Pediatrie

1. Care dintre următoarele afrimații despre durere sunt adevărate?

A. durerea nu necsesită tratament, dispare de la sine
B. prevalenţa durerii cronice scade odată cu vârsta
C. durerea cronică este durerea asociată unor procese patologice cronice care cauzează
durere continuă sau recurentă la intervale de luni sau ani
D. Ddurerea cronică este orice durere care persistă după perioada obişnuită, dar mai puțin
de 3 luni
E. durerea este o experienţă neplăcută senzorială şi emoţională tipic cauzată de
distrugerea tisulară actuală / potenţială, influenţată de factori biologici, psihologici şi
sociali
F. prevalenţa durerii cronice creşte odată cu vârsta
G. durerea poate fi acută ṣi cronică
H. durerea cronică afectează puțini copii şi adolescenţi
I. durerea este o experienţă neplăcută senzorială şi emoţională, neinfluenţată de factori
biologici, psihologici şi sociali
J. durerea cronică este orice durere care persistă după perioada obişnuită în care ar trebui
să dispară sau orice durere cu durata peste 3 luni
2. Următoarele afirmații despre durerea acută sunt adevărate:
A. este o durere difuză, dificil de descris
B. starea sufletească este afectată (depresie, furie, frustrare, iritabilitate, disperare)
C. afectează starea sufletească determinȃnd anxietate ṣi frică
D. descrierea durerii este uṣoară
E. tratamentul constă în tratment cauzal
F. Este o durere care persist peste 3 luni
G. durerea acută are o localizare bine definită ṣi durată scurtă
H. Este o durere asociată unor procese patologice cronice
I. toleranța durerii de către bolnav este bună
J. De obicei, evoluează spre înrăutăţire, agravare
3. Următoarele afirmații despre durerea cronică sunt adevărate:
A. Efectele sunt de scurtă durată ṣi de intensitate redusă
B. Toleranța durerii este scăzută, redusă în timp
C. Este o durere cu durata peste 3 luni
D. Cu tratament cauzal, toleranța durerii este bună
E. Este o durere continuă, dificil de descris de către bolnav
F. Nu este considerată o boală în sine
G. Straea sufletească poate fi afectată, dar apar doar anxietate ṣi frică
H. Poate produce depresie, furie, frustrare, iritabilitate, disperare
I. Localizarea este difuză, extinsă
J. Nu este asociată unor procese patologice cronice
4. Care dintre următoarele afirmații despre durerea cronică sunt adevărate?
A. Factorii psihologici care influenţează percepţia durerii sunt: temperamentul, semnificaţia
durerii, percepţia controlului, modul individual de a face faţă
B. Este o durere uṣoară, uṣor de definit, de scurtă durată
C. Cauzele durerii cronice sunt traumatismele, diferite boli, factori psihologici, cauze
neidentificabile
D. Factorii biologici care influenţează percepţia durerii sunt: genetici, sexul, maturarea
nervoasă, experienţa nociceptivă
E. Durerea cronică afectează puțini copii şi adolescenţi
F. Este orice durere cu durata sub 3 luni
G. Prevalenţa durerii cronice nu creşte odată cu vârsta
H. Factorii socio-culturali care influenţează percepţia durerii sunt: cultura, educaţia, părinţi
I. O parte dintre adulţii cu durere cronică prezintă istoric de durere cronică în copilărie şi
adolescenţă
J. Durerea cronică nu afectează starea sufletească
5. Efectele durerii cronice la copil sunt:
A. Lipsa perturbării somnului
B. Fiind o durere uṣoară, de scurtă durată nu afectează sănătătatea mentală şi emoţională
C. Afectarea funcţiei cognitive
D. Nu are consecinţe fizice, comportamentale şi psihologice
E. Absenteism şcolar ṣi afectarea relaţiilor sociale interpersonale
F. Afectarea sănătăţii mentale şi emoţionale
G. Reducerea activităţii fizice
H. Utilizare redusă a serviciilor medicale
I. Nu afectează activitatea zilnică şi relaţionarea
J. Accentuarea oboselii ṣi perturbarea somnului
6. Următoarele afirmații despre durerea cronică secundară sunt adevărate:
A. Nu este asociată cu dizabilitate funcţională semnificativă
B. Cefaleea, migrena, durerea din afecţiuni maligne sunt dureri cronice secundare
C. Sindromul dureros regional complex este o durere cronică secundară
D. Durerea neuropată este o durere cronică secundară
E. Durerea musculo-scheletală este o durere cronică secundară
F. Este o durere asociată cu stress emoţional semnificativ
G. Simptomele nu sunt specifice altui diagnostic
H. Este un simptom în cadrul altei afecţiuni care poate persista chiar dacă boala respectivă
a fost tratată
I. Sindromul dureros regional complex este un exemplu de durere cronică primară
J. Este o durere care nu afectează sănătatea mentală şi emoţională
7. Referitor la metodele non-farmacologice de combatere a durerii, sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Fizioterapeutului are rol înevaluarea bolnavului cu durere
B. Terapia fizicală este o componentă cheie a programului de management al durerii
cronice
C. Termoterapia nu reduce excitabilitatea musculară şi spasmul muscular
D. Este indicat ca momentul fizioterapiei să coincidă cu efectul maxim al analgezicului
E. Terapia fizicală nu face parte din programul de management al durerii cronice
F. Termoterapia este recomandată în tratamentul durerii cronice
G. Termoterapia este indicată la copiii mici
H. Scopul fizioterapiei este reprezentat de ameliorarea mişcărilor şi restabilirea funcţiei
normale, precum şi a calităţii vieţii
I. Fizioterapeutul nu are rol înevaluarea bolnavului cu durere
J. Crioterapia nu este utilă în tratamentul inflamaţiei acute şi spasmelor musculare
8. Efectele fiziologice ale căldurii sunt:
A. Creşterea afluxului de sânge
B. Scăderea afluxului de sȃnge
C. Ameliorarea activităţii enzimatice
D. Creṣte excitabilitatea musculară şi spasmul muscular
E. Creşterea flexibilităţii ţesuturilor cu colagen
F. Reducerea spasmului muscular
G. Scăderea flexibilităţii ţesuturilor cu colagen
H. Nu are nici un efect
I. Reducerea durerii
J. Relaxare mentală
9. Care dintre următoarele afirmații despre electroterapie (electrostimulare) în
tratamentul durerii sunt adevărate?
A. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină eliberarea de mediatori
B. Constă în aplicarea curentului electric asupra organismului
C. Are efecte antialgice, ionizante, excitomotorii, anti-edematoase, rezorbtive,
vasodilatatorii, nutritive
D. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) nu determină inhibarea nervului
excitat normal şi modularea inflamaţiei
E. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină inhibarea nervului excitat
normal şi modularea inflamaţiei
F. Creşte flexibilitatea ţesuturilor cu colagen
G. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină inhibiţia presinaptică a
impulsului nervos la nivelul cornului dorsal medular
H. Nu are efecte antialgice, ionizante, anti-edematoase, vasodilatatorii, nutritive
I. Este indicată la copiii mici
J. Reduce spasmul muscular
10. Care dintre următoarele afirmații despre programele de kinetoterapie utilizate în
tratamentul durerii sunt adevărate?
A. Pot conţine exerciţii fizice generale şi specifice, progresive şi regulate
B. Exerciţiile în bazin cu apă nu sunt recomandate
C. Stretching nu ameliorează mobilitatea, forţa ṣi tonusul muscular
D. Intensitatea exerciţiilor trebuie crescută treptat
E. Pentru durerea la nivelul extremităţii superioare a corpului se recomandă sărituri, mers,
alergat, urcat scări
F. Programele de kinetoterapie trebuie individualizate
G. Se recomandă ca exerciţiile să se efectueze zilnic, minimum o dată/zi, durata sesiunii
fiind 5-10 minute
H. Dacă bolnavul resimte uşor disconfort, exerciţiul trebuie întrerupt
I. Se recomandă ca exerciţiile să se efectueze săptămȃnal, durata sesiunii fiind 15-30
minute
J. Exerciţiile fizice au rolul de a ameliora forţa, flexibilitatea, anduranţa, stabilitatea
articulară, coordonarea, echilibrul şi propriocepţia
11. Următoarele afirmații cu privire la masajul terapeutic sunt adevărate:
A. La bolnavii cu alergii este reomandată folosirea uleiului pe bază de arahide, alune şi
nucă
B. Ameliorează circulaţia şi oxigenarea ţesuturilor
C. Nu ameliorează anxietatea asociată cu durerea
D. Poate fi efectuat ṣi la bolnavi cu febră, infecţii cutanate, plagă sau cicatrici recente
E. Ameliorează anxietatea asociată cu durerea
F. Poate fi efectuat ṣi la bolnavi cu fibrom, tumori, tromboflebită, varice
G. Are ca scop relaxarea profundă
H. Reduce durerea, stressul, redoarea, tensiunea, disconfortul
I. Ȋmbunătăţeṣte amplitudinea articulară
J. Nu ameliorează nutriţia tisulară
12. Principalele simptome observate la nou-născuți care sunt utile în confirmarea
postnatală a sindromului Down sunt:
A. pliu palmar unic
B. anomalii ale urechii
C. hipotonie
D. fante palpebrale înclinate, antemongoloide
E. degete lungi
F. profil facial plat
G. hipertonie
H. reflexe osteo-tendinoase exagerate
I. macrocefalie
J. aspect longilin
13. Bolile asociate frecvent cu sindromul Down pot include:
A. lupus eritematos sistemic
B. autism
C. hipotiroidism;
D. apendicita
E. boli renale
F. boala Crohn
G. hepatita
H. defecte cardiace (50% dintre copii)
I. boli digestive (boala celiacă, refluxul gastroesofagian)
J. obezitate
14. Diagnosticul în sindromul Down:
A. este sugerat de modificările clinice
B. este posibil a fi stabilit antenatal doar prin vizualizarea modificărilor ecografice
C. nu implică efectuarea analizei genetice
D. poate fi sugerat antenatal de modificări ale fătului vizualizate ecografic
E. este posibil doar postnatal
F. trebuie confirmat prin efectuarea cariotipului.
G. nu este sugerat de modificările clinice
H. Este sugerat de un pliu nucal gros vizualizat prin ecografia fetală
I. este exclusiv clinic
J. se poate face și antenatal
15. Investigațiile recomandate la naștere în sindromul Down sunt :
A. examen oftalmoscopic pentru a detecta cataracta congenitală
B. evaluare cardiacă (inclusiv ecocardiografie)
C. examinare CT cerebrală
D. scintigrafie renală
E. dozare proteine urinare
F. evaluarea obiectivă a auzului
G. consult genetic şi cariotip cromozomial pentru confirmarea diagnosticului (pune în
evidență prezența cromozomului supranumerar);
H. testarea funcției tiroidiene
I. puncție lombară
J. puncție medulară
16. Din motivele pentru care copiii cu sindrom Down prezintă diferite tipuri de
dereglare motorie fac parte:
A. comportamentul repetitiv
B. hipertonia
C. hipotonia
D. timp de reacție mai lung
E. malformațiile genitale
F. laxitatea ligamentară
G. afectarea hematologică
H. control postural deficitar
I. bolile digestive
J. deficit de echilibru
17. Activitățile utile pentru dezvoltarea sugarilor cu Sindrom Down includ:
A. culcat lateral
B. transportul acestora în brațe
C. privitul la televizor
D. transportul acestora cu căruciorul
E. stând sprijinit pe mâini și genunchi
F. culcatul în pătuț
G. poziționare adecvată
H. stând în ortostatism
I. culcat în decubit ventral și dorsal
J. folosirea unui leagăn
18. Tratamentul de recuperare motorie și congnitivă în sindromul Down trebuie să
implice:
A. exclusiv kinetoterapie
B. educația părinților
C. schimbarea frecventă a rutinelor
D. exclusiv specialiști
E. realizarea de achiziții egale cu cele ale copiilor de aceeași vârstă
F. o echipă formată din medici, psihologi, fizio-kinetoterapeuți, terapeuți ocupaționali și
profesori
G. trebuie ținut cont și de celelalte patologii asociate (cardiace, respiratorii).
H. recuperare completă
I. planificarea tratamentului de către fizioterapeuți
J. încurajarea învățării limbajului semnelor
19. Părinții copilului cu sindrom Down:
A. nu sunt incluși in echipa de îngrijire a copilului cu Down deoarece nu au pregătire de
specialitate
B. vor primi cărți, programe de învățământ, videoclipuri și alte suporturi care pot conține
idei despre explorarea mișcărilor.
