Sunteți pe pagina 1din 218

I.L. CARAGIALE

PARODII çN VERSURI ßI PROZå

Coperta: Eugen MATZOTA çn imagine: I.L. Caragiale – Portret de Iosif Iser Redactor: Florentin POPESCU Culegere text: Ioana CHICUß Tehnoredactare: Ecaterina HRISTEA

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaallee aa RRoomm~~nniieeii CCAARRAAGGIIAALLEE,, IIOONN LLUUCCAA PPaarrooddiiii \\nn vveerrssuurrii [[ii pprroozz`` / I.L. Caragiale ; ed. \ngrijit` de Florentin Popescu. - Bucure[ti ; Editura Muzeul Literaturii Rom~ne, 2001 p, : cm. - (Biblioteca Manuscriptum) ISBN 973-8031-29-X I. Popescu, Florentin (ed.)

821.135.1-7

Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii [i Cultelor

© Editura Muzeul Literaturii Rom~ne Pentru prezenta edi]ie

ISBN 973-8031-29-X

I.L. CARAGIALE PARODII çN VERSURI ßI PROZå Antologie, note [i postfa]` de Florentin Popescu Prefa]`

I.L. CARAGIALE

PARODII çN VERSURI ßI PROZå

Antologie, note [i postfa]` de Florentin Popescu

Prefa]` de Alexandru Condeescu

Editura MUZEUL LITERATURII ROMÅNE Bucure[ti, 2001

note [i postfa]` de Florentin Popescu Prefa]` de Alexandru Condeescu Editura MUZEUL LITERATURII ROMÅNE Bucure[ti, 2001
LUMEA CA PARODIE çn vremea caraghioaz` [i de ,,mare cump`n`“ prin care avem cinstea s`
LUMEA CA PARODIE
çn vremea caraghioaz` [i de ,,mare cump`n`“
prin care avem cinstea s` recem, ≤
de
ce adic` s` nu ias` la lumin` CCllaappoonnuull,
buletin hazliu al \nt~mpl`rilor Orientului?
I.L. Caragiale, Profesiunea de credin]`,
Claponul, 1876
To]i copiii intr` \n via]a aceasta a noastr` pl~ng~nd,
numai Caragiale, de bun`seam`, a venit pe lume r~z~nd.
Om sucit! O [tim chiar de la mama domniei sale, care, la
28 aprilie 1852, \[i vestea so]ul, el \nsu[i demn reprezen-
tant al unei vesele familii de actori cu voca]ia farsei [i a
r~sului, despre harul neobi[nuit al \nt~iului lor nou-n`scut:
,,
tea lui este nespus`, acuma s-a dedat \n ap`, nu i se aude
guri]a p~n` \l scald, apoi r~de de tot, vesel, vesel, din
somn s` d`[teapt` cu r~s [i cu g~ng~ituri“. (I.L. Caragiale,
ne-a
d`ruit Dumnezeu un copila[ blagoslovit; bun`ta-
Scrisori [i acte).
Se vede c` i-a fost h`r`zit poporului nostru ca
,,bun`tatea nespus`“ [i r~sul ,,de tot, vesel, vesel“ din
scrisoarea mamei s` i se recunoasc` drept pecete a
spiritului, chiar la mare nenorocire ori triste]e. Poate de
aceea, puterea r~sului, venit` din subcon[tientul na]iei
(uneori [i din incon[tientul ei) menit` a re\nnoi resursele
suflete[ti ale unei vechi civiliza]ii confruntat` cu formele
modernit`]ii, poart` la noi [i numele de Caragiale. Nu este
singurul. Dinspre ]ar` [i sat se aud la fel de vesele \n
5

vremea aceea hohotele s`n`toase ale lui Creang` petrec~nd \n lumea fabuloas` a basmelor lui populare. Dar \n zari[tea balcanic` a c~mpiei valahe ce \nconjoar` sudica noastr` capital`, a[ezat` \n mijlocul mahalalelor triviale [i duioase, oneste [i puritane, sceptice [i neru[inate, Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic al felului nostru de a fi \n lume. N`scut \ntr-o mahala a Ploie[tiului, devenit la r~ndu-i tot mai mult o periferie a Bucure[tilor, r~sul lui Nenea Iancu, c~nd bonom, c~nd t`ios, va cuprinde \ntreaga societate rom~neasc`, dincolo de mode [i timp. R~sul caragialesc nu are valen]e negative (batjocura uscat`, disperarea contorsionat`, grotescul violent sunt aporturi ale percep]iei vremurilor noastre); solar, el implic` o filosofic` terapie social` aplicat` la ceea ce \n sens erasmian s-ar putea numi ,,prostia omeneasc`“. Triumf al spiritului critic, percep]ia caragialian` este fundamental comic`. Centrul ei de for]` este ironia benign`, iar forma principal` de expresie, modalitatea parodic`. Opera lui Caragiale este \n esen]` un ,,elogiu al nebuniei“ societ`]ii rom~ne[ti de la sf~r[itul secolului al XIX-lea, iar \n scrisul s`u se trateaz` prin r~s [i parodie at~t prostia uman`, \n general, de aici [i de preutindeni, de atunci [i dintotdeauna, de unde [i caracterul s`u universal, c~t [i ,,prostia rom~neasc`“, \n special, surprins` \n coordonatele ei moftologico-na]ionale atemporale, deci mereu actuale. çngro[~nd ridicolul existen]ei concitadinilor s`i de condi]ie, dac` nu inferioar`, oricum medie, ce tr`iesc prin imita]ie hilar` o via]` cu preten]ii de highe-life metropolitan-occidental`, nimic din ce e parodie nu \i este str`in lui Caragiale. Tot ce pare lipsit de autenticitate [i de naturale]e, cópii de

6

comportament stilistic luat de aiurea f`r` nici un discern`m~nt [i mimat proste[te p~n` c~nd maimu]`reala
comportament stilistic luat de aiurea f`r` nici un
discern`m~nt [i mimat proste[te p~n` c~nd maimu]`reala
devine \ns`[i ,,natur`“ traiului zilnic, prostiile cu
preten]ii, mofturile la mod` (literare ori sociale) cu un
succes efemer [i nemeritat, totul este demn de [arja mai
mult sau mai pu]in amical` a parodiei caragiale[ti.
Noua societate a ]`rilor rom~ne, burghez` [i citadin`,
\n curs de formare dup` Constitu]ia de la 1866, a fost
receptat` de ,,trinitatea“ critic` a Junimii – Maiorescu,
Eminescu, Caragiale – ca o pasti[` a civiliza]iei
,,eminamente urban`“ a Occidentului. Inautenticitatea
este denun]at` de to]i trei drept p`catul capital al lumii ce
se n`[tea chiar atunci sub ochii lor. Maiorescu lanseaz`,
prin celebrele sale polemici cu mentalitatea vremii, teoria
,,formei f`r` fond“, iar Eminescu ofer` viitorului
comediograf o prim` argumenta]ie a teoriei moftului ca
simbol al existen]ei inautentice (moft, \n turce[te – lucru
de doi bani, ieftin, gratuit). Astfel, la nici doi ani dup`
adoptarea noii Constitu]ii, poetul nota pe o fil` manuscris`
urm`toarea idee directoare; ,,Cea mai comic` no]iune
rom~neasc` e moftul, antitez` ne\mp`cat` [i-n sine at~t de
ridicol` dintre aparen]a exterioar` [i fondul intern. Cel
mai autentic [i mai comic caracter e moftangiul“.
I-a fost dat lui Caragiale, cu gustul s`u ereditar pentru
bufonerie [i fars`, s` fie creatorul absolut al
,,Moftologicei comedii“ a trecerii Rom~niei independente
de la despotismul balcanic de sorginte oriental` la
monarhie parlamentar` de inspira]ie apusean`. Descen-
dentului unei lungi dinastii de oameni de teatru,
schimbarea aceasta la fa]` produs` nu printr-o evolu]ie
profund natural`, ci prin dorin]a de a imita un model
exterior, \i va sugera irepresibil o mascarad`. Caragiale nu
7

are con[tiin]a tragic` a momentelor de ,,mare cump`n`“

ale istoriei na]ionale, precum Eminescu, care ucenicise la marii cronicari; pentru el vremurile sunt ,,caraghioaze“ [i le va petrece cu un r~s pe potriva ironiei geniului s`u. çn m`sura \n care Filimon picteaz` patetic dramele unei noi societ`]i de tranzi]ie, Caragiale creioneaz` \n tu[e caricaturale epopeea eroi-comic` a unei lumi anton- panne[ti \n ve[nica ei trecere \ntre periferie [i centru.

a

çnc`

din

1876,

\n

Profesiunea

de

credin]`

,,Claponului“, metoda comic` a lui Nenea Iancu s-a cristalizat \n mecanismul dublei parodii aflat \n spatele tuturor ,,caragialismelor“ [i al c`rei principiu de func]io- nare ar putea fi astfel formulat: esen]a ,,caraghioas`“ a

unei vie]i contraf`cute, multiplicat` prin oglinda ,,hazlie“ a ironiei autorului [i nuan]at` de umorul fatalismului

oriental. Extraordinara sa viziune comic` se ridic` pe intui]ia fundamental` c` obiectul [arjei are el \nsu[i caracterul unei caricaturi. Oglinda deformeaz` o lume str~mb`, genialul mim parodiaz` o pasti[` comic`, iar acest joc al parodiilor se petrece mereu sub zodia burlescului senin. Fa]` de seriozitatea demiurgic`, r~sul, ironia, parodia par mai degrab` inven]ii t~rzii, ,,demonice“, menite a contesta \n zeflemea perfec]iunea crea]iei primordiale. Comicul e oglinda iconoclast` a celor prea \nalte. El le aduce pe p`m~nt, le supune transform`rilor vesele ale fanteziei caricaturale, le \ngroa[` defectele, le deformeaz` liniile, le \nt`re[te ticurile [i, l`s~ndu-ne f`r` iluzii, ne \mpac` prin for]a stenic` a r~sului cu lucrurile a[a cum sunt. Oglinda hilar` a lui Caragiale m`re[te minusurile junelui sistem constitu]ional autohton, ale c`rui binefaceri contemporanii s`i tocmai le descopereau

8

cu entuziasm. Un demon personal al ironiei transform` \n comedie tot ce se r`sfr~nge \n
cu entuziasm. Un demon personal al ironiei transform` \n
comedie tot ce se r`sfr~nge \n apele ei, ating~nd astfel
,,onoarea de na]ionalist“ a publicului epocii, mult prea
necopt pentru a-[i privi cu senin`tate propria caricatur`.
Ea con]ine \ns` \n filigran [i istoria secret` a unei amare
deziluzii: liberalismul de tinere]e al autorului.
Ca \n schi]a Ion, parabol` a condi]iei scrisului s`u,
unde eroul, \n ciuda tuturor b`t`ilor, nu accept` c` un
m`gar poate c~nta din gur` \n concert Carnavalul de
Venezia cu varia]iuni, nimeni nu i-a iertat autorului
adev`rurile spuse cu for]a [i prea de timpuriu. I s-a
repro[at \n numele normelor scriiturii realiste infidelitatea
reflect`rii, distorsiunea imaginilor, lipsa de dimensiune a
personajelor [i de resorturi interioare ale ac]iunilor
acestora, inaderen]a la spiritul na]iei [i \nc` multe altele.
Zarifopol a observat primul inadecvarea obiec]iilor
,,realiste“ la caracterul excesiv al percep]iei (intui]iei lumii
[i expresia ei, cum ar spune Croce) caragialiene, definind
structura geniului mai-marelui s`u prieten ca pe o viziune
caricatural` a omului, confirmat` emblematic \n Grand
Hotel ,,Victoria rom~n`“: ,,Sim] enorm [i v`z monstruos“.
çntr-adev`r, lumea lui Caragiale nu este a[a cum a
creat-o \n gravitatea-i responsabil` Demiurgul, ci o lume
paralel`. Ea este perceput` prin duhul buf al parodiei
vesele [i ireveren]ioase ca printr-un filtru al comicului
care nu las` s` treac` dec~t imaginea burlesc` a
concitadinilor s`i, deveni]i astfel popula]ia buimac` a
T~mpitopolului (cetatea de scaun a umoristului). R~sul
creatorului lumii ,,caragiale[ti“ st`ruie ca un ecou
deasupra mul]imii vorb`re]e adunate \n agora \nsufle]it` a
ora[ului, unde se desf`[oar` public existen]a (p`l`vr`geala)
fiin]elor caragialiene. Aici se aude totul [i se vorbe[te
9

totul. Nu exist` spa]iu interior, totul e \n afar`. Doar r~sul ,,popular“ [i s`n`tos d` cu generozitate substan]` univer- sului acesta ,,unidimensional“. Cu c~t ruptura dintre ,,aparen]a exterioar` [i fondul intern“, cum definea Eminescu esen]a comic` a moftului, este mai mare, cu at~t r~sul caragialesc r`sun` mai tare umpl~nd golul de substan]` ce ,,formeaz`“ structura interioar` a acestei planete a moftului [i a locuitorilor ei. Beneficiar, ca [i Rabelais ori Creang`, al unei arhaice viziuni populare a r~sului s`n`tos [i regenerator, Caragiale nu va obosi niciodat` s` fac` \n der~dere o extraordinar` ,,laud` a prostiei“ lustruite autohtone, ca de pild`, \n Foloasele tiparului: ,,Iat` laude meritate, pe cari to]i \n]elep]ii le aduc lui Gutenberg. Aceea ce au uitat ei \ns` este c` inven]iunea iscusitului industrial de la Maienza, pe l~ng` aceste foloase a mai adus [i un altul. Unul dintre \n]elep]i a zis: Pro[tii mor, dar prostia este nemuritoare; [i inven]iu- nea tiparului este gata a documenta \ntr-un chip str`lucit aceast` cutez`toare propozi]iune. Iac` un folos pe care \n]elep]ii nu trebuiau s`-l treac` cu vederea; [i astfel putem zice nemuritorului Gutenberg pe l~ng` cele de mai sus: tu fixezi multe prostii, care sunt a[a de nostime \nc~t mare p`cat ar fi s` pierzi! Spre lauda ta dar [i a autorilor acestor produc]iuni minunate, ne propunem a consemna \n foiletonul nostru unele din aceste documente“. Parodia absolut` a vremii sale, \n viziunea lui Nenea Iancu, este formula presei rom~ne[ti a epocii postrevolu- ]ionare. Biblie a moftului la rom~ni, care nu pot tr`i f`r` ea, presa este ,,marea gogoa[`“ cu care se hr`nesc zilnic min]ile fragede ale contemporanilor autorului. Atunci c~nd nu par iremediabil prost scrise de pro[ti pentru pro[ti, dou` sunt golurile fundamentale pe care se ridic`

10

inconsisten]a zgomotoas` a limbii ziarelor: primul, minciuna gogonat` a elocven]ei parlamentare, care \nsufle]e[te
inconsisten]a zgomotoas` a limbii ziarelor: primul,
minciuna gogonat` a elocven]ei parlamentare, care
\nsufle]e[te demagogia discursurilor politice tip`rite \n
foile partizane, de partid, \n majoritate liberale [i al
doilea, incultura cras` (ori numai cuno[tin]ele super
superficiale) de sub preten]ia de informare ,,enciclopedic`“
din gazetele independente.
Golurile limbajului presei trec ca atare \n con[tiin]a
public` vid~nd de existen]` autentic`, de discern`m~nt [i
de responsabilitate via]a semenilor s`i, \nlocuindu-le cu
stereotipuri [i stupidit`]i, transform~ndu-i \n biete
caricaturi umane manipulate \n voie de bazaconiile ,,celei
de-a patra puteri \n statul constitu]ional modern (sf~nte
Ignate!)“, ca \n O cronic` de Cr`ciun. Parodia parodiei
,,vie]ii prin ziar“ d` \n galeria eroilor caragiale[ti dou`
personaje excep]ionale aflate, primul, la un cap`t al
procesului ,,transfigurator“ al presei, un creator de mofturi
prin Vocea Patriotului Na]ionale – Ric` Venturiano, iar al
doilea– un produs finit al limbii de h~rtie, vechi cititor
fanatic al ideilor de-a gata, abonat fervent al Aurorei
Democratice – Conu Leonida. Unul este parodia \ntruchi-
pat` a stilului jurnalistic, oratoric [i a celui (sub)literar al
foiletoanelor gazetelor de atunci (telenovelele epocii),
cel`lalt parodia consumatorului perfect de mofturi,
devenit o fanto[` hr`nit` cu rubrici de ziar, care i-au
\nlocuit vorbele [i g~ndurile proprii cu fraze prefabricate,
cli[ee absurde [i stereotipii stupide, modific~ndu-l
complet, ca \ntr-o ,,metamorfoz`“ subuman`.
çnfr`]it \n tinere]ea sa de copist \n can]ileria
tribunalului din urbea podgorean` cu vajnicii republicani
ploie[teni, Caragiale, ajuns, \n vremea r`zboiului ruso-
turc de Independen]` a Rom~niei gazetar de aceea[i
11

formul` caracudian`, va fi sim]it acut asupra f`pturii sale de o sensibilitate excesiv` puterea par[iv`, alienant` [i alterant` a vie]ii ca moft, ,,via]` prin ziar“ funciar falsifi- cat` \n raza iradia]iilor tembelizante ale discursului public, generatoare de muta]ii la nivelul ,,omului de pres`“, agent al Moftului. El \nsu[i un publicist pur- s~nge, adesea c~[tig\ndu-[i traiul din gazet`rie, Caragiale nu a pierdut nici un prilej de a \mbog`]i parodica sa ,,divin` comedie“ a presei, care-i structureaz` \n profun- zime opera. Aproape nu exist` scriere a sa \n care gazeta s` nu-[i afle un loc, fie el c~t de mic, iar stilul ei un accent satirico-parodic, fie el c~t de nevinovat. ßi aici, ca [i \n parodia politicii liberale, este \ncifrat` istoria unei mari iubiri [i a unei profunde deziluzii. S` ascund` oare o motiva]ie de aceea[i natur` parodiile strict literare, \n versuri [i proz`, cuprinse \n cartea de fa]`? Greu de crezut, cele \n versuri lu~nd \n r~s succesele facile, la mod`, din publica]iile vremii, \ndeosebi emfatica manier` a poeziei simboliste cu retorica u[uratecei ei belle époque de mahala [i ber`rii, rod al unei sensibilit`]i ,,fin de siècle“ de import \ntr-o Rom~nie (,,eminamente agricol`“ High-life) aflat` la \nceputul erei moderne (industriale). C` parodistul Caragiale [i-a dorit \n tain` s` fie [i un poet serios, nu \ncape \ndoial`. M`rturie stau \ncerc`rile sale elegiace, nu departe de ,,pesimismul“ amar din Scrisorile eminesciene. Hot`r~t lucru, \ns`, dramaturgului \i lipsea inefabilul fior al poeziei, starea ,,metafizic`“ a liricii capabil` s`-[i asume uneori sublimul ridicol al gesturilor ei donquijo- te[ti. De[i de o mare sensibilitate emo]ional` (pl~nsul s`u la concerte – [i nu numai – nu e paradoxal, cum nu este nici cel al t~n`rului Steinhardt la reprezenta]iile pieselor

12

lui), ,,Nenea Iancu“ este mult prea atent la ridicolul sentimentalit`]ii dec~t la viziunea afectivit`]ii ei.
lui), ,,Nenea Iancu“ este mult prea atent la ridicolul
sentimentalit`]ii dec~t la viziunea afectivit`]ii ei. ßi totu[i,
ce lacrim` duioas`, tandr`, ascunde \n proza sa, ca \n
comediile triste ale lui Charlot de mai t~rziu, imaginea lui
C`nu]`, ,,omul s`u sucit“, aflat mereu \n r`sp`r cu lumea.
Ca poet, \ns`, cartezianul Caragiale nu ,,avea organ“
pentru lirism. Acolo unde scrie versuri grave, devine
prozaic. Infailibilul s`u sim] critic l-a f`cut s` se opreasc`,
\n genere la timp, \ncerc`rile lui poetice \ntorc~ndu-se
repede spre parodie. Cu r~sul s`u pe c~t de lucid pe at~t
de subtil, e de mirare c` nu s-a autoparodiat. ßi-a rescris
\ns` \n stil parodico-polemic la adresa ,,stilului frumos“
plin de ornamente nefunc]ionale, at~t de apreciat \n
epoc`, una din nuvelele sale, O f`clie de Pa[te, reu[ind \n
Poveste [i acest tur de for]` nu la \ndem~na oric`rui
scriitor.
Latura comic` a manierismelor vremii, \n care
procedeele stilistice ajunse stereotipe [i previzibile, ]in
locul sensibilit`]ii autentice, func]ion~nd anapoda [i
,,maimu]`rind“ modelele reale, este \n sine at~t de
me[te[ugit surprins`, \nc~t pasti[ele produc [i acum
hazul, chiar dac` obiectul lor a fost demult uitat de
genera]iile de cititori. Cine-[i mai aminte[te ast`zi
limbajele pseudo [tiin]ifice ale gazetelor timpului, cu
latinismele, normele [i italienismele ori fran]uzismele lor
aberante, sau formulele rizibile ale stilurilor administra-
tive [i juridice at~t de uzitate \n epoc`; ori scrierile
spiritiste ale lui Hasdeu sau alte articole din publica]iile
,,parnormale“ oric~nd citite cu pasiune de publicul credul
[i naiv din toate timpurile?
Studiile caragialiene au identificat cu exactitate
„modelele“ parodiilor av~nd ca obiect operele unor
13

scriitori [i prieteni importan]i ca Delavrancea, Vlahu]` ori Co[buc. Mai mult dec~t o [arj` prieteneasc` la adresa

unor autori apropia]i, ca \n Sm`r`ndi]a, Poetul Vlahu]`,

ori Cum se \n]eleg ]`ranii, ironia lui Caragiale vizeaz`, \ns`, lipsa de adev`r artistic a unui stil ajuns „canon“ tiranic al vremii: idilismul delirant al sem`n`torismului produc`tor de false imagini pitore[ti despre realitatea universului rural. Aici spiritul critic caragialesc func]io- neaz` impecabil. El surprinde dinl`untru ridicolul unor procedee stilistice nelalocul lor \ntr-o proz` realist` [i devenite prin repeti]ie „du mécanique plaqué sur le vivant“: abuzul de neao[isme, seriile interminabile de epitete, ca [i de diminutive din descrierile „poetice“, care \nfrumuse]eaz` artificial – ca \ntr-o ilustrat` kitsch – lumea ]`r`neasc`. çngro[~ndu-le defectele [i f`c~ndu-le parodic s` vorbeasc`, exagerat, desigur, cu propria lor voce, Caragiale pune \n eviden]a glumei [i r~sului sl`biciunile [i ticurile operelor parodiate mai bine dec~t orice critic` literar`, care (v. Marian Popa, Comicologia) este expozitiv` [i exterioar`. Nu este de mirare c` \mpuns`turile sale, chiar nevinovate, i-au adus fie sup`rarea unor vechi prieteni, precum Vlahu]`, fie ostili- tatea ne\mp`cat` a vanit`]ii unui poet ca Macedonski, ori ura meschin` a at~tor autori de duzin`, „caricaturi[ti“ f`r` voie ai stihurilor [i ai genurilor \n care excelau f`r` talent. Ca o t~rzie satisfac]ie ironic` pentru autorul lor parodiile incriminate au supravie]uit obiectelor lor, peste mode [i timp, conferind [i obscurilor s`i „adversari“ literari ceva din gloria nepieritoare a geniului mereu actual al lui Nenea Iancu.

