Studiu de caz V

Criticismul junimist

Realizat de:Ardeleanu Mălina
Butunoi Adnana
Isac Valeriu
Unguru Ștefan
 Întemeierea Junimii

 "Junimea" a fost o societate culturală
întemeiată la Iași în anul 1863 din inițiativa a
cinci tineri intelectuali întorși de la studii din
străinătate: Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob
Negruzzi,Theodor Rosetti și Titu Maiorescu
cel care a devenit mentorul spiritual al Junimii.
 Scopul inițial a fost acela de a organiza
"prelecțiuni populare" pe teme diferite de
interes larg prin care se urmărea educarea
gustului publicului, unificarea limbii române
literare și interesul pentru literatură. În cadrul
ședințelor ținute în casa lui Titu Maiorescu la Iași
erau citite și discutate operele unor tineri
 Etapele junimii


Junimea are o existenţă de mai multe decenii, cu activităţi şi
orientări ce se schimbă de la o etapă la alta.
 Prima etapă, cea ieşeană (1868-1874) a societăţii, cu
întruniri săptămânale în casa lui Maiorescu şi în cea a lui
Pogor, constituie faza ideologică, de afirmare şi de legitimare
prin combaterea vechii direcţii în cultura română. Junimiştii
evită implicarea politică, activitatea lor vizează trei direcţii:
limba, literatura şi cultura. Activităţile cuprind un larg spectru
cultural şi se manifestă prin:
-prelecţiuni populare cu public larg, întâlnirile în cerc restrâns
pentru lectura creaţiilor originale;
-editarea unei reviste a societăţii, Convorbiri literare,
începând cu 1 martie 1867, cu apariţie lunară;
-folosirea unei tipografii şi librării porprii pentru a publica şi
răspândi opera membrilor societăţii;
-susţinerea campaniilor pentru limba română literară vizând


A doua etapă, cea a şedinţelor duble (1874-1885), este
marcată de intrarea junimiştilor în viaţa politică, în partidul
conservator. Funcţia de ministru al Instrucţiunii Publice îl
obligă pe Titu Maiorescu să se stabilească la Bucureşti. Lui i
se alătură Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, ca redactori la
ziarul Timpul. Junimea se scindează, şedinţele se ţin atât la
Iaşi, în casa lui Vasile Pogor, cât şi la Bucureşti, în casa lui
Titu Maiorescu. Activităţile Junimii se îndreaptă mai ales spre
literatură: se consolidează ,,direcţia nouă” în poezie şi proză
prin capodoperele marilor scriitori—Mihai Eminescu, Ion
Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, publicate în
revista Convorbiri literare, dar şi în volume.
 A treia etapă începe din 1885, când este mutată la
Bucureşti revista Convorbiri literare ca şi întreaga societate
Junimea. Revista Convorbiri literare capătă caracter
universitar, publicând studii şi articole de strictă specialitate
Sediul ‘’Junimea’’ din Iași


“Gustul junimiștilor este clasic și academic. Oameni de forma ție

universitară,stăpanind umanitățile vechi și moderne,ei sunt
înclinați a judeca după modele și a crede în valoarea canoanelor
în artă.’’
(Tudor Vianu)
 Inițiatorii junimii

hh

Iacob Negruzzi Titu Maiorescu Petre P.Carp

Theodor Rosetti

Vasile Pogor
 Petre P.Carp

Petre P. Carp,s-a născut la 28 iunie 1837 la Iași
dintr-o veche familie boierească amintită de
Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei.
A absolvit gimnaziul la Berlin (1850) urmând
Facultatea de Drept și Știinte Politice din cadrul
Universității din Bonn. În anul 1862 revine la Iași și
contribuie la punerea bazei societății Junimea
(primăvara anului 1864).
Adept al ideilor ‘’junimiste’’ s-a remarcat ca unul
dintre fruntașii Partidului Conservator din acea
perioadă.
A fost ales în numeraose rânduri deputat și senator
în Parlamentul României,iar după plecarea
domnitorului Cuza a fost ales de două ori
președinte al Consiliului de Miniștri.
Aceasta se stinge din viață la data de 19 iunie
 Vasile Pogor

