1.

Componentele esențiale a modelului conceptual a Virginiei Henderson:

postulate, valori și elemente.
Postulate:
 Orice ființă umană tinde spre independență și o dorește.
 Individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale
 Când una din nevoi rămâne nesatisfăcută, individul nu este „complet”, „întreg”,
„independent”
Valori sau credințe:
 Asistenta posedă funcții care îi sunt proprii
 Când asistenta preia din roșuș medicului, ea cedează o parte din funcțiile sale
unui personal necalificat
 Societatea așteaptă din partea asistentei un serviciu pe care nu-l poate primi de la
nici un alt personal
Elemente (dau sens vieții profesionale):
 Scopul profesiei
1. A ajuta pacientul să-și obțină independența (satisfacirea nevoilor)
2. Favorizarea vindecarea
3. A asista spre un sfârșit demn
 Obiectivul activității
1. Individul, bolnav sau sănătos formează un tot întreg cu nevoi comune
tuturor ființelor umane
2. Manifestarea nevoilor- diferită de la un individ la altul
 Rolul activitații
1. Suplinire a dependenței (ceea ce nu poate face persoana)
2. Prin îngrijire acordată persoana să-și satisfacă cerințele mai ușor și fără
handicap
 Dificultățile înainte de pacient (sursa sau sursele de dificultate)
1. Dificultațile întâlnite de pacient sunt cauzate de o lipsă: de forță, de
voință, de cunoștințe (dificultățile țin de competența asistentei, este
important să cunoaștem care lipsă reprezintă sursă de dificultate, nu toate
dif sunt legate de profesiunea asistentei)
 Intervenția acordată persoanei
1. Va fi orientată spre lipsă și are rol de a spori (crește) independența
persoanei.
2. Este inițiativă proprie
 Consecințele
1. Obținem „ameliorarea” dependenței
2. Sau „câștigarea” independenței
Rezultat este atingerea scopului propus

2. Administrarea parenterală a medicamentelor - definiţie. Caracteristica

seringelor. Avantajele și dezavantajele administrării parenterale.
 Definiție:
este administrarea substanțelor medicamentoase cu ajutorul
injecțiilor, evitând tubul digestiv, prin urmare medicamentele nu se distrug sub
acțiunea fermenților digestivi.
 Avantaje:
 1. Absorbția ușoară, efectul se instalează rapid;
2. Dozajul este precis, absorbția nefiind în funcție de condițiile specifice din
tubul digestiv;
3. Medicamentele sensibile la acțiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate
sau modificate în stomac sau intestin;
4. Se pot introduce medicamente și în caz de intoleranță digestivă;
5. Se administrează în tulburări de deglutiție;
6. Când calea enterală este contraindicată;
7. În caz de hemoragii sau intervenții pe tubul digestiv;
8. La bolnavii inconștienți.
 Dezavantaje:
1. Administrare traumatizantă;
2. Administrarea necesită personal calificat;
3. Administrarea presupune costuri suplimentare datorită recipientelor,
proceselor tehnologice, sterilizare;
4. Intoleranța locală.
 Caracteristica seringelor: ambou, corpul seringii, piston
1. Tipuri de seringi: pentru tuberculină
2. Pentru insulină
3. De tip Jane sau Guyon
4. Acul este format din: ambou, canulă, bizou, lumen și teacă de protecție

3. Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a organelor toracice

(pregătirea psihică și fizică a pacientului, materialele necesar, îngrijirea după
tehnică).
 Pregătirea psihică a pacientului:
1. se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii, precum şi
condiţiile în care se efectuează (examinarea în obscuritate şi cu
ajutorul unor aparate speciale)
 Pregătirea fizică a pacientului:
1. se dezbracă regiunea ce urmează a fi examinată
2. la femei, părul lung se leagă pe creştetul capului
3. se îndepărtează mărgelele şi lănţişoarele de la gât cât şi obiectele
radioopace din buzunar
4. se ridică pansamentul (dacă există) de pe regiunea ce urmează a fi
explorată
5. dacă membrul examinat nu poate fi menţinut fără atele în poziţia
necesară, se vor folosi atele transparente pentru raze X se
administrează pacientului un medicament analgezic, în cazul în care
mişcările îi provoacă dureri( fracturi, luxaţii, artrite acute)
6. se efectuează o clismă evacuatoare, în cazul radiografiei oaselor
bazinului; nu se execută în traumatisme recente
7. se administrează substanţe de contrast după ce în prealabil s-a făcut
testarea pacientului, sau se umple cavitatea articulară cu aer sau
oxigen, pentru evidenţierea cartilajelor articulare – daca medicul
 solicită
8. se ajută pacientul să se aşeze şi să păstreze poziţia indicata de medic în
funcţie de regiunea ce se examinează
 Materiale necesare:
1. Aparatul
2. Mănuși sterile
 Îngrijire după tehnică:
1. După examinare pacientul este condus în salon și supravegheat de catre
asistentul medical.

