RECENZIE

Moara cu noroc de Ioan Slavici

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă apărută în volumul „Novele din popor”
în 1881. Este structurată în 17 capitole.
Ioan Slavici s-a născut în anul 1848 la Șiria, jud. Arad și a fost scriitor, jurnalist și
pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. Prozator ardelean,
precursor al lui Liviu Rebreanu, a fost un autor moralist, un fin psiholog, un creator de
tipologii.
Este o nuvelă psihologică ce urmărește traiectoria morală și tortura interioară a unui
om simplu care vrea să-și depășească propria condiție. Tema nuvelei o reprezintă consecințele
nefaste ale dorinței de înavuțire, în momentul când aceasta pune stăpânire pe om,
influențându-i destinul pe măsură ce se îndepărtează di ce în ce mai mult de la principiile etice
și morale fundamentale.
Nuvela are prin definiție puține personaje, aceștia fiind: Ghiță, omul cinstit care va fi
supus unor încercări, Ana, soția sa, bătrâna, soacra lui Ghiță, Lică, sămădăul care le va da
viața peste cap, cei doi copii și polițaiul Pintea.
Ghiță este nemulțumit de condiția sa de om sărac și vrea să se mute, să cumpere o
cârciumă într-un colț uitat de lume. Formează un cuplu fericit cu Ana și se înțelege bine și cu
soacra, deci va fi susținut în decizia sa de întreaga familie. Lucrurile păreau că merg pe o
pantă ascendentă până când în viața lor apare sămădăul Lică, un om puternic, temut de
oamenii din zonă și care face afaceri ilegale. Ghiță se va simți amenințat și pe bună dreptate
pentru că Lică îi dă clar de înțeles că dacă nu face ce vrea el, nu va sta mult în acea cârciumă.
Să rămână cinstit, dar să zboare din acel loc sau să se alieze cu acel om fioros? Frământarea
lui începe din acest punct și îl va transforma într-o brută, dar ceea ce face greșit este că se
îndepărtează de femeia care îl iubește și pe care o iubește și îi ascunde temerile sale. Împreună
ar fi luat cea mai bună decizie, dar el devine solitar și crud, pe când ea nu știe ce să mai facă
să-i intre în voie. Îl vedem cum nu doarme noaptea gândindu-se ce să facă, se împrietenește
până la un punct cu jandarmul Pintea și îi promite că îl va ajuta să-l prindă pe Lică, dar nu
merge până la capăt. Ghiță este un personaj slab, care încolțit de oameni vicioși și răi, forțat
de împrejurări devine exact ceea ce ura la început și ce nu credea că va ajunge vreodată
Locul desfășurării acțiunii, Moara cu noroc, este un simbol: pentru călătorii obosiți de
drum, prilej de bucurie, un ceas de răgaz, dar pentru cei care au trăit în ea, locul în care
familia lor se va dezbina, se vor îndepărta până se vor omorî între ei și vor distruge și locul
acela.
Bătrâna este vocea sorții, cea care, cumva, prin înțelepciunea dată de vârstă, știe că se
va sfârși rău. La început face cum vrea ginerele său, dar are reineri în privința dorinței lui de
îmbogățire, presimte că acest lucru nu se poate face decât prin căi necurate.
Este interesant de văzut procesul de conștiință al lui Ghiță pe tot parcursul cărții: cum
se opune ideii de ilegalitate, cum se teme, cum se gândește la Ana și la copii, cum prevede
viitorul, câte întrebări își pune, cum încearcă să reziste răului care îl corupe încet-încet. În
fond, Ghiță este doar un om bun care, plecând de la ideea de a oferi familiei sale un trai mai
bun, a fost atras în noroi, în întuneric de către un om mai puternic decât el. Drumul spre Rai
este pavat cu intenții bune. Într-un fel, Ghiță este și mândru pentru că dacă nu ar fi fost, s-ar fi
întors fără nicio problemă în locul din care venise, dar pentru el acea decizie era un pas înapoi
pe care nu voia sa-l facă.
Moara cu noroc prezintă anumite similarități cu Crimă și pedeapsă de F. Dostoievski
din punct de vedere al procesului de conștiință, doar că la Ghiță chinul are loc dinainte să
ucidă. Crima este într-un fel eliberarea lui, și-a vărsat furia pe Lică asupra Anei care s-a trezit
prinsă la mijloc și a cedat celui mai puternic. Destinul pedepsește abaterile de la moralitate
prin mâna lui Ghiță, apoi prin însăși mâna lui Lică. Aflând trădarea Anei, Ghiță o omoară, iar
Lică se sinucide decât să fie arestat.
Pentru ca locul să se purifice, să devină curat din nou, cârciuma arde. Doar bătrâna și
copiii scapă, semn că doar cei nevinovați au fost cruțați de mâna dreapta a destinului.
Este o carte intrigantă, interesantă, care merită a fi citită, de aceea vă invităm la
lectură!