 Vasile Pogor (n. 20 august 1833, Iași d.20
martie 1906, Bucium, județul Iași) a fost
om politic, publicist și poet român, care a
îndeplinit în mai multe rânduri funcția de
primar al municipiului Iași. A studiat la
pensionul Malgouverne din orașul Iași,
după care ( din anul 1849) și-a continuat
studiile secundare,apoi cele juridice la
Paris. Intră în politică, ca membru al
grupării "junimiste". După ce o scurtă
perioadă deține funcția de ministru al
cultelor și instrucțiunii ( 20 aprilie - 23 mai
1870), Vasile Pogor va fi ales în mai multe
rânduri ca primar al municipiului Iași.
Casa Pogor-salon’’Junimea’’

 Iacob Negruzzi

Iacob Negruzzi, fiul lui Costache
Negruzzi și-a făcut studiile în Germania. A
fost profesor la Facultatea de drept din
Iaşi şi preşedinte al Academiei Române.
Membru fondator al societăţii
Junimea a condus
timp de peste 28 de ani revista Convorbiri
literare. La 28 octombrie 1866, Iacob
Negruzzi a intrat în masonerie, în 1867 a
ajuns al doilea secretar şi mare expert iar
în 1868 ajunsese venerabil.
În 1888, Iacob Negruzzi a depus pe
biroul
Camerei Deputaţilor o petiţie din partea
unui număr de cetăţeni din toate părţile
 Theodor Rosetti

 Theodor Rosetti (născut în 5 mai 1837) la Iași și a
decedat în 17 iulie 1923 la București) a fost un
publicist și om politic român,academician,licențiat
în drept,prim-ministru al României în perioada 1888-
1889.
 După studii la Liov,Viena și Paris a făcut carieră în
magistratură ,a fost prefect de
Vaslui,ministru,președinte al Consiliului de minșitri
(1888-1889),guvernator al Băncii Naționale,membru
al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga.
 A fost totodată fondator al ‘’Junimii’’,autor de
eșecuri apărute în ‘’Convorbiri literare’’,membru de
onoare al Academiei Române.
 Titu Maiorescu

Titu Liviu Maiorescu s-a născut la Craiova,la 15
februarie 1840.
Acesta a fost academician,avocat,critic
literar,eseist,estetician,filosof,pedagog,politician și
scriitor român,prim-ministru al României între 1912
și 1914,ministru de interne,membru fondator al
Academiei Române,personalitate remarcabilă a
României sfârșitului secolului al XlX-lea și începutul
secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii
sociologice a formelor fără fond,baza Junimismului
politic și ‘’piatra de fundament’’ pe care s-au
construit operele lui Mihai Eminescu,Ion Luca
Caragiale și Ioan Slavici.
S-a stins din viață la 18 iunie 1917,fiind înmormantat
la cimitirul Bellu din București.
 
Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu în
cadrul societății ‘’Junimea’’ impunându-se ca
adevaratul lui conducator,iar în cadrul epocii
drept îndrumătorul cultural și literar.
Domeniile de manifestare ale spiritului critic
maiorescian sunt numeroase:limba
română,literatura,cultura estetică,filozofia.Studiile
sale sunt de o importanță majoră pentru
literatura română:
‘’O cercetare critică asupra poeziei române de la
1867’’
‘’Comdeiile domnului I.L.Caragiale’’ (1885)
‘’Direcția nouă în poezia și proza română’’ (1872)
‘’Asupra poeziei noastre populare’’
‘’Poeți și critici’’
‘’Eminescu și poeziile lui’’
 Salonul ‘’Junimii’’

 l

Piese din
mobilierul lui Titu
Maiorescu
 l.Titu Maiorescu-din
vol’’Critice’’:

 1)’’O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867’’
Cea dintâi critică literară a lui Maiorescu, studiul "O cercetare critică asupra
poeziei române de la 1867 , conține "didactic și limpede estetica maioresciană,
rămasă neschimbată pe toată întinderea activității criticului", cum afirmă George
Călinescu. Criticul începe prin a stabili faptul că în fiecare artă are un material de
lucru (sculptura-lemnul sau piatra , pictura -culoarea,muzica-sunetele ),numai
poezia nu are un material specific,căci cuvintele sunt destinate comunicării. Rolul
poeziei este acela de a deștepta "prin cuvintele ei imagini sensibile în fantezia
auditorului." În concepția lui Maiorescu , poetul trebuie să desfășoare o adevărată
luptă pentru sensibilizarea cuvântului ,care tindea către abstractizare. Criticul
enumeră,oferind exemple,câteva modalități de sensibilizare a cuvântului:
"alegerea cuvântului celui mai puțin abstract ", utilizarea adjectivelor și
adverbelor- "epitete ornante", a personificărilor, a comparațiilor și a metaforelor.
Ideile criticului sunt argumentate cu exemple din operele marilor scriitori
universali: Schiller, Victor Hugo,Shakspeare,Horațiu, Heine. Maiorescu închide
prima parte a studiului prin realizarea unei distincții clare între politică,"product al
rațiunii" și poezie,"product al fanteziei". Condamnate de către critic sunt "poeziile
politice" și cele "rele istorice" pentru că sunt "lipsite de sensibilitate poetică".
 Comediile d-lui Caragiale
 2)Comediile d-lui Caragiale (1885)

Comediile d-lui I.L.Caragiale este al doilea studiu în care sunt
prezentate ideile estetice ale lui Titu Maiorescu,după "O cercetare critică
asupra poeziei românești de la 1867". Acum criticul își propune să
explice din punct de vedere estetic raportul dintre artă și realitatea
socială, răspunzând,în același timp, la întrebarea dacă arta are sau nu o
misiune moralizatoare. În privința primei probleme, cea a raportului
dintre artă și realitate,criticul remarcă:"Lucrarea d-lui Caragiale este
originală;comediile sale pun în scenă câteva tipuri din viața noastră
socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu
deprinderile lor, cu expresiile lor,cu tot aparatul înfățișării lor în situa țiile
anume alese de autor. "
Maiorescu observă că meritul lui Caragiale este acela de "a arăta realitatea din partea ei comică",prin
"scoaterea și înfățișarea plină de spirit a tipurilor și situațiilor din chiar miezul unei păr ți a vie ții noastre
sociale,fără imitare sau împrumutare din alte literaturi străine". Criticul se opre ște asupra unuia dintre
reproșurile care se aduc comediilor lui Caragiale, și anume că ar urmări scopuri politice. În acest sens, criticul
susține că "...o comedie nu are nimic a face cu politica de partid;autorul î și ia persoanele sale din societatea
contemporană cum este, pune în evidență partea comică cum o găse ște și Caragiale, care astăzi î și bate joc de
fraza demagogică, și-ar fi bătut joc ieri de ișlic și tombateră și își va bate joc mâine de fraza reac ționară și în
toate aceste cazuri va fi în dreptul său literar incontestabil."
Eminescu și poeziile lui

 3) Eminescu și poeziile lui
Studiul "Eminescu și poeziile lui " de Titu Maiorescu publicat în anul în
care Eminescu își încheia existența (1889), este cel dintâi studiu critic scris
la noi despre marele poet.

Maiorescu pornește de la constatarea că tânăra genera ție "se află astăzi sub
influența operei poetice a lui Eminescu ". În prima parte Maiorescu
analizează personalitatea poetului explicând-o prin firea lui "Ce a fost și a
devenit Eminescu este rezultatul geniului său înnăscut". În partea a doua
criticul examinează cultura poetului arătând că "Eminescu este un om al
timpului modern, cultura lui individuală stă la nivelul culturii europene de
astăzi". Tendința de a cunoaște cultura europeană nu era însă la Eminescu
"un simplu material de erudiție străină" ci era primită și asimilată în chiar
"individualitatea lui intelectuală". Poeziile lui Eminescu exprimă "o
intuiție a naturii sub forma descriptivă, o sim țire de amor uneori veselă,
adeseori melancolică". O altă constatare pe care Maiorescu o face asupra
poeziei lui Eminescu privind latura ei erotică este că "el nu vede în femeia
iubită decăt copia imperfectă a unui prototip nerealizabil".
 Beția de cuvinte