4. Normele de protecţie şi tehnica securităţii muncii. Asigurarea igienei personale a

asistentului medical şi folosirea echipamentului de lucru.
 Norme de protecție și tehnica securității muncii:

1. Identificarea Riscurilor: Este esențial să se identifice și să se evalueze riscurile

asociate fiecărui tip de activitate medicală. Aceasta include analiza locului de
muncă, a echipamentelor și a substanțelor chimice utilizate.
2. Instruirea Personalului: Asistentul medical trebuie să primească instruiri adecvate
privind normele de protecție și tehnica securității muncii. Aceasta include
cunoașterea procedurilor de urmat în caz de situații de urgență și modul corect de
utilizare a echipamentului de protecție.
3. Echipamente de Protecție Individuală (EPI): Asistentul medical trebuie să poarte
EPI adecvate, cum ar fi mănuși, măști, ochelari de protecție și halate, în funcție
de tipul de activitate desfășurată. Utilizarea corectă a acestor echipamente este
crucială pentru prevenirea contaminărilor.
4. Ergonomie: În asistența medicală, prevenirea problemelor legate de postură și
efort fizic excesiv este esențială. Organizarea spațiului de lucru și utilizarea
corectă a echipamentelor pot contribui la menținerea unui mediu ergonomic.
 Asigurarea Igieniei Personale:
1. Igiena Mâinilor: Spălarea regulată a mâinilor este esențială pentru prevenirea
răspândirii infecțiilor. Asistentul medical ar trebui să își spele mâinile cu apă și
săpun sau să folosească dezinfectant pentru mâini în conformitate cu protocoalele
instituționale.
2. Igiena Corporală: O igienă personală adecvată, inclusiv schimbarea regulată a
uniformei și a încălțămintei, contribuie la prevenirea contaminării și menținerea
unui mediu de lucru curat.
 Folosirea Echipamentului de Lucru:
1. Instruirea în Utilizare: Personalul medical trebuie să fie instruit corespunzător în
privința utilizării corecte a echipamentelor medicale și a dispozitivelor, cum ar fi
monitoarele, defibrilatoarele, și altele.
2. Verificarea Periodică: Echipamentele trebuie să fie verificate și întreținute
periodic pentru a se asigura că funcționează corespunzător. Orice defecțiune sau
problemă trebuie raportată și remediată în mod prompt.
 3. Dezinfectarea Echipamentelor: După fiecare utilizare, echipamentele medicale
trebuie dezinfectate conform protocoalelor stabilite pentru a preveni transmiterea
infecțiilor.

