INTRODUCERE

Lumea este într-o continuă schimbare, schimbare ce este data în principal de procesul
tehnologic care îşi pune amprenta asupra tuturor aspectelor civilizaţiei.
Schimbarea perpetua a mediului fizic şi spiritual în care ne desfăşurăm existenţa face
ca, la un moment dat, atitudinile şi opiniile diferitelor categorii sociale şi de vârstă să nu
coincidă întrutotul, ci, mai mult, există şanse ca aceste atitudini şi opinii să fie diametral
opuse.
Societatea, din ultimii ani, a cunoscut o serie de transformări care au menirea să
sporească eficienţa în raport cu noile provocări ale societăţii contemporane. Totodată, şi
sistemul de valori care se doreşte a fi promovat în societatea contemporană pune accentul în
ultima vreme din ce în ce mai mult asupra persoanelor cu nevoi speciale, pentru a li se asigura
şanse egale în ceea ce priveşte accesul la cultură şi la standardele de viaţă cât mai apropiate de
cele ale comunităţii căreia îî aparţin. Astfel, în încercarea de a asigura şanse egale tuturor, s-a
ajuns la implementarea unor soft-uri şi programe speciale, ca de exemplu GPII, care au
menirea de a ajuta şi de a susţine aceste persoane, indiferent de handicap, de problemele de
alfabetizare sau de vârsta înaintată, pentru o integrare socială cât mai eficientă. Dar, acest
aspect (altfel absolut necesar) este însă insuficient unei integrări reale a persoanelor cu cerinţe
speciale, la rândul ei, societatea fiind chemată să-i accepte şi să-i aprecieze la adevăratul lor
potenţial.

1
 CAPITOLUL I

REPERE TEORETICE

1.1. DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA TEHNOLOGIILOR INFORMATICE

ŞI DE COMUNICARE (TIC)

TIC – este un set de instrumente şi resurse tehnologice digitale folosite pentru

comunicare, creare, transmitere, stocare şi gestionare a informaţiei. Tehnologiile sunt bazate
pe calculatoare, echipamente periferice digitale, transmiterea datelor pe bandă largă, Internet1.
Modernizarea societăţii informaţinale este imposibilă fără utilizarea instrumentelor
digitale moderne. Acestea din urmă pot fi divizate în următoarele categorii mari:
Instrumente hardware – echipamentele digitale universale sau specializate, utilizate
pentru asigurarea procesului de instruire. Pornind iniţial de la calculatoarele personale,
accesate direct în calitate de furnizor de texte digitale, instrumentele hardware au evoluat până
la dispozitivele integrate care asigură posibilităţi de comunicare. În prezent, echipamentele
hardware, dirijate de microprocesoare pot fi clasificate în:
• Echipamente de prezentare: monitoare video, proiectoare multimedia, table
interactive. Asigură perceperea vizuală şi sonoră pasivă sau interactivă a datelor în format
digital pentru auditoriul individual sau de grup.
• Echipamente de stocare: diverse medii de stocare a datelor: magnetice, optice, mixte.
Creşterea capacităţilor de stocare este însoţită de compactarea dimensiunilor, creşterea
portabilităţii şi a siguranţei datelor.
• Echipamente specializate: de preluare a imaginilor, secvenţelor video şi sonore.
Deosebit de utile s-au dovedit a fi echipamentele pentru digitalizarea documentelor tipărite -
scannerele. Utilizarea lor a permis extinderea exponenţială a cantităţii de informaţie digitală şi
a servit drept imbold pentru dezvoltarea formatelor multimedia.

1
. https://sites.google.com/site/scportofolio/ghid-moodle/i-notiuni-generale-tic-si-e-learning/lectia-i-1-
notiuni-generale-tic-si-e-learning

Instrumente software – resurse digitale de diferite tipuri:

2
 • Resurse pasive – documente text, imagini, secvenţe sonore sau video, dicţionare
digitale, care pot fi accesate în bază legală, amplasate local, pe un suport de date sau în Reţea.
• Aplicaţii de simulare – aplicaţii care modelează fenomene şi evenimente reale prin
un set de formule matematice. Caracteristica dominantă a aplicaţiilor de acest tip este
capacitatea utilizatorului să observe sau să modeleze un fenomen sau acţiune fără o implicare
reală în acestea. La această categorie se afiliază şi jocurile educaţionale.
• Aplicaţii pentru evaluare – produse software instalate local sau online, care permit
crearea testelor pentru evaluări curente, intermediare sau finale, precum şi analiza, stocarea şi
transmiterea rezultatelor către evaluator sau sistemul de management al învăţării.
• Sisteme de management al învăţării (Learning management system) – aplicaţii
software, care cu baze de date integrate care conţin date privind progresul, eficienţa învăţării,
conţinuturi instructive şi date privind utilizarea lor de către cei instruiţi în format digital.
Scopul principal al unui LMS este asigurarea procesului de creştere a cunoştinţelor,
dezvoltării unor noi deprinderi şi abilităţi, iar în unele cazuri şi creşterea productivităţii
muncii.
• Sisteme de management al conţinutului (Learning content management system)-
aplicaţii software pentru dezvoltarea managementul şi publicarea ulterioară a resurselor
educaţionale (conţinuturilor) prin intermediul LMS. Un LCMS este un mediu comun, în care
creatorii de conţinuturi pot elabora, stoca, reutiliza, gestiona şi livra conţinuturi de învăţare
prin intermediul unui repozitoriu central.
Instrumente de comunicare – instrumentele software şi hardware folosite pentru
organizarea procesului de comunicare, atît sincron, cît şi asincron. Dintre instrumentele
universale pentru comunicare sincronă individuală sau în grup, cele mai cunoscute sunt:
Skype, Google Talk, Yahoo Messenger, sisteme specializate pentru videodifuzare şi
videoconferinţe etc. Numărul şi varietatea lor creşte continuu. Din instrumentele pentru
comunicarea asincronă cele mai des utilizate sunt: email, forumuri, bloguri, grupuri de
discuţii, repozitorii pentru imagini, texte şi video (Slideshare, Google albums, YouTube etc).
Specificul instrumentelor comunicaţionale software este posibilitatea de a transmite
informaţia în timp real şi a o stoca practic fără restricţii de volum. Instrumente hardware în
aspect comunicaţional sunt serverele de date, internet, canalele de comunicaţii şi dispozitivele
de reţea, care asigură transmiterea fizică a informaţiei.

1.2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE CU PRIVIRE LA

3
 PERSOANELE CU NEVOI SPECIALE

Persoanele cu nevoi speciale, datorită diminuării sau pierderii integrale funcţionale

din punct de vedere psihointelectzual, senzorial, motor sau metabolic, urmare a unor afecţiuni
congenitale ori dobândite, îşi limitează posibilităţile de mişcare, informare, acţiune,
relaţionare cu mediul ambiant. În acest sens se impune adaptarea cadrului de viaţă la cerinţele
speciale ale persoanelor cu dizabilităţi şi, totodată, sunt necesare luarea unor măsuri pentru
reducerea pe cât posibil a deficienţelor funcţionale şi a consecinţelor lor asupra persoanei, a
familiei sale şi comunităţii în care acesta trăieşte.
În cele ce urmează, voi încerca să clarific diferenţa termenilor de deficienţă,
incapacitate şi handicap pentru a se înţelege mai bine nevoile speciale ale persoanelor cu
cerinţe speciale de viaţă2.
Deficienţa – perturbare cu caracter temporar sau definitiv a unei structuri anatomo-
fiziologice sau psihice care afectează capacitatea de muncă şi dereglează procesul de adaptare
şi integrare a persoanelor în societate.
Incapacitatea – diminuarea ori pierderea posibilităţilor fizce sau psihice consecutive
unei deficienţe, fapt care afectează buna desfăşurare a activiţăţii normale a acelei persoane.
Handicap – dezavantaj rezultat al unei deficienţe sau incapacităţi care impiedică
persoane în a-şi exprima rolul social pentru care s-a pregătit.
Pentru aprofundarea sensului acestor concepte, se impun următoarele precizări. De
exemplu, o persoană care prezintă o anumită deficienţă de vedere şi trebuie să utilizeze un
instrument corector (ochelari, lentile de contact) va avea o serie de restricţii în a se angaja în
domenii de risc precum transporturi, dar se va putea exprima cu succes în alte activităţi
precum cele didactice spre exemplu. Incapacitatea vizează aspectul funcţional al persoanei,
limitând astfel accesul persoanei în anumite domenii de activitate. În funcţie de gradul
deficienţei (şi implicit al incapacităţii) persoana cu probleme de vedere va fii repsins la
examenul de obţinere a carnetului de conducător auto. Handicapul se referă la aspectul social
al problemei şi marchează dificultăţile pe care un individ prezentând o anumită deficienţă sau
incapacitate le are în a-şi exercita atribuţiile sale sociale. Astfel, vom vorbi de un handicap
2
. Gherguţ Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale-Sinteze de psihopedagogie specială,
Editura Polirom, Iaşi, 2001, Pag 12-13

abia în momentul în care exigenţele sociale nu vor putea fi satisfăcute de individul în cauză.

