Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Molecule
Proteine Lipide
Celulã
Hemoglobinã
Apã
ATP ADN
3
Celule glandulare endrocrine Celule nervoase
Hematii
Celulã osoasã
sunt elastice, asigurã
miºcarea
un adevãrat laborator
Celule epiteliale detoxifiant
formeazã scheletul
se împrospãteazã
la 2030 de zile Celule reproducãtoare
asigurã susþinerea
realizeazã procesul organelor plantei
metabolic de fotosintezã
Celule care formeazã vase
Celule absorbante
liberiene ºi lemnoase
asigurã osmoza în rãdãcinã Tipuri de celule care intrã în alcãtuirea materiei vii.
4
Moleculele vieþii
Compoziþia chimicã a materiei vii
Organismele vii, ca forma cea mai evoluatã a materiei, reprezintã sisteme
extrem de complexe, chiar ºi în cazul celui mai mic organism unicelular, în
compoziþia cãrora intrã o serie de elemente chimice, atât din rândul nemetalelor,
cât ºi din cel al metalelor.
În materia vie, elementele nu existã sub formã liberã, ci sub formã de
combinaþii organice ºi uneori anorganice.
Pânã în prezent s-a decelat în organismele vii un numãr de peste 40 de ªtiinþa care aplicã meto-
elemente chimice, dintre care 24 sunt indispensabile vieþii. dele chimice de investi-
În funcþie de cantitatea existentã în organismele vii, aceste elemente se gare în studierea tuturor
împart în: manifestãrilor vieþii se
elemente plastice, macroelemente sau elemente de constituþie (cantitãþi numeºte biochimie. Biochi-
mari): C, H, O, N, P, S; mia are douã direcþii de
oligoelemente sau microelemente (cantitãþi foarte mici): Cl, K, Ca, cercetare: compoziþia chi-
Mg, Si, Br, F, I, Al, Cu, Fe, Zn, Se, Si etc. micã a materiei ºi proce-
În compoziþia elementarã a organismelor animale ºi vegetale intrã aceleaºi sele chimice care au loc în
organismele vii.
elemente chimice, însã în proporþii diferite.
În tabelul de mai jos este prezentat conþinutul mediu de carbon, oxigen,
hidrogen, azot din plantele verzi, din corpul mamiferelor ºi al omului.
Organism Carbon, % Oxigen, % Hidrogen, % Azot, %
Vegetal 54 38 7 0,03
Animal 21 62 10 3,00
Uman 21,15 62,43 9,86 3,10
Compoziþia elementarã a organismelor animale variazã în limite largi
pe scala evolutivã. Compoziþia elementarã a corpului uman este redatã în
urmãtorul grafic:
BIOSFERÃ ATMOSFERÃ
Respiraþie Fermentaþie
CO 2 ACÞIUNEA
C organic C mineral OMULUI
HIDROSFERÃ
cãrbune
petrol
Termenii: carbon mineral, carbon organic se referã la prezenþa elementului carbon în compuºi anorganici, respectiv,
organici.
În compoziþia materiei vii se gãseºte un numãr foarte mare de combinaþii anorganice ºi organice.
Apa ºi substanþele minerale fac parte din cele anorganice, iar proteinele, lipidele, glucidele ºi acizii
nucleici, din cele organice. Acestea se gãsesc în proporþii diferite, în funcþie de rolul pe care îl
îndeplinesc, de tipul celulei, de vârstã etc.
6
Apa Amintiþi-vã!
Molecula apei este polarã.
Apa este cea mai rãspânditã substanþã de pe Pãmânt; ea este indispensabilã Moleculele de apã se
leagã prin legãturi de
vieþii. În absenþa apei procesele vitale nu se pot desfãºura. Astfel, un om nu
hidrogen (legãturi inter-
poate trãi fãrã apã mai mult de 57 zile. moleculare).
Ea reprezintã în jur de 60% din masa celularã, 90% din plasma sangvinã,
7085% din creier, 80% din inimã, plãmâni, rinichi, 75% din muºchi, ficat.
Apa participã la organizarea diferitelor structuri biologice; este mediul de
dispersie intracelular unde au loc reacþiile metabolice ºi în acelaºi timp mediul
de transformare a substanþelor necesare proceselor de asimilaþie ºi dezasimilaþie.
Apa are funcþie termoreglatoare; omul nu îngheaþã nici la 20°C datoritã
apei citoplasmatice ºi a sãrurilor dizolvate în ea. Proprietãþile fizice deosebite
ale apei fac ca aceasta sã joace un rol deosebit în procesele termice ale organismului.
De ce un bolnav cu temperaturã peste 40°C trebuie puternic hidratat?
La aceastã temperaturã începe denaturarea proteinelor ºi cresc vitezele
de reacþie. Apa are inerþie termicã mare ºi asigurã absorbþia cãldurii din
organism.
Apa este un bun solvent pentru substanþele ionice (hidrofile) ºi un mediu
de dispersie al diferitelor substanþe.
Unui om îi sunt necesari 23 litri de apã pe zi, eliminând aproximativ
1,52 litri. Dacã cantitatea de apã consumatã este cu 2% mai micã, apare ªtiaþi cãꢀ
senzaþia de sete; dacã este cu 5% mai micã, apare senzaþia de uscãciune a prima formã de viaþã pe
gurii ºi a limbii, cu 10% mai micã, pielea se usucã ºi apar halucinaþii, iar cu Pãmânt a apãrut în apã
15% mai micã, omul moare. acum 3,5 miliarde de ani?
Cantitatea de apã din organismul uman depinde de vârstã ºi de sex: lichidul amniotic, unde
începe viaþa este con-
este mai mare la organismele tinere (700 mL/kg corp la copii ºi stituit în principal din apã?
450 mL/kg corp la femei);
este mai micã la organismele în vârstã; procesele metabolice sunt
mai lente odatã cu înaintarea în vârstã.
În organismele vegetale apa are rol asemãnãtor celui din organismul
uman. Apa asigurã transportul sevei brute de la rãdãcini spre frunze ºi a
sevei elaborate de frunze spre zonele de depozitare; uºureazã absorbþia
substanþelor anorganice din sol.
Materia vie conþine ºi o serie de substanþe minerale. Conþinutul de
substanþe minerale din organismul animal, raportat la þesut proaspãt, exprimat Apa mareelor constituie
în procente, este prezentat în tabelul urmãtor: mediul din care mormo-
locul îºi extrage resursele
Substanþã mineralã % Substanþã mineralã % pentru a deveni broascã.
Glucide
2
carbonul mineral din CO în
carbon organic.
Glucidele sunt produºi naturali sintetizaþi de plante, cu importanþã vitalã
atât pentru regnul animal, cât ºi pentru regnul vegetal.
Substanþele care aparþin acestei clase sunt cunoscute sub trei denumiri
distincte:
glucide, denumire recomandatã de IUPAC, care provine de la glucozã
(grec. glykys dulce), unul dintre reprezentanþii cei mai importanþi ai clasei;
hidraþi de carbon, nume impropriu, care derivã din faptul cã principalii
reprezentanþi ai clasei au formula generalã C n(H 2O) m;
dacã: n = 5; m = 5 → C (H O) → C H O , pentozã;
Modelul moleculei de n = 6; m = 6 → C 5(H2O)5 → C5H12O5, hexozã;
n = 12; m = 11 → C 6 12(H2 2O)611 → C6 121H2 22 6O1 1,
glucozã.
C (H O) C H O , unitate
Amintiþi-vã! n = 6; m = 5 → structuralã
zaharozã;
6 2 5 6 10 5
Glucidele, produºi naturali, a polizaharidelor;
sunt sintetizate de plantele zaharide (zaharuri), nume care provine de la unul dintre reprezentanþii
verzi (conþin clorofilã), cu importanþi ai clasei zaharoza.
ajutorul energiei solare: Dupã comportarea lor în reacþie cu apa (hidrolizã), zaharidele se clasificã în:
6 lumin→ã monozaharide, nu hidrolizeazã: glucozã, fructozã;
CO2(g) + 6H2O(l) clorofilã
oligozaharide, prin hidrolizã formeazã douã pânã la zece molecule de
→ C6H12O6(s) + 6O2(g) monozaharide: zaharozã, maltozã;
Din punct de vedere struc-
polizaharide, prin hidrolizã se descompun în mai mult de zece mole-
tural, zaharidele sunt
compuºi cu funcþiuni mixte cule de monozaharide: amidon, celulozã.
polihidroxicarbonilici. Glucidele alcãtuiesc cantitatea cea mai mare a compuºilor organici naturali.
Grupa funcþionalã hidroxil, Glucidele joacã un rol multiplu ºi esenþial în organismele vii. Ele reprezintã
OH, este caracteristicã cea mai importantã sursã de energie; formeazã principalele substanþe de
alcoolilor; substanþele care rezervã la plante (amidon) ºi la animale (glicogen), ºi substanþe de susþinere
conþin mai multe grupe
(celuloza, în regnul vegetal).
OH sunt polioli.
8
Transformãri biochimice ale monozaharidelor Grupa funcþionalã carbonil,
În organismele vii au loc numeroase ºi variate reacþii chimice însoþite C= O, este caracteristicã
de schimburi energetice. O sursã importantã de energie o constituie compuºilor carbonilici:
transformãrile biochimice ale monozaharidelor, în special ale glucozei. O
Glucoza se gãseºte în sânge, în concentraþie de 0,1 %. Excesul de glucozã aldehide, RC ;
R H
se depoziteazã în ficat sub formã de glicogen, care se poate transforma din cetone, C= O.
nou în glucozã. R'
Concentraþia de glucozã din sânge se numeºte glicemie. Scãderea De reþinut!
concentraþiei de glucozã sub valoarea normalã determinã sindromul de
hipoglicemie, iar creºterea ei peste limitele normale, hiperglicemia. În acest Glicogenul (C6 H10 O5 )n este
o polizaharidã naturalã
caz, apare boala numitã diabet zaharat.
specificã organismului ani-
În organismele vii, glucoza poate suferi atât transformãri anaerobe, cât mal. Ea constituie rezerva
ºi aerobe. de zaharidã a acestuia. În
Relaþiile trofice între fiinþele vii ale unui ecosistem asigurã un transfer organism se realizeazã
de materie ºi energie de la producãtori la consumatori. Aceste transformãri echilibrul:
glicogen + H2O
sunt ilustrate în schema de mai jos:
glucozã
Energie care este reglat de doi
luminoasã hormoni: adrenalina ºi
Cãldurã insulina. Adrenalina favori-
zeazã formarea glucozei,
în timp ce insulina deter-
Respiraþie minã formarea glico-
Fotosintezã genului.
Energie chimicã Fermentaþie
stocatã în molecule Glicogenul se mai numeºte
organice amidon animal.
Exemple
glucozã glicinã
Absorbþia materiilor
Mineralizare
prime minerale
Producãtori Consumatori
Activitate de evaluare
Interpretaþi relaþiile trofice între fiinþele vii ale unui ecosistem, pe
baza schemei de mai sus. (Alcãtuiþi un referat.)
9
Organismele vegetale au rolul de a transforma o parte a energiei luminoase
(solare) în energie chimicã. Stocarea energiei chimice se face prin intermediul
glucidelor. Ele sunt transformate în apã ºi dioxid de carbon, cu eliberare de
cãldurã sau orice altã formã de energie.
În cadrul unui ecosistem în echilibru, fluxul de energie întreþine ciclurile
Amintiþi-vã! de transformare ale materiei ºi, în particular, cel al carbonului. Toate aceste
Prin fermentaþia glucozei, transformãri se supun strict legii conservãrii materiei ºi energiei.
sub acþiunea unor enzime,
Oligozaharide (Oligoglucide)
se obþine alcoolul etilic:
C6H 12O 6 → Oligoglucidele cuprind zaharurile care conþin în molecula lor un numãr
relativ mic (210) de monoglucide. Legãtura dintre monoglucide se realizeazã
glucozã
prin eliminarea unei molecule de apã între douã molecule. Cele mai rãspândite
→ 2C 2H5OH + 2CO2 ºi importante oligoglucide sunt diglucidele, care se obþin din douã molecule
alcool etilic de monoglucide prin eliminarea unei molecule de apã.
Aceastã proprietate a
glucozei explicã fermenta- H 2O →
Polizaharide (Poliglucide)
Polizaharidele sunt glucidele cu structurã macromolecularã rezultatã prin
policondensarea monozaharidelor (pentoze, hexoze).
Lungimea lanþurilor ºi masele moleculare ale polizaharidelor variazã în
limite foarte largi. Unitãþile constituente ale monozaharidelor pot fi legate
liniar sau ramificat în structura unei polizaharide.
Polizaharidele sunt substanþe foarte rãspândite în naturã; în funcþie de
rolul pe care îl îndeplinesc, ele pot fi:
polizaharide de rezervã: amidon, prezent în seminþele plantelor, tuberculi,
rãdãcini, ºi glicogen (amidonul animal), care se gãseºte în ficat ºi muºchi;
polizaharide de susþinere (de schelet): celuloza, care conferã soliditate
mecanicã plantelor.
Amidonul
Amidonul este polizaharida naturalã rezultatã prin policondensarea
αglucozei, rãspânditã în regnul vegetal, unde constituie substanþa de rezervã
a plantelor ºi se gãseºte sub formã de granule caracteristice fiecãrei specii Modelul moleculei de
amilozã. Amidonul, ca ºi
de plante. Amidonul reprezintã cea mai importantã sursã de glucozã pentru
celuloza, este o polizaharidã,
om ºi animale; existã sub douã forme: amilozã ºi amilopectinã. care se deosebeºte prin modul
Amidonul este o pulbere albã, amorfã, insolubilã în apã rece. În apa de legare a unitãþilor structurale.
caldã (90°C), granulele de amidon se umflã datoritã îmbibãrii ºi se sparg,
formând o soluþie lipicioasã ºi vâscoasã, care la rãcire se transformã într-un
gel, numit cocã.
Amidonul se recunoaºte cu o soluþie de iod, cu care formeazã o culoare
albastrã.
Amidonul se gãseºte în fructe, seminþe, tuberculi ºi reprezintã o sursã Modelul moleculei de
potenþialã de glucozã care se obþine prin hidrolizã. amilopectinã cu o structurã
ramificatã ca a amilozei.
Activitate experimentalã
Mod de lucru. Preparaþi o soluþie de amidon (1 g amidon ºi 40
50 mL apã). Introduceþi soluþia obþinutã într-un balon în care adaugaþi
5 mL soluþie HCl 0,5 M ºi fierbeþi 510 minute. Lãsaþi soluþia sã fiarbã
în continuare ºi la fiecare douã minute luaþi câte o probã de 2 mL lichid
cald pe care o rãciþi. În proba astfel obþinutã introduceþi câteva picãturi
de iod în iodurã de potasiu.
Observaþi variaþia culorii soluþiei la patru probe obþinute succesiv.
Concluzie. Modificarea culorii va fi rezultatul hidrolizei amidonului
ºi a formãrii dextrinelor (produºi naturali cu compoziþie neunitarã, solubili
în apã, cu proprietãþi adezive). Verificaþi, în final, hidroliza amidonului
pânã la glucozã cu o soluþie Fehling sau Cu(OH) 2 (v p. 16).
11
În organismul uman, hidroliza amidonului pânã la maltozã are loc sub
acþiunea enzimei salivare, care se gãseºte în salivã (amilaza).
În modelarea urmãtoare se prezintã hidroliza amidonului în mediu acid,
comparativ cu hidroliza în mediu enzimatic.
Testul Fehling
În douã pahare Berzelius preparaþi douã soluþii.
Soluþia A: sulfat de cupru în soluþie apoasã (7 g CuSO 4 · 5H 2O în
100 mL apã).
Soluþia B: tartrat de sodiu ºi potasiu în soluþie alcalinã (35 g sare
Seignette ºi 1 g hidroxid de sodiu în 100 mL apã).
Într-o eprubetã introduceþi 1 mL de soluþie A ºi 1 mL de soluþie B.
Încãlziþi pânã la fierbere ºi adãugaþi, în picãturã, soluþie apoasã de glucozã
2% (continuând fierberea), pânã la dispariþia coloraþiei albastre a amestecului
ºi separarea completã a unui precipitat roºu de oxid cupros.
Reacþia biuretului
Într-o eprubetã introduceþi 23 mL soluþie de proteinã pe care o alcalinizaþi
cu 23 mL soluþie de hidroxid de sodiu 2030%. Peste amestecul format
introduceþi în picãturã o soluþie de sulfat de cupru. Apariþia culorii albastru-
Reacþia biuretului. violet indicã prezenþa proteinei.
16
Acizi nucleici
Din istoricul unei mari descoperiri
În anul 1869, medicul elveþian Mischer ºi-a propus sã analizeze substanþele
care se formeazã în rãnile purulente ce conþin milioane de celule albe
leucocite conferindu-le acestora culoarea caracteristicã. Din nucleele
leucocitelor în descompunere, Mischer a reuºit sã izoleze o substanþã pe
care a numit-o nucleinã. Ulterior, el a extras aceeaºi substanþã în urma
spargerii mecanice a celulelor din lapþii de somon, metodã utilizatã ºi astãzi.
S-a concluzionat faptul cã în nucleul tuturor celulelor se aflã nucleina.
La sfârºitul secolului al XIX-lea, chimistul german Altmann constatã
cã nucleina este bogatã în acid fosforic ºi o numeºte acid nucleic. Alþi
chimiºti germani identificã componentele acidului nucleic. La începutul
secolului al XX-lea se stabileºte existenþa a douã categorii de acizi nucleici:
timonucleic (extras din timus de viþel) ºi zimonucleic (extras din drojdia de
bere). Ulterior, acidul timonucleic a fost numit acid dezoxiribonucleic sau Modalitatea de strângere
a ADN-ului în cromozomi.
ADN, iar acidul zimonucleic, acid ribonucleic sau ARN.
Nu dupã mult timp s-a stabilit cã în toate celulele se aflã atât ADN, cât
ºi ARN, iar în anul 1924 s-a dovedit cã ADN se aflã în cromozomi, purtãtorii
genelor. La începutul secolului al XX-lea, Paul Levene, lucrând în laboratoarele
Institutului Rockeffeller, din New York, a descoperit cã ADN este o substanþã
macromolecularã, un polimer natural, alcãtuit din înºiruirea unor monomeri
numiþi nucleotide. Fiecare nucleotidã este alcãtuitã dintr-o bazã azotatã, o
pentozã dezoxiriboza , ºi un radical fosfat. Bazele azotate sunt de douã
tipuri:
purinice (adenina A ºi guanina G);
pirimidinice (timina T ºi citozina C).
Prin unirea succesivã de nucleotide, prin legãturi chimice puternice,
covalente, numite punþi fosfodiesterice, rezultã o catenã sau un lanþ
polinucleotidic care reprezintã de fapt macromolecula acidului dezoxiribo-
nucleic, ADN.
P. Levene a descoperit aceastã structurã macromolecularã a ADN pe
baza unor experienþe riguroase, de hidrolizã a ADN ºi de analizã a substanþelor
obþinute prin hidrolizã. El susþinea faptul cã în macromolecula ADN
nucleotidele cu bazele azotate diferite, A, G, T, C, se repetã monoton la
infinit. Cu o asemenea înºiruire monotonã de monomeri în macromolecula
sa, ADN nu putea constitui substratul chimic al ereditãþii. O substanþã care
Nature este publicaþia în
sã îndeplineascã o asemenea funcþie trebuia sã aibã o structurã în care
care a apãrut pentru prima datã
componentele sã ofere posibilitãþi variate, deoarece caracterele ereditare structura ADNului.
sunt de o mare diversitate ºi o diversitate asemãnãtoare trebuie sã aibã ºi
genele determinatoare ale acestora (genele, fiind segmente ale substanþei
ereditare).
O serie de savanþi ai timpului atribuiau proteinelor acest statut de substrat
chimic al ereditãþii, deoarece în macromolecula lor, monomerii (aminoacizii)
prezintã o înºiruire de mare diversitate.
17
În anul 1944, O.T. Avery ºi colaboratorii sãi de la Institutul Rockeffeller
au demonstrat cã la bacteria pneumococ, agentul patogen al pneumoniei,
ADN este substratul chimic al ereditãþii, adicã este purtãtorul genelor. Ul-
terior, s-a dovedit cã ADN este substratul chimic al ereditãþii la virusurile
cu ADN, precum ºi la toate fiinþele biologice, de la bacterii la om.
Descifrarea structurii ADN a constituit problema tuturor laboratoarelor
mari din lume. Erwin Chargaff a analizat compoziþia ADN, de la virusuri
la om, ºi a descoperit o lege a echimolaritãþii bazelor azotate purinice ºi
pirimidinice din compoziþia chimicã a ADN legea lui Chargaff. Potrivit
acestei legi, cantitatea lui A este egalã cu aceea a lui T, dupã cum ºi
cantitatea lui G este egalã cu aceea a lui C, în toate moleculele de ADN,
de orice provenienþã ar fi ele. Aceasta a fost contribuþia lui Chargaff la
Rosalind Franklin.
biochimia ADN; se puteau explica astfel proprietãþile ADN de substanþã
ereditarã capabilã de a-ºi disipa autoreproducerea.
O contribuþie importantã în stabilirea structurii ADN a avut-o savanta
Rosalind Franklin, care a obþinut cele mai clare ºi mai frumoase fotografii,
prin difracþie cu raze X a macromoleculelor ADN.
În 1953, James D. Watson ºi Francis Crick, lucrând în laboratorul din
Trinity College, din Cambridge, au stabilit modelul dublu elicoidal al ADN,
elicea vieþii, obþinând Premiul Nobel în 1968.
Watson ºi Crick au utilizat tot ceea ce au realizat înaintaºii lor pentru
rezolvarea problemei structurii ADN, inclusiv modelarea chimicã, metodã
propusã de Linus Pauling, prin care a descoperit structura proteinelor. Ei au
utilizat imaginile obþinute de R. Franklin, au aplicat legea lui Chargaff ºi au
Fotografie obþinutã prin constatat cã A se potriveºte cu T, realizându-se o pereche de baze azotate
difracþie cu raze X a macro-
A-T, unite prin douã punþi de hidrogen. De asemenea, G se potriveºte cu C
moleculelor ADN.
ºi se unesc prin trei punþi de hidrogen. Astfel a fost descoperitã cea mai
importantã proprietate a componentelor ADN: complementaritatea bazelor
azotate purinice cu bazele azotate pirimidinice.
În final, Watson ºi Crick au elaborat modelul de structurã bicatenarã
a ADN, cea mai mare descoperire a secolului al XX-lea din domeniul biologiei.
Cele douã catene se înfãºoarã una în jurul celeilalte ºi ambele deopotrivã
în jurul unui ax virtual, formând o coloanã fãrã sfârºit a ereditãþii.
Informaþia ereditarã, înscrisã în structura ADN, controleazã toate
caracteristicile fiinþei umane. În ADN-ul fiecãrei persoane se aflã cartea sa
de identitate molecularã, deoarece fiecare dintre noi suntem din punct de
vedere al secvenþei de nucleotide un unicat care a început odatã cu apariþia
vieþii pe Pãmânt.
James Watson ºi Francis ADN-ul este reþeta organismului care dirijeazã aproape toate aspectele
Crick. Descifrarea secretului esenþiale ale vieþii. În cazul în care o bazã azotatã este în mod accidental
vieþii s-a produs în ziua de
23 februarie 1953.
sãritã, introdusã sau copiatã imperfect se produc aºa-numitele mutaþii. Acestea
sunt practic ºtergerea unei pãrþi din informaþia aflatã în molecula ADN.
Pe baza unor mutaþii utile s-a desfãºurat întreaga evoluþie a lumii vii,
de la formele cele mai simple, pânã la om, cu adaptarea la cele mai diverse
forme de viaþã.
18
Structura ºi funcþiile acizilor nucleici
Acizii nucleici sunt macromolecule prezente în orice celulã vie atât în
nucleu, cât ºi în citoplasmã. Ei apar fie sub formã liberã, fie în combinaþie Bazã azotatã
cu proteine combinaþii numite nucleoproteine.
Masele moleculare ale moleculelor izolate de ADN pot fi cuprinse între
6 000 000 ºi 120 000 000. Moleculele de ARN pot avea mase moleculare
cuprinse între 20 000 ºi 2 000 000 sau chiar mai mult.
Unitãþile structurale (monomeri) ale ambilor polimeri, ADN ºi ARN,
sunt denumite nucleotide.
Cele douã tipuri de acizi nucleici ADN ºi ARN se deosebesc atât prin
Reprezentarea schematicã
structurã, cât ºi prin funcþii. Cea mai mare cantitate de ADN se gãseºte în
a unei nucleotide.
nucleu ºi cantitãþi reduse s-au identificat în mitocondrii ºi cloroplaste. ADN-ul
conþine informaþia ereditarã a organismelor.
Moleculele de ADN conþin întreaga informaþie geneticã a celulei. De
aceea, este necesar ca înaintea fiecãrei diviziuni celulare ADN-ul sã se
dedubleze, adicã sã formeze o copie identicã, un duplicat al sãu care va fi
transmis celulei fiice ca informaþie geneticã. Prin diviziunea celularã ce
urmeazã, celula fiicã va primi un ADN cu o structurã identicã cu cea din
celula mamã. Acest proces este de o importanþã fundamentalã în transmiterea
ADN-polimerazã
mitose
23
Sã revenim din lumea virtualã în lumea realã ºi sã identificãm celulele
din urmãtoarele activitãþi experimentale cuprinse în tabelul de mai jos:
Nr. Denumirea Materiale Modul de lucru Analiza Observaþii
crt. activitãþii necesare microscopicã
1 Analiza fux inã Puneþi pe o lamã o picãturã de Obiectiv de Se observã numeroase celule
microscopicã bazicã apã, în care imersaþi puþin ma- 10X ºi 90X mici cilindrice, solitare sau
a unor celule trusã de terial biologic din cultura asociate, mobile, pluriciliate,
biologie bacterianã datã; amestecaþi ºi incolore.
bacteriene
microscop acoperiþi totul cu o lamelã.
optic
lampã, Ridicaþi lamela ºi adãugaþi o Obiectiv de Imaginile sunt mult mai clare
spirt, picãturã de fuxinã bazicã. 90X datoritã colorãrii citoplasmei
culturã de Încãlziþi preparatul pânã la în roºu.
Bacillus emisia de vapori ºi apoi
subtilis acoperiþi cu lamela.
Evoluþia de la moleculã
surse bibliografice.
Prezentaþi colegilor ima-
la organisme multicelulare
ginile pe care le consideraþi
reprezentative.
Din studiul manualului ªtiinþe din clasa a XI-a amintiþi-vã etapele evoluþiei
vieþii pe Pãmânt, folosind urmãtoarea schemã:
Stadiul de evoluþie Evenimente moleculare ºi celulare
Sinteza prebioticã a compuºilor organici
(aminoacizi, baze azotate, zaharuri,
nucleotide, acizi graºi etc.)
25
Concluzie: Din celula ancestralã apare procariotul ancestral, care va
evolua în direcþii distincte: arhebacteriile ºi eubacteriile, pe de o parte, ºi
mai târziu eucariotele monocelulare, pe de altã parte.
Bacteriile sunt ºi la ora actualã cele mai frecvente organisme vii, populând
toate mediile de viaþã. Ele au înveliº ºi un genom de tip ADN (circular sau
liniar); conþin citoplasmã, fãrã a avea un nucleu delimitat de o nucleolemã
(nucleoidul forma primitivã a nucleului). Se înmulþesc rapid prin diviziune
directã, generând organisme unicelulare. Pot fi anaerobe ºi aerobe.
Apariþia enzimelor ºi a capacitãþii de fotosintezã cu ajutorul clorofilei
duce la punerea în libertate a oxigenului ºi acumularea sa în atmosfera
terestrã (21%); în consecinþã, vor apãrea ºi se vor dezvolta oxidãri complexe,
glicoliza fiind continuatã de respiraþia celularã, metabolizarea piruvatului
realizându-se pânã la produºi finali: dioxid de carbon ºi apã.
Unele celule procariote au putut realiza endosimbioze succesive, care
au generat apariþia celulelor eucariote. Acestea sunt celule cu organizare
complexã, compartimentate, la care transcripþia ADN are loc în nucleu, iar
sinteza proteicã la nivel citoplasmatic.
Odatã apãrutã celula eucariotã, potenþialul evolutiv se mãreºte considerabil.
Pe de o parte are loc evoluþia ca monocelulã a organismelor incluse astãzi
în grupul protistelor, pe de altã parte are loc o specializare funcþionalã a
celulelor, ceea ce va duce la apariþia organismelor multicelulare.
Evoluþia de la celula-ou
la organismul matur biologic
Numãrul mare de celule care constituie arhitectura ºi asigurã
funcþionalitatea organismelor superior organizate reprezintã de fapt copii
ale unei singure celule: celula-ou (zigotul).
