Curs 1

Statul
 Societatea umana reprezinta un ansamblu unitar complex si sistematic de relatii intre oameni, istoriceste
determinate, si este conditia si rezultatul activitati oamenilor de creare a bunurilor materiale si a valorilor
spirituale necesare traiului individual si colectiv.
 Societatea umana poate sa existe, sa se dezvolte si sa impuna numai structuri organizate, iar structura
care s-a impus, a resistat si inca mai rezista este statul.
 Stiintific, statul are 2 acceptiuni:
o Una larga, data de unitatea a trei elemente definitorii:
 Respectiv teritoriu
 Populatia (natiunea)
 Suveranitatea (capacitatea de a exercita puterea de guvernare pe teritoriu si pentru
natiunea respectiva)
o Una restransa, in sensul unei forme organizata a puterii
Biserica
 In cel mai simplu sens, biserica este un spatiu consacrat celebrarii unui cult crestin.
 Din punct de vedere administrativ, este o institutie de drept care isi exercita autoritatea in anumite limite,
dependent de opinii si interese omenesti, subiective si schimbatoare.
 Din punct de vedere religios, Sfanta Biserica isi are normele de viata de la Dumnezeu, fiind extensiunea
comunitara a lui Hristos, sau organismul celor adunati in Hristos, ei constituind trupul tainic al Lui, Hristos
fiind Capul – „Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui Mantuitor si este” (Efeseni 5, 23).
 Biserica se afla intre legile pozitive, create de om, si Legea cea noua, data de Iisus Hristos – „Porunca
noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul” (Ioan 13, 43)
Dreptul
 In conceptia stiintifica pozitiva, dreptul reprezinta, in cea mai larga expresie , un ansamblu de norme
juridice, adoptate de catre stat, reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rangul de lege, reguli a caror
aplicare este realizata de bunavoie si, in caz de constrangere , prin forta coercitiva a statului.
 Dreptul pozitiv nu poate exprima decat nevoile sociale ale unei colectivitati constituite in forma politica,
fiind indisolubil legat de societate – Ubi societas ibi jus, dar si ubi jus ib societas.
 Putem imparti dreptul in drept laic (secular) si drept sacru (religios)
 Dreptul religios, la randul sau poate fi impartit in mai multe ramuri:
o Crestin
o Mozaic
o Musulman
 Dreptul bisericesc, care se mai numeste si canonic, este dreptul religiei crestine sau suma principiilor si
normelor de drept dupa care se conduc confesiunile crestine.
Dreptul canonic
 Cuvantul „canon” provine de la cuvantul grecesc kanon, care inseamna „regula”. Astfel, primele norme din
cadrul Bisericii au fost desemnate cu termenul de „canoane”, pentru a nu se confunda cu cealalta
acceptiune a legii in greaca „nomos” care se referea la legea civila.
 Dreptul canonic este un drept dualist, care include atat elementul realist (exclusivist si materialist), cat si
pe cel de natura idealista (Divinitatea).
 Aceasta natura idealista este defapt vointa lui Dumnezeu manifesta direct prin revelatia supranaturala si
Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
 Obiectul dreptului canonic este ansamblul normelor si obiceiurilor care reglemnteaza functionarea
bisericii, ca institutie de drept si raporturile dintre aceasta si membrii sai, celelalte culte religioase si fata
de stat, precum relatiile dintre credinciosi.
 Dreptul canonic este direct subordonat scopului si ratiunii de a fi a Bisericii, servind atat ca un sistem de
norme juridice complex, cat si ca un element adiacent parcurgerii caii Mantuirii.

1
Curs 9.03

Izvoarele de drept canonic

● În teoria generala a dreptului, termenul de izvor de drept are semnificația de sursă, de factor
de determinare și creare a dreptului.
● Izvoarele de drept canonic pot fi împărțite în doua mari categorii, generale valabile, respectiv:
○ Izvoarele de drept divin - jus divinum
○ Izvoarele de drept pozitiv - jus positivum
● în rândul primei categorii, avem Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, care reprezinta
adevărurile revelate de credință și normele morale desprinse din acestea.

Sfanta Scriptură
● Sfanta Scriptură este alcătuită din doua cărți, Vechiul Testament și Noul Testament, al căror
conținut a fost stabilit prin Canonul 60 al Sinodului local din Laodicea (364)
● Aceasta a fost scrisa sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinde adevăruri de credință și norme
de purtare. "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre
mustrare, spre îndreptare, spre inteleptirea cea întru dreptate" (II Timotei 3, 16).
● Dreptul divin din Noul Testament a stat la baza constituirii Bisericii, desăvârșind, după
cuvintele lui Iisus Hristos, legea veche (a lui Moise). "Să nu socotiți ca am venit sa stric Legea
sau proorocii; n.am venit sa stric, ci sa împlinesc" (Matei 5, 17).

Sfânta Tradiție
● Sfanta Tradiție s.a păstrat în epoca apostolica prin viu grai. "Credința este din auzire, iar
auzirea prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10, 17)
● Aceasta cuprinde toate învățăturile care au rămas nealterate în Bisericile creștine de
pretutindeni și de-a pururea și, totodată completează și lămurește Sfânta Scriptură. "Și alte
multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor sai, care nu sunt scrise în cartea aceasta" (Ioan
20, 30)
● Începând cu secolul al II-lea, numeroase învățături au fost fixate într-o serie de documente,
cum ar fi Hotărârile sinoadelor, care cuprind Canoanele Sfinților Apostoli și Canoanele
Sinoadelor Ecumenice, ce formează colecția de canoane fundamentale ale bisericii.
● Sfanta Tradiție are doua trăsături fundamentale: vechimea și universalitatea.