C. Au tendința de a fi supraprotectori
D. vor fi încurajați să vină la ședințele de exerciții fizice
E. rareori sunt cooperanți
F. nu sunt incluși in echipa de îngrijire a copilului cu Down deoarece sunt foarte anxioși
G. Trebuie incluși în programul de exerciții
H. vor primi “teme motorii” pentru a-i încuraja să se joace cu copilul
I. cel mai des nu doresc să fie implicați în recuperarea copilului
J. au nevoie de timp îndelungat pentru a învăța modul de a stimula copilul să facă mișcare
20. Până la vârsta de 1 an şi 6 luni copiii cu sindrom Down trebuie să poată efectua
următoarele sarcini:
A. să mențină ortostatismul
B. să stea în şezut
C. să se alimenteze independent de părinți
D. să ţină capul
E. să se îmbrace singuri
F. să se deplaseze sprijinindu-se
G. să coloreze imagini dintr-o carte
H. să facă tentative de mers în poziţie patrupedă
I. să rezolve un puzzle
J. să meargă singuri la toaletă
21. Pentru combaterea sedentarismului în rândul copiilor cu sindrom Down se vor lua
în considerare :
A. mers la sala de forță
B. încurajarea copilului să practice activităţi în aer liber
C. practicarea artelor marțiale
D. alegerea activității plăcute copilului: muzica și dansul sunt populare printre persoanele
cu SD, înotul pentru cei cărora le place apa, călărie
E. schimbarea periodică a tipului de mișcare pentru a nu interveni rutina
F. implicarea întregii familii
G. mers către școală cu bicicleta în loc de deplasarea cu mașina
H. utilizarea scărilor în loc de ascensor
I. practicarea fotbalului
J. variația rapidă a mișcărilor
22. Factorii favorizanți ai rahitismului carențial sunt:
A. Hipocalcemia
B. Expunerea insuficientă la soare
C. Administrarea incompletă a profilaxiei cu vit D
D. Diabetul gestațional
E. Dieta hipercalorică
F. Prematuritatea
G. Anotimpul rece
H. Alimentatia artificială în primul an de viață
I. Renunțarea la profilaxia cu vit D după vărsta de 1 an
J. Anemia carențială
23. Factorii favorizanți ai rahitismului carențial sunt:
A. Sdr Down
B. Corticoterapia prelungită
C. Bolile renale cronice
D. Excesul de făinoase
E. Sdr de malabsorbție
F. Boala hepatică cronică
G. Administrarea de Fenobarbital
H. Otită cronică
I. Constipația cronică
J. Alimentatia naturală în primul an de viață
24. Semnele craniene în rahitismul carențial sunt:
A. Maxilar în trapez
B. Apariția tardivă a dinților
C. Exoftalmie
D. Șanț submamar Harrison
E. Epicantus
F. Mătănii condrocostale
G. Bose frontale
H. Plagiocefalie
I. Fontanela anterioara deschisă după vârsta de 18 luni
J. Microcefalie
25. Semnele prezente la nivelul toracelui în rahitismul carențial sunt:
A. Tiraj intercostal
B. Stern înfundat
C. Pete hiperpigmentate
D. Mătănii condrocostale
E. Balans toraco abdominal
F. Deformări ale claviculelor
G. Mamelon supranumerar
H. Diametrul antero-posterior mărit
I. Șanț submamamr Harrison
J. Stern proeminent
26. Semnele prezente la nivelul coloanei vertebrale și ale bazinului în rahitismul
carențial sunt:
A. Micșorarea diametrului lateral al bazinului
B. Cifoza dorsală
C. Cifoză lombară
D. Necroze
E. Lordoza
F. Tasări vertebrale
G. Hernie ombilicală
H. Luxație de șold
I. Coxa vara
J. Micșorarea diametrului antero-posterior al bazinului
27. Manifestările neuromusculare prezente în rahitismul carențial sunt:
A. Tremurături ale extremităților
B. Hipertonie generalizată
C. Hipertrofia mușchilor gambei bilateral
D. Convulsii
E. Agitație psihomotorie
F. Tresăriri spontane la zgomote mici
G. Cianoză
H. Stridor laringian
I. Semn Chwosteck pozitiv
J. Fatigabilitate
28. Semnele asociate prezente în rahitismul carențial sunt:
A. Risc crescut de infecții
B. Suplețea excesivă a cutiei toracice
C. Diaree
D. Transpirații predominant la ceafă
E. Paloare
F. Relfux gastro-esofagian
G. Constipație
H. Hepatosplenomegalie
I. Dureri abdominale
J. Vergeturi
29. Semnele radiologice în rahitismul carențial sunt:
A. Fracturi ale oaselor lungi
B. Lărgirea metafizei
C. Linie metafizară cu aspect de cupă radială
D. Întârziere în apariția nucleilor de creștere
E. Fracturi lineare
F. Spiculi laterali
G. Demineralizare osoasă
H. Fracturi ale oaselor scurte
I. Tasări vertebrale
J. Fracturi spiroide
30. Tratamentul cu nămol în rahitismul carențial are următoarele proprietăți:
A. Poate crește temperatura corpului cu 2-3˚
B. Durata unei ședințe este de 10 minute
C. Scade temperatura corporală
D. Aplicarea nămolul se face la 30˚
E. Produce excitația pielii datorită unor mici particule componente
F. Este indicat doar adolescenților
G. Durata unei ședinte este de 15 minute
H. Constă în aplicarea nămolului la temperaturi de 38-40˚
I. Durata unei ședinte este de 20-40 minute
J. Are efect chimic prin resorbția substanțelor biologice active din piele, din nămol
31. Exerciții pentru sugarii cu rahitism carențial și vârsta cuprinsă între 1-3 luni sunt
următoarele:
A. Mișcari de extensie a coloanei vertebrale
B. Mișcări alternative la nivelul membrelor inferioare
C. Mișcări ale membrelor superioare efectuate prin apucarea degetelor copilului
D. In decubit dorsal se provoacă flexia membrelor inferioare prin stimulare plantară
E. Înot
F. Rotațiile trunchiului, cu rostogolire pe spate și abdomen
G. Mișcări de flexie a coloanei vertebrale
H. Poziționarea membrelor inferioare în pozitie fixă
I. Exerciții prin forțare
J. Încurajarea mersului de-a bușilea
32. Kinetoterapia pentru stern înfundat în rahitismul carențial constă în:
A. Exerciții de inspir
B. Exerciții de împins culcat cu priza cât mai largă
C. Instruirea mersului
D. Exerciții de expir
E. Masaj
F. Flotări pe sol
G. Înot
H. Exerciții cu extensorul
I. Flotări la spalier
J. Mers pe vârfuri
33. Genu valgum în rahitismul carențial prezină următoarele caracteristici:
A. Gradul I-distanța intermaleolară=2.5 cm
B. Duce la deformarea mersului
C. Se corectează prin masaj
D. gradul II- distanța intermaleolară=2.5-5 cm
E. Reprezintă deformarea genunchilor în plan frontal
F. În formale grave se recomandă tratament chirurgical
G. Gradul III- distanța intermaleolara=5-7 cm
H. Este prezentă o inflamație sistemică în organism
I. Tratamentul este doar chirurgical
J. Mersul este normal
34. Diagnosticul diferențial al rahitismului carențial se face cu:
A. Artrita idiopatică
B. Periarterita nodoasă
C. Luxatia congenitală de șold
D. Bombarea toracelui în malformații congenitale de cord
E. Osteogeneza imperfecta
F. Osteomalacia
G. Morbul Pott
H. Sdr Down
I. Paralizia de nerv facial
J. Craniotabesul din sifilis
35. Diagnosticul diferențial al rahitismului carențial se face cu:
A. Lupus eritematos sistemic
B. Morbul Pott
C. Periarterita nodoasă
D. Fibroza chistică
E. Reumatismul articular acut
F. Rahitismul vitamino D- rezistent
G. Hidrocefalie
H. Artrita idiopatică juvenilă
I. Tibia “în iatagan” din sifilis
J. Boala Blount
36. Exerciții pentru sugarii cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între 7-9 luni sunt:
A. Mișcări de circumducție a membrelor superioare
B. Înot
C. Exerciții de încurajare a reflexului “gata pentru săritură”
D. Încurajarea mersului “de-a bușilea”
E. Băi cu nămol
F. Mișcări de abducție a membrelor inferioare
G. Mișcări de flexie a coloanei vertebrale
H. Masaj
I. Mișcări de rotație a membrelor inferioare
J. Exerciții de autoîntindere
37. Tratamentul prin masaj în rahitismul carențial are următoarele proprietăți:
A. Se activează circulația capilarelor și venelor
B. Crește excitabilitatea mușchilor
C. Ajuta la creșterea elasticității musculare
D. Crește conductibilitatea musculară
E. Are rol antiinflamator
F. Se realizează numai în cazurile grave
G. Crște contractilitatea musculară
H. Se efectuează numai după vârsta de 1 an
I. Scade excitabilitatea musculară
J. Scade contractilitatea musculară
38. Kinetoterapia în scolioza din rahitismul carențial vizează:
A. Se efectueză doar la adolescenți
B. Dezvoltarea mobilității cutiei toracice
C. Susține dezvoltarea musculaturii
D. Redresarea bazinului
E. Crearea unui reflex corect de postură
F. Redresarea curburilor prin întinderea progresivo-pasivă si completă a musculaturii
concavității
G. Este singura modalitate terapeutică
H. Se asociază cu tratamentul cu Calciu
I. Echilibrarea centurii scapulare
J. Are rol antiinflamator
39. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale în atitudinile scoliotice din rahitismul
carențial sunt necesare:
A. Formarea simțului ținutei corecte
B. Respectarea orarului de somn
C. Exerciții pentru antrenarea capacității generale la efort
D. Suspensii la spalier
E. Este necesară tonifierea complexă, simetrică a întregii musculaturi a spatelui
F. Exerciții active de auto-întindere in poziție decubit dorsal
G. Terapia prin muzică
H. Administarea de multivitamine regulat
I. Cura heliomarină anuală
J. Tratament antiinflamator
40. Metoda FED re recuperare în rahitismul carențial constă în:
A. Masaj generalizat
B. Tratament antiinflamator
C. Fixarea tridimensională a coloanei vertebrale
D. Mișcările se efectuează continuu
E. Derotarea coloanei vertebrale
F. Băi cu nămol
G. Mișcările se efectuează intermitent
H. Electroterapie
I. Tratament cu Calciu
J. Elongarea coloanei vertebrale
41. Terapia prin mișcare în rahitismul carențial are rol de:
A. Învățare a poziției corecte a membrelor inferioare în timpul mersului
B. Învățare a efectuării transferului de greutate de pe un membru inferior pe altul în timpul
mersului
C. Aplicabil la pacienții cu vârsta sub 2 ani
D. Învățare a poziției corecte a membrelor inferioare în ortostatism
E. Învățare a situațiilor de echilibrare în timpul mersului
F. Pacienții prezintă dureri toracice
G. Necesită echipamente speciale
H. Instruirea pacientului în ceea ce privește mersul
I. Aplicabil la pacienții cu vârsta peste 2 ani
J. Nu poate fi executat zilnic
42. Agenții etiologici ai bronșiolitei acute sunt :
A. Pneumococul
B. Haemophilus influenzae
C. Stafilococul
D. Coronavirusul
E. Rinovirusul
F. Virusul gripal si paragripal
G. Adenovirusul
H. Mycoplasma pneumoniae
I. Candida albicans
J. Virusul sincițial respirator
43. Semnele de hiperinflație pulmonară în Bronșiolita sunt :
A. Raluri sibilante
B. Matitate
C. Creșterea dimensiunii antero-posterioare a toracelui
D. Stern înfundat sau proieminent
E. Raluri ronflante
F. Diminuarea murmurului vezicular
G. Hipersonoritate
H. Șanț submamar Harrison
I. Raluri subcrepitante
J. Abolirea murmurului vezicular
44. Simptomele respiratorii în Bronșiolită sunt :
A. Wheezing
B. Raluri subcrepitante și sibilante
C. Tuse latrătoare
D. Creșterea dimensiunii antero-posterioare a toracelui
E. Rinoree purulentă
F. Tuse spastică
G. Dispnee inspiratorie
H. Dispnee de tip expirator cu polipnee
I. Raluri ronflante
J. Stridor inspirator
45. Principalele modificări radiologice în Bronșiolita acută sunt:
A. Accentuarea desenului peribronhovascular
B. Voalarea unghiurilor costo-diafragmatice
C. Opacitățile alveolare
D. Focare micronodulare diseminate
E. Opacitatea bazală stângă
F. Hiperinflația pulmonară
G. Opacitatea bazală dreaptă
H. Emfizemul difuz
I. Opacitate bine delimitată segmentară
J. Hipertransparența pulmonară difuză
46. Spitalizarea în Bronșiolită este obligatorie în caz de :
A. Patologie asociată
B. Apnee
C. SpO2 peste 97%
D. Prematuritate sau vârstă sub 3 luni
E. Rinoree
F. Obstrucție nazală
G. Hipoxemie (SpO2 sub 92%)
H. Subfebrilitate
I. Stare generală alterată
J. Agitație psihomotorie
47. Mijloacele de tratament standard în Bronșiolită sunt:
A. Combaterea febrei
B. Masarea abdomenului
C. Poziționarea în decubit lateral
D. Oxigenoterapia la copilul cu SpO2 peste 95%
E. Oxigenoterapia la copilul cu hipoxemie
F. Poziționarea antireflux
G. Administrarea antibioticelor
H. Aspirarea secrețiilor nazofaringiene
I. Instilațiile nazale cu Colargol
J. Hidratarea adecvată
48. Riscurile AFE (accelerarea fluxului expirator) sunt:
A. Diminuarea obstrucțiilor
B. Apariția febrei musculare
C. Apariția febrei
D. Apariția peteșiilor
E. Provocarea de fracturi prin nerespectarea axei dinamice expiratorii
F. Apariția refluxului gastric
G. Creșterea sonorității
H. Apariția roșeții faciale
I. Apariția vărsăturilor
J. Staza secrețiilor
49. Urmatoarele afirmații sunt adevarate:
A. Ședințele de kinetoterapie nu sunt individualizate
B. În drenajul postural gravitația ajută la drenarea secrețiilor
C. În timpul drenajului postural pozițiile pot fi modificate dacă sunt rău tolerate
D. Drenajul postural nu se execută dimineața
E. Ședințele de kinetoterapie sunt individualizate în funcție de progresia bolii
F. În timpul drenajului postural pozițiile nu pot fi modificate
G. Drenajul postural poate fi de 3 tipuri
H. În drenajul postural gravitația nu ajută la drenarea secrețiilor
I. Ședințele de kinetoterapie sunt individualizate în funcție de schimbarea
simptomatologiei
J. Drenajul postural poate fi de 6 tipuri
50. Urmatoarele afirmații referitoare la AFE (accelerarea fluxului expirator) sunt
adevărate:
A. Nu prezintă riscuri
B. Mâna nu se aplică niciodată în zona ombilicală
C. Nu se utilizează la pacientul cu Bronșiolită
D. Debutul manevrei se face la sfărșitul expirului
E. Reprezintă o tehnică mult utilizată pentru drenaj
F. Ameliorează saturația în oxigen
G. Debutul manevrei se face la începutul expirului cu axa oblică la 45 grade
H. Se adaptează în funcție de vâscozitatea secrețiilor
I. Poate crea un flux aerian prin aplicarea unei presiuni toraco-abdominale sincrone
J. Crește riscul de suprainfecție
51. Următoarele afirmații despre bronṣiolită sunt false:
A. Este precedată de astm bronṣic
B. Este importantă și colaborarea kinetoterapeutului cu părinții
C. Kinetoterapia respiratorie este utilizată la copiii cu bronșiolită acută