Celulele rezultate în urma diviziunii sunt identice din punct de vedere
genetic. În stadiile precoce ale dezvoltãrii, în urma unor fenomene de inducþie
ºi represie sau supresie, celulele se diferenþiazã, dând naºtere unei diversitãþi
de tipuri celulare, având caractere fenotipice specifice diferite.
Aceastã diferenþiere fenotipicã ºi/sau funcþionalã se explicã prin posibilitatea
de activare sau represie a unor gene, ale aceluiaºi genom, în funcþie de stadiul
de diferenþiere ºi de tipul celulei diferenþiate. Sub acþiunea anumitor mecanisme
de control, diferitele gene sau seturi de gene pot rãspunde la semnale specifice
(proteine reglatoare fenotipice). Astfel, diferenþierea celularã constã, în esenþã,
în activarea sau reprimarea secvenþialã a unor gene, realizatã de factori specifici
care regleazã ºi controleazã în mod obiºnuit activarea lor.
Cercetãrile de biologie molecularã au demonstrat cã 9095% din informaþia
geneticã, existentã în genomul unei celule eucariote, este represatã (acest
fapt demonstreazã cã într-un procent covârºitor informaþia geneticã este
netranscriptibilã ºi nu se exprimã fenotipic). Existã gene funcþionale comune
tuturor tipurilor de celule dintr-un organism, dar ele sunt în mod selectiv
activate sau reprimate, în funcþie de tipul ºi de stadiul de diferenþiere al
celulei respective. Dacã toate genele ar fi transcrise, celulele ar fi identice
atât morfologic, cât ºi funcþional. Realitatea nu este aceasta, deoarece deºi
toate celulele conþin întreg patrimoniul genetic al celulei-ou, existã un mecanism
26
de control care decide ºi menþine expresia unor gene ºi supresia altora, în
funcþie de necesitãþi.
În cursul evoluþiei, organismele s-au dezvoltat în mãrime, în numãrul de
celule specializate, în complexitatea structuralã ºi funcþionalã ºi în precizia
exercitãrii funcþiilor. Astfel, la om existã peste 200 de tipuri celulare (populaþii
celulare) care stau la baza organizãrii nivelurilor supracelulare ale individului
biologic. Indiferent de numãrul tipurilor celulare, la organismele eucariote
pluricelulare a fost necesarã apariþia distinctã a celulelor somatice (celule
diploide) ºi a celor germinale (celule haploide).
Foarte sumar procesul de dezvoltare al unui organism pluricelular eucariot
poate fi schematizat astfel:
Schema desfãºurãrii ciclului celular care aratã opþiunile unei celule aflate în faza G 0.
D1 defineºte perioada pe parcursul cãreia se activeazã noi gene a cãror expresie proteicã este
cerutã pentru inducerea fragmentãrii ADN (faza F). D 2 defineºte perioada în care celula se
fragmenteazã în corpi apoptotici.
Celulã fãrã
nucleu
Toate aceste etape sunt aleatorii ºi misterioase, ceea ce explicã nivelul încã scãzut al succeselor.
Numeroºi embrioni reconstruiþi nu se dezvoltã. Cauzele sunt necunoscute, putând fi legate de
ciclul embrionar, de starea nucleului ºi a citoplasmei primitoare, de activarea oului pus în joc etc.
Dacã embrionul se dezvoltã ºi se implanteazã, mortalitatea embrionarã ºi fetalã este considerabilã,
poate datoritã efectului tardiv sau perturbãrilor foarte precoce ale dezvoltãrii. Pot interveni perturbaþii
fiziologice ale placentei. Rezolvarea acestor neajunsuri, dat fiind interesul, este o chestiune de timp.
În numeroase þãri clonajul uman reproductiv este prohibit, de altfel Parlamentul European, Consiliul
Europei prin convenþia de la Oviedo, OMS ºi UNESCO au condamnat clonajul reproductiv la om.
35
Proiectul genomului uman
Ideea de a realiza un proiect având ca scop descifrarea genomului uman
se consemneazã în anul 1981 în SUA, fiind izvorâtã din necesitatea evaluãrii
statutului curent al detecþiei ºi caracterizãrii mutaþiilor în specia umanã.
Multã vreme s-a considerat cã genotipul uman este alcãtuit din
80000-100000 de gene ce însumeazã în jur de 3 miliarde de nucleotide.
Genele umane variazã între limite largi ca lungime, cuprinzând adesea sute
de bare, însã doar aproximativ 10% din genom se ºtie cã include secvenþele
codificatoare (exoni) intercalate cu secvenþe noninformaþionale (introni).
Aflarea de noi informaþii asupra structurii genelor ºi a funcþiilor acestora
impunea o cunoaºtere detaliatã a codului genetic. Astfel a demarat Proiectul
Genomului Uman Human Genome Project (HGP).
HGP a fost prefaþat de multe încercãri de cartare a genelor umane. Astfel
în 1980, Batstein ºi colaboratorii au realizat harta geneticã de linkage, pe
baza polimorfismului de lungime a fragmentelor de restricþie a ADN uman.
Totodatã au realizat un program de conturare a unei hãrþi genetice umane, în
care sã fie localizate genele responsabile de manifestarea unor boli.
În anul 1983, Schimm ºi Sutcliffe pun la punct o metodã de secvenþiere
a fragmentelor de ADN genomic, în vederea identificãrii rapide de gene,
metodã dezvoltatã în perioada 19911995 de cãtre Venter ºi colaboratorii,
protagoniºtii HGP.
Timinã Iniþiat în 1986 în SUA de cãtre Department of Energy (DOE) ºi Na-
Adeninã tional Institutes of Health (NIH), beneficiind de o finanþare considerabilã
Guaninã (3 miliarde dolari), programul a fost estimat sã se întindã pe 15 ani. Obiectivele
Citosinã principale ale acestui program au fost:
D = Dezoxiribozã sã identifice genele din ADN-ul uman;
(zahãr) sã determine secvenþa perechilor de baze azotate ce alcãtuiesc ADN-ul
P = fosfat uman, cu precizia de o eroare estimatã / 10000 de baze;
Legãturã de
hidrogen stocarea informaþiei obþinute într-o bazã de date;
dezvoltarea metodelor ºi tehnologiilor pentru studiul acestor date;
Modelul ADN-ului. sã dea rãspunsuri problemelor etice, legale ºi sociale care pot apãrea
în urma studiilor.
Una dintre ideile de bazã era alcãtuirea unei hãrþi a cromozomilor, pe
care sã fie localizate genele, prin identificarea unui marcator genetic la
fiecare douã milioane de baze (în medie). Existã deja bãnci de gene care
deþin la ora actualã complementele unor secvenþe cunoscute de ADN
(marcatori).
Primii doi ani au fost consacraþi gãsirii acestor marcatori-index. Cercetãrile
au avut utilitate imediatã, ducând la crearea unei hãrþi mai detaliate ºi
uºurând munca de cãutare a unei anumite gene.
Acest prim succes a determinat creºterea numãrului de participanþi la
HGP, implicându-se europenii (centrul Sanger din Marea Britanie, laboratoare
din Franþa ºi Germania) ºi Japonia. Odatã cu atingerea acestui scop intermediar
(o clonã a proiectului) s-a stabilit o nouã direcþie de cercetare: identificarea
variaþiilor individuale ale genomului uman. Chiar dacã 99,5% dintre secvenþele
de ADN sunt identice la toatã populaþia, micile variaþii pot avea un impact
major asupra rãspunsului la diferitele boli, rezistenþa la bacterii, virusuri,
toxine ºi substanþe chimice, precum ºi la tratamentele medicamentoase.
Se dezvoltã metode pentru a detecta diferitele tipuri de variaþii.
36
Cercetãtorii sperã cã aceste studii sã ajute la identificarea corelatã a
genelor asociate cu boli complexe ca diabetul, cancerul, afecþiunile vasculare
ºi unele boli mintale. Aceste corelãri sunt greu de stabilit cu metode tradiþionale
de vânare a genelor, deoarece o singurã genã alteratã îºi poate aduce doar
o micã contribuþie la riscul de boalã.
Primul plan cincinal (19901995) a fost revizuit în 1993 datoritã
progreselor neaºteptate. Un al doilea plan a stabilit obiectivele proiectului
pânã în 1998. Al treilea ºi cel mai recent a fost stabilit la 23 octombrie
1998 în urma unei conferinþe internaþionale.
Complexitatea extraordinarã a proiectului a fãcut necesarã participarea
cercetãtorilor din domenii variate: biologie, informaticã, chimie, matematicã,
fizicã, inginerie aplicatã etc. Cartarea geneticã la om.
Finalizarea cercetãrilor, estimatã pentru anul 2003, ceea ce ar fi coincis
cu a 50-a aniversare a descoperirii structurii ADN-ului de cãtre Watson ºi
Crick, a fost realizatã în februarie 2001. Publicarea în mediile ºtiinþifice a
secvenþei de draft (schiþã) a genomului uman constituie un moment de referinþã
al cunoaºterii umane.
Aplicaþii prezente ºi potenþiale ale cercetãrilor HGP
Cartarea geneticã la om este un proces complex, care implicã ªtiaþi cãꢀ
multidisciplinaritate. Ea reprezintã apogeul demersului ºtiinþific de analizã analizele asupra deplasãrii
a genomului uman cu profunde semnificaþi ºi implicaþii practice medicale, genetice a secþiunilor
îndeosebi în acordarea sfatului genetic. ADN-ului mitocondrial sau
Medicina molecularã asigurã: a pãrþilor ADN-ului nuclear
diagnostic îmbunãtãþit; au fost utilizate pentru a
determina evoluþiei spe-
detectarea din timp a predispoziþiei spre o anumitã boalã; ciilor?
terapie genicã avansatã;
control mai eficient al acþiunii medicamentelor.
Bioarheologie, Antropologie, Evoluþionism
corelarea cu diferite evenimente istorice;
urmãrirea migraþiilor umane pe baza studierii cromozomului Y;
noi date despre relaþiile între archaebacterii-eucariote-procariote.
Medicina legalã:
identificarea suspecþilor pe baza probelor biologice;
identificarea victimelor catastrofelor/crimelor;
stabilirea paternitãþii ºi a altor relaþii de rudenie.
Alte domenii ale biologiei:
gãsirea speciilor în pericol pe baza analizei genetice;
identificarea bacteriilor/organismelor care pot polua apa, aerul, solul,
hrana;
compatibilitatea donor-primitor de organe;
pedigree pentru diferite animale;
autentificarea vinurilor, a caviarului.
Agricultura, creºterea animalelor, bioprocesare:
obþinerea de culturi mai rezistente la boli, insecte, secetã;
animale mai productive ºi mai sãnãtoase;
biopesticide;
obþinerea de produse mai nutritive;
organisme transgenice ºi mutaþii controlate;
depoluarea zonelor prin cultivarea plantelor modificate genetic ºi
care au capacitatea de a metaboliza toxinele.
37
*Perspectiva creºtinã asupra
ceasului molecular al vieþii
Pe lângã aspectul biologic al vieþii omului, tradiþia creºtinã vorbeºte
despre prezenþa unui principiu spiritual care animã din interior ºi pãtrunde
trupul în toate elementele sale: sufletul. Moartea este înþeleasã ca îndepãrtare
a sufletului nemuritor de trupul ce se risipeºte în elementele organice din
care este fãcut.
Eutanasia
Etimologic, cuvântul eutanasie provine din limba greacã, putând fi tradus
prin sintagma o moarte bunã. Spre deosebire de omucidere, eutanasia se
realizeazã de dragul persoanei cãreia i se ia viaþa (de regulã, pentru a fi
scutitã de chinuri insuportabile, atunci când se aflã într-un ultim stadiu al
unei boli incurabile). Eutanasia se poate clasifica în funcþie de decizia
pacientului:
eutanasie voluntarã;
eutanasie involuntarã. Eutanasia voluntarã poate
Dupã acþiunea sau lipsa de acþiune a persoanei care efectueazã eutanasia fi înþeleasã ca acþiunea unui
se clasificã în: individ aflat în stadiul termi-
eutanasie activã; nal al unei boli de a fi asistat
eutanasie pasivã. medical pentru stingerea
propriei vieþi.
Eutanasia voluntarã presupune îndeplinirea a trei condiþii:
1. sã existe un agent al actului eutanasic ºi un pacient;
2. actul eutanasic sã fie intenþionat (fãcut în mod deliberat) ºi în cunoºtinþã
de cauzã asupra consecinþelor sale posibile;
3. agentul sã acþioneze în vederea apãrãrii interesului ºi spre binele
pacientului. În plus, moartea survine în urma cererii sau consimþã-
mântului explicit al pacientului, cu condiþia ca acesta sã fie în
deplinãtatea facultãþilor sale minale.
Cu alte cuvinte, eutanasia voluntarã este înþeleasã ca o acþiune premeditatã
a unui individ de a se omorî, acþiune ce nu poate fi dusã la îndeplinire decât
cu ajutorul altei persoane.
Eutanasia involuntarã este opusul eutanasiei voluntare, respectiv reprezintã
acþiunea unei persoane care omoarã sau lasã sã moarã o altã persoanã, fãrã
a avea acordul acesteia. Ca încadrare juridicã putem spune cã eutanasia
involuntarã este mai aproape de omucidere, pe când eutanasia voluntarã se
apropie de sinucidere.
Controversele aprinse iscate de eutanasie au fost acelea asupra superioritãþii
unuia dintre cele trei principii fundmentale aplicabile în domeniu:
1. dreptul fiecãrui om la viaþã;
2. dreptul omului de a dispune în mod liber de propria viaþã; Activitate
3. dreptul omului de a nu fi supus unor suferinþe inutile. de evaluare
Biserica creºtinã condamnã eutanasia, considerând viaþa sacrã ºi inviolabilã. Folosind metoda brainstor-
Adepþii eutanasiei susþin superioritatea dreptului omului de a nu fi supus ming-ului, construiþi cât
unor suferinþe inutile în faþa celorlalte douã. mai multe argumente în
Practicile legate de eutanasie sunt interzise în majoritatea covârºitoare favoarea sau pentru
a þãrilor (Olanda a legalizat eutanasia în 2000, iar Belgia a dezincriminat interzicerea eutanasiei.
Constituiþi apoi un comitet
parþial eutanasia în aceeaºi perioadã). Legislaþia României nu îngãduie
de deliberare în aceastã
eutanasia, încadrând-o din punct de vedere juridic fie la infracþiunea de problemã.
determinare sau înlesnire a sinuciderii unei persoane (art. 179 din Codul
Penal) sau infracþiune de omor (art. 174175 din Codul Penal).
41
Manipularea ºi ingineria geneticã
Prin manipulare geneticã se înþeleg acele intervenþii asupra vieþii (în
special a vieþii copilului care urmeazã sã se nascã procreaþia artificialã)
care nu implicã intervenþii asupra codului genetic, ci asupra gameþilor ºi
embrionilor pentru a asigura procrearea ºi a realiza experimente.
În schimb, prin inginerie geneticã se înþelege, în sens propriu, totalitatea
tehnicilor menite sã transfere în structura celulei unei fiinþe vii unele informaþii
pe care altfel nu le-ar fi avut.
În viziunera creºtinã, urmãtoarele principii etice trebuie respectate:
1. Salvarea vieþii ºi identitãþii genetice a fiecãrui individ uman.
Orice intervenþie care nu ar presupune suprimarea invidualitãþii fizice
a unui subiect uman, chiar atunci când ar fi doritã pentru a aduce un
beneficiu altor persoane, reprezintã o ofensã adusã valorii fundamentale
a persoanei umane, pentru cã priveazã omul de valoarea fundamentalã
pe care se sprijinã toate celelalte, valoarea vieþii corporale. Folosirea
criteriului calitãþii vieþii (a îmbunãtãþirii sale) pentru a suprima sau
discrimina alte vieþi este inacceptabil.
2. Principiul terapeutic. Este permisã efectuarea unei intervenþii în
beneficiul persoanei pentru a corecta un defect sau pentru a elimina
o boalã, altfel incurabilã.
3. Salvarea ecosistemului ºi a mediului. Creaþia, în viziunea creaþionistã
a Universului, este ordonatã spre binele omului care se aflã în centrul
ei; aceasta nu este un instrument al omului, ci un bun care-ºi gãseºte
în Dumnezeu raþiunea de a exista.
4. Diferenþa dintre om ºi alte fiinþe. Diferenþa dintre om ºi alte fiinþe
este realã ºi profundã: omul are conºtiinþã, libertate ºi reflecþie; este
dotat cu spirit.
5. Competenþa comunitãþii. Problema intervenþiei în patrimoniul genetic
al omului ºi al altor fiinþe nu poate fi încredinþatã doar unor experþi,
fie oameni de ºtiinþã, politicieni, ci cere participarea ºi informarea
responsabilã a comunitãþilor deoarece priveºte întreaga umanitate.
Principiul libertãþii ºtiinþei ºi cercetãrii trebuie recunoscut ºi armonizat
cu exigenþele de informare ºi responsabilizare a populaþiei. Avem în vedere
screening-ul genetic, manipularea mediului ecologic ºi intervenþia asupra
Rolul crescut al geneti- genomului uman.
cianului în viaþa socialã. Diagnosticarea prematrimonialã ºi preconceptivã este indicatã în cazul
subiecþilor care s-ar afla în situaþia riscantã de a fi purtãtorii genei responsabile
pentru o boalã geneticã, existând astfel pericolul într-o proporþie de 25% ca
urmaºii sã fie afectaþi (de exemplu, talasemie). Poate fi o alternativã la
Activitate avortul selectiv.
de evaluare Screening-ul genetic asupra lucrãtorilor. Se poate aplica pentru a determina
Dezbateþi argumente în sensibilitatea lucrãtorului la anumite substanþe, condiþii prezente la locul de
legãturã cu principiile muncã ºi se poate realiza pentru prevenirea apariþiei unei patologii, dar nu
enunþate din perspectivã ca mijloc de excludere a lucrãtorilor mai puþin rezistenþi din punct de vedere
creºtinã asupra manipulãrii
ºi ingineriei genetice în genetic.
cadrul unei activitãþi pe Terapia geneticã reprezintã introducerea în organisme ºi în celulele
grupe. Rezumaþi apoi umane a unei gene, adicã a unui fragment ADN care are efectul de a preveni
argumentele pro ºi contra sau a trata o situaþie patologicã. Se face distincþie între terapia geneticã
în faþa clasei.
asupra celulelor somatice (de exemplu, limfocite, mãduvã osoasã care au
42
drept efect restabilirea normalitãþii celulelor afectate) ºi terapia geneticã
asupra celulelor liniei germinale (gameþi sau embrioni precoce). În al doilea
caz, modificarea aºteptatã se produce în genomul subiectului care va fi sau
a fost conceput, precum ºi la descendenþii sãi.
Se poate admite terapia geneticã de tip somatic ºi cea de tip germinal
atâta timp cât scopul este cel terapeutic. Se respinge modificarea constituþiei
genetice deoarece este contrarã principiului respectului vieþii ºi identitãþii
biologice, ºi a egalitãþii dintre oameni.
Terapiile experimentale pot sã comporte riscuri: mutaþii dãunãtoare,
fenomene de respingere sau rãspândirea unui vector viral.
Clonarea umanã
Clonarea este definitã ca fiind multiplicarea asexuatã a unui singur
individ în urma cãreia rezultã serii de indivizi identici din punct de vedere
genetic.
În lumea ºtiinþificã existã douã tabere, una care militeazã pentru
introducerea clonãrii umane pe motive umanitare:
posibilitatea cuplurilor sterile de a avea copii;
evitarea naºterii copiilor cu boli ereditare;
obþinerea de organe în vederea transplantului;
posibilitatea înþelegerii mecanismului unor boli, precum cancerul, ºi
descoperirea unor remedii. Multiplicarea asexuatã.
Cealaltã tabãrã subliniazã:
existenþa unor ratãri în procesul clonãrii;
transmiterea unor maladii congenitale;
costul exorbitant al clonãrii;
accelerarea procesului de îmbãtrânire;
reducerea patrimoniului genetic al oamenilor;
crearea unei subclase genetice;
efectul psihologic asupra oamenilor;
distrugerea demnitãþii ºi unicitãþii persoanei umane.
43
Biserica apreciazã cã prin apariþia clonelor umane ne asumãm rolul
Creatorului ispita fausticã a zilelor noastre ceea ce ar avea profunde
consecinþe tragice. Existã numeroase acte normative internaþionale care interzic
clonarea fiinþei umane:
Articolul 1 ºi 2 din Convenþia asupra drepturilor omului ºi biomedicinei.
Declaraþia Consiliului Europei referitoare la clonare.
Rezoluþia Parlamentului European privind clonarea.
Declaraþia Universalã UNESCO.
Rezoluþia Adunãrii Mondiale a Sãnãtãþii.
România a ratificat Convenþia europeanã privind protecþia drepturilor
omului ºi a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi medicinei
ºi Protocolul adiþional al acesteia referitor la interzicerea clonãrii fiinþelor
umane. Aceastã convenþie a fost ratificatã prin Legea nr. 17/2001 (v. finalul
Activitate manualului).
de evaluare Noul Cod Penal al României incrimineazã crearea ilegalã de embrioni
ºi clonarea în articolul 195; crearea de embrioni umani în alte scopuri decât
În scenariile construite an-
terior pe grupe de elevi
procreaþie se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 10 ani ºi cu interzicerea
introduceþi clonarea în unor drepturi. De asemenea, legea menþioneazã cã se sancþioneazã cu aceeaºi
masã a indivizilor umani. pedeapsã crearea prin clonare a unei fiinþe umane genetic identicã cu alte
Ce modificãri aþi constatat fiinþe umane vii sau moarte.
la scenariile voastre? Ce Cu toatã cã legislaþia internaþionalã se pronunþã împotriva clonãrii, Marea
pericole prezintã clona- Britanie a permis în august 2005 începerea acþiunii de clonare de embrioni
rea?
umani, dar numai în scopuri medicale (se umãreºte gãsirea unor metode de
vindecare a unor maladii precum Parkinson ºi Alzheimer).
Bioetica ºi tehnologiile de
fecundare umanã
Inseminarea artificialã (IA). Acest tip de inseminare nu prezintã, în gene-
ral, dificultãþi de ordin moral în mãsura în care este vorba de ajutor terapeutic
pentru ca actul conjugal sã fie complet în toate componentele sale.
Prelevarea spermei de la donatorul extraconjugal ºi fecundarea artificialã
eterogenã nu este acceptatã de Biserica creºtinã ca fiind contrarã unitãþii
cãsãtoriei, demnitãþii soþilor, vocaþiei pãrinþilor ºi dreptului copilului de a
fi conceput ºi adus pe lume în cadrul ºi prin viaþa de cãsãtorie. Tehnologiile de fecundare
FIVET reprezintã astãzi unul dintre punctele de frontierã în care ºtiinþa umanã au atins dimensiuni
ºi tehnica, de pe o parte, ºi etica, pe de altã parte, se aflã într-o confruntare fantastice.
dificilã. În SUA, preºedintele a constituit o comisie eticã ºi ºtiinþificã specialã
pentru aceastã problemã; în Anglia a lucrat Comisia guvernamentalã Warnock,
în Consiliul Europei un comitet cu caracter internaþional a fãcut public
documentul Convenþia pentru protejarea drepturilor omului ºi a demnitãþii
fiinþei umane faþã de aplicãrile biologiei ºi ale medicinei.
În cazul FIV, fecundarea adicã unirea gameþilor este controlatã ºi condusã
la termen în vitro ºi pe cale artificialã.
Exigenþe etice fundamentale susþinute de Bisericã:
salvgardarea vieþii embrionului;
procrearea sã fie rezultatul unirii ºi raportului personal al soþilor legitimi.
În privinþa primei exigenþe cazul FIVET procedeazã la fecundarea mai
multor embrioni pentru a garanta reuºita. Aºa-zisul surplus reprezintã o
problemã eticã ºi juridicã: poate fi eliminat, utilizat pentru experimente,
producerea de cosmetice, pentru transferul la altã femeie. Aceastã tehnicã
comportã o pierdere nejustificatã de embrioni umani cãrora bisericile creºtine
le recunoaºte structura ºi valoarea de fiinþe umane.
45
Identitatea copilului conceput
Activitate Se observã consecinþe atât grave, cât ºi stranii. Copilul se naºte cu altã
de evaluare identitate biologicã decât cea socialã. Exigenþa cunoaºterii identitãþii biologice
Dezbateþi consecinþele este recunoscutã la nivel juridic în majoritatea þãrilor care au legiferat FIVET:
sociale ale cazurilor donatorul este înregistrat centralizat, de unde copilul poate lua referinþe.
posibile prezentate în Existã:
grupe de lucru. Prezentaþi
concluziile grupei în plen.
cazuri stranii: embrioni implantaþi dupã moartea tatãlui donator
(fecundare omogenã) fii din lumea de dincolo când tatãl dona-
tor moare înaintea implantului ºi vãduva îºi doreºte un fiu din sperma
tatãlui decedat;
cazuri posibile: bãncile de embrioni: ejacularea unui bãrbat ar putea
fecunda multe ovule, apoi embrionii implantaþi în femei diverse,
paternitatea donatorului trebuie sã rãmânã necunoscutã ºi astfel în
mod teoretic s-ar putea obþine o populaþie cu un numãr de cosangvini
care nu ºtiu cã au o legãturã între ei;
cazul copilului adoptat de o pereche homosexualã; cazul perechii
de homosexuali bãrbaþi care recurg la mame surogat, în timp ce douã
femei lesbiene ar putea obþine mãcar ipotetic un copil prin procesul
clonãrii cu patrimoniul genetic al cuplului însuºi.
Charles Richert (Premiul Nobel pentru Pace) în lucrarea La selection
humaine (1919) spunea, referindu-se la selecþia pãrinþilor când nu existau
tehnicile actuale de procreare artificialã cã era vorba de un rasism liniºtit.
Astãzi gândirea poate intra în derivã, trecând de la cunoºtinþe biologice
incontestabile la o ideologie care poate fi calificatã ca eugenism radical.
Odatã cu fecundarea în vitro ºi posibilitatea de a selecþiona embrionii prin
tehnicile de diagnozã preimplant se poate înregistra un nou impuls pentru
idei eugeniste. Ne aflãm la al doilea nivel al eugeniei, nu numai prin selecþia
donatorilor, ci prin aceea a gameþilor ºi embrionilor cu succesiva eliminare
a embrionilor care nu posedã caracteristicile cerute.
Mamele surogat. Femeile care plãtind sume de bani ºi folosindu-se
de intermedierea unei agenþii au adus la termen, în contul unor terþe, gestaþia
embrionilor fecundaþi în vitro cu ovul ºi spermã de la alte persoane. Existã
cazul mamelor care, deºi aveau proprii copii, au acceptat aceastã sarcinã
pentru a-i da un copil propriei surori sterile sau cazul mamei închiriate
care, dupã ce a avut în gestaþie copilul comandat a refuzat sã-l mai dea,
simþindu-l ca fiind propriul copil. Este o manipulare a corporalitãþii copilului
care primeºte patrimoniul genetic de la douã persoane, în timp ce sângele,
nutriþia ºi comunicarea vitalã intrauterinã (cu consecinþe la nivel psihic) le
primeºte de la altã persoanã, de la mama înlocuitoare. Având în vedere
probleme etico-juridice ale maternitãþii surogat toate normativele existente
cu excepþia statului Arkansas (SUA) interzic contractele de înlocuire sau le
considerã juridic nonvalide.
46
Capitolul 2. Si
steme
Cum se transmite
informaþia în
sistemele Originea vieþii pare sã fie
un miracol, atât de multe
biologice? sunt condiþiile ce trebuie
Care este rolul reunite pentru a-l realiza.
ADN-ului? (Francis Crick)
Cum Ce este
funcþioneazã metabolismul?
celulele din Cum are loc
organismele vii? conversia
Care este energiei în
originea vieþii? organismele vii?
Îndoiala face parte inte-
grantã dintr-o ºtiinþã în
dezvoltare, ea fiind una din
Ce este condiþiile prealabile ale
informaþia? cunoaºterii ºtiinþifice. Sau
vom lãsa poarta deschisã
Ce sunt sistemele îndoielii noastre sau nu
cibernetice? vom avea nici un progres.
Ce este Nu existã cunoaºtere fãrã
întrebare ºi nici întrebare
autoreglarea? fãrã îndoialã.
(Richard Feynman)
De ce în Existã
percepþia noastrã similitudini în
timpul curge doar circulaþia
înainte? informaþiei în
De ce avem sistemele
amintiri numai din organismelor vii
trecut ºi deloc ºi sistemele
din viitor? computerizate?
Lumea viitorului va
Cum se însemna o luptã din ce în
stocheazã ce mai acerbã împotriva
informaþia în limitelor inteligenþei umane
sistemele vii? ºi nu un hamac comod în
care sã ne legãm ºi sã fim
Dar în cele serviþi de sclavii noºtri
electronice? roboþi.