Alexandru CONDEESCU

14

NOTå ASUPRA EDI¥IEI Prezentul volum cuprinde o antologie liric` menit` – cel pu]in \n inten]ia
NOTå ASUPRA EDI¥IEI
Prezentul volum cuprinde o antologie liric` menit` –
cel pu]in \n inten]ia celui care a alc`tuit-o – pe de o parte
s` ofere cititorului de azi o idee general` despre crea]ia
liric` a marelui scriitor \n domeniul parodiilor [i, pe de
alta s` ilustreze nesecatul umor, ironia [i zeflemeaua care
dau not` distinctiv` crea]iei lui I.L. Caragiale. Geniul s`u
s-a manifestat din plin [i \n acest tip de crea]ie. Cu toate
c` majoritatea au fost prilejuite de momente [i \nt~mpl`ri
tr`ite, versurile lui Caragiale transcend efemerul [i
temporalul, \nscriindu-se, m`car prin unele dintre texte,
\ntre lucr`rile exemplare pentru specia liric` \n care au
fost g~ndite [i elaborate.
Edi]ia de fa]` reune[te, pentru prima oar` \ntr-o
concep]ie editorial` ce ne apar]ine ([i pentru \nt~ia dat`
\ntr-un singur volum) cele mai reprezentative texte lirice
[i parodii \n proz` ale scriitorului.
çn alc`tuirea antologiei am luat ca baz` volumele:
I.L. Caragiale Versuri, (subintitulat Stan]e elegiaco-satirice,
Gogo[i rimate, Parodii, Epigrame, Fabule, Ode umoris-
tice), edi]ie de Barbu L`z`reanu, Ed. ,,Via]a Rom~neasc`“,
Bucure[ti, 1922 [i I.L. Caragiale, Opere, vol. 2, 3, edi]ie
critic` de Al. Rosetti, ßerban Cioculescu, Liviu C`lin,
Editura pentru Literatur`, Bucure[ti, 1960, 1962.
15

Pentru p`strarea culorii [i atmosferei am respectat [i reprodus \ntocmai formele lexicale folosite de scriitor. çn fine, din anecdotica bogat` legat` de geneza unora dintre texte n-am re]inut dec~t \nt~mpl`rile referitoare la poeziile Sf~nt-Ion [i Prea s`rac, care ni s-au p`rut semnificative [i despre care am f`cut trimiterile de rigoare \n subsolul paginilor \n care au fost reproduse textele respective. Cititorilor curio[i s` afle [i alte am`nunte ce ]in de anecdotica crea]iei [i a biografiei lui I.L. Caragiale le suger`m s` consulte, \ntre altele, [i amintita edi]ie a lui Barbu L`z`reanu, precum [i lucrarea noastr` O istorie anecdotic` a literaturii rom~ne, volumele I [i II, Editurile Saeculum I.O. [i Vestala, Bucure[ti, 1999. çn speran]a c` aceast` ,,fereastr`“ c`tre opera lui Caragiale este necesar` [i binevenit`, ne exprim`m speran]a c` edi]ia noastr` se va bucura de primirea cuvenit`. din partea cititorilor.

2 sept. 2001

Florentin POPESCU

16

VERSURI ELEGIACE ßI SATIRICE

(1874)

VERSURI

Amicului C.D.

Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`, C~nd lumea d-ast`zi, rece [i materialist`, ç[i r~de de himere [i de puterea lor? Credin]ele d-acuma condamn` poezia Ca r`t`cirea, crima, p`catul, erezia Ce merit` s` poarte dispre]ul tuturor.

Ascult`-m` [i crede: de vei sim]i vr-odat` C` pieptul t`u nutre[te sc~nteia cea sacrat`, S` [tii c` mizerabil vei trece pe p`m~nt; çn timpurile noastre, dec~t s` c~n]i, mai bine De pietre sparge-]i lira [-apoi sufoc`-n tine Fugoasa-]i inspira]ie [i-al t`u nebun av~nt.

De-acum, stai noaptea singur, cite[te, studiaz`. ßi de veghere palid, mereu, mereu vegheaz`, Plecat pe c`r]i b`tr~ne consum`-]i anii to]i, Sacrific`-]i vederea, c`t~nd f`r`-ncetare Ca s` g`se[ti ideea funest` pentru care S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdo]i:

Obiectul ei s` fie, desigur, omenirea, Iar scopul, abrutirea, mizeria, t~mpirea! – Acolo sacerdo]ii cu to]i vor a]inti – Ideea ta p`m~ntul \n lung [i-n lat s`-ncing`,

19

Prin vorb` sau prin spad`, cu-ncetul ca s-ating` ßi polul miaz`-noapte [i polul miaz`-zi.

Sau, nu! Munce[te-]i mintea, g~nde[te-te, combin`. Invent`-o monstruoas`, teribil` ma[in`, Concepere fatal`, ce, demn-a se chema Flagelul omenirii, pornind \ntr-o clipire, Ca fulgerul, turbat` [i numai c-o lovire Armate formidabili s` poat` sf`r~ma.

Atunci tiranii lumii, v`z~nd a ta lucrare, Vor alerga cu to]ii s`-]i dea, prin admirare, Averi, m`riri [i nume, s-ajungi nemuritor:

Iar bietele popoare, nenum`rabili brute, T~mpite de-o nedemn` [i lung` servitute, Te vor m`ri, fii sigur, ca [i tiranii lor.

Adesea m` concentru [i cuget, cum, odat`, çn Grecia, mul]imea de c~ntu-]i fermecat`, T`cut`, str~ns`-n juru-]i, Homere, te-asculta A[a, b`tr~n rapsod!… [i te numea Poetul, C`ci \ntre to]i mortalii tu posedai secretul Cum se-nstruneaz` lira, cum trebuie-a c~nta.

Erai b`tr~n, dar m~ndru; pe fruntea ta senin` Lucea-n splendoarea toat` sc~nteia cea divin` Ce zeii, spre-a lor fal`, voiser` s`-]i dea. Umblai dup`-nt~mplare, [i numai a ta muz` ßi cultul ce-]i dau Grecii le-aveai drept c`l`uz`:

Orb, tu nu vedeai lumea, dar lumea te vedea.

Rapsode, vino [i-ast`zi, [i, de mai po]i te-nspir` Te-ncearc` s` mai farmeci mul]imea cu-a ta lir`,

20

ßi cu sc~nteia sacr` ce-aveai pe fruntea ta! Dac-ai tr`i, desigur, ]i-ai renega [i muza,

ßi cu sc~nteia sacr` ce-aveai pe fruntea ta! Dac-ai tr`i, desigur, ]i-ai renega [i muza, ßi geniul, [i lira, [i mut` ]i-ar fi buza, M~nia lui Achile m` jur de-ai mai c~nta.

C`ci de cumva, b`tr~ne, nevr~nd s` [tii de lume, C~nt~nd, ai vrea [i-acuma s` sapi frumosu-]i nume Pe-a timpilor etern` column` de granit, Amar ]i-ar fi pl`tit` sublima nebunie:

Mul]imea, f`r` mil`, ]i-ar zice-n ironie ßi f`r` s` te-asculte: ,,S`rmanul e smintit“

ßi chiar dac` pe-alocuri, prin lung` c`utare, S-ar mai g`si fiin]e ce sacra ta c~ntare Ar mai putea-n]elege [i-ar mai putea sim]i, Invidia nedemn`, barbar` [i perfid`, Ori ignoran]a crud`, profund` [i stupid` – Virtu]ile moderne – pe loc te-ar amu]i.

Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`, C~nd lumea de-ast`zi, rece [i materialist`, ç[i r~de de himere [i de puterea lor? Credin]ele de-acuma condamn` poezia Ca r`t`cirea, crima, p`catul, erezia Ce merit` s` poarte dispre]ul tuturor.

Revista Contemporan`, anul II, semestrul II No. 10 (1874), pag. 288-291.

21

erezia Ce merit` s` poarte dispre]ul tuturor. Revista Contemporan`, anul II, semestrul II No. 10 (1874),

POHOD LA ßOSEA

De mult se vorbea, Se tot auzea C` are s` fie Mare b`t`lie

ßi c`-n Bucure[ti,

Au de g~nd s` vie

O[tile ruse[ti, C`ci de-aici se poate Laolalt` toate Lesne s` p`[easc`

çn

]ara turceasc`.

Vreme a trecut,

Vreme a trecut,

ßi nu s-a v`zut

Un muscal m`car;

To]i \i a[teptau çns` \n zadar:

Ru[ii nu soseau. Trecu ce trecu

ßi cam \ncepu

A se ar`ta

Pe ici pe colea, C~te-un ofi]er Singur [i stingher – C~nd se pomeni

22

Lumea \ntr-o zi (Mai alalt`ieri) C` sosesc aci Mii de ofi]eri: S` calci unde vrei

Lumea \ntr-o zi (Mai alalt`ieri) C` sosesc aci

Mii de ofi]eri:

S` calci unde vrei Te-mpiedici de ei.

Tot muscali de soi

Gata de r`zboi, Care to]i fire[te

Vorbesc musc`le[te,

ßi care au vestit

Cum c` negre[it Peste prea pu]in To]i muscalii vin.

Vestea zboar` iute,

çn zece minute

S-a dat sfoar`-n ]ar`,

C` va s` soseasc` La [osea afar` Oastea musc`leasc`…

ßi iat`-n sf~r[it

C` a [i sosit!

La zi-nt~i de Mai

A pornit alai,

Gloat` peste gloat` Merge lumea toat`, Claie pe gr`mad`, Pe muscali s` vad`.

Ast`zi, [tiu c` are Tramvaiul c`tare.

23

Gloat` peste gloat` Merge lumea toat`, Claie pe gr`mad`, Pe muscali s` vad`. Ast`zi, [tiu c`

Dinjos de Teatru Urc` [i coboar`, De par-c`-i la moar`, C~te trei [i patru Ba [i cinci vagoane Pline de cocoane, Umflate, g`tite ßi sulemenite. Iar pe tramvai sus Gr`mad` s-au pus Sum` de mon[eri Amploi]i, becheri, Tot galant g`ti]i, Dup` cum \i [ti]i.

Mahalale-ntregi

– Zdraveni [i betegi – Tineri [i b`tr~ni,

Calfe [i st`p~ni Cu-ai lor ucenici, Cu to]i mari [i mici; Slujnici, jup~nese ßi negustorese; Apoi m`rgina[ii ßi meseria[ii, T~rgove]i mul]ime ßi mitoc`nime

– To]i din Capital`,

Dau cu socoteal` – Cu-ale lor femei çncet dup` ei, Au pornit cu to]i

– S`-i numeri nu po]i –

24

Cu pr`sila lor: To]i s` vad` vor O[tile ruse[ti L~ng` Bucure[ti. Sub cer c`lduros Merg

Cu pr`sila lor:

To]i s` vad` vor O[tile ruse[ti L~ng` Bucure[ti.

Sub cer c`lduros Merg \ncet pe jos, De z`duf [i soare Sunt plini de sudoare. Cam pe la n`miez Or s-ajung`, crez. To]i din mahalale Duc \n m~ini basmale Cu fel de m~nc`ri, ßi pe urma lor, Urma tuturor, Pe dou` c`r`ri Vine-un pop` beat, Fr~nt [i asudat De mult ce-a umblat ßi pe g~t a dat

Iar pe urma lui,

Un copil mucos

– Nu se [tie-al cui – Tare obosit De-ai lui r`t`cit, Pl~nge obidos, ßi pe nas, pe bot,

E m~njit de tot.

To]i cu to]ii dar`, La [osea afar`,

25

Tare obosit De-ai lui r`t`cit, Pl~nge obidos, ßi pe nas, pe bot, E m~njit de tot.

S-au dus s` priveasc` Oastea musc`leasc`. C`]ei [i purcei Merser` [i ei, Dup` cum scris este

La orice poveste.

Numa-ntr-o chilie, Singur`, pustie,

O bab` r`mase,

Care de ani [ase Ologit` sta

çn chilia sa.

Numai ea r`mas` Singur` acas`

ßi \n mahala

Biata se v`ita

ßi se t~nguia:

– ,,Oameni buni! (striga) Mi-aduce]i [i mie Poman` s` fie! M`car un cazac… Nu de altceva

Ci numai de leac!“

Publicat` \n Claponul, foaie hazlie [i popular` (1877), Nr. 2 pag. 22-28, [i \n Almanahul Claponului pe anul de la Mahomet 1295, de la Christos 1878.

26

DA… NEBUN! Parodii \n versuri

CAMELEON-FEMEIE

Sonet decadent, simbolist-vizual-colorist –

Icoan` str`vezie \n cadrul sumbru-al vie]ii, Cu p`rul ei sur-galben, cu ochi \nchis-alba[tri, Sclipi de-odat` clar`, vis roz al tinere]ii, Cum \n obscure-azururi apar pribegi blonzi a[tri.

O v`z fugind prin codrul cel verde de juga[tri – Era Erato alb` ilumin~nd poe]ii, – De-a ei priviri focoase ar fi ro[it siha[tri P`li]i, chlorotici, vine]i de greul b`tr~ne]ii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori [i violete çnvesm~ntat` magic \n daurite plete ßi-n varii, polichrome bibiluri [i alti]e…

çmi arunca pupila-i divine curcubee; Dar eu, nebun! zic: ,,Spectru! Cameleon-femeie Fugi! sufletul ]i-e negru [i ma]ele pestri]e!“

Publicat` \n Moftul Rom~nesc nr. 17 (1893) retip`rit` de Caragiale, \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 35.

29

PLOAIE DE PRIMåVARå

I. PASTEL OPTIMIST

C~nd plou` lin \n prim`var`, To]i zic: ,,S` dea Domnul s` dea!“ ßi de te culci pe prisp`-afar`, Mai vezi pe cer [i c~te-o stea…

E cald, [i ploaia r`coroas` Ozon \n aerul curat çn urm`-i las`; dr`g`stoas` Natura-i toat` un pupat.

Se pup` corbi, de bucurie C` au sc`pat de iarn` grea, Se pup-b`rba]i cu g`l`gie, ßi iat` [i o r~ndunea…

ßi-o barz`… calc` cu m`sur` Cu pasul grav, explorator, Se plimb` chiar prin b`t`tur` Cu aerul nep`s`tor.

C~nd plou` toate germineaz`, P`m~ntul liber de z`pezi, Sp`lat de ploi se decoreaz` Cu mii de mii de muguri verzi.

30

çn ]arini gr~ul \ncol]e[te, çn dealuri via o desgrop; De ploaie tot se-nvesele[te Pe orice

çn ]arini gr~ul \ncol]e[te, çn dealuri via o desgrop; De ploaie tot se-nvesele[te Pe orice frunz` e un strop.

ßi soarele o cald` raz` Trimite pe furi[ prin nori; Iar flori [i pas`ri ca s`-l vaz` Se-nal]`, zboar` c`tre zori.

II. PASTEL PESIMIST

Tot plou`! A! ce prim`var`! Cum curge f`r` s` mai stea! Se-ntinde cea]a grea pe-afar` Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig… [i apa mocirloas`

Infect` aerul curat, La c~mp e balt` ml`[tinoas` ßi codrul doarme \ntristat.

Sunt tri[ti [i corbii-n deal la vie, Cobesc din nou a iarn` grea; Plouate vr`bii cad o mie, Nu vezi zbur~nd o r~ndunea.

O barz`, cu pas de m`sur`,

Sose[te ca explorator… ßi plou`… plou`…-n b`t`tur`, Pustiu… Departe pleac`-n zbor.

31

O barz`, cu pas de m`sur`, Sose[te ca explorator… ßi plou`… plou`…-n b`t`tur`, Pustiu… Departe pleac`-n

Tot plou`, plou`, inundeaz`… Mai vin [i ape din z`pezi, Umflate apele spumeaz`, Torente curg din codri verzi.

çn ]arini gr~ul putreze[te,

Sub piatr`-n deal vii se \ngrop; De ploi plugarul s`r`ce[te, M`lai, f`in`, nu e strop.

ßi soarele o slab` raz`

C~nd o mai pierde printre nori,

O trist` balt` lumineaz`

F`r` apus [i f`r` zori.

(Moftul rom~n seria 1, retip`rit` [i \n seria II, nr. 2 de la 26 August 1902)

32

SUVERAN ßI CURTEZAN Satir` democrat` – Un \mp`rat odinioar` – ßi suveranii-s muritori! – Avea

SUVERAN ßI CURTEZAN

Satir` democrat` –

Un \mp`rat odinioar` – ßi suveranii-s muritori! – Avea din fire sl`biciunea C` str`nuta prea deseori.

Acest cusur, la urma urmii D-ei c`uta, nu-i vr-un p`cat, Dar sunt cusururi populare Ce nu merg la un \mp`rat.

Ce leacuri nu-ntrebuin]ase! Ce rug`ciuni la Dumnezeu, Protector tronurilor! – geaba:

S`rmanul str`nuta mereu!

Un curtezan intim l-\ntreb`:

– De ce e[ti tot posomor~t ßi tot m~hnit, m`rite Doamne? – Nu [tii c~t sunt de am`r~t!

Str`nutul meu leac nu g`se[te, Vai! m` sfiesc, nu pot s` ies, La Camer`, Senat, parad`:

Se simte c`… str`nut prea des.

33

meu leac nu g`se[te, Vai! m` sfiesc, nu pot s` ies, La Camer`, Senat, parad`: Se

Din pricina str`nut`turii, Eu sunt un prin] nenorocit! – De ce M`ria Ta? \ntreab` Curteanul s`u cel favorit.

– Cum nu-n]elegi? – Ba da; dar, Sire, Ori s` str`nu]i, ori ce s` faci, La to]i, M`ria Ta, ca mire, La to]i miroase-a odagaci!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n anul 1 nr. 16 (1893), retip`rit` \n Calendarul Moftului pe 1902 p. 46.

34

ION PROSTUL Era pe vremea c~nd purtau Cocoanele ni[te turnuri ßi-un malacof piramidal ßi alte

ION PROSTUL

Era pe vremea c~nd purtau Cocoanele ni[te turnuri ßi-un malacof piramidal

ßi alte multe umpluturi…

Ion Ciornei, un ]op~rlan, Un rom~na[ de vi]` veche, Purt~nd suman, purt~nd i]ari ßi-o ]urc`neasc` pe ureche,

A fost luat la militari…

Da-n loc s` dea de greu [i el,

Ion ajunse vistavoi, Noroc! la domnul Colonel.

B`iat voinic, f`cea de toate:

Era r~nda[, sp`l`toreas`,

ßi

vizitiu [i buc`tar,

ßi

sofragiu [i fat`-n cas`.

Ion putea fi ori[ice, M` rog, [i doic`-ar fi putut Dar moa[a casii l-a g`sit C` are laptele b`tut.

35

[i fat`-n cas`. Ion putea fi ori[ice, M` rog, [i doic`-ar fi putut Dar moa[a casii

A[a, Ion cu colonelul Lucra-ntr-o sear` la gr`pat, C~nd iat` doamna \nfoiat` Sus \n balcon s-a ar`tat.

Ion numaidec~t se-ntoarse ßi se opri pe g~nduri dus, Uit~ndu-se plin de mirare La malacoful cel de sus.

Don’Colonelul \l \ntreb`:

– Ce te-ai holbat a[a, ]igane?

– M` mir, tr`i]i, don’Colonel, M` mir de ce v`z la cocoane;

Cu malacofu-a[a umflat Cum po]i s-o pupi? c` nu se poate Nici s` te-apropii. – M`i, ce prost ¥igan! c~nd vreau s-o pup, [i-l scoate.

– ßi-l scoate! a r`spuns Ion

– A[a ]i-e vorba? A-o-leu!

– A[a, tr`i]i don-Colonel… A[a… o pup [i eu!

Publicat` \n Moftul Rom~n anul 1, nr. 12 (1893) reprodus` de Caragiale \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 51 [i \n Moftul Rom~n seria II (4 Noiembre 1901) sub titlul Vistavoiul [i cu isc`litura Ion.

36

DISCRE¥IE Nu vreau s` [tii c` te iubesc; Voi suferi t`cut, discret – Cochetele dispre]uiesc

DISCRE¥IE

Nu vreau s` [tii c` te iubesc; Voi suferi t`cut, discret – Cochetele dispre]uiesc Pe-un franc poet!

Da-n veci \nchipuirea ta Din sufletul meu n-o s` moar`, ßi nim`nui n-oi ar`ta A mea comoar`…

C`ci te iubesc, de[i nu-]i spun; Nu! n-ai s-o afli niciodat`… ßi arz de dorul t`u nebun, Mult adorat`;

Dar tac, nu-]i spun c` te iubesc:

ßtiu bine c` pe-un franc poet Cochetele-l dispre]uesc… Tac – sunt discret!

Publicat` sub titlul: ,,T`cere – discre]ie simbolist`“ – \n Moftul Rom~n an I nr. 33; reprodus` \n seria II a Moftului, \n n-rul de la 18 Noiembre 1901, apoi \n Calendarul Moftului Rom~n pe anul 1902, pag. 23.

37

\n seria II a Moftului, \n n-rul de la 18 Noiembre 1901, apoi \n Calendarul Moftului

E R O S

Pastel simbolist-darwinist –

E prim`var`… Sus pe Atlas,

\ntre p`m~nt [i luna plin`,

Fug nouri str`vezii la vale cern~nd u[or o bur` fin`… Un leopard adult sim]e[te de-odat`-n s~nu-i o v`paie! Din cre[tet p~n`-n v~rful cozii \n creier [i \n m`runtaie,

çl furnic` un neast~mp`r

nesuferit [i ne-n]eles… Din n`rile lui dilatate, sufl`ri ad~nci [i grele ies;

Din ochii-i injecta]i de s~nge,

\i pic` lacrime fierbin]i:

El ghiarele-[i \nfige-n carne, scr~[ne[te crunt ie[it din min]i.

