Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
SISTEMUL UNITAR DE BUGETE--------------------------------------------------4
OBIECTIVE OPERAŢIONALE------------------------------------------------------4
2.1. Sistemele iniţiativei bugetare-----------------------------------------------------4
2.2. Conţinutul bugetului public-------------------------------------------------------7
2.3. Sistemul unitar de bugete---------------------------------------------------------7
2.4. Principiile bugetare---------------------------------------------------------------11
2.4.1. Prezentare generală---------------------------------------------------------11
2.4.2. Aplicabilitatea principiilor bugetare--------------------------------------14
2.5. Clasificaţia bugetară--------------------------------------------------------------19
ÎNTREBĂRI----------------------------------------------------------------------------22
Capitolul 2
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT-----------23
OBIECTIVE OPERAŢIONALE----------------------------------------------------23
3.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar--------------------------23
3.2. Elaborarea proiectului bugetului de stat---------------------------------------27
3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat----------------------30
3.4. Execuţia bugetului de stat-------------------------------------------------------32
3.4.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat-------------------------------------34
3.4.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat-----------------------------------39
3.5. Contul general al execuţiei bugetului de stat----------------------------------45
ÎNTREBĂRI----------------------------------------------------------------------------46
Capitolul 3
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT--------------------------------------------------------------------48
OBIECTIVE OPERAŢIONALE----------------------------------------------------48
4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar--------------------------48
3.2. Etapele procesului bugetar la nivelul bugetului
asigurărilor sociale de stat------------------------------------------------------------48
3.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat----------48
3.2.2. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului
asigurărilor sociale de stat---------------------------------------------------------49
3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat--------------------------50
3.2.3.1. Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat---------51
3.2.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat--------51
4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat-----52
ÎNTREBĂRI----------------------------------------------------------------------------52
f
2
Capitolul 4
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETELOR LOCALE----------53
OBIECTIVE OPERAŢIONALE----------------------------------------------------53
4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar local--------------------53
4.2. Sistemul veniturilor şi cheltuielilor locale-------------------------------------55
4.2.1. Sistemul veniturilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele
municipiilor, oraşelor, comunelor------------------------------------------------55
5.2.2. Sistemul cheltuielilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele
municipiilor, oraşelor, comunelor------------------------------------------------56
5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale--------------------------------------56
5.4. Execuţia bugetelor locale--------------------------------------------------------59
5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale-------------------------------------60
ÎNTREBĂRI----------------------------------------------------------------------------61
3
Capitolul 1
SISTEMUL UNITAR DE BUGETE
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
4
legătură cu obiectivele ce trebuie atinse;
respectarea cererilor formulate de conducerea agenţiilor;
investigarea (studierea) cererilor formulate de către autorităţile cu
competenţe în domeniul bugetar;
negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală;
adoptarea deciziei de către autoritatea executivă supremă după
soluţionarea punctelor de divergenţă.
Examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ este mai puţin
uniformă, decât elaborarea bugetului la nivelul executivului. În acest sens, un
factor important este reprezentat de poziţia constituţională a autorităţii executive
supreme. în sistemul parlamentar, această autoritate este formată din cabinete ale
căror membrii sunt dependenţi de votul parlamentar pentru menţinerea lor în
funcţie. În sistemul prezidenţial, autoritatea executivă este un cabinet ai cărui
membrii sunt aleşi periodic de electorat sau de către un colegiu elector.
În sistemul prezidenţial, competenţele autorităţii executive supreme, cu
privire la legislaţie, sunt mult mai restrictive decât în sistemul parlamentar.
Dreptul de vot, care este uzual în sistemul prezindeţial, este echivalent cu dreptul
de aprobare, care este caracteristic sistemului parlamentar. Diferenţa constă în
regula încrederii, care este o caracteristică a sistemului parlamentar. Contrar a
ceea ce se presupune adesea, regula încrederii funcţionează mult mai bine în
cazul autorităţii executive. Membrii acestei autorităţi pot face uz de faptul că
menţinerea lor în funcţie este dependentă de încrederea ansamblului
reprezentativ.
În sistemul prezidenţial, votul este singura modalitate prin care autoritatea
executivă poate influenţa procesul legislativ.
În condiţiile menţionate, procesul legislativ tinde să fie mult mai bine
dezvoltat în sistemul prezidenţial decât în cel parlamentar. Unele faze ale
examinării şi aprobării bugetului de către legislativ lipsesc în sistemul
parlamentar sau există într-o formă rudimentară. Etapa legislativă poate fi
împărţită în următoarele faze:
extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă a bugetului
urmate adesea de runde preliminare de discuţii în vederea adoptării
deciziei privind obiectivele;
analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a propunerilor
similare referitoare la schimbările fiscale;
dezvoltarea propunerilor legislative (în sistem parlamentar; amenda-
mentele la propunerile executive);
considerarea propunerilor comisiei;
în cazul sistemului bicameral, paşii 1-4 se reiau, urmând apoi faza de
mediere şi o rundă adiţională de discuţii pentru adoptarea deciziei în
vederea obţinerii acordului celor două camere;
etapa legislativă.