Canoanele Sfinților Apostoli

● Primele îndrumări canonice sunt formulate în cadrul Sinodului Apostolic de la Ierusalim, în
jurul anului 50. Sinodul, prezidat de Sf. Ap. Iacov, a afirmat principiul sinodalitatii în Biserică,
evidențiat prin folosirea pluralului în formula: "Pârutu-s-a Duhului Sfânt și nouă" (F. Ap. 15,
28)
● Canoanele Sfinților Apostoli deși sunt denumite în acest sens, nu au fost scrise efectiv de
Sfinții Apostoli, ci de ucenicii acestora, păstrându-se, însă, prin tradiție, conținutul nealterat al
învățăturii acestora.
● Canoanele Sfinților Apostoli sunt grupate într-o colecție de 85 de canoane, întărite prin Can. 2
ale Sinodului VI ecumenic (Trulan, 691-692).

Hotărârile Sinoadelor Ecumenice

● Hotărârile Sinoadelor Ecumenice sunt acele decizii aprobate în cadrul adunărilor de episcopi
din întreaga Biserica creștină, înainte de Marea Schismă din 1054. Acestea au fost în număr
2
 de șapte: Sinodul I ecumenic (Niceea, 325),Sinodul II ecumenic (Constantinopol, 381),
Sinodul III ecumenic (Efes, 431), Sinodul IV ecumenic (Calcedon, 451), Sinodul VI ecumenic
(numit și Sinodul Trulan, 691-692), Sinodul VII ecumenic (Niceea, 787).
● Sinoadele locale, spre deosebire de cele ecumenice, care au fost universale, au statuat doar
pentru anumite zone. Totuși, ele au fost incluse în dreptul bisericii în vaza Can. 2 al Sinodului
VI ecumenic (Trulan, 691-692). Printre Sinoadele locale se numără: Sinodul din Cartagina
(256), Sinodul din Ancira (314), Sinodul de la Neocezareea (314), Sinodul din Antiohia (341),
Sinodul de la Gangara (343), Sinodul din Laodiceea (349), Sinodul de la Sardica (343),
Sinodul de la Constantinopol (394), Sinodul din Cartagina (419).

Canoanele Sfinților Părinți

● Canoanele Sfinților Părinți nu sunt canoane în înțelesul specific al acestui cuvânt, ci sunt
rânduieli pe care le.au stabilit ocazional un număr de Sfinți Părinți, în legătură cu diverse
probleme practice ale vieții bisericești, fără a fi redactate în chipul obișnuit al canoanelor
propriu-zise
● Unele dintre acestea sunt simple rostiri sau enuntari de păreri ale Sfinților Părinți, pe când
altele sunt extrase târzii din unele scrieri, ba chiar din unele scrisori ale lor.
● Acestea au fost selecționate de Sinodul VI ecumenic (Can. 2),fiind sistematizate și normate.

Obiceiul de Drept Canonic

● Obiceiul de Drept Canonic. Din puncte de vedere istoric, primele reguli, au avut forma de
porunci.
● Numai o parte din aceste reguli s-au fixat în scris, pe când restul, cea mai mare parte, s.a
transmis pe cale orala, din generație în generație, formând astfel, obiceiuri de drept.
● În Dreptul Canonic, obiceiul juridic are 3 elemente caracteristici: sa fie în deplina concordanta
cu normele Bisericii, sa fie admis prin consensul întregii Biserici și, spre deosebire de obiceiul
din viata de stat, obiceiul de drept canonic poate sa fie contrar legii scrise, în cazul în care
încălca învățătura de credință sau normele religios-morale ale Bisericii.

Legile Seculare
● Legile seculare- în teoria generala a dreptului, legea este definita ca fiind actul normativ cu
forța juridică superioara, adoptata de organul suprem al puterii de stat. În general însă, legea
are o accepțiune mai larga, ce acoperă ansamblul dispozițiilor normative cuprinse în Legea
fundamentala și actele normative ce formează dreptul intern.
● Legile seculare constituie izvor de drept pentru dreptul canonic, deoarece Biserica respecta
legislația Statului. De altfel, conform legii nr 489/2006 cultele din România prezintă Guvernului
statutele și codurile canonice pentru recunoașterea lor, devenind astfel, parte integranta și din
dreptul laic.
Izvoarele derivate
● Izvoarele derivate ale dreptului canonic sunt:
○ Hotărârile secundare emise de sinoade particulare sau locale, altele decat cele ce fac
obiectul sinoadelor ecumenice sau ale ierarhilor Bisericesti pentru teritoriile bisericesti
pe care le pastoresc
○ Jurisprudenta instantelor de drept canonic
○ Doctrina canonica

3
 ● Toate aceste produc efectele numai daca nu sunt contrare izvoarelor fundamentale de drept
si ajuta la o mai buna organizare a vietii bisericesti in general

PRINCIPIILE DREPTULUI CANONIC

 Principiile de drept sunt acele prescriptii fundamentale ale continutului totalitatii normelor de
drept.
 Termenul de principiu provine din latinescul “principium”, care inseamna inceput, baza, punct de
plecare sau element fundamental.
 Dreptul canonic are la baza o serie de principii care pot fi definite ca temeiurile care stau la baza
fiintei dreptului canonic sau prin care se elaboreaza randurile canonice.
 Exista 9 principii de drepturi canonice: Principiul ierarhic, sinodal, organic, teritorial, jurisdictional,
nomocanonic, autonomiei. autocefaliei, iconomiei.
1. Principiul ierarhic:
- Este randuiala potrivit careia Biserica se organizeaza, lucreaza si se
conduce in mod ierarhic.
- Ierarhia este de 2 tipuri: sacramentala si jurisdictionala.
o Ierarhia sacramentala are la baza taina hirotomei in cele 3 trepte
(diacon, preot si episcop), fiind asadar o institutie de origine divina,
provenita de la Iisus Hristos. Harul primit la hirotomi, primit prin
punerea mainilor, se da odata pt totdeauna.
o Ierarhia jurisdictionala este ierarhia instituita de Biserica (instituirea
umana), aparuta din motive pastoral-misionare. Ierarhia jurisdictionala
se dezvolta orizontal, in cadrul fiecarei trepte.
2. Principiul sinodal:
- Este randuiala potrivit careia organele de conducere ale Bisericii sunt cele
sinodale sau ca Biserica, in toata activitatea ei, ia deciziile in comun cu toti .
- Are 4 temeiuri:
a) Temeiul comunitar, deoarece omul este creat dupa chipul si asemanarea
Sf. Treimi si deci, are un chip comunitar, motiv pt care nu poate trai decat
in comunitate de persoane. Pacatul a rupt comuniunea si dintre om si
Dumnezeu si dintre oameni. Hristos este cel care reface comuniunea prin
Mantuire, care mai este numita si unirea cu Hristos.
b) Temeiul istoric, pt ca sinodalitatea s-a manifestat inca de la inceput, prin
Sinodul Apostolic de la Ierusalim, ecumenice si comuniunea dintre
reprezentantii Bisericii locale, sub forma pentarhiei (cele 5 Biserici vechi:
Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim.
c) Temeiul canonic, intrucat principiul sinodal este exprimat in canoane:
 Can. 34 Ap. : „Episcopii fiecarui neam sa-si aleaga pe intaiul
dintre ei”
 Can. 1 Ap: „Orice episcop sa fie hirotonit de 2 sau 3 episcopi”
d) Temeiul liturgic, deoarece in cadrul Sf. Liturgii, la citirea dipticelor sunt
pomeniti cei care nu se mai afla in comunitate.
3. Principiul constitutional bisericesc:
- Este randuiala potrivit careia intre membrii Bisericii, atat mirenii cat si clericii,
exista o interdependenta.

