1.

Reguli tactice aplicate în dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor

criminalistice.

2.1. Oportunitatea expertizei. Asigurarea oportunităţii expertizei constituie o primă cerinţă

ce trebuie avută în vedere de către organele judiciare.In functie de datele existente in cauza,

este necesar sa se aprecieze daca si in ce masura dispunerea expertizei este utila, astfel incat sa

nu fie dispusa tardiv, cu intarziere, sau prematur.

2.2. Stabilirea corectă a obiectului expertizei. Cerinţa privind stabilirea corectă a

obiectului expertizei criminalistice are implicaţii directe asupra modului de valorificare

judiciară a acestui mijloc de probă.

2.3. Formularea clara a intrebarilor adresate expertului, acestea trebuind formulate

cu claritate, concis

şi valorificarea concluziilor expertizei

criminalistice marchează momentul aprecierii şi cântăririi probelor puse în evidenţă prin intermediul

examinărilor ştiinţifice.

Dintre concluziile rapoartelor de expertiză, cele mai valoroase sunt concluziile cu

caracter de certitudine, fie ca sunt de admitere sau excludere.

Concluziile cu

concluzii de imposibilitate de rezolvare a

Problemei

2 Referitor la înţelesul termenului de faţa locului sau de loc al săvârşirii faptei, aşa cum este
folosit, uneori,

: prin această expresie se are în vedere nu numai locul

propriu-zis al săvârşirii infracţiunii, ci şi zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot

desprinde date referitoare la pregătirile, comiterea şi urmările faptei, inclusiv căile de acces şi

de retragere a autorului din câmpul infracţional, deci orice loc in care pot fi identificate urme

ce pot fi valorificate in probatiune

B1
Unicitatea desenului papilar. Desenele papilare se deosebesc între ele prin formă şi prin

detalii caracteristice.

Fixitatea desenului papilar este o altă proprietate care constă în menţinerea formei şi

detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa, în luna a 6-a de viaţă intrauterină,

şi până la moartea persoanei.

B2
, dispunerii şi particularităţilor prezentate de fiecare dinte, îndeosebi

după vârsta de 25 ani, când întreaga dantură este formată.

Fireşte că este posibilă, fără dubiu, şi identificarea persoanelor adulte, după celelalte

caracteristici prezentate de forma şi dispunerea fiecărui dinte.

1.2. Cercetarea la faţa locului a urmelor de dinţi. La locul faptei, urmele de dinţi se

întâlnesc pe diverse alimente sau fructe cu o consistenţă şi un grad de plasticitate adecvat

(margarină, unt, brânză topită, ciocolată, mere). De asemenea, urmele dinţilor se întâlnesc pe

corpul victimei

nu numai asupra detaliilor, dar şi asupra poziţiei corpurilor

purtătoare de urme faţă de celelalte obiecte principale.

1.3. Expertiza odontologică. Expertiza urmelor de dinţi sau expertiza odontologică poate

oferi organului judiciar răspunsuri la întrebări privind natura umană sau animală a urmei, sexul,

vârsta

de identificare a cadavrelor necunoscute

Tehnicile de identificare prezentate mai sus sunt utile şi în cazul identificării cadavrelor

necunoscute, însă, aplicabilitatea lor este limitată de transformările fireşti prin care trece corpul

uman, ca urmare a anumitor fenomene cadaverice, ori din cauza acţiunii distructive a diverşilor

factori.

4.1.
craniului

perfecţionată a supraproiecţiei,

având la bază combinarea electronică a imaginilor craniului necunoscut şi cele ale persoanei

dispărute.

4.2. Reconstituirea fizionomiei după craniu. Acest procedeu, aplicat de toate serviciile

criminalistice, a fost pus la punct, printre alţii, de savantul rus M.M.Gherasimov. La noi în ţară

s-a ocupat de perfecţionarea acestuia Cantemir Rişcuţia. Din această cauză mai este denumită

“metoda GHERASIMOV- RIŞCUŢIA”.

4.3. Identificarea după resturile osoase. Identificarea după resturile osoase face obiectul

expertizei urmelor osteologice, specifică unui domeniu denumit în literatura medico-legală

osteoantropometrie.