5
Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se utilizează
sistemul iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul bugetului de stat şi cel al
asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, care le supune
examinării şi aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege separate.
Caracteristicile acestor sisteme ale iniţiativei bugetare sunt:
Prima abordare
1. Sistemul parlamentar
a. Autoritatea executivă: Consiliul executiv, Cabinet
executiv;
b. Regula de participare: majoritate parlamentară;A
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară
2. Sistemul prezidenţial
a. Autoritatea executivă: Preşedinte, Guvernator, Primar
b. Regula de participare: alegere directă sau indirectă
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară
3. Sistemul convenţional
a. Autoritatea executivă: Managerul oraşului
b. Regula de participare: numire de către autorităţi
competente
c. Aprobarea executivă a legislaţiei: nu este necesară
A doua abordare
1. Sistemul iniţiativei guvernamentale
1. Guvernul are prerogativa de a:
iniţia sau sprijini direct măsurile privind aprobarea
unei cheltuieli publice sau instituirea unui venit
public;
soluţiona divergenţele apărute între ministere!^
consumatoare şi Ministerul Finanţelor;
supune proiectul bugetului spre examinare^ şi
aprobarea Parlamentului; răspunde de execuţia
bugetului public
2. Ministerul Finanţelor primeşte şi centralizează toate
propunerile de cheltuieli de la celelalte ministere, având şi
dreptul de a le controla.
6
întocmeşte o schiţă de buget cu cheltuielile şi
veniturile publice propuse;
prezintă proiectul bugetului de stat spre examinarea
şi aprobarea Parlamentului.
3. Sistemul american
Iniţiativa aparţine preşedintelui SUA, care este sprijinit de un birou
bugetar ce centralizează şi revizuie propunerile departamentelor consumatoare,
propuneri ulterior supuse examinării si aprobării preşedintelui.
7
Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective
şi mijloacele cu care se acoperă. în acest scop, se stabileşte un raport între
resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe, şi
nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească respectarea
echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza
puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de
satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).
Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a
avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale
şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute
pentru realizarea lor. în mod similar, autorităţile publice locale identifica acest
raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel
mezoeconomic.
De asemenea, bugetul public este instrumentul de programare, de
executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale
societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din
sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un
sistem unitar de bugete format din:
bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat;
bugetele locale;
bugetele fondurilor speciale;
bugetul trezoreriei statului;
bugetele instituţiilor publice autonome;
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele lo-
cale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;
bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii;
bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau
garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice;
bugetul fondurilor externe nerambursabile.
8
financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul.
Bugetele locale
Sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-
teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea
veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale.
9
organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii,
prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii
sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea.
10
o Bugetele instituţiilor publice autonome
o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din
BS, BASS, BL, BFS
o Bugetele locale
o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri
proprii
o Bugetul creditelor externe rambursabile, contractate direct
sau garantate de stat
o Bugetul fondurilor externe nerambursabile
Principiul universalităţii
veniturile fi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sume
brute;
veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare
anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au stabilite
destinaţii distincte.
Principiul unităţii
veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur
document, în vederea utilizării eficiente şi monitorizării fondurilor
publice;
veniturile din sistemul extrabugetar se introduc în bugetul de stal
urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia veniturilor
proprii ale instituţiilor publice şi a acelora constituite pentru
stimularea personalului.
Principiul anualităţii
veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o
perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar,
în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie
a bugetului respectiv.
Principiul specializării
11
veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget
pe surse de provenienţă şi pe categorii de cheltuieli, grupate după
conţinutul lor economic şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei
bugetare.
Principiul publicităţii
Transparenţa sistemului bugetar este asigurată prin: dezbaterea
publică a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de
execuţie a bugetelor, cu ocazia aprobării acestora; publicarea în
Monitorul oficial a bugetelor şi a conturilor anuale de execuţie a
acestora; mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea
informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile
şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.
Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale au la bază următoarele
principii: universalităţii, publicităţii, unităţii, unităţii monetare, anualităţii,
specializării bugetare şi echilibrului.
12
Principiul ANUALITĂŢII
veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate pe o perioadă de
un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar,
în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie
a bugetului respectiv.
13
să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei
publice locale stabilite prin lege.
Principiul consultării
autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative
ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare
a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.
La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat, elaborarea şi execuţia
acestuia se bazează pe următoarele principii: anualitatea, universalitatea,
echilibrarea, realitatea şi unitatea monetară.
14
documente.
Deşi unitatea bugetară prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state
contemporane s-a renunţat la respectarea deplină a acestui principiu, preferându-
se procedeul pluralităţii bugetare. Astfel, pe lângă bugetul statului care este
considerat un buget ordinar sau general, se întocmesc şi alte bugete publice:
conturi speciale, bugete extraordinare, bugete anexe, bugete autonome, bugete ale
fondurilor speciale etc.
Derogările principiului unităţii bugetare sunt: conturile speciale ale
tezaurului public; bugetele extraordinare; bugetele anexe; bugetele autonome;
rectificarea legilor bugetare anuale; bugetele referitoare la unele cheltuieli
accidentale sau în caz de urgenţă.