4
 - Sf. Scriptura vorbeste despre modelarile Bisericii, care trebuie sa fie in
armonie, dar in acelasi timp intr-un raport de interdependenta.
- Acestea armonizeaza cele 2 principii anterioare, deoarece daca s-ar exagera
p. ierarhic s-ar ajunge la clericalism, si daca s-ar accentua principiul
sinodalitatii s-ar ajunge la pardomentarism.
4. Principiul teritorial:
- Este randuiala potrivit careia impartirea unitatilor bisericesti locale si face
dupa impartirea administrative-teritoriala a statului.
- A fost stability prin Can. 17 al Sinodului IV “ Impartirea parohiilor sa urmeze
alcatuirilor civile si de stat”.
- Reforma administrative a imparatului Diocletian a adus la impartirea
imperiului roman in: cetati, provincii, dieceze si prefecturi.
- Biserica a preluat aceasta impartire si in jurul cetatilor a intemeiat episcopii,
in jurul provinciilor, a diecezilor – arhiepiscopie si a prefecturilor- patriarhilor.
5. Principiul jurisdictional
- Este randuiala potrivit careia taina hirotonia se savarseste numai cu o
destinatie precisa si predefinita. Acest principiu are fundament biblic intrucat
in Sf. Scriptura ni se spune ca hirotoniile se faceau in cetati , deci cu o
anumita destinatie.
- Can. 6 al Sinodului IV, stabileste ca hirotonia se face cu destinatie, iar
incalcarea acestei prevederi duce la anularea hirotoniei.
- Formulari similar sunt si in alte canoane: Can. 2 al Sinodului II, care prevede
ca episcopii sa nu treaca peste dieceza lor.
- Can. 8 al Sinodului I enunta un principiu derivat din principiul jurisdictional:
sa nu fie 2 episcopi intr-o cetate.
- Can. 10 al Sinodului Iv interzice ca un cleris sa aiba 2 jurisdictii.
6. Principiul nomocanonic
- Este randuiala potrivit careia Biserica se conduce atat dupa legi proprii, cat si
dupa legile de stat, atata timp cat acestea nu contravin credintei crestine.
- Nomocanoanele sunt acele colectii de legi bisericesti si legi de stat,
imparatul Teodosie al II lea fiind cel care a dat legilor bisericesti puterea
legilor de stat.
- Traditia nomocanonica s-a transmis si la statele byzantine si post-bizantine.
Asa a aparut si la români pravilele (termenul sclav pt. nomocanon), ca niste
corpuri de legi de stat si legi bisericesti.
- In sec. XIX, sub influenta iluminismului apusean, a inceput desfiintarea
principiului nomocanonic – prin separatia legislatiei de stat de legislatia
bisericeasca.
- Acesta a fost continutul principal si al reformelor juridice ale lui A. I. Cuza.
7. Principiul iconomiei.
- Este randuiala potrivit careia sfintele canoane pot fi aplicate cu ocrivie
(rigoare, strictete, suveranitate) sau cu iconomie (exceptie, derogare,
acomodare), atunci cand acrivia ar fi daunatoare.
- Se intemeiaza pe faptul ca dreptul bisericesc considera legile ca prescriptii
pe care autoritatea bisericeasca le poate aplica, in functie de imprejurari, fie
cu ingaduinta, fie cu asprime.
- Presupune scaderea rigorii dispozitiilor canonice sau chiar suspendarea
bisericeasca, in functie de interesul Bisericii si cel al credinciosilor.
5
 - Biserica poate “sa indulceasca” severitatea prescriptiilor canonice, insa doar
in imprejurari exceptionale si doar pentru motive binecuvantate.
- Aplicarea economiei bisericesti nu implica niciodata abrogarea canonului si
implicit incalcarea acriviei.

8. Principiul autocefaliei
- Este randuiala canonica potrivit careia o unitate bisericeasca, ierarhic,
sinodal si teritorial determinate, se conduce in mod complex, independent de
alte unitati, de acest fel, cu care pastreaza in mod obligatoriu, unitatea
dogmatica, canonica si cultica.
- Prin autocefalie se determina in principiu pozitia de independenta deplina a
unei Biserici locale in raporturile interortodoxe “Episcopii diecezelor sunt
opriti de a trece peste hotarele diecezelor lor pt hirotonie sau alte treburi
bisericesti” (Can II, Sinodul II)
9. Principiul autonomiei
- Cuprinde: autonomia bisericeasca externa si interna.
- Autonomia bisericeasca externa este randuiala potrivit careia biserica este
independenta fata de toate organizatiile si institutiile din afara ei, in primul
rand fata de stat, cee ace inseamna ca Biserica isi poate elabora legile ei
propria.
- Nu poti impune ca biserica sa aiba alte principii si credinte.
- Autonomia bisericeasca trebuie sa fie recunoscuta la randul ei de stat, acolo
unde statul nu recunoaste autonomia bisericeasca se creeaza o stare de
conflict si persecutie.