Se sv~rcole[te-n salturi stranii… r`cne[te cov~r[it de chin –

çi crap` pieptul sub lucrarea

nemilostivului venin… Ridic` botu-n sus, s` soarb` r`coarea nop]ii cu putere ßi vede-n c`l`torii nouri un c~rd de tinere pantere.

38

* * * S-au dus [i nourii [i luna – pe Altas soarele e sus

*

*

*

S-au dus [i nourii [i luna – pe Altas soarele e sus –

bolnavul de az-noapte,

l~ng-o panter` doarme dus. Da! da! in cauda venenum – ilustrul Darwin bine-a spus!

Acu

Tip`rit` \n seria 1 a Moftului Rom~n sub form` de distihuri. Reproduc~nd \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902 (pag. 57-58) acest pastel, Caragiale a pref`cut distihurile \n strofe a c~te patru versuri, – \n care, bine\n]eles, numai versurile cu so] rimeaz` \ntre ele.

39

distihurile \n strofe a c~te patru versuri, – \n care, bine\n]eles, numai versurile cu so] rimeaz`

DA… N E B U N!

Simbolist-dantist –

çmi vin adeseoar` furii:

voi s` sdrobesc aceast` harf` ßi, din informele ei ]`nd`ri, un auto-da-fe s` fac! Dec~t a fi prostituit` [i c~ntul meu a fi o marf`, S` piar` coardele \n fl`c`ri!… de-acu pe veci eu voiu s` tac!

Despre]uiesc onori, avere; De slav` m-am hr`nit destul! Alt orizont privirea-mi cere:

De-a[a nimicuri sunt s`tul!

S` nu-mi asv~rle-atotputin]ii Nici o favoare… Nu! n-o vreu! Am o comoar`-n fundul min]ii:

De-ajuns \mi sunt acuma eu!

Trec ast`zi ignorat prin lume, Dar, trainic, las \n viitor Un semn, o glorie, un nume Acestui imbecil popor!

40

S` lingu[esc telurici patemi? Reptil`, eu?… Prea m~ndru sunt!… Apollo calea demn`-arate-mi Pe-acest t~mpit, senil

S` lingu[esc telurici patemi? Reptil`, eu?… Prea m~ndru sunt!… Apollo calea demn`-arate-mi Pe-acest t~mpit, senil p`m~nt!

Mul]ime brut` [i ingrat`! Cu-a mea c~ntare nu putui

çn via]`-mi s` te mi[c odat`…

o s`-mi ridici statui.

ßi-odat`

,,A! e[ti nebun!“ mi-au zis mi[eii, ,,Da, sun nebun!“ r`spuns-am eu… Ca voi strigau [i fariseii Crucific~nd un Dumnezeu!

Tenebre f`r` fund m`-nghit`, De-oi face din divina harf`

O

palid` prostituit`

ßi

din c~ntarea mea o marf`!

Pe coardele acestei lire, Voi intona un c~nt sublim Poet sunt! nu voi umilire… Poe]ii… nu ne umilim.

(Publicat` \n Moftul Rom~n din 1893), I.L. Caragiale a republicat-o \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902 (p. 65), de ast`dat` f`r` cele dou` motto-uri. Caragiale a mai notat [i c~teva modific`ri. Astfel \n ultimul vers al strofei a treia, cuv~ntul imbecil era \nlocuit prin epitetul r`t`cit, iar primul vers al strofei finale se \nf`]i[a precum urmeaz`:

,,Pe coardele divinei lire’’).

41

epitetul r`t`cit , iar primul vers al strofei finale se \nf`]i[a precum urmeaz`: ,,Pe coardele divinei

MOARTEA PROTESTANTULUI

Balad` medieval` – Dedicat` Doamnei Sofia Luther

Cunigunda e geloas`:

Eginhardt \nt~rziaz` – Iat`-a dimine]ii raz`… Ce senin` [i frumoas`!

Un cal roib \n vale pa[te, Este calul favorit, De[elat [i obosit – Ce idee neagr` na[te!?

Cunigunda e femeie – Ah! ce g~nd \ngrozitor!… Vr-un catolic?… Un omor?… Un duel?… A! ce idee!

Ea scoboar` trepte-trepte, Dus` de-un funebru g~nd ßi pe Dumnezeu rug~nd:

,,Doamne sfinte! Doamne drepte!“

Din donjon p~n`-n devale E o cale-at~t de lung`!… C~nd, s`rmana! o s-ajung` ¥inta pasurilor sale?

42

A sosit acum la poart`: ,,Hai! deschide! nu m` ]~ne!“ Poarta sc~r]~ie-n ]~]~ne – A

A sosit acum la poart`:

,,Hai! deschide! nu m` ]~ne!“ Poarta sc~r]~ie-n ]~]~ne –

A ie[it

A! Crud` soart`!

Iat` calul“… Unde-i d~nsul?…

E lungit mai la o parte:

Moartea! moartea \i desparte… ßi, g~ndind, o umfl` pl~nsul,

,,Eginhardt al meu! viteze! Dac` tu e[ti mort, vorbe[te! Inima mi se tope[te… Poate-a ta s` m` tr`deze?…

Pl~nge Cunigunda va[nic ßi-l m~ng~ie pe viteaz ßi-l s`rut` pe obraz, C~nd, deodat`, strig` stra[nic

Eginhardt cel elegant:

,,Nach a’ Krug’l, repetir! Aber nicht von Bragadir! …Luther!!… Ich bin post-restant…“

(Ap`rut` \n nr. 30 de la 13 Mai 1893 a Moftului Rom~n, ea a fost retip`rit` \n pag. 74 a Calendarului Moftului Rom~n pe 1902. çn noua edi]ie Caragiale a suprimat dedica]ia). (B.L.)

43

retip`rit` \n pag. 74 a Calendarului Moftului Rom~n pe 1902. çn noua edi]ie Caragiale a suprimat

çN CURÅND

Strofe simboliste-profetiste Terra! Terra!

Ca Phoenix, pas`rea m`iastr`, Tu din cenu[a-]i re-nviezi; Necontenit \n zare-albastr`, Tot mai str`lucitor te vezi!

O! Ideal! divin` tor]`! Tu ne-ai condus prin \ntuneric; Un pas s` facem n-aveam for]` F`r-de reflectul t`u feeric!

Pierdeam al min]ii echilibru Pe m`rile f`r-de liman, Eu, iritabilul felibru, Profet al genului uman,

De n-ai fi fost tu, Tramontana, F`r, de sc`pare cunoscut… Vai! omenirea fu, s`rmana! Ca un cor`bier pierdut!

Pierdut, da! \ns` totdeauna. Lupt~nd cu-acela[i dor [i foc, Brav~nd cu pl~ns [i r~s furtuna Cu-acelea[i g~nduri de noroc!

44

V`z~nd un val ce \l \nghite Un orizont din nou deschis, Ce, clar [i sincer,

V`z~nd un val ce \l \nghite Un orizont din nou deschis, Ce, clar [i sincer, \i promite A-i isb~ndi eternul vis,

Sclipit-ai sf~nt` stea polar`, Cu raze de speran]` pline, Felibrilor ce te c~ntar`, Rapsozilor-profe]i… [i-n fine…

Dar pesimi[tii vin s`-mi zic`; ,,çnchipuire or miraj! Noi nu mai credem \n nimic`, Noi, am pierdut orice curaj! Tu Tramontana-]i str`lucit` ßi-acel liman nu sunt, poete, Dec~t oaza-nchipuit` De ochii \mb`ta]i de sete.“

S` vie! Pe felibru-ntrebe-l C~nd vom sosi limanul?… C~nd? Felibrul, sigur ca [i Bebel, Le va r`spunde: ,,çn cur~nd!’’

Moftul Rom~n nr. 35 din 6 Iunie 1893.

45

C~nd? Felibrul, sigur ca [i Bebel, Le va r`spunde: ,,çn cur~nd!’’ Moftul Rom~n nr. 35 din

M O A R T å !…

Balad` fantastic`

Danga-langa, sun` clopot…

O \ngroap` pe-o regin`

Dintr-o nobil` tulpin`… Cine vine iute-n tropot? Danga-langa, sun` clopot.

La sicriu el se a[eaz` ,,O! mai zi-mi o vorb` numa!… Ah! via]a e ca spuma Ce o clip-abia dureaz`!…“ La sicriu el se a[eaz`.

Ea… st`, mut`, nemi[cat`… El… o pl~nge scr~[nitor…

E pierdut nebunu-amor!

Ochii ei la el nu cat`… Ea st` mut` nemi[cat`.

çn castelul cel cernit,

Pl~ng [i zidurile mute, Se bocesc pietre t`cute…

E

un pl~nset nesf~r[it

çn

castelul cel cernit.

Picur` din cear` picuri… Pl~ng [i jalnicele tor]e

46

El e istovit de for]e… Zile! nop]i! timp! ce nimicuri; Picur` din cear` picuri! ,,O!

El e istovit de for]e… Zile! nop]i! timp! ce nimicuri; Picur` din cear` picuri!

,,O! te-ndur`, Doamne sfinte! …Poate-n lume s` tr`iasc` Un viermu[ clocit \n iasc`… ßi ea nu?… Crude p`rinte! O! te-ndur`, Doamne sfinte!“

Un episcop psalmodie L~ng` capul junei fete Adornat \n blonde plete… Ah! ce crud` parodie! Un episcop psalmodie…

,,Ah! te blestem, Provedin]`! Doamne! crud \ngrozitor!… Mi-ai r`pit al meu amor… Mi-ai distrus a mea credin]`:

Ah! te blestem, Provedin]`!

Stins`-i scumpa ei via]` ßi nimic n-o mai \nvie… …Unde-i Dumnezeu?… S` vie! S`-l stupesc eu drept \n fa]`:

Stins`-i scumpa ei via]`!“

– Vaiet, bocet… inutile! Ea e moart`… Lacrimi multe Moartea nu vrea s` le-asculte; Blestemi \n zadar, copile! Vaiet, bocet… inutile!“

47

Ea e moart`… Lacrimi multe Moartea nu vrea s` le-asculte; Blestemi \n zadar, copile! Vaiet, bocet…

*

*

*

Au venit ca s-o ridice… ,,Ah! mai sta]i! e prea de grab`! Unde-o duce]i?“ el \ntreab`. ,,Locu-i nu mai e aice!“:

Au venit ca s-o ridice!

– S-o ridice?… Nu se poate!

(Strig` el, nebun, pierdut) Sunt aici!… Voi… n-a]i [tiut? Piar` lumea! piar` toate! …S-o ridice?… nu se poate!

çmi bat joc de Dumnezeu ßi nu-i las s` mi-o r`peasc`! D~nsa trebuie s` tr`iasc`! S` tr`iasc`! da! vreau eu!… çmi bat joc de Dumnezeu!“

– E nebun! (prelatul zice,

Lu~nd ochii de pe carte) Da]i nebunul \ntr-o parte, Iar pe ea s` mi-o ridice E nebun!“ prelatul zice.

ßi groparii o ridic` El tot pl~nge, pl~nge, pl~nge, Buza-[i mu[c` p~n-la s~nge Un cuv~nt f`r-s` mai zic`… ßi… groparii o ridic`.

48

* * * Dang-langa, langa-danga! …S-a sf~r[it! Convoiul pleac`, …O!… via]`!… lume!… Dac`… Dac`… dac`…

*

*

*

Dang-langa, langa-danga! …S-a sf~r[it! Convoiul pleac`, …O!… via]`!… lume!… Dac`… Dac`… dac`… Danga-langa:

El \[i v~r`-n pieptu-i spanga!

à la CINCINAT Pavelescu

Pentru \nt~ia oar` \n Moftul Rom~n nr. 27, 3 Mai 1893; reluat` \n Calendarul Moftului Rom~n (1902), pag. 102.

49

Pentru \nt~ia oar` \n Moftul Rom~n nr. 27, 3 Mai 1893; reluat` \n Calendarul Moftului Rom~n

AMIAZå MAURA

Simbolist`-oriental` –

çn aer e lene… Amiaz` de var`…

E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.

Ca tigru-ntre dou` tigrese rivale,

Ce scuip` de turb` [i s~nge [i bale, Ahmet st`-ntre dou` geloase neveste:

Fatmè o minune, Biulbiul – o poveste! Biulbiul este blond`, Fatmè este brun`;

O patim` oarb` [i alta nebun`.

Ahmet simte bine c` fierbe \n ele

O ur` cumplit`, o ur` de-acele

Ce las` din treac`t \n neagra lor cale Ruine [i s~nge [i moarte [i jale. Sunt dou` extreme, sunt dou`-antiteze…

Pornirea vr`jma[`, el vrea s-o calmeze:

,,Pe Alah str`lucitul, pe sf~ntul Profet! Pe stele [i lun` (r`cne[te Ahmet ß-apuc` hangerul) Fatmè! un ciubuc!

Mergi!

– Nu vreau!!

Zic: du-te! – St`p~ne… m` duc!“ se supune [i pleac` fierb~nd,

Fatmè

Cu z~mbet pe buze, cu blestem \n g~nd…

Fatmè e departe… Emirul Ahmet Cu blonda Biulbiula vorbe[te-n secret!

50

* * * çn aer e lene Amiaz` de var`… E p~cl` greoaie de plin`

*

*

*

çn aer e lene

Amiaz` de var`…

E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.

…Biulbiul doarme-acuma deplin lini[tit`, Fatmè se \ntoarce… Figura-i, p`lit` De focul ce-o arde, cu jale z~mbe[te, Ahmet ia ciubucul [i ]int`-o prive[te. ,,…Nebuno, el zice, te apropie bine:

C~t n-ai fost aicea vorbii tot de tine…“

– ßtiu… Doarme acuma protivnica mea:

St`p~ne, vorbe[te-mi [i mie de ea! Biulbiul doarme dus`… Emirul Ahmet Cu bruna Fatmèa vorbe[te-n secret… ßi bruna, la r~ndu-i, de vorb` s`tul`,

Adoarme al`turi cu blonda Biulbiul`. …Emirul de vorb` [i d~nsu-i s`tul – De-o parte-i Fatmèa, de alta-i Biulbiul – Ca tigru-ntre dou` tigrese rivale Ce dorm obosite, zdrobite de [ale, Adoarme-ntre dou` domoale neveste:

Fatmè – o minune, Biulbiul – o poveste… …ßi-n aer e lene… Amiaz` de var`…

E p~cl` greoae de plin` Sahar`!

Moftul Rom~n nr. 30, 13 Mai 1893). Retip`rit` \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 82-83).

51

de plin` Sahar`! Moftul Rom~n nr. 30, 13 Mai 1893). Retip`rit` \n Calendarul Moftului Rom~n pe

EXCELSIOR

Fragment dintr-o poem` apocaliptic`- simbolist`-profetist`

Un cer de aur lichid pe-o mare de cerneal`:

Jupiter? Capitalul… Ideea? socoteal`. Altarul? o tarab`… Credin]a? seac` firm` – B`tr~na omenire de bunul sim] infirm` – Amor, talent, virtute, av~nt [i ideal… Produse pestifere de-un mediu social, Iar artistismul, culmea obraznic-a cruzimii, Sfidare aruncat` \n zeflemea mul]imii!

.

Un secol ce se stinge \n cor de lacrimi surde:

Nebun` psalmodie, cu tact [i ton absurde, Absurde de durere, de chin de veci de veci… A! dar cur~nd vom scrie: sunt ast`zi dou`zeci, Da! dou`zeci de sute… Da! dou`zeci de sute De c~nd piroane groase \n carne-au fost b`tute. Dar Mane, Thekel, Fares!… rezist` \n zadar! Va trebui s` caz` modernul Baltazar! Va trebui s` caz`! Da, Mane, Thekel, Fares! Arat`-te, profete, tu primus inter pares!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

çn

firmamentul negru o palid` sc~nteie

 

O

flac`r`… Incendiu… Lumin`… O idee!

 

52

Popoare-ngenuchiate… Sclavie… Jugul trist; çn Betleem o prad` pentru Golgota – Christ! O Biblie \nchis`

Popoare-ngenuchiate… Sclavie… Jugul trist;

çn

Betleem o prad` pentru Golgota – Christ!

O

Biblie \nchis` [i acum deschis` alta…

Imperie?

F`r` de fund a vremii… De necrezut! dar este Cum? Soarele – minciun`? Cum? Crucea – o poveste?

puzderii sv~rlite toate-n balta

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

C~nd sufletul e-n fl`c`ri [i carnea de o]el, Eu merg, nebun felibru, d-a dreptul c`tr` ]el, Stindardul ro[u-n aer s` f~lf~ie seme]… Nu! f`r` idealuri via]a n-are pre]! Sus inimile voastre mai sus! [i tot mai sus! Nu v` uita]i \n urm` spre soarele apus:

 

çn

 

fa]a voastr` splendid un soare nou r`sare,

Se oglinde[te m~ndru \ntr-o albastr` mare ßi-nfl`c`reaz`-albastrul d-asupra lumii-ntregi… O, vin, popor-victim`, menirea-]i s`-n]elegi!

 
 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

çn

 

s~nu-astei planete, vuie[te foc [i lav`:

 

S`tul`-i de icoane, de statue [i slav`, ßi, ca o piele-ntins` ce tremur` fire[te C~nd parazita-ascuns` o-n]eap` [i ciupe[te,

 

A[a planeta-acuma \[i mi[c` scoar]a veche –

 

E

panica: burghejii par apuca]i de streche!

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Sub zidurile negre p`tate mult de s~nge, Pe care cucuvaia \n noaptea sumbr` pl~nge, Loca[ de vechi mizerii [i de cumplite vi]ii, Zac azi asupritorii uci[i de vremi: privi]i-i!

53

\n noaptea sumbr` pl~nge, Loca[ de vechi mizerii [i de cumplite vi]ii, Zac azi asupritorii uci[i

Erau odat` m~ndri, credeau c` sunt eterni… O, moarte! care-at~tea [-at~tea [tii s` cerni, I-ai secerat [i ast`zi, poporul se r`zbun` – Asupra lor c`zut-a m~nia lui nebun`!

Corabia s-afund` departe de la maluri; O-nghit nemilostive [i monstruoase valuri… At~t mai bine! mearg` \n fundul f`r` raz`… Se cuvenea domnia desfr~ului s` caz`…

Sus fruntea noi acuma! veni [i vremea noastr` ßi ian privi]i \ncolo, \n zarea ce albastr`, Sc~nteia triumfal` ce falnic s-a ivit! Ce splendid` speran]`! Ce splendid r`s`rit!

.

Excelsior! Trompeta \n sus [i steagul ro[u:

Tovar`[i, fi]i to]i gata c~nd va c~nta coco[u! Privind la vremea noastr`, la patimile sale, Eu, inspirat rapsode, iluminat profet, Iau pana mea de g~sc` [i-nchin acest sonet La vremuri viitoare, sublime, ideale C~nd, to]i fiind o ap` \n lumea-armonie, R`i n-or s` se mai nasc`, nici pro[ti n-or s` mai fie.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

54

F I N I S Sonet simbolist decadent Un meteor!… Bizar` auror` boreal` Din polul
F I N I S
Sonet simbolist decadent
Un meteor!… Bizar` auror` boreal`
Din polul nord la polul d-amiaz`… Din Zenit
P~n`-n Nadir cutremur… iar sfera sideral`
C`min imens, chaotic, j`ratic infinit !
A! ce amenin]are meschin` [i banal` !
Nu m`-ngroze[te! – zice poetul prigonit –
Un fenomen ca altul!… Nuan]` infernal`,
V`zduh aprins… Desigur, Iehova-a-nnebunit!
Ei, [i?… Balan]a-i str~mb` [i judecata nul` !
Nici psalm, nici Laudamus 1 , dar nici accent de hul`,
Din coardele-mi m`iestre d-acu n-or mai ie[i!
Se r`sucesc [i crap` ai lumii vechi pilastri:
Catapeteasma cade!… Macabru dan] de astri!…
çn loc de Tot, Nimica!… Ei, bravo, z`u!… Ei, [i…?
1 C~ntec bisericesc de laud` (lat.).
55

S O N E T

Ferici]i cei s`raci etc.

Infam, hidos spectacol [i-ngrozitor de trist, Cum vars` lacrimi fiii mul]imii proletare! Vai! glasul meu se pierde-n m`rea]a lor c~ntare:

çn corul de revolt`, eu sunt un biet corist!

Dreptatea ne distruge cu dublele-i c~ntare:

O lume-ntreag` geme sub jugul pesimist – Chem`m cu to]i profetul: mai vin-odat` Christ!… Poporul care pl~nge, de[i e gol, e tare!

Cu hidra-Capitalul peste putin]` pace! A! dac` el, profetul, un semn ceresc ar face, S~nge-a[ v`rsa eu pentru-nfr`]irea tuturor!

Infama burghezie nu mi-ar opri m~nia – Mi-a[ ar`ta prin crim` eu, slabul, omenia:

Jos cruda plus-valut`! ,,Vorwaerts!“ Excelsior!