5. Pregătire a pacientului pentru explorarea cu izotopi radioactivi(pregătirea

psihică și fizică a pacientului, materialele necesar, îngrijirea după tehnică).
 Pregătirea Psihică a Pacientului:
1. Informare Detaliată: Pacientul trebuie informat cu privire la procedura, scopul
acesteia și la avantajele în diagnosticare. Explicarea clară și răspunsurile la
întrebările pacientului pot contribui la reducerea anxietății.
2. Consiliere: În cazul în care pacientul este anxios sau are temeri legate de radiații,
este important să se ofere consiliere și să se discute beneficiile procedurii în
comparație cu riscurile implicate.
3. Asistență Psihologică: Unele clinici pot oferi asistență psihiatrică sau suport
psihologic pentru pacienții care resimt anxietate sau stres semnificativ înainte de
procedură.
 Pregătirea Fizică a Pacientului:
1. Regim Alimentar și Hidratare: În funcție de tipul de investigație, pacientului i se
poate cere să urmeze un anumit regim alimentar sau să consume cantități mari de
lichide înainte de procedură.
2. Întreruperea Medicamentelor: Pacientul poate fi sfătuit să întrerupă anumite
medicamente înainte de procedură, deoarece acestea pot afecta rezultatele
examinării. Cu toate acestea, acest aspect trebuie discutat cu medicul înainte de a
opri administrarea oricărui medicament.
 Materiale Necesare pentru Tehnică:
1. Substanța Radiactivă: Se utilizează izotopi radioactivi, care sunt administrați
pacientului prin injecție intravenoasă, oral sau inhalare, în funcție de procedura
specifică.
2. Aparatură de Imagistică: Gammacamera sau alte echipamente de detectare a
radiațiilor sunt necesare pentru a obține imagini precise ale organelor și
țesuturilor interne.
 Îngrijire După Tehnică:
1. Monitorizarea: După administrarea izotopului, pacientul poate fi monitorizat
pentru a se asigura că este în regulă și că nu prezintă reacții adverse imediate.
2. Izolare Temporară: În unele cazuri, pacientul poate fi sfătuit să evite contactul
prelungit cu alte persoane pentru o perioadă de timp pentru a minimiza expunerea
la radiații.
3. Instrucțiuni Post-procedură: Pacientul va primi instrucțiuni specifice cu privire la
activitățile pe care trebuie să le evite pentru o anumită perioadă după procedură și
cum să gestioneze eventualele simptome sau reacții adverse.
 6. Injecţia intradermică. Definiţie, scop, materiale necesare, pregătirea
bolnavului, locului. Tehnica efectuării.
 Definiția: Injecția intradermică este o procedură medicală în care un
medicament este administrat în stratul superficial al pielii, numit derm. Acest
tip de injecție este adesea utilizat pentru teste alergice sau pentru administrarea
unor vaccinuri specifice.
 Scopul:
1. Teste alergice, pentru a evalua reacția la diverse substanțe.
2. Administrarea unor vaccinuri specifice care necesită o reacție locală la nivelul
pielii.
 Materiale necesare:
1. Seringă: De obicei, se utilizează o seringă cu un ac scurt și subțire, de calibru
26 sau 27.
2. Ac intradermic: Ac cu vârf ascuțit pentru a pătrunde ușor în stratul dermic al
pielii.
3. Substanța de administrat: De obicei, este vorba despre un alergen pentru teste
alergice sau un vaccin specific.
 Pregătirea bolnavului:
1. Explicare și consiliere: Pacientului i se explică procedura și scopul acesteia, și
se răspund întrebărilor pentru a reduce anxietatea.
2. Consentiment informat: Pacientul trebuie să își dea consimțământul informat
înainte de a se efectua injecția intradermică.
 Locul: Antebrațul
 Tehnica efectuării:
1. Pregătirea materialelor: Asigură-te că ai toate materialele necesare pregătite și
că seringa și acul sunt sterile.
2. Igienizarea mâinilor: Spală-ți bine mâinile înainte de a începe procedura.
3. Pregătirea locului: Curăță zona antebrațului cu un dezinfectant.
4. Alegerea unui unghi potrivit: Se folosește un unghi de aproximativ 5-15 grade
între ac și piele.
5. Introducerea acului: Acul se introduce cu grijă în stratul dermic al pielii,
formând un mic blestem, fără a pătrunde în țesuturile subiacente.
6. Administrarea substanței: Medicamentul sau alergenul este injectat lent în
stratul dermic.
7. Formarea unui chist superficial: După administrare, se formează un chist
superficial sub piele, indicând că substanța a fost corect administrată în stratul
intradermic.
8. Evaluarea reacției: În cazul testelor alergice, se monitorizează reacția locală,
cum ar fi apariția unei mici umflături sau roșeață.

7. Gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală. Definirea noţiunilor.

Clasificarea deşeurilor (deşeuri nepericuloase şi periculoase).
 Definirea Noțiunilor:
1. Deșeuri Medicale (Deseuri Sanitare): Acestea sunt materialele reziduale
rezultate din activitățile medicale, inclusiv din spitale, clinici, laboratoare și
alte facilități de îngrijire a sănătății.
2. Gestionarea Deșeurilor Medicale: Este procesul de colectare, transport, tratare,
eliminare sau reciclare a deșeurilor medicale într-un mod sigur și ecologic.
 Clasificarea Deșeurilor:
 Deșeuri Nepericuloase:
Deșeuri Menajere: Deșeuri obișnuite generate de persoanele în viața de zi
cu zi, cum ar fi hârtie, plastic, sticlă, etc.
Deșeuri Generale din Activitatea Medicală: Deșeuri care nu prezintă un
pericol biologic sau chimic semnificativ, cum ar fi hârtia, cartonul sau
ambalajele curate.
 Deșeuri Periculoase:
Deșeuri Infecțioase: Deșeuri care conțin sau pot conține agenți patogeni
(bacterii, virusuri), cum ar fi materialele utilizate în tratamentul pacienților
infectați.
Deșeuri Chimice: Substanțe chimice utilizate în procedurile medicale,
precum soluții dezinfectante sau medicamente expirate.
Deșeuri Radioactive: Materiale care conțin sau sunt contaminate cu izotopi
radioactivi, cum ar fi echipamentele medicale folosite în radioterapie.
Deșeuri Farmaceutice: Medicamente expirate sau neutilizate care trebuie
eliminate în conformitate cu reglementările specifice.

