanei fizice;

- schimbări determinate de instituţia adopţiei;
- schimbări generate de instituţia căsătoriei.

a) Schimbările în filiaţie care determină sau pot determina modificarea numelui de familie sunt următoarele:

- stabilirea, prin recunoaştere voluntară sau prin acţiune în justiţie, a filiaţiei copilului născut din
părinţi necunoscuţi;
- stabilirea, prin recunoaştere voluntară sau prin acţiune în justiţie, a filiaţiei copilului din afara
căsătoriei şi faţă de al doilea părinte;
- admiterea acţiunii în tăgăduirea paternităţii;
- admiterea acţiunii în contestarea recunoaşterii voluntare de filiaţie sau admiterea acţiunii în
declararea nulităţii recunoaşterii voluntare de filiaţie, precum şi admiterea acţiunii în contestarea filiaţiei
faţă de mamă atunci când filiaţia rezultă din certificatul de naştere fără însă a exista o folosinţă a stării
civile conformă cu acest certificat ori a acţiunii în contestarea existenţei împrejurărilor care să facă
aplicabilă prezumţia de paternitate.

b) Cât priveşte incidenţa instituţiei adopţiei asupra modificării numelui de familie, este necesar să
avem în vedere nu numai încuviinţarea adopţiei, ci şi desfacerea adopţiei, precum şi declararea nulităţii
(desfiinţarea) adopţiei.
 c) Modificări datorate (cauzate?! ;)) de căsătorie.

Modificarea numelui de familie poate să intervină sau, după caz, intervine ca efect al:

a) încheierii căsătoriei în sensul că viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să
ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de
dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

b) divorţului
“Art. 383. - (1) La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat
în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ. (2) Pentru motive
temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să
încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.
(3) Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii
soţi poartă numele dinaintea căsătoriei. “

c) declarării nulităţii căsătoriei

În acest caz, indiferent de buna sau reaua credinţă a soţilor singura sluţie este revenirea la numele dinaintea
căsătoriei. efectele nulității!

În schimb, încetarea căsătoriei prin

d) decesul unuia dintre soţi nu atrage niciodată modificarea numelui de familie al soţului care a rămas în
viaţă.

Dacă legea deschide doar puține posibilități pentru stabilirea și modificarea numelui, o supapă e
reprezentată de posibilitatea ca, pentru motive temeinice să se obțină schimbarea pe cale administrativă a
numelui.

4. Schimbarea numelui de familie (sau a prenumelui).

a) Noțiune. Prin schimbarea numelui de familie (sau a prenumelui) se înţelege înlocuirea, la cerere, a
numelui de familie (sau a prenumelui) cu un alt nume de familie (cu un alt prenume), prin decizie
administrativă.

b) Sediul materiei este Legea 105/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire
la actele de stare civilă, precum şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului
nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

c) Cazuri. Schimbarea poate interveni numai pentru motive temeinice şi nu prin simpla dorinţă a celui
 interesat.

5. Retranscrierea numelui de familie sau a prenumelui

a) Noțiune. Retranscrierea numelui de familie şi a prenumelui intervine atunci când numele de familie sau
prenumele a fost înregistrat în actele de stare civilă tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia
altei limbi.

b) Sediul materiei este Legea nr. 105/2022.

c) Condiții și procedură. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială la serviciul
public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în
păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă/se respinge de către primar. Pe baza acestei aprobări, se
efectuează menţiune pe marginea actelor de stare civilă respective.

C. PRENUMELE

Noțiune. particula reglementată de lege cu această semnificație. Are ca scop identificarea în societate și
în cadrul aceleiași familii. Atenție, persoana fizică are un singur prenume. Acesta poate fi însă compus din
mai multe particule (max. 3), potrivit Legii nr. 105/2022.
Prerogative, stabilire, modificare, retranscriere – văzute mai sus în paralel cu numele.

C. PSEUDONIMUL ŞI PORECLA.

Pseudonimul. Noțiune- este un fals nume pe care o persoană şi-l dă ei însăşi. Regula este
autodesemnarea, şi nu există nici obligaţia îndeplinirii unor formalităţi sau purtarea lui.

Deşi rolul pseudonimului este mai restrâns decât al numelui, fiind cantonat de regulă în sfera creaţiei literar
artistice, pseudonimul este protejat juridic! ca şi dreptul la nume, în condiţiile art. 254 NCC.

Porecla. Noțiune- este atribuită de alţii şi nu are vreo valoare juridică civilă nefiind protejată în dreptul
civil. Are utilizare (juridică) în dreptul penal, în scop de evidență – ex.: individul cu numele- Dorin
CIORDEALĂ, zis și (poreclă) ”Găsitorul”.