D. Radiografia toracică se recomandă doar în forma severă de boală
E. Kinetoterapia nu reprezintă un tratament de bază
F. Pe parcursul tratamentului kinetoterapeutic, este esențială colaborarea între medicul
curant și kinetoterapeut
G. Pulsoximetria nu este utilă la aceṣti bolnavi
H. Este o boală de etiologie bacteriană
I. Aspectul radiologic nu se corelează cu gravitatea bolii
J. Tratamentul nu este individualizat în funcție de forma de severitate a bolii
52. Următoarele afirmații despre kinetoterapie în bronṣiolită sunt adevărate:
A. Ṣedințele de kinetoterapie sunt individualizate de la caz la caz
B. Scopul kinetoterapiei este mobilizarea secrețiilor traheobronșice
C. Scopul kinetoterapiei este ameliorarea ventilației alveolare
D. Scopul kinetoterapiei este ameliorarea redorii articulare
E. Kinetoterapia respiratorie este utilizată la copiii cu bronșiolită acută
F. Kinetoterapia nu este recomandată în bronṣiolită
G. Kinetoterapia reprezintă un tratament de bază
H. Kinetoterapia se efectuează de către nutriționist
I. Kinetoterapia respiratorie este utilizată doar după pubertate
J. Kinetoterapia se face numai la spital
53. Următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește Astmul bronșic:
A. Hiperreactivitatea nu influențează Astmul bronșic
B. Determină inflamație bronșică cronică
C. Nu are potențial reversibil
D. Are potențial reversibil parțial
E. Nu reprezită o afecțiune inflamatorie
F. Determină inflamație acută bronșică
G. Apare pe fondul unei hiperreactivități bronșice
H. Apare pe fondul unui teren atopic
I. Terenul atopic nu influențează Astmul bronșic
J. Reprezintă o patologie inflamatorie heterogenă
54. Factorii trigger în declanșarea astmului bronșic sunt:
A. Factorii iritanți
B. Obezitatea
C. Tranzitul intestinal accelerat
D. Infecțiile virale
E. Hiperventilația
F. Emoțiile
G. Apa potabilă în exces
H. Sindromul dureros abdominal
I. Alergenii
J. Tusea productivă
55. Caracteristic pentru criza de astm sunt următoarele manifestări:
A. Tusea uscată sau productivă
B. Paresteziile
C. Dispneea expiratorie paroxistică
D. Dispneea de efort
E. Bătăi ale aripilor nasului
F. Cianoza
G. Tirajul inter- și subcostal
H. Cefaleea
I. Dispneea cu amețeli
J. Wheezing
56. Examenul clinic în criza de astm obiectivează:
A. Tiraj inter- și subcostal
B. Torace în carenă
C. Wheezing
D. Dureri abdominale difuze
E. Diminuarea matității precordiale
F. Cianoză perioronazală
G. Absența tirajului inter- și subcostal
H. Hipocratism digital
I. Torace destins pe fond de emfizem generalizat
J. Hemoptizie
57. Criza ușoară de astm bronșic poate fi cu:
A. Dispnee expiratorie de efort sau în clinostatism
B. Dispnee de repaus sau în șezut
C. PEF peste 80 %
D. Puls peste 120 bătăi/minut
E. SpO2 sub 91% fără oxigen
F. Wheezing discret
G. Puls sub 100 bătăi/minut
H. SpO2 peste 95% fără oxigen
I. PEF = 60 – 80 %
J. Wheezing important
58. Criza medie de astm bronșic poate fi cu:
A. Dispnee care apare la efort minim sau în clinostatism
B. Wheezing important
C. SpO2 91 - 95% fără oxigen
D. Wheezing discret
E. Puls sub 100 bătăi/minut
F. Dispnee de repaus sau în șezut
G. Puls peste 120 bătăi/minut
H. PEF sub 60 %
I. SpO2 sub 91 fără oxigen
J. PEF = 60 – 80 %
59. Criza severă de astm bronșic poate fi cu:
A. Puls peste 120 bătăi/minut
B. Dispnee de repaus sau în șezut sau la efortul de vorbire
C. Puls sub 100 bătăi/minut
D. Wheezing discret
E. SpO2 91 - 95% fără oxigen
F. SpO2 sub 91% fără oxigen
G. Wheezing permanent
H. PEF sub 60 %
I. Dispneea apare la efort minim sau în clinostatism
J. PEF peste 80 %
60. Caracteristicile stării de rău astmatic sunt:
A. Debut prin prodrom
B. Durata scurtă
C. Lipsa de răspuns la bronhodilatator peste 48 ore
D. Apariția manifestărilor în sevraj sau sub cortizon
E. Severitatea
F. Nu are ascultație pulmonară
G. Durata prelungită peste 12-24 ore
H. Prezintă simptomatologie ușoară
I. Anamneza
J. Răspunde bine la bronhodilatatoare
61. Starea de rău astmatic :
A. Se manifestă cu dispnee expiratorie cu bradipnee si expir “gemut”
B. Nu prezintă tiraj generalizat
C. Prezintă matitate
D. Nu prezintă cianoză
E. Prezintă inițial raluri sibilante urmate de diminuarea murmurului vezicular
F. Se manifestă cu dispnee inspiratorie
G. Prezintă excursii costale de amplitudine redusă
H. Prezintă cianoză generalizată
I. Prezintă hipersonoritate marcată
J. Prezintă raluri ronflante
62. Astm bronșic criterii majore:
A. Istoric de AB la rudele de grad I
B. Eczemă atopică
C. 3 sau mai multe episoade de wheezing în ultimele 6 luni
D. Prurit nazal
E. Sensibilizare la aeroalergeni
F. Spitalizare în formele grave de bronșiolită acută
G. Eozinofilie peste 5%
H. Sex masculin
I. Wheezing fară infecție respiratorie
J. Alergie alimentară
63. Astm bronșic criterii minore:
A. Rinoree neînsoțită de o infecție respiratorie superioară
B. Wheezing fară infecție respiratorie
C. Sex feminin
D. Sensibilizare la aeroalergeni
E. 3 sau mai multe episoade de wheezing în ultimele 6 luni
F. Alergie alimentară
G. Istoric de AB la rudele de grad I
H. Eozinofilie peste 5%
I. Eczemă atopică
J. Sex masculin
64. Examene de laborator și paraclinice care se pot efectua în Astmul bronșic sunt:
A. Eozinofilele sanguine
B. Computer tomograf abdominal
C. Testul de bronhoconstricție la metacolină
D. Testarea cutanată
E. Spirometria
F. Determinarea tripsinei imunoreactive
G. Amniocenteza
H. Testul bronhodilatator cu Ventolin
I. Iontoforeza cu pilocarpină
J. Bronhoscopie pentru anomalii structurale
65. Următoarele afirmații sunt adevărate în Astmul bronșic:
A. Debut frecvent până la vârsta de 7 ani
B. Mai puțin de 10% debutează în intervalul de vârstă 3-5 ani
C. Debut rar până la vârsta de 7 ani
D. Debut frecvent în perioada de preșcolar
E. Mai puțin de 50% debutează în intervalul de vârstă 3-5 ani
F. Nu debutează în perioada de preșcolar
G. Preponderență la băieți
H. Preponderență la fete
I. Raport băieți/fete = 3/2-3/1
J. Raport fete/băieți = 3/2-3/1
66. Urmatoarele afirmații sunt adevărate în Astmul bronșic:
A. Kinetoterapia perturbă ventilația
B. Kinetoterapia crește cererea de oxigen a organismului
C. Kinetoterapia egalizează raportul ventilație/perfuzie
D. Kinetoterapia ameliorează distribuția intrapulmonară a aerului
E. Kinetoterapia tonifică musculatura respiratorie
F. Kinetoterapia ameliorează schimburile gazoase sau a gazelor în sânge
G. Kinetoterapia are ca obiectiv readaptarea la efort
H. Kinetoterapia atrofiază musculatura
I. Kinetoterapia nu cuprinde relaxarea, posturarea și drenajul bronșic
J. Kinetoterapia poate provoca crize paroxistice
67. Tehnicile de kinetoterapie recomandate în Astmul bronșic sunt:
A. Exerciții aerobe și în bazin
B. Terapie fizică
C. Stretchingul
D. Reeducarea respiratorie
E. Terapie ocupațională
F. Antrenamentul la efort fizic
G. Posturi pentru realizarea drenajului bronșic
H. Posturi de relaxare și de facilitare a respirației
I. Relaxarea
J. Folosirea ortezelor
68. Pentru aprecierea eficacității antrenamentului la efort fizic se vor urmări:
A. Scăderea ritmului cardiac
B. Apariția tahipneei
C. Apariția sau accentuarea unei respirații zgomotoase
D. Dispariția dispneei
E. Diminuarea respirației zgomotoase
F. Creșterea ritmului cardiac sau aritmie
G. Apariția sau intensificarea dispneei
H. Dispariția disconfortului
I. Apariția unei stări de disconfort
J. Apariția bradicardiei
69. În funcție de forma astmului pacienții se încadrează în:
A. Grupe care trebuie să rămână complet în repaus
B. Grupe care nu trebuie să rămână în repaus
C. Grupe cu activități moderat accelerate
D. Grupe cu activitate fizică obișnuită
E. Grupe cu activități moderat restrânse
F. Grupe a căror activități nu trebuie restrânse
G. Grupe cu activități moderate
H. Grupe cu activitate fizică obișnuită mult restrânsă
I. Grupe cu eforturi intense dar restrânse
J. Grupe fără restrângerea activității dar sunt atenționați împotriva eforturilor intense
70. Reeducarea respiratorie are următoarele roluri:
A. Creșterea travaliului ventilator prin scăderea rezistențelor dinamice la flux
B. Controlul și coordonarea ritmului respirator
C. Contractarea musculaturii respiratorii
D. Scăderea travaliului ventilator prin scăderea rezistențelor dinamice la flux
E. Creșterea travaliului ventilator prin creșterea complianței toracice
F. Scăderea volumelor de aer mobilizate
G. Tonifierea musculaturii respiratorii
H. Accelerarea ritmului respirator
I. Creșterea volumelor de aer mobilizate
J. Scăderea travaliului ventilator prin creșterea complianței toracice
71. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Relaxarea reechilibrează tonusul muscular general
B. Relaxarea înlătură unele condiții care perturbă ventilația
C. Relaxarea reduce cererea de oxigen a organismului
D. Relaxarea crește tonusul muscular general
E. Relaxarea reechilibrează eutonia
F. Relaxarea accentuează eutonia
G. Relaxarea combate hiperreactivitatea emoțională
H. Relaxarea perturbă ventilația
I. Relaxarea stimulează cererea de oxigen al organismului
J. Relaxarea nu influențează hiperreactivitatea emoțională
72. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Tratamentul crizei de Astm bronșic include oxigenoterapie
B. În tratamentul Astmului bronșic se recomandă contactul cu factori alergeni
C. Tratamentul crizei de Astm bronșic nu include corticoizii cu administrare sistemică
D. Tratamentul în Astmul bronșic limitează inflamația cronică
E. Tratamentul crizei de Astm bronșic include corticoizii cu administrare sistemică
F. Tratamentul în Astmul bronșic accentuează inflamația cronică
G. Tratamentul în Astmul bronșic produce bronhodilatație
H. Tratamentul în Astmul bronșic produce bronhoconstricție
I. Un obiectiv al tratamentului în Astmul bronșic constă în prevenirea contactului cu factori
alergeni
J. Tratamentul crizei de Astm bronșic nu include oxigenoterapie
73. Tulburările de spectru autist (TSA):
A. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la băieţi decât la fete
B. Nu se caracterizează prin afectarea comunicării ṣi comportamentului xxx
C. Se întȃlnesc mai ales în anotimpul rece
D. Nu au drept cauză factorii genetici xx
E. Debutează precoce în copilărie
F. Se caracterizează prin deteriorarea calitativă severă şi pervazivă a comunicării,
comportamentului, interacţiunii sociale
G. Apar în 80-90% dintre cazuri în jurul vârstei de 2 ani
H. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
I. Debutează după vȃrsta de 18 ani
J. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la fete decât la băieți
74. Copiii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Ȋnţeleg limbajul corporal
B. Preferă să se joace singuri
C. Privesc interlocutorul în ochi
D. Prezintă interes redus faţă de alţi copii
E. Răspund la toate întrebările
F. Nu se implică în interacţiunea socială
G. Evită contactul vizual
H. Adoră activităţile creative
I. Prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
J. Preferă să se joace cu mulți copii
75. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Se autostimulează prin activităţi repetate
B. Pot imita colegii
C. Prezintă tendinţă la agresiune
D. Nu au întârziere în dezvoltarea mersului
E. Răspund la întrebări
F. Au reacţii neobişnuite la zgomote
G. Fac obsesii pentru anumite jucării
H. Nu evită contactul vizual
I. Se supără uşor
J. Se implică în interacţiunea socială
76. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA) prezintă următoarele simptome:
A. Nivel cescut al activtăţii fizice
B. Tulburări de coordonare
C. Ȋntârzieri în dezvoltarea achiziţiilor motorii
D. Dificultăţi în realizarea de sărituri
E. Interes crescut faţă de colegi
F. Tulburări de echilibru
G. Hipertonie musculară
H. Coordonare bună între mână şi ochi
I. Mers instabil
J. Comportament alimentar normal
77. Comorbidităţile asociate tulburărilor de spectru autist (TSA) sunt reprezentate de:
A. Obezitate
B. Tulburări de somn
C. Malnutriție
D. Anxietate
E. Stress
F. Rahitism
G. Boli neuro-musculare
H. Anemie
I. Epilepsie
J. Astm
78. Evaluarea bolnavului cu tulburări de spectru autist (TSA) include:
A. Evaluarea stării generale
B. Spirometria
C. Evaluarea musculo-scheletală
D. Doar evaluarea stării generale
E. Testul transpirației
F. Evaluarea capacităţii de a urca / coborî scările
G. Evaluarea comunicării, comportamentului
H. Evaluarea aportului de dulciuri ṣi băuturi dulci
I. Probe funcționale respiratorii
J. Evaluarea posturii
79. Metodele de tratament în tulburări de spectru autist (TSA) sunt reprezentate de:
A. Logopedie
B. Terapia Schrott
C. Tratament fizical
D. Terapia recreaţională
E. Nu există tratament
F. Terapia cognitiv-comportamentală
G. Tratament cu enzime digestive
H. Ȋnot, baschet, fotbal
I. Terapia ocupaţională
J. Terapia Kabat
80. Următoarele afirmații despre activitatea fizică în tulburările de spectru autist (TSA)
sunt adevărate:
A. Contribuie la ameliorarea stimei de sine, a abilităţilor sociale şi comportamentului
B. Nu are efecte benefice asupra comportamentului social
C. Are rol vital
D. Trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
E. Se recomandă doar de 2 ori/săptămȃnă
F. Nu ameliorează condiţia fizică
G. Nu trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
H. Are efecte benefice asupra comportamentului social ṣi abilităţilor de comunicare
I. Are efecte benefice performanţelor şcolare şi abilităţilor senzoriale
J. Nu ameliorează stima de sine
81. Obiectivele tratamentului fizical în tulburările de spectru autist (TSA) sunt:
A. Corectarea scoliozei
B. Controlul respiraţiei
C. Ameliorarea rezistenţei
D. Scăderea forței musculare
E. Creṣterea în greutate
F. Reducerea stimei de sine