 Managementul Deșeurilor Medicale:

1. Colectarea:
Deșeurile trebuie colectate separat în funcție de categoria lor (nepericuloase,
infecțioase, chimice, radioactive, farmaceutice).
2. Transportul:
Asigurarea unui transport sigur și etichetarea corespunzătoare a deșeurilor
pentru a preveni contaminarea și expunerea accidentală.
3. Tratarea:
Procese precum incinerarea, sterilizarea, sau alte metode specifice pentru
fiecare tip de deșeu pentru a le face inofensive și a reduce impactul asupra
mediului.
4. Eliminarea sau Reciclarea:
Eliminarea finală a deșeurilor sau reciclarea lor în conformitate cu normele
și reglementările locale și naționale.
5. Documentare și Monitorizare:
Înregistrarea și monitorizarea adecvată a cantităților și tipurilor de deșeuri
generate, colectate și eliminate pentru raportare și conformitate.

8. Date generale asupra administrării medicamentelor.

1. Definiție:
Administrarea medicamentelor se referă la procesul de oferire a medicamentelor
pacienților în scopul tratării sau prevenirii bolilor.
2. Tipuri de Administrare:
Orală: Prin gură, sub formă de comprimate, capsule, lichide sau suspensii.
Intravenoasă (IV): Prin vene, direct în sânge.
Intramusculară (IM): În mușchi.
Subcutanată (SC): Sub piele.
Topicală: Pe piele sau membranele mucoase.
Inhalată: Prin inhalare directă în sistemul respirator.
3. Scopuri ale Administrării Medicamentelor:
Tratarea bolilor.
Ameliorarea simptomelor.
Prevenirea bolilor.
 Controlul sau menținerea stării de sănătate.
4. Responsabilități ale Personalului Medical:
Evaluarea Pacientului: Includerea istoricului medical, alergiilor și a altor
factori relevanți.
Prescrierea: De către medic, care determină doza, calea de administrare și
frecvența administrării.
Administrarea corectă: Asigurarea că pacientul primește medicamentul
potrivit, la doza potrivită și prin calea potrivită.
Monitorizarea: A efectelor medicamentului și a eventualelor reacții adverse.
Educația Pacientului: Despre medicamente, doze, interacțiuni și alte
informații relevante.
5. Formele de Medicamente:
Comprimate: Formă solidă.
Capsule: Formă solidă învelită într-o capsulă.
Lichide: Sub formă de siropuri, suspensii sau soluții.
Injectabile: Prin injecție intravenoasă, intramusculară sau subcutanată.
Topice: Creme, unguente sau patch-uri cutanate.
6. Considerații Importante:
Alergii: Verificarea alergiilor cunoscute ale pacientului la medicamente.
Interacțiuni Medicamentoase: Evaluarea posibilelor interacțiuni cu alte
medicamente pe care pacientul le ia.
Doze Corecte: Asigurarea că se administrează doze precise, conform
prescripției medicale.
Siguranța Pacientului: Reducerea riscului de reacții adverse sau efecte
secundare.
7. Înregistrare și Documentare:
Înregistrarea Administrării: Documentarea precisă a momentului, dozei și
căii de administrare.
Raportarea Efectelor Secundare: Comunicarea oricăror efecte secundare sau
reacții adverse observate.