4
 Concepţia integraţionistă a ultimilor ani impune definirea încă a unui termen numit
normalizare.
Normalizarea presupune, pe de o parte asigurarea posibilităţii persoanelor cu nevoi
speciale de a avea acces la standardele de viaţă cât mai apropiate de cele ale societăţii în care
trăiesc, iar pe de altă parte, eferirea şansei acestei comunităţi de a cunoaşte persoanele cu
nevoi speciale şi de a le aprecia la justa lor valoare 3. Rezultă că pentru realizarea integrării
este absolut necesar efortul conjugat atât al societăţii (capabile să ofere sprijin prin diferite
programe, softuri, platforme etc), cât şi a acestora din urmă (trebuie să depună eforturi pentru
a-şi depăşi condiţia, şi, în egală măsură, pentru a se relaţiona şi integra adecvat în mediul
social).
1.3. DEFINIREA SOFTWARE-ULUI
GLOBAL PUBLIC INCLUSIVE INFRASTRUCTURE (GPII)

Într-o societate digitală în care trăim, accesul la tehnologiile informației și comunicării

(TIC) nu mai este doar util, ci a devenit o necesitate. Astfel, în acestă evoluţie tehnologică,
încet-încet, privirile s-au îndreptat şi spre persoanele cu dizabilități, cu probleme de
alfabetizare sau cu o vârstă înaintată. Astfel, s-a ajuns la creearea unor programe-platformă
precum GPII, care vine în ajutorul acestor persoane (Anexa 1 şi Anexa 2).
GPII este un efort internaţional, un consorțiu de academii, industrie, precum și
organizațiile non-guvernamentale și persoane fizice din SUA, Canada şi Europa.
Este un concept dezvoltat din iniţiativa celor de la Raising the Floor4 care este o
asociaţie non-profit cu sediul principal în Elveţia.
Scopul GPII este de a asigura că toți cei care se confruntă cu bariere de accesibilitate
din cauza handicapului, alfabetizare, sau de îmbătrânire, indiferent de resursele economice,
pot accesa și utiliza internetul și toate informațiile comunități, și servicii pentru educația,
ocuparea forței de muncă, de viață de zi cu zi, participarea civică, sănătatea și siguranța.
GPII nu crează noi tehnologii de acces sau servicii, ci crează infrastructura pentru a
face dezvoltarea, identificarea, livrarea, mai puțin costisitoare și mai eficiente, și de a fi mai
ușor de folosit. GPII este o schimbare de paradigmă. GPII va introduce, pentru prima dată,
personalizarea automată a interfețelor de utilizator, pe baza preferințelor utilizatorului.
3
Preda Vasile, Educarea copiilor cu cerinţe speciale, în M. Ionescu (coord) ”Educaţia şi dinamica ei”,
Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998, pag. 148.
4
www.raisingthefloor.org,

5
 CAPITOLUL II

SOFTWARE-UL GLOBAL PUBLIC INCLUSIVE INFRASTRUCTURE

(GPII)