Moftul Rom~n nr. 31, 13 Mai 1893

56

CRITICILOR MEI – Sonet olimpian simbolist – De critic` mi-e sc~rb`! Cunosc simbolul vorbii… Posteritatea
CRITICILOR MEI
– Sonet olimpian simbolist –
De critic` mi-e sc~rb`! Cunosc simbolul vorbii…
Posteritatea dreapt` m` judece [i-acuze!
Sur~sul s` se sting` pe ve[tedele buze:
N-aud acorduri surzii, nu v`d sc~nteia orbii!
Eu singur!… [-apoi corul \ntreg de nou` muze!
Cu glasul invidiei s` cronc`neasc` corbii,
Eu am s` strig, felibru trufa[, urbi et orbi:
A voastr` larm` poate d-abia s` m` amuze!
M` duc \n manta-mi larg` \nf`[urat ca Dante:
C~nd tactul bate-Apollo, maestrul meu divin,
Via]a-i simfonie, amorul – sf~nt andante…
Eu c~nt! Ce-mi pas` mie! Nu [tiu de unde vin,
Nici unde merg: traduc doar-un c~ntec din senin
çn rime simboliste [i abracadabrante!
Moftul Rom~n,13 Mai 1893
57

PRIMUL MåNUNCHI

Poezii de A. Museus – Cu o Noti]` de Caragiale

Am avut onoarea s` primesc zilele trecute vizita unui t~n`r poet, care-n cur~nd va da la lumin`, \n volum, ni[te minunate versuri cu titlul ,,Primul m`nunchi“. Modest, – poe]ii sunt todeauna mode[ti – el semneaz` deocamdat` cu un pseudonim, A. Museus, de[i nu se \ndoie[te de talentul s`u – care poet se poate-ndoi de talentul s`u? – dar, naiv – ca to]i poe]ii, – \[i \nchipuie c` talentul mai are nevoie de vre-o recomanda]ie str`in`, [i m` roag` s` scriu m`car c~teva cuvinte despre d~nsul, ,,atr`g~nd cu dinadinsul aten]ia publicului asupra originalit`]ii [i variet`]ii produc]iilor lirei sale multicolore“. – ,,T~n`rule, \i zic eu, talentul, mai ales c~nd e original [i de un gen cu totul nou, cum e al d-tale, \[i face drumul singur; biruie orice pedici i le-ar pune-mpotriv` indiferen]a sau invidia [i str`bate victorios p~n` la v~rful muntelui sacru, unde cre[te misticul stejar, din care singur \[i va culege frunzele spre a-[i \mpleti cununa nemuririi, menit` s` n-o poat` veacuri ve[teji, s` r`m~ie pentru totdeauna frunz` verde [i iar verde!…“ V`z~nd c` poetului nu-i displac vorbele mele, i-am ad`ugat:

– ,,M` voi m`rgini dar, dac`-mi permi]i, s` reproduc \n foiletonul meu c~teva, pe alese, dintre «at~t de

58

variatele produc]ii ale lirei d-tale multicolore», numai cu o scurt` noti]` introductiv`… Asta cred eu
variatele produc]ii ale lirei d-tale multicolore», numai cu
o scurt` noti]` introductiv`… Asta cred eu c` va fi de
ajuns pentru ca «Primul M`nunchi» al d-tale s` str`bat`
\n toate unghiurile lumii noastre, spre a o-nc~nta, din
temeliile ei p~n`-n culme, cu suavul lui parfum \n adev`r
at~t de nou [i de original“.
Am c`p`tat permisiunea poetului [i iat`, m` execut,
sper~nd c` fac pl`cere iubitorilor de poezie rom~n`…
59

CRUCEA ßI SEMILUNA

Luna str`luce[te ca o lamp` mare, Rev`rs~nd splendoarea-i p~n`-n dep`rtare. La osp`]ul falnic, str~ns`-i oaste mult`; To]i vorbesc \n parte, nimenea n-ascult`. Dar ca [i stejarul m~ndru de la munte, Mircea-[i neteze[te nobila sa frunte, ßi ca [i stejarul m~ndru c~nd \nfrunt` Crunta vijelie, Mircea se \ncrunt`. ßi, apoi, se scoal` deodat`-n picioare ßi cu glas puternic le strig`: ,,T`cere! A]i uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-[i viseaz` ]ara chiar \n al s`u somn? Cum acele vremuri sfinte le uita]i, C~nd pe Mircea-Vod` voi \l respecta]i? Ce? sunt oare altul, sau voi sunte]i al]i? Sunt pitici acuma brazii cei \nal]i? S-a surpat Carpatul [i, din r`d`cin`, St~nca se preface \ntr-o moale tin`? Nu mai curge Istrul \n largul s`u pat, ßi patriotismul vostru v-a secat? M~ine este lupta, lupta cea de moarte, De la care-at~rn-a Rom~niei soarte! Glorie sau moarte vom \nt~mpina; çns` jur pe ceruri nu vom dezarma! C`ci ce este moartea dac` nu e via]`?

60

Dac` n-o prive[te un rom~n \n fa]`? Nu m` tem de moarte, sunt osta[ de
Dac` n-o prive[te un rom~n \n fa]`?
Nu m` tem de moarte, sunt osta[ de seam`;
Chiar de ve[nicia-i nu vreau s` am team`!
Vrea ca s` ne-ncalce m~ndru Baiazid;
Va vedea c` Mircea nu-i un invalid!
Ce e drept, m` cheam` Mircea-cel-B`tr~n,
Dar am suflet t~n`r, c` m` [tiu rom~n.
Vrea ca s` ne-ncalce cruntul Baiazet,
Flutur~nd [alvarul marelui profet;
Vrea ca s` ne-ncalce, socotind barbarul
C-are s` ne-nsufle fric` cu [alvarul…
Ei
bine! atuncea, noi s`-l \nc`l]`m!
ßi
al Rom~niei nume s`-n`l]`m!
El
insult` crucea; nu-nsult semiluna;
Sincera credin]` respect totdeauna;
çns` vai d-acela ce p-a mea love[te!
Chiar ca d-un perete capul \[i isbe[te!
M~ine-n dou` ceasuri voi ca s` sf~r[im,
S` zdrobim odat` pe-acest Ilderim!
Da! s` [tie bine cruntul ienicer
C-aici se-nt~lne[te cu un zid de fier,
Zid compus din piepturi brave o]elite,
çn a ]`ri[oarei dragoste c`lite!
Poate-avea el oaste c~t frunz` [i iarb`,
Eu ridic din umeri [i \mi r~z \n barb`;
C`ci, nu numai ]ara mi-ap`r p~n` mor,
ßi-al cre[tin`t`]ei sunt ap`r`tor;
De-a mea misiune sacr`-s con[tient:
A Europei straj` sunt \n orient.
Deci, n`fram` alb` \ntr-un b`] s` pune]i
ßi la turc s` merge]i \ndat`, s`-i spune]i,
C` capitula]i bucuros semnez;
61

Altfel, nici o vorb`! nu voi s` tratez! Merge]i dar cu to]ii, bravii mei osta[i! Sigur sunt c` m~ine unul n-o fi la[! Fi]i \ndat` gata at~t v` mai zic:

Fi]i la \n`l]ime! [i mai mult – nimic!“ ßi zic~nd acestea, cupa lui ridic`; Din ochi, dou` lacrimi \n cupa lui pic`, Lacrimi de iubire pentru ]ara sa, Ce numai eroul [tie a v`rsa. Oastea e-n picioare; arme z`ng`nesc, ßi de lupt` bravii to]i se preg`tesc. Dup` ce se face sf~nta rug`ciune, De Mitropolitul, pentru na]iune, Se \nchin vitejii; caii lor nechez; Cu arme sfin]ite to]i se \ntrarmez. Chiar \n zori de ziu` lupta s-a \ncins:

Ilderim trufa[ul se declar`-nvins; Vede c` nu merge nazuri a mai face, Armele depune, solicit` pace, ßi semneaz-acele vechi capitula]ii, Drepturile sacre-ale acestei na]ii… Crucea-nving`toare pe cer str`luce[te, Iar` semiluna de groaz` p`le[te! Istrul [i Carpatul, \ntr-un sf~nt av~nt, Gloria rom~n` \mpreun-o c~nt!

62

GRA¥IA DOMNI¥EI T~n`ra Domni]` a \nc`lecat: Pentru prima oar` merge la v~nat, Cu-al ei mire
GRA¥IA DOMNI¥EI
T~n`ra Domni]` a \nc`lecat:
Pentru prima oar` merge la v~nat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus \n munte,
S` v~neze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleas` to]i voinici b`ie]i,
Intrarma]i cu palo[, suli]i [i s`ge]i,
çi urmeaz` veseli. Zgomotul e mare;
Cornul sufl`-ntr-una la patru hotare.
Se \ncepe goana. T~n`ra copil`
Tremur` de spaim`, tremur` de mil`,
V`z~nd c`-mprejuru-i acea tinerime
Face-at~tea jertfe cu a[a cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mp`cat!
Pe c~nd l`crimeaz`, iat` c` de-odat`,
Din desi[, \n fa]`-i un cerb se arat`,
Cu bogate coarne, cu pasul u[or,
Asudat de goan`, cu ochi rug`tor,
Vine [i-ngenuchie l-ale ei picioare
Gra]ie implor`, ca s` nu-l omoare.
Dar [i al ei mire, iat`-l c` sose[te,
Arma-n sus ridic` [i ochind ]inte[te,
Ca un vultur aprig, cu suli]a-i lung`,
Pe cerb, drept \n coaste, vrea ca s`-l str`pung`.
,,Nu! strig` Domni]a! Nu da, dragul meu!
63

Pe-acest cerb, s`rmanul, vreau s`-l m~ntui eu; C`ci mie-n genuche, el s-a prosternat, Convins c` de mine poate fi salvat! Mie \n genuche a venit s` cear` Gra]ie… Eu nu pot ca s`-l las s` piar`!“ ßi zic~nd acestea ea a dezsarmat Bra]ul ce-al s`u mire ]ine ridicat. Mirele-i se las`-ndat`-nduio[i, C`tre cerb se-ntoarce cu bl~nde]e, [i, C~nd vin to]i curtenii cu armele-ardicate, Junele \i zice: ,,Mergi \n libertate!“ Mult poate femeiea!… cu gra]ia sa. Orice r`utate ea va dezarma!

64

çN GONDOLå La San Marco \n pia]`, Dulce curge-n carnaval, Ca un vis, a noastr`
çN GONDOLå
La San Marco \n pia]`,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastr` via]`:
Lin [opte[te-al m`rii val.
– Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-\ncet,
Sub a lunii sc~teiere
C~nt`, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatic`;
Dorul t`u \mi vei c~nta
Nu te teme de nimic`
E[ti al meu [i sunt a ta!
Doarme-acum [i crudu-mi g~de
çn palatu-i aurit;
De gelosul meu po]i r~de,
De demult l-am adormit,
– Pentr-un z~mbet, o privire
De la tine, scump odor,
Partea-mi dau de nemurire,
Dau chiar patrie, onor!
65

Vezi tu luna de pe ceruri Cum str`luce m~ng~ios, çnvelind tot \n misteruri? Pentru mine-i de prisos.

Tu e[ti singura-mi lumin`, Luna mea d-acum tu e[ti. Dogaresa mea divin`! Spune-mi, spune: m` iube[ti?

– Te iubesc ca o nebun`; F` cu mine orice vrei; Dac`-s pentru tine lun`, Tu e[ti soare-n ochii mei!

D`-mi c`ldura ta suav`, De-al ei foc s` m` topesc Sunt a ta fidel` sclav`; Te iubesc! da, te iubesc!

çnainte, gondoliere:

Du-ne, du-ne-ncet-\ncet! Sub a lunii sc~nteiere, C~nt`, scumpul meu poet!

– çn Vene]ia duioas`, Dulce-i via]a-n carnaval! Pentr-o inim-amoroas`, C~nt`, r~de-al m`rii val!

66

S T E A U A Cu m~ini sub]iri [i reci, Mi-ai dat fior fierbinte:
S T E A U A
Cu m~ini sub]iri [i reci,
Mi-ai dat fior fierbinte:
S` treac` veci de veci,
Eu tot l-oi ]ine minte.
Credeam c` s-a oprit
çn cale mersul lumii,
C` tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.
Odat` m-ai atins
ß-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins…
P`reri au fost de[arte.
Oriunde-acum sclipe[ti
çn dep`rt`ri albastre.
Tu nu e[ti unde e[ti,
Perdut` printre astre.
Te ]ine-aci mereu
A mea \nchipuire:
Tu vei muri, ci eu
¥i-oi da o nemurire.
67

I D I L å

Ia vezi toanta de M`rie, Ce g`tit`! cum [i-a dat Pe obraz cu rumenie ßi pe cap cu alifie:

S` se mire to]i \n sat.

Ia te uit` [i Ilie, Ce fl`c`u bun de pe]it! Cu i]ari noi de dimie ßi cu flori la p`l`rie, ßi cu cisme s-a-nnoit.

– F` M`rie, nu dai laba?

– Nu ]i-o dau, m`car s` mori!

– F`, te rog! – M` rogi degeaba…

– Apoi dac-a[a ]i-e treaba, Te iau altfel, [i… ori, ori.

– M`! se vede nu ]i-e bine…

Fii de treab` nu fii prost:

Intri-n iad, s`rac de tine!

Ai uitat, nu ]i-e ru[ine C` acum suntem \n post!

– Dac`-i post, de ce la Nic`

Ochii toat` ziua-]i ca[ti?

68

– Meri te plimb`! Ce-i adic`. Numai ochii? Tu… n-ai fric`! Tu a[teapt` p~n-la Pa[ti…
– Meri te plimb`! Ce-i adic`.
Numai ochii? Tu… n-ai fric`!
Tu a[teapt` p~n-la Pa[ti…
ßi-a plecat p`truns Ilie…
Ce m~ndre]e de fl`c`u!
Cu i]ari noi de dimie
ßi cu flori la p`l`rie.
ßi \l str~nge-o cism` r`u.
Desigur, cititorii vor zice, ca [i mine, c` orice comentarii
critice sunt de prisos [i c`, \n adev`r, talentul original se
impune; el n-are nevoie de sprijin str`in ca s`-[i urmeze drept
\nainte cariera…
Un singur lucru numai: prea sunt din cale-afar` originali
poe]ii `[tia moderni!
Caragiale
69

AMICULUI MEU GION

Marea cu talazurile Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!… Academia este oarb` ca to]i orbii… Declar`mu-ne-mpotriv`-i [i strig`m urbi et orbi, C` ctitoriceasca ]~fn`

\i d` br~nci p-un pov~rni[,

Care-o duce drept la baie…

E un fel de va t’ fair’ fiche,

Ce se face cu-at~t brio, cu-acel sans-gên’, ma parole:

Cum un Kubelik ar face-o pizzic~nd coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu dr`gu]ele-i m~nu]e, ar ob]ine-un triplu tril… Dar, pe sf~nta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasic`-adiat` de blagocestiv cre[tin! – çn]elege fiecine cum e Take-Anastasiu Ot Tecuciu! – nimeni nu vede cum-c` niente non va piu!

70

Cum ritos s-ar zice-n limba lui Alighieri Dante? çnceta]i nebunul scherzo! trece]i \ntr-un demn andante,
Cum ritos s-ar zice-n limba
lui Alighieri Dante?
çnceta]i nebunul scherzo!
trece]i \ntr-un demn andante,
Sau lasciam’ ogni speranza
tocm-acuma-n toiul verii,
Cum s-ar zice-n bella lingua
a lui Dante-Alighieri!
Ctitorice[te mendre
pot \n fine s` dea gre[,
Ctitorul chiar dac`-i omul
a-[i ciopli de tout bois flèche
Sau ca Bosco, de celebr`,
european` amintire,
S-aib` mii de buzunare
[i -pe plac -c-un sul sub]ire –
S`-]i slujeasc` la comand`
– scamatoricesc tertip –
Peste Milcov cum s-ar spune,
din acela[i singur [ip –
Orice fin` b`utur`:
bere, vin, rachiu sau brag`…
Dar, per Bacco! spune-mi oare
unde suntem, frate drag`?
Ce comedie-i aceasta?
Bine! [tiu o-academie
E sufficietemante
rim` la scamatorie
ßi-a[a dar [i prin urmare,
pe Minerva [i Apollo!
Ctitorul Miti]` Bosco-l
vom numi de-acuma-ncolo,
71

ßi turba]i aplauda-vom

trucurile-i fel de fel:

Bravo! secretar perpetuu, eternel! sempiternel!

ßi promit c-o s` petrecem bine… A, dar sapristi:

Domnii mei, nu cumva oare v-a]i jurat a m` prosti? Auzi hal de ctitorie?

– ctitorie-bosc`rie,

Alandala coconara! halima, nu istorie! Bietul Dun` r`posatul,

mare-al vremii caraghios, Dac-ar mai tr`i, Miti]` Bosco l-ar l`sa pe jos! Auzi, xenamoraseal`! Auzi lume! mais pour sûr, Nu mai e ramolisire

c’est du crétinisme pur! A! dar imortalii no[tri

sunt copil`ri]i cu totul! De s-o apuca Miti]` s` le c~nte cu fagotul, M~ni, le vine fantezia s` porneasc` chi lo sa?

O chindie, un macabru

terza-perza hopsasa! A! mi-ar trebui-n]eposul stylum al lui Juvenal, Nu peni]a mea cea boant` [i condeiul meu banal,

72

Sau m`car, dac` n-am stylum, de-a[ fi-avut m`car noroc S` posed [i eu ca Lica
Sau m`car, dac` n-am stylum,
de-a[ fi-avut m`car noroc
S` posed [i eu ca Lica
Br~ndu[el ac de cojoc,
ßi s` mursic [i s` ustur
imortalele mumii,
Ce cu schepsis [i cu tropos
pap` sutele de mii,
Pe c~nd pentr-un biet teatru
– ierte-l Domnul pe-Aristia
Fondatorul! sau mai bine,
nou`, ierte-ne prostia! –
Pe c~nd, zic, pentru teatru,
pr`p`dit ca vai de el,
Cum am spune vechi-grece[te:
hlemande marel to del
Nu putu g`si ministrul
supereminent Haret,
Nici m`car lescaie fr~nt`
\n mirificu-i buget,
ß-asta, c~nd? c~nd, Melpomeno?
c~nd, o Thalie rom~n`?
çn momentul c~nd Teatrul
se g`se[te-n fine-n v~n`,
ßi c~nd soarta, dup-at~tea
tribula]ii \n zadar,
Dup` un ursuz, se-ndur`
s`-i trimit` un veinard,
Pe amicul meu Sihleanu,
pe veselnicul Potan
Noul gheneral dirèctor…
Ma parol’ c’est épatant!
73

A! dar nu sunt prepuelnic, nici hapsan ma]epestri]e! Hipersensibilitatea ramolitei jup~ni]e Ce se cheam`-Academia, n-a[i voi s-o iritez Cercetez f`r` de-a crede [i crez f`r-s` cercetez… Mai la urm`: ,,frunzuli]` lobod`…“ ce-mi pas` mie De teatru-comedie, bosc`rie-academie? Ce sunt eu, s` lupt cu ghiujii? un gagà ca Galilei, S` caz jertf` la prigoan` ad majorem gloriam Dei Ca s` strig e pur [i muove!? Nu c` nu pot je n’veux pas! Am copii, nevast`, soacr`, sluji [i griji Kai ta lipà; Sunt micu] [i slab, n-am slujbe! struggle for life, amicul meu! Num`rul stultorum nu voi s`-l mai augmentez [i eu; S` pornesc campanii stranii cu armure rococo, Stranii pe c~t de bizare – deci r`m~n tot statu-quo:

Nu sunt eu nebun, \n versuri lungi de [aisprece silabe S` contrariez acuma pasiunea unei babe;

74

C`-l iube[te pe Miti]` Academia b`tr~n`, Las` s`-l iubeasc`, dac-a apucat-o el la m~n`! Astfel
C`-l iube[te pe Miti]`
Academia b`tr~n`,
Las` s`-l iubeasc`, dac-a
apucat-o el la m~n`!
Astfel dar, s` nu te superi
c` gr`besc a \ncheia;
E [i vreme; vorba lung`
prea mult spa]iu v`d c`-mi ia…
ßi-apoi, mi-a fugit [i Muza
– pèrfida [i insipida –
Scuz`-mi, Gion, acest pripelnic
indigest olla podrida!
(Moftul Rom~n, 13 Mai 1901)
75

AB IRATO

Sonet parnasian –

Nu-mi m`sur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo! Dar ritmu-mi curge-n vine! [i rima? je m’en moque Nici pot g~ndi aminteri! Mi-e tat` bun Apolo! Vrei str`lucit` prob`? Iat-un sonet ad-hoc.

Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ [i solo ! B`cane, r~zi ca prostul [i nu m-ascul]i de loc… Ei da! nu-mi plac nici mie m`slinile de Volo! Ironic sunt – am ace pentr-ori-[i-ce cojoc.

B`can stupid! Te fulger!… Inspir`-m`, Erato, D`-mi aspr` vin` pentru sonetu-mi ab-irato – S`-l sfar`m cu prestigiul divinei poezii:

Tu? imbecil nemernic! Tu s` m` iei la vale? La sc~rnava-]i tarab` zic un aeternum valeEu? Eu am rima just` –tu? False terezii!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n, 28 Octombrie 1901, – retip`rit` \n Calendarul Moftul Rom~n 1902 pag. 42

76

MAUVAISE HUMEUR Madam Beer casieri]a La cantor st` sup`rat`… C`]elu[a-i favorit`, Mufi, e cam constipat`.
MAUVAISE HUMEUR
Madam Beer casieri]a
La cantor st` sup`rat`…
C`]elu[a-i favorit`,
Mufi, e cam constipat`.
Un client \i spune nu [tiu
Ce cuv~nt galant, ce moft;
Madam Beer r`spunde trist`:
,,Las-mi-n ba[-! agu n-am boft!“
(Moftul Rom~n, 18 Mai 1901)
77

ERATO, SCAPå-Må!

Terzine acrobatiste-simboliste

Icoan` din ram`, C~nd glasu-mi te cheam`, Tu vino [i ia-m`.

Ah! [i bine mi-i! C`ci la tine mi-i Dorul inemii…

G~ndurile-o dor De scumpu-i odor:

Mai las-o! o, dor!

Ca pe calde azimi, Vino s` te razimi, Mintea lumineaz`-mi.

Dorurilor zi-le:

Sunte]i ni[te-azile Unor sfinte zile!

Vino, adorato,

Fericirea arat-o…

Scap`-m`, Erato!

78

O, NIRVANA! Apocaliptic`, \n stil de axion O, bucur`-te, nefiin]`, C` slava-mp`r`]iei tale, Din biruin]`-n
O, NIRVANA!
Apocaliptic`, \n stil de axion
O, bucur`-te, nefiin]`,
C` slava-mp`r`]iei tale,
Din biruin]`-n biruin]`,
Vestit-a vecinica ta cale,
ßi pururea ai z`mislit
Un dor de duc` nesf~r[it!
Din firea lucrurilor toate
Ai izvor~t \n ochii min]ii
ßi-ai dat noroadelor cercate
Atotputerea n`zuin]ii,
De-]i c~nt` azi ca nim`nuia:
,,M~ntuitoare! Aliluia!“
Purcede slava de la tine,
Izb`vitoareo nen]eleas`
Din lumile a[a senine,
Tu vecinica Mor]ii cr`ias`!
ßi ]ie uneia, smerit
Ne prosl`vim des`v~r[it!
79

DIN CARNETUL UNUI POET SIMBOLIST

Fragmente selecte

O, rim`, Muza mea! O, rim`! A! Pentru-o rim`-a[ face-o crim`:

De fac crima, Eu fac rima!