9. Pregătirea pacientului pentru explorări radiologice (metodele radiologice,

pregătire pentru explorări radiologiee.
 Metode Radiologice Comune:
1. Radiografia: Imaginea este obținută prin trecerea razelor X prin corpul
pacientului, iar țesuturile absorb diferit aceste raze, formând o imagine pe o
plăcuță sau un ecran.
2. Tomografia Computerizată (CT): Imagini detaliate ale structurilor interne
sunt obținute prin combinarea mai multor imagini cu raze X, folosind un
computer.
3. Rezonanța Magnetică (RMN): Utilizează câmpuri magnetice și unde radio
pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului.
4. Ecografia: Folosește unde sonore pentru a crea imagini ale organelor
interne sau a altor structuri.
 Pregătirea pentru Explorările Radiologice:
a. Radiografia:
Pregătire generală: Pacientul trebuie să poarte o haină de spital și să
îndepărteze obiectele de metal care ar putea interfera cu imaginile, precum
bijuterii sau obiecte metalice din buzunare.
Pregătire specifică: Unele examinări pot necesita pregătire specială, cum ar
fi nemâncarea sau nu consumul de lichide înainte de un anumit timp.
b. Tomografia Computerizată (CT):
Condiții specifice: Unele examinări pot necesita contrast oral sau intravenos,
iar pacientul trebuie să fie informat dacă este necesar să nu mănânce înainte
de examen.
Conștientizare privind claustrofobia: CT-ul poate fi realizat într-un tub
deschis sau într-un scanner mai îngust. Pacienților claustrofobi li se poate
oferi o pregătire adecvată.
c. Rezonanța Magnetică (RMN):
Eliminarea obiectelor metalice: Pacientul trebuie să îndepărteze toate
obiectele metalice, inclusiv bijuterii și clești de păr. Este important să se
informeze asupra oricăror implanturi metalice sau dispozitive medicale
implantate.
d. Ecografia:
Hidratare: Pentru anumite tipuri de ecografie, pacientul poate fi sfătuit să bea
cantități suplimentare de apă înainte de examen pentru a umple vezica
urinară și a îmbunătăți vizualizarea.
 Informații pentru Pacient:
 1. Alergii: Pacienții trebuie să informeze personalul medical despre orice
alergii la substanțe de contrast sau la alte substanțe utilizate în timpul
investigației.
2. Stare de Sănătate: Informații despre sarcină, prezența unor afecțiuni
medicale sau administrarea anumitor medicamente sunt esențiale pentru a
adapta examinarea la nevoile individuale ale pacientului.
 Conștientizarea Aspectelor Emoționale:
Explorările radiologice pot provoca anxietate sau neliniște la unii pacienți.
Personalul medical ar trebui să ofere informații detaliate, să răspundă la
întrebări și să ofere sprijin emoțional, mai ales în cazul unor proceduri mai
complexe sau în cazul pacienților care se confruntă cu temeri specifice.

10. Rolul lui Florens Nigtinghale în dezvoltarea profesiei de asistent medical.

 Fondatoarea Asistenței Medicale Moderne:

Florence Nightingale este considerată fondatoarea asistenței medicale
moderne și a înființat prima școală de asistenți medicali în 1860, la Spitalul
St. Thomas din Londra. Această școală a stabilit standardele pentru educația
și pregătirea profesională a asistenților medicali.
 Reforma Sistemului de Sănătate Militar:
În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), Florence Nightingale a fost
numită pentru a gestiona îngrijirea medicală a soldaților britanici. Ea a
introdus măsuri de igienă, gestionare a deșeurilor și a introdus sisteme de
evidență pentru a monitoriza pacienții, contribuind semnificativ la reducerea
mortalității.
 Emphasis pe Igienă și Preventie:
A promovat cu fermitate igiena și prevenția bolilor, recunoscând importanța
condițiilor sanitare pentru prevenirea infecțiilor. A introdus practici de
curățenie și igienă în spitale și a evidențiat legătura dintre mediul
înconjurător și starea de sănătate.
 Inovații în Administrarea Spitalelor:
Florence Nightingale a dezvoltat și a implementat sisteme de administrare a
spitalelor, inclusiv organigrame și proceduri standardizate. Ea a introdus
ideea de a evalua performanța spitalelor prin rapoarte statistice și evidență
riguroasă.

 Educație Profesională:
 Fondarea școlii de asistenți medicali a fost parte a eforturilor sale de a
îmbunătăți educația și pregătirea profesională a asistenților medicali.
Aceasta a pus baza pentru profesionalismul în domeniul asistenței medicale
și pentru formarea de specialiști bine pregătiți.
 Advocacy pentru Drepturile Pacienților:
Florence Nightingale a fost o susținătoare puternică a drepturilor pacienților.
Ea a pledat pentru respectarea demnității și a drepturilor pacienților, în
special a celor în stare gravă sau vulnerabili.
 Contribuții la Statistica Medicală:
A adus contribuții semnificative la dezvoltarea statisticii medicale, folosind
datele pentru a evidenția factorii care influențează sănătatea populației și a
promovat utilizarea datelor în luarea deciziilor de sănătate publică.