15
depăşească nivelul încasărilor, cu excepţia primelor trei luni ale anului în care o
descoperire este admisă pentru a facilita gestiunea trezoreriei. Cheltuielile sunt
determinate în întregime de nivelul resurselor.
• dacă încasările efectuate sunt superioare nivelului previziunilor cu 10%,
majorări ale cheltuielilor pot fi decise prin hotărâri ale Guvernului;
• excedentele încasărilor vor putea, în anumite cazuri, în loc să fie
vărsate la bugetul general, să fie repartizate de la an la an şi să reconstituie
Fonduri de rezervă speciale.
Restrângerea aplicării acestui principiu al unităţii bugetare este influenţată
şi de autonomia financiară a unor instituţii publice şi care îşi întocmesc bugete
autonome, iar altele bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste
instituţii sau regii publice funcţionează ca întreprinderi private, care utilizează
resursele proprii pe seama cărora, de regulă, îşi acoperă cheltuielile exclusiv.
3. Principiul neafectării veniturilor nu permite perceperea unui venit
public pentru finanţarea unei anumite cheltuieli publice. Ca urmare, existenţa
resurselor financiare este o condiţie generală a acoperirii cheltuielilor publice pe
ansamblu. De aceea majorările de cheltuieli în cursul anului bugetar se pot
efectua cu condiţia ca iniţiatorii să prevadă şi resursele necesare acoperirii
acestora.
Nerespectarea întocmai a acestui principiu este, de fapt, un rezultat al
nerespectării depline a altor principii, în special cele privind universalitatea,
unitatea bugetară. Astfel, principiul neafectării este interpretat prin analogie cu
cel al universalităţii datorită consecinţelor similare ce nu trebuie confundate.
Rezultă că orice încălcare a principiului universalităţii implică o nerespectare a
regulii neafectării resurselor, deoarece veniturile realizate, prin acesta încălcare a
principiului, sunt afectate acoperirii unor cheltuieli determinate.
4. Principiul anualităţii bugetului public se referă la durata de timp
pentru care Parlamentul autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice şi să
efectueze cheltuielile publice, precum şi la perioada în care se realizează execuţia
bugetului, fiind limitată, de obicei, la un an. Anul bugetar durează 12 luni. La
expirarea acestei perioade, este necesară o nouă autorizare a Parlamentului,
pentru o altă perioadă de timp, respectiv pentru un nou an bugetar.
în practica bugetară internaţională, anul bugetar coincide sau nu cu anul
civil (calendaristic), de exemplu:
în ţări ca Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania, etc, anul
bugetar coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie - 31 decembrie);
în alte ţări, ca Marea Britanie, Canada, Japonia, etc, anul bugetar
începe la 1 aprilie şi se încheie la 31 martie;
în Australia, intervalul este cuprins între 1 iulie - 30 iunie;
în SUA, anul bugetar este cuprins în perioada 1 octombrie - 30
septembrie;
în România, anul bugetar coincide cu anul civil (1 ianuarie - 31
decembrie).
16
Factorii ce influenţează data începerii anului bugetar sunt: structura
economiei; nivelul de dezvoltare; perioada de lucru a Parlamentului; numărul şi
durata sesiunilor în care Parlamentul dezbate bugetul public; tradiţia; alţi factori
specifici fiecărui stat.
In practica bugetară, referitor la respectarea principiului anualităţii, s-au
identificat două sisteme de execuţie bugetară, respectiv: sistemul de exerciţiu
bugetar şi sistemul de gestiune bugetară.
SISTEMELE EXECUŢIEI
BUGETARE
17
De asemenea, în legătură cu anualitatea bugetului, Legea finanţelor
publice a prevăzut ca, pentru toţi agenţii economici, anul financiar are aceeaşi
durată ca şi exerciţiul financiar bugetar, adică un an calendaristic.
5. Principiul specializării bugetare se bazează pe clasificaţia bugetară,
care trebuie să fie simplă şi clară pentru a fi înţeleasă şi de către persoanele
fără o pregătire specifică. Astfel, ea trebuie să ofere o imagine privind:
sursele de provenienţă ale veniturilor; care sunt impozitele directe;
care sunt impozitele indirecte; ce loc ocupă fiecare impozit în
ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile extraordinare;
destinaţiile cheltuielilor, în cadrul grupării economice (curente şi
de capital), în cadrul grupării funcţionale (pe ramuri şi domenii de
activitate, către care sunt orientate resursele) şi al grupării
administrative, pe instituţii ai căror conducători sunt ordonatori de
credite bugetare.
In legislaţia finanţelor publice din România este consacrat principiul
specializării bugetare. Astfel, se prevede că legea bugetară anuală aprobă pentru
fiecare an bugetar lista impozitelor, taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a
celorlalte venituri ale statului, care urmează să se perceapă, conform
reglementărilor în vigoare. Este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice
denumire de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege. în
ceea ce priveşte creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu financiar,
acestea se aprobă prin legea bugetară anuală, în structura stabilită prin acesta
lege.