*

De ce m` tragi tu de p`r, tat`, C~nd mama, vai! e dep`rtat`?

*

O! Lina mea-i s`rac`, Pribeag` Messalina!… …Ei [i?… ce-mi pas` dac` M` bag` mesa Lina!

*

A! De n-a[ fi fost un la[, M` jur pe lira mea c` l-a[… O! Dar niciodat` n-a[… Nu c-a[ fi la[!… sunt fin, mi-e na[! Cu lumea trebui a fi fin:

Nu mi-ar fi na[ – nu i-a[ fi fin!

80

FILOZOFUL BLAGOMIREA Filozoful Blagomirea ]ine-n m~n` adev`rul, ßi de-aceea se munce[te a seca tot c`lim`rul
FILOZOFUL BLAGOMIREA
Filozoful Blagomirea ]ine-n m~n` adev`rul,
ßi de-aceea se munce[te a seca tot c`lim`rul
ßi-a schimba cerneala neagr` \ntr-un foc aprins de fraze,
Care-n veci de veci s` deie \ntunericului raze
ßi s` lumineze mintea robilor [i celor [chiopi,
Os~ndi]i s` r`t`ceasc` sau mereu s` dea \n gropi.
C~t mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!
Dac-ar [ti ce o a[teapt`, negre[it c` omenirea
Ar veni la Blagomirea implor~ndu-l s` consume,
çn h~rtie [i cerneal`, c~t de mult, oric~te sume.
Numai s`-i arate-ntregul adev`r adev`rat,
Dup` care p~n-acuma ea-n de[ert a alergat.
F`r-aceast` rug`minte, Blagomirea-ntr-una scrise,
P~n` c~nd – vai, ]`rii noastre! – ochii-i pe vecie-nchise…
Multe-s operele sale, cam vreo sut` de volume
Despre legile eterne [i st`p~ne peste lume,
Dar cuprinsul lor e simplu: Blagomirea s-a muncit
Ca s` spuie ,,Tot e totul“ [i s`rmanul a murit…
81

SONET BRUTAL

Simbolist-instrumentalist 1

Zenitul policrom se irizeaz`-n spasm, ßi lungi [i partice cobor din el s`ge]i; Iar eu, citind ad~nc pe frescuri din pere]i, V`d contur~ndu-se din alte vremi un basm.

Da! Homofui! 2 da, via]a mi-e sarcasm! Sunt toate vechi, nimic nou nu mai po]i s`-nve]i! C~nd toate intr`-n ea ca lichidu-n bure]i, De Calipige 3 n-am de loc entusiasm!

Luceasc` ochii ei \n focuri de smarald, Pembèle varii dungi a[tearn`-[i \n bibiluri, çi curg` lacrime \n van de s~nge cald!

…A! prea burtal`-a fost c~nd m-a metodoxit 4 !… M` tachineaz`-n van cu amplele-i profiluri:

Vai! Faunul, r`pus de Eros, a murit!

1 Din ciclul pasti[elor de [coal` macedonskian`, \n care se practicau, dup` simbolistul francez René Ghil, ini]iatorul poeziei ,,instrumentaliste“, a[a-zisele ,,armonii imitative“.

2 Am fost om! (lat.).

3 Venera vulgar`.

4 Ini]iat la metodele ei.

82

SMåRåNDI¥A – PARODII çN PROZå –
SMåRåNDI¥A
– PARODII çN PROZå –

SMåRåNDI¥A

Roman moden

≤I≥

Fata mamii Ilinchii era b`lan`, pl`vi]`, cu p`rul galben-auriu ca spicul gr~ului copt, r`scopt, tocmai cum e bun de secerat, cum e p~inea a bun` de m~ncat [i-i place puiului gola[ de pitpalac s`-l ciuguleasc` [i s`-l \nghi]` pe nemestecate \n gu[a lui \mbr`cat` \n puf bogat, moale [i dulce. Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii era t~n`r` ca o diminea]` de prim`var` cald`, bl~nd`, senin`, m~noas` [i \ncropit`, c~nd cioc~rlia se av~nt` [i-[i d` drumul, nebun`, s`lt`- toare, zglobie, pe aripele v~ntului u[uratic [i zburdalnic, spre a arunca, c`tre albastru [i limpede, ca peruzeaua cea mai nestimat`, ciripiturile ei argintii [i c`lduroase, aprinse, fierbin]i. Copila avea ochii negri, negri ca mura de p`dure coap- t`, r`scoapt`, cum e c~nd e bun` de m~ncare, dulce [i acr`; dulce, nu s` te le[ine pe inim`; acr`, nu s` strepezeasc` din]ii, ci dulce [i acr`, acri[oar` [i dulceag` cum \i place [i ursului, c~t e el de ursuz [i de nemul]umitor, s-o guste. Sub]iric` de se-ncovoia ca o nuia de corn verde, c~nd o fluieri \n v~nt cu putere, [i r`s`rit` ca o ramur` de garoaf` b`tut`, c`reia st` s` i se deschiz`-n v~rf bobocelul ascuns, care de-abia a[teapt` s`-i plesneasc` gogoa[a ca s` te \mbete cu mirosul s`u din destul, ar`t~ndu-[i vesel

85

frunzuli]ele catifelate [i cre]e ca o horbo]ic` de borangic sub]ire de po]i s`-l spargi cu limba. A[a era copila Ilinchii, a Ilinchii, o gospodin` b`tr~n`, cinstit`, harnic`, vioaie, cuminte, neobosit` [i neodihnit`, care \ncepea munca de cu nopticica, p~n` s` nu \nceap` coco[ul cel berc, fala satului \ntreg, s` c~nte la c~nt`tori cucurigu gagu, de cotcodoceau toate puicile

[i g`inele, ba [i clo[tile pe cuibarele lor. ßi muncea [i f`cea p~nz` \n patru i]e, fote [i catrin]e

b`tute [i marame de borangic [i velin]e [i scoar]e \n zece fe]e [i chilimuri pestri]e [i plocate flocoase [i alti]e cu coco[ei [i p`s`rele [i flori \n fel de fel de ape, [i toate le f`cea. Iar Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii mergea cu Murgana la ap`, s-o adape, [i c~nta un c~ntec duios, pl~ng`tor, o doin` jalnic`, molatic`, domoal`, p`trunz`toare, de r`suna peste toat` valea-nverzit`, \nflorit` [i sm`ltat` cu brebenei, viorele, didi]ei [i mic[unele, galbene, ro[ii, albastre, pestri]e de toate neamurile [i de toate fe]ele. Mama ei muncea toat` ziulica, c~t e ziulica de mare, de m~ndr`, de alb`, luminoas` [i lung` [i blagoslovit` de Dumnezeu, muncea [i lucra [i-[i b`tea capul [i mintea [i g~ndul [i zicea \n sufletul ei:

,,Helbet! Dumnezeu o fi bun [i cu noi!“ ßi Sm`r`ndi]a c~nta [i m~na pe Murgana la izvor, la [ipot s`-i dea ap` proasp`t`, rece [i curat` din inima p`m~ntului, [i Murgana f`cea: Muu ! muu ! dup` ce bea;

[i Sm`r`ndi]a, nebun`, zglobie, ca un fluture \mpistruiat

pe aripe cu toate fe]ele c~mpului [i stelele cerului, r`spundea m~ng~ind-o pe Murgana:

– Helbet! Murgano, las` c` o fi bun Dumnezeu [i cu

noi!

86

Dar pe urm`, se g~ndea ce se g~ndea [i o podidea pl~nsul, [i pl~ngi [i
Dar pe urm`, se g~ndea ce se g~ndea [i o podidea
pl~nsul, [i pl~ngi [i pl~ngi [i pl~ngi, de curgea din ochii
ei mai bogat, mai limpede, mai cald dec~t din [ipotul
rece, \n care Murgana se juca cu botul ei dulce, moale [i
care mirosea a lapte muls numai de-atunci.
Murgana, dup` ce se mai odihnea, iar bea, [i bea [i
bea, [i apoi se uita la st`p~na ei [i iar bea. ßi Sm`r`ndi]a
zicea oft~nd:
– Aide, Murgano, sora mea; aide acas`: ne a[teapt`
mama… Mama?… Nu!… ne a[teapt` b`tr~na!… B`tr~na?
Nu!… Ne a[teapt`… Doamne! Doamne!… ne a[teapt`
nenorocita!
ßi Murgana p`rea c` \n]elege, p`rea c` pricepe, p`rea
c` p`trunde [i-[i t`lm`ce[te limpede [i pe de rost dorul
fetei… ßi nu mai vrea s` bea [i pleca, [i Sm`r`ndi]a dup`
ea.
ßi [ipotul rece \n urma lor sta pe loc [i [l~ngea
mereu…
De ce pl~ngea Sm`r`ndin]a?… De durere!
De ce o durea pe Sm`r`ndi]a?… O durea c` se
g~ndea…
La ce se g~ndea Sm`r`ndi]a?…
La ce?…
II
Sus pe dealul \nalt, \ntre salc~mii care arunc`
departe-departe talazuri-talazuri de un miros \mb`t`tor,
adormitor, omor~tor de dulce, ame]itor, din ploaia alb`
ce cerne din cr`cile lor verzi, pe o paji[te \mpodobit` cu
mii [i milioane de pestri]`turi de flori, care mai de care
87

\ntrec~ndu-se \n m~ndre]e, \n str`lucire, \n fe]e [i \n miresme, stau casele proprietarului, albe, drepte, \nalte, mari, bogate [i fudule, cu pridvorul lor cu st~lpi sub]iri

[i \nc~rlion]a]i, cu g~rliciul beciului r`coros [i tainic, plin cu butii de pe vremuri, cu alb, ro[u, negru, profir, de-]i aprinde s~ngele \n vine s` fii m`car b`tr~n dintre oltenii lui Tudor Vladimirescu. ßi g~rliciul este \nchis cu dou` u[i cu g`uri lucrate- n strunc`rie, de vine fiecare dou` g`uri una \n c~te opt col]uri [i alta \n c~te dou`sprezece, [i \ncuiate cu un lac`t mare [i gros c~t o plosc` de nu-l po]i sparge s` se puie cinci voinici cu topoarele pe el. Str`luce[te [i bate la ochi de departe, hi! hi! tocmai de un sfert de po[te boiereasc`, tocmai de pe dealul de dincolo de moara lui mo[ T`nase C~rnul, b`tr~nul care are nasul t`iat de c~nd veneau turcii puhoi peste biata ]ar`, c` [i spune b`tr~nul:

– Hei! hei! Ce era pe vremea mea, voi n-a]i apucat! S` fi v`zut voi, dragii mo[ului!

– Da, ce era, mo[icule? \ntreab` copiii [i femeile, b`rba]ii [i fetele.

– Era nevoie mare, le r`spunde mo[ T`nase.

C~nd r`s`rea soarele de prim`var`, m~ndru, mare, aprins, rotund, [i b`tea drept \n curtea din deal, sclipeau toate zidurile albe, de ]i se p`rea c` e o h~rtie sclivist` ori o batist` sp`lat` [i-n`lbit` \n dou` sute de ape.

ßi care c`l`tor trecea pe acolo, ori pe jos, ori c`lare, ori \n c`ru]`, cu un cal, cu doi, cu trei, ori cu oric~]i s` fi fost, c` era drum umblat [i b`tut, nu se putea opri s` zic`:

– Doamne! Doamne! Ce m~ndre]e de case, de parc`

e un palat din poveste \n mijlocul raiului!… Dar ale cui

or fi, mo[icule?

88

– Ale cui s` fie? zicea T`nase, mo[ul b`tr~n, cuminte, lini[tit, \n]elept, domol. Ale cui?…
– Ale cui s` fie? zicea T`nase, mo[ul b`tr~n, cuminte,
lini[tit, \n]elept, domol. Ale cui?… Ale proprietarului.
ßi oamenii ziceau \ncet:
– A! Ale proprietarului!
Erau b`tr~ne casele proprietarului, dar proprietarul
era t~n`r. T~n`r de v~rst` era el, dar b`tr~n de suflet [i
casele erau b`tr~ne de v~rst`, dar trainice [i tinere-n
ziduri. ßi se vedeau… se vedeau bine ori de unde din sat.
Dac` ie[eai diminea]a \n zori, c~nd mugesc vitele spre
p`[une, ori la n`miez c~nd e soarele-n puterea lui, de fuge
vaca de musc` [i st` la ad`post de umbr`, [i rumeg`,
ostenit`, g~f~ind de z`duf, r`sufl~nd tacticoas` [i ap`r~n-
du-se alene cu coada, c~nd la dreapta, c~nd la st~nga, c~nd
\n sus, c~nd \n jos, tot de ele dai cu ochii; tot pe ele le vezi
fudulindu-se tot acolo \n v~rful dealului [i seara dup` soare-
apune, c~nd se potole[te lumea [i se joac` to]i copila[ii [i
vin s` cear` la mama, din g`leat`, lapte muls cald, fiecare
cu cov`]ica lui [i cu buc`]ica lui de m`m`lig`, [i zice:
– Mam`, d`-mi [i mie, m`muc`, c` [i eu am fost
cuminte…
ßi m`muca \i zice:
– Iac` nu ]i-oi mai da [i ]ie, c` destul lapte ai supt
c~t erai mititel; s` mai d`m [i vi]elu[ului, s`racul! c` el
e de ]~]`… Dar tu e[ti fl`c`u mare… m~ine-poim~ine te
ia la oaste… parc` te v`z cogeamite ofi]er!
Dar copilul, jum`tate m~ndru de vorbele m`mu-
lichii, jum`tate sup`rat c` nu vrea s`-i dea lapte, zice:
– Ba, eu voi lapte.
ßi mama \l pup` [i-i d` lapte \n cov`]ica lui; iar
copilul zglobiu r~de [i bea laptele, [i mama iar \l pup`.
Din tot satul ca din tot satul, dar de nic`ieri nu se
v`d mai bine casele proprietarului dec~t din b`t`tura
89

curat`, m`turat`, dichisit` [i \ngrijit` de parc` e lins`, a mamii Ilinchii v`duva, mama Sm`r`ndi]ii.

III

Murgana vine acas` mugind cu botul \ntins \n aerul r`coros [i mirositor al serii [i pare c` cere cop`i]a ei cu tainul de m`lai m`cinat de-adineaori, cald ca laptele, [i galben ca aurul, [i m`runt de juri c`-i dat prin sit` de m`tase, m`cinat boiere[te, cum numai la moara lui mo[ T`nase se poate m`cina. C` are patru pietre [i te \ntreab`, c~nd vii cu sacul \nc`rcat cu porumb de plesne[te:

– Cum vrei s` ]i-l macin? moc`ne[te, ]`r`ne[te, negustore[te ori boiere[te? ßi dac` zici boiere[te, apoi las`-l pe mo[ T`nase:

odat` str~nge [urubul uns cu s`pun, [i [terge [i unge fusul cu seu de capr`, [i scutur` bine piatra, [i potrive[te apa mai domoal` ori mai iute, cum e tocmai potrivit`, la scocul al doilea, [i numai \ncepe s` curg` bog`]ia pe jghiabul de sc~ndur` lustruit` \n g`leata p~ntecoas`, de ]i-e mai mare dragul s` vezi [i s` miro[i [i-]i vine s` zici:

– Bogat` [i m~ndr` ]ar`! Murgana a sosit [i st` la poart` mugind pl~ng`tor, prelung, lene[, ca copilul somnoros c~nd vrea s` zic`:

– Mam`, m`muc`, mi-e foame! Sm`r`ndi]a vine \ncet [terg~ndu-[i ochii negri cu [or- ]ul alb, cusut cu flori m`run]ele de jur \mprejur peste tot. Mama Ilinca sare s` deschid` porti]a [i Murgana d` n`val` la copaia gata cu at~ta g`lbenet \n`untru, [i Smaranda intr` [i ea [i zice:

90

– Mam`, b`tr~nico! ]i-era dor de mine? [i o umfl` pl~nsul cu hohot. – Ce
– Mam`, b`tr~nico! ]i-era dor de mine? [i o umfl`
pl~nsul cu hohot.
– Ce e, mam`? Vai de mine! Ce pl~ngi?
– Nu pl~ng, mam`… ¥i s-a p`rut, m`muco drag`…
Iac` vezi, acuma r~z… Am fost o nebun`… M-am g~ndit…
m-am g~ndit… la tata,
ßi Sm`r`ndi]a se porni pe r~s ca copilul nebun, vesel
[i fericit, care nu [tie \nc` s`-[i posomorasc` fruntea
curat` [i senin`, s`-[i \ncrunte spr~ncenele b`lane [i s`-
[i mu[te buzele trandafirii, f`cute toate \ntr-adins parc`
spre a r~de [i a \nveseli pe mama b`tr~n`, cum \nvese-
le[te raza cald` a soarelui c~mpia roditoare. Sm`r`ndi]a
r~dea acuma, dar mama ei Ilinca nu r~dea; ea \[i \ntor-
sese privirile de la copila ei; ea nu vrea s` se mai uite, s`
priveasc`, s` vaz` pe copila ei. çi era team`, \i era fric`,
\i era mil` [i o durea v`z~nd pe aceast` copil` drag` c`
pl~nge, c` sufer`, pe aceast` copil`, care era singura ei
mul]umire, singura ei fericire, singurul ei noroc pe acest
p`m~nt, dup` nenorocirile prin care trecuse, dup` at~tea
[i-at~tea suferin]e mari, groaznice, dup` at~ta nefericire
\nfior`toare, \nfrico[at`, care o lovise f`r` cru]are.
A! Ea \[i aducea aminte acum iar prin c~te trecuse,
prin ce dureri scr~[nitoare, [i parc` voia s` goneasc`
departe-departe g~ndurile negre [i-ntunecate ca bezna
ad~nc` a unei nop]i f`r` nici o raz` de lumin`;ea vrea
parc` s` sting` de tot-de tot amintirea trecutului ei, ca s`
nu-[i mai tulbure fericirea bl~nd` care-i alinase sufletul
ei chinuit, m~hnit, zdrobit. Sm`r`ndi]a, fiica Ilinchii, asta
era totul \n lume pentru Ilinca, mama Sm`r`ndi]ii.
Se g~ndea c` aceast` copil`, buc`]ic` rupt` din soare,
care diminea]a se de[teapt` c~nt~nd cu glasul ei de z~n`
\i st` \mprejur [i-i lumineaz` zilele ei ve[tejite [i ofilite,
91

care seara adoarme ca un copil de ]~]` pe prispa de p`m~nt \n poala m`muchii sub m~ng~ierile m~inilor ei b`tr~ne, f`r` s` poat` afla vreodat` cum s-a ispr`vit basmul ce-i poveste[te m`muca – cine a biruit: F`t-Frumos ori Zmeul? [i a putut F`t-frumos s` deschiz` lac`tul de

aur [i de diamant al palatului de cle[tar cu iarba fiarelor, pe care i-a dat-o Z~na-zorilor a bun` [i miloas`, [i s` scape pe fata \mp`ratului?… [i a g`sit floarea care, p~n` s` clipe[ti o dat`, mugure[te, \mboboce[te, \nflore[te [i se scutur`, ca s-o de[tepte pe fat`?… [i a descoperit izvorul cu ap` vie de soare nev`zut, de jivine neatins, de suflet muritor negustat, cu care s`-[i vindece setea pe care i-a turnat-o \n inim` s`geata otr`vit` cu bale necurate ale Zmeului, p~n` s` se apuce la tr~nt` dreapt` voinice[te? Se g~ndea c` aceast` copil` este copila ei [i a lui Mitran… Mitran! Doamne! doamne! ßi cum se g~ndea la el, \[i \ntoarse f`r` s` vrea privirile c`tre Sm`r`ndi]a, care-n adev`r acuma r~dea din toat` inima.

– Vezi, m`muc` bun`, vezi? iac`t`, r~z; iac`t`, nu mai pl~ng.

– S` nu mai pl~ngi, mam`, zise Ilinca m~ng~ind-o

frumos [i domol [i pe obrajii ei rumeni, [i pe ochii ei

negri, [i pe p`rul ei pl`vi]. Vino de stai colea s`-]i spuie mama un basm, un basm m~ndru.

– Tot cu F`t-Frumos [i Ileana, m`muc`?

– Nu, mam` drag`; am s`-]i spui ast`-sear` un basm

care n-o s` te lase s-adormi; n-a[ fi vrut s` ]i-l spui, ca s` nu-]i \ntristez [i s`-]i posomor`sc sufle]elul t`u tinerel, dar m-am g~ndit c` de! sunt b`tr~n`, [i n-ai auzit [i tu la

biseric` pe mo[ popa cum cite[te la carte c` omu-i ca iarba, zilele lui ca iarba c~mpului! poate m~ine-poim~ine s` mor…

– M`muc`! Nu vreau! Nu vreau eu s` mori.

92

– Ei! mam`, tu e[ti t~n`r`, tu nu [tii: fiecare trebuie s`-[i fac` r~ndul. –
– Ei! mam`, tu e[ti t~n`r`, tu nu [tii: fiecare trebuie
s`-[i fac` r~ndul.
– M`mulic` drag`…
– ßi de-aia, m-am hot`r~t c` trebuie s`-]i spui odat`
ce m` arde pe suflet, trebuie s` [tii [i tu. Nu se poate s`
m` duc l~ng` tat`l t`u f`r` s` [tii [i tu basmul meu.
– Spune, mam` drag`, te ascult, [i-]i f`g`duiesc c`
ast`-sear` n-am s` mai adorm, m`car s` [tiu de bine c`
m-apuc` sf~ntul soare aici pe prisp` cu capul \n poala ta.
Sm`r`ndi]a aduse din od`i]a lor de culcare o pern`
[i o rogojin`, o a[ez` pe prisp`, pe dasupra rogojinii puse
un plocat, peste plocat o scoar]`, pe urm` o velin]`, [i pe
dasupra un chilim, chilimul cel frumos [i m~ndru, pe
care au vrut s`-l cumpere at~]ia boieri mari, dar mama
Ilinca n-a vrut:
– Chilimul `sta nu-l avem de v~nzare, boierule; l-am
f`cut de zestre fetii.
ßi dup` ce a a[ternut bine Sm`r`ndi]a, un a[ternut
moale ca \ntr-un cuib cald, zice:
– M`muco, aide [i spune, nu mai pot de ner`bdare
s` te ascult.
– Aide, mam` drag`, s`-ncep s`-]i spui.
Ilinca se a[ez` pe a[ternut [i copila se culc` cu capul
\n poala mamii ei iubite.
Se \nnoptase d-a binelea [i printre v~rfurile salc~mi-
lor de pe dealul din fa]` se vedea luna plin`, care se
ridica \ncet-\ncet arunc~nd o lumin` de parc` erau valuri
de diamant topit. Noaptea era senin`, dulce, bl~nd` [i
plin` de \mb`t`torul miros al salc~milor pe care-l purta
un v~nti[or lini[tit pe aripele lui str`vezii din v~rful
dealului peste toat` valea adormit`, cufundat` \n somn
lini[tit, ad~nc, binef`c`tor.
93

IV

C~nd luna m`rea]` [i plin`, f`r` m`car cea mai mic` [tirbitur`, f`r` nici cea mai mic` urm` de dinte a v~rco- lacului, se ridic` str`lucitoare dasupra v~rfurilor pomilor mirositori de departe, tot v`zduhul f`r` margini \nchipuite al lui Dumnezeu, albastru [i str`veziu de parc`-i cle[tarul mai curat ca apa limpede, [i valea \ntreag` ad~ncit` \ntr-o t`cere vr`jit` [i prispa pe care [edeau mama Ilinca cu copila ei Sm`r`ndi]a, se umplur` de o lumin` vie [i b`laie

de sem`na c` ]i s-ar fi deschis fundul sufletului ca s` prinz` tainele firii, din ad~ncul c`reia se vars` \n g~ndurile noastre cr~mpeie-cr~mpeie de dest`inuiri care de care mai ame]itoare [i mai pline de slava lui Dumnezeu.