(Norbert Wiener)
47
Sisteme deschise biologice
Materia vie este organizatã în sisteme
Comunicarea celularã
Aºa cum aþi constatat din studiul biologiei celula este cel mai mic
sistem biologic, fiind unitatea structuralã, funcþionalã ºi geneticã a individului
biologic. De-a lungul istoriei lumii vii s-a realizat o permanentã evoluþie de
la organismele cele mai simple, unicelulare, la organismele complexe,
pluricelulare. Se pune firesc întrebarea: Cum s-a realizat asocierea celulelor?
Pentru a putea rãspunde trebuie sã analizãm treptele parcurse de materia vie
în drumul sãu de la simplu la complex.
Prima etapã a fost reprezentatã de asocierea organismelor unicelulare în
colonii.
Alge Volvox. A doua etapã are ca reprezentant definitoriu grupul de alge Volvox.
O altã etapã, calitativ superioarã în diferenþierea celularã, o constituie
48
dezvoltarea aparatului vegetativ ºi a talului la algele pluricelulare care a
asigurat un potenþial evolutiv superior.
Spre deosebire de plante, celulele animale nu prezintã un perete rigid
ºi nici punþi citoplasmatice. Coeziunea dintre celule este realizatã de o mare
reþea de molecue organice extracelulare care formeazã adevãratul matrix
extracelular.
Comunicarea celularã se realizeazã la toate organismele la nivelul
joncþiunilor intercelulare. Acestea pot fi: de ocluzie (sudeazã membranele),
de ancorare (leagã celulele) ºi de comunicare (prin cuplarea electricã ºi
metabolicã a celulelor cu aceeaºi funcþie).
Membranã celularã.
Receptori membranari 1 2
Membrana celularã prezintã
permeabilitate selectivã: 1 bi-
Din punct de vedere termodinamic, celula este un sistem deschis, existenþa strat fosfo-lipidic; 2 proteine
sa fiind condiþionatã de stabilirea unei permanente comunicãri cu mediul de membranã.
înconjurãtor.
Paralel cu asigurarea continuitãþii acestor schimburi, permeabilitatea selectivã
creeazã cadrul favorabil desfãºurãrii unei activitãþi metabolice stabile, atât prin
menþinerea în spaþiul intracelular a unei concentraþii relativ constante de substanþe
organice (metaboliþi ºi electroliþi), cât ºi prin reglarea volumului celular ca
rezultat al interacþiunii celulã mediu. La baza noþiunii de permeabilitate selectivã
stã conceptul de membranã ca barierã a schimburilor celulare.
Traficul de substanþe se desfãºoarã prin membrana plasmaticã, dar ºi
prin membranele interne ce delimiteazã organitele celulare. La nivel de
membranã plasmaticã se disting mai multe mecanisme de transport.
Numãrul receptorilor de pe suprafaþa membranei este de ordinul miilor.
Cunoaºterea receptorilor membranari ºi a mecanismelor în care intervin
are o importanþã fundamentalã în multe ramuri ale biologiei sau medicinei. Amintiþi-vã!
Un exemplu în acest sens îl constituie interacþiunea fizico-chimicã a care sunt mecanismele de
medicamentelor cu moleculele materiei vii. transport membranar.
Hormoni 1
2
Hormonii sunt mesageri chimici de ordinul întâi. Ei sunt eliberaþi în 3
sânge sau limfã ºi transportaþi spre toate celulele corpului. La nivelul celulei 4
hormonii interacþioneazã cu receptorii biochimici din membranele celulare. 5
În urma acestei interacþiuni rezultã mesagerii chimici de ordinul al doilea 6
(mesagerii secunzi), care produc modificãri metabolice ºi funcþionale celulare. 8
Anumiþi hormoni pot pãtrunde în citoplasmã ºi în nucleu, unde interacþioneazã 7
cu materialul genetic, stimulând sau inhibând sinteza proteinelor ºi a enzimelor.
Hormonii pot fi utilizaþi ºi ca medicaþie de substituþie, în situaþii de Sistemul endocrin uman
hipofuncþie a glandelor endocrine, sau în scop diagnostic; unii hormoni sunt produce peste 20 de tipuri
utilizaþi în tratamentul unor afecþiuni endocrine, cum ar fi glucocorticoizii de hormoni: 1 hipofizã;
ca antiinflamatori. 2 epifizã; 3 tiroidã; 4 timus;
5 suprarenale; 6 pancreas;
Chimia farmaceuticã a sintetizat unii hormoni ºi substanþe cu structurã 7 gonadã masculinã (testi-
asemãnãtoare hormonilor naturali, posibilitãþile de tratament al afecþiunilor cule); 8 gonadã femininã
endocrine ºi neendocrine crescând astfel considerabil. (ovare).
49
Sisteme informaþionale. Cod genetic
Primele observaþii privind ereditatea umanã au fost realizate în Antichitate.
Un merit incontestabil al lui Hipocrate constã în observaþia cã indivizii
umani sunt foarte deosebiþi unul de altul ºi cã medicul trebuie sã trateze
bolnavul, nu boala, care se manifestã extrem de diferit de la individ la
individ.
Primele legi ale ereditãþii au fost descoperite în a doua jumãtate a
secolului al XIX-lea de cãtre Gregor Mendel, considerat a fi unul dintre
fondatorii geneticii ca ºtiinþã. Pe baza unor experienþe de hibridare efectuate
la plante pe timp de mai mulþi ani, el îºi elaboreazã propria teorie asupra
existenþei factorilor ereditari, care ulterior au fost numiþi gene ºi descoperã
primele legi ale ereditãþii. Acestea sunt Legea puritãþii gameþilor º i Legea
Gregor Mendel (18221884) segregãrii independente a perechilor de caractere. Aceste legi sunt valabile
întemeietorul geneticii.
ºi pentru organismul uman.
1
Noþiunea de genã a fost propusã de W.I. Johannsen (1909) pentru a
desemna unitatea ereditarã de bazã, care este localizatã în cromozomi ºi nu
2 3
prezintã subdiviziuni. T. H. Morgan stabileºte cã genele sunt localizate pe
cromozomi ºi ocupã un loc bine definit.
Genele sunt redate prin simboluri din 15 litere, care desemneazã succint
4
caracterul afectat în limbile latinã sau englezã. Tipul normal (sãlbatic) al
caracterului respectiv se noteazã cu semnul +. Genele apãrute prin
modificarea genelor normale sunt numite gene mutante. De regulã, genele
5
sãlbatice sunt dominante (predominã în prima generaþie).
6 Principalele caracteristici ale unei gene sunt:
Codificarea informaþiei unitatea funcþionalã (determinã caracteristicile ereditare);
genetice: 1 membranã plas-
maticã; 2 citoplasmã; 3 nu-
unitatea mutaþionalã (structura chimicã a genei se schimbã prin mutaþie,
cleu; 4 ADN; 5 cromozom; ceea ce duce la apariþia caracterului nou);
6 filament de cromatinã. unitatea de recombinare (în cadrul procesului de crossing-over are
loc un schimb de gene corespunzãtoare între cromatidele nesurori ale
cromozomilor omologi).
Purtãtorii materiali ai informaþiei ereditare sunt consideraþi cromozomii.
Codul genetic reprezintã succesiunea tripletelor de nucleotide (ARN),
alcãtuind un codon care codificã un aminoacid. Aceste combinaþii transmit
informaþia geneticã, asigurând sinteza proteinelor.
Codonul este unitatea funcþionalã a codului genetic. El constã dintr-o
secvenþã de trei nucleotide alãturate, care determinã poziþia unui aminoacid
în catena polipeptidicã. Codul genetic este alcãtuit din 64 de codoni. Aceºtia
reprezintã probabilitatea combinaþiilor în grupe de câte trei a celor patru
Cromozomii (gr. chroma tipuri de nucleotide. Amintiþi-vã caracteristicile codului genetic.
culoare, soma corp) repre- Biosinteza proteicã are loc în douã etape principale: transcripþia ºi
zintã unitãþi structurale com-
pacte, constante, alcãtuite din
translaþia, la nivelul cãrora pot acþiona diferite mecanisme de control.
acizi nucleici ºi proteine, Transcripþia informaþiei genetice constã în transferul informaþiei genetice
vizibili în timpul diviziunii din secvenþa de nucleotide a uneia dintre catenele de ADN (de obicei, din
celulare la o tratare cu catena 3-5) sau din catena de ARN viral, în catena de ARN-m. Deci, informaþia
coloranþi bazici. Cromozomii
geneticã se transcrie dintr-o secvenþã de nucleotide în altã secvenþã de
au un rol deosebit în viaþa
celulei (organismului), deoare- nucleotide, cu ajutorul ARN-polimerazã (enzimã).
ce asigurã transmiterea carac- Translaþia informaþiei genetice constã în transferul informaþiei genetice
terelor la descendenþi. din secvenþa de nucleotide a ARN-m în secvenþa de aminoacizi din catena
50
polipeptidicã. Are loc deci traducerea mesajului genetic, dintr-o secvenþã de
nucleotide într-o secvenþã de aminoacizi.
Vaccinuri
Vaccinurile sunt produse biologice care conþin bacterii vii cu virulenþã atenuatã, bacterii omorâte,
toxine modificate (anatoxine), virusuri infecþioase dar cu o virulenþã atenuatã, respectiv virusuri in-
activate ºi care, introduse pe o cale adecvatã în organismul uman sau animal, stimuleazã reactivitatea
imunitarã, generând o stare de protecþie temporarã faþã de agentul infecþios din care au fost preparate.
Administrarea unui vaccin se face pe baza unei strategii bine definitã. Scopul vaccinãrii poate fi
eradicarea, eliminarea sau limitarea unui proces infecþios.
Vaccinarea în perioada copilãriei se realizeazã numai când copilul este sãnãtos.
Prionii
Prionii sunt particule infecþioase care cauzeazã un grup de maladii neurodegenerative caracterizate
prin degenerarea sistemului nervos central. Sunt lipsiþi de orice tip de acid nucleic ºi pot induce o
serie de maladii atât la om, cât ºi la animale.
Maladiile prionice reprezintã un grup heterogen de disfuncþii neurodegenerative, cunoscute ca
encefalopatii spongiforme transmisibile (TSE), ce au în comun leziuni cerebrale, produse prin
degenerescenþa vacuolarã a neuronilor. Post-mortem se constatã un aspect spongios al creierului,
aspect datorat prezenþei vacuolelor care se gãsesc în special la nivelul substanþei cenuºii, corespunzãtor
corpilor neuronali.
54
Perioada de latenþã a acestor maladii este variabilã (luni sau chiar zeci
de ani). Odatã instalatã, boala evolueazã spre debilitate mintalã, demenþã,
pierderea controlului motor, imobilizare etc.
Antibioticele
Substanþele cu acþiune antimicrobianã se pot clasifica în douã mari
grupe, în funcþie de toxicitatea lor faþã de organismul gazdã:
1. Dezinfectante (antiseptice) au acþiune nespecificã prezentând efecte
toxice aproximativ egale faþã de agenþii patogeni ºi faþã de celulele organismului
gazdã; din acest motiv ele nu pot fi utilizate decât pentru dezinfecþia mediului,
a vaselor, a instrumentarului medical sau în aplicarea externã la nivelul
tegumentului sau al mucoaselor.
2. Chimioterapicele ºi antibioticele sunt substanþe care introduse în or-
ganism exercitã efecte toxice specifice faþã de anumite microorganisme, paraziþi
sau celule atipice (celulele canceroase, de exemplu), având însã efecte toxice
mult mai reduse sau chiar absente faþã de celulele organismului gazdã. Alegerea unui antibiotic
Diferenþa dintre aceste douã clase de medicamente constã în originea depinde de natura infecþiei ºi
de starea bolnavului.
lor diferitã; chimioterapicele sunt obþinute prin sintezã chimicã, în timp ce
antibioticele sunt produse cu ajutorul unor specii de microorganisme.
În aprecierea eficacitãþii clinice a unui agent antimicrobian trebuie sã
luãm în consideraþie doi factori esenþiali:
activitatea asupra germenilor patogeni, respectiv spectrul de activitate
ºi apariþia rezistenþei microbiene;
activitatea asupra organismului gazdã, respectiv efectele adverse.
Drogurile
În accepþiunea clasicã, drogul este substanþa care atunci când este absorbitã
de un organism viu, îi modificã una sau mai multe funcþii. În sens farmacologic,
drogul este substanþa a cãrei folosire repetatã poate crea dependenþã fizicã
ºi psihicã sau tulburãri grave ale activitãþii creierului.
Asumarea responsabilitãþii legate de sãnãtatea personalã presupune
obligaþia de a lua decizii. Trebuie sã vã gândiþi, cunoscând lumea chimicã
în care trãim, cum puteþi sã vã controlaþi sãnãtatea ºi durata de viaþã. Astfel,
veþi putea face alegeri raþionale.
Cocaina, nicotina, morfina, amfetaminele sunt droguri. Drogurile diferã
mult prin puterea de acþiune ºi efectul lor asupra organismului. Unele au
efect stimulativ al activitãþii nervoase, altele depresiv, pot diminua durerea
sau pot combate infecþiile. Toate acþioneazã la nivel molecular, de obicei,
afectând o anumitã zonã din corpul uman.
Drogurile sunt substanþe lichide, solide sau gazoase a cãror folosinþã se Floarea de mac, sursa de
transformã în obicei ºi care afecteazã direct funcþionarea sistemului nervos, extragere a morfinei.
schimbã dispoziþia, percepþia ºi/sau starea de conºtienþã.
Tipuri de droguri:
droguri care inhibã activitatea SNC: opiumul, morfina, heroina,
barbituricele, tranchilizantele;
droguri care stimuleazã activitatea SNC: cocaina, amfetamina;
droguri care altereazã starea de conºtienþã: cannabis, LSD;
inhalanþi: solvenþi organici, lacuri, vopsele (Aurolac), benzine uºoare.
55
Transplanturi. Grefe. Înlocuiri de organe
Transplantul de þesuturi ºi/sau de organe reprezintã o activitate medicalã complexã de înlocuire de
þesuturi ºi/sau organe umane compromise din punct de vedere morfologic ºi funcþional, din corpul unui
subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sãnãtoase.
Legea privind efectuarea prelevãrii ºi trans- Poziþia Bisericii Ortodoxe Române faþã de
plantul de organe, þesuturi ºi celule de origine transplantul de organe
umanã, din 25 Octombrie 2005, stabileºte, în Biserica binecuvinteazã orice practicã medicalã
articolul 2, urmãtoarele: în vederea reducerii suferinþei din lume, prin urmare
(1) Organ: parte diferenþiatã în structura unui ºi transplantul efectuat cu respect faþã de primitor ºi
organism, adaptatã la o funcþie definitã, alcãtuitã de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neînsufletit
din mai multe þesuturi sau tipuri celulare, prezentând trebuie sã aibã parte de tot respectul nostru.
vascularizaþie ºi inervaþie proprie. Biserica previne însã pe toþi sã înþeleagã
(2) Þesut: grupare de celule diferenþiatã, unite transplantul ca pe o practicã medicalã menitã
prin substanþã intercelularã amorfã, care formeazã înlãturãrii suferinþei membrilor ei ºi nu ca pe una
împreunã o asociere topograficã ºi funcþionalã. care sã alimenteze ideea autonomiei vieþii fizice
(3) Celule, în sensul acestei legi, înseamnã ºi a eternizãrii acesteia, în detrimentul credinþei în
celulã umanã individualã sau o colecþie de celule viaþa eternã (adevãrata viaþã) ºi neglijându-se
umane, care nu sunt unite prin nicio formã de pregãtirea pentru aceasta.
þesut. ..................................................................................................................................................
(4) Prin prelevare se înþelege recoltarea de Biserica se opune oricãrei tranzacþii cu organe
organe ºi/sau þesuturi ºi/sau celule de origine umanã umane ºi oricãrei exploatãri a stãrilor de crizã ºi
sãnãtoase morfologic ºi funcþional (cu excepþia a vulnerabilitãþilor potenþialilor donatori (lipsa de
autotransplantului de celule stem hematopoietice, libertate psihicã sau fizicã, penuria socialã).
când celulele sunt recoltate de la pacient), în vederea În privinþa declarãrii morþii reale (pãrãsirea
realizãrii unui transplant. trupului de cãtre suflet) identificatã cu moartea
(5) Prin transplant se înþelege acea activitate cerebralã legal declaratã, Biserica cere respectarea
medicalã prin care, în scop terapeutic, în organismul exactã a criteriilor de diagnosticare a morþii cerebrale
unui pacient este implantat sau grefat un organ, ºi respectiv, legale. Este legiferat ca declararea
þesut sau celulã. morþii cerebrale s-o facã o echipã medico-legalã
(6) Prin donator se înþelege subiectul în viaþã neimplicatã în acþiunea de transplant, pe baza
sau decedat, de la care se preleveazã organe, þesuturi criteriilor clinice ºi de laborator existente.
ºi/sau celule de origine umanã pentru utilizare
.................................................................................................................................................
terapeuticã. Creºtinii, fie ei personal medical, donatori,
(7) Prin primitor se înþelege subiectul care beneficiari sau intermediari, nu trebuie sã promoveze
beneficiazã de transplant de organe ºi/sau þesuturi ºtiinþa fãrã conºtiinþã eticã ºi responsabilitate faþã
ºi/sau celule. de demnitatea umanã. De aceea, se impune o
(8) Prin capacitate psihicã se înþelege atributul permanentã priveghere spiritualã ºi pastoralã, un
stãrii psihice de a fi compatibilã, la un moment discernãmânt spiritual activ privind scopurile
dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor declarate ºi nedeclarate ale transplantului de organe.
activitãþi specifice. Text aprobat de Sfântul Sinod în sesiunea 1517 iunie 2004
Activitate de evaluare
Dezbatere. Analizaþi cele douã extrase prezentate. Exprimaþi-vã opinia relativ la transplantul de
organe.
Imaginaþi-vã în rol de primitor de organe, apoi în rol de donator. Exprimaþi ceea ce simþiþi în
fiecare dintre situaþii.
56
Chimia sistemelor deschise biologice
Individul biologic reprezintã forma de bazã a organizãrii ºi existenþei materiei vii. Ca nivel de
organizare a materiei vii, nivelul individual cuprinde indivizi biologici cu grade diferite de complexitate.
Organismul viu se caracterizeazã printr-o serie de proprietãþi fiziologice, ºi anume:
organizarea structuralã mai mult sau mai puþin complexã, dar caracteristicã, ceea ce a dus la
apariþia unui numãr foarte mare de specii; aceastã proprietate este consecinþa fireascã a unui ºir
de procese fizice, chimice, biologice etc., care se desfãºoarã într-o ordine bine determinatã ºi
conformã informaþiilor genetice cumulate în decursul evoluþiei;
metabolismul caracteristica principalã a individului biologic asigurã schimbul de substanþã
ºi energie între organism ºi mediul sãu de viaþã, menþinerea echilibrului dinamic ºi a integralitãþii
organismelor;
adaptarea la mediu cuprinde ansamblul reacþiilor sistemului biologic de menþinere a stabilitãþii
sale funcþionale în cadrul modificãrilor mediului înconjurãtor;
excitabilitatea este proprietatea organismului viu de a rãspunde adecvat ºi adaptativ la acþiunea
stimulilor.
Capacitatea organismului viu, indiferent de gradul sãu de complexitate, de a-ºi menþine în limite
normale constantele mediului intern ºi, în consecinþã, funcþiile vitale, în condiþiile unui mediu extern
variabil, reprezintã homeostazia.
Termenul de homeostazie a fost introdus de cãtre Walter Cannon, fiziolog american, la începutul
secolului al XX-lea. Acesta vorbea despre înþelepciunea corpului, încercând sã descrie relativa
stabilitate a parametrilor mediului intern, în condiþiile în care în mediul extern se produc permanent
modificãri. Astfel, se asigurã integralitatea organismului prin autoreglare, acþiunile homeostatice
desfãºurându-se în sensul reglãrii funcþiilor fundamentale ale organismului (nutriþie, relaþie, reproducere),
precum ºi în sensul echilibrãrii acestora cu mediul ambiant.
Activitate de evaluare
Interpretaþi interrelaþiile dintre subsistemele sistemului biologic deschis din schema de mai jos:
Organism
digestie, vehiculare transport eliminare act reflex transformare deplasare reglare perpetuarea
absorbþie, O2, CO2 substanþe produºi excitaþii adaptare speciei
eliminare toxici în senzaþii
reziduuri
57
Procese metabolice
Totalitatea schimburilor de substanþe ºi energie dintre organism ºi mediu,
Amintiþi-vã! precum ºi ansamblul proceselor biochimice de asimilaþie ºi dezasimilaþie
Prin digestie chimicã se care se desfãºoarã în toate fiinþele vii, poartã denumirea de metabolism,
obþin nutrientele, adicã: (grec. metabole schimbare).
aminoacizi, acizi graºi,
gliceroli, glucozã. Sub
Metabolismul asigurã reînnoirea materiei vii, creºterea, dezvoltarea ºi
aceastã formã pot traversa înmulþirea organismelor, de la cele mai simple la cele mai complexe, precum
mucoasa intestinalã pentru ºi producerea energiei necesare funcþiilor vitale.
a fi absorbite în sânge sau Conform aspectelor la care se referã metabolismul, se disting mai multe
limfã care le distribuie prin categorii de metabolism: al unui element (metabolismul calciului, al fierului,
circulaþie celulelor unde
sunt utilizate ca material al sulfului etc.), al unei anumite substanþe (metabolismul apei, al hemoglobinei,
plastic (aminoacizi) sau al colesterolului etc.), al unui grup de substanþe (metabolismul glucidelor,
energetic. al lipidelor, al proteinelor etc.), al tuturor substanþelor utilizate de un orga-
nism (metabolismul global material), al organismului în condiþii de repaus
(metabolismul bazal) sau în condiþii de activitate ºi altele.
Totalitatea transformãrilor chimice pe care le suferã în organism substanþele
provenite din alimente ºi cele proprii organismului (substanþe de constituþie,
de rezervã etc.), atât în sens anabolic (asimilaþie), cât ºi în sens catabolic
(dezasimilaþie) dupã necesitãþile organismului la un moment dat poartã
denumirea de metabolism intermediar.
Deci, toate reacþiile chimice care au loc în organismele vii sunt numite
procese metabolice. Sã examinãm câteva dintre acestea, care au loc la digerarea
alimentelor.
Amintiþi-vã! Alimentele ajunse în organism trebuie sã fie transformate într-o formã
utilizabilã. În general, aceasta înseamnã descompunerea unor molecule, de
exemplu, ale grãsimilor, amidonului ºi proteinelor, în segmente mai mici.
Astfel de reacþii au loc, de obicei, în aparatul digestiv, sub influenþa unor
enzime digestive secretate în diferite porþiuni ale tubului digestiv de cãtre
glande, ca de exemplu, pancreasul.
Înainte de a intra în fluxul sangvin proteinele sunt hidrolizate pânã la
aminoacizi, iar glucidele sunt hidrolizate la glucozã sau la alte zaharuri mai
simple, capabile sã treacã prin membrana celulei.
În interiorul celulei se aflã, de asemenea, molecule mari, care trebuie
rupte în segmente mai mici înainte ca acestea sã poatã fi folosite efectiv. Un
exemplu îl constituie glicogenul (un polimer al glucozei similar cu amidonul)
pe care celula îl utilizeazã pentru a stoca glucoza pânã când este cerutã de
organism. Ruperea moleculelor mari din celule are loc, de obicei, în lizozomi
ºi pentru fiecare substanþã descompusã este necesarã o altã serie de enzime.
Formarea complexului
Alimentele care urmeazã sã fie folosite drept combustibili sunt oxidate,
enzimã-substrat. Enzima este
lisozima ºi substratul o zaha- astfel încât sã se formeze ATP (în mitocondrii).
ridã. Fiecare reacþie metabolicã O mare parte dintre alimentele care intrã în celule este folositã pentru
este catalizatã de o singurã a forma material celular nou, care sã înlocuiascã pãrþile uzate sau distruse,
enzimã. Specificitatea enzime-
sau sã formeze componente pentru celulele noi. Întrucât o mare parte din
lor aratã cã acestea prezintã o
porþiune superficialã, numitã acest material este de naturã proteicã, celulele trebuie mai întâi sã asambleze
centru activ, care reacþioneazã aminoacizii necesari, dintre care unii trebuie formaþi chiar în celulã ºi apoi
cu moleculele substratului. sã sintetizeze proteinele cu o structurã complexã (v. p. 21). Sinteza unei
mari pãrþi dintre proteine are loc în ribozomi.
58
Activitate de evaluare
Analizaþi desenele ºi alcãtuiþi un referat cu tema: Digestia chimicã. Precizaþi rolul enzimelor
în etapele digestiei (bucalã, gastricã ºi intestinalã).
59
Conversia energiei în reacþiile
biochimice
Procesele metabolice care alcãtuiesc metabolismul celular pot fi:
Reacþii de sintezã (anabolice), în care celulele consumã energie:
fotosinteza (cloroplastele sunt organite fotocaptatoare);
sinteza proteinelor (mitocondriile sunt organite de depozitare a energiei
la om ºi la animale).
Reacþii de degradare (catabolice), în care celulele produc energie prin
nutriþie ºi respiraþie. În decursul metabolismului celular are loc un echilibru
Mitocondrie.
între molecule ADP ºi ATP.
Cloroplastã.
de fosfat a moleculelor. În molecula ADP apar douã grupe fosfat, iar în cea
ATP-ul este o moleculã
de ATP, trei. Adãugarea unei a treia grupe fosfat la ADP necesitã o energie bogatã în energie pe care o
considerabilã. Prin urmare, atunci când ADP este transformat în AT P, este poate elibera prin hidrolizã.
nevoie de energie, care se înmagazineazã în ATP-ul format. Dacã celula are
nevoie de energie, ATP reacþioneazã cu apa pentru a da ADP ºi energie. ªtiaþi cãꢀ
ATP + H2 O → ADP + H2 PO4 + energie George Emil Palade,
medic ºi cercetãtor român
Atunci când celula trebuie sã realizeze o reacþie care absoarbe energie, a obþinut Premiul Nobel în
energia necesarã este furnizatã prin hidroliza ATP la ADP. Când rezerva de 1974 pentru cercetãri în
ATP se micºoreazã prea mult, celula produce o nouã cantitate, oxidând domeniul organizãrii struc-
glucoza sau alte molecule care pot elibera energie. turale ºi funcþionale a
Cea mai mare parte a ATP-ului (circa 90%) este produsã de mitocondriile celulei? În 1953 a desco-
celulei. Ceulele care au necesitãþi energetice mai mari au mai multe mitocondrii perit ribozomii celulari
(sediul sintezei proteinelor)
decât cele care au necesitãþi reduse. ºi în 1974 structura ºi
funcþiile mitocondriilor ca
muscularã
Complexitatea organismului uman face dificilã determinarea precisã a
cheltuielilor energetice ale randamentului diferit al arderilor care au loc în
diferite organe ºi a legilor care guverneazã schimburile energetice.
Energia existentã în alimente (aportul energetic) este egalã cu energia
consumatã de organism (pentru metabolismul bazal, pentru diferite travalii,
pentru întreþinere, pentru sinteza de noi substanþe) ºi depozitatã ca energie
de rezervã.
Organismul uman poate fi asimilat cu o maºinã termicã în care arderile
sunt lente ºi reglate la un sistem de termostat (care pãstreazã temperatura
mediului biologic la 37°C). Prin procesul de oxidare din organism se elibereazã
energie ºi se formeazã CO2 ºi apã.
Energia chimicã a substanþelor din alimente este utilizatã de organism
astfel: 20% se transformã în travaliu mecanic ºi 80% devine cãldurã care
permite desfãºurarea proceselor vitale ºi se înmagazineazã în organele in-
terne ºi în celule.
61
carburant Energia înglobatã în ATP este utilizatã în activitatea muscularã,
(benzinã) în termoreglare, pentru sinteza de noi substanþe etc. Cãldura se
cãldurã
pierde prin: iradiere (un om dezbrãcat pierde în 24 ore 1800 kcal,
oxigen
în timp ce un om îmbrãcat pierde numai 1200 kcal), prin contact
energie cu alte corpuri, prin evaporarea apei la suprafaþa pielii (prin piele
eliminare
mecanicã se pierde zilnic 85% din cãldura organismului).
CO 2 º i H 2 O
Sângele
Sângele este considerat o varietate de þesut conjunctiv moale, de tip
lichid, care asigurã legãtura între celelalte tipuri de þesuturi.