2.1. COMPONENTELE
GLOBAL PUBLIC INCLUSIVE INFRASTRUCTURE (GPII)

GPII se bazeată pe trei componente majore, care lucrează împreună. Toate cele trei
sunt necesare pentru a se asigura că această lume digitală nouă, va fi cu adevărat utilizabilă de
toți.
Cele trei componente ale GPII sunt următoarele:
1) O modalitate pentru oameni de a determina ceea ce le-ar ajuta - și apoi
pentru a stoca aceste informații în condiții de siguranță pentru o utilizare viitoare.
2) Un mod de a utiliza preferințele lor stocate pentru a invoca caracteristicile
de acces, tehnologii și servicii de care au nevoie - de oriunde de pe orice dispozitiv de care au
nevoie pentru a utiliza.
3) Furnizarea de instrumente și infrastructură pentru a permite dezvoltatorilor
şi furnizorilor de a crea soluții noi, ușoare și eficiente şi de a le muta pe piață și oferind
disponibilitatea pentru utilizatorii care au nevoie de ele.
GPII este o infrastructuri software cuprinzătoare, care constă din:
 un program de sensibilizare pentru a se asigura că toți cei care au nevoie de
aceste caracteristici sunt conștienți de ele și cum să acceseze atât ajutoarele libere și
comerciale;
 un sistem securizat de profil de personalizare - ce permite utilizatorilor ca
accesul să fie automat și înființat pentru ei, precum și " experți "de evaluare, pentru a ajuta
oamenii să identifice caracteristicile care vor lucra pentru ei;
 un sistem de livrare virtuală - care permite oricărei persone de a apela
tehnologiile de acces de asistenţă de care au nevoie pe orice computer conectat la internet,
oriunde, oricând;

6
  un mediu de dezvoltare bogat, cu module și servicii open-source care să
reducă costurile și barierele de acces gratuit în locurile comerciale şi publice;
 un set de tehnologii și politici care să protejeze drepturile de autor în timp ce
permite oamenilor să acceseze informații și servicii într-o formă în care să le poată percepe și
să le poată folosi.

2.2. FOLOSIREA SOFTWARE-ULUI GPII

Se estimează că 40 milioane de persoane din SUA se confruntă cu obstacole la

utilizarea tehnologiilor informaționale și de comunicare, din cauza handicapului, îmbătrânire
sau de alfabetizare scăzută. Astfel GPII este gândit să ofere ajutor:
 Pentru persoanele cu o educație scăzută sau pentru care limba engleză
este a doua limbă - un clic-dreapta pe cuvânt sau pe o frază în limba „asistență" caracteristică
(definiții sau versiuni alternative în limba simplă), traducere, citiți cu voce tare, și "evidențiați
și să citească" - caracteristicile ar putea ajuta utilizatorii cu probleme de alfabetizare în
procesul de învățare pentru a citi, şi în același timp ei sunt capabili de a accesa și de a folosi
conținutul.
 Pentru persoanele cu deficiențe de vedere - de culoare și îmbunătățirea
contrastului, mărire de text, de comutare font, și activare vocală - sunt unele caracteristici
care pot furniza accesul.
 Pentru oamenii care sunt orbi - Citire în ecran (care permite utilizatorilor să
navigheze pe ecran, fără viziune și le au citit cu voce tare pentru ei), și care se derulează
sonor; pot oferi acces prin mesaje vocale și activare vocală, și abilitatea de a conecta un
Braille actualizat. Ecranul poate furniza informații alternative și opțiuni de afișare tactile.
 Pentru cei care sunt greu de auz sau surzi - subtitrare, volum reglabil,
echivalente vizuale pentru avertismente sonore pot oferi modalități alternative pentru ei de a
primi informații.
 Pentru persoanele cu dizabilități intelectuale - interfețe simplificate,
asistență limba (sau versiuni alternative,definiții în limbaj mai simplu), culoare și contrast;
schemele de pagină și de conținut simplificatori ar putea pune conținutul la îndemâna lor.
 Pentru persoanele cu deficiențe de dexteritate manuală - acces la toate
funcțiile tastaturii, mouse-ului acționate funcțiilor tastaturii, control vocal, și tastaturi
alternative, mijloace de intrare poate să permită accesul de către cei care nu pot opera
hardware-ul standard.