– Ascul]i tu, mam`? \ntreb` mama Ilinca, m~ng~ind

pe fiica ei, Sm`r`ndi]a. – Cum s` n-ascult, m`muco bun`? r`spunse Sm`r`ndi]a m~ng~ind pe mama ei, Ilinca. ßi b`tr~na \ncepu basmul f`g`duit. Glasul ei, la \nce- put dulce, domol, tr`g`nat [i duios, p`trundea ca ni[te boabe scumpe de m`rg`ritar nestemat, vorb` cu vorb`, \n sufletul copilii, ce asculta cu sete arz`toare acel basm

n`zdr`van, pe care mama ei nu vrea s` moar` p~n` nu i l-o povesti din fir p~n`-n a]`. Glasul b`tr~nii se aprindea povestind [i din dulce se f`cea puternic, din domol b`rb`tos, din t`r`g`nat [i suios se f`cea furtunos [i zdrobitor.

– Ascult`, mam` drag`, [i nu dormi.

– Ascult, zise Sm`r`ndi]a potrivindu-[i capul mai

bine.

– A fost odat` ca niciodat` c` de n-ar fi nu s-ar

povesti; a fost odat` un om frumos [i cuminte [i bogat.

94

Era frumos [i voinic [i m~ndru de nu se putea asem`na cu el nimenea cu
Era frumos [i voinic [i m~ndru de nu se putea
asem`na cu el nimenea cu numai din satul lui, dar [i din
toate t~rgurile mari; nu era om, nu era femeie, nu era
copil s`-l vaz` [i s` nu stea pe loc s` zic`:
– Fie c` frumos [i voinic [i m~ndru om! S` tr`iasc`
[i s` aib` noroc!
Era cuminte cum nu mai era altul de cuminte, [i
cine-l cuno[tea, b`rba]i, femei, copii, zicea:
Fie c` cuminte om! S` tr`iasc` s` se bucure de
via]`!
Era bogat, c` avea cuprinsul lui, tocmai de colo, vezi
tu? Unde e moara lui mo[ T`nase [i p~n`-n aria a veche
[i p~n`-n dealul de dincolo de dealul `sta al ciocoiului;
[i avea slugi dou`zeci [i patru, [i dou`sprezece pluguri
o]elite [i [apte vaci, Lunaia, M`rtica, Miercana, Joiana,
Vinerica, S~mbotina [i Dumana, [i paisprezece boi, c`
nu-i mai ]iu minte pe nume, [i patru mii de capete de oi
[i capre [i porci, [i po[talion cu [ase cai, [i un buiestra[
care zbura ca r~ndunica, de puteai face cinci po[tii cu el
f`r` s`-l ad`pi, [i s` fi ]inut paharul ras \n palm`, nu se
v`rsa m`car o pic`tur`, at~t de lin zbura c~nd se a[ternea
la drum ca [i iarba c~mpului la suflarea v~ntului; [i a[a
cine-i cuno[tea bog`]iile lui zicea:
– Fie c` frumos [i cuminte [i bogat om! S`-i ajute
Dumnezeu s` se bucure s`n`tos de bog`]iile lui!
– ßi cum \l chema, m`muc`? \ntreb` Sm`r`ndi]a pe
mama ei, Ileana.
– O s` vezi tu pe urm`, r`spunse Ileana Sm`r`ndi]ii.
ß-a[a, mam` drag`, omul tr`ia pe mo[iile lui fericit, [i
era ferice de to]i c~]i s-apropiau de el; c` nu venea s`rac
ori neputincios ori nevolnic la casa lui s` nu plece miluit
[i ajutat; unuia \i piereau vitele, altuia \i ardea casa, altuia
95

\i pr`p`dea voia lui Dumnezeu ogoarele, unuia \i mureau copiii – pe to]i, pe to]i \i ajuta s` puie la loc paguba. Omul lui Dumnezeu, suflet cre[tinesc [i pace bun`! C~nd veneau seara oamnii de la c~mp [i vitele de la p`[une, se umpleau patru cur]i, [i fierbeau opt c`ld`ri mari cu m`m`lig` de m`lai m`cinat boiere[te la moara lui mo[ T`nase, [i se umpleau dou`sprezece putinele, de c~te cinci g`le]i una, de lapte pentru saramur`; [i dup` ce

se ispr`vea treaba toat` [i se d`deau vi]eii la vaci, mieii la oi, m~njii la iepe [i iezii la capre, [i m~ncau oamenii bine [i se s`turau [i se-nchinau, numai veneau femeile de ridicau mesele [i f`ceau curat \n b`t`tur` cu t~rnurile de nuiele de richit` verde, [i Radu cimpoierul \[i umfla cimpoiul [i-ncepeau s`-i trag` o hor` rom~neasc` pe nemiluite fete [i fl`c`i, [i dup` ce jucau ei c~t jucau, el din pridvor numa le zicea:

– Ei! acu, copii, m~ncar`]i, v` s`turar`]i, c~ntar`]i,

jucar`]i, acu-i vremea de odihn`. M~ine p~n`-n ziu` iar la treab`, c-a[a e dat de la Dumnezeu omului: c~t e ziua

s` munceasc`, noaptea s` se odihneasc`. Merge]i fiecare pe la patul cui v` are; noapte bun` [i m~ine cu bine [i iar cu to]ii, cinsti]i, s`n`to[i [i veseli! Iar oamenii r`spundeau:

– Noapte bun`, st`p~ne, [i m~ine cu bine [i cu to]ii

veseli, s`n`to[i [i cinsti]i! – Hei, Hei! Ce vremuri bune, doamne-doamne! urm` Ilinca… cu glasul \necat de un oftat prelung [i ad~nc. Cine ar mai fi crezut?

ßi fata sim]i pe fruntea ei b`lan` o ploaie fierbinte de lacrimi.

– Mam` – zise ea ridic~nd capul plouat – acuma tu

pl~ngi… Spune-mi, te rog, m`muco bun`; spune-mi, dac`

96

iube[ti tu pe Sm`r`ndi]a, care te iube[te a[a de mult pe tine; spune-mi dac` ai
iube[ti tu pe Sm`r`ndi]a, care te iube[te a[a de mult pe
tine; spune-mi dac` ai iubit tu pe tata; spune-mi, te rog,
m`mulico dulce [i sf~nt`, cine era acel om? Cum \l
chema? Pentru ce pl~ngi tu c~nd vorbe[ti despre el? Tu
de c~te ori mi-ai spus basme frumoase, tu vorbeai de
\mp`ra]i mari, [i de fe]i-frumo[i m~ndri, [i de zmei
turba]i, [i de z~ne minunate, [i de cos~nzene b`laie, [i de
p`s`ri m`iestre, [i de flori c~nt`re]e; dar tu n-ai pl~ns
niciodat`; niciodat` n-a plouat din ochii t`i bl~nzi o
ploaie ca aceasta care m` arde p~n`-n suflet [i-mi sf~[ie
inima de mila ta; spune-mi; te rog, te rog, te rog!
– Ai s` vezi tu, a[teapt`, zise mama. Iac`t` nu mai
pl~ng: s`-]i povestesc mai departe.
– Bine, m`muco, zise Sm`r`ndi]a. Ea lu` col]ul
m`r`mii de borangic a b`tr~nii, \i [terse ochii mamii, \[i
[terse fruntea ei [i-[i culc` iar capul pe genunchii Ileanii,
care urm` cu glasul potolit:
– Omul acela, c~nd \i veni vremea s` se \nsoare,
trimise pe]itori la fata cea mai frumoas` din sat, o fat`
rupt` din stele, [i m~ndr` ca o z~n`, [i cuminte ca o
sf~nt`, [i harnic` [i sprinten` ca o furnic` [-o albin`, [i
bun` ca o azim` cald`, [i dulce ca fagurul de miere. Erau
potrivi]i unul cu altul, parc` Dumnezeu \i f`cuse \ntr-
adins unul pentru altul, pe el pentru ea, pe ea pentru el.
– ßi s-au c`s`torit am~ndoi, mam`? \ntreb`
Sm`r`ndi]a.
– Da, s-au c`s`torit, mam` drag`.
– ßi au avut copii?
– Numai una.
– O fat`, desigur?
– Da, o fat`.
– ßi cum o chema, mam`, pe fat`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.
97

– Ai s` vezi tu, draga mamii, r`spunse Ilinca.

– Bine, zise Sm`r`ndi]a.

– Ascult`, urm` Ilinca.

S-a f`cut nunta – nunt` mare, bogat`, str`lucitoare, vesel`, rom~neasc`, [tii, cum ]i-am povestit eu de at~tea

ori ]ie c` se fac nun]ile mari, bogate, str`lucitoare, vesele, rom~ne[ti, ca \n toate basmele frumoase pe care ]i le spui \n toate serile ca s` te adorm ca pe un copila[ ginga[, mititel, bun, bl~nd [i iubitor, cum adoarme clo[ca pui[orul ei auriu [i micu] c~t o g~g~lice sub aripile ei c`lduroase, [i-i gungune[te din cioc, [i el, somnoros, chior]`ie m`run]el din gu[uli]` tot \ncet [i iar \ncet [i mai \ncet, domol de tot, p~n` c~nd \[i face bine loc \n puful moale de la pieptul fierbinte al mamii, [i pleoapele gola[e i se-nchid bini[or [i dulce, [i g~g~licea de pui[or adoarme [i doarme, doarme f`r` nici un vis de grij`, ori de necaz, ori de m~hnire care s`-i tulbure odihna, lini[tea, mul]umirea, fericirea… Nunt` mare – c` s-au adunat de pe [apte hotare dep`rtate, din patru col]uri de zare luminoas`, nunta[i [i nunta[e, c`l`ri, \n c`ru]e, \n chirvane [i pe jos, [i cu plutele au venit din v~rf de munte pe apa mare, care trece pe dincolo de iazul lui mo[ T`nase C~rnul, c` \nc` zicea [i b`tr~nul, dar p-atunci tot nu era a[a b`tr~n ca acuma, acu vreo dou`zeci de ani…

– Dou`zeci de ani! zise Sm`r`ndi]a.

– Da, dou`zeci de ani, mam` drag`.

– Dar eu de c~]i ani sunt, mam`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.

– Tu?… Las`, ai s` vezi asta mai t~rziu; \]i spui eu

]ie, mam` drag`, r`spunse Ilinca. ß-a[a zicea bietul mo[ T`nase C~rnul: ,,Doamne, doamne! Ce m~ndre]e ! A[a nunt` mare cu at~]ia col`ceri [i nunta[i n-am v`zut eu de

98

c~nd sunt, [i nici nu mai crez s` am eu at~tea zile s` mai v`z
c~nd sunt, [i nici nu mai crez s` am eu at~tea zile s` mai
v`z a[a de mare!“
Nunt` bogat` – c` s-au t`iat atuncea peste o sut` de
capete de vite, boi, porci, miei, berbeci, [i p`s`ri o groaz`,
curcani, ra]`, g`ini, g~[te, pui, boboci, [i erau toate grase,
dolofane [i frumoase s` le m`n~nci cu ochii, ca la curtea
unui om bogat unde [i-a pus Dumnezeu m~na lui bun`
ca s` fac` s` curg` bel[ug din destul [i cu prisosin]`, [i
s-au destupat [i s-au secat de istov treizeci de buria[e
burtoase pline cu rachiuri bune de cas`, [i mai tari [i mai
potrivite, [i mai dulci, \ncropite cu miere alb` ca laptele,
[i zece boloboace p~ntecoase [i trei bu]i ca ni[te namile
cu alb, negru, ro[u, profir, vechi ros, b`tr~n de c~nd era
mo[ T`nase copil, de zicea, dup` ce l-a-n]`rcat:
,,Mam`! d`-mi ]~]`, mam`! c` te bat!“ c` mo[ T`nase
a fost \ntors la ]~]` [i a supt p~n` i-a crescut to]i din]ii;
dar nu [tiu la alde m`-sa r`posata, Dumnezeu s-o ierte [i
s-o odihneasc`, cum o fi supt, dar la nunt` [tiu c-a supt,
[i era mucalit [i glume] nevoie mare, c` zicea mereu, ]iu
minte ca acuma, c~nd venea la cep unde-mp`r]eau
v`t`[eii vinul:
– Mam`! d`-mi ]~]`, mam`, c` te bat! [i r~dea
lumea de se pr`p`dea de r~s.
Nunt` str`lucitoare, vesel` [i rom~neasc`, c` s-a ars
patru butoaie cu p`cur` [i dou` sute de brazi, de luminau
toate dealurile c` parc` era ziu` cu m~ndrul soare pe cer,
[i p~lp~ia flac`ra [i trosneau cr`cile [i frunzele brazilor,
[i \n cinci b`t`turi c~te cinci cimpoieri au c~ntat zece zile
[i zece nop]i de-a r~ndul de auiau v`ile [i mu[celele, [i
chiuiau fl`c`ii [i fetele [i nevestele [i b`rba]ii [i v`danele
[i copiii, [i o r~p~iau [i o b`teau \n loc c~nd la dreapta,
c~nd la st~nga, d`-i a[a [-a[a, [-a[a; [i numai dup` ce
99

ostenea un r~nd, haid! altul la loc! [i trage-i rom~ne[te

cu inima vesel`, [i a ]inut cheful dintr-o duminec` p~n`-n joia ailalt`, de g~ndesc c` cine a fost la nunta aia mare, bogat`, str`lucitoare, vesel`, rom~neasc`, [i la mor]i or pomeni a[a osp`tare, a[a petrecere p-a[a m~ndre]e. Ileana se opri s`-[i trag` sufletul.

– Dormi, mam`? \ntreb` ea pe Sm`r`ndi]a.

– Nu, mam` bun`; cum s` dorm, c~nd \mi poveste[ti

tu a[a minuni?

– Ad`-mi, draga mamii, o b`rdac` de ap` proasp`t`,

c` tu e[ti t~n`r` [i eu b`tr~n`, [-a[a e dat de la Dumnezeu c` omul t~n`r s` nu lase pe `l b`tr~n.

– Numaidec~t, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a. Ea se

scul` sprinten` \n picioare [i c~nd dete cu fa]a drept \n b`taia lunii [i se uit` ea la lun` [i luna la ea,parc` erau mai frumoase, mai b`lane, mai pl`vi]e, mai m~ndre [i mai str`lucitoare [i una [i alta. Sm`r`ndi]a \[i lu` cofi]a, b`rd`cu]a [i [tergarul [i merse la [ipotul care [optea cu susurul lui tainic sub malul din fa]a c`scioarelor lor. Aci \[i umplu pumnii ei mici [i dr`g`la[i cu ap` rece [i se sp`l` pe ochii ei negri [i se [terse cu [tergarul alb. Apoi sp`l` cofi]a [i b`rd`cu]a sm`l]uit` cu smal] verde, pe care o c`p`tase de la pomana mamii Catrinii, n`[ica ei a bun`, de-o iube[te ca pe copilul ei, de c~nd i-a murit bietii b`tr~ne fata ei, Florica. Sm`r`ndi]a cl`ti bine cofi]a [i o umplu cu apa lui

Dumnezeu a s`n`toas` de-]i d` via]` c~nd o bei [i-]i r`core[te sufletul \nsetat, [i se-ntoarse-n fuga mare, [i lu` o b`rd`cu]` [i zise:

– ¥ine, m`muc` drag`, c-a[a e dat de la Dumnezeu:

b`tr~nul s` se odihneasc` [i t~n`rul s`-l slujeasc`.

Ilinca b`u trei b`rdace pe ner`suflate.

100

– Bogdaproste! s` fie mor]ilor p`rin]ilor! zise b`tr~na, [i tu s` cre[ti mare, cu minte
– Bogdaproste! s` fie mor]ilor p`rin]ilor! zise b`tr~na,
[i tu s` cre[ti mare, cu minte [i cu noroc! S`-]i dea
Dumnezeu tot bine [i tot ce dore[ti, dup` inima ta a bun`,
miloas` [i darnic`. ßezi colea la locul t`u [i s`-]i
povestesc mai departe.
Sm`r`ndi]a s`rut` pe mama ei pe fruntea ei \ncre]it`,
pe obrajii ei ve[tezi, pe ochii ei bl~nzi [i lini[ti]i, \n care
str`lucea mult` bun`tate amestecat` cu mult` m~hnire [i
din care se vedea mult` suferin]`, mult` dragoste, mult`
iubire [i mult` nenorocire. Apoi fata se a[ez` iar frumos
la locul ei \n poala mamii, [i Ilinca urm` basmul \nainte:
– S-a ispr`vit nunta. S-au dus nunta[ii [i nunta[ele
\napoi pe la casele [i pe la treburile lor care-i doreau
dup` at~ta petrecere, fiecare dup` cum veniser`, care
c`lare, care \n c`ru]`, care-n chirvan, care pe jos; numai
`i de veniser` cu plutele nu s-au mai putut \ntoarce acas`
tot cu plutele, c` plutele nu pot s` suie pe ap` la deal; [-a[a
s-a dus fiecare dup` cum a putut.
Acuma a-nceput via]a bun` [i sf~nt` pentru \nsur`-
]eii tineri: el o iubea pe ea ca pe ochii din cap, ea \l iubea
pe el ca luminile ochilor. Era o via]` fericit` [i le mer-
geau toate \n bine, parc` Dumnezeu le da \n fiecare zi de
diminea]` blagoslovenia lui din toat` inima. Curgea
bel[ugul mai mult ca apa la moara lui mo[ T`nase, c` [i
zicea b`itul b`tr~n:
– S` am eu at~ta ap` s` poci m`cina c~te gr`un]e
ave]i voi… hei! hei!
– Dar n-ai destul` ap` de la Dumnezeu, mo[
T`nase? \l \ntrebau \nsur`]eii.
– A[! Nici pe a mia parte c~te gr`un]e ave]i voi!
Da las’ c`-i bine: sunte]i oamenii lui Dumnezeu; n-ave]i
numai pentru voi, ave]i [i pentru al]ii; s` v` ajute
101

domnul Christos s` st`p~ni]i s`n`to[i [i Maica Precista s` vi le-nsuteasc` [i \nmiiasc`. La anul Dumnezeu milostivul a pus v~rf bun`t`]ilor

lui, c` le-a d`ruit o copili]` ca o minune. Mare bucurie a fost la casa oamenilor, [i b`rbatul a zis:

– Nevast`, copila asta este norocul nostru `l mare… S-o botez`m.

– Cum a botezat-o, m`muc` drag`? \ntreb` Sm`r`n-

di]a.

– Las`, c-o s` vezi tu, mam`, \]i spun eu, zise Ileana,

m~ng~ind-o u[or, bl~nd, duios, dulce, milos pe p`r [i pe frunte, ca [i cum \i era fric` s` nu strice cu m~inile ei osoase, ve[tede, b`tr~ne, frumuse]ea, fr`gezimea, tinere]ea

acelui obraz str`lucitor, acelui chip de z~n` b`lan` de soare neatins`, de voinic nev`zut`, de ochi omenesc nedeochiat`, din pove[ti. – Bine, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a; spune mai departe.

– S-o botez`m, zise nevasta…

ßi s-a f`cut botezul. Un botez tot a[a de bogat, de str`lucitor [i de vesel ca [i nunta. ßi s-a-mp`r]it la fl`c`i o sut` de perechi de bete, b`tute cu m`rgele de toate fe]ele [i cu fir alb [i galben, cu br~iele lor, cu chimire de curea galben`, b`tute-n ]inte de alam` cu floare-n m`ciulie [i-n nasturi de sidef cu fel de fel de ape cum e curcubeul de pe cer; [i la fete s-a-mp`r]it p~nz` alb` de t~rg lat` de un cot [i trei rupi≤i≥, peste o mie de digrimele, [i tot at~tea testemele [i catrin]e la neveste; [i la b`rba]i [i la copii fiecare pe potriva lui c~te ceva, ba un bici de opt cai, ba un cojocel, ba o pereche de cizme ori de iminei, ba o iconi]`, ba la c`rturari Visul Maichii Precistii [i Alix`ndria ori Avesti]a aripa Satanii [i Halimaua [i c~te

102

toate, aduse \n dou` c`ru]e pline, \nc`rcate, ticsite, tocmai de la t~rg de la Dr`gaica;
toate, aduse \n dou` c`ru]e pline, \nc`rcate, ticsite,
tocmai de la t~rg de la Dr`gaica; [i popii o sfit` nou`, [i
la biseric` dou` icoane \mp`r`te[ti [i zece oca de
lum~n`ri de cear` alb` [i cinci oca de t`m~ie [i un
burdu[el de untdelemn grecesc.
– Toate astea c~te le-am cheltuit, Ileano, sunt \n
cinstea ta [i pentru norocul Sm`r`ndi]ii, copila noastr`…
Sm`r`ndi]a se ridic` \n picioare deodat`, d~nd un
]ip`t prelung, pl~ng`tor, dureros, sf~[ietor.
– A! Mam` bun`! M`muco drag`! Ce-ai zis? Ce-ai
spus? Ce-ai gr`it? Ce-am auzit?
Ileana \[i acoperise fa]a [i tremura; ochii ei se
umplur` de lacrimi. Zisese, spusese, gr`ise acele cuvinte,
acele nume f`r` s` vrea, biruit` de [uvoiul puternic al
amintirilor ce curgeau, se rostogoleau, se av~ntau \n \nchi-
puirea ei, \n g~ndul [i sufletul ei, care putuse s` le ascunz`
p~n` acuma, dar ele, nemaiput~nd suferi t`inuirea,
izbucniser` ca o ap` de munte pe care \n zadar un z`gaz
slab, cl`tinat, zguduit [i dezr`d`cinat de vremuri se-
ncearc` s-o mai opreasc` ori s-o abat` din calea ei, unde e
m~nat` cu o putere biruitoare, cov~r[itoare, ne\nfr~nt`.
– A! strig` Sm`r`ndi]a, scutur~ndu-[i p`rul pl`vi] ca
fuiorul de borangic netopit \n razele b`lane ale lunii, ce
parc` privea cu dragoste [i mil` cald` la mam` [i la
copil` [i le-arunca razele m~ng~ioase spre a le alina,
domoli [i potoli r`scoala sufletului lor zbuciumat p~n` \n
ad~ncul lui, ca un lac asupra c`ruia s-a ab`tut viforul
\ngrozitor ca s`-l mi[te [i s`-l zbat` p~n` \n fundul
fundului.
– A!… Sm`r`ndi]a! Ileana! Mitran!… Eu? Tu?…
El?… Noi!… Care va s` zic` tu \mi spui suferin]ele
vie]ii tale, vrei s`-mi ar`]i istoria lui bietu tata?…
103

– Da.

