SIMONA BUTNARU

Unitatea de învăţare 11.

UTILIZAREA JOCULUI PENTRU DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE
COMUNICARE. JOCUL DE ROL, DRAMATIZAREA

Dezvoltată în contextul interacţiunilor şi relaţiilor intepersonale din perimetrul şcolii,

comunicarea didactică este un proces care se construiește pe sine, prin sine, într-o dinamică
permanentă a adaptărilor şi redimensionărilor (Hobjilă, 2012). Copiii învaţă să comunice dacă sunt
implicaţi în situaţii de comunicare noi, provocatoare, cu rol educativ. Competenţele de comunicare
vizate în învăţământul preşcolar includ exprimarea orală, înţelegerea şi utilizarea corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale; exprimarea verbală corectă din punct de vedere fonetic, lexical,
sintactic; creativitatea şi expresivitatea limbajului oral; înţelegerea şi transmiterea de intenţii, gânduri,
semnificaţii mijlocite de limbajul scris.
În condiţii normale de dezvoltare, copiii încep să-şi formeze abilităţile de comunicare din
perioada antepreşcolară, sub influenţa familiei, fără intervenţie specializată. Interacţiunile cu adulţii şi
activităţile ludice contribuie la dezvoltarea competenţelor de comunicare. Prin jocurile cu roluri
desfășurate în grupul de prieteni, copiii exprimă modul cum percep lumea adulţilor cu activităţile, relaţiile
şi rolurile specifice (Elkonin, 1980). Experienţele de viaţă ale copiilor sunt transfigurate în jocurile cu
roluri, în care ei utilizează diverse obiecte a căror funcţie este adesea transformată: bucăţele de hârtie
devin bani sau bilete, băţul devine cal sau sabie, o eşarfă – mantie etc. Subiectele jocului cu roluri pe
care şi le asumă sunt influenţate de realitatea în care trăiesc. Rolurile îi angajează pe copii în procese
de comunicare în care reproduc prin imitaţie, exersează şi îşi interiorizează moduri de comunicare
observate în mediul cultural. Contextul ludic funcţionează asemenea unui spațiu de tranziție în care
impresiile dobândite din interacţiunile sociale (la care participă sau la care asistă) sunt asimilate şi
transformate într-un mod propriu de comunicare. Noile achiziţii vor fi utilizate apoi în comunicarea
interpersonală.
Majoritatea jocurilor organizate în grădiniță iau forma jocului didactic, având un caracter
preponderent dirijat şi scopuri instructiv-educative explicite. Cercetări privind rolul jocului în dezvoltarea
competenţelor de comunicare au indicat că jocul este un potenţator al efectului pozitiv al unor strategii
specifice dezvoltării vocabularului: atunci când s-au utilizat în asociere cu jocuri, aceste strategii au fost
mai eficiente în dezvoltarea vocabularului (Han, Moore, Vukelich, Buell, 2010). Indiferent de conținut și
de sarcinile specifice, jocurile contribuie şi la dezvoltarea competenţelor de comunicare. În jocurile și
activitățile didactice alese, la centrele de interes Bibliotecă, Joc de rol și Jocuri de masă, pot fi
organizate diferite scenarii de activitate prin care se consolidează abilități de comunicare: exprimarea
corectă în structuri gramaticale dezvoltate, respectând acordul dintre subiect și predicat, acordul dintre
substantiv și adjectiv, utilizarea în comunicarea interpersonală a formulelor de politeţe; construirea de
propoziții ale căror cuvinte încep cu același sunet, capacitatea de a povesti; deprinderea de a se
prezenta în fața unui grup de copii; capacitatea de a explica acțiuni; îmbogățirea și activizarea
vocabularului;identificarea unor sensuri diferite ale unor cuvinte; utilizarea corectă a diminutivelor;
vorbirea în șoaptă, articularea corectă a cuvintelor;capacitatea de analiză şi sinteză fonetică și auzul
fonematic, recunoașterea literelor mari de tipar; asocierea corectă între sunet şi literă; mimarea unor
acțiuni și ghicirea după acțiunea mimată despre ce animal, pasăre sau personaj este vorba (Antonovici,
2009).

APLICAŢIE
Imaginați subiecte pentru jocuri de rol având ca scop dezvoltarea capacității de exprimare corectă a
unor mesaje orale.

250
 PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI
 

Jocurile didactice pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare din cadrul domeniului

experienţial limbă şi comunicare valorifică apetitul copiilor pentru poveşti. Sarcinile didactice îi pot
solicita pe copii:
 să identifice personajele din poveşti după imagini, după replici audiate, sau după acţiuni;
 să distingă faptele reale de faptele imaginare din poveşti, informaţiile corecte de informaţiile
incorecte despre anumite contexte din poveşti;
 să reproducă din memorie replici ale unor personaje din poveşti;
 să recunoască titlul unor poveşti după imaginile sau replicile unor personaje;
 să descrie aspecte realităţii înconjurătoare din anumite poveşti;
 să asocieze corect personaje din poveşti cu acţiuni;
 să identifice corect omonime şi antonime ale unor cuvinte;
 să redea cât mai expresiv un dialog dintre două personaje;
 să continue o poveste după un început dat;
 să povestească după imagini;
 să redea dialogul dintre două sau trei personaje prezentate în imagini;
 să formuleze întrebări în legătură cu imagini prezentate;
 să completeze propoziţii referitoare la secvenţe din poveşti cu substantive în dativ/genitiv (de
exemplu, Pantoful pierdut pe scări era al…) (Antonovici şi Nicu, 2003).
Jocurile de rol pot utiliza obiecte precum păpuşi-marionete, jucării de pluş. Pornind de la
predilecţia copiilor de a memora formulări rimate şi ritmate, pentru a spori atractivitatea jocului,
sarcinile,pot fi prezentate sub formă de versuri cu rimă, („Hai te rog pofteşte/Personajul îl alege/în
poveste-l potriveşte”) sau cântece, iar pentru selectarea participanţilor se pot utiliza numărătorile în
versuri („A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată…”) (Antonovici şi Nicu, 2003).
În învăţământul primar, se continuă dezvoltarea competenţelor de comunicare formate în
grădiniţă: receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare variate; exprimarea de mesaje orale în
diverse situații de comunicare; receptarea de mesaje scrise, şi se formează competenţa de redactare
de mesaje diverse, într-o varietate de situații de comunicare.
Jocul de rol şi dramatizarea ameliorează capacităţile de comunicare prin prelucrarea proprie a
conţinutului unei interacţiuni umane la care a participat sau a fost martor direct sau indirect, a
conţinutului unor poveşti etc. şi transpunerea sa în acţiune şi dialog. Jocul de rol este o metodă derivată
din psihodramă, o metodă terapeutică creată de J.L. Moreno la începutul secolului XX. Aceasta implică
construirea de către participanţi a rolurilor nonverbale indicate sau alese prin raportare la o anumită
situaţie de comunicare - de exemplu, în vacanţă la munte, La plimbare cu rolele etc. (Hobjilă, 2012). În
interpretarea rolului, copilul va retrăi evenimentul jucat sau va proiecta în conţinutul „obiectiv” al poveştii,
gândurile, emoţiile, fricile sau furiile sale. Rolul este îmbogăţit cu aspecte personale care astfel își
găsesc o modalitate adecvată de exprimare. Copilul asimilează acţiunea reală, filtrând-o prin propria
personalitate, şi o metamorfozează într-o nouă acţiune jucată, ludică.
Prin jocul de rol, copilul nu doar comunică un mesaj al poveştii, ci se comunică pe sine, își
comunică gândurile, emoțiile, intențiile şi se face astfel cunoscut sieşi şi celorlalţi. Rolul este jucat și
privit cu bucurie intensă. Actul comunicării prilejuit de asumarea rolului determină afirmarea sinelui și
catharsis, întrucât copilul are posibilitatea de a exprima ceea ce gândește și ceea ce simte, nu doar prin
cuvinte, ci și prin acțiuni, într-un mod relativ detaşat: în joc nu actorul spune sau face lucruri, ci
personajul pe care el îl joacă. Actorul demonstrează sieşi şi celorlalţi ce poate face, experimentează noi
moduri de comportare care pot fi atrăgătoare. Copiii continuă să rămână în pielea personajului un timp
după ce s-a încheiat jocul – vorbesc, se comportă, manifestă atitudini specifice personajului – deoarece
îi fascinează faptul de a fi învăţat să se comporte într-un mod nou, de a experimenta tipuri noi de relaţii
interpersonale.
Elementele de recuzită precum costumele și accesoriile (mantie, coroană, sceptru, baghetă,
sabie etc.) ajută copiii să intre în atmosfera poveștii dramatizate. Acţiunea este însoţită de opinii, replici,
reflecţii personale, de reacţii emoţionale comportamentale. Preșcolarul gândește în termeni de acțiune.

251
SIMONA BUTNARU

Faptul că jocul de rol și dramatizarea presupun acțiune îl ajută să exprime prin mimică, gest, mișcare,
conținuturi interioare dificil de exprimat în cuvinte.
Jucând roluri şi privind felul în care sunt jucate rolurile, copiii preiau cuvinte, expresii, elemente
de topică, accente, intonaţii care îmbogăţesc şi nuanţează exprimarea verbală. Prin repetare, reflecţie şi
discuţie asupra jocului de rol se dezvoltă autocontrolul şi competenţele de comunicare. Participarea
spectatorilor la jocul de rol este o experienţă valoroasă. Faptul de a te şti privit ajută la dezvoltarea
curajului de a vorbi în faţa mai multor persoane, motivaţia de a îndeplini cât mai bine rolul şi dezvoltă
stima de sine pentru reuşita jucării rolului. Faptul de a juca bine rolul presupune investi cât mai mult în
rol, a te implica în rol, deci a comunica privitorilor, a împărtăşi cu ei ceea ce gândeşti şi ce simţi. Jocul
de rol prilejuieşte confruntarea cu rolul, identificarea cu rolul (deşi este ştiut că este doar în joc),
asumarea gândurilor şi sentimentelor sale, angajarea în acţiuni în numele său, interacţiunea cu alţii ca
şi cum ar fi personajul, primirea unor reacţii din partea celorlalţi ca şi cum ar fi un altul. Se trăiesc astfel
experienţe noi, apar gânduri diferite de cele obişnuite, sunt trăite emoţii care sunt ale personajului, dar
acestea sunt trăite autentic de „actor”, se spun cuvinte şi se manifestă gesturi care nu sunt ale actorului
în realitate, dar care totuşi trec prin el în experienţa jocului. Timidul poate juca rolul dezinvoltului,
agresivul rolul victimei etc. Transpunerea în caractere diverse şi conştientizarea modului în care s-au
simţit în jocul de rol îi ajută pe copii să-şi dezvolte treptat empatia şi capacitatea decentrării, a plasării
ipotetice în ipostaze opuse, a agresorului/victimei, a învingătorului/învinsului. Conştiinţa că celălalt
gândeşte, simte şi se comportă diferit şi că oamenii sunt diferiți este o premisă a relaționării
interpersonale eficiente. A fi empatic este o condiţie a unor relaţii interpersonale sănătoase și a integrării
copilului în grupul de egali.
Jocul de rol poate fi aplicat ca metodă de învăţare bazată pe acţiune simulată cu caracter
euristic (Cerghit, 1980) care prilejuieşte o exersare în mediul artificial, securizant al clasei a unor
deprinderi şi abilităţi practice. Copiii sunt instruiţi, primesc descrieri ale rolului şi apoi acţionează
conform instrucţiunilor. Gesticulaţiile rolului contribuie la consolidarea unor structuri de exprimare orală
(Cerghit, 1980). Deşi respectă un set de reguli, jocul de rol le prilejuieşte momente de descoperire
referitoare la percepţia sinelui în rol, felul cum se simt în rol, cât de bine se potrivesc în rol. Dincolo de
reguli şi sarcini precise cărora trebuie să se conformeze, copiii îşi construiesc singuri rolul, construindu-
se pe sine în acelaşi timp. Este posibil ca rolul să contribuie la conturarea unor aspiraţii vocaţionale.
„Spectatorii”, şi ei cunoscători ai regulilor jocului şi ai exigenţelor rolului, oferă feedback şi sugestii. Apoi
rolurile sunt inversate, spectatorii devin actori şi invers. Prin exerciţiu şi feedback, copiii învaţă să
îndeplinească în mod real anumite roluri (de ghizi, de agenţi în cadrul unor patrule de circulaţie, de
paramedici care oferă primul ajutor etc.).Profesorul are un rol de coordonator în desfăşurarea jocului de
rol: alege subiectul care devine pretextul jocului, fixează obiectivele jocului, delimitează aria de
probleme, în cadrul cărora se va desfăşura jocul, problemele specifice de rezolvat (Cerghit, 1980).
Aplicarea metodei jocului de rol în forma sa dirijată necesită o pregătire prealabilă constând în
modelarea situaţiei de către profesor, proiectarea scenariului, alegerea participanţilor pentru diversele
roluri şi instruirea lor cu privire la specificul rolului primit, învăţarea individuală a rolului de către actori,
conceperea modului de jucare a rolului şi exersarea rolurilor sub îndrumarea profesorului.
Dramatizarea se bazează pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice în scop
educativ (Cerghit, 1980). Subiectul dramatizării poate fi un fapt istoric, un eveniment actual, un fragment
literar. Prin intermediul dramatizării elevii trăiesc cu mai multă intensitate stări conflictuale, situaţii
problemă, aspiraţii, ca şi cum ar fi ale lor. O variantă a dramatizării o constituie procesul literar (Cerghit,
1980) care este o dezbatere problematizată a unei opere literare în care elevii se antrenează ca acuzaţi,
acuzatori şi apărători ai personajelor din operă. Într-o formă mai puţin elaborată procesul literar poate fi
doar o discuţie în contradictoriu, fără un scenariu precis, integrată în lecţie, care are menirea de a
susţine sau combate felul în care sunt rezolvate în operă anumite probleme. Într-o ipostază mai
elaborată, procesului literar are aspect de spectacol (se bazează pe un scenariu elaborat anterior) şi de
proces judiciar. Această formă însă necesită capacităţi de analiză şi sinteză, de decentrare, de
argumentare, care nu sunt dezvoltate încă suficient în perioada preşcolară şi şcolară mică.

252
 PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI
 

TEMĂ DE REFLECŢIE
Identificaţi şi motivaţi limitele aplicării procesului literar în învăţământul primar.

În aplicarea jocului de rol activitatea participanților poate fi dirijată mai mult sau mai puțin. Jocul
de rol cu funcţii predominant didactice de formare a unor abilităţi, oferă un grad relativ redus de libertate
actorilor – comportamentul lor este prescris în detaliu și repetat ca atare spre formarea unor
automatisme. Într-o variantă mai puţin dirijată, jocul de rol îndeplineşte funcţii predominant terapeutice;
în acest caz este sugerat doar subiectul, iar actorii îşi construiesc rolul în mod autonom; situaţia le
permite participanților să exprime liber conținuturi psihice insuficient conștientizate. Întreaga paletă de
jocuri de rol serveşte dezvoltării abilităţilor de comunicare.

APLICAŢII
Conturaţi tema, obiectivele, conţinutul, scenariul unui joc de rol pentru dezvoltarea capacităţii de
autoprezentare.

253