G. Ameliorarea funcţionalităţii şi abilităţii motorii
H. Creşterea forţei musculare
I. Creṣterea apetitului
J. Ȋmbunătăţirea coordonării
82. Rolurile kinetoterapeutului în tratamentul tulburărilor de spectru autist (TSA)
sunt:
A. Combaterea durerii cronice articulare
B. Realizarea ṣedințelor de aeroloterapie
C. Evaluarea posturii ṣi mobilităţii funcţionale
D. Dezvoltarea coordonării şi a posturii
E. Nu are nici un rol
F. Menținerea indicelui de masă corporală peste percentila 95
G. Dezvoltarea abilităţilor motorii
H. Efectuarea drenajului postural
I. Evaluarea activităţilor zilnice
J. Ameliorarea rutinei zilnice
83. Ȋn tulburările de spectru autist (TSA) ṣedinţele de terapie individuală/de grup au ca
scop:
A. Facilitarea achiziţiilor care îmbunătăţesc funcţionarea independentă
B. Combaterea durerii cronice
C. Clerance-ul căilor respiratorii
D. Creşterea integrării copilului
E. Reducerea constrângerilor fizice
F. Să-i învețe să danseze
G. Dezvoltarea forței musculare
H. Nu au nici un scop
I. Creşterea interacţiunii cu colegii
J. Facilitarea achiziţiilor motorii
84. La copilul cu TSA cu vârsta sub 3 ani. kinetoterapeutul are următoarele atribuții:
A. Să lucreze cu familia
B. Să-l învețe să meargă pe vȃrfuri
C. Să intervină în ameliorarea deformărilor toracice
D. Să-l învețe să-şi coordoneze mişcările
E. Să îmbunătăţească capacitatea copilului de a realiza activităţile zilnice
F. Ṣă realizeze clearance-ul căilor respiratorii
G. Ṣă lucreze doar individual, fără implicarea familiei
H. Să-l învețe să înoate
I. Să efectueze doar 10 ṣedințe
J. Să-l învețe să meargă corect
85. La copilul cu TSA cu vârsta peste 3 ani, kinetoterapeutul are următoarele atribuții:
A. Să-l învețe să-şi crească dorinţa de a accepta schimbările
B. Să efectueze exerciţii pentru creşterea mobilităţii articulare
C. Să-l învețe să utilizeze dispozitivul Acapella
D. Să-l învețe exerciţii specifice pentru ameliorarea forţei musculare ṣi posturii
E. Să-l învețe cum să efectueze aerosoli
F. Să-l învețe să-şi îmbunătăţească coordonarea
G. Să-l învețe exerciţii specifice pentru reducerea forţei musculare ṣi posturii
H. Ṣă-i administreze medicamente
I. Nu are nici o atribuție
J. Să-i dezvolte abilităţile motorii
86. Despre ṣedinţele de yoga recomandate în tulburărie de spectru autist (TSA) sunt
valabile următoarele afirmații:
A. Contribuie la ameliorarea sănătăţii musculo-scheletice
B. Programul se poate schimba săptămânal
C. Nu au efecte pozitive asupra vitezei ṣi coordonării
D. Se recomandă 2-3 şedinţe/ săptămână
E. Nu sunt recomandate
F. Au efecte pozitive asupra echilibrului, forţei, flexibilităţii
G. Se recomandă 1 şedinţă/ săptămână cu durata de 50 minute
H. Trebuie să includă exerciţii de respiraţie şi de control al atenţiei
I. Programul este fix, nu se poate schimba săptămânal
J. Nu trebuie să includă poziţii de relaxare
87. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA) sunt
adevărate?
A. Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă de tratament
B. Diagnosticul şi tratamentul trebuie să fie precoce
C. Terapia cognitiv-comportamentală nu face parte din tratamentul acestei afecțiuni
D. Boala se vindecă în maximum 3 luni prin terapie Kabatt
E. Cauza apariţiei autismului este lipsa profilaxiei cu acid folic la gravidă
F. Bolnavii nu prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
G. Cauzele apariţiei autismului nu sunt bine cunoscute
H. Simptomele debutează după pubertate
I. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
J. Simptomele debutează precoce în copilărie
88. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA) sunt
false?
A. Bolnavul are reacţii neobişnuite la anumite mirosuri / gusturi xxxxxxx
B. Bolnavul nu evită contactul vizual
C. Bolnavul are coordonare scăzută între mână şi ochi xxxx
D. Se caracterizează prin elemente degenerative la examinarea microscopică a mușchiului
E. Bolile psihiatrice sunt comorbidităţi asociate xxxxx
F. Slăbiciunea musculară afectează membrele inferioare şi pelvisul
G. Bolnavul evită contactul vizual xxx
H. Evaluarea bolnavului cu TSA include evaluarea musculo-scheletală xxxxxx
I. Este cea mai frecventă boală neuro-musculară la copil
J. Semnele caracteristice sunt slăbiciunea musculară şi neîndemânarea
89. Rinofaringita acută:
A. etiologia bolii este dominată de virusuri
B. reprezintă inflamaţia concomitentă a mucoasei nazale şi faringiene
C. datorită poziţiei declive, rinoreea este prezentă la sugar
D. la vârstele mari, infecţia se manifestă sub formă de rinită sau faringită
E. examenele de laborator sunt obligatorii pentru diagnostic
F. ganglionii axilari şi inghinali sunt măriţi de volum
G. este cea mai frecventă infecţie a sugarului şi copilului mic până la vârsta de 2 ani
H. hipertrofia vegetaţiilor adenoidiene reprezintă un factor favorizant
I. debutul bolii este insidios
J. perioada de incubaţie a bolii este lungă (4-7 zile)
90. Despre aerosolizare este adevărat că:
A. aerosolul terapeutic se adresează unor stări patologice ale căilor respiratorii superioare
şi inferioare
B. evaporarea reprezintă proprietatea principală a aerosolului
C. aerosolii sunt deseori folosiţi în afecţiunile care se manifestă prin tuse, respiraţie dificilă
sau rinoree
D. aerosolul este un mediu bifazic, având o fază dispersă, lichidă sau solidă, într-un mediu
de difuziune gazoasă
E. aerosolii contribuie la contractura muşchilor căilor respiratorii, astfel încât să intre o
cantitate mai mare de aer în plămâni
F. dispersia reprezintă proprietatea principală a aerosolului
G. substanţele medicamentoase administrate pe cale inhalatorie devin inactive prin
dispersie
H. aerosolii ajută bolnavul prin fluidizarea mucusului, făcând posibilă eliminarea secreţiilor
prin tuse şi suflarea nasului
I. proprietăţile terapeutice ale aerosolilor nu sunt importante pentru răspunsurile
fiziologice sau terapeutice pe care le induc
J. aerosolul este un mediu bifazic, având o fază dispersă, gazoasă sau solidă, într-un mediu
de difuziune lichid
91. Referitor la nebulizatoare putem afirma că:
A. durata terapiei cu aerosoli nu depinde de cantitatea de medicament prescrisă
B. terapia cu aerosoli durează 1-2 h
C. nebulizatoarele cu ultrasunete transformă medicaţia folosită în particule extrem de fine
care sunt mai uşor de inhlat în plămâni
D. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul acuză ameţeală în timpul
nebulizării
E. nebulizatoarele cu compresor furnizează aer comprimat nebulizatorului
F. terapia cu aerosoli durează în jur de 5-10 minute, în funcţie de cantitatea de
medicament prescrisă
G. nebulizatorul transformă medicamentul din forma lichidă în suspensie formată din
particule foarte fine şi care sunt inhalate în plămâni prin intermediul unei măşti
H. se va respecta întocmai medicaţia prescrisă de medic, dozele şi modul de combinare al
medicamentelor
I. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul acuză ameţeală în timpul
nebulizării
J. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul tuşeşte în timpul nebulizării
92. Tratamentul în rinofaringită cuprinde: ???????????????
A. hidratare obligatorie (100-200 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru fiecare grad de
temperatură)
B. antibioterapie profilactică în toate cazurile
C. antibiotice în scop profilactic pentru prematuri
D. antitermice (Aspirina), împachetări şi băi hipotermizante
E. combaterea obstrucţiei nazale prin instilaţii nazale cu Adrenalină ????? not sure
F. combaterea obstrucţiei nazale prin instilaţii nazale cu ser fiziologic
G. antibiotice în scop profilactic pentru sugarii cu malnutriţie protein-calorică gravă
H. combaterea obstrucţiei nazale prin aspirarea şi drenarea secreţiilor
I. antibiotice în rinofaringita acută necomplicată
J. repaus la pat în perioada febrilă
93. Factorii favorizanţi ai rinofaringitei sunt reprezentaţi de:
A. sexul masculin
B. vârsta mică
C. rahitismul
D. vârsta adolescenţei
E. anemia
F. hipotrofia vegetaţiilor adenoidiene
G. frig
H. anotimpul cald
I. terenul atopic
J. otitele recurente
94. Despre sinuzita acută este adevărat că:
A. etiologia este exclusiv virală
B. sinuzita cronică are o evoluţie cuprinsă între 3 şi 6 săptămâni
C. deficitele imune (IgG şi IgA) şi factorii genetici par a fi implicaţi în sinuzitele recurente şi
cronice
D. este o afecţiune rară şi în general cu multiple complicaţii
E. este o afecţiune comună şi în general necomplicată şi autolimitată
F. sinusurile sfenoidale sunt prezente de la naştere
G. sinuzita acută are o evoluţie peste 3 săptămâni
H. sinusurile etmoidale există la naştere
I. sinusurile maxilare apar după vârsta de 18 luni
J. sinusurile frontale şi sfenoidale se dezvoltă după vârsta de 10 ani
95. Despre examenele de laborator şi paraclinice efectuate în sinuzita acută este
adevărat că:
A. sindromul inflamator este absent
B. examenul ORL este obligatoriu
C. RMN nu aduce date suplimentare faţă de CT
D. radiografia sinusurilor este contraindicată
E. viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este scăzută
F. rinoscopia anterioară nu face parte din explorările paraclinice
G. examenele de laborator evidenţiază prezenţa sindromului inflamator
H. computer tomografia (CT) este metoda standard în aprecierea extinderii procesului
inflamator
I. proteina C reactivă (CRP) este scăzută
J. radiografia sinusurilor poate arăta opacifierea difuză, nivele de lichid sau îngroşarea
mucoasei
96. Referitor la tratamentul sinuzitei acute este adevărat că:
A. trepanarea nazoantrală face parte din tratamentul medical
B. tratamentul este exclusiv chirurgical
C. tratamentul este medical sau chirurgical
D. aerosoloterapia este contraindicată
E. pentru durerea sinusală se pot utiliza analgezice (Acetaminofen şi antiinflamtorii non-
steroidiene - Ibuprofen)
F. tratamentul local include toaletarea foselor nazale şi instilaţii cu ser fiziologic
G. tratamentul este exclusiv medical
H. tratamentul chirurgical constă în aspirarea sinusurilor, trepanarea nazoantrală,
etmoidectomie sau polipectomie
I. antibioterapia este contraindicată
J. antibioterapia este de primă intenţie, infecţia primară sau secundară fiind aproape
constantă
97. Sinuzita acută:
A. fungii nu pot fi implicaţi în etiologia sinuzitei acute
B. Moraxella catarrhalis nu face parte din etiologia bolii
C. presupune obstrucţia orificiilor sinusale şi inflamaţia mucoasei nazale sinusale
D. reprezintă un proces inflamator al sinusurilor paranazale
E. sinuzita cronică are o evoluţie peste 6 săptămâni
F. virusurile nu sunt implicaţi în etiologia sinuzitei acute
G. în funcţie de evoluţie poate fi: acută, cronică şi recidivantă
H. sinuzita acută are o evoluţie sub 3 săptămâni
I. factorii genetici nu sunt implicaţi în etiologia sinuzitelor recurente şi cronice
J. deficitul imun de IgE este implicat în etiologia sinuzitelor recurente şi cronice
98. Din tabloul clinic al sinuzitei acute fac parte:
A. tusea, mai intensă nocturn, prin scurgerea secreţiilor în nazofaringe
B. stridorul inspirator
C. tirajul suprasternal
D. rinoreea purulentă
E. odinofagia
F. senzaţia de presiune facială
G. respiraţia urât mirositoare (foetor oris)
H. cefaleea
I. tirajul intercostal
J. tirajul substernal
99. Laringitele acută:
A. reprezintă o urgenţă majoră ce poate constitui cauză de deces la sugar sau poate evolua
cu manifestări clinice dramatice şi risc letal la copilul mare
B. sunt mai frecvente la grupa de vârstă 1-6 ani cu un vârf la 18 luni
C. vocea nu este afectată de obicei
D. epiglotita nu aparţine infecţiilor acute ale regiunii laringo-traheale
E. stridorul expirator este produs de turbulenţa fluxului de aer care străbate o zonă
îngustată a căilor aeriene şi de vibraţia structurilor acestora
F. sunt frecvente la nou-născut
G. se manifestă prin voce răguşită, determinată de inflamaţia corzilor vocale
H. sunt inflamaţii acute ale mucoasei laringiene, de etiologie infecţioasă, relativ frecvente la
copil
I. tusea este productivă, cu expectoraţie sangvinolentă
J. se manifestă prin tuse aspră, bitonală
100. Laringita acută catarală:
A. necesită antibioterapie
B. necesită corticoterapie
C. este frecventă la sugar şi copil
D. este o boală infecţioasă de etiologie virală
E. la copilul mare, asociază semne de insuficienţă respiratorie acută
F. este o boală infecţioasă de etiologie bacteriană
G. examenul ORL evidenţiază edemul inflamator în principalul loc al obstrucţiei (corzi
vocale şi ţesut supraglotic)
H. în evoluţia bolii apar: răguşeala, tusea lătrătoare şi stridorul
I. este o afecţiune în general uşoară, cu o evoluţie de 3-4 zile
J. debutează printr-o infecţie de căi aeriene superioare, cu obstrucţie nazală, coriză şi tuse
101. Laringita acută subglotică:
A. examenul ORL se efectuează în toate cazurile de boală
B. spre deosebire de epiglotita acută, se caracterizează prin hiperemie, disfagie şi stare
toxică
C. afectează în special grupa de vârstă 6 luni-3 ani
D. asociază simptome tipice de afectare laringiană:tuse lătrătoare, disfonie, stridor
inspirator, dispnee de tip inspirator, care poate fi însoţită la sugar de hipoxie
E. investigaţia radiologică a regiunii cervicale nu aduce date suplimentare în caz de
aspiraţie de corp străin
F. în general, starea copilului este gravă
G. prezintă un prodrom de câteva zile, reprezentat de semnele unei infecţii de căi aeriene
superioare: rinoree, febră, tuse
H. la sugar poate evolua către insuficienţă respiratorie acută manifestată prin bradicardie,
bradipnee şi hipoxie (SpO2 peste 85%)
I. diagnosticul este pus pe baza investigaţiilor biologice
J. este determinată în 2/3 din cazuri de virusuri
102. Reprezintă indicaţii obligatorii pentru spitalizarea copilului cu laringită