– A! zise Sm`r`ndi]a… Voi s` [tiu de ce a murit el? Spune… spune! spune!

– N-a murit.

– Tr`ie[te?

– Nu!

– A fost omor~t?

– Da!

– De cine? Spune…

V

Pe c~nd jos, \n valea sc`ldat`-n lumina bl~nd`, molatic` [i domoal` a lunii pline, pe prispa s`rac`, umilit` [i neb`t`toare de departe la ochi, stau o mam` [i o copil`, una povestind [i alta ascult~nd, o poveste trist`, neagr`, \nfior`toare, grozav`, care le chinuie, le strive[te, le sf`ram` inima storc~nd dintr-\nsa valuri- valuri de lacrime de \nduio[are, de mil`, de sfinte amintiri neuitate – ce se petrece sus \n deal? Ce se petrece \n casele m~ndre, care se ridic` albe, sclipitoare, bogate [i fudule, \nconjurate de p`duri[tea de salc~mi \nflori]i, din frunzetul c`rora v~ntul se \ncarc` la fiecare b`taie cu miresme \mb`t`toare, pe care, ca o c`delni]` uria[`, le \mpr`[tie \n mi[c`ri regulate p~n toat` valea ca \ntr-o sf~nt` biseric` larg`, al c`rei tavan albastru- argintiu e luminat cu at~tea mii de policandre ale lui Dumnezeu [i cu o candel` mare-mare, aprins` parc` de chiar m~na lui domnul Christos pentru pomenirea mamei lui fecioare? çn casele de sus e petrecere stra[nic`.

104

çn salonul cel mare, care d` cu patru ferestre largi [i o u[` la mijloc
çn salonul cel mare, care d` cu patru ferestre largi [i
o u[` la mijloc pe pridvorul din fa]`, este o adunare
vesel`, zgomotoas`, t~n`r`, nebun`.
Salonul, ca [i \nc`perile celelalte, sufragerie, od`i
turce[ti, salona[e mai mici, iatacuri pentru st`p~ni [i
pentru musafiri, este o minun`]ie de frumuse]e, m~ndre]e
[i bog`]ie. Tot ce poate s`-[i \nchipuiasc` mintea ome-
neasc` mai str`lucitor, mai m~ndru [i mai bogat este
gr`m`dit \n aceast` \nc`pere; este un cuib de z~n`, un
palat vr`jit din pove[ti.
Un cuib de z~n`, \n adev`r, pentru c` st`p~na de
odinioar` a acestor minun`]ii fusese marea logofeteas`
Marghioli]a Sorescu, so]ia marelui logof`t Iordache
Sorescu [i fiica marelui ban Ien`chi]` Grozeanu. Marea
logofeteas` Maria Sorescu fusese una din acele femei
f`cute parc` \nadins ca s` arate c` una din cele mai mari
puteri pe p`m~nt este frumuse]ea, [i pentru a face bine [i
pentru a face r`u. Copil` a unui om m~ndru, bogat [i
puternic – pe acele vremuri c~nd na[terea deosebea pe
oameni, f`c~nd \nc` din leag`n pe unii robi nenoroci]i,
umili]i, os~ndi]i [i blestema]i pentru vecii-vecilor la chin,
ru[ine [i suferin]`, pe al]ii st`p~ni, ferici]i, m~ndri, cruzi,
ursi]i pentru vecii-vecilor s` st`p~neasc`, s` robeasc`, s`
zdrobeasc` pe semenii lor – Marghioli]a era de o
frumuse]e rar`, o icoan` de sf~nt`, rupt` din peretele
bisericii [i aruncat` plin` de via]` \n lume, pentru ca
toat` lumea s`-i caz` \n genunchi [i s` i se-nchine.
Crescuse de mic` \n alint`ri [i m~ng~ieri [i \ngrijiri; tat`l
ei, marele ban, nebun de dragostea p`rinteasc`, m~ndru
de numele lui, pierduse pe mama ei [i pentru copii \n
vremea ciumii [i r`m`sese numai cu aceast` copil`, la
care se uita ca zg~rcitul la o comoar` nestimat`, care
105

dac` ar fi atins`, el ar muri, c`ci n-ar mai \n]elege pre]ul vie]ii, n-ar mai pricepe pentru ce mai lumineaz` soarele acest p`m~nt tic`los, trist, nenorocit [i pustiu. Marghioli]a era de [aisprezece ani c~nd marele logof`t Iordache Sorescu veni s` o cear` \n c`s`torie marelui ban. Era o pereche potrivit`. Marele logof`t era un t~n`r frumos, \nalt, chipe[, nobil, copil al unei familii mari, dintre cari at~]ia se ar`taser` vrednici rom~ni pe vremuri \ntru ap`rarea mo[iei str`mo[e[ti \n luptele cu puhoaiele de vr`jma[i de toate neamurile [i limbile, ce n`v`leau mereu asupra acestei mult-\ncercate ]`ri blagoslovite de Dumnezeu. La \nceput, marele ban nu voise s`-[i dea copila \n c`s`torie, zic~nd c` el nu se poate desp`r]i de ea, pentru c` n-are \ncredere c` copila lui, Marghioli]a, are s` fie fericit`, nu are \ncredere \n nimeni c` va [ti s` pre]uiasc` acest t~n`r odor \mp`r`tesc [i s` o fac` fericit` pe potriva frumuse]ii [i m~ndre]ii ei. Dar marele logof`t, Iordache Sorescu, nebun [i dezn`d`jduit de acest r`spuns, care i se da regulat la toate f`g`duielile lui c`lduroase, la toate jur`mintele lui de credin]` [i de dragoste, a alergat la picioarele lui vod`, i-a spus cum merge pricina [i a pl~ns [i a s`rutat t`lpile m`riei-sale [i a strigat:

– La mila m`riei-tale alergat-am s` nu te-nduri, dac` mai vrei s` p`strezi slujbele plecatei [i credincioasei tale slugi. O porunc` a m`riei-tale [i robul m`riei-tale, marele m`riei-tale logof`t va fi fericit; iar dac` nu, hangerul `sta va intra \n fundul inimii mele p~n`-n pr`sele. ßi a [i scos \naintea m`riei-sale hangerul, pe care i-l d`ruise m`ria-sa pentru slujbele ce i le f`cuse t~n`rul logof`t. Era un hanger de Damasc cu pr`sele de sidef legat \n aur [i-n pietre nestimate, pe care-l purtase odat`

106

viteazul Soliman, [i pe care m`ria-sa \l avusese trimis \n dar de la vizirul. Atunci
viteazul Soliman, [i pe care m`ria-sa \l avusese trimis \n
dar de la vizirul.
Atunci vod` a strigat r~z~nd, cum era bun [i glume]:
– Stai, nebunule, c`-]i rup urechile! S` nu-mi faci
piaz` rea \n cas` s~mb`ta diminea]a pe nem~ncate!…
Astea sunt parapone trec`toare de dragoste. Cine n-a
trecut p~n’ ele? Nu te apelpisi, arhonda-mu 1 , c` toate au
s`-]i ias` cu plin!
ßi numaidec~t a b`tut vod` de trei ori \n palme [i a
venit un cavaz 2 [i l-a trimes vod` s-aduc` techer-mecher
pe marele ban Ien`chi]` Grozeanu, [i c~nd a venit
b`tr~nul, m`ria-sa zice:
– Ei! ce am auzit? Dai marelui logof`t Iordache
Sorescu pe fiic`-ta Marghioli]a? Bine faci, arhonda-mu !
Tocmai vream s`-]i spui c` [i eu pusesem, \n mila mea
pentru neamul [i casa voastr`, ochii pe t~n`rul `sta. S`-[i
tr`iasc` [i s`-i vezi ani \ndelunga]i ferici]i… Eu le sunt na[!
Pas de r`spunde, mare bane, ceva \mpotriva vorbelor
m`riei-sale!
ßi astfel, a doua zi chiar, duminic`, cu blagoslovenia
mitropolitului, fiind nuni mari vod` [i doamna, fiica marelui
ban Ien`chi]` Grozeanu, Marghioli]a, a fost cocoana mare
logofeteas` a marelui logof`t Iordache 3 Sorescu.
S-a pr`p`dit lumea aceea parc` n-a mai fost de c~nd
lumea!
A[a trec oamenii no[tri valuri-valuri \n clipe scurte
[i repezi pe acest p`m~nt, \n aceast` via]` \n care toate
sunt z`d`rnicii, afar` de fapta bun` ce trebuie s` se
socoteasc` odat` [i-odat`, fiindc` oamenii pier, sunt
1 Boierul meu (gr.)
2 Slujba[.
3 çn original: ,,Ien`chi]`“
107

trec`tori [i muritori, dar omenirea nu piere, e statornic` [i nemuritoare, [i ea socote[te [i p`streaz` amintirea faptelor noastre, pe cele rele le uit` c~teodat`, le iart` totdeauna, dar pe cele bune nu le uit` niciodat` [i totdea- una le pomene[te [i le binecuv~nteaz`. Din c`s`toria marelui logof`t cu fiica marelui ban, a c`p`tat via]` Mi[u Sorescu 1 . De mic pierz~nd pe mam`-sa [i pe tat`l s`u, el a fost crescut de rude. Trimis de mic la Paris, a [ezut acolo peste dou`zeci de ani [i acolo a cheltuit, \n desfr~n`ri ru[inoase [i \n tic`lo[ii nesocotite cu str`inii [i str`inele, jum`tate din averea lui uria[`. Purt~nd un nume mare, a fost chemat de prieteni [i rude \n ]ar`, atunci c~nd, averea fiindu-i \ncurcat`, nu mai putea s` mai duc` luxul \n care era obi[nuit s` tr`iasc` la Babilonul modern; aceasta la \ncemnat, fiind [i s`tul de at~ta zgomot, de at~ta via]` destr`b`lat`, care-i ruinase pe jum`tate averea [i aproape de tot s`n`tatea, s` vie \napoi \n patrie, unde, fiind la putere guvernul reac]ionar, fu numit numaidec~t \ntr-un fotoliu de deputat – ales de colegiul pe atunci al patrulea, ast`zi al treilea, de colegiul ]`r`nimii rom~ne[ti, \n momentul c~nd el nu intrase \nc` \n ]ar`, c~nd era \nc` pe drum, fiindc`, din cauza \ntreruperii circula]iei prin inunda]ii, fusese silit a se opri dou` zile la Viena. Depe[a de felicitare a partizanilor noului deputat l-a g`sit tocmai la Grand Hotel, unde f`cea un chiolhan stra[nic cu ni[te baletiste de la Oper`. El a desf`cut depe[a care-i anun]a alegerea sa [i a strigat, beat de [ampanie [i de lichioruri, lu~nd \n bra]e [i s`rut~nd o baletist`:

Vive la Roumanie !

1 çn original: ,,Soreanu“.

108

Iar acele femei pierdute au repetat \n cor, cu accentul lor vienez, f`c~nd un zgomot
Iar acele femei pierdute au repetat \n cor, cu accentul
lor vienez, f`c~nd un zgomot infernal:
– Fif la TTummanie!
Acuma d. Mi[u Soresco de Grozény – c`ci acest
nume, combinat din al tat`lui [i din al bunicului, \l purta
\nc` de la Paris – se afla la mo[ia Grozenii, veche cliro-
nomie r`mas` de la bunicu-s`u, marele ban Ien`chi]`
Grozeanu. D. deputat al ]`ranilor, care de-abia [tia rom~-
ne[te, osp`ta la Grozeni pe mai mul]i prieteni, dintre care
pe un june pictor francez de mare talent, Victor Bonnet,
o cuno[tin]` de la Paris, care c`l`torea de pl`cere prin
Orient.
ßampania \nghe]at` curgea \n valuri, fumul de tutun
se ridica \n tavan [i pornea pe ferestre ca ni[te nori
fantastici b`tu]i de v~nturi, r~setele, glumele, jocurile de
cuvinte nu mai conteneau.
– T`cere! strig` un [trengar b`tr~n, c`nit [i sclivisit,
care avea obicei s` fac` mici servicii galante tinerilor s`i
prieteni. Dac` m` iubi]i voi pe mine, t`ce]i s` ne spun`
Mi[u o nou` aventur` a lui.
– Iar amorezat, mon cher? strig` t~n`rul Costic`
Melinescu.
– ßi \nc` a[a cum n-am fost niciodat`, ma parole
d’honneur! zise Mi[u; o adev`rat` pasiune! Un…
– E turbat! e nebun! \ntrerupse F`nic`.
– E o femeie du monde? \ntreb` Iorgu Doroneanu,
care zicea c` alte femei nu exist` pe lume, afar` ,,poate“
de artiste.
F`nic`, ve[inicul confident, \ncepu s` r~d` cu hohot
de \ntrebarea lui Iorgu, pe c~nd Mi[u t`cea [i-[i mu[ca
buzele.
– E o artist`?
109

– E o…

– O ce?

– O ]`ranc`, zise serios Mi[u, \ncrunt~ndu-[i sprin- cenele-i negre cu un z~mbet trist.

– A! strig` Costic`. Avem dar o idil`! ßi cum se

nume[te juna p`stori]`, domnule F`nic`? S` vedem dac` d-ta, care le [tii toate, o [tii [i p-asta?

– S` spun, Mi[ule?

– De unde [tii? \ntreb` Mi[u [i mai \ncruntat.

– Ce-]i pas`?

– M` prinz c` nu po]i s` [tii.

– Dac` m` nec`je[ti, o spui.

– Dac` o [tii, spune.

– Ei bine, dac` vre]i s` [ti]i cum o cheam` pe fericita

care st`p~ne[te ast`zi inima t~n`rului nostru amic Mi[u,

asculta]i

pricep [i eu la asta, [i o cheam`

E o minune de ]`r`ncu]`, ce-i drept, [i doar m`

– O cheam`?…

– Sm`-r`n-di-]a!

110

Då-DåMULT… MAI Då-DåMULT D`-d`mult, mai d`-d`mult st`p~nea o \mp`r`]ie f`r` margini Barlaboi-\mp`rat, ce-i mai
Då-DåMULT… MAI Då-DåMULT
D`-d`mult, mai d`-d`mult st`p~nea o \mp`r`]ie f`r`
margini Barlaboi-\mp`rat, ce-i mai zicea [i Ciungu-
mp`rat…
– D` ce-i mai zicea [i Ciungu-mp`rat?…
– Iac-a[a! çi mai zicea de pe c~nd era tinerel [i
Ciungu-mp`rat, fiindc` mai t~rziu era s`-[i piarz` o
m~n`… \n r`zboi…
– Bietul \mp`rat Barlaboi!…
ßi era [i \nsurat Barlaboi-mp`rat. Avea nevast`, [i cu
ea o fat`. Altceva niciodat`. N-avea noroc… b`iat… de loc.
…Lucrau femeile toat` ziulica, toat` nopticica: ]eseau,
\mbl`teau, \n`lbeau, dep`nau, torceau, dregeau, c~rpeau,
\ns`ilau, coseau, tigheleau, tot a[a [i iar a[a, [-una [-alta
zor zoreau: ba din ac, ba din undrea, mama-mpungea,
fata tr`gea.
çmp`r`teasa, p`rul ca cerneala… Fata, ca c~nepa.
*
…La f`r` cinsprece zile al cinsprecelea an, la acela[i
ceas taman-taman, Ciungu-mp`rat cu am~ndou` m~inile
a plecat.
A plecat Barlaboi, la r`zboi, s` se bat`-n duel cu
Stacojiu-voievod, ce-i mai zicea [i Sontic-vod` p~n` nu-l
f`cuse m`-sa.
111

– De ce-i mai zicea [i Sont~c-vod` p~n` nu-l f`cuse m`-sa?

– Iac-a[a!… çi mai zicea Sont~c-vod` p~n` s` nu fi

cunoscut tat-so pe m`-sa, pentru c` atunci c~nd o fi Stacojiu om d` peste cinzeci de ani o s` se provoace la

duel [i adversarul o s`-i taie piciorul de la genuchi mai sus…

– çn duel?… Vai de el!

…Femeile…

*

– A plecat, mam`?

– A plecat, mam`.

– De ce, m`muc`?

– De! De ce m`muc`.

– Bine, maic`!

– Bine, maic`.

Iar zoreau.

– ßi r`zboiul c~t ]ine?

– C~t o ]ine.

– ßi-mp`ratul c~nd vine?

– C~nd vine!

– C~nd vine!

– Biine…

– Biine. ßi iar zoreau…

*

– Hai [i noi, mam`, zicea \mp`r`teasa.

– Unde, mam`? \ntreba fata \mp`r`tesei.

112

– La r`zboi. – Cum, mam`? – Cum a mers [i tat-to, mam`. – C`lare?
– La r`zboi.
– Cum, mam`?
– Cum a mers [i tat-to, mam`.
– C`lare?
– Nu, mam`, pe jos. Numa b`rba]ii merg c`lare; hei!
Altfel sunt ei; noi suntem femei.
– Ce s` facem acolo, mam`?
– Ce-om putea, mam`.
– Bine, mam`, tata, Barlaboi, ca Barlaboi; dar [i noi?
– ßi noi.
– S` ne batem [i noi, mam`, la r`zboi?
– Nu, mam`: la r`zboi, ]esem noi!
*
Sf~r! suveica, sf~r! sf~r! sf~r!
ßi c`]elul, fidelul, m~r [i m~r.
– De ce m~r~ie L`bu[, mam`?
– C` nu s-ajunge, mam`.
– Cu ce s` s-ajung`?
– Cu laba.
– ßi cu mai ce?
– Cu botul.
– Unde s` s-ajung`, mam`?
– Unde s-a ascuns purecele, mam`.
– Unde s-a ascuns?
– Unde nu-l ajunge.
– De ce s`-l ajung`?
– Ca s` se scarpine.
– De ce s` se scarpine?
– C`-l m`n~nc`.
– Adic` cum?
113

Asta nu trebuie s` [tie copiii p~n` nu i-o m~nca [i

pe ei.

Atunci, o s` se scarpine [i ei, mam`?

ßi ei, mam`.

Da dac` nu-l ajunge, maic`?

Rabd`, maic`.

Sup`r`, m`muc`?

Hehehei!

ßi pe urm`, mama o lua \n bra]e, o s`ruta [i o str~ngea tare, mai tare, foarte tare, mai tare dec~t putea.

*

…Cald. C`ldur` mare. Cuptor. Z`bu[eal`, n`du[eal`, toropeal`, topeal`. …Dr`gan!… un g~ligan de ]igan! Un balaur c~t un taur… ßi purcar [i murdar!… lene[, puturos… M`gar! G`se[te un baboi \n noroi.

– S`-l duc la halde mama… Ce mai ciorb`, iu, iu, iuu!

Dar ce se pomene[te? Acel pe[te, dup` ce zv~cne[te, [i vorbe[te:

– Dragane, g~ligane, ]igane, nu m` face ciorb`.

– Hatunci, rasol.

– Nici rasol.

– Hatunci, humplut.

– Nici umplut.

– Hatunci, iachnie!

– Nici iachnie.

– Hatunci, plachie.

– Nici plachie.

– La cuptor.

– Nu.

114

– La tigaie. – Nici. – P` spuza, m`! – Nici p` spuza, m`! –
– La tigaie.
– Nici.
– P` spuza, m`!
– Nici p` spuza, m`!
– Hatunci, cum, m`?
– S`-mi dai drumul, balaure!
– Haoleu! p`i cum r`m~n eu?
– Eu sunt norocul t`u… D`-mi drumu-n iazu-mp`r`-
tesc, [i nu voi fi ingrat cu tine.
– Hatunci dac` nu vei hi hingrat, hai s` te emancipez!
L-a emancipat… I-a redat-o… – libertatea.
*
…Cald. C`ldur`. Cuptor. Z`bu[eal`. N`du[eal`.
Piroteal`. Toropeal`. Topeal`. T~mpeal`.
…Femeile… iar ele! Tot ele!… Femeile…
– Vreau s` m` scald, mam`.
– Scald`-te, mam`.
La iaz. B~ld~b~c! O dat` la fund. Iar dasupra. Iar
b~ld~b~c! Iar dasupra… Iar b~ld~b~c! iar dasupra. Iar
b~ld~b~c… La fund… Deasupra.
– Mam`! am \nghi]it ceva, mam`!
– Ai \nghi]it ap`, mam`.
– Nu! Apa e mai sub]ire, mam`.
– Atunci, ce, mam`?
– Altceva, mam`.
– Ce, mam`?
– Nu [tiu; unsuros, mam`.
– Unsuros?
– Unsuros [-alunecos… ßi-a sc`pat pe g~t \n jos! S`
[tii, mam`, c-a fost vreun baboi.
115

– Da, mam`!

– Vai de noi!

– Haide de te hodine[te, puiul mamei!

– Haide s` m` hodinesc, mama puiului!

…O lun`…

*

– Mi-e grea]`, mam`.

– Baboiul, mam`. …trei luni…

– Cre[te, m`muc`.