7
  Pentru persoanele cu dificultăți de învățare / citire handicap - să poată să
citească, citește cu voce tare, scheme de culoare și de contrast, ajutoare vizuale de urmărire, și
evidențierea ar putea ajuta să lucreze în jurul valorii de probleme specifice care blochează
accesul lor.
 Pentru persoane fizice îmbătrânire - interfețe simplificate și controale,
mărire de text, control vocal și citire în ecran, culoare și scheme de contrast, controale de
volum, compatibilitate auditivă și subtitrarea, - ar putea oferi modalități pentru ei pentru a
accesa internetul într-un format care este o extensie naturală a produsului, mai degrabă decât
văzută ca un "special" interfață.
Tehnologii de asistare și caracteristici de interfață, cum ar fi cele de mai sus ar putea
face tehnologiile informației și comunicării, precum și set bogat de informații și servicii pe
Internet, accesibil la acești utilizatori. Unele sunt disponibile astăzi pentru cei care şi le pot
permite, dar potențialul de noi tehnologii de asistare și caracteristici care pot aborda mai multe
persoane din aceste grupuri, la un preţ mai accesibil, nu a fost încă să fie exploatat.
Tehnologii de asistare și caracteristici ar putea și ar trebui, să fie în curs de dezvoltare și să se
extindă cât mai repede şi să fie accesibile pentru toți. Dar ele nu sunt nici în prezent
disponibile pentru toate persoanele cu nevoi speciale şi nici la prețuri accesibile de către toți
(şi nici nu sunt în măsură să țină pasul)5 (Tabelul1).

Tabelul 1: Programele accesibile în prezent pentru persoanele cu nevoi speciale

8
5
http://pro.sagepub.com/ , Proceedings of the Human Factors and Ergonomics Society Annual Meeting,
Septembrie 2012
CAPITOLUL III

CONCLUZII

GPII va îmbunătăţii accesibilitatea şi posibilitatea utilizării pentru persoanele cu nevoi

speciale, cu avantaje suplimentare (pentru multe alte părţi interesante şi a societăţii în
general).
Ca o concluzie, voi prezenta o viziune a modului în care GPII va lucra pentru a oferi
aceste beneficii:
 o persoană care nu poate citi este capabilă de a merge la orice computer și
folosind “etichetele buton”, poate să le citească arătând doar spre ele sau de a cere
documentului să fie citit.
 un cetățean în vârstă, care nu poate vedea sau auzi bine este capabil de a
utiliza internetul de la orice computer (de acasă, de la copii, de la azil, sau atunci când
călătoreşte, fără să fie nevoie să instalați speciale) printr-o adresă URL şi se setează automa.
Şi din moment ce toată lumea îl va folosii, nu se va simţi că acesta este un "lucru dizabilitate"
(şi pentru cine nu îşi va aminti adresa de URL se va putea folosii un cablu USB cu un cititor
de amprente pe ea şi adresa se va insera automat)
 un lucrător care are nevoie de software-ul de tehnologie de asistență, cu
caracteristici speciale este capabil de a achiziționa software-ul o singură dată și este capabil să
invoce și să-l utilizați pe orice calculator - la locul de muncă, la domiciliu, sau pe drum.
 un copil cu un handicap dintr-un cartier sărac, care nu își pot permite un
calculator, este capabil de a utiliza orice calculator poate găsi oriunde (la o școală, bibliotecă
sau centru comunitar) la fel ca și colegii săi, fără handicap, deoarece accesul special care
dispune de nevoile copilului poate fi apelat de pe orice calculator.
 o persoană cu dizabilități cognitive, sau care este mai în vârstă poate utiliza
orice computere, cu doar o mică cheie USB de pe un breloc în orice calculator, și lumea
internetului se deschide până la ei pentru a o putea folosi.
 o persoană care este oarbă, care se confruntă cu un site să poată da comandă
audio iar site-ul să se deschidă .
Într-un viitor nu prea îndepărtat, când calculatoarele vor interacţiona cu noi, cei care
au nevoi speciale, vor putea folosi interfețele pe computerele omniprezente şi vor putea

9
invoca orice interfaţă caracteristică de care au nevoie pentru a accesa dispozitivele, interfețele,
serviciile, etc. din jurul lor, iar GPII vine în sprijinul şi în ajutorul acestora.

Bibliografie

1. Gherguţ Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale -Sinteze de

psihopedagogie specială, Editura Polirom, Iaşi, 2001
2. Marcu Vasile (coord), Vademecum de psihopedagogie specială, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea, 2007
3. Preda Vasile, Educarea copiilor cu cerinţe speciale, în M. Ionescu (coord) ”Educaţia
şi dinamica ei”, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998.
4. https://sites.google.com/site/scportofolio/ghid-moodle/i-notiuni-generale-tic-si-e-
learning/lectia-i-1-notiuni-generale-tic-si-e-learning
5. www.raisingthefloor.org.
6. http://pro.sagepub.com/ , Proceedings of the Human Factors and Ergonomics Society
Annual Meeting, Septembrie 2012

10
Anexe

11
12