Rolul sângelui:
transportã produºii simpli, nespecifici, rezultaþi în urma proceselor Principalele subdiviziuni ale
de digestie, absorbiþi la nivelul diferitelor segmente ale tubului digestiv; lichidelor corpului: 1 celulã;
transportã produºii metabolismului intermediar, rezultaþi în urma 2 capilar sangvin; 3 vas
limfatic; a lichidul intra-
proceselor de anabolism sau catabolism, realizate la nivel celular;
celular; b limfã; c lichid
transportã hormoni elaboraþi la nivelul celulelor endocrine din cadrul interstiþial; d sânge; e lichid
glandelor endocrine ºi mixte sau din sistemul paracrin; extracelular.
transportã enzimele (biocatalizatori de naturã protidicã cu acþiune la
nivel celular, subcelular sau supracelular);
transportã gazele respiratorii: O2 de la organele respiratorii spre celulele
corpului ºi CO 2, rezultat în urma metabolismului celular, de la celule,
înapoi la organele respiratorii;
transportã produºii finali de metabolism, inutilizabili, în exces sau
toxici, cãtre organele excretorii (piele, rinichi etc.);
intervine în termoreglare prin uniformizarea ºi transportul cãldurii
produse de diferite þesuturi;
asigurã menþinerea echilibrului acido-bazic, osmotic ºi hidric, Interrelaþia dintre lichidele
participând la reglarea homeostazicã, în interacþiune cu alte sisteme corpului: a plasmã sangvinã,
ale corpului (digestiv, respirator, excretor, endocrin etc.); 5%; b lichid interstiþial, 15%;
c lichid intracelular, 40%;
participã la apãrarea specificã ºi nespecificã a organismului.
valorile sunt exprimate în
Componentele sângelui. Aproximativ 45% din masa sângelui mamiferelor procente din greutatea corpului
individului biologic;
este reprezentatã de elementele figurate ºi 55% de plasmã. La grupele de
1 mediu extern; 2 stomac;
vertebrate inferioare ºi la nevertebrate, proporþia de plasmã, respectiv de 3 intestin; 4 plãmâni;
hemolimfã este mult mai mare în comparaþie cu proporþia elementelor figurate. 5 rinichi; 6 piele.
Exprimarea în procente a volumului globular se numeºte hematocrit.
Volumul sangvin total (volemia) variazã la om între 6-8% din greutatea
corporalã. Din aceastã cantitate doar 3/5 reprezintã volumul sangvin circulant,
restul volumul sangvin stagnant.
Modificarea volemiei se poate realiza:
fie în sensul scãderii, determinatã de stãri febrile, vãrsãturi, hemoragii,
subnutriþie etc.;
fie în sensul creºterii, ca în cazul transfuziilor sangvine.
63
Plasma sangvinã este un lichid gãlbui, care conþine 90% apã ºi 10%
reziduu uscat, constituit din substanþe organice în proporþie de 9% ºi substanþe
minerale în proporþie de 1%.
Substanþele organice sunt reprezentate prin:
proteine care îndeplinesc urmãtoarele roluri:
controleazã schimburile hidrice între diferitele sectoare ale organismului
(plasmã lichid interstiþial);
transportã diferiþi ioni (Ca2+ , Cl , Cu2+ , Zn2+ etc.) sau substanþe (hormoni,
vitamine, colesterol, produºi de catabolism);
au rol de sistem tampon în vederea menþinerii echilibrului acido-bazic
al sângelui;
asigurã viscozitatea sangvinã;
constituie rezerva de proteine a întregului organism;
participã la apãrarea antiinfecþioasã prin anticorpii specifici;
îndeplinesc rol de factori ai coagulãrii sângelui etc.;
lipide: acizi graºi liberi, colesterol, lecitine;
glucide: glucozã ºi alte monozaharide;
acid lactic, acid piruvic.
Substanþele minerale sunt de fapt combinaþii chimice anorganice de
tipul: cloruri, sulfaþi, fosfaþi de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu etc. cu rol în menþinerea
constantã a presiunii osmotice ºi a pH-ului sângelui. Concentraþia lor se
menþine constantã prin mecanisme reglatoare neuro-umorale.
Compoziþia chimicã a plasmei reflectã homeostazia mediului intern. În
tabelul urmãtor sunt incluse valorile de referinþã ale constantelor plasmei,
valori care pot fi modificate de o serie de factori, cum ar fi: metoda de
analizã ºi echipamentul utilizat pentru determinare, vârsta individului, masa
corporalã, sexul, regimul de hranã, tipul de activitate depusã, medicaþia ºi,
bineînþeles, existenþa proceselor patologice din organism.
Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Amoniac 15120 μg/dL Indicã funcþionarea ficatului ºi a rinichilor. Creºterea valorilor
(1265 μmol/L) este întâlnitã în afecþiunile hepatice ºi renale, în anemia hemoliticã
a nou-nãscutului, în afecþiunile cardiace.
Scãderea valorilor este întâlnitã în hipertensiune.
Amilazã 56190 UI/L Indicã funcþionarea pancreasului exocrin. Creºterea valorilor apare
(25125 U/L) în afecþiunile pancreatice, oreion, obstrucþia canalelor pancreatice,
în cetoacidozã.
Scãderea valorilor apare în afecþiunile hepatice, în cazul
perforaþiilor intestinale, a infarctului pulmonar, în timpul sarcinii.
Transaminaze 1040 U/mL Indicã eventualele distrugeri/degradãri celulare. Creºterea valorilor
(TGP; (530 U/L) este înregistratã în infarctul miocardic ºi în afecþiunile hepatice
TGO) acute, în starea de toxicitate plasmaticã, în traumatismele musculare.
Scãderea valorilor apare în cetoacidozã.
Uree 726 mg/dL Indicã funcþionarea rinichilor.
(2,59,3 mmol/L) Creºterea valorilor apare în afecþiunile renale, deshidratare,
obstrucþia cãilor urinare, afecþiuni cardiace congestive, infarct
miocardic, arsuri.
Scãderea valorilor apare în insuficienþa hepaticã, în perioada de
graviditate.
64
Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Creatininã 0,51,2 mg/dL Indicã funcþionarea rinichilor.
(4497 mmol/L) Valorile crescute apar în afecþiunile renale ºi în acromegalie
(hipersecreþie de STH la adult).
Scãderea valorilor se înregistreazã în distrofia muscularã.
Bilirubinã totalã: Indicã funcþionarea ficatului, precum ºi nivelul degradãrii
0,11,0 mg/dL hematiilor (celule roºii ale sângelui).
(5,117,0 μmol/L) Creºterea valorilor bilirubinei directe este înregistratã în
directã: < 0,5 mg/dL afecþiunile hepatice ºi în obstrucþia biliarã. Creºterea valorilor
(< 5,0 μmol/L) bilirubinei indirecte apare în procesele de hemolizã a celulelor
indirectã: 0,21,0 mg/dL roºii ale sângelui.
(1820 μmol/L)
nou-nãscut: 112 mg/dL
(< 200 μmol/L)
Bicarbonaþi 2226 mEg/L Indicã echilibrul acido-bazic al plasmei.
(2226 mmol/L) Creºterea valorilor apare în alcaloza metabolicã ºi acidoza
Conþinut de în sângele arterial respiratorie.
CO2 1924 mEg/L Scãderea valorilor va fi înregistratã în acidoza metabolicã ºi
în sângele venos alcaloza pulmonarã.
Presiunea 2230 mEg/L
parþialã a artere: 3345 mmHg
CO2 vene: 45 mmHg
Saturaþia 9598% Creºterea valorilor apare în poliglobulie, iar scãderea în afecþiunile
în O 2 pulmonare.
Presiunea 80105 mmHg Creºterea valorilor apare în hiperventilaþie, poliglobulie, iar
parþialã a scãderea valorilor este înregistratã în anemie ºi hipoxie.
O2
65
Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
IgD 0,53,0 mg/dL Valorile crescute sunt întâlnite în mieloame ºi în infecþiile cronice.
(530 mg/L)
Lipoproteine 400800 mg/dL Creºterea valorilor se observã în diabetul zaharat, hipotiroidie,
totale: (4,08,0 g/L) hiperlipidemie, iar scãderea în hipertiroidie ºi sindromul de
malabsorbþie a grãsimilor.
HDL 25% din lipoproteinele Creºterea nivelului apare în afecþiunile hepatice, iar scãderea
(lipoproteine totale > 55 mg/dL nivelului indicã afecþiuni cardiace, aterosclerozã, malnutriþie.
cu densitate (> 0,1 mmol/L)
mare) < 45 mg/dL
(> 0,1 mmol/L)
LDL 75% din lipoproteinele Creºterea nivelului apare în hiperlipidemie, afecþiuni cardiace,
(lipoproteine totale aterosclerozã, iar scãderea indicã malnutriþie ºi malabsorbþia
cu densitate 60180 mg/dL grãsimilor.
micã) (< 3,2 mmol/L)
Proteine 6,08,0 g/dL Indicã funcþionalitatea ºi integritatea sistemului de apãrare a
totale (6080 g/L) organismului.
Creºterea valorilor apare în infecþiile cronice, deshidratare, stare
de ºoc, hemoconcentraþie, iar scãderea în malnutriþie, arsuri, diaree,
insuficienþã renalã.
Trigliceride 10190 mg/dL Creºterea valorilor indicã risc de infarct miocardic, afecþiuni
(0,11,9 g/L) hepatice, nefrozã, graviditate.
Albumine 3,25,0 g/dL Creºterea valorii indicã deshidratare, iar scãderea nivelului indicã
(3250 g/L) afecþiuni hepatice, malnutriþie, boala Crohn, nefrozã, lupus sistemic
eritematos.
Acid uric : 2,07,3 mg/dL Indicã funcþia renalã.
(0,090,36 mmol/L) Creºterea valorilor apare în intoxicaþia cu plumb (saturnism), în
: 2,18,5 mg/dL afecþiunile renale, gutã, cancer cu metastaze, alcoolism, leucemie.
(0,150,48 mmol/L) Scãderea valorii apare în Boala Wilson.
Acid lactic artere: 37 mg/dL Indicã nivelul degradãrilor anaerobe.
(0,30,7 mmol/L) Creºterea valorilor apare în insuficienþa cardiacã congestivã, ºoc
vene: 520 mg/dL hemoragic, exerciþii fizice intense.
(0,520 μmol/L)
LDH (lactat 115225 IU/L Creºterea nivelului apare în infarctul miocardic, infarctul pulmonar,
dehidro- (0,41,7 μmol/L) afecþiuni hepatice, accidente cerebrovasculare, mononucleozã, distrofia
genazã) muscularã, fracturi.
Colesterol < 200 mg/dL Creºterea valorilor apare în diabetul zaharat. Valorile crescute
(< 6,5 mmol/L) anunþã riscul apariþiei aterosclerozei, care determinã îngustarea
lumenului vaselor sangvine cu risc de infarct miocardic, cardiopatie
ischemicã.
66
Substanþa
Valori de referinþã
chimicã Indicaþii fiziologice ºi implicaþiile clinice
în SI
dozatã
Potasiu 3,55,1 mEg/L Creºterea nivelului apare în afecþiunile renale, boala Addison,
(3,55,1 mmol/L) cetoacidozã, arsuri.
Scãderea se înregistreazã în Sindromul Cushing, alcalozã, diaree,
vomã.
Sodiu 136145 mEg/L Creºterea nivelului apare în caz de deshidratare, diabet insipid,
(136145 mmol/L) Sindromul Cushing.
Scãderea apare în urma diareei, vomei, arsurilor, bolii Addison;
poate apãrea ºi în caz de edem, insuficienþã cardiacã congestivã,
deficit de secreþie de ADH.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã importanþa cunoaºterii Rh-ului sangvin.
Globulele albe
structurã: sunt celule cu membranã subþire ºi elasticã, citoplasmã ºi
un nucleu; sunt clasificate dupã forma nucleului ºi prezenþa granulaþiilor
citoplasmatice în leucocite polinucleare sau granulocite ºi mononucleare
sau agranulocite. Dupã afinitatea granulaþiilor citoplasmatice faþã de
coloranþi, granulocitele polinucleare pot fi: neutrofile (afinitate pentru
coloranþi neutri), eozinofile (afinitate pentru coloranþi acizi) ºi bazofile
(afinitate pentru coloranþii bazici). Agranulocitele mononucleare sunt
reprezentate prin limfocite ºi monocite;
durata vieþii: de câteva ore pânã la câþiva ani, dupã care sunt distruse
prin hemolizã;
dimensiuni: 620 μm;
numãr mediu: 40008000/mm 3;
Globule albe. funcþie: participã la apãrarea antiinfecþioasã a organismului, prin
diverse mecanisme.
Principalele caracteristici fiziologice ºi patologice ale leucocitelor sunt
prezentate în tabelul urmãtor:
Denumirea
tipului de Parametri fiziologici Proprietãþi Parametri patologici
leucocit
Neutrofile Reprezintã 5570% din Realizeazã digestia particulelor Valorile cresc în caz de stres,
totalul leucocitelor; microbiene fagocitate, deoarece sindrom Cushing, afecþiuni inflama-
au capacitatea de a emite posedã un bogat echipament torii, cetoacidozã, gutã, infecþii
pseudopode ºi de diape- enzimatic la nivelul citoplasmei. virale ºi bacteriene. Scãderea
dezã datoritã chimiotactis- La locul infecþiei pot fi distruse valorilor apare în anemie, afecþiuni
mului pozitiv pe care îl de toxine, formând împreunã cu ale mãduvei osoase, boala Addison.
manifestã faþã de toxinele microbii puroiul.
microbiene
68
Denumirea
tipului de Parametri fiziologici Proprietãþi Parametri patologici
leucocit
Eozinofile Reprezintã 14% din Datoritã numãrului mare de Creºterea numãrului lor este
totalul leucocitelor enzime pe care le posedã intervin înregistratã în cazul reacþiilor
în bolile parazitare ºi alergice. alergice, în parazitoze, leucemie,
afecþiuni autoimune. Scãderea
nivelului apare în excesul de
adrenalinã.
Bazofile Reprezintã 0,51% din Conþin histaminã ºi heparinã Creºterea numãrului lor apare în stadiul
totalul leucocitelor (aceasta având rol în menþinerea tardiv al inflamaþiilor, în afecþiuni
echilibrului fluido-coagulant). mieloproliferative, leucemie. Scãderea
apare în caz de hipertiroidism, stres,
în reacþii alergice.
Limfocite Reprezintã 2040% din Limfocitele B sintetizeazã anti- Creºterea valorilor apare în infecþiile
totalul leucocitelor; pot fi corpii ºi participã astfel la apãra- cronice bacteriene, oreion, rubeolã,
limfocite B sau T, în rea antiinfecþioasã realizând leucemie limfocitarã, mononucleozã,
funcþie de locul de mecanismul umoral. hepatitã. Scãderea numãrului se
specializare (ganglioni Limfocitele T asigurã imunitatea înregistreazã în imunodeficienþã,
limfatici, respectiv timus) celularã cu rol în reacþii imuno- lupus eritematos, anumite forme de
logice de tip întârziat.
leucemie.
Monocite Reprezintã 28% din totalul La locul infecþiei curãþã þesutul Creºterea numãrului apare în afec-
leucocitelor; au capacitate de neutrofile moarte ºi de resturi þiuni inflamatorii, infecþii, tuberculo-
de migrare în þesuturi, unde bacteriene. zã. Scãderea numãrului lor se
fagociteazã intens bacterii înregistreazã în terapia cu steroizi.
ºi resturi celulare
Sucurile digestive
La nivelul sistemului digestiv se secretã sucurile digestive: saliva, sucul
gastric, sucul pancreatic, sucul biliar, sucul intestinal.
Saliva este produsul de secreþie al glandelor salivare mari (parotide,
sublinguale, submaxilare), situate în vecinãtatea cavitãþii bucale ºi a
72
numeroaselor glande salivare mici, diseminate în întreaga mucoasã bucalã;
la om se secretã 10001500 mL salivã în 24 ore, debitul salivator crescând
de la 20 mL/orã, în perioadele interdigestive, la 900 mL/orã în cursul digestiei
bucale.
Activitate experimentalã
Pentru a evidenþia faptul cã saliva are în compoziþia sa enzima amilaza
salivarã, cu rol în digestia chimicã a amidonului, realizaþi urmãtorul ex-
periment:
Materiale: o linguriþã de amidon sau fãinã de grâu, câteva eprubete,
pahare Berzelius, soluþie ioduratã, pâlnie, hârtie de filtru, vas pentru baia
de apã.
Mod de lucru. Recoltaþi salivã într-un pahar Berzelius. Preparaþi soluþia
de amidon prin amestecarea amidonului sau a fãinei de grâu cu un pahar
de apã ºi fierbeþi amestecul 510 minute; turnaþi soluþia în trei eprubete
(5 mL). Adãugaþi în prima o picãturã de iod ºi obþineþi o coloraþie albastrã;
în a doua eprubetã adãugaþi 1 mL salivã ºi o picãturã de iod ºi veþi obþine
o coloraþie albastrã; în a treia adãugaþi 1 mL salivã ºi dupã 1520 minute
o picãturã de iod ºi veþi obþine o coloraþie violacee, roºcatã sau gãlbuie.
Concluzii. Amidonul este hidrolizat de amilaza salivarã, dar necesitã
un timp mai îndelungat de contact, dovadã în acest sens este coloraþia
specificã (violacee, roºcatã sau gãlbuie) a amidonului hidrolizat la stadiul
de dizaharidã (maltozã) pus în reacþie cu soluþia ioduratã. De asemenea,
constataþi cã în eprubeta a doua coloraþia este albastrã, caracteristicã
amestecului de amidon cu soluþie ioduratã.
Lichidul amniotic
4
5 Lichidul amniotic este un produs biologic care umple sacul amniotic
constituind mediul ambiant al fãtului, permiþându-i mobilitatea în cavitatea
6 uterinã, dupã ce acesta se detaºeazã ºi rãmâne legat de placentã doar prin
7
cordonul ombilical.
Poziþia fãtului în uterul Rolul lichidului amniotic:
matern: 1 uter; 2 placentã;
3 lichid amniotic; 4 fãt;
asigurã protecþia mecanicã fãtului;
5 cordon ombilical; 6 vagin; asigurã nutriþia ºi maturarea fetalã;
7 cervix. izoleazã termic fãtul.
74
Entropia sistemelor reale
Entropia
Imaginaþi-vã un pahar cu apã aflat la marginea unei mese. O miºcare a
mesei va determina cãderea paharului cu apã spre podea, unde se va sparge,
iar apa se va împrãºtia pe o întindere mare a podelei. Totul se petrece în
acord cu legile mecanicii clasice. Acestea au însã caracter reversibil în
timp. Încercaþi acum sã vã imaginaþi întâmplarea descrisã în sens invers!
Apa împrãºtiatã pe covor se adunã în paharul refãcut din cioburile
adunate, apoi totul se urcã la loc pe marginea mesei, unde se afla înainte
de cãdere. De unde provine energia necesarã urcãrii paharului pe masã?
Din energia pe care au cãpãtat-o picãturile de apã ºi cioburile împrãºtiate
pe covor. În aceastã stare au o miºcare de agitaþie termicã mai intensã decât
în paharul aflat iniþial pe marginea mesei. Aceastã energie, pe care o putem
numi energie termicã, este egalã de fapt cu energia potenþialã gravitaþionalã
a sistemului pahar cu apã-câmp gravitaþional. Potrivit principiului I al
termodinamicii, care exprimã legea conservãrii energiei, întâmplarea descrisã
este reversibilã, principiul I al termodinamicii fiind simetric în timp. Astfel,
paharul se poate reface, apa poate sãri în el ºi totul se poate urca la loc pe
masã.
Nu existã nimic în fizica
Realitatea nu ne oferã însã spectacole de acest gen, deoarece miºcarea newtonianã care sã facã
de agitaþie termicã a particulelor rezultate din spargerea paharului ºi a picãturilor imposibilã adunarea cioburilor
de apã este perfect dezordonatã ºi în toate direcþiile, astfel încât majoritatea ºi a apei înapoi în paharul aflat
atomilor se vor miºca pe alte direcþii decât pe cea necesarã readucerii lor la marginea mesei.
în sistemul de pe marginea mesei. O coordonare a tuturor acestor miºcãri
nu s-ar putea întâmpla sau încadra la categoria miracole!
În lumea realã funcþioneazã legea cauzei care precede efectul ºi nu
invers, ceea ce necesitã asimetria temporalã.
Pentru a putea înþelege de ce miºcarea perfect coordonatã a cioburilor
ºi a picãturilor de apã s-ar putea produce numai dupã o modificare la scarã
mare a stãrii fizice ºi nu înaintea acesteia, vom încerca sã descriem o mãrime
fizicã numitã entropie.
Entropia este o mãrime fizicã de stare care caracterizeazã gradul de
dezordine energeticã manifestã dintr-un sistem.
Potrivit principiului al doilea al termodinamicii, toate procesele ireversibile
se desfãºoarã în sensul mãririi entropiei sistemului, pânã la atingerea valorii
sale maxime care corespunde stãrii de echilibru. Ea creºte în sensul pozitiv
al curgerii timpului ºi scade în sensul contrar curgerii timpului. Asimetria În absenþa oricãror factori
de constrângere asupra siste-
temporalã a sistemului provine din faptul cã evoluþia acestuia porneºte dintr-o mului, entropia ar trebui sã
stare cu entropie foarte joasã. Viitorul îi rezervã creºterea entropiei. Din creascã în ambele direcþii ale
acest unghi de vedere, putem explica comportamentul lumii reale. Stãrile de sistemului, pornind de la starea
entropie crescutã din viitor sunt naturale ºi uºor de acceptat. Însã stãrile datã. Ori, potrivit experimen-
tului nostru, trebuie sã fi
de entropie foarte micã din trecut pun probleme speciale. Cine a obligat, existat ceva în trecut care sã
spre exemplu, entropia universului nostru sã aibã o valoare atât de scãzutã forþeze entropia sã fie mai
la anumite momente din timpul evoluþiei sale? joasã!
75
Ruginirea tablei din caroseria automobilelor, descompunerea copacilor
cristal de
gheaþã uscaþi, prãbuºirea clãdirilor vechi reprezintã exemple de entropie în acþiune.
(structurã Pentru a face cuburi de gheaþã în congelator trebuie sã pompaþi cãldurã
cristalinã)
din incinta acestuia în exterior (cu consum energetic!). Aceastã cãldurã va
duce la creºterea entropiei din încãperea unde se aflã congelatorul. Practic,
veþi micºora entropia din congelator, mãrind-o în acelaºi timp pe cea din
bucãtãrie.
Entropie maximã → dez- Activitate de evaluare
ordine maximã.
Entropie minimã → dezordine Încercaþi sã vã imaginaþi, prin analogie cu exemplul anterior, modul
minimã. cum acþioneazã entropia la nivel global: Universul.
Activitate de evaluare
Presupuneþi cã aruncaþi cãrãmizi dintr-un camion. Care dintre
configuraþiile în care ajung cãrãmizile pe sol este cea realã? Cum s-ar Cãrãmizi.
putea ajunge în cealaltã configuraþie?
Activitate de evaluare
În care dintre paharele alãturate vi se pare gradul de dezordine mai
mare?
Moleculele din apã sunt în numãr foarte mare comparativ cu cuburile
Paharul din stânga conþine
de gheaþã, deci au mult mai multe posibilitãþi de a fi aranjate. gheaþã, iar cel din dreapta
conþine apã.
Activitate de evaluare
Descrieþi schimburile energetice care au loc între
elementele din imaginea alãturatã. Explicaþi ce se întâmplã
cu energia provenitã de la Soare în plante. Explicaþi cum
utilizeazã animalele resursele energetice pentru a-ºi asigura
nevoile zilnice.
Informaþia
ºi procesele ireversibile
Informaþia reprezintã o noþiune elementarã, care se poate transmite cu
un minim de energie. Din punct de vedere cantitativ, informaþia reprezintã
mãsura noutãþii conþinutului unui mesaj recepþionat, ceea ce îi conferã
dependenþã de cunoºtinþele receptorului. La ora actualã, teoria informaþiei
este un domeniu de sine stãtãtor. Din punct de vedere istoric a evoluat
rapid, începând de la introducerea termenului de ciberneticã de cãtre fizicianul
André Marie Ampère, în anul 1838. O contribuþie importantã a adus-o
James Clark Maxwell care proiecta în 1871, primul dispozitiv cu feedback Modalitãþi de comunicare
ºi avansa ideea legãturii dintre informaþie ºi entropie. Alte intervenþii a informaþiei.
79
remarcabile în domeniul teoriei informaþiei au avut Ludwig Boltzmann,
Claude E. Shannon ºi Norbert Wiener.
Teoria informaþiei este ºtiinþa care studiazã mãsurarea cantitãþii de
informaþie dintr-un mesaj, transmiterea, prelucrarea ºi conservarea acesteia,
precum ºi exploatarea optimã a sistemelor de comunicaþie.
Conceptul de informaþie este în strânsã legãturã cu aprecierea gradului
de incertitudine caracteristic fenomenelor întâmplãtoare. Pentru a mãsura
acest grad este necesarã raportarea la o unitate de nedeterminare.
Nedeterminarea unitarã se evidenþiazã în experimentele de aruncare a unei
monede, soldate cu douã posibilitãþi egal probabile.
Comunicaþie în sistem Bit-ul (prescurtarea de la binary digit) reprezintã unitatea de mãsurã
binar. pentru cantitatea de informaþie.
Transmiterea informaþiei
Oamenii au comunicat din cele mai vechi timpuri, utilizând diverse
simboluri, de la desenele rupestre, la sistemele de codificare digitalã a
datelor. Indiferent de natura comunicãrii, orice transmisie presupune ca etape:
codificarea mesajului la sursã;
trimiterea sa pe un canal de comunicaþie;
decodificarea mesajului la receptor pentru a reconstitui mesajul original.
Semnalele transmise pot ajunge la receptor atenuate sau modificate datoritã
perturbaþiilor. Canalele de comunicaþie se caracterizeazã printr-o capacitate
maximã de transmisie, definitã de numãrul maxim de semnale care îl pot
parcurge în unitatea de timp.
Informaþiile pot fi transmise prin voce, prin scriere pe hârtie, sub formã
Transmiterea informaþiei de scrisoare, prin telefon, radio sau TV (semnale analogice) sau prin e-mail
presupune codificarea la sursã (semnal digital). ªi în organismele vii se întâlnesc sisteme de transmitere a
ºi decodificarea la receptor.
informaþiilor. Spre exemplu, vom analiza ceva mai târziu cazul unui act
reflex apãrut atunci când cineva se înþeapã la un deget.
Receptorul din orice sistem de transmitere a informaþiilor (indiferent
dacã el este un calculator, o fiinþã sau sistemul nervos central) trebuie sã
decodifice mesajul ºi sã-l compare cu baza informaþionalã proprie, pentru
a extrage datele utile.
Activitate de evaluare
Analizaþi schema generalã a unui sistem de comunicaþie. Evaluaþi
Comunicare la nivel de rolul fiecãrui element.
reþele de computere, cu sau
fãrã fir.
d
f
1 4
2
3
1 tract optic; 2 corp geniculat lateral; 3 semnale a stimul din mediu; b receptor; c fibrã nervoasã; d semnal
optice; 4 cortex vizual primar; 5 microelectrod. electric; e sinapsã; f corp celular; g dendrite; h axon.
Dintre toate componentele sistemului, canalul de comunicaþie este cel mai expus perturbaþiilor
care pot altera integritatea sistemului. Semnalul este purtãtor de informaþie, iar circulaþia sa se face
prin aºa-numiþii vectori energetici ºi naturali. În sistemele biologice, energia purtãtoare de informaþie
este energia de excitaþie. În general, raportul cauzã-efect are valoarea de aproximativ 10 11, de circa
un milion de ori mai mult decât raportul dintre energia unei bombe cu hidrogen ºi energia rachetelor
care o transportã. Amplificarea explozivã a efectului faþã de cauzã apare în sistemele biologice unde
reacþia receptorului se bazeazã pe consumul propriei energii. Procesul prin care neuronul emite semnalele
de ieºire se numeºte detonare, deoarece este necesarã depãºirea unui prag de cãtre semnalele de
intrare, pentru ca emisia sã se facã cu intensitate maximã.
Entropia informaþionalã
În anul 1948, inginerul american C. Shannon, unul dintre fondatorii teoriei informaþiei, a stabilit
o legãturã între cantitatea de informaþie ºi entropia informaþionalã. Pornind de la ideea cã sursele de
informaþii genereazã mesaje într-o manierã statisticã, Shannon a stabilit modalitatea de mãsurã a
factorului aleatoriu din sursa de informaþii, astfel încât sã se poatã specifica rata cu care se produce
informaþia. El a propus ca expresie de calcul a cantitãþii de informaþie I, a unui mesaj care se produce
cu probabilitatea p, relaþia:
⎛1⎞
I = log 2 ⎜ ⎟ .
⎝ p⎠
În cazul cel mai simplu (aruncarea monedei, spre exemplu), probabilitatea de realizare a mesajului
este 1/2, deci I = log 22 = 1. Utilizarea cazului binar a dus la definirea bit-ului ca unitate de mãsurã
a cantitãþii de informaþie.
