4.

Proiect securitate și risc tehnic – Analiza riscului tehnic în cadrul

instalației de Distilație Atmosferică și Vid
𝐷𝑟𝑎𝑔ℎ𝑖𝑐𝑖 𝑫𝒐𝒓𝒐𝒕𝒉𝒆𝒆𝒂𝟏

¹Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, draghicidoris@gmail.com;

Rezumat
Analiza de risc tehnic în industria petrolieră este esențială pentru identificarea și gestionarea amenințărilor și pericolelor
asociate cu activitățile din această industrie. Această practică are o importanță semnificativă în prevenirea accidentelor majore,
protejarea mediului înconjurător, asigurarea siguranței angajaților, respectarea reglementărilor, și protejarea investițiilor. Prin
identificarea și evaluarea potențialelor riscuri tehnice, se pot implementa măsuri preventive și de securitate, contribuind la
menținerea operațiunilor în condiții sigure și la minimizarea impactului negativ asupra mediului și sănătății umane.

Cuvinte cheie

Analiza de risc tehnic, industria petrolieră, amenințări, pericole, prevenirea accidentelor, protejarea mediului, siguranța
angajaților, reglementări, investiții, măsuri preventive

1. Generalitati – Metodele utilizate in analizele de risc tehnic

Analiza de risc tehnic este un proces esențial în dezvoltarea și implementarea proiectelor și

sistemelor tehnice. Scopul său este de a identifica, evalua și gestiona potențialele amenințări și
riscuri asociate cu aceste proiecte sau sisteme. Există mai multe metode și abordări utilizate în
analizele de risc tehnic, iar selecția acestora depinde de natura proiectului sau sistemului în cauză.
Iată câteva dintre cele mai comune metode:

Fig 1. Riscul in industria tehnică

Analiza HAZOP (Hazard and Operability Study): Această metodă implică o echipă de
experți care examinează detaliat fiecare aspect al sistemului sau procesului tehnologic. Scopul este
identificarea potențialelor pericole și a modurilor în care acestea pot afecta operațiunile. Analiza
HAZOP se concentrează pe identificarea defecțiunilor de proiectare, operaționale sau umane care
pot duce la evenimente nedorite.
 Metoda arborilor de eșec (FTA - Fault Tree Analysis): Această metodă se concentrează pe
analizarea evenimentelor nedorite și identificarea cauzelor care pot duce la aceste evenimente. Se
construiește un arbore de eșec care ilustrează relațiile cauză-efect între diferitele evenimente și
condiții care pot contribui la un eșec.
Analiza RAMS (Reliability, Availability, Maintainability, Safety): Această metodă se
concentrează pe asigurarea fiabilității, disponibilității, ușurinței de întreținere și siguranței
sistemelor tehnice. Este folosită în special în industria aeronautică, feroviară și în alte domenii unde
siguranța și disponibilitatea sistemelor sunt cruciale.
Analiza de probabilitate și impact (PIA - Probability and Impact Analysis): Această
metodă implică evaluarea probabilității apariției unui eveniment nedorit și a impactului acestuia
asupra proiectului sau sistemului. Se atribuie ponderi probabililor riscuri și impacturilor asociate
pentru a prioritiza și gestiona riscurile.
Analiza RBI, cunoscută și sub denumirea de "Analiza Riscului și Beneficiului" (RBI), este
o metodă utilizată în domeniul managementului riscului și a integrității echipamentelor în industrie,
în special în sectoarele petrochimic, chimic, și în industria energetică. Scopul acestei analize este să
evalueze și să prioritizeze riscurile asociate cu echipamentele și instalațiile industriale, astfel încât
să se poată lua decizii informate cu privire la întreținere, reparații și înlocuiri.
Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats): Deși inițial o metodă de
analiză strategică, SWOT poate fi adaptată și utilizată în analizele de risc tehnic. Aceasta implică
evaluarea punctelor tari și slabe ale proiectului sau sistemului, precum și identificarea
oportunităților și amenințărilor din mediul înconjurător.
Analiza costurilor-beneficiilor: Această metodă se concentrează pe evaluarea costurilor
implicate în gestionarea riscurilor tehnice și comparația acestora cu beneficiile așteptate. Ajută la
luarea deciziilor în ceea ce privește alocarea resurselor pentru gestionarea riscurilor.
Simulare și modelare: Utilizarea software-urilor de simulare și modelare permite analizarea
riscurilor prin intermediul scenariilor și experimentelor virtuale. Aceste tehnologii pot ajuta la
evaluarea impactului riscurilor asupra proiectului sau sistemului.
Măsurarea și monitorizarea continuă: O metodă importantă pentru gestionarea riscului tehnic
constă în măsurarea și monitorizarea continuă a performanței proiectului sau sistemului. Acest lucru
permite identificarea și gestionarea promptă a riscurilor pe măsură ce apar.

