TEMA NR.

1
Oferiţi exemple concrete de acţiune, pe cele patru niveluri funcţionale, pentru aplicarea
normalizării vieţii persoanelor cu dizabilităţi.

Normalizarea semnifica accesul la "modele de viata si la conditii de viata cotidiana cat mai
apropiate de conditiile si modurile de viata obisnuite". Normalizarea se referă la totalitatea
acțiunilor prin care societatea are în vedere să asigure aceleași drepturi, beneficii și condiții de
trai optime persoanelor cu cerințe speciale. Este un proces amplu, care își propune valorificarea
potențialului persoanelor cu deficiențe, dezvoltarea posibilităților de acces la serviciile publice
precum și includerea acestora în manifestările societății și asigurarea unor mijloace materiale
care să le compenseze lipsurile.
În elaborarea ulterioara a conceptului s-a subliniat ca normalizarea este un proces care
priveste nu numai modul in care persoana cu dizabilitati se adapteaza mediului, ci si modul in
care mediul este pregatit sa integreze aceste categorii de persoane.

Normalizarea poate fi aplicată în viața contemporană pe următoarele patru niveluri funcționale:

1. Normalizarea fizică. Se referă la tot ceea ce înseamnă modificări ambientale, facilitarea

accesului în spaţiile de interes public, adaptări tehnice, arhitectonice, organizatorice etc.
care să permită o autonomie cât mai mare.

Exemple concrete de acțiune:

 -integrarea acestora pe piața muncii și rezervarea obligatorie a unui număr minim de

locuri de munca la nivelul fiecărei instituții pentru persoanele cu dizabilități (ca o
condiție de funcționare a întreprinderii). Acordarea de bonificații pentru firmele care
angajează persoane cu dizabilități pentru a încuraja/motiva firmele să îi angajeze. În acest
fel persoanele cu dizabilități se vor putea întreține singure, își vor permite să
închirieze/cumpere o locuință, își vor putea asigura hrana, medicamentele și alte
necesități personale. Persoanele cu dizabilități ar trebui să primească sporuri pentru că își
desfășoară activitatea în condițiile afecțiunii de care suferă, sporuri care i-ar putea ajuta
să-si cumpere dispozitive inteligente, dar costisitoare care să le mai compenseze din
deficiență.
 -posibilitatea de a se angaja le oferă persoanelor cu dizabilități șansa de a interacționa cu
ceilalți și de a avea contacte sociale dese și spontane, șansa de a aparține unui grup și de a
participa alături de acesta la întâlniri, petreceri, manifestări culturale etc.

2. Normalizarea funcţională. Odată create aceste adaptări şi facilităţi, trebuie creat şi cadrul
organizaţional care să le asimileze.

Exemple concrete de acțiune:

  construirea de rampe la intrarea în instituții/ la trecerile de pietoni/ la intrarea în autobuze
ș.a.m.d. pentru persoanele cu deficiențe motorii care se deplasează cu ajutorul scaunelor
cu rotile
 proiectarea de vehicule speciale care să poată fi conduse de persoanele cu dizabilități;
 crearea de taxi-uri speciale pentru aceste persoane;
 crearea de locuri de parcare;
 plasarea claselor unde studiază elevii cu dizabilități strategic, la parter;
 crearea de locuri/ obiecte special concepute pentru persoanele cu dizabilități: băi de
exemplu cu dușuri speciale și covorașe antiderapante, conceperea unui căruț de
cumpărături adaptat persoanelor cu deficiențe motorii, adaptarea propriilor locuințe.
 în mediul informațional este necesar să se apeleze la metode alternative de expunere a
informațiilor: interpretarea în limbaj mimico-gestual sau scrierea Braille, cititoarele de
text, semnalele sonore, comenzile vocale, apeluri de urgență speciale, etc.

3. Normalizarea socială. Acest nivel superior impune un grad mult mai mare de integrare
socială a persoanelor în dificultate şi, concomitent, o conştientizare profundă (mergând
până la formarea unor convingeri şi atitudini) a faptului că societatea aparţine tuturor
cetăţenilor ei şi că nu există argumente pentru nici un fel de discriminare.

Exemple concrete de acțiune:

 participarea persoanelor cu dizabilități la activităti formale (cursuri preuniversitare,

universitare, doctorale), nonformale (activități recreative, concursuri sportive, partide de
șah).
 participarea la reuniunile de familie, la slujbe religioase, interacțiunea cu vecinii, colegii
de muncă.

4. Normalizarea societală. Reprezintă nivelul cel mai înalt de acceptare socială şi face din
iniţiativele de valorizare a potenţialului fiecărui individ o practică curentă, obişnuită, care
nu mai are nimic spectaculos sau inedit în ea.

Exemple concrete de acțiune:

 exercitarea dreptului la vot;

 dreptul de a se implica în asociații, activități sociale și de a le conduce, a ocupa funcții, a
avea responsabilități;
 posibilitatea de a participa la cursuri de perfecționare în carieră;