Practic, s-a realizat o analogie între entropia termodinamicã º i entropia informaþionalã, dat fiind
faptul cã atât sistemele termodinamice, cât ºi mesajele se caracterizeazã printr-un grad de organizare,
respectiv de dezordine. Creºterea entropiei informaþionale, fie cã se referã la reducerea informaþiei
structurale a unui sistem viu, fie la reducerea nedeterminãrii unui eveniment, va implica scãderea
entropiei termodinamice ºi invers. Din acest motiv, informaþia a fost numitã negentropie, iar abaterile
de la echilibrul termodinamic se pot aprecia în multiplii de bit.
Entropia informaþionalã H, se calculeazã cu relaþia:
H = ∑ pi log p i,
i
unde pi este probabilitatea de apariþie a unuia dintre cazurile posibile.
Potrivit estimãrilor efectuate, utilizând formula descrisã anterior, s-a constatat cã o literã dintr-un
text scris poartã o informaþie de 1 4 biþi, o paginã tipãritã de 2000 3000 de litere are circa 100
biþi, cantitatea de informaþie transmisã în unitatea de timp prin vorbire este de aproximativ 200 biþi/s,
semnalele recepþionate de organismul uman au fluxul de 10 7 biþi/s, dintre care pe calea analizatorului
vizual circa 2 · 104 biþi/s.
81
Redundanþa. Reprezintã un surplus de informaþie care nu contribuie în
mod necesar la înþelegerea unui mesaj. Ea poate fi consideratã o modalitate
de a asigura transmisia corectã a informaþiilor în condiþii ce predispun la
erori de transmisie, ca de exemplu, în sistemele biologice. Doar o cincime
din ficat acoperã necesitãþile funcþionale bazale, creierul conþine mult mai
Prin utilizarea codificãrii mulþi neuroni decât utilizeazã, astfel încât moartea câtorva zeci de mii zilnic
din prima linie, mesajul din nu afecteazã sensibil activitatea sa pânã la vârste înaintate. Codul genetic
linia a doua va arãta precum
dispune de o redundanþã care poate preveni diverse îmbolnãviri, prin faptul
succesiunea din ultima linie.
cã genele sunt formate din câte douã filamente de ADN complementare.
În sistemele numerice, repetarea unor informaþii poate fi exploatatã
pentru comprimarea mesajelor. Aceasta asigurã transmiterea eficientã a
mesajului.
În naturã, redundanþa nu poate fi separatã. O operã de artã care nu ar
conþine informaþii redundante ar fi absolut originalã, dar complet neinteligibilã.
Prea multã redundanþã duce la banalitate, la lipsa valorii estetice. Învãþarea,
în sine, are rolul de a reþine noi informaþii ºi de a transforma informaþia în
redundanþã, în ceva imprevizibil, în ceva ce poate ajuta la prevenire ºi la
Aºa se poate codifica anticipare. Redundanþa genereazã mecanismul numit feedbefore care
semnalul electric în sistemul exploateazã libertatea de alegere dintre mai multe structuri câte ar fi necesare
binar.
la un moment dat.
Codificarea informaþiei. Este operaþia de transformare a unui sistem de
semnale în altul. Spre exemplu, un microfon este un traductor de semnale
acustice în semnale electrice. Difuzorul este traductorul care efectueazã
operaþia inversã: din semnale electrice, în semnale acustice.
Codificarea presupune alegerea unui alfabet ºi a unui algoritm de codificare
corespunzãtor.
1
2
Transmiterea sinapticã
Termenul de sinapsã a fost introdus de Ch. Sherrington (1897) pentru
a indica joncþiunea prin contiguitate a doi neuroni diferiþi sau între un
neuron ºi un receptor sau un efector. Funcþional, sinapsele pot fi diferenþiate
dupã mecanismul de transmitere, în: electrice ºi chimice.
Sinapsele electrice. Caracteristic este spaþiul sinaptic îngust
Na
+
(de ordinul zecilor de angströmi), cu rezistenþã electricã redusã
+
K ºi transmitere de la elementul presinaptic la cel postsinaptic cu
Ca
2+
cu transmitere bidirecþionalã); 8 9
prezintã întârziere sinapticã; Sinapsa neuronalã: 1 micro-
prezintã sumaþie temporalã; tubuli; 2 vezicule sinaptice;
sunt supuse procesului de fatigabilitate; 3 butoni terminali; 4 fantã
suferã codificare de tip analogic datoritã posibilitãþii de sumaþie, mesajul sinapticã; 5 aparat Golgi;
6 mitocondrii; 7 dendritã;
fiind alcãtuit din impulsuri modulate în frecvenþã forma digitalã de codificare; 8 membranã presinapticã;
au funcþia integrativã: un neuron poate primi multiple mesaje pe cãi 9 membranã postsinapticã.
presinaptice pe care le însumeazã ºi le prelucreazã caracteritic,
emiþând un mesaj de ieºire, diferit de mesajele de intrare; 1
au funcþia de releu, caracteristicã sinapselor electrice ºi
2
parþial celor chimice; mesajul se transmite nemodificat, sincron a
la un numãr mare de elemente postsinaptice. 3
Sistemul nervos este atât principala componentã integratoare Alcãtuirea sinapsei ºi mecanismul
transmiterii sinaptice: 1 segment presinaptic;
a organismului cu mediul, cât ºi a sistemelor de organe în cadrul 2 sinteza enzimelor; 3 sinteza precursorilor
organismului; are rolul de a primi ºi de a transmite mesaje, neurotransmiþãtorilor (mediator chimic);
integrând individul biologic în mediul sãu de viaþã ºi coordonând 4 vezicule; 5 enzime care degradeazã
activitatea tuturor organelor interne. Sistemul nervos prezintã o mediatorul chimic neutilizat; 6 receptor
propriu (presinaptic); 7 fantã sinapticã;
porþiune centralã (sistemul nervos central) ºi o porþiune perifericã 8 receptor postsinaptic; 9 segment post-
(sistemul nervos periferic). La nivelul sistemului nervos central sinaptic; a sinteza mediatorului chimic
dintr-un precursor sub influenþa enzimelor
sunt localizaþi centri de corelaþie ºi coordonare a mesajelor specifice; b stocarea moleculelor mediator
transmise de la periferia organismului cãtre organele efectoare, chimic în veziculele din butonii terminali ai
prin intermediul sistemului nervos periferic. axonului; c moleculele de mediator chimic
Indiferent de gradul sãu de organizare, sistemul nervos are neînglobate în vezicule sunt degradate de
enzime; d ajungerea potenþialului de acþiune
la baza fiziologiei sale actul reflex sau reflexul. Reflexul este la capãtul axonului neuronului presinaptic
procesul fiziologic de rãspuns la acþiunea unui stimul ºi are ca determinã fuzionarea veziculelor cu mediator
substrat material arcul reflex. chimic cu membrana presinapticã; e spargerea
veziculelor ºi eliberarea mediatorului în fanta
Arcul reflex este constituit din: sinapticã; f difuziunea mediatorului în fanta
componenta aferentã formatã din receptor ºi calea aferentã sinapticã ºi cuplarea moleculelor cu receptorii
de transmitere a mesajului; din membrana postsinapticã; g inactivarea
enzimaticã a mediatorului chimic imediat dupã
centrul nervos; depolarizarea membranei postsinaptice.
85
Rãdãcinã posterioarã componenta eferentã formatã din calea eferentã de
2 6
1 transmitere a mesajului ºi efector.
Organismul este supus în permanenþã unui flux de informaþii.
Arc reflex
Acestea sunt conþinute în natura variatã a stimulilor care pãtrund
Stimul Receptor
Efector în organism la nivelul receptorilor. De la aceºtia, informaþia
5
Rãdãcinã
ajunge pe calea aferentã la un centru de comandã (centrul nervos)
4 3
anterioarã care prelucreazã informaþia, dupã care o transmite pe o cale
eferentã la organul efector (organul de execuþie). Valoarea
Arc reflex: 1 pasul 1: aplicarea rãspunsului efectorului este comunicatã centrului pe o cale inversã,
stimulului, activarea receptorului, generarea numitã conexiune inversã (feedback). În felul acesta rãspunsul
potenþialului de acþiune; 2 pasul 2:
transmiterea potenþialului de acþiune de-a poate fi comparat cu comanda primitã ºi dacã el nu corespunde
lungul neuronului senzitiv; 3 pasul 3: cu necesitãþile sistemului centrul dã o nouã comandã.
procesarea informaþiei în centrul nervos din
substanþa cenuºie medularã; 4 pasul 4:
transmiterea potenþialului de acþiune de-a
lungul neuronului motor; 5 pasul 5:
realizarea comenzii (efectuarea rãspunsului
adecvat informaþiei recepþionate); 6 con- Receptorii sunt celule specializate în detectarea unor stimuli
ducerea influxului nervos, ascendent spre
cortexul senzitiv. specifici (tact, presiune, cãldurã, luminã etc.), acþionând ca
traductori biologici; ei transformã o formã de energie a stimulului
(pentru care ei sunt sensibili, specializaþi) în impuls nervos care se autopropagã
de-a lungul cãilor nervoase aferente, sub forma potenþialului de acþiune.
Impulsul nervos este echivalentul universal în care este convertitã toatã
informaþia senzitivo-senzorialã, astfel cã în etajele de prelucrare, sistemul
nervos lucreazã numai cu semnale asemãnãtoare din punct de vedere fizic,
indiferent de natura cauzei primare care le-a produs.
Calea aferentã este reprezentatã de fibrele nervoase aferente centrului
nervos care transmit mesajele informaþionale cãtre aceºtia de la receptori;
mesajul este codificat în funcþie de calitate, intensitate, desfãºurare temporalã
ºi distribuþie spaþialã.
Impulsurile nervoase senzitive ajunse la diferite niveluri ale sistemului
nervos central, în funcþie de importanþa lor biologicã, vor fi analizate ºi
prelucrate, transformate în senzaþii corespunzãtoare ºi se vor elabora mesaje
efectoare.
Centrii nervoºi sunt grupãri de neuroni interconectaþi sinaptic cu roluri
esenþiale în desfãºurarea unor reflexe, comportamente, prelucrarea mesajelor
senzoriale, emiterea unor mesaje, comenzi ºi realizarea unor activitãþi asociative.
Neuronii din centrii nervoºi pot fi: senzitivi, motori ºi de asociaþie, alcãtuind
în mod corespunzãtor centrii nervoºi senzitivi, motori ºi de asociaþie. Centrii
nervoºi sunt dispuºi în substanþa cenuºie a sistemului nervos central.
Proprietãþile fiziologice ale centrilor nervoºi sunt:
excitabilitatea care poate fi directã, realizatã de cãtre impulsurile
nervoase de la receptori ajunse la centri pe calea aferentã; indirectã, determinatã
de variaþii ale parametrilor mediului intern; endogenã, spontanã, derulatã în
absenþa vreunui stimul caracteristic din mediu (proprietatea de automatism
a centrilor respiratori, de exemplu);
conductibilitatea care poate fi unilateralã (neuron senzitiv neuron
motor), întârziatã (datoritã sinapselor chimice, în special), decremenþialã
(din cauza numãrului mare de sinapse din centru este posibilã diminuarea
intensitãþii impulsurilor nervoase);
86
asigurã facilitarea transmiterii: impulsul transmis creeazã condiþii
favorabile transmiterii impulsurilor ulterioare (mecanismul constã în
intensificarea sintezei de mediator chimic la primul impuls);
asigurã recrutarea: antrenarea unui numãr din ce în ce mai mare de
neuroni dintr-un centru (pe mãsura repetãrii stimulilor);
asigurã potenþarea posttetanicã: starea de facilitare menþinutã dupã
stimularea unui centru;
admit sumaþia temporalã: aplicarea repetatã a unui stimul subliminal,
atinge pragul critic ºi poate descãrca potenþialul de acþiune;
admit sumaþia spaþialã: aplicarea simultanã a mai multor stimuli
subliminali la nivelul mai multor receptori din cadrul aceluiaºi câmp recep-
tor, poate descãrca potenþial de acþiune;
admit postdescãrcarea: continuarea descãrcãrii de mesaje nervoase
de cãtre centrul nervos ºi dupã încetarea excitãrii componentei aferente; un
exemplu de postdescãrcare foarte mare îl constituie circuitele reverberante
(lanþuri neuronale închise);
convergenþa: la un centru sosesc mesaje pe mai multe cãi aferente;
existã posibilitatea ca nu toþi neuronii din centru sã primeascã toate informaþiile,
ci doar o parte dintre ei care vor alcãtui zona de convergenþã cu rol de
facilitare;
tonusul: starea de uºoarã excitaþie permanentã a centrilor nervoºi,
modulabilã între anumite limite;
iradierea: datoritã interconexiunilor dintre centri nervoºi, excitaþia cu
intensitatea adecvatã trece de la un centru la altul (cu cât intensitatea
excitantului este mai mare cu atât amplitudinea rãspunsului este mai mare);
coordonarea: centrii nervoºi care contribuie la efectuarea aceleiaºi
activitãþi alcãtuiesc centrii aliaþi, sinergici;
dominanþa: în cazul în care sunt excitaþi mai mulþi centri nealiaþi,
atunci centrul cel mai puternic excitat are o acþiune dominantã asupra celorlalþi,
atât prin inhibarea lor, cât ºi prin amplificarea sa;
inhibiþia perifericã (SN periferic) sau centralã (SNC) este fenomenul
opus excitaþiei;
inducþia: provocarea de cãtre o stare de excitaþie a unei stãri de
inhibiþie inducþie negativã sau invers inducþie pozitivã;
reflectarea: la nivelul centrilor nervoºi are loc un proces de reflectare
a impulsurilor aferente ºi de la nivelul acestora pornesc mesajele efectoare
corespunzãtoare activãrii efectorilor.
În centrii nervoºi se închid:
reflexele înãscute (necondiþionate): reacþii simple, prompte, imediate
la acþiunea stimulilor (de exemplu, clipit);
reflexele dobândite (condiþionate): învãþate în cursul vieþii, ca urmare
a solicitãrilor informaþionale de diverse naturi.
Calea eferentã este reprezentatã de fibrele nevoase efeernte centrului
reflex (nervos) care transportã mesajele efectoare cãtre efectori, determinând
funcþionarea specificã a acestora.
Efectorii sunt muºchii contracþie, relaxare, ºi glandele elaborare ºi
descãrcare a produsului de secreþie (exocrinã ºi endocrinã).
87
Scurtã cãlãtorie a informaþiei prin
computer
Toate informaþiile (cuvinte, imagini, numere) sunt manipulate ºi stocate
în computer sub formã de numere binare. În sistemul numeric binar existã
numai doi digiþi: 0 ºi 1. Toate informaþiile trebuie sã fie combinaþii diferite
ale acestor digiþi.
Spre a stabili similitudinea între funcþionarea sistemului nervos ºi com-
Aºa aratã componentele unui
computer. puter vom încerca sã parcurgem drumul informaþiei provenite de la apãsarea
unei taste, pânã la apariþia ei sub formã graficã pe monitor. Apãsarea tastei
A, spre exemplu, modificã intensitatea curentului electric stabilit prin circuitul
asociat acestei taste. Un microprocesor inclus în tastaturã se anexeazã în
permanenþã circuitelor care conduc spre taste pentru a detecta variaþiile de
curent. El poate preciza când o anumitã tastã a fost apãsatã ºi când a fost
eliberatã. Fiecare tastã are un set unic de coduri de identificare, chiar dacã
ele par a fi identice.
Aºa aratã ceea ce se gãseºte
sub taste. Ulterior, procesul genereazã codul de scanare, un numãr pe care el îl va
stoca în memoria tampon a tastaturii, apoi îl va încãrca într-o conexiune
prin port, unde el poate fi citit de sistemul de intrare/ieºire de bazã (BIOS)
al calculatorului. BIOS-ul va anunþa tastatura sã ºteargã codul de scanare
din memoria tampon, apoi va traduce respectivul cod de scanare într-un cod
ASCII, care poate reprezenta un caracter sau un cod de cheie special. În cod
ASCII, litera A majusculã este reprezentatã de numãrul 65.
Tastatura este un dispozitiv de intrare prin intermediul cãruia putem
Aºa aratã interiorul tastaturii. comunica cu computerul. Atunci când apãsarea tastei A ia sfârºit, o serie de
biþi de informaþie încep cãlãtoria prin sistemul de autostrãzi, numite magistrale.
Magistrala asigurã transportul datelor între procesor, memorie ºi restul
componentelor. Ea constã dintr-o mulþime de circuite electrice minuscule,
care se numesc trasee, tipãrite pe ambele feþe ale plãcii de bazã, împreunã
cu niºte microcipuri grupate ºi sloturi în care se conecteazã plãcile de
extensie (memorie, placã video, placã audio). În computer se gãsesc în
afarã de magistrala descrisã, a plãcii de bazã, magistralele pentru procesor,
pentru memorie, magistrala serialã universalã etc.
Continuãm drumul spre monitor. Vom ajunge la microprocesor unitatea
Magistrale de date auto- centralã de prelucrare creierul electronic. Se poate spune cã restul
strãzile din computer. componentelor, precum memoria RAM, discurile, monitorul, existã pentru a
reduce distanþa dintre noi, utilizatorii, ºi procesor. Practic, informaþia introdusã
în sistem prin intermediul tastaturii sau al mouse-ului este iniþial transformatã
în semnal electric (analogic), apoi convertitã în semnal digital (pulsuri de
curent) care este transmis microprocesorului prin intermediul magistralei.
Conversia analog-digital se face în dispozitivele de intrare, dupã cum aþi
constatat la microprocesorul tastaturii, iar conversia digital-analog la
dispozitivele de ieºire: monitor, boxe etc.
Imaginaþi-vã microprocesorul ca pe o colecþie imensã de comutatoare,
de fapt o mulþime de tranzistori fixaþi pe o bucatã de siliciu. Ei se pot afla
fizic în douã stãri: deschis sau închis. Imaginaþi-vã cã fiecare dintre ei
comandã aprinderea câte unui led. Utilizând un panou mare cu multe astfel
de leduri comandate de tranzistori aþi putea scrie sau desena imagini. Utilizând
Placa de bazã cu sloturile
de extensie ºi circuitele inte- acelaºi tip de comutatoare se pot face ºi operaþii matematice în sistem binar.
grate. Un tranzistor deschis (dezactivat), prin care nu trece curent, reprezintã un
88
0, iar un tranzistor închis care permite trecerea unui puls de curent, reprezintã
un 1. Curentul care trece printr-un tranzistor ar putea controla funcþionarea
altui tranzistor, dând naºtere unui aranjament numit poartã logicã.
Ansamblul de porþi logice executã instrucþiunile care au fost solicitate.
Acum va interveni memoria RAM (Random Access Memory). Orice activitate
ar executa computerul, el trebuie sã-ºi transfere programe de pe harddisk în
memoria RAM. Înainte ca aceste programe sã poatã utiliza procesorul pentru
a manipula datele, documentul sau fiºierul care va conþine litera A trebuie Procesor.
sã fie stocat, cel puþin momentan, în memoria RAM. Cipul de memorie
RAM primeºte semnale electrice de la sistemul de operare. Fiecare linie de
adresã identificã locaþia de pe cip unde pot fi stocate date. Pulsul electric
va activa un tranzistor conectat la o linie de date din fiecare locaþie de
memorie a cipului RAM, care va încãrca un condensator. La oprirea
calculatorului toate condensatoarele se vor descãrca. Fiecare condensator
descãrcat reprezintã un bit de 0, iar cei încãrcaþi, biþi de 1. Când se doreºte
citirea memoriei, un alt semnal electric este trimis la linia de adresã pentru Faþa interioarã a procesorului.
a comanda descãrcarea condensatoarelor ºi generarea de pulsuri electrice
interpretate ca fiind 1. Combinaþia de 1 ºi 0 din cele opt linii de date
formeazã un byte (octet) de date.
Sã continuãm cãlãtoria! Dupã ce a trecut prin memorie ºi procesor,
A-ul nostru se îndreaptã spre dispozitivul de ieºire numit monitor. Aici
existã un convertor digital-analogic pentru semnalele venite de la sistemul
de operare sau de la programele de aplicaþii, în cazul nostru Word-ul.
Monitoarele au câte trei astfel de convertoare, câte unul pentru fiecare Poarta logicã.
dintre culorile primare: roºu, verde, albastru.
Acesta a fost drumul parcurs de litera A, de la tastaturã la monitor,
explicat fãrã a intra în prea multe detalii tehnice!
stocare a informaþiei
Analogia dintre creierul uman ºi computer poate continua. Nu doar la
nivelul transmisiei informaþiei, ci ºi al stocãrii ºi prelucrãrii sale. Acest
subiect este controversat: unii autori considerã cã totul se rezumã doar la
2
existenþa similitudinilor, alþii sunt de acord cã funcþionarea creierelor electronice 1
s-a inspirat din anatomia ºi fiziologia sistemului nervos central. Noi vom
3
analiza modul în care creierul uman ºi sistemele computerizate stocheazã
informaþia.
Evident, elementele lor componente au numãr ºi volum diferit.
4
Creierul uman conþine 10 10 neuroni cu dimensiuni microscopice, iar 5
calculatoarele electronice conþin 10 4 elemente funcþionale cu dimensiuni
mult mai mari.
O altã diferenþã semnificativã ar fi faptul cã procesele nervoase sunt
Creierul uman: 1 lob fron-
complexe, iar cele care au loc în computere sunt procese fizice simple. tal; 2 lob parietal; 3 lob
Neuronii au capacitatea de a stoca mesaje ºi combinaþii de mesaje. occipital; 4 cerebel; 5 lob
Acestea pãtrund în neuron prin sinapsele axo-somatice (axo-dendritice) ºi temporal.
pãrãsesc pericarionul pe calea axonicã. Fluxul de transmitere a informaþiei
prin neuroni este estimat a fi de 1000 biþi/s. Creierul uman dispune de
89
aproximativ 1,4 · 10 10 neuroni, care ar putea înmagazina în cursul unei vieþi
medii circa 109 1011 biþi. Practic, fiecare neuron ar putea reþine o informaþie
de 1 bit. Informaþiile reþinute în creier provin din moºtenirea geneticã, pe
de o parte ºi din procesul de învãþare ºi de instruire, pe de altã parte.
În ceea ce priveºte stocarea la nivelul celulelor nervoase, nu se cunoaºte
cu exactitate mecanismul. S-au detectat la nivelul neocortexului atât memorie
circulantã cu transmisie în grup de relee, prin circuite de repetitori, cât
Analogia între computer ºi ºi memorie fixã cu imprimare ºi substrat gen discul magnetic.
sistemul nervos uman poate Impulsurile nervoase ce reprezintã codificarea mesajelor primite de la
continua. receptori sunt reþinute în creier la nivelul circuitelor reverberante. Existã
însã ºi alte mecanisme de stocare. Omul nu-ºi pierde memoria dupã o anestezie
totalã care opreºte temporar activitatea bioelectricã a creierului, blocând ºi
funcþionarea circuitelor reverberante.
Persistenþa unor mesaje în circuitele reverberante faciliteazã o acþiune
durabilã în substratul biochimic al memoriei. Existenþa acestui substrat este
doveditã de faptul cã memoria se poate modifica sub acþiunea substanþelor
toxice, precum alcoolul, nicotina etc.
Se pare cã memoria fixã este asiguratã de acizii nucleici care pot stoca
informaþia, dupã modelul de codificare a informaþiei genetice. S-a emis
chiar ipoteza producerii unei forme de ARN care prin proteinele sintetizate
Neuron multipolar.
asigurã bazele moleculare ale memoriei.
Hyden (1959) a fost primul care a susþinut cã stocarea ºi revocarea
informaþiei se datoresc formãrii unui ARN specific, ca urmare a excitãrii
neuronului. Formarea ARN-ului nou în timpul învãþãrii este demonstratã ºi
de faptul cã inhibiþia sintezei de ARN prin utilizarea antibioticului Actino-
micina D provoacã tulburarea memoriei.
Dintre macromoleculele care se presupune cã ar participa în cadrul
mecanismelor învãþãrii ºi memoriei, proteinele par a îndeplini condiþiile
unor asemenea substanþe efectoare.
Roy John (1967) a emis o ipotezã conform cãreia impulsurile nervoase
activeazã pãrþi inactive, represate ale genomului. În consecinþã, în structurile
nervoase implicate, se realizeazã sinteza unor proteine specifice, prin
intermediul ARN caracteristic. Aceste noi proteine faciliteazã transmiterea
sinapticã, inducând sinteza unei cantitãþi crescute de mediator chimic sau
modificând proprietãþile membranelor sinaptice. În acest mod la nivelul
creierului se poate naºte un numãr enorm de circuite neuronale specializate.
Prin aceste circuite informaþia este vehiculatã ºi adusã în lumina conºtiinþei.
Acid ribonucleic.
Modele electronice de stocare a
informaþiei
Problema stocãrii informaþiilor pentru accesarea lor ulterioarã este veche
de când lumea. Era computerelor a adus ca soluþii dispozitive de stocare pe
care mulþi dintre noi le utilizãm zilnic.
Hard Disk-ul HD (discul fix) este un disc magnetic pe care se pot
stoca date/informaþii cu vitezã de lucru mare ºi cu capacitate de stocare
peste 3Gb. Caracteristicile care diferenþiazã HD-rile sunt:
Hard-discul magnetic. timpul de acces la date, timpul de acces la un sector (65 la 85 ms);
cu cât viteza de rotaþie este mai mare, cu atât timpul de acces este mai mic;
90
viteza de transmisie a datelor, cantitatea de informaþii citite ºi transmise
într-o secundã.
Hard disk-ul extern (HD-extern) care poate fi detaºat de calculator,
fãrã a necesita demontarea.
CD-ROM (Compact Disk-Read Only Memory), disc ce permite stocarea
unei mari cantitãþi de date (peste 650Mb). Datele se inscripþioneazã optic ºi
nu mai pot fi ºterse sau modificate. Din punctul de vedere al posibilitãþii de
imprimare existã douã categorii: CD-R imprimabile o singurã datã ºi CD-RW
imprimabile de mai multe ori.
Disc ZIP cu capacitate de memorare de 100-300Mb.
Disc JAZ cu capacitate de memorare de pânã la 1 Gb.
Floppy-disk (discheta) disc magnetic flexibil, portabil cu capacitate
micã (1,44Mb), timp de acces mare, datele nu se pãstreazã un timp prea
CD-ul.
îndelungat. Pentru a se putea folosi trebuie formatatã, astfel încât sã devinã
compatibilã cu sistemul de operare utilizat. Prin formatare se ºterg toate
informaþiile de pe dischetã, se testeazã ºi se marcheazã zonele defecte. Printre
avantajele utilizãrii dischetelor se numãrã: costul de achiziþie redus ºi prezenþa
relativ frecventã a unitãþilor floppy pe computere. Ca dezavantaje ar fi
capacitatea de stocare micã ºi fiabilitatea redusã.
Utilizarea din ce în ce mai frecventã a aplicaþiilor multimedia care
conþin text, graficã, video, sunet, animaþie, filme etc., a impus necesitatea
apariþiei unor medii de stocare portabile, cu capacitate mai mare decât CD-urile.
Astfel, în luna martie 1997 a fost lansat DVD-ul sau Digital Versatile Disk,
dispozitiv foarte asemãnãtor CD-ului, dar cu performanþe superioare. Astfel, Discheta.
ar putea stoca cam opt ore de muzicã pe o singurã faþã în sistem Dolby
Digital (standard utilizat pentru codificarea audio a informaþiei). Monofaþã, monostrat (4,7GB)
DVD playerele sunt compatibile cu CD-urile audio. Pe DVD-uri se pot
înregistra mai multe coloane sonore ceea ce face posibilã subtitrarea în mai
multe limbi sau chiar dublarea lor. Monofaþã, dublu strat (8,5GB)
91
Virus informatic disfuncþie
informaticã a sistemului
Dezvoltarea lumii electronice a adus cu sine necesitatea protejãrii
datelor. Oamenii au fost capabili sã creeze computerele ºi Internetul, dar
printre noi existã ºi personaje negative care utilizeazã aceste creaþii spre
a face rãu. Aºa s-au nãscut viruºii informatici: programe create cu scopuri
distructive care au proprietatea de a se extinde ºi a ca face sistemul de
operare sã funcþioneze necorespunzãtor.
Viruºii informatici constau din seturi de instrucþiuni care se ataºeazã
singure unui program sau sectorului de boot al hard-discului. Pot ataca
fiºierele tip text sau componentele hard ale computerelor. Ei pãtrund în
calculator odatã cu programele descãrcate de pe Internet, prin e-mail sau
Viruºi informatici pro- prin intermediul dischetelor, CD-urilor, memory-stick-urilor.
grame distructive.
Din lupta împotriva viruºilor s-a nãscut domeniul intitulat: Securitatea
informaþiei.