 4) Beția de cuvinte ( 1873)
În "Beția de cuvinte" (1873), ținta polemicii este "Revista Contemporană" care
lăuda unii autori mediocri. Aceștia pentru a exprima o singură idee,foloseau o
însușire de sinonime fără rost. Acest studiu subintitulat"Studiu de patologie literară".
Din acel moment,ziaristica noastră nu a mai fost privită doar prin prisma opiniilor
exprimate,ci și a modelului în care acestea erau exprimate. Titu Maiorescu pornea
ofensiva împotriva celor ce denaturau "spiritul propriu național", care "nu par a avea
conștiință răului, ci răspândește încrederea de a fi cei mai buni stiliști ai literaturii
române", cu armele omului de știință,cu rigoarea în demonstrație, ce a fost
caracteristică profesorului de logică și, bineînțeles, criticului,atunci când devierile
stilistice îmbrăcau formele,patologiei literare". Atacul începe în gama pamfletului,
citându-l pe Darwin,care vorbește despre "amețeala artificială"observată în regnul
animal. Demonstrația nu se abate de la aveastă premisă,urmărind "simptomele
patologice ale amețelii produse prin întrebuințarea nefirească a cuvintelor",care "ni
se înfățișează treptat,după intensitatea îmbolnăvirii":Darwin ne spune că multe
soiuri de maimuțe au aplecare spre băutura ceaiului,a cafelei și a spirtoaselor , "ele
sunt în stare,zice el, să fumeze și tutun cu multă plăcere,precum însumi am văzut’’.
Brehm povestește că locuitorii din Africa de miază-noapte prind pavianii cei
sălbatici,punându-le la locurile unde se adună,vase pline cu bere de care se îmbată.
 
 Acest studiu reprezintă, deopotrivă, modelul unei analize stilistice laborioase care disecă
fiecare exemplu,dar și al unui pamflet care,prin comparația pe care o face chiar de la
început,caută să înscrie obiectul atacului său într-o zonă ridicolă. Titu Maiorescu
avea,din toate punctele de vedere, autoritatea să ducă aveastă ofensivă, deoarece titlul
scrierilor sale,în mare majoritate polemice,împotriva atâtor direcții greșite ale culturii
noastre din acea vreme,vădește rigoare,economice de mijloace,rostirii sentențioase,un
vocabular care nu ceda curentelor lingvistice artificiale din acea vreme. Toate aceste
înzestrări au făcut ca ceea ce a scris atunci Titu Maiorescu să capete valoarea unor
adevăruri cu caracter peren. Un exemplu îl reprezintă textul în care a fost formulată
ceea ce s-a numit de atunci (din 1868) și a rămas până în prezent "teoria fără fond".
Expusă în studiul "În contra direcției de astăzi în cultura română", demonstrarea teoriei
care a marcat gândirea socială românească ocupă un spațiu extrem de restrâns, fiind un
model de conciziune , de esențializare stilistică, ca apoi să se arate, ca o încununare
negativă , la ceea ce s-a ajuns. Exemplele sunt luate din viața de fiecare zi,sunt concrete
și accentuările prin câteva cuvinte vin să pună în evidență o stare de fapt ce nu poate să
fie contestată. Cea de-a doua reacție împotriva stilului artificial, grandilocvent a "beției
de cuvinte", a vocabularului prețios și pretențios,împovărat de expresii și cuvinte
preluate fie din latină,fie din limbi străine, a fost de esență satirică și aparține lui
Caragiale. Se integrează universului parodic al marelui scriitor și va fi studiat la capitolul
celui ce are o importanță covârșitoare în evoluția stilisticii presei românești.
 ll. Istoria literaturii române de la
origini până în prezent