Curs 30.03

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA SI FUNCTIONAREA BISERICII

 Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie autocefala, cu titulatura" Patriarhia romana" pe
teritoriul statului român și cuprinde pe toți credincioșii de religie- creștin Ortodoxa din tara, bucurandu se
de toate libertățile și drepturile asigurate și garantate prin Constituţie și prin legile Statului român
 În cadrul statului, Biserica Ortodoxa Romana este una din cele 14 organizatii religioase autonome sau
culte religioase recunoscute de stat, sub denumirea de " cult ortodox"
 Ca Biserica ortodoxa locala națională, autocefala, este unitara în organizarea sa și își păstrează unitatea
dogmatica, canonica și a Cultului cu Biserica Ecumenica a răsăritului, de tradiție constantinopolitana
 Sub aspect instituțional, Biserica Ortodoxa Romana are:
o Organizare centrala ( art 8 dim Statutul BOR) cu organe proprii:
 Organe deliberative ( Sfântul Sinod și Adunarea Nationala Bisericească )
 Organe executive ( Consiliul Național Bisericesc și Administrația Patriarhală)
 În fruntea acestora se găsește Patriarhul ca intaistator
o Organizarea locala - alcătuită din multe parti componente ( parohia, protopopiatul, eparhia,
mitropolia și manastirea ), fiecare cu organe de conducere proprii
 Biserica mai dispune de organe disciplinare și de judecata:
o Pentru clerici ( preoți, diaconi ) - Consistoriul disciplinar protopopesc, Consistoriul eparhial și
Consistoriul General Bisericesc
o Pentru monahi - Consiliul de judecata, Consistoriul monahal eparhial și Consistoriul monahal
central )
6
ORGANELE DELIBERATIVE CENTRALE
 Sfântul Sinod se compune din Patriarh ( ca președinte) și toți mitropoliții, episcopii și arhiereii vicari în
funcțiune ca membri
 Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate în Biserica Ortodoxa Romana pentru toate chestiunile
canonice și spirituale

 Atribuțiile Sfântului Sinod:

o Păstrarea unității dogmatice, canonice și cultice in Biserica Ortodoxa Romana
o Păstrarea unității dogmatice, canonice și a Cultului cu Biserica Ecumenica a Răsăritului și cu
celelalte Biserici Ortodoxe
o Tratarea oricărei chestiuni de dogmatica, canonica sau cultica și de a o rezolva în conformitate
cu învățătură și tradițiile Bisericii Ecumeice a Răsăritului
o Examinează alegerile de ierarhi și dacă aceștia îndeplinesc cerințele canoanelor
o Emite gramata pentru intronizarea Patriarhului
o Alege episcopii romanilor ortodocși de peste hotare
o Judeca le membrii sai iar ca instanta canonica de recurs judeca pe clericii sancționați cu
pedeapsa caterisirii sau a excluderii din cler
 Adunarea Nationala Bisericească este organul reprezentativ central al Bisercii OrtodoxeRomane și are
competente în toate problemele economico-administrative precum și în cele ce nu întra în competenta
Sfântului Sinod
 Atribuțiile Adunării Generale Bisercesti:
o Reglementează și conduce treburile patrimoniale, culturale și economice ale Bisericii
o Hotărăște asupra titulaturilor și întinderii eparhilor
o Reglementeaz și hotărăște asupra administrării bunurilor bisericești
o Verifica și aproba bugetul și contul de gestiune anual
ORGANELE EXECUTIVE CENTRALE:
 Consiliul Național Bisericesc este organul suprem administrativ pt afacerile întregii Biserici și tot odată
organul executiv al Sfântului Sinld și al Adunării Generale Bisericești
 El se compune din noua membri, trei clerici și sase mireni, aleși de Adunarea Nationala Bisericească pe
termen de 4 ani, precum și din consilierii administrativi, cu membrii permanenți
 Consiliul exercita o parte din Atribuțiile Adunării Naționale Bisericești între sesiunile acesteia, cu excepția
celor legate de aprobarea bugetului și a contului de gestiune, întocmește darea de seama anuala asupra
mersurilor treburilor Bisericești și exercita orice alte atribuții ce i se vor da de Adunarea Generala
Bisericească
 Patriarhul este Intai Statator între ierarhii Bisericii Ortodoxe Romane, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și
Arhiepiscop al Bucureștilor, cu următoarele atriburii:
o Convoacă și prezidează organele centrale deliberative ale Bisericii Ortodoxe Romane
o Duce la îndeplinire hotărârile acestora
o Reprezintă Patriarhia in justiției, în fata autorităților de stat și fata de terți
o Numește loctiitorii de mitropoliți, primește plângeri impotriva ierarhilor
o Exercita orice alte atribuții acordate lui prin canoane, legi și regulamente
 Patriarhul este "primus inter pares" în cadrul Sfântului Sinod având rolul de a prezida Sfântul Sinod,
nefiind, în afara gradului ierarhic superior celorlalți episcopi
 Aparatul prin care Patriarhul își exercita atributiile administrative este format din administrația Patriarhală,
cancelaria Patriarhală, corpul de inspecție și control

ORGANIZAREA LOCALA A BISERICII ORTODOXE ROMANE:

 Potrivit art 39 din Statut, organele locale sunt urmatoarele:

7
 o Mitropolia
o Eparhia
o Protopopiatul
o Manastirea
o Parohia
 Fiecare parte componenta se administrează și se conduce independent de alta parte de același grad,
modul lor de constituire și organele lor fiind identice la unitățile de acelasi fel (art 40 din Statut)
 Mitropolia ( art 111- 114) este unitatea administrativa Bisericească teritorială, formata dintr-un număr de
eparhii, sub conducerea organelor centrale mitropolitane ale puterii bisericești, în frunte cu un mitropolit
 În fiecare mitropolie, organul central de conducere deliberativa este Sinodul mitropolitan, alcătuit din
mitropolit și episcopii din subordinea sa
 Eparhia este unitatea administrativa Bisericească din cadrul unei mitropolii aflata sub conducerea
organelor centrale eparhiale ale puterii bisericești, în frunte cu un episcop eparhiot
 Conducerea eparhiei este realizata de episcop, ajutat de udmatoarele organe:
o Adunarea eparhială (organ deliberativ )
o Consiliul eparhial ( organ executiv al Adunării eparhiale )
o Consistoriul eparhial ( organ judiciar disciplinar, funcționând ca prima instanta si instanta
canonica de apel )
o Administrația eparhială ( organ executiv al lucrărilor administrative ale organelor delibdrative și
executive ale eparhiei) . Adunarea eparhială are competente în toate problemele
administrative, culturale sau economice și este compusa din 30 de membrii, 1/3 clerici și 2/3
laici sau mireni.
 Protopopiatul este o circumscripţie administrativa Bisericească care cuprinde mai multe parohii din aceiași
eparhie, toate aflate sub conducerea administrativa a unui protopop
 Parohia, comunitatea credincioșilor clerici și mireni, de religie creștin- Ortodoxa așezați pe un teritoriu
delimitat și organizați ca o unitate administrativ Bisericească locala sub conducerea organelor locale
colegiale de exercitare a puterii bisericești în frunte cu preotul paroh. Ca organe colegiale avem:
Adunarea Parohiala, Consiliul Parohial, Comitetul Parohial, iar ca organe individuale de conducere și
administrare: Preotul parohși epitropul

Procesul lui Iisus

 Contextul istoric
o Existenta unui conflict dintre Iisus si mai marii Iudeilor
 Iisus a intors mesele schimbatorilor de bani din Templu
 Falsa intelegere si raportare la idea mesianica a iudilor
 Universitatea Evangheliei
o Pretextul Imediat:
 Invierea lui Lazar
 Intrarea triumfala in Ierusalim
o Sinedriu era un organ politico-administrativsi tribunal ecleziastic suprem sub conducerea Marelui
Preot care, sub dominatia romana, erau puntea de legatura a cuceritorului roman cu poporul
dominat, facilitand in acest mod rezolvarea unor probleme administrative in raport cu cetatenii
teritoriului cucerit.
o Discutiile din Sinedriu
“Deci arhierii si fariserii au adunat sinedriul si ziceau: Ce facem, pentru ca Omul Acesta face multe
minuni?
Daca-L lasam asa toti vor crede in El, si vor veni romanii si ne vor lua tara si neamul.
Iar Caiafa, unul dintre ei, care in anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu stiti nimic;
Nici nu ganditi ca ne este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul….
Deci, din ziua aceea, s-au hotarat ca sa-L ucida.”

8
 (Ioan 11, 47-50, 53)

 Arestarea lui Iisus

o Arestarea din Gradina Ghetsemani s-a realizat de catre garda templului la porunca preotilor
conducatori si nu de catre soldatii romani.
o Iuda l-a identificat pe Iisus si o „multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la
batranii poporului” l-a arestat.
o Iisus a fost arestat in secret, in timpul noptii, si nu a fost acuzat oficial de nicio infractiune, ceea ce
constituie primele doua erori judiciare.
o Legea prevedea ca astfel de proceduri ca:
 Arestarea, interogatoriul, infatisarea in fata completului de judecata sa se realizeze pe timp
de zi
 Nu a existat nicio acuzatie clara care sa i se prezinte
 De la Anna la Caiafa
o Prima infatisare a lui Iisus a fost inaintea lui Anna, fostul mare Preot si socrul lui Caiafa
o Intalnirea cu Anna reprezinta doar „o cercetare prealabila”
o Interogatoriul:
 „Arhiereul L-a întrebat pe lisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
 lisus i-a răspuns: Eu am vorbit pe față lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în
templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.
 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. lată aceştia ştiu ce
am spus Eu.
 Și zicând El acestea, unul din slujitorii care erau de față, l-a dat lui lisus o palmă, zicând:
Aşa răspunzi Tu arhiereului?
 lisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce
Mă bați?"
(Matei 18, 19-23)
o Interogatoriul s-a realizat cu nerespectarea mai multor reguli:
 lisus a fost interogat fără a fi acuzat de nimic
 Anna nu avea dreptul să-l interogheze pe lisus
 era împotriva legii să se efectueze interogatorii noaptea
 era ilegal să fie lovit prizonierul în timp ce era interogat
o Aducerea lui lisus în fața lui Anna a avut ca scop creareal contextului în care să se contureze
anumite acuzații, tocmai pentru ca actele premergătoare judecăţii nu erau întemeiate și susţinute
cu probe
o După Anna, lisus a fost adus în fața lui Caiafa, Marele Preot şi ginerele lui Anna
o Împotriva lui lisus au fost aduși martori mincinoși
,,lar arhiereli, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui lisus, ca să-L
omoare. Și n-au găsit, deşi veniseră mulți martori mincinoşi" (Matei 26, 59-60)
o Acuzele aduse lui lisus
 Dărâmarea templului -,,Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc"
 Blasfemie „Şi arhiereul l-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. lisus i-a răspuns: Tu ai zis"
o ,,Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? lată acum ați auzit
hula Lui. Ce vi se pare? lar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte"
o Și în această etapă, sunt încălcate mai multe reguli:
 evenimentele se petrec tot noaptea
 împotriva lui lisus au fost aduşi martori mincinoși
 niciun proces nu putea fi ținut în alt loc decât Camera de Consiliu din templu, iar nu în casa
arhiereului

9
  chiar dacă Marele Preot avea calitatea unui judecător, el nu trebuia şi nu putea potrivit legii
să acuze în mod direct învinuitul