Cum este mult mai uºor sã previi decât sã tratezi, cea mai simplã metodã
de a proteja un computer este utilizarea unui antivirus. El are menirea de
a descoperi eventualele atacuri spre a stopa pãtrunderea viruºilor în calcu-
lator sau de a elimina eventualii viruºi care au reuºit sã intre în sistem!
Politica de securitate presupune urmãtoarele activitãþi obligatorii:
scanarea regulatã a tuturor fiºierelor din computer;
actualizarea programelor antivirus;
scanarea dischetelor, a CD-urilor înainte de introducerea în calculator;
Securitatea informaþiei. scanarea fiºierelor primite prin e-mail;
evitarea rulãrii programelor cu provenieneþã necunoscutã;
utilizarea funcþiei macro-disable disponibilã în aplicaþiile moderne.
93
Capitolul 3. Teori i ale
unificãrii
Ce este
subconºtientul? Întreaga cunoaºtere plu-
Dar inconºtientul? teºte pe o mare fãrã fund.
Trãsãtura distinctivã a
Oare percepþiile evoluþiei viitoare va fi
noastre sunt tocmai unificarea ºtiinþei,
corecte? depãºirea graniþelor istori-
ce dintre diferitele disci-
pline speciale.
(Werner Heisenberg)
Conºtiinþa
Activitate de evaluare
Analizaþi urmãtoarele trei afirmaþii, folosind cunoºtinþele voastre de
psihologie din clasa a X-a.
Conºtiinþa este o sintezã creatoare, o integrare de fenomene psihice
care prin ele însele nu sunt conºtiente, iar unele nici nu devin conºtiente,
dar contribuie la conºtiinþã, sunt un suport al acesteia. (Wundt)
Memoria stã la baza conºtiinþei. (Bergson)
Raport informaþional Imaginaþia este o extensie a câmpului de conºtiinþã. (Sartre)
mijlocit prin cunoºtin-
þe prealabile Dupã cum aratã ºi etimologia cuvântului con-ºtiinþã, con-science,
so-znanie actul conºtient constituie procesarea unor informaþii de care
subiectul dispune în vederea descifrãrii, înþelegerii, interpretãrii unui nou
obiect sau fenomen întâlnit. Subiectul îºi dã seama de acesta (obiect, persoanã,
situaþie) ºi îl reproduce în subiectivitatea sa sub formã de imagini, noþiuni,
impresii. În virtutea experienþei anterioare obiectul are un ecou informaþional
ºi imediat îºi dã seama ce reprezintã. Chiar ºi atunci când obiectul este nou,
reuºeºte prin comparare, analizã, discernere sã-i identifice mãcar o parte
din trãsãturi ºi astfel sã-l conºtientizeze.
Etimologia cuvântului identificã doar un aspect al conºtiinþei
conºtientizarea stimulilor interni ºi externi , dar ignorã faptul cã o altã
funcþie a conºtiinþei este aceea de planificare, iniþiere ºi conducere a acþiunilor
noastre. Fie cã planul este simplu ºi realizat repede (copierea temei în pauzã)
96
sau complex ºi de lungã duratã (pregãtirea pentru o carierã) acþiunile noastre
trebuie sã fie conduse ºi organizate în acord cu evenimentele din jur. Conºtiinþa
este anticipativã, evenimentele care nu s-au produs încã pot fi reprezentate în Planificare
conºtiinþã. Putem lua în calcul scenarii alternative, putem face alegeri ºi Anticipare
prin aceasta deosebirea dintre om ºi animal devine tranºantã, ireductibilã. Transformare
Intenþionalitatea ºi voinþa îºi manifestã prezenþa orientând conºtiinþa
spre scopuri ºi antrenând eforturi voluntare în situaþii dificile. Sub raport
energetic, conºtiinþa este susþinutã de motive ºi emoþii, ºi implicã dimensiuni
afective ºi general motivaþionale.
Activitate de evaluare
Descrieþi o situaþie dificilã în care v-aþi aflat, trãirile, sentimentele ºi
soluþia gãsitã. Arãtaþi modul în care aþi luat deciziile ºi motivele care
v-au condus la acea decizie sau soluþie.
Conºtiinþa reflexivã, specific umanã, are o structurã logico-verbalã: tot
ceea ce este conºtient se conformeazã normelor logice ce permit accesul la
esenþial, general sau categorial. Psihologii susþin cã având o structurã verbalã
în conºtiinþã existã o strânsã legãturã între planul gramatical ºi semantic.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã paºii antrenaþi în învãþarea unei limbi strãine. Arãtaþi
condiþiile necesare învãþãrii acelei limbi pentru exprimarea unei idei simple
(de exemplu, denumirea unui obiect uzual) ºi apoi pentru o idee complexã
(de exemplu, exprimarea unei opinii morale).
Câmpul de conºtiinþã presupune suprapunerea peste câmpul perceptiv a
unui câmp semantic (semnificaþii antrenate de denumiri), ceea ce permite, Integrare verbalã ºi
o tematizare selectivã cu anumite focalizãri. corelarea cu noþiunea
(Rubinstein)
Activitate de evaluare
Coordonare de semni-
Descrieþi experienþa voastrã dintr-o orã de curs în care tematica
ficaþii
prezentatã vã interesa, dar câmpul vostru de conºtiinþã era întrerupt de
(Piaget)
gãlãgia iscatã de unii colegi. Ce calitate trebuie sã aibã atenþia voastrã
pentru a recepta corect mesajele primite?
Conºtiinþa are un caracter procesual, ea se realizeazã prin conºtientizarea
ce se produce în punctele sale cheie, prin salturi sau efecte ale stãrilor de
conºtiinþã. Starea de conºtiinþã este o iluminare bruscã, subiectul îºi dã
seama subit de ceva prin apariþia unei corelaþii între fenomene ºi ele capãtã
semnificaþie.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã momentul când v-a picat fisa în timpul unei ore de
curs sau a învãþãrii individuale acasã.
Dacã psihicul uman este, în fapt, un ansamblu de funcþii ºi procese
psihice senzoriale (senzaþii, percepþii, reprezentãri), cognitive (gândire,
memorie, limbaj, imaginaþie) ºi reglatorii (motivaþii, afectivitate, voinþã) ce Jean Piaget
(18961980), filosof, socio-
se aflã în interacþiune ºi sunt dispuse ierarhic, conºtiinþa este expresia log ºi psiholog elveþian.
activitãþii întregului sistem psihic pentru cã toate funcþiile participã la
conºtiinþã. Conºtiinþa este o sintezã, o integrare de fenomene psihice care
97
Concluzii prin ele însele nu sunt conºtiente, iar unele dintre ele nici nu devin
conºtiente, dar contribuie la conºtienþã, sunt un suport al acesteia.
Mecanisme
informaþionale Mecanisme
de prelucrare stimulator
superioarã energizante
Gândirea Motivaþie
Memoria Afectivitate
Imaginaþia Mecanismul cel mai înalt ºi
integrator
Personalitatea umanã
Somnul ºi visele
Se spune cã o persoanã trãieºte o stare modificatã de conºtiinþã atunci
când funcþionarea sa mentalã pare schimbatã sau ieºitã din comun. Unele
stãri modificate de conºtiinþã, ca somnul ºi visele, sunt trãite de toatã lumea,
Stãri modificate de altele apar în condiþii speciale, ca meditaþia, hipnoza sau drogurile.
conºtiinþã: Deºi la prima vedere somnul pare sã aibã puþine în comun cu starea de
somn veghe, între cele douã fenomene existã similitudini. În starea de vis gândim,
vise deºi tipul de raþionament este foarte diferit de cele realizate în starea de
hipnozã veghe; ne putem aminti unele vise aºa cum ne amintim evenimente din
meditaþie starea de veghe ºi nu suntem în întregime insensibili la mediul înconjurãtor
(ceasul deºteptãtor ºi scâncetul copilului pentru pãrinþi).
Fazele somnului
Cercetãrile psihologilor începute în anii 30 au dus la descoperirea unor
tehnici de mãsurare a profunzimii somnului ºi la stabilirea momentelor când
apar visele. Aceste cercetãri mãsoarã schimbãrile electrice la nivelul scalpului
ºi miºcãrile oculare care apar în timpul viselor. Înregistrarea graficã a
5 stadii ale somnului schimbãrilor electrice ºi a undelor cerebrale se numeºte electroencefalogramã
REM (sau somn para- (EEG). Undele cerebrale înregistrate atestã existenþa a 5 stadii ale somnului:
doxal) patru de profunzimi diferite ºi un al cincilea cunoscut sub numele de somn
cu miºcãri oculare rapide REM Rapid Eye Movement. Când o persoanã
închide ochii ºi se relaxeazã, undele cerebrale caracteristice sunt numite
alfa (812 hertzi/cicli pe secundã). Când individul adoarme, undele cerebrale
devin mai puþin regulate ºi scad în amplitudine. Faza a doua este caracterizatã
de apariþia unor fuse ºi de o creºtere ºi scãdere bruscã, ºi ocazionalã a
amplitudinii EEG (numitã complex K). Fazele 3 ºi 4, caracteristice pentru
98
un somn profund, sunt marcate de unde lente, cunoscute sub numele de
unde delta. unde β
stadiu este cunoscut sub numele de somn REM, iar celelalte patru stadii sub stadiul 3
numele de somn non-REM (NREM). Stadiul 4 al stãrii de somn este cel mai
stadiul 4
relaxant ºi apar undele cele mai regulate ºi mai adânci. Aceasta se coreleazã
cu afirmaþia subiectului cã dormea foarte adânc ºi s-a trezit cu greu. Pe de
altã parte, indivizii care se aflau în stadiul 2 au afirmat cã dormeau iepureºte
Starea de veghe (relaxat
ºi le-a fost foarte uºor sã se trezeascã. ºi cu ochii închiºi) este
În timpul unei nopþi obiºnuite majoritatea oamenilor trece prin cinci sau caracterizatã de unde alfa.
ºase cicluri succesive de somn. În primele douã cicluri se trece treptat de Stadiul 1 este o tranziþie de
la veghe la stadiile de somn
la nivelul 1 la nivelul 4. Observaþi din figura alãturatã cã stadiile mai profund. Stadiul 2 este definit
profunde (3 ºi 4) au apãrut în prima parte a nopþii, iar cea mai mare parte de prezenþa fusurilor ºi a
a somnului REM în ultima parte. Acesta este pattern-ul tipic: stadiile profunde complexelor K (creºteri ºi
scãderi bruºte ale undelor
tind sã disparã în a doua jumãtate a nopþii, pe când faza REM se repetã
cerebrale). Stadiile 3 ºi 4 sunt
periodic. De obicei, existã patru sau cinci perioade REM distincte pe parcursul marcate de prezenþa undelor
unei nopþi de 8 ore. delta în proporþii diferite (mai
În timpul somnului NREM miºcãrile oculare sunt absente, ritmul car- numeroase în stadiul 4 decât
în 3).
diac ºi respirator scade considerabil, muºchii sunt relaxaþi ºi metabolismul
cerebral se reduce. Dimpotrivã, în timpul somnului REM ritmul cardiac ºi
Stare
metabolismul creierului cresc comparativ cu starea de veghe. Somnul NREM de
este caracterizat de un corp foarte relaxat, în timp ce somnul REM este veghe
REM
caracterizat de un creier care pare foarte treaz, într-un corp virtual paralizat,
creierul fiind izolat în mare parte de canalele sale senzoriale ºi motorii.
Trecerea de la veghe la somn ºi durata acestora pe parcursul unei zile
poartã numele de ritmuri circadiene (circa aproximativ, dies zi).
Aproximativ 90% dintre adulþi dorm între 6 ºi 9 ore pe noapte, cei mai
mulþi dormind între 7½ ºi 8 ore pe noapte. Studiile fãcute pe eºantioane de
studenþi au arãtat cã între 20% ºi 40% trag câte un pui de somn în timpul O persoanã tânãrã a
zilei, dacã rãmân în urmã cu somnul. parcurs succestiv stadiile 1-4
Ritmurile circadiene, numite ºi ritmuri diurne, sunt controlate de ceasul în prima orã de somn. Durata
somnului REM creºte în ul-
biologic intern: de exemplu, expunerea la luminã semnaleazã creierului tima parte a nopþii, iar stadiile
reducerea secreþiei de melatoninã, un hormn care induce somnul. S-au fãcut 3 ºi 4 dispar.
experimente cerându-le subiecþilor sã trãiascã o perioadã de timp într-un
mediu în care nu existau posibilitãþi de apreciere a duratelor (camere închise, Ritm circadian
lipsite de luminã sau alþi stimuli externi). Deºi ciclurile urmate de aceºti
subiecþi au fost de 25 de ore, ei ºi-au pãstrat pattern-ul general al perioadelor
active ºi pasive. Probleme legate de ritmurile diurne le-au prezentat oamenii
care lucreazã în ture. Cei care lucreazã constant o perioadã lungã în tura de
noapte au constatat cã la ei se inverseazã ritmurile diurne cu cele nocturne
ºi cã sunt mai activi când alþi oameni dorm. Cele mai dificile tipuri de
program sunt cele în care individul lucreazã douã sãptãmâni într-o turã, alte
douã într-o altã turã ºi urmãtoarele douã într-o a treia turã. Cu un astfel de
99
program corpul începe sã se acomodeze la noul orar, pentru ca apoi sã-l
modifice din nou, ceea ce genereazã stres ºi ineficienþa persoanelor în cauzã.
Decalajul de fus orar în cazul deplasãrii de pe un meridian pe altul
conduce pe individul în cauzã la stãri de obosealã, migrene. Problema
decalajului de fus orar nu este legatã de durata somnului, ci, mai curând,
de adaptarea la noul fus orar care dureazã aproape douãsprezece zile.
Au fost elaborate diverse teorii în ceea ce priveºte motivele pentru care
visãm. Una dintre cele mai celebre teorii aparþine lui Freud: Orice vis este
Funcþiile visului
realizarea unei dorinþe. Dar aceastã dorinþã este întotdeauna mai mult sau
conºtient
mai puþin deghizatã. Visul aratã, dupã Freud, faptul cã inconºtientul cu
subconºtient
ajutorul preconºtientului este capabil de operaþii de transpunere ºi deghizare,
adesea foarte complexe. Prin acestea visul constituie, pentru Freud, calea
inconºtient
privilegiatã, calea regalã, pentru a accede la cunoaºterea mecanismului
inconºtientului ºi pentru a dovedi indiscutabil existenþa lui. Interpretarea
unui vis va consta în trecerea de la conþinutul manifest la ideile latente.
Descrierea psihicului Freud analizeazã simbolismul visului. El crede cã mecanismele esenþiale ale
uman de cãtre Freud.
deghizãrii sunt urmãtoarele: visul condenseazã mai multe evenimente în
unul singur ºi deplaseazã sarcina emoþionalã a unei idei asupra altei idei.
Descifrarea visului se aseamãnã cu cea a unei limbi. Se descompune povestirea
în diferitele sale elemente constitutive, apoi se încearcã sã se gãseascã
amintiri, idei, reprezentãri, comparaþii care se asociazã în mod liber cu
fiecare dintre termenii visului. Aceasta este tehnica asociaþiilor libere.
Freud ºi-a fondat o mare parte din teoria sa psihanaliticã pe interpretarea
viselor. În teoria sa despre personalitate el a înfãþiºat mintea ca pe un aisberg
În timpul somnului REM cu o singurã parte eul, la nivel conºtient, ºi celelalte douã pãrþi sinele ºi
creierul devine foarte activ supraeul îngropate în inconºtient.
ºi conºtientul observã o
micã parte din modificãrile
Deoarece sinele ºi supraeul se manifestã continuu prin solicitãri care
ºi restructurãrile informa- încearcã sã ajungã la eu, acesta trebuie sã se autoprotejeze. Exigenþele
þionale care au loc. Creierul sinelui ºi ale supraeului sunt considerate prea ameninþãtoare ca sã fie admise
încearcã sã interpreteze de conºtient. Chiar ºi în vis aceste solicitãri trebuie sã fie fãcute într-o
informaþiile ca ºi cum formã deghizatã. Elaborarea visului este termenul utilizat de Freud pentru
stimulii vin din exterior
a descrie deghizarea acestor dorinþe ºi impulsuri.
creând acele tipuri de
pseudoevenimente care Totuºi, alþi cercetãtori au pus la îndoialã aceste idei. Dacã rolul visãrii
caracterizeazã visele. este de a satisface dorinþe inconºtiente, atunci e foarte greu de explicat de
ce copiii ºi animalele viseazã atât de mult. Dupã Freud, cel puþin la copiii
Crick ºi Mitchison foarte mici nu s-au format încã traumele ºi dorinþele ascunse pe care ei
neurobiologi trebuie sã le reprime ca sã nu poatã fi decelate de conºtient ºi totuºi copiii
viseazã mult.
Evans susþine cã visarea permite creierului sã ordoneze ºi sã organizeze
o multitudine de impresii senzoriale primite în timpul zilei pentru a alege
pe cele ce vor fi uitate de cele care vor fi rememorate ulterior. Aceasta ar
Evans rol organiza-
putea explica constatãrile cã indivizii privaþi de somn devin paranoici ca ºi
tor al visului
când nu ar mai putea vedea lucrurile în perspectivã. Mulþi dintre voi au avut
experienþa de a adormi cu o problemã în minte ºi au constatat adesea cã
aceasta pãrea mai puþin dificilã dimineaþa. Se crede cã prin capacitatea de
a organiza gândurile ºi de a uita lucrurile nerelevante, ne este favorizatã o
perspectivã asupra lucrurilor, în timpul somnului ºi a viselor.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã vise ºi nopþi care corespund prin conþinutul lor acestor
teorii.
100
Memoria constructivã
Efort de a înþelege
Deºi toatã lumea crede cã poate reactualiza exact informaþia, acest lucru
se întâmplã, de fapt, foarte rar. Deoarece încercãm sã dãm sens lumii din
jur, amintirile noastre tind sã se ajusteze ºi dacã informaþia nu se potriveºte
exact, atunci o transformãm pânã când se potriveºte (fãrã ca acesta sã fie
un lucru conºtient, intenþionat). Acest proces a fost numit efort de a înþelege
de cãtre psihologul Bartlett care a cercetat memoria activã. Noi încercãm
sã dãm sens lucrurilor pe care ni le reamintim, ajustându-le la informaþiile
de care dispunem deja schemele noastre preexistente. Un celebru studiu
al acestui psiholog, care investiga procesele memoriei în viaþa cotidianã,
foloseºte o metodã cunoscutã, numitã reproducere serialã. În Rãzboiul
fantomelor, povestire care trebuie repovestitã din gurã în gurã era vorba
iniþial de douã triburi de indieni din America de Nord în care apãreau ºi Bartlett (18861969),
spiritele ancestrale ale strãmoºilor. Bartlett a constatat cã, adesea, la a patra psiholog englez cunoscut
sau a cincea repovestire, povestea era cu totul alta decât cea iniþialã. pentru studiile sale asupra
memoriei.
Activitate de evaluare
Creaþi o scurtã povestire, relataþi-o unui coleg ºi apoi comparaþi
povestirea iniþialã cu cea relatatã de ultimul coleg în jocul vostru: telefonul
fãrã fir.
101
nivelurilor de codificare. Cei care au rãspuns la întrebãri referitoare la
aspectul cuvintelor nu au realizat o prelucrare prea laborioasã a informaþiei
de vreme ce subiecþii le aveau în faþã ºi citeau. În schimb, cei întrebaþi cum
se pronunþã cuvintele trebuiau sã converteascã imaginea vizualã în una
auditivã pentru a putea pronunþa cuvintele ºi apoi a construi rime. Aceasta
presupune o prelucrare mai intensã a informaþiei. În cel de-al treilea caz
pentru a rãspunde la întrebãri legate de sensul cuvintelor nu era suficient ca
subiecþii sã priveascã doar cuvintele, ei trebuiau sã se gândeascã la semnificaþia
lor ºi sã vadã în ce fel de propoziþii au sens. Ca urmare, ei trebuiau sã
prelucreze informaþia la nivelul cel mai complex. Teoria nivelurilor de
prelucrare explicã de ce ne amintim de anumite lucruri ºi de altele nu. Când
suntem atenþi ºi ne concentrãm asupra a ceva, atunci ne ºi gândim la acel
ceva ºi realizãm o prelucrare intensã a informaþiei.
Activitate de evaluare
Încercaþi sã reþineþi un numãr de telefon prin: a) o simplã privire a
numerelor; b) o privire ºi o pronunþare a numelor; c) acordând semnificaþie
cifrelor aºezate în ordine douã câte douã (de exemplu: ultimile douã cifre
ale anului naºterii dvs, al mamei, tatãlui, surorilor sau fraþilor, evenimente
istorice contemporane sau antice etc.). În care caz aþi reuºit sã memoraþi
mai eficient numerele de telefon?
Gândirea ºi creativitatea
Amintiþi-vã!
Intelectul este un sistem de S-au fãcut cercetãri asupra persoanelor foarte creative ºi a modalitãþilor
în care îºi desfãºoarã activitatea. În descrierea activitãþilor savanþilor, artiºtilor
activitãþi ºi procese psihice
superioare (inteligenþã, ºi a oamenilor de ºtiinþã au apãrut trei etape. Mai întâi existã o perioadã lungã
gândire, memorie, imagi-
de formare a deprinderilor cum ar fi învãþarea instrumentului respectiv, sau
naþie, limbaj) care depã-
ºeºte experienþa senzo- studiul ºtiinþific al disciplinei respective, prin care individul se familiarizeazã
perfect cu domeniul în cauzã. Aceasta este urmatã de incubaþie, în care conºtientul
rialã, se dezvoltã plenar, la
nivel uman, uzând de pro- nu este solicitat, dar în care conºtientul continuã sã prelucreze ideile. Multe
persoane par sã parcurgã aceastã etapã ca ºi cum ar fi un for interior care
prietãþi specifice creierului
uman ºi se dezvoltã numai le-ar dicta creaþia, dar nu sunt familiarizaþi cu ea ºi care îi conduce într-o
prin modelare, culturã ºi
direcþie. A treia perioadã este o perioadã de activitate foarte intensã în care
integrare socialã.
individul încearcã sã materializeze sau sã exprime ideile, teoriile care i s-au
clarificat perfect. Un lucru ce pare sã caracterizeze indivizii foarte creativi
este acela cã odatã ce au început sã lucreze la creaþia lor, fie aceasta o teorie
Caracter mediat
Mediatori: limbaj, semne,
sau o operã de artã, simt foarte limpede ce trebuie sã facã ºi ºtiu precis dacã
simboluri se îndreaptã într-o direcþie bunã sau nu. Deseori ei nu se opresc pânã când
Caracter generic categorial nu simt cã totul e perfect, lucru pe care îl pot recunoaºte chiar dacã nu ºtiau
Opereazã nu numai asupra foarte bine ce aveau de fãcut la început.
realului, ci ºi asupra Alþi psihologi vãd acest gen de creativitate ca pe un proces de tip
posibilului special care nu are de-a face cu gândirea obiºnuitã, a cãrei principalã
Asigurã caracterul rever-
sibil al timpului psihic
caracteristicã este rezolvarea de probleme.
Se desfãºoarã în plan men- Thorndike a conceput în 1898 o cutie problemã proiectatã pentru a
tal supraordonat câmpu- vedea felul în care pisicile inventeazã metode de a evada. Pisica era închisã
lui senzorial ºi autonom în cutie ºi dacã trãgea o anumitã sfoarã care atârna, cutia se deschidea.
faþã de acesta Thorndike a descoperit cã pisicile învaþã sã evadeze din cutie printr-un
Învãþare prin metoda în-
proces sistematic de încercare-eroare în timp ce exploreazã cutia ating
sfoara cu laba ºi scapã. Când vor fi reintroduse în cutie, pisicile agaþã
102
cercare-eroare
sfoara într-un timp mai scurt, ce scade de la o zi la alta, pânã când ajung sã
evadeze aproape imediat ce au fost închise. Thorndike considera cã aceastã
metodã a încercãrii ºi erorii stã la baza majoritãþii formelor de învãþare, fie Învãþarea prin insight
animale sau umane. Un alt experiment a fost realizat în 1925 de cãtre Köhler.
Cimpanzeilor le-a fost prezentatã o problemã care consta în atingerea unui
fruct ce se afla la distanþã, fie suspendat de tavanul cuºtii, fie în exterior, dar
prea departe de barele cuºtii pentru a fi atins. Lor li se punea la dispoziþie
materialul de care aveau nevoie pentru rezolvarea problemei: beþe, care puteau
fi utilizate pentru a trage fructul, sau cutii, care puteau fi stivuite pentru a se
urca pe ele.
La început cimpanzeii au sãrit sau s-au întins dupã fruct, dar fãrã niciun
rezultat. Dupã câteva încercãri au pãrut descurajaþi ºi pãreau cã au abandonat,
deºi se mai uitau din când în când la fruct.
Dupã un timp, cimpanzeii au sãrit brusc ºi au început sã mute cutiile
sau sã ia bãþul ºi sã-l împingã printre bare. Deci, au intuit cumva natura
problemei ºi ceea ce era necesar pentru a o rezolva. Kohler susþine cã
aceastã învãþare prin descoperire o utilizeazã multe fiinþe umane pentru
rezolvarea problemelor, când înþeleg brusc tipul problemei ºi cerinþele sale.
Scânteia de intuiþie implicatã deseori e exprimatã de interjecþia Aha!, deoarece
ni se întâmplã brusc sã înþelegem care este rezolvarea.
Alþi psihologi au cercetat stilurile de gândire implicate în rezolvarea
problemelor: gândirea convergentã ºi gândirea divergentã. Gândirea
convergentã presupune o concentrare strictã asupra unei anumite probleme
ºi cãutarea rãspunsului corect, în timp ce gândirea divergentã presupune o Stiluri de gândire
abordare mult mai liberã, cu posibilitatea gãsirii unei varietãþi de rãspunsuri
la orice problemã datã. S-a constatat cã existã o puternicã corelaþie între
tipurile de materii la care un copil e bun la ºcoalã ºi tendinþa spre gândire
divergentã sau convergentã. Cei caracterizaþi preponderent de o gândire
divergentã sunt, în general, mai buni la materiile umaniste, cum ar fi literatura
sau istoria, în timp ce elevii caracterizaþi de o gândire convergentã sunt, de
obicei, mai buni la materiile ºtiinþifice.
Activitate de evaluare
Câte utilizãri puteþi imagina pentru o cãrãmidã? Încercaþi sã le notaþi
pe o foaie de hârtie. O persoanã cu o gândire convergentã gãseºte 45
utilizãri, în timp ce o persoanã cu o gândire puternic divergentã în jurul
a 1520.
Un alt mod de abordare a rezolvãrii de probleme folosit pe larg în Brainstorming
afaceri sau în cercurile manageriale este brainstorming-ul.
Într-o asemenea întâlnire li se sugereazã participanþilor o problemã, de
exemplu a duce un numãr de obiecte de pe un mal al râului pe altul, fãrã
un mijloc de transport convenþional, iar modul de rezolvare trebuie sã fie cât
mai original. Toate ideile, toate impresiile sunt înregistrate fãrã a fi cenzurate,
încurajând astfel originalitatea rãspunsurilor. Atmosfera în asemenea echipe
devine foarte destinsã, cooperarea creºte la fel ca ºi buna dispoziþie. Indiferent
de poziþia în firmã, toatã lumea are ºansa de a participa la luarea deciziilor.
Activitate de evaluare
Amintiþi-vã o problemã pe care aþi rezolvat-o folosind metoda
brainstorming-ului (chiar dacã nu cunoºteaþi denumirea sa) într-un cerc
de prieteni. A fost în acelaºi timp amuzant, iar soluþia gãsitã a fost
103
originalã?
Originalitatea în rezolvarea de probleme este o chestiune foarte serioasã.
Oamenii au tendinþa de a lucra dupã niºte tipare prestabilite ºi deseori
abordeazã rigid problemele. Unul dintre aceste blocaje este numit fixitatea
funcþionalã. Subiecþii nu reuºesc sã rezolve o problemã deoarece au tendinþa
de a-i privi componentele din perspectiva funcþiilor lor uzuale, în loc sã le
priveascã din perspectiva proprietãþilor lor concrete. Un exemplu ar putea
fi problema aranjãrii a ºase chibrituri în patru triunghiuri echilaterale. Încercaþi
sã rezolvaþi aceastã problemã.
Psihologii gestaltiºti susþineau cã existã principii înnãscute de gândire
Principiul închiderii
ºi cã oamenii au tendinþa de a analiza problemele prin anumite structuri
(gestalturi), ceea ce ajutã la rezolvarea problemelor de rutinã, dar poate
genera o abordare rigidã a lucrurilor.