acută subglotică:
A. febră şi leucopenie (posibil epiglotită)
B. istoric de pneumonie interstiţială
C. semne de insuficienţă respiratorie acută (cianoză, tiraj, agitaţie)
D. febră şi leucocitoză (posibil epiglotită)
E. hipotermie şi leucocitoză (posibil epiglotită)
F. copil sub 1 an
G. episod unic de laringită acută catarală în antecedente
H. episod unic de laringită acută subglotică în antecedente
I. istoric de laringită acută recurentă
J. părinţi necooperanţi sau care nu pot asigura îngrijirea la domiciliu a copilului
103. Referitor la tratamentul laringitei acute subglotice este adevărat că:
A. se recomandă alimentarea prin gavaj
B. se pot administra nebulizări sau aerosoli cu soluţie salină
C. pentru liniştirea copilului, se recomandă administrarea de Diazepam
D. se pot administra aerosoli cu Dobutamină câte 0,5 ml în 3 ml ser fiziologic din 30 în 30
de minute
E. antiinflamatoriile non-steroidiene ameliorează simptomatologia şi reduc durata de
spitalizare
F. are ca obiectiv menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi ameliorarea inflamaţiei
G. pentru liniştirea copilului, se recomandă administrarea de Fonobarbital
H. antibioterapia este obligatorie
I. se pot administra aerosoli cu Adrenalină câte 0,5 ml în 3 ml ser fiziologic din 30 în 30 de
minute
J. corticoterapia (Predison, Hemisuccinat de hidrocortizon, Dexametazona) ameliorează
simptomatologia şi reduc durata de spitalizare
104. Laringita acută subglotică:
A. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Haemophilus influenzae tip B
B. rar, poate fi determinată de streptococul grup A, pneumococ sau stafilococ
C. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Streptococcus pneumoniae
D. se caracterizează prin debut insidios, în plină stare de sănătate
E. reprezintă o urgenţă medicală, cu evoluţie fulminantă, uneori dramatică
F. se poate trata la domiciliul copilului cu antitermice şi sedative
G. afectează în special copiii cu vârsta cuprinsă între 2-7 ani xxxxxxx
H. în majoritatea cazurilor există prodrom de infecţie uşoară a căilor respiratorii inferioare
I. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Moraxella catarrhalis xxxxx
J. este definită ca edemul inflamator acut al epiglotei şi al hipofaringelui care îngustează
lumenul căilor aeriene superioare, cu risc major de obstrucţie completă
105. Cele mai reprezentative semne şi simptome din laringita acută supraglotică
(epiglotita) sunt:
A. rinoree seroasă
B. stare toxică, anxietate, letargie
C. stridor expirator
D. voce puternică
E. tiraj supra- şi substernal, supraclavicular şi intercostal
F. rinoree purulentă
G. hipotermie
H. stridor inspirator
I. febra ridicată (39,5-40 grade °C)
J. odinofagie, detresă respiratorie
106. În epiglotită, examenele paraclinice evidenţiază:
A. proteina C reactivă pozitivă
B. neutropenie
C. VSH crescut
D. VSH scăzut
E. leucocitoză 15000-20000/mmc
F. hemocultură pozitivă în 90% din cazuri pentru Streptococcus pneumoniae
G. neutrofilie marcată
H. hemocultură pozitivă în 90% din cazuri pentru Haemophilus influenzae
I. leucopenie
J. proteina C reactivă negativă
107. Laringoscopia efectuată în epiglotită:
A. epiglota inflamată, mult mărită de volum, intens edemaţiată şi de culoare roşie aprinsă
(zmeurie) nu este un semn patognomonic pentru epiglotită
B. se va efectua numai într-un serviciu de specialitate bine dotat din cauza riscului de
laringospasm cu obstrucţie completă şi stop cardiorespirator
C. poate evidenţia inflamaţia corzilor vocale
D. se poate efectua în siguranţă în orice cabinet medical
E. poate evidenţia inflamaţia pliurilor aritenoide şi aritenoglotice
F. se poate efectua la domiciliul pacientului
G. nu prezintă risc de laringospasm
H. nu prezintă risc de stop cardiorespirator
I. poate evidenţia un semn patognomonic – epiglota inflamată, mult mărită de volum,
intens edemaţiată şi de culoare roşie aprinsă (zmeurie)
J. poate evidenţia inflamaţia regiunii subglotice
108. Referitor la tratamentul epiglotitei sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. corticoterapia pe cale intravenoasă este eficientă
B. se recomandă aerosolii cu Dobutamină administraţi în nebulizare
C. tratamentul se poate temporiza, existând posibilitatea de reprogramare a pacientului
D. durata antibioterapiei este de 7-10 zile, după detubarea copilului
E. datorită evoluţiei imprevizibile, pentru a preveni un deces brusc, se recomandă ca în
primele 48-72 ore pacientul să fie intubat nazotraheal
F. prioritatea terapeutică absolută este restabilirea permeabilităţii căilor aeriene
G. se preferă utilizarea cefalosporinelor de generaţie I
H. se recomandă aerosolii cu Adrenalină administraţi în nebulizare
I. examenul cavităţii bucale este obligatoriu pentru alegerea terapiei corecte
J. tratamentul antibiotic vizează în special infecţia cu Haemophilus influenzae
109. Simptomele comune în artrita reactivă sunt:
A. Conjunctivită
B. Diaree
C. Scădere ponderală
D. Artrită simetrică poliarticulară
E. Stare de rău
F. Ulcerații
G. Dactilită
H. Uretrită
I. Afectare cardio-vasculară
J. Tumefacție şi sensibilitate la nivelul tendoanelor
110. Simptome rare care se pot asocia cu Artrita reactivă sunt:
A. Hipertensiune arterială
B. Afectare cardio-vasculară
C. Convulsii
D. Erupțiile solzoase
E. Dactilită
F. Scăderea ponderală
G. Febra
H. Uretrită
I. Conjunctivită
J. Ucerații la nivelul gurii
111. Examenele de laborator utile în Artrita reactivă sunt:
A. Iontoforeza cu pilocarpină
B. Hemoleucograma
C. Trigliceridele
D. Examen sumar de urină
E. Ag HLA-B1
F. Pulsoximetria
G. Exudatul faringian
H. Ag HLA-B27
I. Secreție vaginală/peniană
J. Gazometria sanguină
112. Afirmații adevărate în Artrita reactivă sunt:
A. Apare la HLA-B27 pozitivi
B. Comparativ cu osteoartrita nu apare la vârste mai mici
C. Boala nu apare la toate vârstele
D. Apare la HLA-B1 pozitivi
E. Boala apare la toate vârstele
F. Incidența este de 1-15% după o infecție digestivă
G. Incidența este de 2-4% după o infecție uro-genitală
H. Incidența este de 1-15% după o infecție uro-genitală
I. Incidența este de 2-4% după o infecție digestivă
J. Comparativ cu osteoartrita apare la vârste mai mici
113. Obiectivele kinetoterapiei în Artrita reactivă sunt:
A. Ameliorarea valorii HDL
B. Creșterea forței musculare
C. Esențială pentru clearance-ul mucusului
D. Ameliorarea flexibilității și funcționalității articulare
E. Prevenirea deformării articulare
F. Menținerea/ameliorarea sănătații cartilajului
G. Ameliorarea stării de bine
H. Obținerea complianței la tratament
I. Îmbunătățirea posturii si a echilibrului
J. Ameliorarea schimburilor gazoase
114. Recomandări in Artrita reactivă sunt:
A. Exerciții de încălzire timp de 10-15 minute înainte de începerea kinetoterapiei
B. Programul începe cu exerciții de intensitate moderată, durata crescând treptat
C. Kinetoterapia începe după accentuarea simptomelor
D. Kinetoterapia începe după scăderea în intensitate a simptomelor
E. Durata medie recomandată este de 60 minute
F. Exercițiile se efectuează la 30% din frecvența cardiacă maximă
G. Programul începe cu exerciții de intensitate mare
H. Durata medie recomandată este de 30 minute
I. Exerciții de încălzire durează 30 minute
J. Exercițiile se efectuează la 50—70% din frecvența cardiacă maximă
115. Alte recomandări în Artrita reactivă sunt:
A. Purtarea de orteze pentru articulația cotului și pumnului
B. Exerciții pentru respirație
C. Exercițiile pentru forță, flexibilitate și aerobice
D. În caz de durere, se întrerupe exercițiul
E. Exercițiile să coincidă cu efectul maxim al medicației administrate
F. Exercițiile să coincidă cu efectul minim al medicației administrate
G. La final se aplică comprese calde
H. Purtarea de orteze este contraindicată
I. În caz de durere, se intensifică exercițiul
J. La final se aplică comprese reci și/sau se administrează Ibuprofen
116. Exercițiile recomandate pentru articulația genunchiului sunt:
A. Percuție cu tapotaj
B. Bicicleta eliptică
C. Urcatul scărilor
D. Tenisul de câmp
E. Mersul pe jos
F. Exerciții în apa caldă (38 grade)
G. Înotul
H. Baschetul
I. Bicicleta
J. Gimnastica
117. Exercițiile recomandate pentru articulația șoldului sunt:
A. Bicicletă
B. Aquaterapie
C. Bicicletă eliptică
D. Gimnastică aerobică
E. Jogging
F. Înot
G. Mers
H. Urcatul scărilor
I. Yoga
J. Tenisul de câmp
118. Complicații în Artrita reactivă sunt:
A. Edemul macular chistic
B. Nodulii cutanați
C. Afectarea neuro-psihică
D. Alopecia
E. Spondilită ankilozantă
F. Cataractă
G. Lipodistrofia
H. Artrita recurentă
I. Artrită cronică/Sacroileită
J. Insuficiența renală terminală
119. Spondilartropatiile juvenile reprezintă:
A. Deficit de Calciu
B. Un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
C. Prezintă entezite
D. Asociază fracturi multiple
E. Asociază luxație congenitală de șold
F. Afecteză coloana vertebrală
G. Afectează în special membrele inferioare
H. Afecteză articulațiile bazinului
I. Deficit de vitamină D
J. Asociază scolioză
120. În cadrul spondilartropatiilor juvenile sunt cuprinse următoarele entități:
A. Distrofia musculară
B. Artrita reactivă
C. Paralizia de nerv facial
D. Atrofia mușchilor gambieri
E. Artritele asociate cu boala inflamatorie intestinală
F. Sindromul Reiter
G. Artrita psoriazică
H. Slăbiciunea musculară
I. Spondilita anchilozantă
J. Sdr Ramsay Hunt
121. Criteriile ILAR de clasificare a artropatiilor includ:
A. Istoric familial de cel puțin o rudă de gradul I cu spondilită anchilozantă
B. Uveită anterioară acută
C. Boala celiacă
D. Debut de artrită la copil de sex masculin, cu vârsta peste 6 ani
E. Scolioză
F. Paralizia de nerv facial
G. Sensibilitatea articulațiilor sacroiliace și/sau durere spinală de tip inflamator
H. Prezența HLA-B27
I. Distrofia musculară Duchene
J. Luxatia congenitală de șold
122. Criteriile ESSG de clasificare a artropatiilor includ:
A. Hiperlordoză
B. Durere fesieră alternantă
C. Durere inflamatorie spinală sau sinovită
D. Cifoză
E. Boală inflamatorie intestinală
F. Fracturi multiple
G. Psoriazis
H. Uretrită cu cel putin o lună înainte de debutul artritei
I. Scolioză
J. Disfagie
123. Criteriile Amor de clasificare a artropatiilor includ:
A. Durere fesieră
B. Sdr nefrotic
C. Dureri la nivelul articulațiilor mici
D. Cefalee
E. Cefalee
F. Rash malar
G. Oligoartrită asimetrică
H. Redoare lombară sau dorsală matinală
I. Durere lombară sau dorsală în cursul nopții
J. Durere fesieră alternantă
124. Ȋn spondiloartropatii, următoarele afirmații despre fizioterapie sunt
adevărate:
A. Se efectuează continuu pentru prevenirea, limitarea sau corectarea deformărilor
articulare
B. Dacă există și afectare axială nu trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și
exerciții respiratorii
C. Se inițiază precoce
D. Se efectuează doar ocazional
E. Nu este recomandată
F. Se efectuează la domiciliu
G. Se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară, troficitatea și forța
musculară
H. Dacă există și afectare axială trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și exerciții
respiratorii
I. Este o componentă esențiala a tratamentului
J. Se inițiază după minimum 6 luni de la diagnostic
125. Următoarele afirmații despre spondilatropatiile juvenile sunt adevărate:
A. Fizioterapia se inițiază precoce
B. Reprezintă un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
C. La copil, în marea majoritate a cazurilor, debutul este cu afectare inflamatorie a
articulațiilor periferice
D. Evoluția bolii diferă de la un pacient la altul
E. Manifestările clinice de debut diferă în general la copil față de adult
F. Artrita este mai frecvent oligoarticulară
G. Artrita de șold și tars nu sunt sugestive pentru diagnostic
H. Frecvența afecțiunii este crescută
I. Fizioterapia se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară
J. Fizioterapia este o componentă esențiala a tratamentului
126. Tabloul clinic al spondilartropatiilor juvenile cuprinde:
A. Disfagie
B. Artrita de șold
C. Oligoartrită ce afectează articulațiile mari de la membrele inferioare
D. Constipație cronică
E. Artrita de tars
F. Artrita axilară
G. Entezita
H. Convulsii
I. Infecții respiratorii
J. Febră
127. Factorii asociați cu risc de persistență a spondilartropatiilor juvenile sunt:
A. HLA-B27 pozitiv
B. Sinuzită
C. Fracturile oaselor lungi
D. Istoric familial de spondilită ankilozantă
E. Pirozis
F. Artrită la glezne în primele 6 luni de la debut
G. Artrita de șold
H. HLA-DRB1*08
I. Febra persitentă
J. Otită seroasă
128. Tratamentul spondilartropatiilor juvenile implică:
A. Inhibitori de TNF
B. Inhibitori de pompă de protoni
C. Antiinflamatorii non-steroidiene
D. Corticosteroizi
E. Steroizi topici
F. Multivitamine
G. Vit D
H. Antipiretice
I. Chirurgie ortopedică
J. Calciu
129. Despre periarterita nodoasă este adevărat că:
A. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mari xxx
B. leziunile ar putea fi datorate depozităii complexelor imune la bifurcaţia arterelor mici şi
mijlocii, cu apariţia efectelor degenerative şi a exsudaţiei în peretele arterial
C. boala afectează predominant plămânii xxxx
D. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
E. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mici şi mijlocii
F. cauza bolii este clar stabilită
G. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
H. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin creşte
I. boala poate fi prezentă la orice vârstă
J. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin scade
130. Fac parte dintre criteriile de diagnostic ale periarteritei nodoase conform
Colegiului American de Reumatologie (1990)?