Respectarea specializării bugetare, prin clasificaţia bugetară, presupune
utilizarea creditelor bugetare în cadrul destinaţiilor pentru care s-au aprobat,
neacceptându-se virarea acestora de la un ordonator de credite la altul sau de la
un capitol de cheltuieli la altul. Virările de credite bugetare între celelalte
subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, la nivelul fiecărui ordonator principal de
credite se pot efectua, fiind de competenţa acestuia, pentru bugetul propriu şi
bugetele instituţiilor subordonate. Legea finanţelor publice prevede că, în cazuri
excepţionale, virările de sume, de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, se
pot efectua începând cu trimestrul III al anului bugetar, dar, cu acordul
Ministerului Finanţelor Publice.
Clasificaţia bugetară tip este elaborată de Ministerul Finanţelor Publice.
Ea cuprinde ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe şi
articole, precum şi alineate, dacă este necesar.
6. Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practica
bugetară întrucât bugetele publice se întocmesc cu deficit. în aceste condiţii,
pentru acoperirea cheltuielilor bugetului public se interzice recurgerea la
emisiunea monetară sau le finanţarea directă de către bănci.
Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul
de timp până la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile
trezoreriei generale a statului stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi în
18
completarea acestora se apelează la emiterea de titluri de stat.
In cadrul anului bugetar, distingem atât echilibrul bugetar pe parcursul
execuţiei, cât şi echilibrul bugetar la sfârşitul anului.
Echilibrul bugetului pe parcursul execuţiei se realizează atunci când
lichidităţile băneşti provenite din încasarea veniturilor publice acoperă nevoile de
plăţi scadente:
19
funcţională pe părţi, capitole, subcapitole şi paragrafe, iar după clasificaţia
economică pe titluri, articole şi alineate.
Prin venituri bugetare înţelegem creşterile de valoare netă rezultate dintr-o
operaţiune specifică instituţiilor din sistemul public. Există patru mari categorii
de venituri bugetare publice:
impozite şi alte transferuri obligatorii impuse de administraţie;
venituri din proprietate;
venituri din vânzarea de bunuri şi servicii de către instituţiile
publice;
transferuri voluntare.
Principalele capitolele de venituri prevăzute în clasificaţia bugetară
românească sunt:
VENITURI CURENTE
VENITURI NEFISCALE
- Impozit pe profit
- Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital de la
persoane juridice
- Impozit pe venit
- Impozite si taxe pe proprietate
- Taxa pe valoarea adăugată
- Alte impozite si taxe generale pe bunuri şi servicii
- Accize
- Taxe pe servicii specifice
- Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor
sau pe desfăşurarea de activităţi
- Taxe vamale şi alte taxe pe tranzacţiile internaţionale
- Taxe pe servicii specifice
CONTRIBUŢII DE ASIGURĂRI
- Contribuţiile angajatorilor
- Contribuţiile asiguraţilor
VENITURI FISCALE
- Venituri din proprietate
- Venituri din dobânzi
- Venituri din prestări de servicii si alte activităţi
- Venituri din taxe administrative, eliberări permise
- Amenzi, penalităţi si confiscări
- Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile
VENITURI DIN CAPITAL
- Venituri din valorificarea unor bunuri
OPERAŢIUNI FINANCIARE
- Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate
SUBVENŢII
- Subvenţii si donaţii din străinătate
20
Indicatorii din dreptunghiurile din stânga corespund capitolelor, în timp
ce dreptunghiurile din dreapta corespund subcapitolelor.
Cheltuielile bugetare sunt reprezentate de toate diminuările de valoare
rezultate din operaţiuni la care administraţia publică este parte. Administraţia
publică are două mari responsabilităţi: să ofere bunuri şi servicii publice şi să
redistribuie veniturile şi averea prin transferuri. Aceste responsabilităţi sunt duse
la îndeplinire, în general, prin cheltuieli publice. Pentru a avea o imagine cât mai
corectă asupra acestora, se utilizează două sisteme de clasificare diferite:
clasificaţia economică şi clasificaţia funcţională.
Furnizarea de bunuri şi servicii publice către comunitate poate fi realizată
prin două mijloace, reflectate analitic de clasificaţia economică a cheltuielilor:
- producerea directă, din resurse proprii a acestora;
- prin transferul de resurse financiare care să permită beneficiarilor
să achiziţioneze direct bunurile şi serviciile de pe piaţă.
CHELTUIELI DE CAPITAL
- Active nefinanciare
- Active financiare
OPERAŢIUNI FINANCIARE
- Împrumuturi
- Rambursări de credite
21
Principalele cheltuieli bugetare din România
Autorităţi publice şi acţiuni externe
Cercetare fundamentală şi cercetare dezvoltare
Alte servicii publice generale
Servicii publice generale
Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi
Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administraţiei
Apărare, ordine publică şi Apărare
siguranţă naţională Ordine publică şi siguranţă naţională
învăţământ
Sănătate
Cheltuieli social-culturale Cultură, recreere şi religie
Asigurări şi asistenţă socială
Asigurări şi asistenţă socială
Servicii şi dezvoltare publică, Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică
locuinţe, mediu şi ape Protecţia mediului
Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă
Combustibili şi energie
Industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii
Acţiuni economice
Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare
Transporturi şi comunicaţii
Cercetare şi dezvoltare în domeniul economic
ÎNTREBĂRI
Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul SUA.
Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul Uniunii Europene.
Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia bugetul public este un instrument de
politică economică.
Prezentaţi modul în care sunt respectate sau nu principiile bugetare în
România.
22
Capitolul 2
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE
STAT
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
23
• legile contului general anual de execuţie.
24
aprobă: clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor
principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor
legilor bugetare anuale;
asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată
abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune
Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau
alte asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de
acte normative, care conţin implicaţii financiare;
stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate
de ordonatorii principali de credite;
blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără
temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;
dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de
utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din
contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;
colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi
externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în
domeniul monetar şi valutar;
prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra
modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi
angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului sau de
utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe;
participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative
externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a
investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii
fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare,
valutare şi de plăţi;
îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.
ORDONATORII DE CREDITE
- Miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor
publice autonome sunt ordonatorii principali de credite;
25
Rolul ordonatorilor de credite:
• ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor ierarhic inferioare, ai căror
conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite. Ordonatorii
principali repartizează creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile
aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia
cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţional, care
sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se
face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei
bugetare pe primul semestru.
• ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror
conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;
• ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin
dispoziţiile legale.
26
împuterniciţi în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de
credite precizează limitele şi condiţiile delegării.
În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite
sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare faţă
de ordonatorii principali de credite şi sunt ierarhic superior faţă de cei terţiari de
credite. Aceşti ordonatori nu au o relaţie directă cu bugetul de stat, dar, din
creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace bugetare şi
ordonatorilor terţiari de credite.
27
Procesul elaborării proiectului de buget se desfăşoară pe baza unui
calendar ce stabileşte termenele limită pentru fiecare subetapă a acestuia.
Astfel:
1. Ministerul Economiei şi Finanţelor înaintează Guvernului, până la data de 1
mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se
elaborează proiectul de buget şi următorii ani, împreună cu limitele de cheltuieli
stabilite pe ordonatorii principali de credite;
2. Guvernul aprobă obiectivele politicii fiscale şi bugetare, precum şi limitele de
cheltuieli până la data de 15 mai, după care informează comisiile pentru buget,
finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale
macroeconomice şi ale finanţelor publice;
3. Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite ordonatorilor principali de
credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care specifică
contextul macroeconomic pe baza căruia se întocmesc proiectele de buget,
metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de
Guvern;
4. Ministerul Economiei şi Finanţelor formulează propuneri pentru modificarea
limitelor de cheltuieli datorită schimbării cadrului macroeconomic, ce sunt
adoptate de către Guvern şi apoi transmise ordonatorilor principali de credite, în
vederea definitivării proiectelor de buget;
5. Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 15 iulie a
fiecărui an, să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru
proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul următor, cu încadrarea în
limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii
şi fundamentări detaliate;
6. Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele
proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectului bugetul
de stat;
28
7. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite
propunerile de transferuri consolidabile şi de sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat;
8. Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi poartă
discuţii cu ordonatorii principali de credite, urmând ca proiectele de buget şi
anexele la acestea, definitivate să fie depuse la Ministerul
29
3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat
30
2.Aceste document sunt examinate de către comisiile permanente ale
fiecărei Camere (Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate), care îşi
dau avizul. Totodată, examinarea este realizată şi de către Compartimentul
tehnic-legislativ al fiecărei Camere.
La nivelul acestor comisii, unde are loc examinarea, sunt formulate şi
amendamente. Dacă acestea măresc deficitul bugetar sunt necesare analize şi
discuţii cu reprezentanţii Guvernului pentru găsirea de soluţii optime.
Comisiile permanente, precum şi Compartimentul tehnic-legislativ
comunică avizul adoptat şi amendamentele propuse reunite într-un raport comun.
3. în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului are loc
dezbaterea atât a proiectului bugetului de stat cât şi a raportului comun privind
amendamentele. Dezbaterea proiectului de buget se realizează pe ansamblu, pe
părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii
principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament
pentru acţiuni multianuale.
La această dezbatere generală participă şi primul-ministru, care expune
motivele ce au condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului
legii bugetare anuale şi a Raportului privind proiectul legii bugetului de stat.
4.Adoptarea Legii Bugetului de stat se efectuează pe baza votului de
ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret.
5.Legea Bugetului de stat este supusă promulgării de către preşedintele
ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial. Legea bugetului de stat intră
în vigoare de la data publicării.
Legile bugetare cuprind:
la venituri, estimările anului bugetar;
la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi
specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;
deficitul sau excedentul bugetar, după caz; '
reglementări specifice exerciţiului bugetar.
31
din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici
decât cele din anul precedent. Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul
curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi
finanţate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile
acestora cuprinse în proiectul de buget.
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin
legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Acestor
legi rectificative li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale
iniţiale.
