Temperamentul în

Teoria lui Carl Gustav

Jung: O Explorare
Profundă

Proiect realizat de Ionașcu Octavian

 Cuprins

01 02 03 04
Biografia lui Carl Teoria Aplicații Practice și Bibliografie
Gustav Jung dezvoltată de Relevanța
acesta Contemporană
01
Biografia lui Carl Gustav Jung
Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice.
A făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich și
medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și,
concomitent, de cercetarea experimentală și teoretică. Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, acesta
având o influență decisivă asupra lui Jung. Este atras în special de cercetările acestuia legate de isterie și de
vise. Ruptura cu Freud este marcată de apariția lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung
încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian și o implicită critică a acestuia. Această ruptură îl va
duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca
dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experiența clinică.
Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona și
India.
În 1935 este ales președinte al „Societății elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“.
În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zürich, se
înființează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internațională de psihologie analitică“, având
drept temă teoriile jungiene. Își petrece ultimii ani de viață la Bollingen, lângă Zürich, unde își redactează
memoriile.
02 Teoria dezvoltată
de Jung
Introversia și extraversia
Teoria lui Jung prevedea inițial că psihototipurile propuse sunt valori extreme ale scării.
Majoritatea oamenilor se găsesc undeva la mijloc - sunt ambiversări. Jung a scris că un
extrovertit sau un introvert „pur” ar fi primit mai devreme sau mai târziu de către un psihiatru.
Prin urmare, nu vă grăbiți să vă atribuiți unuia dintre aceste tipuri.
Unii oameni cred că introvertiții sunt oameni ciudați, nu foarte buni sau chiar maniaci. De fapt,
introvertiții nu renunță în situații dificile, uneori mai inteligente și mai fiabile decât multe
extrovertite. Acestea din urmă au, de asemenea, multe calități pozitive. Definirea tipului
psihologic de atitudine ca fiind bun sau rău este greșită. Este ca și cum ai compara focul și apa
- nu poți spune ce este mai bine sau mai rău, sunt complet diferite.
Clasificarea lui Jung descrie modul în care o persoană își reaprovizionează energia. Introvertiții
fac asta din singurătate, extrovertiți - din comunicarea cu oamenii din jur. Primul lucru pe care
trebuie să-l știți este că tipurile de personalitate discutate sunt complet opuse.
Această diferență este evidentă pentru toți oamenii care nici măcar nu sunt familiarizați cu
psihologia. Toată lumea este familiarizată cu persoane închise greu de înțeles (introvertite) și
deschise - amuzante sau scandaloase, dar inteligibile pentru alții în emoțiile și sentimentele
lor (extrovertiți). Un astfel de opus fundamental potrivit lui Jung se observă la orice persoană
cu o personalitate formată, indiferent de statutul social și de educație.
03
Mă consider o persoană introvertită deoarece vorbesc cu persoanele pe care deja le cunosc doar
când trebuie, dar nu-mi place să vorbesc cu oameni străini deoarece mi se pare că nu știu despre ce
să discut și nu mă simt comfortabil.
În primul rând, îmi place să stau în casă, să ascult muzică și să mă joc pe calculator.
În al doilea rând, nu-mi place să vorbesc despre pasiunile și sentimentele mele deoarece cred că
ceilalți vor râde de mine.
Dacă cineva se ceartă cu mine, prefer să pierd cearta pentru că nu-mi place să vorbesc mult.
În concluzie, cred că temperamentul unei persoane poate spune multe despre aceasta prin
limbajul fizic și comportamentul acesteia.
03 Teoria lui Ivan Pavlov
În anii 1890, Pavlov a investigat funcția gastrică a câinelui prin externalizarea glandei
salivare pentru a putea colecta, măsura și analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare,
în condiții diferite. El a observat că aceștia au tendința de a saliva înainte ca hrana să
ajungă în cavitatea lor bucală, și a început investigarea acestei "secreții psihice", cum a
numit-o el. A decis că aceasta este mult mai interesantă decât chimia salivei, și a
schimbat scopul cercetării sale, efectuând o lungă serie de experimente în care a
manipulat stimulii care apăreau înainte de aducerea hranei. El a stabilit de aici legile
fundamentale pentru apariția și eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe condiționale"
— adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condițional, ca
urmare a unor experiențe precedente ale animalului. Aceste experimente au fost
efectuate în anii 1890 și 1900, și au fost puse la dispoziția cercetătorilor occidentali prin
traducerea unor experiențe individuale, dar au devenit disponibile în totalitate în limba
engleză printr-o carte publicată în 1927.
03 Psihologia in domeniul
securității naționale
Psihologia aplicată în domeniul securităţii naţionale vizează, în primul rând, asigurarea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.
Principalul obiectiv îl reprezintă examinarea psihologică a subiecţilor, în vederea evaluării şi determinării compatibilităţilor dintre
capacităţile intelectuale, abilităţile psihice generale, structura de personalitate şi cerinţele specifice posesorului şi utilizatorului de
armament şi muniţie. De asemenea, un alt obiectiv important al acestui domeniu este adaptarea personalului la mediul de muncă specific,
creşterea eficienţei personale şi menţinerea sănătăţii psihice.
Această ramură a psihologiei s-a dezvoltat tot mai mult în ultimul timp, mai ales dacă analizăm multitudinea de evenimente care se
petrec în jurul oamenilor şi impactul lor asupra psihicului acestora. Mai ales în cadrul activităţilor cu grad ridicat de risc este necesară
prezenţa unei astfel de structuri, deoarece pot exista evenimente cu impact negativ asupra psihicului angajaţilor din respectivele unităţi.
Prevenirea precum şi tratarea unor astfel de evenimente traumatizante revin psihologilor specializaţi. Multitudinea de accidente,
atentate, omoruri sau sinucideri au făcut ca să se pună foarte mare accent pe evaluările psihologice în domeniul securităţii şi nu numai.
Astfel, observăm că un scop important al evaluărilor din această ramură constă şi în necesitatea de a găsi resurse umane compatibile
activităţilor specifice.
 Bibliografie
1)https://ro.wikipedia.org/wiki/Carl_Gustav_Jung
2)https://hipnoza.ro/introvert-sau-extrovert-tipurile-de-personalitate-
jung/
3)https://elsa.decorexpro.com/ro/introvert-i-ekstravert-kto-eto-chem-
oni-otlichayutsya-harakteristiki/
4)https://ro.wikipedia.org/wiki/Ivan_Pavlov
5)https://www.cabinetpsihologie.net/servicii/PADSN/scop-
PADSN.html