Un asemenea principiu înnãscut este principiul închiderii ºi poate fi
gãsit în cercetãrile lor asupra percepþiei ºi gândirii. Principiul închiderii
reprezintã tendinþa pe care o avem de a vedea lucrurile ca unitãþi complete,
bine delimitate. Avem tendinþa ca anumite semne sã le unim în loc sã
vedem linii sau forme incomplete, sau dacã ni se dã o mulþime de puncte
vom tinde sã le organizãm în modele. Deºi acest lucru este de obicei un
avantaj pentru percepþia noastrã, deoarece ne permite sã distingem rapid
lucrurile când vedem pãrþi incomplete ale acestora, poate fi un dezavantaj
în rezolvarea de probleme.
O problemã bine cunoscutã utilizatã de psihologii gestaltiºti este problema
celor nouã puncte (figura alãturatã).
Uniþi toate punctele cu patru linii drepte, fãrã sã treceþi peste aceeaºi
linie de douã ori sau sã luaþi creionul de pe hârtie.
Acest lucru poate fi realizat doar ieºind din pãtratul punctelor propriu-zise,
dar cei mai mulþi oameni nu procedeazã astfel. Conform principiului închiderii,
ei tind sã caute soluþia în pãtratul închis al punctelor, chiar dacã nu li s-a
cerut acest lucru.
Tolman (1930) considerã cã, în mare parte, învãþarea noastrã se realizeazã
Hãrþi cognitive prin construirea unor hãrþi cognitive pe care le putem utiliza apoi în situaþiile
în care trebuie sã acþionãm. Aceste hãrþi vor fi extinse ºi dezvoltate prin
intermediul interacþiunii cu mediul înconjurãtor ºi deci majoritatea cunoºtinþelor
nu sunt în mod necesar utilizate imediat în comportamentul nostru, ci contribuie
ulterior la ameliorarea ºi utilizarea acestor hãrþi în scopuri mai adecvate.
În perioada în care în psihologie domina abordarea behavioristã bazatã
pe reacþia stimul-rãspuns ºi pe argumentul cã orice învãþare produce o
modificare în comportament, Tolman are meritul de a fi arãtat experimetal
cã unele tipuri de gândire cel puþin în formarea hãrþilor cognitive au un
rol important.
Teoria dezvoltãrii cognitive elaboratã de J. Piaget în 1952 explicã felul
în care asimilãm concepte, prin formarea de scheme. Pentru el inteligenþa
este o formã superiorã de adaptare optimã eficientã la situaþii noi, problematice
prin restructurarea datelor experienþei. Adaptarea se realizeazã cu ajutorul
a douã procese complementare: asimilarea care presupune aplicarea schemelor
cognitive de care dispune subiectul la noi obiecte ºi informaþii (rezolvarea
problemelor de matematicã pe baza teoriei) ºi acomodarea restructurarea
schemelor cognitive de care dispune subiectul (de exemplu, restructurarea,
modificarea imaginii despre sistemul planetar în acord cu descoperirea cã
104
nu Soarele se învârte în jurul Pãmântului, ci invers). Pentru Piaget importanþa
dezvoltãrii intelectuale prin formarea ºi dezvoltarea schemelor constã în a Rezolvarea problemei de la
permite indivizilor sã se adapteze la mediu. pagina anterioarã.
Datoritã acestui lucru Piaget a considerat cã nu este posibil, de fapt, sã
se separe conceptul de modalitatea în care indivizii le utilizeazã în interacþiune
cu mediul nu avem de-a face cu concepte abstracte în existenþa noastrã de
zi cu zi, ci avem tendinþa sã le utilizãm în scopuri specifice.
Inteligenþa
ºi inteligenþa emoþionalã?
Psihologul francez A. Binet este primul care a construit prima scarã Amintiþi-vã!
metricã a inteligenþei compusã din 30 de itemi. testul de inteligenþã din
Din aceastã cauzã, el este considerat astãzi pãrintele psihometriei. clasa a X-a.
Ulterior s-au elaborat mai multe teste de mãsurare a inteligenþei care þineau
seamã de vârsta mentalã ºi cronologicã a copiilor. Ele urmãreau depistarea
fie a copiilor cu nivel de inteligenþã redus (vârsta mentalã rãmasã în urma
vârstei cronologice), fie prezentau un nivel de inteligenþã foarte ridicatã
(vârsta mentalã mult mai dezvoltatã decât cea corespunzãtoare vârstei
cronologice).
Howard Gardner (1993) a creat teoria inteligenþelor multiple ca pe o
provocare directã la ceea ce le numeºte viziunile clasice asupra inteligenþei
ca fiind o capacitate de a gândi logic. Gardner a fost uimit de multitudinea
rolurilor pe care adulþii le au în viaþa de zi cu zi, roluri care depind de o
varietate de aptitudini la fel de importante ca ºi gândirea logicã, dar diferite
de ea. El defineºte inteligenþa ca aptitudinea de a rezolva problemele sau
de a aranja produsele care sunt consecinþa unei definiri culturale particulare
sau a unei comunitãþi. Aceste inteligenþe multiple permit fiinþelor umane Alfred Binet (18571911),
psiholog francez.
sã-ºi asume diverse roluri ca medici, fermieri, dansatori, ºamani în diferite
culturi (v. culturã ºi relativism cultural). B inet a atras atenþia cã
testele sale nu trebuie
Pentru Gardner inteligenþa este un potenþial al cãrui prezenþã permite percepute ca o modalitate
accesul unui individ la formule de gândire adecvate pentru diferite tipuri de mãsurare a inteligenþei
specifice de conþinut, care inevitabil diferã de la o culturã la alta. în general. Avertismentele
Existã ºapte tipuri de inteligenþã care nu depind una de cealaltã, fiecare sale au fost ignorate de
unii psihologi sau educa-
funcþionând în creier ca un sistem separat (sau modul) dupã reguli proprii. tori.
Acestea sunt: (1) inteligenþa lingvisticã, (2) inteligenþa muzicalã, (3) inteligenþa
logico-matematicã, (4) inteligenþa spaþialã, (5) inteligenþa corporal-kinestezicã, Amintiþi-vã!
(6) inteligenþa intrapersonalã ºi (7) inteligenþa interpersonalã. În sens sociologic cultura
Gardner analizeazã fiecare tip de inteligenþã din puncte variate de vedere: reprezintã toate modurile
operaþiile cognitive implicate, aspectul extern al persoanelor supradotate ºi de gândire, de comporta-
ment ºi de producþie trans-
a altor indivizi excepþionali în domeniul respectiv. El cerceteazã ºi cazuri
mise de la o generaþie la
de afecþiuni ale creierului care pot afecta un tip de inteligenþã fãrã sã aibã alta prin comunicare sau
vreun efect asupra altora. În plus, el observã cã aptitudinile adulþilor în orice alt mijloc, cu excepþia
diferite culturi reprezintã combinaþii de inteligenþe variate. Cu toate cã toþi codului genetic.
oamenii normali pot dezvolta toate tipurile de inteligenþã într-o oarecare
mãsurã, fiecare individ este caracterizat de o combinaþie unicã de inteligenþe
105
relativ puternice ºi scãzute, ceea ce ajutã la explicarea diferenþelor individuale.
Activitate de evaluare
Pe baza rezultatelor obþinute la ºcoalã la diverse discipline ºi a testãrilor
la care aþi fost supuºi, încercaþi sã determinaþi combinaþia dvs. unicã de
inteligenþe relativ puternice ºi scãzute.
S-a observat cã testele IQ convenþionale sunt bune previziuni pentru
examenele la universitate, dar sunt mai puþin valabile pentru prezicerea
succesului de mai târziu de la locul de muncã sau avansarea în carierã.
Inteligenþa interpersonalã poate explica motivul pentru care unii oameni cu
rezultate foarte bune la ºcoalã (sau facultate) au rezultate mediocre în viaþã
sau câteodatã eºueazã, în timp ce alþii, elevi mai puþin buni, devin lideri în
domeniile lor de activitate ºi stârnesc invidia multora.
Prin urmare, Gardner a cerut ºcolilor sã facã evaluãri corecte ale
inteligenþei în cadrul lor pentru a permite copiilor demonstrarea aptitudinilor
în afara testelor scrise, cum ar fi asamblarea unor angrenaje pentru a demonstra
aptitudinile spaþiale.
În concluzie, pentru Gardner inteligenþa este capacitatea de a rezolva
sau de a crea probleme care au valoare într-o anumitã culturã. În aceastã
viziune, marinarul polinezian care are capacitatea de a naviga dupã stele,
Howard Gardner (1943) atletul care realizeazã performanþe sau liderul politic carismatic care reuºeºte
este actualmente profesor la sã mobilizeze mulþimi de oameni în vederea realizãrii unui proiect social
Universitatea H ar w ard ºi sunt tot atât de inteligenþi ca un om de ºtiinþã sau un artist.
Bosto. El este autorul teoriei O bunã parte a teoriilor asupra inteligenþei studiate de voi în clasa a X-a
inteligenþelor multiple. reprezintã în general viziunile culturilor europeanã ºi nord-americanã. Alte
Inteligenþa este abilitatea de
a rezolva probleme sau de a
culturi pun accentul mai mare pe inteligenþa socialã. De exemplu, în Africa
crea produse care sunt participarea responsabilã în cadrul familiei, cooperarea ºi supunerea sunt la
valoroase într-una sau mai fel de importante ca ºi inteligenþa. În Zimbabwe cuvântul inteligenþã ngware
multe culturi. denotã prudenþã în relaþiile sociale. În China sau Taiwan cunoaºterea de
Gardner-Frames of mind. sine ºi competenþele sociale sunt componente importante ale inteligenþei. În
The teory of multiple intelli-
toate aceste culturi se recunoaºte însã ºi importanþa aptitudinilor cognitive.
gences
Inteligenþa emoþionalã
Inteligenþa emoþionalã a fost definitã ca fiind instanþa capabilã de a
controla ºi regla propriile sentimente ºi pe cele ale celorlalþi ºi de a ne dirija
gândurile ºi acþiunea.
Daniel Goleman propune urmãtoarele competenþe emoþionale ºi sociale
de bazã ca fiind foarte utile în activitãþile profesionale:
Conºtiinþa de sine sau percepþia propriilor emoþii, sentimente, reacþii
sau capacitãþi. A ºti ceea ce simþim la un moment dat ºi a ne lãsa ghidaþi
de preferinþele noastre în luarea deciziilor; a ne evalua cu realism abilitãþile,
a cultiva continuu încrederea în sine.
Stãpânirea de sine sau echilibrul interior. A dialoga cu emoþiile
noastre în aºa fel încât sã ne uºureze activitatea în curs, în loc de a interfera
cu ea; a fi constructiv ºi a ne urmãri obiectivele fãrã a aºtepta rezultate
imediate, a ne putea redresa dupã momente de depresie.
Motivaþia. A asculta de cele mai autentice preferinþe ale noastre pentru
a ne ghida scopurile propuse, pentru a ne ajuta sã luãm hotãrâri, sã progresãm
106
ºi sã perseverãm în ciuda frustrãrilor ºi a eºecurilor.
Empatia. A resimþi emoþiile ºi sentimentele celorlalþi oameni, a putea
privi lucrãrile ºi din punctul lor de vedere, a cultiva relaþii amicale ºi a
intra în rezonanþã cu o diversitate de oameni.
Sociabilitatea. A întreþine relaþii armonioase cu ceilalþi; a interpreta
corect situaþiile ºi interrelaþiile sociale, a proceda întotdeauna cu tact, a ºti
sã convingi ºi sã conduci, sã negociezi, sã aplanezi conflicte, sã cooperezi
ºi sã lucrezi în echipã.
Adele B. Lynn crede cã inteligenþa emoþionalã este prost înþeleasã,
deoarece mulþi oameni cred cã ea este echivalentã cu aptitudinile sociale.
Deºi ºi aptitudinile sociale fac parte din modelul propus de autoare pentru
inteligenþa emoþionalã, ea crede cã partea cea mai mare a inteligenþei emoþionale
priveºte lumea noastrã interioarã. În modelul ei cu urmãtoarele cinci
Comunicarea nonverbalã
componente: conºtiinþa de sine ºi autocontrolul, empatia, stãpânirea scopului, asigurã peste 50% din
ºi a viziunii au legãturã cu lumea noastrã interioarã ºi ele trebuie conside- conþinutul mesajului în relaþiile
rate ca având o importanþã maximã. În schimb, celelalte douã: abilitatea interumane faceface.
socialã ºi influenþa personalã formeazã relaþiile noastre cu lumea exterioarã.
Deºi recunoaºte faptul cã toate cele cinci componente sunt legate între ele
ºi se dezvoltã pe baza celei de lângã ele, ea considerã cã în primul rând
cunoaºterea de sine ºi autocontrolul deschid uºile cãtre inteligenþa emoþionalã.
Activitate de evaluare
Imaginaþi situaþii în care componentele inteligenþei emoþionale vã
ajutã sã rezolvaþi probleme în viaþa cotidianã ºi la ºcoalã. De ce tip sunt
aceste probleme?
Comportamentul
Noþiunea de comportament a fost elaboratã ºi introdusã în psihologie de Behaviorism
ºcoala behavioristã. Behaviorismul neagã cu o mai micã sau mai mare insistenþã
orice relevanþã a conºtiinþei pentru înþelegerea comportamentului uman.
Comportamentul este privit în termenii unei reacþii identificabile la stimulii
interni sau e x terni mãsurabili. Rãspunsul la stimuli, cu alte cuvinte
comportamentul, poate fi manipulat prin recompense sau diferite forme de Condiþionare
descurajareproces cunoscut sub numele de condiþionare. Aºadar, behaviorismul
este atât o orientare teoreticã, cât ºi o tehnicã folositã pentru a schimba
comportamentele percepute ca necorespunzãtoare.
Behaviorismul apare la începutul secolului al XX-lea ca reacþie la Introspecþionism
introspecþionismul dominant. Introspecþionismul s-a concentrat asupra studiului
conºtiinþei prin intermediul autoexaminãrii; subiecþii descriau stãrile lor de
conºtiinþã, amintirile, trãirile intime, emoþiile; ei alcãtuiau un fel de jurnal
intim. Behavioriºtii susþin cã introspecþia nu inspirã încredere, deoarece
rapoartele obþinute de la subiecþi sunt vagi ºi neobiective, iar datele astfel
culese nu se pot verifica în mod independent. Behavioriºtii cred cã nu se
poate cunoaºte cu adevãrat decât ceea ce este observat prin intermediul
simþurilor ºi singura preocupare a psihologului trebuie sã fie comportamentul
observabil, testat în experimente controlate.
107
Dacã comportamentul este definit ca ansamblul reacþiilor ºi acþiunilor
care pot fi direct observate, atunci toate segmentele corpului apar în acest
caz ca verigi de execuþie care realizeazã miºcãri pe baza comenzilor primite
de la creier.
Mecanismul reacþiilor comportamentale este reflex, adicã o interacþiune
între centrii nervoºi senzitivi care recepteazã ºi prelucreazã acþiunea stimulilor
externi ºi cei motorii care emit semnalele de comandã. De exemplu, o cerinþã
simplã, cum ar fi Dã-mi mingea!antreneazã schema alãturatã de acþiune.
Comportamentele prezintã un registru foarte întins de forme diferite.
Dupã nivelul de complexitate, comportamentele pot fi: simple (cazul reacþiei
de retragere a mâinii la contactul cu o suprafaþã încinsã, apãsarea butonului
de aprindere a unui bec) ºi complexe (rezolvarea unei probleme, confecþionarea
unei rochii).
Dupã gradul de reprezentare (integrare) reflexã comportamentele pot fi
cu mecanism de tip reflex necondiþionat (reacþii motorii de apãrare) ºi cu
mecanism de tip reflex condiþionat (reacþiile salivare la vederea mâncãrii
preferate).
Dupã prezenþa sau absenþa intenþiei ºi a controlului voluntar, comporta-
mentele sunt neintenþionate-involuntare ºi intenþionate-voluntare.
Primele se declanºeazã ºi se desfãºoarã automat, de îndatã ce stimulul
a acþionat, în timp ce ultimele se declanºeazã în urma unei deliberãri ºi sub
control voluntar.
Activitate de evaluare
Daþi exemple de comportamente neintenþionate ºi intenþionate (voluntare).
Dupã nivelul psihic de integrare, comportamentele pot fi: inconºtiente
(visele, lapsusurile, inversiunile, ticurile) ºi conºtiente bazate pe analizã ºi
evaluare criticã, planificare, programare, control.
La om comportamentele conºtiente se impun ca dominante ºi definitorii.
Orice act comportamental uman are o mediere psihicã internã:
Imagine senzorialã a stimulului
Reacþie emoþionalã la stimul (plãcere, satisfacþie sau aversiune)
Motivaþie(trebuinþã, interes)
Planificare mentalã
Reglaj voluntar sau involuntar
108
sine înþeles. Când un european se confruntã cu alte culturi, el constatã cã
ceea ce i se pãrea normal în societatea sa este considerat straniu în alte
societãþi ºi invers.
Cea mai simplã caracteristicã a unei culturi este denumitã trãsãturã.
Cultura materialã include trãsãturi precum: maºina, cãruþa, ºoseaua. Cultura
nematerialã are drept trãsãturi: scrierea de la dreapta la stânga, înclinarea
capului la salut, diverse expresii emoþionale. Activitate de evaluare
Trãsãturile culturii se asociazã ºi se combinã între ele, formând complexe Identificaþi complexul cul-
tural specific României de
culturale. astãzi ºi comparaþi-l cu cel
Analiza trãsãturilor ºi complexelor culturale pune în evidenþã o mare din p er io ada comunis tã.
diversitate de la o culturã la alta. Aceastã diversitate culturalã pare a fi atât (Ap e l a þi l a a min t i r il e
de mare încât antropologii s-au întrebat dacã existã trãsãturi culturale comune pãrinþilor sau ale bunicilor).
tuturor societãþilor. Aceste trãsãturi comune majoritãþii sau chiar totalitãþii
culturilor privesc doar soluþiile comune ridicate de dimensiunea biologicã
a omului.
În schimb, valorile sunt variabile de la o societate la alta ºi chiar de-a
lungul istoriei unei societãþi. Aceeaºi valoare poate fi urmãritã prin norme
diferite. Pentru fiecare societate se poate alcãtui o listã de valori împãrtãºite
de majoritatea membrilor acelei societãþi. Unele valori pot pãrea mai dezirabile
decât altele. Ordinea acordatã valorilor ca importanþã dã o scalã sau un
sistem de valori care poate varia mult de la o societate la alta ºi chiar de
la un grup social la altul, în cadrul aceleiaºi societãþi.
109
tropice sau poli, datoritã achiziþiilor culturale. Culturã africanã.
Câmpuri fizice forþe elementare
Câmpul electromagnetic
Amintiþi-vã!
legea atracþiei universale
nea de gravitaþie uni- Vom face apel la cunoºtinþele voastre din clasele anterioare, de la Fizicã,
versalã, aceeaºi cu atrac- în ceea ce priveºte interacþiunile prin câmpuri fizice.
þia terestrã care determinã Newton a intuit existenþa câmpului gravitaþional: faptul cã un corp
cãderea corpurilor spre
poate acþiona asupra altuia la distanþã, fãrã mijlocirea unui corp oarecare
suprafaþa Pãmântului.
este pentru mine o absurditate... Gravitaþia trebuie cauzatã de un agent
acþionând dupã anumite legi. Este ceea ce azi numim câmp ºi reprezintã
o formã de manifestare a materiei care existã peste tot în spaþiu ºi timp.
Câmpul gravitaþional reprezintã zona spaþialã unde se manifestã interacþiuni
de tip gravitaþional. Legile atracþiei universale reprezintã baza teoriei clasice
a gravitaþiei. În concepþia newtonianã asupra lumii se considerã cã particulele
mici acþioneazã una asupra alteia prin forþe care au efect la distanþã.
Câmpul gravitaþional terestru. Forþele cu care se descriu interacþiunile din electricitate ºi magnetism
au fost studiate de cãtre W. Gilbert în 1600 ºi de B. Fran klin în 1752 care
Amintiþi-vã!
... ºi enunþaþi legea lui Cou-
a observat cã sunt similare forþelor gravitaþionale, în sensul cã scad cu
lomb care guverneazã inversul pãtratului distanþei.
interacþiunile particulelor Numai cã în acest domeniu apar ºi forþe de respingere. Aceste motive
purtãtoare de sarcinã
au permis tratarea electricitãþii ºi a magnetismului în spiritul concepþiei
electricã.
newtoniene.
Michael Farada y a fost primul care a pus sub semnul întrebãrii tratarea
newtonianã a fenomenelor din electricitate ºi magnetism. El a pus problema
tratãrii câmpurilor ca pe niºte obiecte fizice reale care se pot chiar împinge
unele pe altele prin spaþiu dând naºtere unor unde. Mai mult a avansat ideea
Amintiþi-vã! cã ºi lumina ar putea consta din astfel de unde. Aºa a apãrut contradicþia
... ºi descrieþi pe scurt cum cu teoria lui Newton, în care câmpurile sunt tratate ca fiind niºte artificii
interacþioneazã magneþii ºi matematice.
Lui James Clark Maxwell îi revine meritul de a închega în teoria
conductoarele parcurse de
curent electric.
câmpului electromagnetic, rezultatele avansate de-a lungul vremii de cãtre
A. Ampère ºi M. Faraday. El a propus modificarea ecuaþiilor legilor câmpurilor
electric ºi magnetic, modificare nesugeratã de rezultatele experimentale dar
conformã cu ele. Potrivit teoriei electromagnetismului, câmpurile electric ºi
magnetic oscileazã ºi se genereazã reciproc, propagându-se astfel sub formã
de unde electromagnetice. Maxwell a descoperit cã undele electromagnetice
se propagã cu viteza luminii. Ecuaþiile propuse de Maxwell explicã fenomenele
Apariþia câmpului mag-
netic în jurul conductorilor de interferenþã ºi polarizare a undelor electromagnetice.
parcurºi de curent electric. Existenþa acestor unde a fost stabilitã experimental de fizicianul german
Heinrich Hertz în anul 1888. În dezvoltarea teoriei câmpului electromag-
netic asistãm la interacþiunea beneficã a ideilor formulate de fizicieni celebri,
precum Ampère, Faraday, Hertz ºi Maxwell.
Lui Maxwell îi revine meritul de a fi dat un nou sens noþiunii de câmp
Explicaþi mecanismul propa- în fizicã, aceea de realitate, de entitate de sine-stãtãtoare, de transportor de
gãrii undelor electromagnetice. energie, fãrã transfer de substanþã.
110
Câmpul forþelor nucleare
Vom continua cãlãtoria noastrã în timp pentru a vedea cum a progresat
ºtiinþa în secolele al XIX-lea ºi al XX-lea. Aþi învãþat anul trecut la ªtiinþe
modul în care au evoluat modelele atomice ºi nucleare. Aþi studiat
radioactivitatea ºi reacþiile nucleare.
Studiul nucleelor atomice, al stabilitãþii acestora, a necesitat explicaþii
referitoare la legarea protonilor ºi a neutronilor în nucleu. Se ºtie faptul cã
protonii se resping electrostatic, având sarcinã electricã pozitivã. Este deci
necesarã existenþa unei forþe care sã compenseze respingerea electrostaticã.
Aceasta a fost numitã forþã nuclearã. Ea are razã de acþiune micã, de Interacþiune la nivelul
ordinul 1015 m, are intensitate mare ºi este o mãsurã a interacþiei tari. De nucleului atomic.
aceea, materia nuclearã este foarte densã. Dacã substanþa din corpul omenesc
ar fi comprimatã pânã ar atinge densitatea materiei nucleare, ea nu ar ocupa
un spaþiu mai mare decât gãmãlia unui ac. Ne-am putea imagina materia
nuclearã ca fiind formatã din mici picãturi de lichid, extrem de dens, care
fierbe, violent. Aceasta din cauzã cã nucleonii se rotesc în interiorul nucleului
cu viteze de circa 4000 de mile pe secundã.
Forþele nucleare, numite ºi forþe tari, se manifestã între nucleoni aflaþi
la distanþe de ordinul a douã-trei diametre nucleonice, unde au caracter
atractiv. Dacã distanþa dintre nucleoni scade sub aceastã valoare, forþele
nucleare devin repulsive, astfel încât nucleonii nu se pot apropia mai mult.
Studiul atomilor ºi al nucleelor atomice oferã o imagine a materiei
concentrate în picãturi minuscule, separate prin distanþe enorme. În zonele
vaste dintre nucleele masive, compuse din particule care se deplaseazã cu
viteze incredibile se aflã electronii. Ei conþin o micã fracþiune din masa
totalã, dar conferã materiei aspect compact. Sunt legãturile necesare construcþiei
structurilor moleculare.
Structurile moleculare ºi atomice pot fi distruse atunci când li se comunicã linguriþã
energie termicã puternicã, atingându-se temperaturi de ordinul miilor de de sare
Kelvin. Universul se aflã în cea mai mare parte a sa într-o stare diferitã de de
bucãtãrie
cea descrisã anterior. În centrul stelelor sunt îndeplinite condiþiile necesare
întreþinerii reacþiilor nucleare. Ele au loc ca urmare a combinaþiilor dintre cristale
interacþiuni nucleare ºi gravitaþionale. Procesele nucleare care au loc în de N aCl
Soare reprezintã sursa de energie necesarã menþinerii vieþii pe planeta noastrã. structura
cristalului
Reþineþi!
Forþele nucleare asigurã edificiul nucleului, au razã de acþiune foarte
scurtã ºi intensitate mare. atom
Activitate de evaluare
nucleu
Scrieþi un eseu pe baza unei cãlãtorii imaginare pornind de la sarea atomic
de bucãtãrie dintr-o linguriþã spre domeniul microscopic al cunoaºterii
noastre. Urmãriþi etapele din imagine. Ele prezintã componente ale materiei nucleon
pe care le-aþi studiat anul trecut.
q uarc
111
Particulele elementare
În anul 1930, Bothe ºi Becker au observat cã atunci când se bombardau
Amintiþi-vã! þinte de beriliu cu particule α rapide, materialul bombardat emitea ceva
particulã sau undã electromagneticã, a cãrei putere de penetrare era mult
mai mare decât cea a particulelor α incidente. Ulterior, J. Chad wic k a ajuns
Carbon 14 Azot 14 Antineutrino
Electron
la concluzia cã aceste particule emise sunt neutre din punct de vedere elec-
tric, au masa aproximativ egalã cu a protonului ºi le-a numit neutroni.
Carbon 10 Bor 10 Neutrino
Pozitron În dezintegrãrile β apar particulele ~ν ºi ν neutre din punct de vedere
electric, cu masa de repaus zero. Existenþa lor a fost întãritã pentru a respecta
legea conservãrii energiei în astfel de reacþii. Pozitronul e+ a fost prim a
antiparticulã descoperitã în fizicã. Interacþiunea dintre un pozitron ºi un
În dezintegrarea β sunt electron se numeºte anihilare de perechi.
emiºi electroni de cãtre nuclee,
împreunã cu o particulã numitã Multã vreme s-a crezut cã nucleonii sunt particule elementare. Reacþiile
~
antineutrino ν. În dezin- de dezintegrare au demonstrat cã nu este aºa.
tegrarea β+ se emit pozitroni În prezent se considerã cã particulele fundamentale din care este construit
ºi neutrino ν.
Universul se grupeazã în douã mari familii: quarcii ºi leptonii.
De reþinut!
Particula elementarã (sau
Reþineþi!
fundamentalã) este o Leptonii sunt particule ale materiei care pot interacþiona numai slab.
particulã simplã, lipsitã de Electronii, miuonii, tauonii ºi neutrinii sunt leptoni.
structurã. Nu este consti- Quarcii sunt particulele componente ale nucleonilor. Au sarcina electricã
tuitã din alte particule mai fracþionarã. Ei pot interacþiona slab, tare ºi electromagnetic.
mici.
Toatã materia din Univers este constituitã pe baza particulelor elementare
din prima generaþie: electroni, e-neutrino, quarci up ºi down. Particulele din
Dezintegrare α generaþiile II ºi III se dezintegreazã rapid.
Dezintegrare β
Interacþiunile particulelor
capturã
electronicã elementare
Interacþiunile particulelor elementare sunt descrise în continuare în ordinea
Nucleele pot emite descrescãtoare a intensitãþii lor.
particule α, electroni, pozitroni.
Interacþiunea tare este specificã ciocnirilor în care intervin mezonii,
nucleonii ºi hiperonii. Durata lor este de ordinul 10241020 s. Pentru a
explica interacþia tare se atribuie quarcilor ceea ce se numeºte sarcina de
culoare, pe scurt culoare.
Existã trei sarcini de culoare: roºu, verde ºi albastru, fãrã legãturã cu
culorile vizibile. Antiquarcii au anticulori: cyan (antiroºu), magenta (antiverde)
ºi galben (antialbastru). Interacþiunea tare între cuarci se face prin schimb
de cuante de câmp electromagnetic, numite gluoni. Ei sunt similari fotonilor,
cuantelor câmpului electromagnetic.