2. Scop

Studiul întreprins a urmărit crearea unui program de modelare a distribuției probabilității de

eșec în funcție de timp a instalatiei de Distilare Atmosferica si vid cu ajutorul legii Weibull si a
RBD(Reliability Block Diagram) in scopul luării deciziilor în planificarea mentenanței, gestionarea
riscurilor și alocarea eficientă a resurselor.
3. Principiul metodei

Pentru studiul de caz ales s-au studiat 6 echipamente din cadrul instalației DAV Petrobrazi, s-au
analizat parametrii de funcționare si s-a realizat modelarea distribuției probabilității de eșec în
funcție de timp a instalatiei cu ajutorul legii Weibull si a RBD in programul PTC.

4. Descrierea instalatiei DAV și prezentarea echipamentelor

O instalație de distilare atmosferică și sub-vacuum (sau vid) este o componentă esențială a unei
rafinării petroliere și are rolul de a separa țițeiul brut în diferite fracții, cum ar fi gazele, nafta,
kerosenul, motorina și alte produse derivate, bazându-se pe diferențele de punct de fierbere ale
acestor componente. Iată cum funcționează o astfel de instalație:
 Alimentare cu țiței brut: Procesul începe cu alimentarea țițeiului brut în instalație.
Acesta este de obicei încălzit la o temperatură ridicată înainte de a intra în coloana de
distilare.
 Coloana de distilare: Instalația este echipată cu o coloană de distilare în care are loc
separarea fracțiunilor. Coloana este alcătuită din mai multe tăvi sau tăvi perforate și este
divizată în zone de temperatură și presiune diferite. La partea de jos a coloanei,
presiunea este cea mai ridicată, iar temperatura este cea mai mare.

Fig 2. Instalație de distilare atmosferică și vid

 Evaporarea și vaporizarea: În partea inferioară a coloanei, țițeiul brut este încălzit în

schimbătoare de căldură și vaporizat. Prin această vaporizare, țițeiul brut este
transformat în abur și vapori, care urcă în coloana.
 Separarea fracțiunilor: Pe măsură ce vaporii urcă în coloană, aceștia trec prin tăvi cu
temperaturi și presiuni diferite. La fiecare treaptă a coloanei, fracțiunile cu puncte de
fierbere mai mici se condensează și sunt colectate, în timp ce fracțiunile cu puncte de
 fierbere mai mari continuă să urce. Astfel, are loc separarea treptată a fracțiunilor în
funcție de greutatea moleculară și punctul de fierbere.
 Tratarea fracțiunilor: Fracțiunile colectate de la diferite niveluri ale coloanei sunt apoi
trimise către unități de tratare suplimentare pentru eliminarea impurităților și ajustarea
compoziției chimice în funcție de specificațiile dorite ale produselor finite.
 Distilare sub-vacuum (vid): Unele fracțiuni, cum ar fi gazele și componentele mai
ușoare, sunt obținute prin distilare sub-vacuum pentru a reduce punctul de fierbere și a
evita deteriorarea termică. Această etapă implică scăderea presiunii într-un echipament
special numit tăvălug sub-vacuum.
 Colectarea produselor finite: Produsele finite ale instalației de distilare atmosferică și
sub-vacuum includ benzină, motorină, kerosen, combustibil pentru aviație, gaze
petroliere lichefiate (GPL) și alte fracțiuni. Aceste produse sunt colectate și direcționate
către unități de stocare sau unități de procesare ulterioară pentru a fi purificate și rafinate
în produse finisate.

