1.

Numiti etapele de devoltare a dintilor si modul de initiere si evolutie a lamei dentare

Stadiul de capison și formarea lamei dentare:

Proliferarea în dezvoltarea dinților începe în săptămâna a 6-a de dezvoltare intrauterină, când celulele
bazale din mucoasa stomodeului se multiplică și formează mugurii maxilari și mandibulari. Aceste
muguri se dezvoltă într-o lamă epitelială numită lama dentală comună sau lama epitelială primară. În
luna a doua, această lamă se divide în lama vestibulară și lama dentară primară (epitelială secundară).
Celulele centrale ale lamei vestibulare se vacuolizează și dispar, formând șanțul vestibular labio-
dentar. Celulele epiteliale din partea profundă a lamei dentare primare se multiplică în 20 de zone și
formează mugurii dentari ai celor 20 de dinți temporari. De la vârful dorsal al acestei lame dentare,
apare o altă lamă care avansează posterior în mezenchimul maxilar pentru a forma mugurii molarilor
permanenți - dinții de completare (la molarul trei, mugurele apare abia la patru ani după naștere).

Pe fața internă a lamei dentare primare apare o altă lamă - lama dentară secundară (epitelială terțiară),
din care se formează, tot prin proliferări ale celulelor epiteliale, alți 20 de muguri care vor forma dinții
permanenți de înlocuire (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari).

În stadiul de clopot, se disting patru straturi de celule epiteliare:

a) Stratul epitelial (adamantin) intern este format din celule înalte hexagonale cu intensă activitate
metabolică - ameloblaste. Aceste celule determină diferențierea celulelor mezenchimale din jur în
odontoblaste (care vor forma dentina), osteoblaste (care vor genera osul alveolar), fibroblaste,
cementoblaste etc. Formarea dentinei determină diferențierea celulelor stratului adamantin intern în
ameloblaste, care elaborează matricea intracelulară a smalțului, care se va calcifica după ce celula-
mamă părăsește matricea.

După epuizarea funcțiilor, ameloblastele degenerază într-o masă omogenă care va forma cuticula
primară a smalțului sau membrana Nasmyth.

b) Stratul intermediar – format din celule scuamoase, este situat între stratul adamantin intern și
reticulul stelat. Stratul intermediar pare să joace un rol important în formarea smalțului, deoarece
lipsește în regiunea în care se va dezvolta rădăcina.

c) Stratul reticulului stelat – situat între straturile anterioare, este format dintr-o rețea fibroasă cu celule
stelate, care secreta un lichid cu rol trofic și protector pentru mugurii dentari

.
2. Din care lama dentarà se dezvoltà primordiile dintilor permanenti. Componentele
primordiului dentar.

Pe fața internă a lamei dentare primare apare o altă lamă - lama dentară secundară (epitelială
terțiară), din care se formează, tot prin proliferări ale celulelor epiteliale, alți 20 de muguri care vor
forma dinții permanenți de înlocuire (8 incisivi, 4 canini, 8 premolari).
Primordiul dentar este alcătuit din următoarele componente:
 Papila dentară - este o proeminență ectodermală care se dezvoltă în interiorul mezenchimului.
Aceasta reprezintă componenta ectodermală a primordiului dentar și va da naștere la smalțul
dintelui.
 Cuptorul dentar - este o depresiune în mezenchim care înconjoară papila dentară. Cuptorul
dentar va forma componentele mezenchimale ale dinților, cum ar fi dentina, pulpa dentară,
cementul și osul alveolar.
 Membrana adamantină externă - este o structură fibroasă care înconjoară cuplorul dentar și
separă papila dentară de țesuturile din jur. Aceasta reprezintă o barieră între componentele
ectodermale și mezenchimale ale primordiului dentar.
 3. Aparitia si dezvoltarea dintilor temporari. Aparitia si dezvoltarea dintilor permanenti.

Dintii se dezvolta din ectoderm si mezoderm. La finele saptaminii a 6-a de sarcina epiteliul gurii
embrionare, de origine ectodermica, prolifereaza activ in zonele celor doua viitoare arcade dentare si
patrunde in tesutul mezodermal subiacent, formind cite o lama dentra primara. Aceste ingrosari, cite
una pentru fiecare mxilar, se desfac intr-o lama vestibulara dispusa extern careva forma ulterior gingia
si vestibululbucal si o lama dentara, care va continua sa se adindeasca in mezenchimul viitorelor
maxilare, lama din care se formeaza mugurii dentari.
In saptamina a 10-a apr pe rind din lama dentalis primara cei 10 muguri ai dintilor temporari, incepind
cu incisivii si caninii, in total 20 de muguri pentru ambele maxilare , corespunzind celor 20 de dinti
temporari. Tot din lama dentara primara se dezvolta si mugurii molarilor permanenti, incepind cu
primul molar, in luna a IV -a intrauterina, continuind cu al doilea molar permanent in primul an dupa
nastere si cu mugurele molaruluide minte intre 3 si 5 ani.

4. Diferentierea celulelor organului adamantin.

In organul adamantin, initial constituit din tesuturi nediferentiate, celulele epiteliale incep a se separa
in straturi aparte. In urma unor procese metabolice complexe intre celulele partii centrale a organului
adamantin incepe a se acumula un fluid ce contine substante proteice si glicozoaminoglicani, care in
urma cresteriì presiunii in acesta, separa si distanteaza celulele una de alta.Celulele partii centrale a
organului adamantin capata o forma stelata sau forma celulelor tesutului reticular, si se numesc pulpa
organului adamantin. Celulele organului adamantin, care se afla in vecinatatea suprafeti papilei
dentare formeaza un strat de celule adamantine interne. Aceste celule sunt de forma cilindrica inalta
care se vor diferentia in adamantoblaste sau ameloblaste si sunt celule care formeaza adamantina. In
zona dereflexie a organului adamantin celulele adamantine interne trec in cele externe, care sunt
amplasate pe suprafata organului adamantin si au o forma cuboida.

5. Diferentierea celulelor papilei mezenchimale.

Diferentierea celulelor papilei dentare are loc aproape concomitent cu dezvoltarea organului
adamantin. In papila dentara concresc vase sangvine si primele fibre nervoase. Din celulele
mezenchimale ale papilei dentare la limita trecerii catre celulele stratului intern al organului
adamantin se dezvolta citeva straturi de celule inghesuite cu o protoplasma bazofila -odontoblaste.
Aceste strat este separat de stratul de adamantoblaste, aflate in proces de formare, printr-o
membrana bazala fina. Se considera ca diferentierea acestor celule stimuleaza contactul lor cu
membrana bazala a organului adamantin.

6. Structura histologica a organului adamantin.

Amelogeneza este procesul de formare a smalțului dentar, care începe în stadiul de clopot și se
finalizează înainte de erupția dentară. Procesul are trei faze: diferențierea celulelor secretorii ale
precursorilor matriciali, formarea matricei organice a smalțului și mineralizarea ei, precum și
maturizarea smalțului. Diferențierea ameloblastilor începe la nivelul celulelor epiteliului adamantin
intern al organului smaltului și are loc prin acțiunea inductoare a papilei mezenchimale.
Preameloblastii determină diferențierea fibroblastilor papilei mezenchimale în odontoblasti, care vor
secreta matricea predentinara, necesară pentru sinteza proteinei precursoare a matricei organice a
smalțului. Trecerea din stadiul de preameloblast în cel de ameloblast funcțional este marcată de
oprirea mitozelor, alungirea celulelor și dezvoltarea extremităților apicale. Ameloblastii sunt legați
între ei prin bare terminale la nivelul polului bazal și prin desmozomi asociați cu bare terminale între
corpul celular și prelungirea Tomes. Produsul de secreție a ameloblastilor este un gel heterogen,
format din amelogenine, enameline și fosfoproteine. Materialul sintetizat este eliminat prin polul
apical în apropiere de dentină în curs de mineralizare și este format din structuri fibrilare sau
cristaline, deci este un material aprismatic. Odată cu depunerea smalțului aprismatic, polul apical al
ameloblastului se schițează sub forma unei prelungiri Tomes.
 7. Structura histologicã a papilei mezenchimale.
Pulpa contine celule mezenchimale nediferentiate, rezultate din celulele papilei dentare
primitive.Aceste celule multipotente au capacitatea de diferentiere in majoritatea tipurilor de celule
mature. Aceste celule se concentreaza sub stratul de odontoblaste, in zona bogat celulara. Aceste
celule produc putin colagen, find astfel evident ca ele nu sunt fibroblaste. Exista legaturi
citoplasmatice intre odontoblaste si aceste celule mezenchimale subiacente. Prin astfel de conexiuni,
in timpul lezarii sau a mortii odontoblastelor, se trimit semnale la aceste celule mai putin diferentiate;
Aceste semnale le pot determina sa se divida si sa se diferentieze in odontoblaste sau in celule
asemanatoare cu odontoblastele, dupa necesitate De asemenea, importante sunt si celulele
mezenchimale dispersate in toata pulpa, de obicei in juxtapozitie fata de vasele sanguine. Acestea
pastreaza capacitatea, stimulate, sa se divida si sa se diferentieze in alte tipuri celulare mature ca de
exemplu, mastocitele si odontoclastele (cu rol in resorbtie) ce apar in prezenta inflamatiei.
Importante sunt si acele celule care se diferentiaza pentru a forma tesutul calcificat care se dezvolta
sub calota pulpara sau in cursul pulpotomiei cand hidroxidul de calciu este plasat in contact direct cu
pulpa. Aceste celule unice sunt observate frecvent de-a lungul tesutului calcificat in formare, la baza
tubulilor implicati in leziunile carioase, restaurari, atritie sau abraziune. Acest tesut calcificat nu este o
dentina adevarata, celulele care il produc nefiind odontoblaste adevarate.Oricum, ca si
odontoblastele, aceste celule isi au originea in celulele mezenchimale nediferentiate.

8. Numiti din care componente ale primordiului dentar se dezvoltà adamantina, dentina,
pulpa si cementul.
În dezvoltarea dentară, următoarele componente ale primordiului dentar se diferențiază și formează
țesuturile specifice: Ameloblastele: Acestea sunt celule specializate care se diferențiază din epiteliul
adamantin intern și sunt responsabile de formarea smalțului dentar (adamantina). Odontoblastele:
Acestea se formează din celulele mezenchimale nediferențiate și sunt localizate în stratul de
odontoblaste, sub smalț. Odontoblastele secreta matricea predentinara, care ulterior se
mineralizează și formează dentina dentară. Celulele mezenchimale nediferențiate: Acestea provin din
celulele papilei dentare primitive și pot fi găsite în pulpa dentară. Aceste celule au capacitatea de a se
diferenția în diverse tipuri de celule mature, inclusiv fibroblastele din pulpa dentară, care susțin și
hrănesc țesuturile dentare. Fibroblastele pulpare: Acestea sunt celule specializate care provin din
celulele mezenchimale nediferențiate și se găsesc în întreaga pulpa dentară. Ele sunt responsabile de
sinteza și întreținerea matricei extracelulare a pulpei dentare. Cementoblastele: Acestea se dezvoltă
din celulele mezenchimale nediferențiate și sunt responsabile de formarea și depunerea cementului
dentar pe suprafața rădăcinii dentare.

9. Care sunt celulele stratului epitelial intern a organului adamantin si functia lor.
Celule cilindrice inalte, numite ameloblaste sau adamantoblaste, celule formtoare ale smaltului.
Deasupra ameloblastelor se afla un strat intermediar de celule cubice asezate in 3 rinduri, bogate in
fosfataze, cu rol special in procesul de mineralizare. Aceste celule lipsese in zonele bogate unde nu se
produce smalt, respectiv in zona viitoarei radacini.

10. Rolul tecii epeteliale Hertwig. Gubernaculul dentis. Rolul lui.

Teaca epitelialã Hertwig apare ca o proliferare în tesutul mezenchimal subiacent a zonei datà de
unirea epiteliilor adamantine interne si externe din organul smaltului, constituindu-se sub forma unui
manson epitelial subfire ce are capacitatea de a induce aparitia tesuturilor dentare dure ce vor forma
râdácina. Când râdácina si-a atins lungimea definitivà, teaca Hertwig se dezintegreazà iar elementele
epiteliale râmase formeaza niste insule izolate, numite resturile epiteliale Mallassez. Scop. Aceastà
lucrare ¡si propune sã scoatà in evidenta cele mai importante proprietâti morfologice si evolutive ale
tecii Hertwig precum si modul în care este implicatã direct in formarea râdâcinii pe baza unor date
mai mult sau mai putin recente culese din literatura de specialitate. Impreuna, toate studiile analizate
sugereazã cã in timpul formárii radiculare, teaca Hertwig se comporta ca o barierà care stabileste
forma radicularà si mediaza cementogeneza dar nu secretà cementul in sine
11. Din câte straturi este construit organul adamantin.
Stratul mijlociu, cel mai extins, al smaltului este caracteristica prezenta prismelor. Stratul cel mai
intern, deasupra jonctiunii amelo-dentinare prismele lipsesc, deoarece in procesul dezvoltarii
smaltului initial ameloblastii inca nu au prelungirile Tomes. Stratulcel mai extern, deasemenea nu
contine prisme, deoarece in momentul formarii smaltului final ameloblstii deja pierd prelungirile
Tomes.

12. Modificarile din organul dentar care precedeazã procesul de histoginezà.

Precedând procesul de histogeneză, organul dentar suferă unele modificări. Acestea includ:
 Formarea primară a germenului dentar: În stadiile timpurii ale dezvoltării embrionare, celulele
ectodermului se diferențiază într-un strat de celule numit stratul dentar. Acest strat formează
germenul dentar primar, care este precursorul dinților permanenți.
 Dezvoltarea papilelor dentare: Germenul dentar primar se dezvoltă ulterior în papilele dentare.
Acestea sunt formațiuni ale țesutului conjunctiv care conțin celulele care se vor diferenția în
dentină și pulpa dentară.
 Formarea mezenchimului dental: În același timp, mezenchimul se diferențiază în jurul papilelor
dentare, formând țesutul conjunctiv care va deveni ligamentul parodontal și osul alveolar.
 Formarea stratului ameloblastic: Pe măsură ce papila dentară se dezvoltă, celulele epiteliale se
diferențiază în stratul ameloblastic. Aceste celule vor secreta substanțe organice care se vor
mineraliza și se vor transforma în smalțul dentar.
 Dezvoltarea stratului odontoblastic: În același timp cu formarea stratului ameloblastic, papila
dentară se diferențiază în stratul odontoblastic. Aceste celule vor secreta dentina, care va forma
partea principală a dinților.
 Formarea cavității dentare: Pe măsură ce stratul ameloblastic și stratul odontoblastic se dezvoltă,
papila dentară este înconjurată și închisă într-un înveliș de smalț și dentină. Aceasta formează
cavitățile dentare care vor găzdui pulpa dentară și rădăcinile dentare.

13. Stadiul de apozitie si calcifiere a dentinei si adamantinei.

Dentina: Odontoblastele sunt celule specializate situate în stratul odontoblastic de la nivelul pulpei
dentare. Odontoblastele secreta matricea organică a dentinei, care este compusă în principal din
colagen de tip I și substanțe proteice specifice. Matricea dentinei se depune în jurul pulpei dentare și
formează tubulii dentinari, care sunt mici canale lungi și subțiri. În timpul procesului de apozitie,
odontoblastele secreta matricea dentinei într-un mod structurat, ceea ce duce la formarea tubulilor
dentinari și la creșterea grosimii dentinei. În stadiul de calcifiere, substanțele minerale, precum
hidroxiapatita, se depun în matricea dentinei, întărind-o și conferindu-i duritatea caracteristică.
Adamantina (smaltul): Ameloblastele sunt celule specializate situate în stratul adamantin intern al
organului smaltului. Ameloblastele secreta matricea organică a adamantinei, care conține proteine
precum amelogenine, enameline și fosfoproteine. Matricea adamantinei se depune într-un mod
organizat și compact în stratul adamantin intern, învelind și protejând dentina. Procesul de apozitie și
calcifiere a adamantinei are loc înainte de eruptia dintelui în cavitatea orală. Matricea adamantinei
este calcificată prin depunerea substanțelor minerale, cum ar fi hidroxiapatita, în matricea organică,
conferindu-i duritatea și rezistența necesare pentru funcționarea adecvată a dinților.

14. Numiti etapele de histoginezà a tesuturilor dentare dure.

Activitatea vitala a tesuturilor dure dentare incepe cu dezvoltarea lor. In procesul de formare a
smaltului se modifica structura lui si componenta chimica. Primele etape de mineralizare se prodeuc
concomitent cu formarea matricei proteice. In smaltul matur substantele organice se affla sub for a
de retea fibrilara submicroscopica, care se foloseste pentru construirea cristalelor. Dupa finalizarea
formarii tesutului si calcifierea acestuia, care se produce inca inainte de eruptia dintelui, smaltul
pierde capacitatea de a creste. Diferite hipoplazii adamantine, aparute in perioada de formare a
smaltului, nu se modifica pe parcursul intregii vieti.

15. Cum se formeazà prismele smaltiare.

Unitatea structurala a smaltului este reprezentata de prisma smaltului. Prisma in forma de cilindru,
este organizata intr-un dispozitiv de cristale de hidroxiapatita, orientate cu axul longitudinal paralel cu
axul longitudinal al prismei. Regiunea interprismatica este zona din jurul prismei cu rol de cimentare a
prismelor. Ameloblastele, prin prelungirele Tomes, sunt responsabile de formarea prismelor. O prisma
este formata doar de un ameloblast, dar o regiune interprismatica este formata - de 8 ameloblaste
vecine. La directia de dispunere generala, prismele sunt orientate in directie ocluzala , iar regiunile
interprismatice corespondente catre regiunile cervicale ale coroanei. In plan longitudinal si in
sectiune longitudinala, prismele au traiect continuu de la jonctiunea amelodentinara la suprafata
externa a coroanei. In plan trensversal prismele formeaza siruri dispuse circumferentiar, de jur
imprejurul axului longitudinal al dintelui. Prismele oscileaza in directie orizontala la stinga si la
dreapta si in directia verticala in sus si si in jos.

16. Cum se formeazà tubuli dentari.

Tubii dentinali - ei reprezinta unitatea morfofunctionala a dentinei, se formeza in urma patrunderii
odontoblastelor in dentina. Canaliculele incep in pulpa linga suprafata interna adentinei si divizindu-
se in forma de evantai, se termina pe suprafata ei externa. In prelungiriledentinoblastelor a fost
descoperita acetilcolinesteraza, care joaca un rol in transmitereaimpulsului nervos. In canalicule se
afla limfa care joaca rol de nutritie. In interiorul tubului afost identificata o componenta organica care
contine molecule de protioglicani, tenascina, albumina, transferina. 1pare astfel un hidrogel, daca
acest hidrogel este degradat enzimaticconductibilitatea poate creste de citeva ori. Un alt element
existent in interiorul tubilordentinali este colagenul tipB si tipC, si fibre nervoase. O acumularea de
colagen duce ladisparitia precoce a prelungirilor odontoblastice.

17. Ce prezintà fibrele Tomes ale odontoblastilor.

Prelungiri protoplasmatice ale celulei odontoblastice (din pulpa dentara) canaliculele dentinare, find
inconjurate de o membrana celulara. In interior contin un bogat filament protoplasmatic, granulatii
ribozomiale si, exceptional, mitocondrii. Ele ocupà centru canaliculului dentinar si are rol important in
hipersensibilitatea dentarà si în durerea dentarà în general. Ruperea acestor fibre în timpul prepárárii
cavitâtilor pentru tratamentul cariei dentare ìi indicà medicului când a depâsit stratul de smalt,
deoarece pacientul resimte durere.

18. Ce prezintà prelungirile Tomes ale ameloblastilor.

Prelungirile Tomes ale ameloblastilor sunt structuri specializate și distincte găsite în procesul de
secreție a smaltului. Aceste prelungiri sunt orientate către dentină și au rolul de a secreta și direcționa
matricea organică a adamantinei către suprafața smaltului.
Iată câteva caracteristici ale prelungirilor Tomes:
 Formă și orientare: Prelungirile Tomes sunt alungite și se extind într-o direcție axială, având
aspectul unei creste sau a unei coloane. Ele sunt îndreptate către dentină și se extind de-a lungul
marginii amelodentinare a smaltului.
 Origine și poziție: Prelungirile Tomes se dezvoltă din polul apical al ameloblastului. Ele sunt
localizate în proximitatea dentinei și se extind prin lama adamantinei, formând o rețea complexă
de canaliculară.
 Structură: Prelungirile Tomes sunt înconjurate de o membrană plasmatică și conțin citoplasmă
ameloblastică densă. Ele sunt bogate în organite celulare, cum ar fi mitocondriile și reticulul
endoplasmatic rugos, care sunt implicate în procesul de sinteză și secreție a matricei organice a
adamantinei.
 Funcție: Prelungirile Tomes au un rol esențial în orientarea și dirijarea secreției de matrice
organică a adamantinei către suprafața smaltului. Ele permit ameloblastilor să secrete și să
depună smalțul într-un mod organizat și structurat, contribuind astfel la formarea și dezvoltarea
adecvată a smaltului dentar.

19. Cum se formeazà jonctiunea smalt-dentina.

Jonctiunea smalt-dentina este realizata din intrepatrunderea cristalitilor mari de smalt cu cristalitii
mici de dentina, dispozitie gratie careia se realizeaza o unire puternica intre cele doua tesuturi dure.

20. Histogeneza cementului dentar.Inversia polaritätii ameloblastilor. Importanta.

Cementul dentar este alcătuit din două componente morfologice: cementul acelular (fibrilar) și
cementul celular. Cementul acelular se depune primul și acoperă dentina radiculară. Are o structură
fibrilară și prezintă striatiuni perpendiculare pe suprafața externă, corespunzătoare inserției fibrelor
parodontale. Este lipsit de celule și conține un sistem de canalicule radiare, care permite
metabolismul celular. Substanța organică a cementului fibrilar este densă la periferie și prezintă o
dispoziție stratificată. Cementul celular se găsește în zona periferică a cementului acelular, în special
în regiunea apicală a rădăcinii și la nivelul bifurcațiilor sau trifurcațiilor radiculare. Cementul celular
conține celule specializate numite cementoblaste, care formează matricea organică a cementului.
Acest tip de cement conține spații lacunare paralele cu suprafața, în care se găsesc cementoplaste.
Importanța cementului dentar constă în: Închiderea și protecția canaliculelor dentinare. Funcționează
ca parte a aparatului de fixare a dintelui în alveolă, cunoscut ca parodonțiul de susținere. Asigură
adaptarea funcțională a dintelui la modificările determinate de mișcările ocluzale. Susține
regenerarea în fracturile orizontale ale rădăcinilor dentare. Compensează pierderea lungimii totale a
dintelui cauzată de uzura ocluzală, prin depunere apozitională. Permite eruptia verticală și migrația
mezială a dintelui prin depunere apozitională. Izolează pulpa dentară afectată prin depunere la nivelul
foramenului apical. Reglează lungimea ligamentului parodontal în asociere cu procesele alveolare.