A. mialgii, furnicături
B. prezenţa anticorpilor anti-Streptococcus pneumoniae
C. modificări pe biopsia arterelor mari
D. prezenţa anticorpilor anti-Mycoplasma pneumoniae
E. durere sau sensibilitate testiculară
F. tensiunea arterială diastolică peste 90 mmHg
G. scădere ponderală peste 4 kg
H. tensiunea arterială diastolică sub 90 mmHg
I. mono- sau polineuropatie
J. tensiunea arterială sistolică peste 90 mmHg
131. Formele moderat-severe de periarterită nodoasă se caracterizează prin:
A. anevrism
B. funcţie renală normală
C. absenţa afectării neurologice
D. artrită, anemie, leziuni cutanate
E. absenţa afectării gastro-intestinale
F. absenţa afectării cardiace
G. boală ischemică
H. stenoză arterială simptomatică
I. HTA secundară vasculitei
J. insuficienţă renală
132. Tratamentul în periarterita nodoasă (PAN) cuprinde:
A. terapia fizicală este instituie încainte ca bolnavul să fie stabil din punct de vedere
medical
B. corticoterapie (Paracetamol)
C. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală B cazuri uşoare/moderate
D. imunoglobuline pe cale intravenoasă
E. agenţi biologici (imunoglobuline pe cale intravenoasă)
F. corticoterapie (Prednison)
G. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală C cazuri severe
H. imunoglobuline pe cale orală
I. agenţi biologici (Ifliximab, Etanercept)
J. Ciclofosfamidă în combinaţie cu Prednison
133. Dermatomiozita:
A. Afectarea cutanată nu face parte din tabloul clinic al bolii.
B. Etiologia bolii este clar stabilită. xxx
C. Are debut sub vârsta de 16 ani.
D. Afectarea musculară nu face parte din tabloul clinic al bolii.
E. Factorii de mediu (expunerea la soare, unele medicamente, vaccinuri) pot fi factori
trigger ai bolii.
F. Este caracterizată prin miopatie inflamatorie, afectare cutanată caracteristică, precum și a
altor organe.
G. Este o boală infecțioasă.
H. Are debut în decada a 5-a de viață.
I. Agenții infecțioși (de exemplu virusul Coxsackie) pot fi factori trigger ai bolii.
J. Este o boală autoimună multisistemică, non-infecțioasă.
134. Tabloul clinic în dermatomiozită cuprinde:
A. Alopecie
B. Reducerea forței musculare
C. Febră, astenie
D. Sindrom Raynaud
E. Rash cutanat în formă de V (roșu, neregulat, erupții heliotrope)
F. Semnul Gowers (adenopatie laterocervicală dureroasă)
G. Lipodistrofie (exces de țesut muscular la nivelul membrelor)
H. Semnul Gowers (imposibilitatea de se ridica în șezut)
I. Noduli hepatici
J. Hipertricoză
135. Criteriile de diagnostic din dermatomiozită cuprind:
A. Modificări cutanate tipice: eritem heliotrop violaceu, edem periorbital, semn Gottron
B. Scăderea nivelului seric al enzimelor musculare
C. Biopsia musculară nu are rol în diagnostic
D. Creșterea nivelului seric al enzimelor musculare
E. Slăbiciune musculară distală și asimetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și flexorilor
gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de disfagie
F. Creșterea nivelului seric al enzimelor hepatice
G. Electromiograma: aspect caracteristic al miopatiei
H. Biopsie musculară: necroză, fagocitoză, atrofie perifasciculară, inflamație perivasculară
I. Slăbiciune musculară proximală și simetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și
flexorilor gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de
disfagie
J. Electromiograma: aspect necaracteristic al miopatiei
136. Bolnavii cu forme ușoare de dermatomiozită pot efectua exerciții aerobe și
de rezistență cu următorul scopr:
A. Creșteea masei osoase și musculare
B. Inhibarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul exercițiilor fizice
C. Creșteea inflamației sistemice
D. Ameliorarea forței și funcției musculare, fără afectarea markerilor inflamației sau a
activității bolii
E. Creșterea contracturilor
F. Scăderea sintezeir proteinelor musculare
G. Reducerea retracției tendinoase și a contracturilorr
H. Reducerea inflamației sistemice
I. Reduceea activității bolii și ameliorarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul
exercițiilor fizice
J. Îmbunătățreai capacității anaerobe, determinând exacerbarea bolii
137. Reducerea capacității de a executa exerciții fizice în dermatomiozită se
poate explica prin:
A. Reducerea retracției tendinoase
B. Influența terapiei cu cortizon
C. Masaj zilnic
D. Creșterea nivelului citokinelor intramusculare
E. Inflamația vaselor sanguine musculare
F. Reducerea inflamației sistemice
G. Ameliorarea forței musculare, a spasmelor musculare și durerii
H. Inactivitate fizică
I. Creșterea sintezei proteinelor musculare
J. Reducerea capacității oxidative musculare
138. Dintre manifestările caracteristice debutului LUPUSULUI ERITEMATOS
SISTEMIC fac parte următoarele, cu excepția:
A. hipotensiune
B. retard mental
C. fatigabilitate
D. anorexie
E. trombocitopenie
F. Scădere ponderală
G. rinoree
H. febră
I. poliurie
J. hiperlaxitate ligamentară
139. Afectarea sistemului nervos central (SNC) în lupusul eritematos sistemic:
A. este prezentă în 5-19,6% din cazuri
B. Este una din principalele cauze de morbiditate
C. Se poate manifesta prin convulsii
D. Se ameliorează fără tratament
E. Este una din principalele cauze de morbiditate
F. Se poate manifesta prin cefalee
G. Este cea mai frecventă la copil
H. Este foarte discretă
I. Are prognostic bun
J. Nu există
140. Complicaţiile LES sunt :
A. status convulsivant
B. hemartroză
C. hemocromatoză
D. hipotensiune
E. calculi renali
F. complicaţii hemoragice -
G. insuficienţă renală terminală
H. surditate
I. sindrom de activare macrofagică
J. infecţii
141. Afectarea musculo-scheletică din LES cuprinde:
A. deformări articulare
B. fracturi datorate fragilității osoase
C. eroziuni articulare
D. hiperlaxitate
E. durere musculară
F. artralgii
G. hipertrofie musculară
H. artrită
I. monoartrită
J. redoare matinală
142. Dintre criteriile de diagnostic în lupusul eritematos sistmic fac parte :
A. artrită
B. scădere ponderală
C. fotosensibilitate
D. hepatită
E. nefrită
F. alopecie
G. ulceraţii bucale sau nazale
H. hemoragie cerebrală
I. rash malar
J. cefalee
143. Tratamentul lupusului eritematos sistemic presupune următoarele măsuri :
A. regim alimentar bogat în glucide
B. evitarea expunerii la soare
C. vaccinarea anti-pneumococică, anti Haemophilus influenzae
D. regim de restricție lichidiană
E. tratament cu fier
F. tratamentul infecţiilor
G. aport adecvat de vitamina D şi monitorizarea vitaminei D şi calciului
H. radioterapie
I. repaus la pat
J. nutriţie optimă
144. Activitatea fizică regulată în lupusul eritematos sistemic:
A. amplifică durerile articulare
B. nu are beneficii pe termen lung
C. reduce oboseala
D. poate amplifica oboseala
E. nu este recomandată
F. favorizează creșterea în greutate
G. ameliorează somnul şi calitatea vieţii.
H. are beneficii asupra sănătăţii mentale
I. ameliorează funcţionalitatea
J. ameliorează sănătatea oaselor prevenind osteoporoza
145. Rolul kinetoterapeutului în tratarea pacienților cu lupusul eritematos
sistemic constă în:
A. stabilirea planului terapeutic medicamentos
B. recomandarea de psihoterapie
C. elaborarea unui plan individualizat
D. stabilirea diagnosticului complicațiilor
E. stabilirea planului eficient prin care să ajute bolnavul în scăderea intensităţii durerii,
redorii, inflamaţiei şi în ameliorarea mişcărilor şi mobilităţii articulare.
F. propunerea de strategii terapeutice
G. elaborarea unei diete
H. evaluarea fiecărui pacient
I. educarea bolnavului cu privire la tehnicile de conservare articulară în scopul prevenirii
distrugerii articulare
J. elaborarea unui plan general de exerciții
146. Programul de exerciţii fizice care trebuie continuat la domiciliu de către
pacientul cu lupus eritematos sistemic va cuprinde:
A. exerciţii pentru ameliorarea forţei şi stretching muscular
B. exerciţii de respiraţie profundă care să amelioreze expansiunea toracică
C. folosirea ganterelor
D. exerciții de creștere a masei musculare
E. alergare minim de 5 ori pe săptămână
F. înot cu durata de 1 oră/ședință la frecvență cardiacă de 70-80% din valoarea maximă
G. ciclism minim de 4 ori pe săptămână
H. exerciţii aerobe şi în bazin
I. exerciţii de flexibilitate şi mobilizare
J. tehnici de relaxare
147. Lupusul eritematos sistemic (LES):
A. Este o boală multisistemică
B. apare frecvent la vârstă mică (sub 5 ani)
C. este o boală cronică autoimună
D. se asociază cu nefrită
E. se asociază cu obezitate la debut
F. se asociază cu afectare cardiacă
G. este o afecțiune acută
H. este o afecțiune care determină inflamație articulară
I. este o patologie frecventă la copil
J. are evoluție favorabilă
148. Reumatismul articular acut (RAA):
A. este un sindrom inflamator acut poststreptococic
B. este un sindrom inflamator acut poststafilococic
C. afectează exclusiv băieții
D. apare cel mai frecvent înaintea vârstei de 3 ani
E. incidența cazurilor a crescut în ultimii ani
F. incidența cazurilor a scăzut în ultimii ani datorită tratamentului infecțiilor streptococice
cu Penicilină și îmbunătățirii condițiilor socio-economice
G. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Streptococ beta-hemolitic grup A
H. apare rar înaintea vârstei de 3 ani, incidența maximă fiind între 6-8 ani
I. ambele sexe sunt afectate în mod egal
J. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Staphylococcus aureus
149. Reprezintă manifestări majore în reumatismul articular acut;:
A. Febra
B. Nodulii subcutanați
C. Coreea
D. Artralgiile
E. Reumatism articular acut în antecedente
F. Reactanți de fază acută crescuți
G. Interval P-R prelungit pe EKG
H. Cardita
I. Eritemul marginat
J. Poliartrita
150. Tratamentul curativ in reumatismul articular acut include:
A. Balneoterapie
B. Eritromicina 40 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
C. Reflexoterapie
D. Penicilina G
E. Benzatin penicilină (600.000 UI la bolnavi sub 30 kg greutate corporală) timp de 10 zile
F. Claritromicina 10-15 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
G. Benzatin penicilină (1.200.000 UI la bolnavi peste 30 kg greutate corporală) timp de 10
zile
H. Masaj
I. Exerciții de rezistență
J. Prevenirea recidivelor prin igienă dentară
151. Tratamentul recuperator în reumatismul articular acut include:
A. Exerciții în apă
B. Exerciții fizice izometrice
C. Exerciții de rezistență
D. Claritromicina
E. Penicilina
F. Aspirina
G. Exerciții activo-pasive
H. Prednison
I. Exerciții active la valorile musculare existente
J. Mobilizări articulare, eventual crioterapie anterior
152. Despre evoluția și prognosticul reumatismului articular acut este adevărat
că:
A. Prezența unei sechele valvulare nu influențează prognosticul xxxx
B. Cu tratament, atacul acut de reumatism articular acut se vindecă fără sechele
C. Prezența unei sechele valvulare influențează prognosticul
D. Chiar și fără tratament, atacul de reumatism articular acut se vindecă fără sechele xxx
E. Prognosticul este influențat de vârsta mică
F. Prezența unei cardiomegalii nu influențează prognosticul xxxxx
G. Apariția unei infecții bacteriene sau a insuficienței cardiace la bolnavi cu sechele
valvulare influențează prognosticul
H. Apariția unei valvulopatii cronice nu influențează prognosticul xxxxxx
I. Prognosticul nu este influențat de vârsta mică xxxxx
J. Apariția unei valvulopatii cronice influențează prognosticul
153. Următoarele afirmații despre sclerodermie sunt adevărate:
A. Deseori, coexistă cu alte boli autoimune
B. Manifestările extracutanate sunt reprezentate de manifestări ortopedice, neurologice,
oculare, autoimune, gastro-intestinale, renale, respiratorii
C. Factorii care pot declanşa boala sunt infecţiile, traumatismele, radiaţiile, unele
medicamente şi factorii genetici.
