Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți mesajul/o semnificație a textului selectat din ,,Steaua fără nume”

de Mihail Sebastian
În redactarea textului:
- vei preciza mesajul/o semnificație a textului, prin referire la temă;
- vei prezenta două idei/secvențe sugestive pentru mesajul transmis;
- vei identifica două trăsături ale personajului, relevante pentru mesaj;
- vei menționa o emoție exprimată sau o valoare morală/culturală transmisă, justificându-ți alegerea.

Mesajul unui text literar este constituit din totalitatea gândurilor, ideilor şi sentimentelor scriitorului, pe care acesta le transmite
cititorului, prin intermediul operei sale, pentru a-l face părtaş la propriile trăiri. Sinteză a viziunii autorului asupra vieții și a lumii,
textul dramatic transmite un mesaj profund prin intermediul personajelor, al conflictului dramatic și al indicațiilor scenice, îmbinând
astfel mesajul textual cu gesturile, mimica personajelor sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic din opera ,,Steaua fără nume” de Mihail Sebastian pune în evidență tema cunoașterii universului
cosmic nemărginit în cadrul dialogului dintre cele două personaje: profesorul și tânăra necunoscută. Acţiunea se deduce din
replicile personajelor, dialogul fiind principalul mod de expunere prin care personajele comunică şi se comunică. Având rolul de a
marca vorbirea directă, devine și un mijloc indirect de caracterizare a personajelor. Fragmentul dat pune în prim-plan emoția
profesorului care dorește să împărtășească tinerei necunoscute din pasiunea sa pentru astronomie. El este fermecat de universul cosmic
nemărginit și simte bucuria de a oferi detalii legate de o constelație.
Acţiunea structurată pe baza unui conflict dramatic, urmăreşte evoluţia dialogului celor două personaje. Se remarcă existenţa
unui subiect bine organizat. Fragmentul dat face parte din intrigă și o parte din desfășurarea acțiunii. Întâmplările sunt plasate într-o
seară, într-o ,,odaie” din apropierea unei gări (,,gara aceea afumată”). Din dialogul celor două personaje aflăm că Necunoscuta îi cere
Profesorului să nu plece, până nu-i arată unde este steaua lui. Acesta i-ar fi arătat-o ,,adineaori”, dar tânăra s-a speriat auzindu-l
vorbind cu atâta pasiune. Tânăra nu a auzit niciodată de existența constelației Ursa Mare, iar profesorul nu înțelege cum e posibil ca ea
să nu fi observat vreodată prezența acesteia pe cer: ,,Nu știai? Cum nu știai? N’ai văzut-o niciodată? Niciodată?... D-ta, nu te uiți
niciodată pe cer?” O întreabă dacă nu privește niciodată cerul, iar aceasta-i spune că se întâmplă uneori, din motive practice, când e
interesată să vadă dacă este înnorat, ca să știe cum să se îmbrace, în eventualitatea venirii ploii. Profesorul insistă, se arată nedumerit,
întrebând-o indignat ,,Dar la stele… la stele d-ta nu te uiți… nu le vezi?”, iar răspunsul e unul banal, prin invocarea lipsei timpului.
Acesta o întreabă surprins ce fel de viață duce, dacă ,,nici Ursa Mare n-a avut timp s-o privească”. Verbul ,,a privi” e folosit aici cu
sensul a admira, a contempla, iar asta nu o poate face decât cineva capabil să vadă frumosul din jurul său. Frumusețile cerului sunt
ascunse ochilor celor care nu știu cum să le privească, să vadă dincolo de imagine, într-un cuvânt ignoranților. A vedea stelele
presupune să poți privi dincolo de lucruri, dincolo de aparențe.
Profesorul îi arată cu multă răbdare constelația și îi oferă detalii despre poziția stelelor și culorile pe care le are fiecare. Încearcă să-i
expice folosind comparația: ,,E ca o ursoaică adormită pe labele dinainte. Un car răsturnat deasupra cerului… cu roțile în sus.”
Tânăra intră în jocul explicațiilor lui, încurajându-l prin curiozitatea ei. I se pare că începe să vadă ceea ce i se descrie, culminând
replica extatic: ,,Ce frumos e! […] Ce mari sunt stelele! Mari și albe. ”
Prin cele două personaje, textul subliniază diferența dintre ceea ce privim şi ceea ce vedem, fiecare dintre noi în parte. Trăsăturile
celor două personaje se conturează, în fragmentul citat, prin procedeul caracterizării indirecte, fiind deduse din dialog, din fapte,
atitudini, din precizările aflate în indicaţiile scenice şi prin nume. Nu există referiri la portretul fizic, replicile dezvăluind doar elemente
de portret moral. Am putea considera că şi numele personajelor ar constitui un mijloc de caracterizare indirectă, deoarece nu sunt
individualizate prin nume propriu, fiind generic numit fiecare personaj: ,,Profesorul” și ,,Necunoscuta”. Deducem doar că
necunoscuta e tânără, din felul în care se poartă (Cu un fel de uimire copilărească), este copilăroasă, visătoare, atrasă de mirajul
explicațiilor profesorului, de fapt începe să fie atrasă de farmecul călătoriei imaginare în spațiul constelațiilor îndepărtate.
Limbajul este o altă modalitate de caracterizare a personajelor. Inițial, tonul cu care formulează profesorul întrebările sugerează
ideea că acesta nu încearcă să o intimideze pe tânără, tratând problema uman, simplu. El întruchipează tipul omului calm, îngăduitor,
care manifestă înțelegere pentru cei din jur şi intuiește latura sensibilă a oamenilor. Este un idealist, un visător, pentru care cerul devine
pentru el o legătură cu exteriorul, cu necunoscutul. Profesorul este un om răbdător, răspunsurile primite îl miră, dar nu reacţionează
impulsiv. Ascultă răspunsurile tinerei şi meditează asupra a ceea ce spune acesta.
Mesajul textual e completat de indicațiile scenice pe care autorul le oferă în didascalii cu scopul de a orienta jocul actorilor și de
a oferi expresivitatea dorită fiecărei replici. Necunoscuta se simte intimidată de atitudinea profesorului (Explicându-se, scuzându-se) și
intră în jocul acestuia (Cu un fel de uimire copilărească)/ (Vine din nou la fereastră) ca să îi ofere bucuria de a-și etala cunoștințele de
care dispune din domeniul astronomiei.
În concluzie, putem spune că textul dramatic reușește să transmită un mesaj profund, folosind atât mesajul textual, prezent în
replici, cât și mesajul paratextual, prezent în didascalii. Mesajul textului este să privim atenţi la lumea din jurul nostru, să încercăm să
descoperim misterele din jurul nostru.