Judecata Sinedriului
o Împotriva tuturor regulilor de procedură ale timpului, Sinedriul s-a întrunit în miez de noapte,
nestatutar, cu doar o parte din cei 71 de înalți prelaţi şi a procedat la audierea lui lisus.
o Lui lisus i-au fost încălcate rând pe rând toate drepturile:
 a fost reținut fără a fi învinuit de ceva
 nu s-a bucurat de prezumţia de nevinovăţie
 a fost lipsit de apărare calificată
 a fost lovit înainte de a fi fost declarat vinovat pentru ceva
 şedinţa s-a ţinut noaptea în secret și nu ziua în public
 termenele au fost acordate fără a se respecta intervalul de o zi solară întreagă"
 judecătorii au administrat probe doar în detrimentul acuzatului fără a se preocupa în vreun
fel de apărarea acestuia
o Cel mai însemnat abuz procesual, a fost comis sub aspectul probatiunii, în sensul că acuzele
aduse nu au fost dovedite cu minimum doi martori, aşa cum se preciza în Legea acelor vremuri.
o In lipsa oricărui element probatoriu, lisus a fost declarat vinovat de blasfemie, faptă ce atrăgea,
conform Legii, sentinţa capitală.
o Cu toate acestea, arhiereii nu au putut executa ei înşişi sentinţa deoarece singurul care putea
decide într-un astfel de caz era guvernatorul roman al provinciei
o În aceste condiții, cel mai probabil, în dimineața zilei de 7 aprilie 30 d.Hr., Sinedriul l-a trimis pe
lisus în fața lui Pilat din Pont pentru a fi judecat.

Procesul Roman
o În fața lui Pilat evreii au schimbat încadrarea juridică şi l-au acuzat pe lisus de delicte civile față de
imperiul roman, ceea ce trăgea competenţa guvernatorului roman
o Pilat și-a început interogatoriul cu întrebarea „Tu ești regele ludeilor?", iar lisus i-a răspuns „Tu zici"
o Au urmat şi celelalte întrebări, pentru ca, în final, Pilat să spună că nu-i găseşte nici o vină
o Încearcă însă să se eschiveze și, aflând că lisus este din Galileea, îl trimite la Irod Antipa, tetrarhul
Galileei, care se afla de Paști în lerusalim.
o Irod a fost dornic să-l vadă pe lisus, deoarece a auzit multe lucruri despre El.

o Irod se temea că lisus să nu fie cumva loan Botezătorul revenit la viață

o El a dorit să-l vadă pe lisus făcând minuni, dar lisus nu a făcut minuni şi nici nu a răspuns la
întrebările sale
o Dezamăgit, Irod Antipa,,împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L in râs, L-a îmbrăcat pe
lisus cu o haină strălucitoare" (Luca 23, 11)
o Procedând doar la o examinare sumară a cazului Irod Antipa s-a declarat necompetent pentru a
pronunţa pedeapsa capitală
o În fața acestui veritabil conflict negativ de competenţă, înalţii prelați au hotărât să se întoarcă la
reşedinţa lui Pilat și să forţeze obținerea sentinţel capitale prin schimbarea încadrării juridice din
blasfemie în lezmajestate
o Guvernatorul roman, văzând că nici Irod nu i-a găsit vreo vină, încearcă o ultimă stratagemă
pentru eliberarea lui: lasă mulțimea zgomotoasă care se strânsese în faţa pretoriului să decidă
o Exista un obicei de Paşti să fie pus în libertate un evreu, deținut de romani
o lar Pilat, crezând că poporul va cere eliberarea lui lisus, și nu a lui Baraba, care era vinovat pentru
crimă, îi lasă libertatea de a elibera pe cine doreşte, voind să scape de răspundere
o Mulţimea l-a preferat pe Baraba, pe care-l considera un erou, şi a cerut cu înverşunare moartea lui
Hristos, după ce a aflat că e acuzat de blasfemie

10
 o Ultimele cuvinte ale lui Pilat în procesul lui lisus au fost „Să rästignesc pe regele vostru?" (loan 19,
13)
o „Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile
înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea" (Matei 27,
4)
o Sentinţa ce a urmat a fost: Ibis ad crucem!
o Imediat a fost întocmită minuta şedinţei
o Pe o tabliță (titulus) a fost înscris motivul condamnării la moarte prin crucificare (causa poenae):
lisus Nazarenus Rex ludaeorum
o Soldații romani au executat de îndată cumplita sentință.

Despre puterea bisericeasca, in general

o Fiind o societate văzută , omeneasca Biserica trebuie sa aiba o autoritate care sa conducă sa o
guverneze prin mijloacele sale propriu
o Puterea si conducerea suprema in biserica si a rezervat o Mântuitorul pentru Sine asa ca puterea
bisericeasca in plenitudinea ei este concentrata in El ca si Cap suprem si nevăzut al Bisericii
o Iisus Hristos conduce Biserica prin învățătura Sa , prin normele si poruncile date de El cuprinse in
Sfânta Scriptura si Sfânta Tradiție si care singure formează legile fundamentale ale Bisericii. Apoi
Mântuitorul conduce Biserica prin asistenta si conlucrarea permanenta a Sfântului Duh pe care a
promis ca l va trimite spre a le fi de ajutor.

Originea si perpetuarea puterii bisericești

o Desi Iisus Hristos chiar dupa înălțarea Sa la cer a ramas capul suprem si nevăzut al Bisericii, totusi a
trebuit sa dea Bisericii si o organizator corespunzătoare nu numai cu scopul si cu caracterul ei
supranatural, ci si cu natura ei omeneasca
o Deci, a trebuit sa instituie in Biserica o autoritate de conducere omeneasca, care ținând seama de
Învățăturile si de poruncile date de Mântuitorul sa conducă Biserica cu ajutorul Sf Duh întrebuințând in
mod nemijlocit si mijloace proprii potrivit scopului sau
o Iisus Hristos a realizat acest lucru cand a instituit organe anumite pt a realiza acest scop si a dat Sf
Apostoli însușirea speciala Adica puterea sau dreptul de a folosi mijloace conferite de El.
o “Datu-mi-s-a toata puterea in cer si pe pământ. Drept aceea mergând învățați toate neamurile,
botezându-le in Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, invitându-le sa păzească toate cate v
am poruncit voua si iată Eu cu voi sunt in toate zilele pana la Sf veacului . amin “
o Iisus Hristos a dat Apostolilor puterea de a invata, de a sfinți sau administra Sfintele Taine si puterea
de a conduce.
o Apostolii, dupa Pogorârea Duhului Sfânt, au exercitat puterea bisericeasca atat in comun ca adunare
sau sinod al apostolilor cat si numai câțiva dintre ei.
o Transmiterea puterii au facut o apostolii prin instituirea unor anumite pers prin punerea mainilor si
chemarea duhului sf
o Aceste pers se numesc episcopi, apoi prezbiteri(care exercitau put bisericeasca fiind subordonati
episcopiilor) si diaconii.