D. Nu este inclusă în grupul bolilor de colagen
E. Rareori, coexistă cu alte boli autoimune
F. Este o boală sistemică caracterizată prin vasculopatia vaselor mici, producţie de
autoanticorpi, disfuncţie fibroblastică
G. Nu prezintă manifestări extracuanate
H. Nu este o boală severă
I. Majoritatea bolnavilor prezintă afectare cutanată.
J. Sexul masculin este de 2 ori mai afectat
154. Bolnavii cu sclerodermie prezintă:
A. Gust sărat al sudorii
B. Paralizie cerebrală
C. Durere, oboseală, redoare articulară, tumefacţii ale degetelor
D. Îngroşarea pielii degetelor de la ambele mâini extinsă proximal la articulaţiile
metacarpo-falangiene
E. Wheezing
F. Tulburări de spectru autist
G. Uveită, oligoartrită
H. Ulceraţii digitale, cicatrici degete
I. Depresie, anxietate, frustrare, furie
J. Dificultăţi în alimentaţie
155. Factorii de prognostic nefavorabil în sclerodermie sunt:
A. Capacitatea vitală forţată sub 70%
B. Hipertensiune arterială pulmonară peste 75 mmHg
C. Leziunile cutanate localizate
D. VSH scăzut, proteina C reactivă scăzută
E. Durata bolii peste 5 ani
F. Proteinuria, VSH crescut
G. Uveita
H. Leziunile cutanate difuze
I. Durata bolii sub 5 ani
J. Hipotensiunea arterială
156. Următoarele afirmații despre terapia fizică din sclerodermie sunt adevărate:
A. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează4-5 minute, o data/săptămȃnă
B. Scopul este reprezentat de minimalizarea contracturilor articulare
C. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează după un duş sau o baie caldă
D. Poate fi recomandată, cu excepţia fazei acute în stadiul sclerotic ṣi în forme lineare
E. Variază de la caz la caz în funcţie de simptomatologie
F. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează înainte de un duş sau o baie caldă
G. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează 20-30 minute x 4-5 ori/săptămână
H. Nu se efectuează exerciții cardio sau aerobice
I. Programul stabilit nu trebuie monitorizat în vederea determinării eficacităţii
J. Este aceeaṣi în toate formele
157. Avantajele fizio-kinetoterapiei în sclerodermie sunt:
A. Ȋmbunătăţeşte mobilitatea
B. Nu impune măsurarea forţei musculare, mobilitățiiṣi posturii
C. Ameliorează elasticitatea cutanată şi durerea
D. Ameliorează wheezingul
E. Reduce flexibilitatea ṣi elasticitatea cutanată
F. Nu are avantaje, nefiind recomandată
G. Ameliorează prognosticul, starea de bine, somnul şi calitatea vieţii
H. Reduce forța musculară
I. Ameliorează patologia respiratorie şi funcţia cardiacă
J. Creşte forţa musculară, flexibilitatea şi echilibrul
158. Ȋn sclerodermie, gimnastica acvatică contribuie la:
A. Creşterea forţei musculare
B. Creṣterea tensiunii arteriale
C. Creşterea mobilităţii
D. Ameliorarea condiţiei fizice
E. Reducerea redorii şi durerii
F. Hiperlaxitate ligamentară
G. Scăderea oxigenării ţesuturilor
H. Nu are nici un efect
I. Ameliorarea tumefacţiei
J. Creṣterea indicelui de masă corporală
159. Care dintre următoarele afirmații despre obezitate sunt adevărate?
A. Obezitatea poate fi definită ca valori ale greutăţii pentru talie peste percentila 95 sau
peste 3 DS pentru vârstă la copilul sub 2 ani
B. Reducerea greutăţii chiar şi numai cu 5% din greutatea iniţială nu contribuie la
ameliorarea factorilor de risc cardio-vascular
C. Incidenţa bolii este aceeaṣi indiferent de zona geografică ṣi nivelul socio-economic
D. Obezitatea se caracterizează printr-un dezechilibru al balanţei energetice care conduce
la acumulare de grăsime, cu consecinţe atât pe termen scurt, cât şi lung
E. Reducerea greutăţii contribuie la ameliorarea factorilor de risc cardio-vascular
F. Obezitatea poate fi definită ca valori ale greutăţii pentru talie între percentile 85-95 sau
între 1-3 DS pentru vârstă la copilul sub 2 ani
G. Obezitatea severă se defineşte ca valori ale IMC peste 100% faţă de IMC pentru
percentila 85
H. Nu este un factor major de risc pentru sindrom metabolic, insulino-rezistenţă, diabet
zaharat tip 2, dislipidemii, HTA
I. Este un factor major de risc cardio-vascular
J. Obezitatea poate fi definită ca valori ale indicelului de masă corporală (IMC) peste
percentila 95 sau peste 2 DS la copilul peste 2 ani
160. Factorii favorizanţi care intervin în apariţia obezităţii sunt:
A. Nivelul crescut al activităţii fizice a părinţilor
B. Capacitatea de a controla aportul alimentar
C. Climatul mediteranean la naştere
D. Consumul de alimente bogate în calorii, sare, zahăr şi grăsimi
E. Marketingul agresiv pentru anumite alimente şi băuturi dense energetic
F. Statusul nutriţional şi aportul caloric matern în timpul sarcinii
G. Comportamentul alimentar al familiei
H. Consumul de alimente de tip cereale integrale
I. Statusul nutriţional şi aportul caloric matern în timpul anotimpului rece
J. Climatul rece la naştere
161. Tablou clinic în obezitate se caracterizează prin:
A. Diaree, vărsături
B. Deformări ale membrelor
C. Deficit ponderal
D. Modificări cutanate: vergeturi, intertrigo, acnee, abcese
E. Tuse umedă frecventă
F. Apetit diminuat
G. Probleme psihologice
H. Afectarea mobilităţii articulare
I. Exces ponderal
J. Convulsii tonico-clonice
162. Evaluarea bolnavului cu obezitate include:
A. Identificarea complicaţiilor legate de boală sau de tratament
B. Determinarea compoziţiei corporale
C. Evaluarea caracterului tusei
D. Evaluarea nervului facial
E. Evaluarea temperaturii, tusei, gustului sudorii
F. Nu necesită evaluare
G. Evaluarea durerii
H. Cuantificarea activităţii fizice
I. Istoricul medical
J. Evaluarea statusului nutriţional
163. Care dintre următoarele sunt considerate complicații ale obezității?
A. Paralizie de nerv facial
B. Complicaţii endocrine
C. Complicaţii ortopedice
D. Laringită, sinuzită, faringită
E. Complicaţii cardiace
F. Convulsii recidivante
G. Complicaţii psihologice
H. Complicaţii metabolice
I. Mucoviscidoză
J. Tulburări de spectru autist
164. Protocolul terapeutic în obezitate la copil cuprinde:
A. Reducerea capacităţii de efort a organismului
B. Doar tratament dietetic ṣi chirurgical
C. Creṣterea aportului de calorii provenite din glucide ṣi lipide
D. Tratament chirurgical ṣi al complicaţiilor
E. Tratament medicamentos
F. Terapie comportamentală ṣi educaţie nutriţională a familiei
G. Exerciții pentru scăderea ventilaţiei pulmonare
H. Tratament dietetic
I. Ȋn special, dietă cetogenă ṣi vegetariană
J. Program de activitate fizică
165. Următoarele afirmații despre activitatea fizică în obezitate sunt adevărate;:
A. Activitatea fizică este contraindicată în tratamentul bolnavilor cu obezitate
B. Odată cu creşterea în vârstă, nu creşte şi nivelul de participare la activităţi fizice
C. Practicarea activităţii fizice nu îmbunătăţeṣte abilităţile fizice
D. Activitatea fizică trebuie să facă parte din planul de tratament al bolnavilor cu obezitate
E. Pentru ca rezultatele tratametului să fie mai bune, nu trebuie ca întreaga familie să
efectueze activitate fizică
F. Odată cu creşterea în vârstă, creşte şi nivelul de participare la activităţi fizice
G. Activitatea fizică nu este influenţată de factorii personali, familiali ṣi de mediu
H. Activitatea fizică este influenţată de factorii personali, familiali ṣi de mediu
I. Practicarea activităţii fizice contribuie la dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
J. Practicarea activităţii fizice îmbunătăţeṣte abilităţile fizice
166. Obiectivele activităţii fizice În obezitate sunt:
A. Creşterea capacităţii de efort a organismului
B. Efectuarea de exerciții fizice de maximum 2 ori/săptămȃnă
C. Menținerea indicelui de masă corporală la valori peste percetila 90
D. Prevenirea apariţiei diabetului zaharat tip 2, a bolilor cardio-vasculare şi HTA
E. Tonifierea musculaturii, în special a muşchilor abdominali
F. Scăderea densității minerale osoase
G. Ameliorarea densităţii minerale osoase
H. Reducerea valorii indicelui de masa corporală
I. Efectuarea de exerciții fizice cȃt mai des, fără a urma o dietă
J. Menținerea indicelui de masă corporală la valori între percentila 85-90
167. Alte obiective ale activităţii fizice în obezitate, înafară de reducerea indicelui
de masa corporală, sunt:
A. Ȋmbunătăţirea performanţelor şcolare
B. Prevenirea apariţiei complicaţiilor
C. Prevenirea hipotoniei gastrice şi intestinale
D. Prevenirea apariţiei diabetului zaharat tip 2, a bolilor cardio-vasculare şi HTA
E. Scăderea ventilaţiei pulmonare
F. Efectuarea de exerciții fizice de maximum 2 ori/săptămȃnă
G. Scăderea tonusului musculaturii, în special a muşchilor abdominali
H. Neinfluențarea stării psihice
I. Scăderea densității minerale osoase
J. Ȋmbunătăţirea calităţii vieţii
168. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă pentru copiii cu
obezitate cu vârsta între 5-17 ani:
A. Maximum 60 minute/zi activitate fizică
B. Exercițiile fizice să fie efectuate de preferință în sala de sport
C. Nu recomandă activitate fizică la această categorie de vȃrstă
D. majoritatea exerciţiilor fizice să fie aerobice
E. Activitate fizică minimum de 3 ori/săptămână
F. Dacă este posibil exercițiile fizice să fie efectuate în aer liber
G. Minimum 60 minute/zi activitate fizică
H. Exercițiile fizice să aibă intensitate minimă
I. Exercițiile fizice să aibă intensitate medie-ridicată
J. Activitate fizică maximum de 3 ori/săptămână
169. Ȋn obezitate, programele de exerciţii aerobice de intensitate moderată s-au
dovedit eficiente în:
A. Nu sunt eficiente
B. Reducerea valorii hormonilor tiroidieni
C. Refucerea tensiunii arteriale
D. Reducerea tensiunii arteriale la valori de 150/80 mmHg
E. Reducerea indicelui de masă corporală
F. Reducerea masei grase
G. Reducerea trigliceridelor
H. Menținerea indicelui de masă corporală între percentila 85-90
I. Reducerea masei musculare
J. Ameliorarea insulino-rezistenţei
170. Ȋn obezitate, exerciţiile de rezistenţă:
A. Cresc valorile tensiunii arteriale diastolice ṣi sistolice
B. Reduc forța musculară
C. Ameliorează forţa musculară
D. Scad trigliceridele şi insulinemia
E. Cresc LDL-colestrolul
F. Scad frecvenţa cardiacă
G. Cresc trigliceridele ṣi hemoglobina glicozilată
H. Scad complianța la tratament
I. Scad tensiunea arterială sistolică
J. Cresc HDL-colestrolul
171. Ȋn obezitate, exerciţiile de anduranţă contribuie la:
A. Scăderea greutăţii corporale
B. Scăderea circumferinţei abdominale şi grăsimii corporale
C. Scăderea capacității vitale
D. Scăderea lipolizei
E. Scăderea depozitelor de grăsimi
F. Creṣterea depozitelor de grăsimi
G. Scăderea oxidării grăsimilor
H. Creṣterea indicelui ponderal
I. Scăderea indicelui de masă corporală
J. Creşterea oxidării grăsimilor
172. Ȋn obezitate la copil sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Evaluarea activităţii fizice se poate efectua cu ajutorul tensiometrului sau pulsoximetrului
B. Pentru a preveni recăderea, IASO recomandă 60-90 minute/zi de activitate moderată
C. Exerciţiile de anduranţă nu contribuie la scăderea greutăţii corporale
D. Capacitatea aerobică redusă a copiilor obezi limitează intensitatea exerciţiilor de
anduranţă
E. Intensitatea, durata şi frecvenţa şedinţelor de exerciţii fizice sunt aceleaṣi indiferent de
gradul obezităţii
F. Evaluarea activităţii fizice se poate efectua cu ajutorul pedometrului sau
accelerometrului
G. Intensitatea, durata şi frecvenţa şedinţelor de exerciţii fizice variază în funcţie de gradul
obezităţii
H. Se recomandă începerea exerciţiilor la intensităţi mari
I. Exerciţiile de rezistenţă nu ameliorează forţa musculară
J. Pentru a preveni recăderea, IASO recomandă 35 minute/zi de activitate intensă
173. Avantajele utilizării pedometrului în obezitate sunt:
A. Se utilizează doar la viteza de 0,5 mph
