Pe 22 mai 2023, România a fost martora celui mai amplu protest din ultimii

ani, declanșat de sindicatele din Educație în cadrul unei greve generale. Profesorii
și-au unit forțele pentru a cere Guvernului o creștere salarială care să le permită să
trăiască o viață decentă. Situația actuală a salariilor profesorilor variază în funcție
de nivelul de studii, vechime și grad. Un debutant în învățământ poate câștiga
aproximativ 2.400 de lei net pe lună, iar după 20 de ani de experiență salariul poate
ajunge în jurul sumei de 4.000 de lei. Cu toate acestea, profesorii solicită o
majorare a salariilor pentru a le asigura un trai mai bun.
Un aspect deosebit de preocupant este atitudinea liderilor politici de vârf care
nu au fost prezenți la discuțiile cu reprezentanții profesorilor. În ziua protestului
din București, prim-ministrul Nicolae Ciucă a plecat la Cluj, președintele PSD
Marcel Ciolacu a ales să meargă la Buzău, iar președintele României, Klaus
Iohannis, își petrecea timpul într-un tur al Sibiului. Această absență a liderilor
politici relevă o lipsă de interes și de respect față de profesori și preocupările lor.
De-a lungul acestui proces, a fost evidentă și o campanie menită să discrediteze
solicitările profesorilor și meseria în sine. Una dintre cele mai absurde emisiuni a
fost intitulată „Cum fac liderii de sindicat jocul Rusiei”. Nu este întâmplător faptul
că această emisiune este difuzată pe una dintre televiziunile finanțate din bani
publici, conform unei investigații din 2022. Este important să facem distincția între
dezbaterea pe marginea unui subiect și manipulare. Din păcate, o parte
semnificativă a mass-mediei a ales să propage mai multe argumente nefondate,
alimentând astfel dezinformarea.
Una dintre critici susține că greva profesorilor a avut loc într-un moment extrem
de nepotrivit. Cu toate acestea, realitatea este că acesta este, de fapt, cel mai bun
moment pentru ei și pentru negocieri. Dacă încetarea muncii nu ar crea nicio
inconveniență, atunci ce angajator ar fi dispus să ofere ceva în timpul negocierilor?
Logica acestei critici nu rezistă, deoarece politicienii cred că profesorii ar trebui să
intre în grevă în weekend-uri, în zilele libere și în timpul vacanței de vară, pentru a
nu deranja pe nimeni. De altfel, putem constata că și în 2005, când a avut loc o altă
grevă, nu s-a ținut cont de aceste aspecte, iar asta nu a afectat examenele.
Profesorii își iau în serios responsabilitățile și, chiar și în timpul grevei, se implică
în pregătirea elevilor pentru examene.
Un alt argument adus în discuție este că greva afectează elevii și că unii
profesori continuă să ofere meditații, ignorând greva. A apărut o "anchetă" care
susține că profesorii câștigă sume exorbitante din meditații, iar această perspectivă
generalizează și hrănește un stereotip greșit. Nu toți profesorii fac meditații, iar
acestea se concentrează în principal pe materiile care sunt evaluate la examenele
naționale. Acesta este un semn clar că sistemul educațional nu funcționează în mod
corespunzător. Dacă profesorii ar fi plătiți suficient de bine încât să-și asigure un
trai decent, nu ar mai fi nevoie de meditații pentru a-și completa veniturile.
Imaginați-vă un sistem în care profesorii sunt remunerați într-un mod care le
permite să aibă un trai decent, fără a mai depinde financiar de meditații. Astfel, ar
avea timpul necesar pentru a se concentra pe proiectarea lecțiilor pentru întreaga
clasă și ar putea oferi atenție individuală elevilor care au nevoie de sprijin
suplimentar. În plus, ar putea oferi ore de recuperare în cadrul școlii, pentru care ar
primi salarii suplimentare de la stat. O majorare semnificativă a salariilor ar atrage,
de asemenea, absolvenți tineri să se alăture sistemului educațional.
Mai mulți profesori ar însemna clase mai mici,maxim 20 de elevi într-o clasă și
mai mult timp acordat fiecărui elev, ceea ce ar contribui la o educație mai
individualizată. Acesta ar fi un pas important în reformarea sistemului de educație,
dar pentru ca aceasta să fie posibilă, salariile profesorilor trebuie să fie majorate
substanțial. După peste 30 de ani de muncă, cu toate gradele obținute, un profesor
primește în jur de 800 de euro. Este aceasta o sumă considerabilă?
„Profesorii dispun de mult timp liber în orice caz.”La o privire superficială, pare
că profesorii au o mulțime de timp liber. Au doar câteva ore de predare pe zi și
vacanțe în timpul vacanțelor școlare, deci ce mai pot dori? Dar lucrurile nu sunt
atât de simple cum cred unii.Acest lucru poate părea adevărat doar la suprafață.
Profesorii lucrează mult și acasă. Trebuie să-și planifice lecțiile, să pregătească
materialele de curs, să corecteze teste și multe altele. Desigur, profesorii
beneficiază de mai mult timp liber în timpul vacanțelor școlare, dar trebuie
menționat că și veniturile scad în această perioadă, când nu sunt în școală.
„Profesorii ar trebui să fie plătiți în funcție de performanță.”Argumentul sună în
felul următor: „Sunt de acord că salariile sunt mici, dar ar trebui să fie crescute
doar în funcție de cât de bine lucrează profesorii”. Însă puțini oferă detalii despre
cum putem evalua cu exactitate performanța unui profesor în clasă. Unii propun
examinarea profesorilor, dar dacă un profesor învață bine pentru un examen, asta
nu înseamnă neapărat că este și un bun pedagog. Un test scris despre pedagogie
demonstrează doar cunoștințele teoretice, nu și abilitatea de a le pune în practică.
Poate ați auzit de „Fenomenul Brăila”: județul a ajuns pe primul loc în
rezultatele de la bacalaureat, dar numai pentru că a împiedicat în mod abuziv elevii
cu rezultate slabe să participe. Astfel, elevii rămași obțineau în medie note mai
mari, iar județul era considerat un lider în educație. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă
am recompensa financiar și județele cu cele mai mari medii la examene.
În final, este necesară o abordare colaborativă între guvern, sindicate, profesori
și alte părți interesate pentru a găsi soluții durabile și viabile pentru sistemul de
învățământ. Numai prin dialog deschis și prin implicarea tuturor actorilor implicați
se pot face progrese semnificative în reformarea și îmbunătățirea învățământului în
România. Astfel, este crucial ca guvernul să reacționeze la revendicările
sindicatelor și să găsească modalități de a răspunde cerințelor profesorilor și
elevilor, în timp ce menține un echilibru financiar și se asigură că investițiile în
educație sunt eficiente și au un impact pozitiv pe termen lung. Doar prin colaborare
și eforturi comune se poate realiza o schimbare semnificativă și durabilă în
sistemul de învățământ românesc.