Prima instalatie de prelucrare a titeiului din cadrul Rafinariei este DAV – instalatia de
distilare atmosferica si in vid si are ca scop obtinerea fractiunilor: gaze lichefiate, benzina, petrol,
motorina, distilat de vid si gudron.
Instalatia DAV realizeaza urmatoarele procese:
- Desalinarea electrica a titeiului – indepartarea impuritatilor ( apa, sare, solide) din titei prin
trecerea emulsiei apa-titei printr-un camp electric.
- Distilarea la presiune atmosferica- procesul de separare bazat pe diferentele intre punctele de
fierbere.
- Distilare in vid a rezidului de distilare atmoferica- extragerea fractiunilor grele din titei la
presiune de ~ 30mmHg.
Instalatia DAV cuprinde urmatoarele utilaje : desalinatoarele, coloana de dezbenzinare, coloana de
distilare atmosferica, coloana de stabilizare a benzinei, coloana de distilare n vid, 3 cuptoare
tubulare pentru preincalzirea alimentarii coloanei de distilare atmosferica si in vid,sistemul de
preincalzire a titeiului format di schimbatoare de caldura.

 Coloana de dezbenzinare: produsul de varf este benzinina usoara, produsul de baza este
titeiul dezbenzinat.
 Coloana de stabilizare: produsul de varf este LPG-ul, produsul de baza este benzina
stabilizata.
 Coloana de distilare atmosferica este alimentata de titeiul dezbenzinat; aici se separa
urmatoarele fractii: benzina, petrol I,II, motorina I,II si la baza pacura.
 Coloana de vid este alimentata de produsul de baza al coloanei DA, pacura; produsele
separate: distilat de vid usor, distilat de vid greu, reziduu de vid – gudronul.
4.1 Marcarea pe P&ID si prezentarea principalelor cauze de defectare
ale echipamentelor

Din instalatia de distilare atmosferica si vid au fost alese : coloana de vid, o pompa centrifuga, 2
robineti, o baterie de doua schimbatoare de caldura, asa cum se poate vedea marcat mai jos.

Fig. 3 P&ID DAV Marcat

Coloanele de distilare din rafinării sunt componente esențiale în procesul de separare a

diferitelor componente ale petrolului brut în produse petroliere cu puncte de fierbere specifice.
Defectele la o coloană de distilare pot avea consecințe grave asupra eficienței și siguranței
rafinăriei. Iată câteva dintre principalele defecte care pot apărea la o coloană de distilare:

 Depuneri de săruri: Sărurile provenite din produsele petroliere, cum ar fi clorura de

sodiu, pot precipita în coloană și se pot acumula pe plăcile de distilare sau pe
echipamentele asociate, reducând eficiența procesului și necesitând oprirea
echipamentului pentru curățare.
 Depuneri de cocs: Cocsul este un reziduu solid care se formează în timpul procesului
de distilare. Acesta poate adera la suprafețele interioare ale coloanei și să crească
treptat în grosime, ceea ce reduce eficiența și poate duce la o creștere a presiunii în
coloană.
 Coroziune: Coloanele de distilare sunt supuse unor medii corozive din cauza
prezenței impurităților în petrolul brut și a temperaturilor ridicate. Coroziunea
poate duce la
 subțierea peretelui coloanei și la formarea de fisuri sau fisuri, ceea ce reprezintă un
pericol major pentru siguranța instalației.
 Încălzire inadecvată: Controlul temperaturii în coloana de distilare este esențial
pentru separarea eficientă a fracțiunilor. Problemele cu sistemele de încălzire pot
duce la formarea de produse inadecvate sau la o eficiență scăzută a separării.
 Blocarea talerelor de distilare: Talerele sunt esențiale pentru separarea fracțiunilor
într-o coloană. Blocarea acestora cu depuneri sau particule solide poate reduce fluxul
de produs și eficiența procesului.
 Eroare de control: Probleme cu sistemul de control automat pot duce la oscilații
nedorite ale temperaturii, presiunii sau debitului în coloană, ceea ce poate duce la
instabilitatea procesului sau la producerea de produse neconforme.
 Depuneri de sulfați de hidrogen: Prezența sulfaților de hidrogen în produsele
petroliere poate duce la formarea de depuneri solide în coloană și echipamente
asociate, ceea ce poate duce la blocarea acestora și la scăderea eficienței.

