DRAMATIZAREA

In cadrul activitatilor din gradinita de copii, dramatizarea poate fi privita ca o activitate

complementara, un optional sau ca mijloc de realizare a unei activitati , in special de
educare a limbajului.

Pe lângă caracterul decisiv de dezvoltare a limbajului, de stimulare a gândirii, memoriei,

mai există şi alte valenţe formative ale dramatizărilor. De pildă, prin intermediul acestora
se poate realiza dezvoltarea emoţională a copilului, autocunoaşterea temerilor, plăcerilor
etc, datorită "regăsirii", identificării cu "ceIălalt" (celălalt in sensul de personaj de
poveste, basm etc) .
Dramatizarea la varsta prescolara urmareste dezvoltarea capacitatii de exprimare orala si
de receptare a mesajului oral, exprimarea clara, corecta, expresiva, respectarea pauzelor
gramaticale,logice sau psihologice din textele interpretate, dar si dezvoltarea capacitatii
de exprimare a unor sentimente prin miscare scenica, mimica si/sau gestica.

Dramatizarile sunt transpuneri scenice ale unor scenarii elaborate de specialisti sau de
educatoare talentate, dupa povestiri populare sau cele create de scriitori clasici.
Dramatizarile se coreleaza in special cu activitatea de povestire, intrucat ele rezolva
anumite sarcini didactice raportate la devoltarea vorbirii.

Etapele proiectarii unei activitati de dramatizare sunt:

1. Identificarea situatiei interumane - se preteaza foarte bine la simulare prin jocul de

rol, raspunzand obiectivului de formare si modelare comportamentala.

2. Modelarea situatiei si proiectarea scenariului- situatia de simulat este supusa

analizei , apoi se elaboreaza scenariul propriu-zis.

3. Alegerea partenerilor si instruirea lor la specificul si exigentele dramatizarii - in

aceasta etapa se distribuie rolurile si participantii se familiarizeaza cu sarcinile pe care le
au de realizat.

4. Invatarea individuala a rolului de catre fiecare participant

5. Interpretarea rolurilor sau desfasurarea propriu-zisa a dramatizarii.

Dincolo de aceste etape, mai exista si un set de cerinte metodice, care trebuie avute in
vedere la nivelul dramatizarii , si anume:

- in repartizarea rolurilor, coordonatorul activitatii trebuie sa fina seama de

aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant la joc; inainte de
interpretarea propriu-zisa a rolurilor, e bine sa se realizeze exercitii individuale
sau in grup, sa se discute unele cazuri similare;
 - sa se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru evitarea blocajelor cognitive si
emotionale, chiar a anumitor conflicte;

Primul pas in realizarea dramatizarilor il presupun auditiile si/sau vizionarile pe tema

povestii respective.Aceasta etapa are o importanta deosebita avand functii multiple :
dezvoltare atentiei de lunga durata, cunoasterea in amanunt a povestii, surprinderea
exacta a momentelor subiectului, desprinderea trasaturilor de caracter ale personajelor.

Cadrul didactic poate duce completari si explicatii suplimentare pentru o mai buna
intelegere a continutului. In cadrul vizionarilor copii dispun si de modele de interpretare.
Acest moment poate fi urmat de convorbiri pe baza carora se caracterizeaza
personajelor,se clasifica personjele, se surprind cadrul in care se desfasoara actiunea si
specificul costumelor. Dramatizarea, prin bucuria de "a face ca", de a trai o experienta
care nu e a ta, contribuie la dizolvarea egocenrismului infantil. Il ajuta pe copil sa se puna
in locul altuia, sa se inchipuie un alt EU, contopindu-se cu personajul. El traieste
imaginar acte asemenea eroilor sai preferati, intr-o lume in care virtutiile sunt rasplatite,
iar ticalosiile sunt pedepsite. Reflectiile mesajului etic al dramatizarii sunt benefice,
influentand comportamentul sau.

Stabilirea si distibuirea rolurilor este un moment cheia in care pot fi implicati si copiii,
punandu-se in valoare si dezvoltand in acelasi timp capacitatile acestora de a fi obiectivi
si de a fi selectivi, dramatizarea oferindu-le satisfactii imediate, dar si exemple pozitive
de comportament. Exercitiile de miscare scenica, sugerate de muzica sau de versuri,
compunerea de expresii faciale sau comportamentale duc la dezvoltarea capacitatii de
exprimarea nonverbala a sentimentelor. Aceste exercitii insotite de repetarea rolului pana
la memorare are alt beneficiu : stimularea memoriei de lunga durata, dar si volumul
acesteia. O data memorate versurile sau textul epic, acesti actori se adapteaza usor
expresivitatii si jocului de scena care se impun. Dincolo de bucuria in sine a jocului,
dramatizarea presupune si asigurarea acelor conditii materiale menite sa-i asigure reusita.
De aceea dramatizarile includ si preocupari privind decorul si costumatia. La
confectionarea decorului si a costumatiei ii putem implica si pe copii demonstrandu-si
imaginatia, simtul estetic si indemanarea.

Pentru copii, lumea povestilor si lumea spectacolului sunt niste teritorii imaginare, dar si
reale, pline de farmec, de aceea ei se angajeaza cu entuziasm in realizarea dramatizarilor.
Prin realizarea dramatizarilor, se educa indrazneala, curajul, se exerseaza capacitatea de
memorare a unui text, se exerseaza relatiile de comunicare intre educator-copil, copil-
copil, copil- parinte, obtinandu-se progrese pe linie instructiva si educativa. Prin si cu
ajutorul dramatizarilor copiii exerseaza tehnici de comportare pe scena.