32
Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor este aprobată de către Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi ordonatorii de credite bugetare, aşa cum am prezentat
în figura următoare.
33
exportului, rambursările de credite externe şi plăţile de dobânzi şi comisioane
aferente.
a) PLATĂ
34
Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor,
trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.
Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare
impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat,
inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin excepţie, anumite impozite şi
contribuţii se colectează în conturi colectoare.
în cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:
• în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată
eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
• în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă
pe mandatul poştal;
• în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care
băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare
specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora
•________________________________pentru obligaţiile fiscale care
se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul
competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat
timbrele datorate potrivit legii.
b) COMPENSARE
Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei
şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de
restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi
dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea
nu prevede altfel.
Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting
prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la
bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi
dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea
nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului
sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată
existenţa unor creanţe reciproce. Compensarea creanţelor debitorului se va
efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să
fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:
bugetul de stat;
fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
bugetul asigurărilor sociale de stat;
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
Compensarea nu se aplică în cazul creanţelor bugetelor locale.
35
c) RESTITUIRE
Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;
cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
cele de rambursat de la bugetul de stat;
cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe
competente potrivit legii;
cele rămase după efectuarea distribuirii
cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile
prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se
dispune desfiinţarea executării silite.
Prin excepţie, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite
rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele
fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult
60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează
conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro,
comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi
irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante restituirea se face
numai după efectuarea compensării.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât
obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la
concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât
suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua
compensarea până ia concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată
restituindu-se debitorului.
d) EXECUTARE SILITĂ
In cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile? fiscale
datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la
acţiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanţe fiscale
sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura
de executare silită.
Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează
şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi
cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii,
acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze
procedura de executare silită.
36
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de
executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea
întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul fiscal debitorul. în cazul în care executarea silită se face prin poprire,
organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de
executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.
Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare,
substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor
urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea
silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în
a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii
că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
37
Evidenţa creanţelor şi plăţilor efectuate se face pe plătitori. în cazul
persoanelor fizice, plătitorii români sunt evidenţiaţi după codul numeric personal
(CNP), iar cei străini după NTF. Persoanele juridice sunt identificate după codul
unic de identificare (CUI).
Conducerea evidenţei pe plătitori se face distinct pe fiecare impozit, taxă,
contribuţie pentru care există obligaţia declarării şi pentru obligaţiile stabilite de
organele competente.
Începând cu 2005 s-a introdus un nou sistem de evidenţă şi colectare a
creanţelor bugetare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul fiecărei entităţi fiscale
numit SIROCO.
Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor,
drepturi ce-i revin direct sau indirect bugetului, în perioada anului bugetar
respectiv, aparţin exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Deci, orice
venit neîncasat până la 31 decembrie a anului se va încasa în contul
bugetului pe anul următor. #
Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele
procedee:
1. calcularea si plata directă de către subiecţii impozitelor;
2. calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat
de către o terţă persoană;
3. impunerea şi debitarea de către organele fiscale;
4. utilizarea timbrelor fiscale.
38
Imprimat emis de stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte
pe acte oficiale şi care reprezintă o taxă ce este plătită direct Administraţiei
Finanţelor Publice.
39
Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita
superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui
exerciţiu bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate
în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în
exerciţiile bugetare anterioare.
Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita
maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exerciţiului bugetar, în limitele
aprobate prin legea bugetară anuală.
Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat acţiunilor
multianuale evidenţiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte,
obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an
şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare.
Execuţia cheltuielilor bugetare se bazează pe următoarele principii:
creditele bugetare sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobândă, ele vizând
finanţarea bugetară definitivă şi gratuită;
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;
creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de
finanţare; excepţie fac alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe
ordonatori principali de credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi
majorate; de asemenea, aceste alocaţii nu pot fi virate şi utilizate la alte articole
de cheltuieli;
creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi
virate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite;
creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru
finanţarea altui capitol;
virările de credite bugetare între subdiviziunile clasificaţiei bugetare sunt în
competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor subordonate, şi se pot efectua, începând cu trimestrul al III-lea al
anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul
ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel
puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;
virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificaţiei
bugetare, precum şi între programe sunt în competenţa ordonatorilor principali de
credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot
efectua cu acordul Ministerului Economiei şi Finanţelor, începând cu trimestrul
al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar, la
nivelul ordonatorului principal de credite, şi, respectiv, 5% din prevederile
programului, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de
angajarea cheltuielilor;
nu se pot realiza virări de credite bugetare de la capitole care au fost majorate
din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului;
40
situaţia virărilor de credite bugetare este transmisă lunar Ministerului
Economiei şi Finanţelor de către ordonatorii principali de credite bugetare, în
termen de 5 zile de la sfârşitul lunii;
menţinerea unor credite bugetare este analizată lunar de către ordonatorii
principali de credite care pot formula propuneri de anulare a acestora dacă se
constată că nu sunt necesare. Creditele bugetare anulate la ordonatorii principali
de credite, finanţaţi din bugetul de stat, majorează Fondul de rezervă bugetară la
dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat.
creditele bugetare aprobate şi care nu au fost utilizate până la sfârşitul
exerciţiului bugetar sunt anulate.