În acord cu teoria interacþiunilor lor, quarcii nu pot exista liberi, ci
numai combinaþi împreunã cu alþi quarci, în particule fãrã sarcinã de culoare
Familii ºi generaþii de
(de exemplu, mezoni ºi barioni.
particule elementare. Interacþiunile electromagnetice sunt de circa 137 de ori mai slabe decât
interacþiunile tari. Sunt specifice particulelor cu sarcinã electricã. Durata
112
lor este de circa 100 de ori mai mare decât a interacþiunilor tari. Toþi quarcii
ºi toþi leptonii pot interacþiona electromagnetic.
Interacþiunea slabã este responsabilã de dezintegrarea quarcilor ºi a
leptonilor din generaþiile II ºi III, în quarci ºi leptoni din generaþiile anterioare.
Pentru descrierea sa se asociazã particulelor elementare proprietatea numitã
aromã (flavour). Mecanismul interacþiei slabe se bazeazã tot pe schimb de
cuante de câmp, în acest caz particulele: W +, W ºi Z numite bosoni (W este
iniþiala de la weak). Primele au sarcinã electricã, ultimele nu au. Interacþiile
slabe sunt specifice dezintegrãrilor β ºi dezintegrãrilor unor particule elementare
Protonul este compus din
instabile. Durata acestor interacþii este de ordinul 10 910 6 s. Bosonii W ºi 2 quarci up ºi un quarc down.
Z au masa de 80 de ori mai mare decât masa protonului. Ei au fost vãzuþi
pentru prima datã la CERN (laboratorul de cercetãri nucleare de lângã Geneva),
în 1984.
Din punct de vedere macroscopic, forþa slabã se manifestã în combustia a b
termonuclearã a stelelor, unde acþioneazã în faza iniþialã, în care doi protoni
fuzioneazã pentru a forma un nucleu de deuteriu, un electron ºi un neutrin.
I nteracþiunea gravitaþionalã ridicã probleme fizicienilor pentru cã, c d
deocamdatã, nu poate fi tratatã în formalismul teoriei cuantice a câmpurilor, Modelarea interacþiunii
asupra cãreia vom reveni, teorie care se aplicã cu succes în cazul celorlalte elementare: a forþa nuclearã
asigurã stabilitatea nucleului;
interacþii. În fizica particulelor elementare gravitaþia joacã un rol minor, b interacþiunea electromag-
având intensitatea foarte slabã. Practic, la scarã subatomicã, ea poate fi neticã asigurã stabilitatea
neglijatã. Vom preciza totuºi cã propagatorul câmpului de interacþie în cazul atomului; c interacþiunea
gravitaþiei se numeºte graviton, existenþa sa fiind deocamdatã ipoteticã. slabã se manifestã în dezinte-
grãri radioactive; d inter-
În tabelul prezentat în continuare veþi gãsi o sintezã a forþelor existente
acþiunea gravitaþionalã asigurã
în naturã. stabilitatea sistemului solar.
Forþele fundamentale din naturã
foton
virtual
Tip Intensitatea forþei Particule asociate Loc de
(în ordine manifestare Interacþiune Interacþiune
descrescãtoare) electromagneticã slabã
~ 103
nucleoni
Forþã Fotoni Înveliº Interacþiune tare
electromagneticã (fãrã masã) electronic Exemple de interacþiuni
Forþa slabã ~ 10 5 Bosoni grei Radioactivitate ale particulelor elementare.
(nuclearã) dezintegrare β
Greutate ~ 1038 Graviton Corpuri celeste
1. Eseu. Imaginaþi-vã o cãlãtorie având ca punct de plecare Galaxia noastrã ºi ca punct terminus
Activitãþi de evaluare
un electron dintr-un grãunte de nisip. Descrieþi ceea ce întâlniþi în cãlãtoria voastrã, utilizând
termenii ºtiinþifici întâlniþi în lecþiile precedente.
FIZICA PARTICULELOR ASTROFIZICA
ELEMENTARE
decuplarea neutrinilor
formarea protonilor
forþa gravitaþionalã
super- ºi a neutronilor
gravitaþie forþa electroslabã forþa slabã
forþa
unificatã forþa electromagneticã anihilarea foton-pozitron
forþa nuclearã tare
gravitoni sinteza H ºi He
fotoni
neutrini-antineutrini
gãuri
leptoni electroni
negre electroni/pozitroni decuplarea fotonilor
protoni
quarci 76%
neutroni hidrogen
24 % heliu formarea planetelor, a stelelor
ºi a galaxiilor
Vârsta Universului
115
*Teoriile cosmologice ºi
gravitaþia cuanticã
Aºteptãm de la gravitaþia cuanticã împlinirea unui vechi vis al ºtiinþei:
un cadru teoretic care sã ofere explicaþii ºi predicþii oricãrui fenomen.
Dupã cum aþi învãþat în clasa a 11-a, la ªtiinþe, în teoria generalizatã
a relativitãþii se afirmã cã spaþiu-timpul sfârºeºte la Big-Bang, iar fizica pur
ºi simplu nu gãseºte (deocamdatã !) explicaþia a ceea ce s-a întâmplat la
Înaintea Big-Bang-ului momentul zero! Potrivit cercetãrilor Ashtekar, Pawlowski ºi Singh, unul
Universul prezintã o alurã
simetricã cu cea de dupã dintre efectele gravitaþiei cuantice ar modifica fundamental situaþia, atribuind
momentul zero. gravitaþiei efecte repulsive în vecinãtatea Big-Bang-ului. Astfel, fizica
cuanticã ar putea efectua predicþii fãrã a-ºi mai pierde valabilitatea. Istoria
Universului prezintã o ramurã pre Big-Bang unitã cu altã ramurã post-
Bing-bang prin intermediul unei punþi cuantice. Fizicienii autori ai acestei
idei revoluþionare au plecat de la modelul cosmologic standard al Universului
ºi de la gravitaþia cuanticã bazatã pe bucle.
Care este de fapt problema? Plecând pe calea mecanicii cuantice spre
dimensiuni din ce în ce mai mici, fizica particulelor elementare a reuºit
unificarea a trei dintre cele patru forþe fundamentale din Naturã, excepþie
fãcând gravitaþia. Drumul s-a împotmolit la pragul scãrii Planck. Din încercarea
de cuantificare a gravitaþiei s-au nãscut teoria corzilor (teoria superstringurilor),
teoria cuanticã a buclelor ºi teoria branelor.
Pânã în prezent se cunosc
5 modele variabile într-un Teoria corzilor (string theor y) a plecat de la teoria cuanticã a particulelor
spaþiu unic cu 10 dimensiuni elementare pentru a se întâlni cu teoria einsteinianã a relativitãþii care trateazã
(9 spaþiale ºi una temporalã). gravitaþia necuantic. Dar, joncþiunea lor nu este complet implinitã, deoarece
Ele sunt manifestãri ale
teoriei M.
corzile sunt tratate ca ºi entitãþi în spaþiu-timpul care nu este continuu la
nivelul scãrii Planck. În teoria corzilor, materia dispare, la un ultim nivel
nu mai existã particule, ci numai vibraþii ale spaþiului, asemãnãtoare corzilor
de vioarã. Combinaþiile acestor vibraþii în spaþii n-dimensionale dau naºtere
(la scarã foarte micã!) particulelor pe care le cunoaºtem. Cu cât este mai
micã lungimea de undã a unei corzi cu atât este mai mare masa particulei.
Teoria este dependentã de spaþiu-timp.
Teoria cuanticã a buclelor (loop quantum gravity) este a doua teoria
importantã a gravitaþiei cuantice. Ea porneºte de la teoria generalizatã a
Unele corzi se închid în
bucle, altele rãmân deschise. relativitãþii în care tinde sã înglobeze cuanticul. Teoria este independentã
de spaþiu-timp. La scara Planck, spaþiul este întocmit de o reþea de bucle
discrete. Ea a fost iniþiatã în anul 1985. Unul dintre inventatorii sãi este Lee
Smolin.
Potrivit opiniilor cercetãtorilor Lee Smolin ºi Brian Green (inventator
al teoriei stringurilor) cele douã teorii ar trebui unificate. Spaþiu-timpul
cuantificat în teoria buclelor ar trebui sã fie suportul pe care se propagã
particulele de spaþiu (cuante de spaþiu) cãrora le-ar trebui atribuit caracter
de bucle.
L oop Q uantum Gravity În prezent, comunitatea ºtiinþificã înclinã spre a admite existenþa mai
este o încercare de a dezvolta multor Universuri. Totalitatea lor se numeºte Multivers. În Multivers ar
o teoria cuanticã a gravitaþiei putea exista universuri paralele care ar asculta de aceleaºi legi fundamentale,
bazatã pe formularea geome-
tricã a lui Einstein.
ar avea acelaºi tip de particule, dar fiecare s-ar gãsi în spaþiul ºi în timpul
116
sãu. La fel de bine, universurile constituente ar putea fi complet diferite,
fiecare cu propriile legi, cu spaþiul ºi cu timpul sãu.
Existenþa acestui ansamblu de universuri este postulatã (din 1995) de
cãtre astrofizicianul Martin Rees. În ceea ce priveºte gravitaþia, este posibil
ca unele universuri sã aibã gravitaþie puternicã, sau sã nu aibã deloc. Este
posibil sã mai existe vreun univers care sã susþinã complexitatea.
Oare este posibilã existenþa vieþii într-un alt astfel de Univers ?
Rãmâne (încã!) o problemã esenþialã care îºi cautã rãspunsul!
O fi singurul Univers?
Odatã cu aceste probleme apare ºi cea a dimensiunilor spaþiului. Bunul
nostru simþ ne face sã afirmãm cã trãim într-un spaþiu cu trei dimensiuni.
Îi adãugãm a patra dimensiune, timpul, ºi îl numim spaþiu-timp.
Oare greºim? Este posibil ca doar atât sã fie accesibil simþurilor noastre?
Noi ne putem deplasa doar în trei dimensiuni spaþiale, dar ele ar putea
fi mai multe în n-spaþiu. Realitatea fizicã cere prin teoriile actuale introducerea
unor dimensiuni suplimentare pentru a explica fenomenele ce se petrec în
Univers.
În 1919, matematicianul german T. Kaluza anunþa cã într-un spaþiu cu
cinci dimensiuni, ecuaþiile electromagnetismului, ale lui Maxwell, rezultã
direct din ecuaþiile lui Einstein, ale teoriei generalizate a relativitãþii. Iniþial, Rãsucirea dimensiunilor
ipoteza a fost consideratã o speculaþie matematicã, pur teoreticã. În 1926, suplimentare.
fizicianul olandez O. Klein avanseazã ideea potrivit cãreia noi nu putem
percepe dimensiunile suplimentare din cauzã cã ele sunt rãsucite în ele Amintiþi-vã!
însele astfel încât au dimensiuni inaccesibile bunului nostru simþ.
Câte dimensiuni are spaþiul? Câte sunt perceptibile?
În 1930 Schrödinger ºi Dirac puneau bazele mecanicii cuantice, teoria
microuniversului, în care particulele interacþioneazã între ele prin schimb
de pachete de energie, intitulate cuante.
Principiul de nedeterminare al lui Heisenberg aratã cã putem determina
cu precizie ori viteza, ori poziþia unei particule, dar nu putem avea precizie
în determinarea simultanã a amândurora. Acest principiu conferã mecanicii Practic, gângania care
cuantice caracter probabilist. merge pe firul lung ºi subþire
Atunci când o gânganie oarbã se târãºte pe suprafaþa unei ramuri curbate nu poate percepe grosimea
firului, ea reprezentând în acest
ea nu observã cã drumul pe care l-a parcurs este într-adevãr curb. Eu am caz o dimensiune suplimentarã
avut norocul sã observ ce n-a observat gângania. rãsucitã în ea însãºi.
(Albert Einstein)
Cercetãtoarea L. Randall crede cã spaþiu-timpul poate fi extrem de de
format, astfel încât o dimensiune suplimentarã, chiar extinsã, nerãsucitã, sã
nu poatã fi detectatã. Deformarea spaþiu-timpului face ca gravitaþia sã nu
fie la fel de eficientã. În lumea noastrã gravitaþia ar putea fi responsabilã
de faptul cã nu putem detecta dimensiunile suplimentare. Elementul cheie
în cercetarea noastrã asupra dimensiunilor suplimentare îl constituie un obiect
numit branã (brane), un ingredient de bazã în teoria stringurilor. Branele
sunt obiecte echivalente membranelor în spaþiul cu mai multe dimensiuni,
care obligã particulele ºi forþele sã rãmânã în ele cu excepþia gravitaþiei, Gravitaþia cuanticã îºi
propune unificarea principiilor
care este foarte diferitã de celelalte forþe. mecanicii cuantice cu teoria
Reþineþi! Termenul branã vine de la (m-brane, unde formulã este numãrul relativistã a garvitaþiei. Rezul-
de dimensiuni ale spaþiului. De la analogia cu me-m-brana vine denumirea tatul sãu: o teoria în care sã
se gãseascã explicaþii pentru
de branã). Teoria lor se numeºte teoria M. toate fenomenele din micro-
Aceste particule ºi forþe pot cãlãtori de-a lungul dimensiunilor branei, ºi din macrounivers.
117
dar nu se pot deplasa în lungul unei direcþii perpendiculare pe ele. Încercaþi
sã vã imaginaþi o branã bidimensionalã (doi-branã), o coalã de hârtie pe
care forþele ºi particulele nu pot acþiona decât pe suprafaþa ei ºi nu pe o
direcþie perpendicularã pe ea.
Noþiunea de branã ne duce imediat la ideea de lumi ale branelor
(braneworlds), în care Universul nostru existã numai pe suprafaþa uneia
Potrivit lui H orava ºi
Witten, Universul nostru ar fi dintre brane (o 3-branã). În acest scenariu gravitaþia se poate împrãºtia în
rezultatul coliziunii a douã toate dimensiunile posibile, dar restul componentelor Universului nostru
brane în momentul Big-Bang. atomi, stele, electromagnetism sunt silite sã rãmânã pe branã. (Lisa Randall)
Privit din aceastã perspectivã, Universul nostru, lumea noastrã
tridimensionalã este una dintre multele posibile, o lume scufundatã în alta
cu mai multe dimensiuni spaþiale.
Se pare cã dintre combinaþiile posibile au rezistat timpului branele cu
trei ºi cu ºapte dimensiuni extinse, ceea ce conferã misterul numerelor 3 ºi
7. Dimensiunile suplimentare pot fi abordate doar de cãtre gravitaþie, care
în Universul nostru este o forþã extrem de slabã. Într-o lume cu mai multe
dimensiuni, ea ar scãdea mult mai rapid, proporþional cu distanþa la puterea
numãrului de dimensiuni.
Activitate de evaluare
Cum vã imaginaþi o astfel de lume cu 7 dimensiuni, în lumina teoriei
branelor? Scrieþi un eseu pe aceastã temã. Intitulaþi eseul: Cum vãd eu
lumea cu ºapte dimensiuni.
Reþineþi! Teoria M este deocamdatã doar în stadiul unei colecþii de
modele matematice.
O confirmare experimentalã a acestei teorii se aºteaptã în urmãtorii ani.
Crearea cuanticã a brane-
lor e oarecum asemãnãtoare Se urmãreºte punerea în evidenþã a particulelor Kaluza-Klein, particule capabile
formãrii bulelor de abur în apa sã se deplaseze în dimensiunile suplimentare, de o mie de ori mai mici
care fierbe. decât protonul ºi înzestrate cu masã în universul tridimensional. Dacã
Principiul de incertitudine ar
permite lumilor-brane sã aparã acceleratorul de particule de la CERN, a cãrui punere în funcþiune este o
din nimic, ca bulele, brane chestiune de ordinul sãptãmânilor (aprilie 2007), va evidenþia existenþa acestor
reprezentând suprafaþa bulei, iar particule, teoria branelor se va dovedi un succes.
spaþiul cu dimensiunile supli-
mentare interiorul bulei. Bulele
foarte mici ar tinde sã colapseze, Suntem î n pragul unei revoluþii ºtiinþifice?
dispãrând, doar o bulã care creºte
prin fluctuaþii cuantice, dincolo Stephen Hawking este de pãrere cã: Mai existã încã o mulþime de
de o dimensiune criticã, ar con- lucruri despre Univers pe care nu le ºtim sau pe care nu le înþelegem. Dar
tinua foarte probabil sã creascã.
Fiinþele care locuiesc pe brane progresele remarcabile realizate mai ales în ultima sutã de ani trebuie sã ne
suprafaþa bulei ar crede cã insufle încrederea cã o înþelegere completã nu poate fi mai presus de puterile
universul e în expansiune. Ar fi noastre. Nu putem fi condamnaþi sã orbecãim pentru totdeauna în întuneric.
ca ºi cum am picta galaxiile pe
suprafaþa unui balon pe care apoi Vom rãzbate ºi vom formula o teorie completã a Universului. În acest caz
l-am umfla. Galaxiile s-ar vom fi cu adevãrat Stãpânii lui.
îndepãrta una de alta, dar nici
una dintre ele n-ar putea fi Experiment virtual
consideratã centrul expansiunii.
Sã sperãm cã nu existã Cunoscãtorii de limba francezã vor gãsi la adresa:
cineva, cu un ac cosmic, care http://cosmobranche.free.fr/UniversDimensions
sã dezumfle balonul. un film documentar ºtiinþific care prezintã evoluþia teoriilor cosmologice
(Stephen Hawking
Universul într-o coajã de cãtre teoria superunificãrii.
nucã)
118
Parlamentul României a adoptat (i) sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 16
Legea nr. 17 din 22 februarie 2001 privind ratificarea subparagrafele (i) ºi (iv);
Convenþiei Europene pentru protecþia drepturilor omului ºi
(ii) rezultatele cercetãrii au potenþialul de a produce
a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi beneficii reale ºi directe
(iii) cercetarea nu sepentru
poate sãnãtatea
efectua cusa;o eficacitate
medicinei, Convenþiei privind drepturile omului ºi biomedicina,
semnat la Oviedo la 4 aprilie 1997 ºi a Protocolului adiþional comparabilã pe subiecþi capabili sã îºi dea consimþãmântul;
la Convenþia europeanã pentru protecþia drepturilor omului (iv) autorizarea necesarã prevãzutã la art. 6 a fost
ºi a demnitãþii fiinþei umane faþã de aplicaþiile biologiei ºi datã specific ºi în scris;
medicinei, referitor la interzicerea clonãrii fiinþelor umane, (v) persoana în cauzã nu are obiecþii.
semnat la Paris la 12 ianuarie 1998. 2. În mod excepþional ºi sub condiþiile de protecþie
prevãzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenþialul
Capitolul IV. Genomul uman de a produce rezultate benefice direct pentru sãnãtatea
Articolul 11. Nediscriminarea persoanei în cauzã, o astfel de cercetare poate fi autorizatã
Orice formã de discriminare împotriva unei persoane numai dacã sunt întrunite condiþiile enunþate la paragraful
pe motivul patrimoniului sãu genetic este interzisã. 1 (i), (iii) ºi (v), precum ºi urmãtoarele condiþii suplimentare:
(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o
Articolul 12. Testele genetice predictive îmbunãtãþire semnificativã a înþelegerii ºtiinþifice a stãrii,
Nu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor bolii sau tulburãrii persoanei, la obþinerea în final a unor
genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul rezultate care sã dea posibilitatea unui beneficiu pentru
drept purtãtor al unei gene purtãtoare de boalã, fie spre persoana în cauzã sau pentru alte persoane din aceeaºi
a depista o predispoziþie sau o susceptibilitate geneticã la categorie de vârstã, sau care suferã de aceeaºi boalã ori
o boalã, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea tulburare, sau care se aflã în aceeaºi stare;
ºtiinþificã legatã de scopurile medicale ºi sub rezerva unui (ii) cercetarea prezintã doar un risc minim ºi o povarã
sfat genetic adecvat. minimã pentru persoana în cauzã.
Articolul 13. Intervenþia asupra genomului uman Articolul 18. Cercetarea pe embrioni în vitro
O intervenþie destinatã sã modifice genomul uman 1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este
nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice permisã de lege, aceasta va asigura o protecþie adecvatã
sau terapeutice ºi numai dacã nu are drept scop introducerea embrionului.
unei modificãri în genomul descendenþilor. 2. Este interzisã crearea de embrioni umani în scopuri
Articolul 14. Nealegerea sexului de cercetare.
Utilizarea tehnicilor de procreaþie asistatã medical nu Capitolul VI. Prelevarea de organe ºi þesuturi de
este admisã pentru alegerea sexului viitorului copil decât la donatorii vii în scopul transplantãrii
în scopul evitãrii unei boli ereditare grave legate de sex. Articolul 19. Regula generalã
Capitolul V. Cercetarea ºtiinþificã 1. Prelevarea de organe sau þesuturi de la o persoanã
în viaþã în scopul transplantãrii se poate face numai în
Articolul 15. Regula generalã interesul terapeutic al primitorului ºi numai atunci când
Cercetarea ºtiinþificã în domeniul biologiei ºi medicinei nu existã þesuturi sau organe adecvate disponibile de la o
se exercitã liber, sub rezerva dispoziþiilor prezentei convenþii persoanã decedatã ºi nici altã metodã terapeuticã alternativã
ºi a altor dispoziþii juridice care asigurã protecþia fiinþei umane. de o eficacitate comparabilã.
Articolul 16. Protecþia persoanelor pe care se fac 2. Consimþãmântul necesar, astfel cum este prevãzut
cercetãri de art. 5, trebuie sã se fi dat expres ºi specific, fie în
Nu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoanã scris, fie în faþa unei instanþe oficiale.
decât dacã sunt întrunite cumulativ urmãtoarele condiþii: Articolul 20. Protecþia persoanelor care nu au
(i) nu existã nici o metodã alternativã la cercetarea capacitatea de a-ºi da consimþãmântul la prelevarea organului
pe fiinþe umane, de eficacitate comparabilã; 1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau de
(ii) riscurile la care se poate expune persoana nu þesut de la o persoanã care nu are capacitatea de a-ºi da
sunt disproporþionate în comparaþie cu beneficiile potenþiale consimþãmântul conform art. 5.
ale cercetãrii;
2. În mod excepþional ºi în condiþiile prevãzute de
(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanþa lege, prelevarea de þesuturi regenerabile de la o persoanã
competentã dupã ce a fãcut obiectul unei examinãri care nu are capacitatea de a-ºi da consimþãmântul poate
independente asupra pertinenþei sale ºtiinþifice, inclusiv fi autorizatã, dacã sunt reunite urmãtoarele condiþii:
al unei evaluãri a importanþei obiectivului cercetãrii, precum (i) nu existã donator disponibil care sã aibã capacitatea
ºi al unei examinãri pluridisciplinare a acceptabilitãþii de a-ºi da consimþãmântul;
sale pe plan etic;
(ii) primitorul este fratele sau sora donatorului;
(iv)
asupra persoana sale
drepturilor pe care se facgaranþiilor
ºi asupra cercetãri este informatã
prevãzute prin (iii) donarea trebuie sã fie de naturã sã salveze viaþa
lege pentru protecþia sa; (iv) autorizarea prevãzutã la paragrafele 2 ºi 3 ale
primitorului;
(v) consimþãmântul prevãzut la art. 5 a fost dat în mod art. 6 s-a dat specific ºi în scris, conform legii ºi cu aprobarea
expres, specific ºi a fost consemnat în scris. Acest instanþei competente;
consimþãmânt poate fi retras în orice moment, în mod liber. (v) donatorul potenþial în cauzã nu obiecteazã.
Articolul 17. Protecþia persoanelor care nu au Capitolul VII. Interzicerea câºtigului financiar ºi
capacitatea de a consimþi la o cercetare utilizarea unei pãrþi a corpului uman
1. O cercetare nu se poate face pe o persoanã care Art. 21. Interzicerea câºtigului financiar
nu are, conform art. 5 capacitatea de a consimþi, decât Corpul uman ºi pãrþile sale nu trebuie sã fie în sine
dacã sunt întrunite cumulativ condiþiile urmãtoare: sursã de câºtig financiar.
119
Cuprins
Capitolul 1. Molecule Fotosinteza formã de înmagazinare a energiei
Materia vie ................................................................................. 4 solare ................................................................................60
Moleculele vieþii ........................................................................ 5 Compuºi fosfat-macroergici
Compoziþia chimicã a materiei vii ..................................... 5 agenþi de conversie a energiei ......................................61
Apa .................................................................................... 7 Consumul energetic prin activitate muscularã............61
Compuºi organici cu importanþã biologicã ................... 8 Randamentul proceselor bioenergetice ........................62
Glucide ........................................................................... 8 Analize clinice de fluide biologice ..................................63
Lipide ...........................................................................12 Sângele .............................................................................63
Proteine ........................................................................14 Limfa ºi lichidul interstiþial ..........................................70
Acizi nucleici ..............................................................17 Urina .................................................................................71
Ceasul molecular al vieþii ......................................................22 Sucurile digestive ................................................................72
Teoria celularã .....................................................................22 Lichidul cefalorahidian (LCR) ......................................74
Similitudine ºi diversitate ..................................................23 Lichidul amniotic ............................................................74
Evoluþie, îmbãtrânire, moarte ............................................25 Entropia sistemelor reale ........................................................75
Evoluþia de la moleculã la organisme multicelulare ...25 Entropia ................................................................................75
Evoluþia de la celula-ou la organismul matur Entropia ºi percepþia timpului ca mãsurã
biologic .............................................................................26 a ireversibilitãþii ..................................................................78
Îmbãtrânire ºi moarte celularã ......................................27 Informaþia ºi procesele ireversibile ..................................79
Materialul genetic ...............................................................29 Transmiterea informaþiei ....................................................80
Manipularea materialului genetic .................................29 Entropia informaþionalã .................................................81
Ingineria geneticã. Rezultate .........................................31 Modele reale de transmisieºi de prelucrare
Biotehnologii, clonare, ameliorare ...................................32 a informaþiei.........................................................................82
Proiectul genomului uman .................................................36 Generarea ºi conducerea impulsurilor nervoase .........83
*Perspectivã creºtinã asupra ceasului molecular al vieþii .38 Transmiterea sinapticã ....................................................84
Viaþa ºi moartea în perspectivã creºtinã..........................38 Actul reflex procesul fiziologic de rãspuns
Eutanasia ..............................................................................41 la acþiunea unui stimul ..................................................85
Manipularea ºi ingineria geneticã.....................................42 Scurtã cãlãtorie a informaþiei prin computer..............88
Ingineria geneticã alternativã ºi amplificatoare la om ..43 Modele reale de prelucrare ºi de stocare a informaþiei 89
Modele electronice de stocare a informaþiei ..............90
Clonarea umanã ...................................................................43
Virus informatic disfuncþie informaticã a sistemului .92
Organismele modificate genetic ........................................44
Virusuri disfuncþii în organismele vii ......................92
Bioetica ºi tehnologiile de fecundare umanã..................45
Identitatea copilului conceput ...........................................46
Capitolul 3. Teorii ale unificãrii
Procese corticale ......................................................................94
Capitolul 2. Sisteme Psihicul uman ºi structura sa ............................................94
Sisteme deschise biologice ....................................................48 Conºtiinþa .............................................................................95
Comunicarea celularã .........................................................48 Somnul ºi visele ..................................................................97
Membranã celularã. Receptori membranari ................49 Fazele somnului ..............................................................97
Hormoni ...........................................................................49 Memoria constructivã ...................................................... 100
Sisteme informaþionale. Cod genetic ...............................50 Cum opereazã memoria? ............................................. 100
Reglajul genetic al sintezei proteice ................................51 Gândirea ºi creativitatea.................................................. 101
*Transmitere ereditarã ºi maladii ereditare .....................52 Inteligenþa ºi inteligenþa emoþionalã? ........................... 104
Starea de sãnãtate ºi starea de boalã ...............................53 Inteligenþa emoþionalã ................................................. 105
Imunitate. Germeni. Anticorpi ..........................................53 Comportamentul ............................................................... 106
Vaccinuri...............................................................................54 Cultura ºi relativismul cultural ...................................... 107
Prionii 54 Câmpuri fizice forþe elementare ..................................... 109
Antibioticele .........................................................................55 Câmpul electromagnetic .................................................. 109
Drogurile ..............................................................................55 Câmpul forþelor nucleare .................................................110
Transplanturi. Grefe. Înlocuiri de organe ........................56 Particulele elementare....................................................... 111
Chimia sistemelor deschise biologice ..................................57 Interacþiunile particulelor elementare ................................. 111
Procese metabolice..............................................................58 Unificarea interacþiunilor din naturã ..............................113
Conservarea energiei în lumea vie ...................................59 *Teoriile cosmologice ºi gravitaþia cuanticã .................115
Conversia energiei în reacþiile biochimice..................60 Suntem în pragul unei revoluþii ºtiinþifice?..............117
120