Pompele centrifuge sunt echipamente utilizate într-o varietate de aplicații pentru a transfera
lichide de la un loc la altul. Defectele la o pompă centrifugă pot afecta funcționarea acesteia și pot
necesita reparații sau înlocuiri. Iată câteva dintre principalele defecte care pot apărea la o pompă
centrifugă:
 Cavitația: Cavitația apare atunci când presiunea lichidului scade sub valoarea de saturație,
ducând la formarea și implozia bulelor de vapori. Acest fenomen poate deteriora paletele
roții pompei și poate duce la eroziunea suprafețelor interioare ale pompei.
 Blocarea sau înfundarea: Intrarea de obiecte străine în pompa centrifugă poate provoca
blocarea sau înfundarea acesteia. Aceasta poate afecta fluxul de lichid și poate provoca
daune mecanice.
 Eroziunea: Aversiunea sau eroziunea se referă la uzura suprafețelor interioare ale pompei
cauzată de impactul particulelor solide aflate în lichid. Acest lucru poate duce la scăderea
eficienței și la pierderea capacității de pompare.
 Supraîncălzirea: O pompă centrifugă care funcționează prea mult timp la o temperatură
ridicată poate avea componente deteriorate și poate avea o durată de viață mai scurtă.
 Dezechilibrul roții: Dezechilibrul roții pompei poate provoca vibrații și uzură prematură a
lagărelor și etanșărilor. Acest lucru poate duce la o funcționare neregulată a pompei.
 Scăderea presiunii sau a debitului: Defectele la etanșările sau garniturile de la arbore pot
duce la scăderea presiunii sau a debitului de ieșire a pompei.
 Coroziunea: Coroziunea poate afecta carcasele pompei, paletele roții sau alte componente
din oțel sau aliaje metalice. Acest lucru poate duce la scăderea rezistenței și a durabilității
pompei.
 Probleme cu etanșările: Etanșările defecte sau uzate pot cauza scurgeri de lichid sau pot
permite pătrunderea de materiale străine în pompa centrifugă.
 Probleme de aliniere: Dezechilibrul sau alinierea necorespunzătoare a componentelor poate
duce la uzură și la defecte premature ale pompelor centrifuge.
 Uzură generală: Ca și orice mașinărie, pompele centrifuge se uzează în timp. Componentele
interioare pot suferi uzură, iar performanța pompei poate scădea treptat.

Schimbătoarele de căldură cu fascicul tubular sunt utilizate pentru transferul de căldură între
două medii fără a le amesteca. Acestea sunt echipamente critice în industrie și pot suferi o
varietate de
defecte care pot afecta eficiența și funcționarea lor. Iată câteva dintre principalele defecte care pot
apărea la un schimbător de căldură cu fascicul tubular:
 Depuneri de sedimente: Sedimentele și particulele solide din lichidele care circulă prin
tuburi pot adera la pereții tuburilor și pot forma depuneri. Aceste depuneri pot reduce
transferul de căldură și pot duce la scăderea eficienței schimbătorului de căldură.
 Coroziune: Coroziunea este o problemă frecventă în schimbătoarele de căldură, mai ales în
cazul lichidelor agresive chimic. Coroziunea poate slăbi tuburile sau colectoarele și poate
duce la scurgeri de lichid sau la ruperea tuburilor.
 Eroziune: Eroziunea se referă la uzura mecanică a suprafețelor interioare ale tuburilor sau
colectoarelor cauzată de particulele solide aflate în lichid. Aceasta poate provoca perforații
sau subțierea pereților tuburilor.
 Fisuri sau ruperea tuburilor: Tuburile din schimbătorul de căldură pot suferi fisuri sau pot
ceda din cauza stresurilor mecanice sau a coroziunii. Aceasta poate duce la scurgeri sau la
compromiterea eficienței schimbătorului de căldură.
 Scurgeri de lichid: Scurgerile de lichid din schimbătorul de căldură pot apărea ca urmare a
deteriorării etanșărilor, coroziunii sau a ruperii tuburilor. Acest lucru poate duce la pierderi
de lichid și poate afecta procesele industriale.
 Blocarea tuburilor: Tuburile pot fi blocate de depuneri sau particule solide, ceea ce reduce
fluxul de lichid și transferul de căldură.
 Înfundarea colectoarelor: Colectoarele care aduc lichidul în și îl distribuie din tuburi pot fi
înfundate de sedimente sau particule solide, ceea ce afectează distribuția uniformă a
lichidului și, implicit, eficiența schimbătorului de căldură.

5. Fiabilitatea și legile de repartiție

Evaluarea nivelului de fiabilitate în industria petrolieră este o componentă crucială a

managementului riscurilor și a asigurării siguranței operațiunilor. Fiabilitatea se referă la capacitatea
unui sistem sau a unui echipament de a-și îndeplini funcțiile fără defecțiuni sau eșecuri. În industria
petrolieră, unde operațiunile pot fi periculoase și costisitoare, fiabilitatea este esențială pentru a
minimiza riscurile și pentru a asigura continuitatea producției. Iată câteva aspecte cheie ale evaluării
nivelului de fiabilitate în industria petrolieră:

1. Analiza modurilor și efectelor eșecurilor (FMEA): FMEA este o metodă de evaluare a

fiabilității care identifică și evaluează modurile posibile de eșec ale unui sistem sau
echipament și impactul acestora asupra operațiunilor. În industria petrolieră, FMEA este
utilizată pentru a identifica potențialele riscuri și pentru a dezvolta planuri de gestionare a
acestora.
2. Analiza trecutului și istoricul echipamentului: Evaluarea fiabilității poate implica analiza
istoricului de funcționare al echipamentului și a datelor despre eșecuri anterioare. Acest
lucru poate ajuta la identificarea tendințelor de eșec și la dezvoltarea unor strategii de
întreținere și reparații.
 FIG.4 Ierarhia modelelor de fiabilitate si mentenanta ale echipamentelor

3. Tehnici de monitorizare și mentenanță predictivă: Utilizarea tehnicilor de monitorizare a

condiției, cum ar fi termografia, analiza vibrațiilor și inspecțiile vizuale, poate ajuta la
detectarea semnelor precoce ale eșecului și la prevenirea defectelor majore. Aceste tehnici
pot fi integrate în programele de mentenanță preventivă sau predictivă.

4. Analiza ciclului de viață: Evaluarea fiabilității în industria petrolieră implică adesea analiza
ciclului de viață a echipamentului, care poate include costurile inițiale, costurile de
întreținere și operare, precum și durata de viață a echipamentului. Acest lucru ajută la luarea
deciziilor cu privire la reparații, înlocuiri sau modernizări.

În ceea ce privește legile de repartiție, acestea pot fi utilizate pentru a evalua și a modela
fiabilitatea și viața utilă a echipamentului sau sistemelor în industria petrolieră. Există mai multe
legi de repartiție care descriu modul în care eșecurile sau perioadele de funcționare pot fi distribuite.
Câteva exemple includ:

 Legea exponentială: Aceasta presupune că eșecurile sunt distribuite exponențial și că

probabilitatea unui eșec este constantă în timp. Această lege poate fi utilizată pentru a
modela eșecurile aleatoare.

 Legea Weibull: Această lege este mai flexibilă decât legea exponentială și poate descrie mai
bine eșecurile aleatoare sau eșecurile care cresc sau scad în timp. Este adesea folosită pentru
a modela durata de viață a echipamentului.

 Legea Gaussiană: Această lege descrie distribuția normală a eșecurilor sau a performanței
în jurul unei medii. Este utilizată în special pentru a evalua variația performanței
echipamentului.
Au fost introduse 10 numere generate aleator pentru echipamentele marcate pe P&ID iar variatia in
timp după legea Weibull arată astfel:

Fig. 5 Legea Weibull pentru coloană

Fig. 6 Legea Weibull pentru pompă

 Fig.7 Legea Weibull pentru primul robinet

Fig.8 Legea Weibull pentru al doilea robinet

 Fig.9 Legea Weibull pentru primul schimbator de caldura

Fig. 10 Legea Weibull pentru al doilea schimbător de căldură

 6. Analiza de tip RBD

Analiza de Risc Tip RBD (Reliability Block Diagram) este o metodă grafică utilizată pentru
evaluarea fiabilității și a riscurilor în sisteme complexe. Acest tip de analiză oferă o reprezentare
vizuală a unui sistem, evidențiază componente cheie și conexiunile dintre acestea pentru a evalua
impactul asupra performanței generale a sistemului.
Câteva aspecte cheie ale analizei de risc tip RBD:
1. Structură Diagramatică: RBD utilizează un grafic care reprezintă schematic sistemul în
analiză, împărțindu-l în blocuri reprezentând componente individuale. Aceste blocuri sunt
conectate în funcție de modul în care componentele interacționează sau depind una de
cealaltă pentru funcționare.
2. Noduri de Bloc: Fiecare bloc în RBD reprezintă o componentă a sistemului și are asociată o
probabilitate de funcționare sau eșec. Nodurile de bloc pot fi folosite pentru a indica
dependențe logice între diverse componente ale sistemului.
3. Probabilități de Funcționare și Eșec: Fiecare bloc din RBD are asociate probabilități de
funcționare sau eșec. Aceste probabilități pot fi determinate prin date experimentale, modele
matematice sau informații de la producători.
4. Calculul Fiabilității Globale: Scopul principal al analizei de Risc Tip RBD este de a
calcula fiabilitatea globală a sistemului pe baza probabilităților de funcționare și eșec ale
componentelor individuale. Acest calcul poate dezvălui punctele slabe ale sistemului și
poate furniza informații despre riscurile potențiale de eșec.
5. Identificarea Punctelor Critice: RBD ajută la identificarea componentelor critice sau a
secțiunilor critice ale sistemului care pot avea un impact semnificativ asupra performanței
generale în cazul unui eșec. Această identificare este utilă pentru dezvoltarea strategiilor de
gestionare a riscurilor.
6. Optimizarea Fiabilității: Pe baza rezultatelor analizei RBD, pot fi propuse îmbunătățiri ale
sistemului pentru a mări fiabilitatea sau pentru a reduce riscurile. Aceasta poate include
ajustarea proiectului, utilizarea componentelor mai fiabile sau implementarea unor strategii
de mentenanță preventive.

Pe baza proiectului creat, cu cele 6 echipamente ale instalației DAV, Reliability Block
Diagram arată astfel :

Fig 11. RBD pentru intalatia aleasă

 Fig. 11 Rata de fiabilitate a instalației alese

7. Concluzii

Analiza de risc tehnic în industria petrolieră este crucială pentru prevenirea accidentelor majore,
protejarea mediului, asigurarea siguranței angajaților și conformitatea cu reglementările stricte.
Această analiză identifică și evaluează riscurile asociate cu activitățile din industria petrolieră,
contribuind la implementarea măsurilor preventive și strategiilor de gestionare a riscurilor. De
asemenea, are un rol important în protejarea investițiilor, menținerea continuității operaționale și
promovarea unei abordări responsabile și sustenabile în cadrul industriei petroliere.

8. Bibliografie

1. P. O’Connor, A. Kleyner, Practical Reliability Engineering

2. V. Singh, Risk and Reliaability Analisys
3. A. Høyland, M. Rausand, System Reliability Theory: Models, Statistical Methods and
Applications
4. https://www.researchgate.net/publication/241003133_Risk_Analysis_and_Management_An
_Introduction
5. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0377221715011479