Construcțiile active.

Construcțiile pasive cu verbul a fi

Construcțiile active.
Într-o construcție verbală activă, subiectul este autorul acțiunii exercitate asupra unui obiect: Andrei
scrie o compunere. Echipa noastră va confecționa decorurile. El doarme.
Într-o construcție verbală pasivă, subiectul suportă acțiunea făcută de autorul ei: Compunerea este
scrisă de Andrei. Decorurile vor fi confecționate de echipa noastră.
Construcția pasivă este o construcție sintactică constituită dintr-un subiect (exprimat sau neexprimat), o
formă verbală pasivă și un complement de agent.
Forma verbală pasivă este alcătuită din verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat: este rostit.
Participiul își schimbă forma după genul și numărul subiectului: Replica este rostită de Ana. Replicile
sunt rostite de Ana.
Verbul auxiliar a fi are forme pentru toate timpurile și modurile, cu excepția imperativului, iar dintre
formele verbale nepersonale, doar pentru gerunziu (Fiind chemat de Andrei, a lăsat totul baltă și a plecat.)
și infinitiv (Visul de a fi aplaudat de spectatori i s-a împlinit.).
Complementul de agent este un tip special de complement prepozițional care denumește autorul acțiunii
dintr-o construcție pasivă și se exprimă printr-un substantiv, pronume sau numeral în cazul acuzativ,
precedat de prepoziția de către sau de: Ana este apreciată de către public., Ana a fost admirată de noi.,
Ana va fi felicitată de cei doi.
Complementul de agent poate fi exprimat sau neexprimat.

Transformarea unei construcții active într-o construcție pasivă.

Transformarea unei construcții pasive într-o construcție activă
O construcție activă alcătuită din subiect, verb și complement direct poate fi transformată într-o
construcție pasivă.
Trecerea de la construcția activă la construcția pasivă se realizează astfel:

1.complementul direct din construcția activă devine subiect în construcția pasivă;

2.subiectul din construcția activă devine complement de agent în construcția pasivă, legându-se de verb
prin prepozițiile de către sau de;
 3.forma verbului din construcția activă se modifică, în construcția pasivă, într-una compusă, alcătuită din
auxiliarul pasiv a fi + participiul verbului acordat cu subiectul; auxiliarul păstrează modul și timpul.

De asemenea, o construcție pasivă poate fi transformată într-o construcție activă.

 Construcțiile impersonale

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în comun trăsătura
absenței unui subiect sau a absenței unui subiect care denumește o persoană.
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și construcții
verbale care devin impersonale în funcție de context.
1.Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale pot fi:

a )fără subiect

* când exprimă fenomene ale naturii:

tună, plouă, burnițează, se înserează, se înnoptează;

*când referirea la o persoană se face printr-un complement direct: Mă ustură în gât. sau printr-
un complement indirect: Îmi pasă de rezultatele echipei naționale.;

*când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Matei.

b )cu subiect

*când verbul din cadrul construcției este copulativul a fi urmat de un adverb; în acest caz
subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale:

Este bine a face sport.

*când verbul predicativ a fi este însoțit de substantive care denumesc stări fiziologice/
sufletești (Mi-e dor.) sau are sens existențial (E noapte.);

*când verbele permit subiect nonuman: Îmi place literatura., Îmi trebuie un caiet nou.

2.Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:

*prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă: Se aleargă în parc.;

*prin adăugarea cliticului reflexiv seunui verb dintr-o construcție activă, obținându-se astfel o
construcție impersonală reflexiv-pasivă: El știe rezultatul./ Se știe rezultatul.;

*prin folosirea verbului auxiliar a fi folosit în construcțiile pasive: El știe rezultatul./Este

știut rezultatul.