"Istoria literaturii române de la origini până în
prezent" este o lucrare monumentală,unică în
peisajul literaturii române, concepută inițial în
două volume,devine "un singur volum compact ca
o enciclopedie" cum afirmă George Călinescu.
La 15 aprilie 1941 George Călinescu anunță
finalizarea volumului, a cărui tipărire are loc în luna
iulie,când impresionat de valoarea lucrării, Al. Rosetti
îi scrie autorului:"Am volumul d-tale pe masă!(...)
Recitesc acum ici și colo pasaje care mă încântă.
Dar,de abia acum,realizez că ești un monstru (în sens
etimologic!). Atâta pagini ! Atâta muncă!
Clipe,zile,ore,ani! Ce forță! Ce facultate ! Ce ușurință
de a scrie! Și nicăieri oboseala, nici plictiseală.. Dar
ce fel de om ești d-ta ? "Lucrarea a fost întâmpinată
cu entuziasm de toți literații epocii și a rămas o
lucrare de referință și o autoritate critică de
necontestat în zilele noastre. Călinescu are un
 lll. Junimea în "Istoria literaturii
române moderne "

 Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică,rezultatul
însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași
influențări și subestimate acelorași idealuri. Multă vreme după ce
oamenii și creațiile lor au început să ocupe scena epocii lor și răsunetul
lor ș-a stins,istoricii descoperă filiații și afinități,grupând în interiorul
aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au
cunoscut sau care s-au putut opune.
 Fără îndoială că nu acesta este cazul "Junimii" . Sarcina istoricului care
își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este
ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul multor
voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de
acestea,"Junimea" nu este numai un curent literar, dar și o asociație. Ea
însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei
Române, întemeiată cam în aceeași perioadă în București) și nu s-a
menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor
constituite . "Junimea" n-a fost atât o societate , cât o comunitate de
interese culturale dar și socio-politice.
 
 Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre
personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă
îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care
alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta.
Vechea deviză franceză potrivit căreia "Intră cine
vrea,rămâne cine poate"este și aceea pe care asociația însă
o adopta pentru sine. Tudor Vianu punea în evidență patru
serii de trăsături distincte ale junimismului.
 A. Spiritul filosofic;
 B. Spiritul oratoric
 C.Ironia
 D.Spiritul critic
 E.Gustul pentru clasic și academic.
 Concluzii


Criticismul junimist este o trăsătură definitorie a mișcării care a
influențat destinul literaturii și a culturii române. Structurarea unei
doctrine unice pe baza respectului față de adevăr , plasarea analizei
și a interpretării fenomenului artistic într-o paradigmă valorică
universală,combaterea cu vehemență a mistificării istoriei și a limbii
române, a lipsei de echilibru între fondul și forma fenomenului
cultural,sunt câteva dintre ideile în numele cărora luptă junimiștii. Ei
resimt nevoia de afirmare a specificului național și de înlăturare a
formelor fără fond, considerând că"..între 1848-1870 s-a produs o
ruptură adâncă între cultura tradițională și cea modernă, prin
adoptarea unor <<<forme>>> occidentale nepotrivite
<<<fondului>>> românesc. De aici și calificarea culturii românești
contemporane drept <<<formă fără fond>>> și combaterea ei
violentă în numele adevărului..."(Ștefănuța Crețu,Gabriela
Drăgoi,Florin Faifer,Dicționarul literaturii române de la origine până
la 1900, Editura Academiei,București, 1979).
 Aceste convingeri,puterea extraordinară a lui Maiorescu de a
construi o teorie a culturii,demonstrând autonomia artei și aplicând
 Bibliografie

l.Titu Maiorescu – din vol.’’Critice’’:
 ‘’ O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867’’;
 ‘’Comediile d-lui Caragiale’’ (1885);
 ‘’ Eminescu și poeziile lui’’;
 ‘’Beția de cuvinte’’;
ll. Istoria literaturii române de la origini până în prezent;
lll. Junimea în "Istoria literaturii române moderne“;
 Surse de inspirație

 http://eseuribac.ro/eseu-criticismul-junimist/
 http://
www.scritub.com/literatura-romana/Scrie-un-eseu-de-pagini-despre753
74.php
 http://www.ipedia.ro/criticismul-junimist-275/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea
 https://adzidus.wordpress.com/2010/06/16/junimea-si-rolul-ei-in-cultur
a-romanesca
/
 http://
ziarullumina.ro/acum-144-de-ani-s-a-nascut-societatea-literara-junime
a-61599.html
 https://
ro.wikisource.org/wiki/O_cercetare_critic%C4%83_asupra_poeziei_ro
m%C3%A2ne