Natura puterii bisericești

o In ce privește natura ei , puterea bisericeasca se deosebește de cea lumeasca
o Puterea lumeasca pentru atingerea scopului ei- realizarea ordinii intre oameni se foloseste mai ales de
mijloace pământești pe cand puterea bisericeasca fiind de natura spirituală se foloseste de mijloace
spirituale.
o Natura aceasta a puterii bisericesti reiese atat din activitatea Mantuitorului, cat si din cea a Sfintilor
Apostoli.

Subiectul puterii bisericești

11
 o Subiect al puterii bisericești sunt Apostolui iar dupa ei urmașii lor direcți, episcopii
o Iisus a dat putere suprema tuturor apostolilor in mod egal, iar nu in parte fiecăruia sau numai unuia
singur dintre ei
o Din mai multe locuri din Sfânta Scriptura reiese ca Mântuitorul a exclus orice putere suprema
individuală a unui singur Apostol asupra celorlalți ci dimpotrivă pe toti i a înzestrat cu însușiri drepturi
si putere egala
o Iisus a hotărât ca fiecare Apostol sa poate exercita singur puterea bisericeasca in prima instanța, in a
doua instanța sa o poate exercita câțiva dintre ei , iar in ultima instanța toti impreuna.
o "De-ți va greşi ţie fretele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta ai câştigat
pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să
se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, supune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici
de Biserică, să-ţi fie ție ca un păgân şi vameş" (Matei 18:15-17)
o Apoi, când s-a ivit ceartă între Apostoli, care dintre ei să fie mai mare în Împărăţia cerurilor,
Mântuitorul a chemat la sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: "Adevărat zic vouă: de nu vă veţi
întoarce şi nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăţia cerurilor" (Matei 18:1-4).

o Dupa cum acesta este raportul intre Apostoli tot asa a fost si este in Biserica si raportul intre urmașii
Apostolilor, episcopii.
o Fiecare episcop deține o putere egala cu a fiecărui membru al episcopatului si exercita puterea
suprema in Biserica.
o Un episcop este supus numai unei adunări formată din mai multi episcopi, dar puterea suprema
văzută o constituie adunarea sau sinodul episcopal care reprezinta intreaga Biserica.
Conţinutul puterii bisericeşti
o Din punct de vedere obiectiv, puterea bisericească se împarte în trei ramuri, şi anume:
 Puterea învăţătorească (potestas magisterii) care se manifestă prin păstrarea şi răspândirea
credinței creştine.
 Puterea sacramentală, sfinţitoare sau preoțească (potestas ordinis) care constă în
administrarea Sfintelor Taine.
 Puterea jurisdicțională (potestas jurisdictionis) constă în păstrarea şi menţinerea ordinei
externe în Biserică, şi se împarte, de asemenea, în trei ramuri:
 Puterea legislativă - autoritățile bisericeşti emit hotărâri, norme şi legl.
 Puterea judecătorească - dreptul de a judeca şi da pedepse.
 Puterea executivă - supravegherea administrării problemelor bisericeşti.
o Din punct de vedere subiectiv, puterea bisericească se împarte în:
 Puterea sacramentală sau sfințitoare, care este facultatea de a săvârşi Sfintele Taine, precum
şi dreptul de a formula și exprima adevăruri de credinţă şi de a le propovădui în mod oficial.
Această putere se conferă printr-un act sacramental special, numit hirotonie.
 Puterea jurisdicțională, care constă în împuternicirea de a exercita un complex de acțiuni
bisericeşti din cele trei domenii a puterii bisericeşti în sens obiectiv. Această putere se conferă
numai acelor persoane care au primit în prealabil Taina Hirotoniei, iar în unele împrejurări ea
se poate modifica sau chiar şterge.
o Puterea sacramentală se deosebeşte de cea jurisdicțională prin aceea că, pe când cea sacramentală
se dă prin hirotonie, în urma cărui act sacramental candidatul primeşte darul de a săvârşi Sfintele
Taine, cea jurisdicțională se conferă printr-un act de jurisdicţie.
o Prin hirotonie se primeşte numai facultatea de a administra Sfintele Taine, iar prin actul jurisdictional
se dă şi dreptul de a le săvârşi în realitate, într-un anumit cerc de competenţă.
o Nu există hirotonie fără jurisdicție, acest adevăr bazându-se pe canonul 6 al Sinodului IV ecumenic.

12
Persoanele în Biserică

Laicii
o Atât In ecclesiologia ortodoxă, cât si in cea catolica, taicii (mirenili au reprezentat si reprezintă unul din
stâlpii importanți al Bisericii, ca societate.
o Intr-o accepțiune strică a termenului de "laic”, In ortodoxie se ințelege simplul fapt de a nu fi inițiat,
adică de a nu fi cleric.
o Intr-o interpretare mai largă, termenul de laici se referă la totalitatea credincioșilor creștini membri al
Bisericii, care nu au starea preoțeasca (in nici una din treptele sale) si nici calitatea de slujitori inferiori
al Bisericii.
o Pentru a avea calitatea de laic, membru al Bisericii, se cere săvârșirea Sfintei Taine a Botezului.
o Primind Botezul, persoana fizica dobândește capacitatea juridica de drept canonic, devenind astfel
subiect de drepturi si obligații din punct de vedere canonic.
o Dreptul bisericesc determina patru condiții care privesc personalitatea canonică a laicilor, modificând-o
sau dezvoltând-o:
- Vârsta
- Domiciliul
- Consagnivitatea, afinitatea și adopția
- Apartenența de o Biserică rituală

