Curs educatiei NR.

Psihologia educaţiei este o ramură aplicată a psihologiei generale.

 Învăţământul obligatoriu a făcut necesară dezvoltarea acestei ramuri a psihologiei, care

să răspundă unor probleme precum: performanţele scăzute ale elevilor, abandonul
şcolar, tulburările de învăţare şi de comportament etc.
 Acest domeniu a fost asociat încă de la început cu educaţia specială, una dintre
principalele preocupări fiind identificarea elevilor cu nevoi speciale şi intervenţia în
cazul acestora (Reschly, 2003).
 Este parte componentă a psihologiei pedagogice a cărei preocupare este educaţia
individului uman de-a lungul vieţii (Cosmovici, Iacob, 2005).
 Presupune „aplicarea metodelor psihologice în înţelegerea tulburărilor de învăţare şi de
comportament la copiii de vârstă şcolară şi la tineri” (Fagan, 2000, cit in. Reschly, 2003,
p. 432).
 Acest domeniu al psihologiei apelează la concepte şi teorii din psihologia generală,
psihologia dezvoltării, psihologia copilului, ştiinţele educaţiei, igiena mentală,
psihologia socială, genetica etc. (Negovan, 2006).

Psihologia educaţiei studiază:

 „din punct de vedere psihologic, procesul instructiv-educativ desfăşurat în şcoală, cu
scopul de a spori eficienţa acestuia” (Cosmovici, Iacob, 2005, p. 15);
 „funcţionarea şi dezvoltarea psihicului individului uman în condiţii specifice
diferitelor medii educogene” (Negovan, 2006, p. 10).
 „factorii care influenţează cantitatea şi calitatea învăţării” (Child, 1997, p. 3, cit in.
Negovan, 2006, p. 10).

Psihologul şcolar
Termenul de psiholog şcolar apare prima dată într-un articol din anul 1911. Prima persoană
considerată oficial psiholog şcolar a fost Arnold Gesell, a cărui sarcină principală era aceea de a
administra teste elevilor, în vederea plasării în clase cu programe educaţionale speciale (Ehly, Northup,
2005).

Activităţile psihologului şcolar:

Psihologul şcolar are ca prioritate în activitatea sa nevoile copiilor şi familiilor lor. Printre
activităţile pe care le desfăşoară acesta se numără:
- evaluare psiho-educaţională (a abilităţilor, personalităţii, performanţelor şcolare etc.), de obicei
cu scopul de a identifica elevii cu nevoi speciale şi a contura programe educaţionale speciale;
- consilierea elevilor;
- proiectarea şi implementarea unor programe de intervenţie;
- servicii de consultanţă furnizate cadrelor didactice şi părinţilor;
- servicii de promovare a sănătăţii mentale (Ehly, Northup, 2005; Fagan, 2005).
 Psihologii şcolari desfăşoară de asemenea activităţi precum supervizarea altor specialişti,
conceperea şi implementarea de proiecte şi programe, cursuri de formare, cercetare etc. (Ehly, Northup,
2005).

Bibliografie:
Cosmovici, A., Iacob, L. (coord.) (2005). Psihologie şcolară, Iaşi: Ed. Polirom.
Ehly S. W., Northup, J. A. (2005). School Psychologist, in Lee, S. W. (Editor), Encyclopedia of School
Psychology, Thousand Oaks, CA: Sage.
Fagan, T. K. (2005). Careers in School Psychology, in Lee, S. W. (Editor), Encyclopedia of School
Psychology, Thousand Oaks, CA: Sage.
Lemeni, G. (2005-2006). Psihologie şcolară, Note de curs.
Negovan, V. (2006). Introducere în psihologia educaţiei, Bucureşti: Editura Universitară.
Reschly, D. J. (2003). School Psychology, in Reynolds, W. M., Miller, G. E. (editors), Weiner B.
Irving (editor in chief), Handbook of Psychology, Vol. 7, Educational Psychology, John Wiley
& Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.
Turcu, F., Turcu, A., (1999). Fundamente ale psihologiei şcolare, Bucureşti: Editura All Educational.
www.copsi.ro