În vederea efectuării cheltuielilor bugetare se parcurg următoarele etape
intermediare celor ale execuţiei cheltuielilor bugetare: repartizarea trimestrială şi
deschiderea creditelor bugetare.
41
Finanţelor anularea creditelor bugetare. Efectuarea cheltuielilor bugetare se
poate realiza prin: numerar, virament din iniţiativa instituţiilor publice.
Etapele execuţiei cheltuielilor bugetare. Operaţiunile implicate la nivelul
instituţiilor publice, în legătură cu execuţia cheltuielilor sunt grupate în
următoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.
42
• trebuie să respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicităţii şi
eficienţei cheltuielilor bugetare;
• se efectuează în tot cursul anului bugetar astfel încât să existe certitudinea că
bunurile şi serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate/prestate şi se
vor plăti în exerciţiul bugetar respectiv;
• se semnează de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului de
contabilitate pentru înregistrare.
Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii şi individuale.
Angajamentele provizorii se referă la cheltuielile curente de natură administrativă
ce se efectuează în mod repetat în cursul unui exerciţiu bugetar, materializate în
bugete previzionale, ordonatorul de credite având obligaţia să verifice ca acestea
să nu fie depăşite de valoarea angajamentelor legale individuale. în cazul
angajamentelor legale individuale aprobate până la sfârşitul anului, acoperite de
aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana împuternicită
să exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este
necesară doar pentru angajamentele legale individuale ce depăşesc valoarea
angajamentelor legale provizorii.
43
gospodărie, cu asigurările, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine lunare,
etc.) ca se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar.
Caracteristicile angajamentului bugetar global: se prezintă la viză
persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp
cu proiectul angajamentului legal provizoriu.
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris
privind angajamentul bugetar individual şi global, prin care se certifică existenţa
unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele
aferente unei cheltuieli, respectându-se destinaţia stabilită în buget.
Propunerile de angajamente însoţite de toate documentele justificative
aferente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului
financiar preventiv în vederea acordării vizei, urmând ca la sfârşitul anului să
analizeze modul de realizare a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor
bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale
aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Astfel, dacă nu
se constată diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele
definitive, este avizat (semnat, ştampilat) angajamentul bugetar global ce devine
definitiv. în cazul în care se observă diferenţe semnificative, atunci se hotărăşte
includerea în viitor a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare
globale în categoria angajamentelor bugetare individuale. După vizarea
angajamentului bugetar de către persoana împuternicită să exercite controlul
financiar preventiv, acesta este semnat de către ordonatorul de credite şi transmis
compartimentului contabilitate pentru înregistrare.
2. A doua etapă a execuţiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul
căreia se verifică existenţa angajamentelor şi realitatea sumei datorate pe baza
documentelor care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate
(factură; state de plată în cazul salariilor etc). Aceste documente sunt analizate de
persoana împuternicită de ordonatorul de credite să efectueze lichidarea
cheltuielilor.
3. Ordonanţarea plăţii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin
care ordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului
financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a
cheltuielilor.
Primele trei faze ale procesului execuţiei cheltuielilor bugetare se
realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi
ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau
persoanelor delegate să exercite această calitate.
4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuată de persoanele autorizate
numite contabil, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate, prin
unităţile de trezorerie la care au conturi deschise, cu excepţia plăţilor în valută,
care se efectuează prin bănci. Instrumentele de plată folosite de către instituţiile
publice sunt cecul de numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPT)
44
semnate de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) şi de
către persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii.
45
Contul general al datoriei publice - Cuprinde conturile datoriei
publice interne şi al datoriei publice externe directe ale statului şi situaţia
garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe. Este întocmit anual
de Ministerul Finanţelor Publice şi anexat la contul general anual de execuţie a
bugetului de stat.
Tabelul 3.1
Contul anual al execuţiei bugetare
Venituri bugetare Cheltuieli bugetare
Prevederi bugetare iniţiale Credite bugetare definitive
Prevederi bugetare definitive Credite bugetare iniţiale
încasări realizate Plăţi efectuate
ÎNTREBĂRI
1. Prezentaţi responsabilităţile ordonatorilor principali de credite, pe
exemplu Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
2. Analizaţi procesul bugetar la nivelul bugetului Ministerului
Economiei şi Finanţelor.
46
3. Analizaţi, pe baza legii bugetului de stat, sumele defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat către bugetele locale, precum şi transferurile evidenţiind
criteriile de repartizare, sumele alocate pe anumite destinaţii.
47
Capitolul 3
PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR
SOCIALE DE STAT
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
48
stat. Pe baza datelor proprii şi a celor primite de la direcţiile de specialitate
judeţene şi ale municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul
viitor, până la data de 30 septembrie a anului curent şi îl prezintă Ministerului
Economiei şi Finanţelor, în vederea avizării.
49
7.Legea Bugetului de asigurări sociale de stat este supusă promulgării de
către preşedintele ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat poate fi modificată în timpul
exerciţiului bugetar, până cel târziu 30 noiembrie, prin legi de rectificare, cărora
li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.