Vârsta
o Varsta declanșează aplicarea unui mare număr de canoane, in special in dreptul penal canonic sau in cel
sacramental.
o Din punct de vedere canonic, majoratul este obținut la 18 ani.
+ începând cu vârsta de 7 ani, minorul este prezumat ca având un discernământ diminuat, depinzând de
părinți sau tutori.
o Dreptul canonic cunoaște două tipuri de prezumții legale:
- Prezumția simplă – juris tantum – care admite proba contrară
- Prezumția excepțională ( absolută ) – juris et de jure – care nu admite proba contrară
o Absența discernământului în cazul minorului sub 7 ani este o prezumție absolută, în timp ce prezența
discernământului la un minor care a împlinit aceasta vârsta poate fi contestata prin orice mijloc de
probă.
13
Domiciliul
o Determinarea domiciliului sau a reședinței in dreptul canonic are importante legături cu administrarea
unora dintre Sfintele Taine (botez, cununie), a competentei tribunalelor canonice precum si a activității
laicului intr-o anumită parohie.
o Distincția dintre domiciliu si reședință (quasi-domiciliu) este data de intenția unei persoane de a locui
un anumit timp intr-un anumit loc.
o Persoanele care nu sunt intr-un anumit moment nici la domiciliul lor nici la o reședință, dar au intenția
de a si le păstra sunt denumite peregrini (călători) far cel care nu au nici domiciliu nici quasidomiciliu
sunt numite vagi.

Consangvinitatea, afinitatea si adopția

o Consangvinitatea se măsoară pe linii si pe grade, cea direct măsurând atâtea grade câte generații,
rădăcina (antecesorul de la care se calculează) fiind exclusa. Consangvinitatea colaterala folosește
același principiu: rădăcina (antecesorul comun) fiind exclus, se adună cele doua linii numărându-se
atâtea grade câte persoane.
o Afinitatea apare când nu sunt legături de sânge, dintr-o parentate prin alianță. Se naște dintr-o căsătorie
valida, creând legături intre soț, (si rudele acestuia) si consangvinii soției si reciproc.
o adopția creează legături determinate de legislațiile civile in vigoare in diverse state, putând fi plus plena
(cu efecte depline) sau minus plena (cu efecte restrânse) intre adoptat si adoptator, pe de o parte si intre
consangvinii si afinii adoptatului si adoptatorului, pe de alta parte

Apartenența de o Biserică rituală

o Aceasta condiție a persoanei fizice laice in Biserica este data de cultul propriu-zis in care ea
funcționează si al carul subiect este.
o In sens larg, laicul ortodox poate fi subiect al unei Biserici Ortodoxe autocefale ( de ex.
Biserica Ortodoxă română, Biserica Ortodoxa Rusă) sau de rit liturgic (Biserica Ortodoxa
Română de Rit vechi Română de Rit vechi etc) , iar credinciosul catolic poate fi de rit latin (Biserica
Romano-Catolică sau, in cadrul bisericii latine, de rit liturgic diferit, cum ar fi ritul ambrozian sau
galican) sau de rit oriental (aparținând unei Biserici Orientale Unite cu Roma- greco-catolic).
o In sens restrâns, laicii participă la viața spirituală din parohia in care sunt înscriși,
contribuind totodată si la administrarea si buna funcționare ale parohiei privite ca o persoană juridica.

Clericii
o Sub numele de cler se intelege totalitatea preoților instituiți prin hirotonie
o Trebuie să menționăm că starea clericală propriu-zisă sau ceea ce se numește, in sens larg preoție, reprezintă o categorie de
membrii ai Bisericii si anume cea formată prin conferirea harului sfințitor intr-una dintre cele trei trepte de slujitori
bisericești de instruire divină
o Atât in Biserica Ortodox, cât si in cea Catolica, Latina si Orientală, ierarhia in Biserică se împarte in ierarhie sacramentală si
ierarhie jurisdicțională

Episcopatul
o Gradul cel mai Înalt in Biserica este cel de episcop, prin faptul că puterea episcopală este moștenită de
la Apostoli.

14
 o Ca si grade administrative, din tagma episcopilor se desprind arhiepiscopii, mitropoliții, patriarhii,
cardinalii, Papa.
o Numai episcopii pot administra in mod plenar Sfintele Taine/Sacramente si au rol de conducere in
unitățile de cult pe care le pastoresc.
o Episcopii administrează Taina/Sacramentul Hirotoniei diaconilor, prezbiterilor si episcopilor. in acest
caz, pentru hirotonia in episcop sunt necesari doi sau mai multi episcopi pentru a săvârși aceasta Taină.
o Pentru a accede in stadiul episcopal se cere un stagiu monahal in Biserica Ortodox precum si un stagiu
de minim cinci ani in preoție in Biserica Catolica

Presbiteratul si Diaconatul
o Presbiteratul, denumit si preoție propriu-zisă, clasa presbiterilor are, in baza hirotoniei acordate de către
episcop, anumite drepturi in Biserică, putere condiționată însă de puterea episcopală. Presbiteratul,
obținut in baza hirotoniei, dă putere membrilor lui să îndeplinească anumite lucrări in Biserică, cu
excepția celor rezervate in mod special episcopilor : hirotonia, sfințirea antimiselor, sfințirea Sfântului
Mir.
o Diaconatul. Este al treilea grad ierarhic de instituire divină, instituit prin hirotonie, si are rol ajutător pe
lângă episcopi si prezbiteri in viața sacramentală si in cea administrativa.

Monahii
o O treia stare in care se pot găsi membri Bisericii este cea monahală, mai cunoscută si sub numele de
călugărie. .
o Trebuie precizat că monahii, prin adâncimea trairilor lor religioase si prin perseverenta cu care urmează
perceptele Mântuitorului, se constituie într-o categorie diferită de cea a laicilor sau a clericilor.
o Un laic poate îmbrățișa starea monahală fără a fi neapărat cleric.
o Pentru a deveni monah sau membru al unul institut de viața consacrată, persoana botezata valid va
alege, prin propria sa voință, să urmeze perceptele religioase creștine si, mat ales. si depună cele trei
voturi (sau lepădări de sine) cerute pentru a intra in cinul monahal: votul ascultării (supunerea
necondiționată voinței superiorilor), al castității si at sărăciei (renunțarea la bunurile materiale).

15