– Baboiul, m`muc`.

Cinci

– Mi[c`, mami]o.

– Baboiul, mami]o.

Nou`…

– Aoleu, doare, mami]ico. Baboiul, mami]ico!

*

S-a f`cut baboiul broasc`. La trei luni vorbea trei limbi. La un an [i jum`tate, broasca din baboi c~nta din cimpoi.

*

Vine! vine! vine! Cine vine?

çmp`ratul vine! Barlaboi vine.

116

Vine Barlaboi. D` la r`zboi. çn sf~r[it, s-a ispr`vit. Adversarul l-a ciuntit; dar [i el,
Vine Barlaboi. D` la r`zboi.
çn sf~r[it, s-a ispr`vit. Adversarul l-a ciuntit; dar [i
el, la duel, l-a betegit; m~na i-a luat-o, laba i-a luat-o, cu
palo[ul din d` sus d` genunchi i-a retezat-o.
Oaste. Oaste. Oaste – nebiruit`, nepilduit`, nemiluit`.
Piot`, liot`, pedestrime, c`l`rime, arca[i, tr~mbi]a[i, buciu-
ma[i, tobo[ari, stegari… Din pricina tunului, care pe
atunci nu se [tia, artilerie de loc nu era.
*
A desc`lecat Barlaboi-\mp`rat, pe \mp`r`teasa a
s`rutat:
– Unde-i copila tatei?
– Cam boln`viaor`.
– Ce are?
– Din m~ncare!
– Ce-a m~ncat? \ntreab` Barlaboi.
– Mai nimic: un broscoi.
– S-o v`z!
– Nu se poate.
– Voi.
Un picior \n u[`.
U[a de perete.
Mititelul c~nt` duios din cimpoi.
– De unde acest broscoi? strig` Barlaboi.
– Dintr-un baboi.
– Al cui acest broscoi de baboi?
– A nost.
– Anost.
– Cu ce rost? Aici alt` dr`cie a fost.
117

Coiful str`lucios [i oglindos [i-a scos [i f`r` cap,

m~nios l-a tr~ntit jos. ßi ciunta-n sus a ridicat, grozav a amenin]at [i foarte tulburat a zbierat:

– Bine! bine! Nu zic: se-nt~mpl` uneori copil din

flori! Dar din pe[te, doamne fere[te! nu se pomene[te. çmp`r`teasa a le[inat. Barlaboi, f`c~nd spume la gur` de-i curgeau pe barb`, a ordonat:

– S` vie H~rca roaba, baragladina, harapoaica, vr`jitoarea, la palat!

*

Vine roaba-ndat!

– Cu ghiocul ori cu bobii s`-mi dai, s`-mi ghice[ti,

c` te tai! a urlat Barlaboi. Al cui? Al cui? Al cui a fost acel baboi, din care a ie[it acest anost broscoi, care cuteaz` c~nd venim noi, noi Barlaboi, triumf`tor de la r`zboi, s` fac` aicea t`r`boi, c~nt~nd ca un iaurgiu pavlichean de la Cioplea, din cimpoi?

– Hapoi…

– Hapoi! nici un hapoi.

– S` l`s`m p` m~ine joi.

– Nu! Acuma, miercuri, voi.

*

D` baba-n bobi. ßi d` [i d`, [i-i \nv~rte[te, [opte[te, d`sc`le[te, \i desc~nt`, \i vr`je[te.

– Patruzeci de bobi, bine [ti]i, bine-mi ghici]i; de-o

hi de deochi, din uit`tur`, ori din apuc`tur`, pe [tiute, ori ne[tiute, pa v`zute, ori nev`zute! de-o hi alb, de-o hi

118

negru, ori pistri], de-o hi balaoache[, de-o hi oache[ ori pl`vi], de-o hi mare, de-o
negru, ori pistri], de-o hi balaoache[, de-o hi oache[ ori
pl`vi], de-o hi mare, de-o hi mic, de-o hi uria[, de-o hi
pitic, de-o hi sub]ire ori frumos, de-o hi gros, ur~t [i
burtos! de-o hi n`rod, de-o hi cu cap, ori n`tot, ori harap!
ori cuminte, ori buimac, hie turc, hie turleac, ori lunatic,
palavatic [i z`natic! de-o hi a[a! aminterea e]eterà!…
Pe urm`, pune fruntea la dou` de[te [i zice:
– M`ria-ta, s` aduc` un h~rd`u, nou, da s` nu hia de
dogar, s` hia de alt me[te[ugar, m`car de croitor hor de
cismar, ca tot me[te[ugul \[i are [i hicle[ugul [i
bete[ugul, un h~rl`u d` doaga d` stejar hor d` ar]ar, hor
d` paltin, hor d` pluta, plin cu hapa nenceputa, d` soare
nev`zuta, nici hierbinte nici rece, c~nd o bei d` dor \]i
trece, \ncropita, potrivita, numa buna d` luat, cu sapun de
\mprumut, [i un cheptene des, [i unul mijlociu, [i unul
rar d` corn d` caprioar` d` munte, care n-a cunoscut la
sufletul ei caprior – [i copilul h`sta din pe[te sa le
pazeasc` trebuie[te, [i sa horrdoni sa vie haicea to]i cu
to]ii [i tineri [i batr~ni, [i ur~]i [i frumo[i [i cura]i [i
puturo[i [i sa treaca pa dinaintea lui, [i la care i le-o da
broscoiul, sa [tii ca tot a h`luia a fost [i baboiul.
*
çmp`r`teasa iar a le[inat.
*
Barlaboi-\mp`rat a ordonat [i toate s-au executat.
çntocmai s-a f`cut: to]i cu to]ii au trecut; au defilat
[i s-au \nchinat dinaintea copilului nevinovat; iar copilul
nevinovat nim`nui nimica nu i-a dat.
119

La urm`, iac` [i Dr`gan, janghinos, urduros, p`du- chios, de la nas p~n`-n gur` cu muci, la labe jeg, f`r` papuci. Cum l-a v`zut cimpoierul mititel, cu dragoste-a sur~s la el; pe urm` a luat \ntr-o m~n` h~rd`ul, \ntr-alta s`punul,

\ntr-alta un pieptene, \ntr-alta altul, \n ailalt` p-`l`lalt, [i, sun~nd frumos din cimpoi, i le-a dat…

I le-a dat. Lu Dr`gan.

Lu Dr`gan i le-a dat.

*

çmp`r`teasa iar a le[inat.

*

Barlaboi, turbat, a urlat:

– Care nu e dogar dintre voi s` fac` din p`dure un

butoi, s` b`g`m \n el pe fii-mea, pe ]igan [i pe broscoi, [i s` le dea drumul pe ape, nici unul s` nu scape! ßi care nu era dogar a dat s` plece la p`dure. Dar Barlaboi a strigat:

– Nu! sta]i. Mai bine lua]i pe Dr`gan, pe acest ]igan…

Du-te, balaure, [i m~rturise[te-le, unde ai ascuns pe[tele.

*

L-au luat. B`tut. Torturat. Bietul Dr`gan! Bietul ]igan! \ntr-una zicea:

– Uite, m`! ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de maica mea! Tortur`!

120

– Uite, m`! ce facui eu, neiculi]`? Tortur`! Barlaboi vine [i zice: – A m`rturisit?
– Uite, m`! ce facui eu, neiculi]`?
Tortur`!
Barlaboi vine [i zice:
– A m`rturisit?
– Nu vrea, m`ria-ta.
– Cum, nu vrea?
– Iac-a[a!
– Ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de maica mea!?
– D`-i mereu!
– Aoleu!
– D`-i de tot.
– E netot.
– Ce facui eu, m`i neiculi]`? m` mir.
– D`-i la mir.
*
çn sf~r[it, a m`rturisit. A spus unde fusese ascuns
baboiul.
çmp`ratul cu m~na care nu era ciunt` a apucat
baboiul [i l-a str~ns s`-i ias` sufletul.
– S` spinteca]i baboiul `sta [i s`-l facem ciorb`! S`-l
d`m diavoli]ei s`-l m`n~nce!
Dar ce se pomene[te? Acest pe[te,
zv~cne[te, [i vorbe[te…
nu numai
– Nu m` face, \mp`rate, ciorb`.
– Atunci, rasol.
– Nici rasol.
– Atunci, umplut.
– Nici umplut.
– Atunci, iachnie.
– Nici iachnie.
121

– Atunci, plachie.

– Nici plachie.

– La cuptor.

– Nu.

– La tigaie.

– Nici.

– Pe spuz`.

– Nici pe spuz`.

– Atunci cum?

– D`-mi drumul.

– Atunci cum r`m~ne cu r`zbunarea mea?

– D`-mi drumul! Eu sunt norocul \mp`r`]iei tale.

– Cum? – Cum? Iaca cum. Uit`-te la ]igan! prive[te pe Dr`gan!

*

C~nd a privit \mp`ratul, tat`l, desperatul, n-a mai v`zut pe Dr`gan, pe ]igan, pe acel murdar nerod, a v`zut un viteaz voivod, parc` rupt din soare din cap p~n`-n picioare. ßi de bucurie a ridicat ciunta lui [i cu ea pe moalele capului l-a m~ng~iat pe voivodul \ncoifat, \narmat, \nz`lat, \mpl`to[at, \mpintenat.

*

çmp`r`teasa, care dormea \n alt` parte a palatului f`r` a [ti nimica de toate astea, v`z~nd cum se bucur` so]ul ei, Barlaboi-\mp`rat, de bucuria lui iar a le[inat.

122

* ßi a[a, toate cu bine s-au terminat. ßi s-a f`cut nunt` mare, cum nu
*
ßi a[a, toate cu bine s-au terminat.
ßi s-a f`cut nunt` mare, cum nu s-a pomenit dacin-
dea…, vorb` veche [i frumoas`, de noi `[tia de-acuma
ne-n]eleas`, c` unii zic dacindea, al]ii dac~nde`, care
cum \i place, c-a[a la orice nunt` mare se face – s` fie
numa s`n`tate [i pace.
*
Iar \mp`ratul, de vesel ce era, nu mai [tia ce f`cea:
barba v~lvoi la cap \[i aducea, [i pletele ciuf \n b`rbi` [i
striga [i r~dea hahaha! ßi st~nd pe tron, l-a pupat [i a zis
c`tre nepo]el:
– M`i, broscoi! Dumnezeu te-a trimis \ntre noi! c~nt`
ceva frumos lui bunic\-tu-n cimpoi.
ßi-a umflat bucile broscoiul, [i le-a umflat [i busum-
falt, [i a umplut cimpoiul ]ipl`, c~t a r`bdat, doar n-a
cr`pat, [i a c~ntat:
,,La moar` la Ciorog~rla,
Hop, z~rna-z~rna!
S-a-necat o fat`-n g~rl`,
Hop, z~rna-z~rna!
C-un baboi de pe[te-n gur`.
Hop, z~rna-z~rna!“ [cl.
*
S-a sculat \nc~ntat \mp`ratul de pe tronu-i [i l-a
pupat, [i a b`tut cu ciunta \n palma ailalt` [i a zis:
– Bravos! bis!
123

*

ßi eu \nc`lecai pe [ea, de trei ori m-am pus [-a[a [-a[a, [i am c`zut de pe ea; [i-n sf~r[it, m-am pus pe ailalt`, s` v` spun ce-a fost p`]it o fat` de-mp`rat \n balt`.

124

FABULELE MARELUI ANONIM ßI STROFELE LUI PICOLINO
FABULELE MARELUI ANONIM
ßI
STROFELE LUI PICOLINO
D U E L Naivul plug odat` (probabil, ofensat) La un duel de moarte pe
D U E L
Naivul plug odat` (probabil, ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul ]an]o[ r`cni cavalere[te:
,,Mi[elule-n genunche!“ ßi-n frunte l-a scuipat…
ßi pe teren, naivul a fost silit fire[te
Mult umilite scuze s` cear` de la tun.
MORALA
Doamne! Fere[te
Pe mojicul prost de boier nebun!
127

BIETUL ION

A tot r`bdat Ion, r`bdat,

P~n` c~nd foc s-a sup`rat, – C` prea-[i b`tea joc to]i de el, Ba c`-i nerod, ba c` mi[el,

ßi c~te alte, fel de fel! –

A scos un par din gard, [i – feri!

De-or hi mojici, de-or hi boieri; C` a pornit ca un netot,

ßi

d`-i la cap [i stric` tot!

O

zi \ntreag` a sbierat

ßi

val-v~rtej a alergat

Pe to]i \n spaime i-a b`gat… C~nd tocmai seara-ntr-un t~rziu, Hop! Iat` dete de zapciu,

ßi aoleu! ßi vai! ßi chiu!

C` ]i l-a-ntins zapciul jos,

L-a leg`nat foarte frumos ßi-l adormi \ntors pe dos… S-a sc`rpinat a doua zi Bietul Ion c~nd se trezi Se duse drept acas` – [i,

MORALA

De necazul satului, Rupse furca patului.

(Convorbiri critice, an I, nr. 14-17, din Iulie-Sept. 1907)

128

TEMELIA At~ta munc` f`r` preget! çncet-\ncet, de-at~]ia ani, De jos, din temelia st~ncii, casmaua smulge
TEMELIA
At~ta munc` f`r` preget!
çncet-\ncet, de-at~]ia ani,
De jos, din temelia st~ncii,
casmaua smulge bolovani,
ßi macaraua suie-n muche,
[i dalta-n feluri \i ciople[te,
La r~nd ciocanul \i a[eaz`,
frumos mistria-i rostuie[te;
ßi – lucru vrednic de mirare
din r`s`rit p~n`-n apus! –
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nal]` [i tot cre[te:
Pe c~t jos se scobe[te st~nca,
pe-at~t se-mpodobe[te sus…
…Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfal`,
ßi-i opera des`v~r[it` –
e gat-a unui secol fal`!…
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-ad~nc`
ßi ridicat din greu pe scripet…
Dar blocul ultim nu-i sus \nc`,
ßi, din afund, din m`runtaie,
r`cne[te st~nca: ,,Nu mai pot“
,,Proptele iute! Merg de r~p`!
m` surp cu fala-v` cu tot!“
129

MORALA

Ades, vis~nd prea vesel, ai de[teptare trist`… ,,S` nu te rezemi, Doamne, dec~t pe ce rezist`!“

(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)

130

T A L M U D ,,Tu, ßmul, e[ti lene[, zice ßtrul, Tu nu vrei
T A L M U D
,,Tu, ßmul, e[ti lene[, zice ßtrul,
Tu nu vrei s` lucrezi destul,
ßi d-aia nu c~[tigi nimic`!
Tu de vr-un an tot mig`le[ti
O
iconi]` mititic`:
O
tot suce[ti [i-o \nv~rte[ti
ßi
v`d c` n-o mai ispr`ve[ti…
Eu \ntr-o var-am ispr`vit
O m~n`stire [i un schit.
Cu \nvelit [i cu vopsit’’
Iar ßmul r`spunde trist: ,,Hei! ßtiu…
Dar… tu – tu e[ti tinichigiu,
ßi eu – eu sunt giuvaergiu“…
MORALå
Una-i ßtrul
ßi alta ßmul.
(Convorbiri Critice,
nr 18, an I, 15 Sept. 1907)
131

MIC ßI MARE

Trece un pr`p`d pe lume… Dinspre larg de ocean, Cu ce neagr` turb` bine, vine vajnic uragan! E o spaim`-n toat` firea

P`s`ri albe fug, s-ascund; Pinii seculari se-ndoaie; pe[ti, jivine merg la fund. Url` ape biciuite, dau nebune c`tre mal; Calc` unul peste altul

[i

se-nghite val pe val.

Geme farul

Un gr`unte

de nisip, nep`s`tor,

R~de de urgia oarb`

[i de groaza tuturor;

,,R~zi? Nu vezi?“ l-\ntreb` farul.

,,Ba v`d bine“ zice el; ,,ß-apoi, dac` vine, – vin`! Sunt at~t de m`run]el! ,,R`d`cini eu n-am, s`-mi pese! nu m` simt deloc legat – ,,Ori \n ad~ncimea m`rii, ori la soare pe uscat –

132

,,S` m` spulbere de-aicea, cu tot eu am s` r`m~n: ,,Mie, unuia, oriunde, singur cerul
,,S` m` spulbere de-aicea,
cu tot eu am s` r`m~n:
,,Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e st`p~n!“
(Convorbiri critice, anul I,
nr. 19, 1 Octombrie 1907)
133

MÅNGÅIERE

O bab` chioar`-a[eaz` tingirea cu p`sat

Pe-o pirostie [chioap`… Hiertura-n foc a dat…

ßi scuip` biata bab`, [i blestem`, se-nchin`:

,,Spurcatu!… Necuratu…“ (Iel singur ie de vin`!)

MORALA

Spre m~ng~iere – adeseori Ne trebuiesc… instigatori.

(Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907. Reprodus` \n Viitorul Social seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)

134

BOUL ßI VI¥ELUL Un bou, ca to]i boii pu]in la sim]ire, çn zilele noastre de
BOUL ßI VI¥ELUL
Un bou, ca to]i boii pu]in la sim]ire,
çn zilele noastre de soart-ajutat…
çnva]` la [coal` cartea de cetire
ßi ajunse boul un bou \nv`]at.
Mare lucru-n lume e [i-nv`]`tura!
¥ine loc de multe, chiar [i de talent…
Printr-o bun` [coal`, rafinezi natura:
Din vi]el po]i scoate un bou eminent.
Nu \ncape vorb`, \ntre animale,
Un a[a specimen greu s` mai g`se[ti
S` citeasc` zilnic feluri de jurnale,
Rumeg~nd at~tea [tiri politice[ti.
Astfel, eminentul, \n curent cu toate,
Iat`, pe nepotu-i t~n`r l-a-nt~lnit:
,,Unchiule, cum mergem?“ – ,,Excelent, nepoate!
A mai grea problem` s-a [i resolvit“.
,,Unchiule, iar glume!“ – ,,Ba deloc, b`iete!
Sunt de-acord cu to]ii, foarte sigur [tiu…
ßi m-asculta]i pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu [tii nimica, e[ti un agiamiu.
135

M`-ndoiam eu \nsumi: m-am convins \n fine, C-am sc`pat de-acuma de orice nevoi:

Ni sunt deopotriv` voitori de bine

ßi au mult` mil` cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, ast` prim`var`, Dintre noi at~]ia ca la zalhanà! Drepturile noastre sfinte triumfar`:

O s-avem islazuri, dac` ni le-or da…“

A r`mas vi]elul ca un gur`-casc`,

Fericit c`-n fine sacra spe]-a lui

O avea de-acuma din bel[ug s` pasc`

ß-o purta mai lesne greul jugului.

(Convorbiri Critice an I, nr. 1, 1 Ianuarie 1908)

136

S A V A N T Toate c`r]ile din lume, de c~nd lumea, c~te-au fost,
S A V A N T
Toate c`r]ile din lume, de c~nd lumea, c~te-au fost,
Minunatul meu prieten le cunoa[te pe de rost;
Tot ce mintea omeneasc` p~n` ast`zi a [tiut,
çn savantu-i cap de dasc`l, s-a-ndesat [i… a-nc`put:
Bibliotec` vestit`! a[a plin`, c`-n zadar
Am dori s` mai \ncap` [i un bibliotecar.
(Convorbiri Critice, an I,
nr. 15 Ianuarie 1908)
137

O

D

å

copilului –

Umbli hoin`rind p-\n lume ca un orb, la ochi legat, ßi de c~t` vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat! Pr`p`de[ti tu de poman` pre]ioasele s`ge]i, S` te-alegi cu hul` numa de l-at~]i ingra]i poe]i… Te-am vorbit r`u eu vreodat`? vinovat cu ce ]i-am fost, De m` horopse[ti uit`rii, tu, copil frumos [i prost? A! De-ai [ti cum m~ng~iu \nc` urmele unde-ai r`nit! Cu ce dor mi-aduc aminte c~t atunci am p`timit! Vino, crudule, cu pieptul gata desvelit te-a[tept; Nu cu una, d` cu dou`! s`geteaz` drept \n piept! ßi pe maic`-ta zei]a, jur c` n-am s` te hulesc:

Mai omoar`-m` o dat`, s` mai simt c` iar tr`iesc!

(Convorbiri Critice, nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)

138

DE CE? Scherzo – De ce, c~nd o furtun` S-abate pe p`m~nt Cu furie nebun`…
DE CE?
Scherzo –
De ce, c~nd o furtun`
S-abate pe p`m~nt
Cu furie nebun`…
C~nt?
De ce, c~nd luna plin`
Revars` peste cr~ng
Divina ei lumin`…
Pl~ng?
De ce, c~nd treci semea]`
ßi nu-mi zici un cuv~nt,
Nici nu-mi prive[ti \n fa]`…
C~nt?
De ce, c~nd bra]e goale
La piept cu dor m` str~ng…
In de matase poale
Pl~ng?
De ce? C` [tiu: p`rere
E tot p~n’la morm~nt!
Pl`cere – pl~ng… Durere…
C~nt.
Piccolino (Convorbiri Critice,
an II, nr.8, 13 Aprilie 1908)
139
E P I G R A M E
E P I G R A M E
UNUI CLUBMAN La c`r]i, c-un as e[ti asasin, Cu spada-n lupt`, spadasin; Dar f`r` spad`,
UNUI CLUBMAN
La c`r]i, c-un as e[ti asasin,
Cu spada-n lupt`, spadasin;
Dar f`r` spad`, f`r` as,
Tu singur spune: ce-ai r`mas?
(Moftul Rom~n, 24 Iunie 1901)
143

POLEMICA çN EPIGRAME CU DIMITRIE TELEOR

CAZU CUZA

I

Am publicat \n num`rul trecut o epigram` inedit` a popularului Teleor, c`ruia, precum se [tie \n cercurile literare de la Ber`ria Cooperativ`, i se zice de c`tre amicii invidio[i ¥a]a pentru limba lui prea \n]ep`toare. Eprigrama ]a]ei era adresat` unui burghez parvenit, care cu c~t se \nal]`, cu at~t pare poetului mai mic: foarte ingenioas` epigrama ]a]ei! Ce se \nt~mpl` \ns`, spre marea noastr` mirare? Un confrate din Ia[i, ,,Evenimentul“, vine [i ne spune c` un oarecare domn Cuza, scrisese mai demult, \n epigramele sale, una aproape la fel cu a ]a]ei [i o citeaz` \ntreag`:

Iat`-le am~ndou` aceste epigrame:

TELEOR ¥A¥A

E lucrul natural, Iubitul meu amic: