Iniţierea copiilor în spiritul valorilor democratice şi al drepturilor omului constituie unul
din fundamentele educaţiei, începând cu cea mai fragedă vârstă. Prin sintagma „drepturile omului” se înţelege, în general, raportarea la drepturile legate de natura noastră, fără de care nu am şti să trăim ca fiinţe umane. Drepturile omului ne permit să dezvoltăm şi să folosim din plin calităţile noastre umane, inteligenţa, talentele, conştiinţa noastră şi să răspundem nevoilor noastre spirituale şi de altă natură. Ele decurg din aspiraţia la o viaţă mai bună în care demnitatea şi valoarea fiecăruia să fie respectate şi protejate. Respectul drepturilor omului şi al demnităţii umane constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Plecând de la principiile de bază ale drepturilor omului, ale vieţii, dreptăţii, libertăţii, echităţii, copiii preşcolari vor învăţa despre drepturile lor, vor fi stimulaţi să reflecteze şi să analizeze cum sunt ele aplicate. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că: „educaţia trebuie să vizeze înflorirea personalităţii umane şi întărirea respectării drepturilor şi libertăţilor omului”. În educaţia preşcolarilor, cunoaşterea drepturilor copilului vizează stimularea unui sentiment de încredere şi de toleranţă faţă de aproape. Prin diferite activităţi, copiii învaţă să se exprime, să comunice şi să iubească. Povestirile din literatura pentru copii, rămân adânc gravate în memoria lor dacă personajelor îndrăgite le sunt asociate percepte morale. Jocurile de rol, , activităţile gospodăreşti contribuie la stabilirea legăturilor de cooperare şi prietenie între copii. Printr-o paletă largă de activităţi: jocuri, povestiri, convorbiri, poezii, studii de caz, întâlniri cu diferite personalităţi, copiii au fost iniţiaţi în drepturile şi îndatoririle lor având posibilitatea să împărtăşească şi altora din experienţa lor. În cadrul proiectului educaţional „Şi noi, copiii, ne bucurăm de drepturi”, am cooperat cu: - parteneri permanenţi: familia, şcoala; - ocazionali: mass-media, preoţi, medici, poliţişti, poeţi. Dreptul şi accesul la educaţie (art. 28), constituie un rol primordial pe care învăţământul trebuie să-l acorde copiilor. Educaţia nu contribuie numai la dezvoltarea copilului, ci pregăteşte în mod egal şi pentru viaţa de adult. Jocul, la această vârstă, oferă avantaje mai mari decât simplul amuzament – prin anticiparea trăirii unor experienţe, prin respectarea unor reguli prestabilite care educă toleranţa, cooperarea, creativitatea. Pentru unii copii, arta – muzica, poezia, dansul, teatrul – poate avea efecte terapeutice, fiind mijloc de exprimare. Copiii au dreptul să aibă opinii proprii, care se formează pe baza informaţiilor de care dispun, deci au dreptul la informaţie prin TV, ziare, reviste, aprecierea culturii proprii, fără a ignora pe cea a altor popoare. Jocul, povestirile, muzica, arta, sărbătorile, costumele populare şi chiar alimentaţia – toate fac parte din obiceiurile culturale ale unui popor. În cadrul activităţilor desfăşurate în cadrul activitatilor instructiv- educative desfasurate in Gradinita Colonie Rm. Valcea, am ajutat copiii să înţeleagă că identităţile culturale trebuie să facă parte integrantă din sistemul educativ, că diferenţele nu înseamnă valoare mai mică şi că trebuie să se respecte, să devină mai sensibili, mai buni. Am iniţiat aceste activitati, din dorinţa de a-i determina pe copii să conştientizeze importanţa, valoarea lor în raport cu societatea în care se formează, de a-i informa că au drepturi legal/universal recunoscute, care le oferă posibilitatea de a creşte, de a se dezvolta într-un cadru propice. Care este valoarea, cea mai de preţ, a unui popor? Tradiţia?... Religia?... Toate, incontestabil. Dar, mai presus de ele este copilul, generaţia fără de care toate acestea nu vor exista. Am fost uimite să descoperim că puţini sunt părinţii care cunosc sau au auzit de „Declaraţia drepturilor copiilor” şi care sunt de fapt aceste drepturi. Ne-am hotărât să dăm amploare proiectului, derulând activităţi în care părinţii au fost implicaţi direct. Reacţia lor a fost una pozitivă, aceasta devenind parte integrantă la multe din activităţile desfăşurate în grădiniţă. Atunci când a apărut în mass-media şi televiziune, „cazul Marianei”, fetiţa din cuşcă, reacţia copiilor a fost nemaipomenită. Au dat dovadă de compasiune, empatie faţă de fetiţă, intransigenţă, dispreţ faţă de mamă şi bunici. Această întâmplare ne-a întărit convingerea că proiectul nostru a meritat să fie desfăşurat. Pentru ca astfel de cazuri, ca al Marianei, să nu fie foarte frecvente, este necesară o pregătire şi formare a copiilor şi părinţilor în spiritul valorilor democratice şi al drepturilor copiilor. BIBLIOGRAFIE:
Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului - internet
Manolescu, Marian, Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar, teorie şi practică, Editura Credis, 2004 Bunescu, Vasile, E.Şincai, Ghid practic pentru aplicarea programei de educaţie moral- civică în învăţământul primar, Editura Coresi, Bucureşti, 1994