Deci, bugetul de asigurări sociale de stat, la care este anexat bugetul
asigurărilor pentru şomaj, se întocmeşte distinct de bugetul de stat, însă se aprobă
de Parlament o dată cu acesta.
50
sub denumirea generică de execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de
stat, ce se realizează prin trezorerii, implicând şi operaţiuni prin sistemul bancar.
Etapa intermediară execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat constă
în repartizarea pe trimestre şi pe instituţii a veniturilor şi cheltuielilor acestui
buget în acest sens, competenţele revin Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei şi ordonatorilor de credite bugetare.
51
4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat
ÎNTREBĂRI
52
Capitolul 4
Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
53
Derularea procesului bugetar local este strâns legată de cea a procesului
bugetar al bugetului de stat. Autorităţile administraţiei publice locale, cu
responsabilităţi în elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, se împart în două
categorii:
- autorităţi deliberative: consiliile locale ale municipiilor, oraşelor,
comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
- autorităţi executive: primarii, primarii de sectoare şi primarul general al
Municipiului Bucureşti. Autorităţile executive sunt şi ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale, alături de preşedinţii consiliilor
judeţene.
Competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice lo-
cale (autorităţi deliberative şi autorităţi executive), precum şi a preşedinţilor
consiliilor judeţene sunt următoarele:
• elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în condiţii de echilibru bugetar,
la termenele şi potrivit prevederilor legale;
• stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi
taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-
teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii;
• urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea
acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;
54
• stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul
serviciilor publice de interes local, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor
servicii în răspunderea unor operatori economici specializaţi ori servicii publice
de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor
locale;
• administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a
unităţilor administrativ-teritoriale;
• contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt,
mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate
din acestea;
• garantarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi
lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din
împrumuturile respective de către beneficiari;
• administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în
condiţii de eficienţă;
• stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea
cheltuielilor publice locale;
• elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de
dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării
bugetelor locale anuale;
• îndeplinirea şi a altor atribuţii, competenţe şi responsabilităţi prevăzute de
dispoziţiile legale.
55
13. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;
14. Venituri din taxe administrative, eliberări permise;
15. Amenzi, penalităţi şi confiscări;
16. Diverse venituri;
17. Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile;
18. Venituri din valorificarea unor bunuri;
19. încasări din rambursarea împrumuturilor acordate;
20. Subvenţii de la bugetul de stat;
21. Subvenţii de la alte administraţii.
56
• politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în
formularea propunerilor de buget;
• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din
subordine;
• programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul
finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate
obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt
însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care
trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite,
rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin
indicatori precişi, a căror alegere este justificată;
• programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii
administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel
naţional, regional, judeţean, zonal sau local.
Aprobarea proiectelor de buget local se face astfel:
a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele
fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz;
b) bugetele instituţiilor publice, de către consiliile de mai sus, în funcţie de
subordonarea acestora.
Reprezentăm mai jos, schematic, în figurile 5.2.-5.3., procesul de elaborare şi
aprobare a bugetelor locale.
FAZA I. Elaborarea proiectelor bugetelor locale
57
Figura 5.2. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale 105
58
Figura 5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale
59
Figura 5.4. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale
Venituri Cheltuieli
Prevederi bugetare iniţiale Credite bugetare iniţiale
Prevederi bugetare definitive Credite bugetare definitive
încasări realizate Plăţi efectuate
Figura 5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale
60
situaţii privind angajamentele legale. Situaţiile financiare anuale, inclusiv anexele
la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare
consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după
caz
În cazul în care rezultatul execuţiei bugetelor locale este excedent, acesta
se utilizează, după regularizarea cu bugetul de stat în limita transferurilor din
bugetul de stat sau din alte bugete, astfel:
1. rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor,
comisioanelor, spezelor şi a altor costuri aferente acestora;
2. constituirea fondului de rulment ce se păstrează într-un cont distinct
deschis la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului. Acesta poate fi
utilizat, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din
decalajele dintre veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru
acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele
exerciţiului bugetar. De asemenea, fondul de rulment poate fi folosit, cu
aprobarea consiliului local, judeţean şi Consiliului general al
municipiului Bucureşti, şi pentru finanţarea unor proiecte de investiţii de
competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru
dezvoltarea serviciilor publice locale.
ÎNTREBĂRI
1. Prezentaţi responsabilităţile autorităţilor deliberative din oraşul
dumneavoastră.
2. Care sunt autorităţile executive din oraşul (sectorul) şi judeţul dvs (municipiul
Bucureşti) şi care sunt responsabilităţile lor.
3. Daţi exemplu de cinci categorii de venituri proprii ce se prevăd în bugetele
proprii ale judeţelor.
4. Prezentaţi structura contului anual de execuţie a bugetelor locale.
5. Exemplificaţi procedura de elaborare şi aprobare a bugetului local pentru
oraşul dvs.
6. Ce este fondul de rulment şi care sunt utilizările sale.
61