B. Nu are capacitate de memorare
C. Indică distanţa parcursă
D. Indică caloriile consumate
E. Este simplu ṣi robust
F. Este accesibil ca preţ
G. Fără risc de erori dacă nu este menţinut în plan vertical
H. La viteze mici permite numărarea paṣilor
I. Are capacitate de memorare
J. Are precizie mare comparativ cu alte dispozitive
174. Avantajele utilizării accelerometrului în obezitate sunt:
A. Este accesibil ca preţ
B. Este mic şi uşor
C. Este mare ṣi robust
D. Este mai puțin sofisticat comparativ cu pedometrul
E. Poate fi utilizat în poziţie verticală, şezândă şi decubit dorsal
F. Este rezistent la apă
G. Poate măsura forţa gravitaţională
H. Este un dispozitiv cu acurateţe mai mare pentru obezi
I. Poate măsura forța musculară
J. Poate fi utilizat doar în poziţie verticală
175. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Implicarea sistematică a kinetoterapeutului în tratamentul obezităţii la copil nu conduce
la o evoluţie mai bună
B. Exerciţiile fizice efectuate o perioadă scurtă de timp pot conduce la deficit energetic
C. Creşterea numărului zilnic de paşi până la 10000 are efecte pozitive asupra scăderii în
greutate
D. Exerciţiile fizice efectuate o perioadă lungă de timp pot induce scădere ponderală
E. Kinetoterapia nu joacă un rol central în programul de management al obezității
F. Numărul “magic” de paşi considerat ideal pentru toate vârstele este 4000/zi
G. Nu există un număr “magic” de paşi care să fie considerat ideal pentru toate vârstele
H. Efectuarea unui număr între 8000 - 10000 paşi zilnic un stil de viaţă activ
I. Numărul de paşi scade până la 12 ani, apoi creṣte treptat până la 18 ani
J. Efectuarea unui număr mai mic de 5000 paşi/zi indică un comportament sedentar
176. Exerciţiile de fitness cardio-respirator au rol în ameliorarea:
A. valorii hormonilor tiroidieni
B. valorii HDL
C. gustului sărat al sudorii
D. funcţiei endoteliale
E. calităţii vieţii
F. mărimii particulelor de lipoproteine
G. diurezei
H. valorii creatinkinazei
I. controlului glicemic
J. tranzitului intestinal
177. Ȋn obezitate, exerciţiile aerobice:
A. Au beneficii asupra metabolismului glucidic
B. Ameliorează densitatea minerală osoasă
C. Reduc insulino-rezistenţa
D. Au beneficii asupra grăsimii viscerale
E. Reduc perimetrul abdominal
F. Cresc forţa musculară
G. Au beneficii asupra funcţiei cardio-respiratorii
H. Ameliorează compoziţia corporală
I. Cresc rata metabolismului bazal
J. Reduc masa grasă
178. Exerciţiile de rezistenţă şi izometrice au beneficii asupra:
A. Insulino-rezistenţei
B. Stării de bine psihic
C. Scăderii capacității vitale
D. Ameliorării densităţii minerale osoase
E. Creṣterii LDL colestrolului
F. Reducerii perimetrului abdominal
G. Creşterii forţei musculare
H. Creşterii masei musculare
I. Scăderii procentului de masă slabă
J. Mărimii particulelor de lipoproteine
179. Principiile dietei la copiii şi adolescenţii obezi vizează:
A. Menţinerea glicemiei în limite normale
B. Asigurarea unei dezvoltări normale
C. Menținerea perimetrului abdominal între 90-100 cm
D. Menținerea indicelui de masă corporală peste 30 kg/mp
E. Obținerea unei creṣteri ṣi aunei dezvoltări la limita inferioară a normalului
F. Asigurarea unei creşteri normale
G. Obţinerea complianţei la tratament
H. Menținerea indicelui ponderal la valori peste 1.2
I. Asigurarea unui status nutriţional adecvat
J. Menținerea greutății între percentila 85-95
180. Ȋn obezitate la copil, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Pentru maximizarea reducerii masei grase şi ameliorarea profilului cardio-vascular, nu se
recomandă intervenţii dietetice
B. Pentru maximizarea reducerii masei grase şi ameliorarea profilului cardio-vascular, se
recomandă intervenţii dietetice
C. Exerciţii fizice ameliorează funcţia cardio-respiratorie
D. Restricţia calorică are efecte mai mari comparativ cu exerciţiile fizice
E. După exerciţii nu se recomandă aport caloric adiţional
F. Fără exerciţii fizice nu se ameliorează funcţia cardio-respiratorie
G. Obţinerea complianţei la tratament nu este un obiectiv
H. Tratamentul dietetic vizează asigurarea unei creşteri şi dezvoltări normale
I. După exerciţii se recomandă aport caloric adiţional
J. Restricţia calorică are efecte mai mici comparativ cu exerciţiile fizice
181. Modificarea valorii indicelui de masa corporală (IMC) influenţează:
A. Greutatea corporală
B. Capacitatea aerobică minimă
C. Masa grasă
D. Masa slabă
E. Forţa musculară
F. Capacitatea aerobică maximă
G. Nivelul calciului ṣi fierului în organism
H. Procentul grăsimii corporale
I. Cantiitatea de sodiu din transpirație
J. Nu are nici un efect
182. Recomandările furnizarea de alimente nutriţionale în obezitate sunt:
A. Reducerea consumului de glucide
B. Mese regulate
C. Renunţarea la obiceiurile alimentare sănătoase
D. Reducerea consumului de carne slabă, peṣte, cereale integrale
E. Furnizarea de alimente tip fast-food
F. 2 mese/zi ± 1 gustare
G. Reducerea mărimii porţiilor
H. Reducerea consumului de minerale
I. Renunţarea la obiceiurile alimentare nesănătoase
J. Reducerea consumului de alimente seara, înainte de culcare
183. Care dintre următoarele afirmații despre Piramida alimentaţiei sănătoase
sunt adevărate?
A. Cerealele, pâinea, legumele, fructele trebuie consumate în cantităţi mai mici
B. Alimentele situate la vârf trebuie consumate în cantităţi mai mici
C. Piramida împarte alimentele în 3 grupe
D. Alimentele de la vârf trebuie consumate în cantităţi mai mari şi mai des
E. Piramida împarte alimentele în 5 grupe
F. Cerealele, pâinea, legumele, fructele trebuie consumate în cantităţi mai mari
G. Se bazează pe echilibrul dintre principalele principii nutritive
H. La baza piramidei se află consumul de fast food
I. Alimentele situate la baza priramidei trebuie consumate în cantităţi mai mici
J. La baza piramidei se află activitatea fizică
184. Următoarele afirmații despre terapia comportamentală în obezitate sunt
adevărate:
A. Are ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos
B. Nu vizează controlul stimulilor favorizanţi
C. Are ca scop corectarea obiceiurilor care au determinat excesul ponderal
D. Nu include suportul psihologic
E. Se referă la Piramida ṣi Farfuria alimentației sănătoase
F. Cuprinde controlul stimulilor favorizanţi pentru obiceiurile alimentare neraţionale
G. Cuprinde restructurarea cognitivă şi suportul psihologic
H. Strategia sa cuprinde automonitorizarea comportamentului alimentar şi a activităţii fizice
I. Nu este recomandată în obezitate
J. Se referă la programul de exerciții fizice
185. Artrita juvenilă idiopatică:
A. asociază întotdeauna numai simptome articulare
B. asociază sinovită cronică şi/sau simptome sistemice extraarticulare
C. se manifestă prin durere la palpare sau mişcare persistentă la una sau mai multe
articulaţii, pentru cel puţin 6 săptămâni
D. este mai frecventă la sexul masculin
E. este o boală reumatismală cronică care poate apărea la pacienţii cu vârsta peste 16 ani
F. este o boală reumatismală cronică care poate apărea la pacienţii cu vârsta sub 16 ani
G. are o incidenţă crescută în cadrul bolilor inflamatorii cronice imune
H. are o incidenţă scăzută în cadrul bolilor inflamatorii cronice imune
I. este mai frecventă la sexul feminin
J. se manifestă prin durere la palpare sau mişcare persistentă la una sau mai multe
articulaţii, pentru cel mult 6 săptămâni
186. Conform International League Against Rheumatism (ILAR), artrita juvenilă
idiopatică (AJI) se clasifică în:
A. AJI oligoarticulară (boala Still)
B. entezita în raport cu artrita
C. AJI poliarticulară (afectează mai mult de 2 articulaţii)
D. AJI oligoarticulară (afectează maxim 1 articulaţie în primele 6 luni de la debut)
E. forma sistemică (boala Still)
F. AJI poliarticulară (afectează mai mult de 5 articulaţii)
G. AJI oligoarticulară (afectează maxim 4 articulaţii în primele 6 luni de la debut)
H. AJI psoriazică
I. entezita în raport cu artita (boala Still)
J. artrita psoriazică (boala Still)
187. Artrita sistemică:
A. reprezintă 90% din totalul cazurilor
B. poate asocia febră cu durata de câteva ore
C. poate asocia erupţie eritematoasă fugace
D. se mai numeşte atrită psoriazică
E. se mai numeşte entezita în raport cu artrita
F. poate asocia hepato-splenomegalie
G. nu poate asocia afectarea seroaselor
H. se mai numeşte boala Still
I. este însoţită sau precedată de febră cotidiană de cel puţin 2 săptămâni
J. poate asocia hipertrofie ganglionară
188. Despre manifestările articulare din artrita juvenilă idiopatică este adevărat
că:
A. în formele difuze sunt afectate articulaţiile mici, mai frecvent metacarpofalangiene şi
interfalangiene, care iau aspect fuziform (degete ,,în supozitor”)
B. afectarea inflamatorie de la nivel cervical poate produce torticolis invalidant
C. artralgiile pot fi difuze, dar pot predomina la nivelul cotului şi musculaturii
paravertebrale
D. sunt întotdeauna prezente la debutul bolii
E. artralgiile sunt asociate cu mialgii
F. artralgiile nu pot asocia mialgii
G. pot fi absente la debutul bolii, ceea ce îngreunează diagnosticul
H. afectarea inflamatorie la nivel cervical poate produce hernie de disc
I. pe parcursul bolii, artrita nu îşi schimbă caracterele
J. artrita este asimetrică şi se localizează iniţial la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare
189. Despre manifestările extraarticulare din artrita juvenilă idiopatică este
adevărat că:
A. febra poate răspunde sau nu la tratamentul clasic antipiretic
B. spre vârsta de adult pot apărea nodulii reumatoizi, în special la cei cu boală cu factor
reumatoid negativ
C. febra nu este sensibilă la corticoterapie
D. apariţia nodulilor reumatoizi se asociază cu un risc scăzut pentru alte manifestări
extraarticulare
E. manifestările renale sunt frecvente
F. hiprtrofia ganglionară este prezentă în toate cazurile
G. spre vârsta de adult pot apărea nodulii reumatoizi, în special la cei cu boală cu factor
reumatoid pozitiv
H. sunt mai frecvente la sexul masculin şi apar la orice vârstă
I. febra are aspect pseudoinfecţios
J. febra poate precede manifestările articulare cu câteva săpămâni sau luni
190. Forma oligoarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) se caracterizează
prin:
A. afectarea articulară cuprinde mai ales articulaţiile mici
B. reprezintă 90% dintre toate formele de AJI
C. forma persistentă se caracterizează prin afectarea a 1-4 articulaţii în cursul evoluţiei bolii
D. este o afecţiune inflamatorie persistentă care cuprinde un număr de 1-4 articulaţii în
primele 6 luni de la debut
E. anticorpii anti-celule insulare pledează pentru diagnosticul pozitiv
F. afectarea articulară este simetrică
G. uveita anterioară cronică se poate complica cu glaucom
H. forma extensivă se caracterizează prin afectarea a mai mult de 4 articulaţii după primele
6 luni de evoluţie a bolii
I. uveita anterioară cronică se poate complica cu keratopatie în bandă
J. afectează minim 5 articulaţii în primele 6 luni de la debut
191. Forma poliarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) cu factor reumatoid
(FR) negativ se caracterizează prin:
A. sunt afectate cel puţin 5 articulaţii în primele 6 luni de la debut
B. risc de iridociclită
C. prognosticul funcţional pe termen lung este mai sever decât în oligoartrite
D. asociază adesea manifestări extraarticulare: sindrom Sjogren, vasculite juvenile, sindrom
Felty
E. sunt afectate cel puţin 6 articulaţii în primele 5 luni de la debut
F. nu asociază risc de iridociclită
G. la debut sunt afectate un număr fix de articulaţii, extinderea lor fiind lentă
H. prognosticul funcţional pe termen lung este mai bun decât în oligoartrite
I. prezenţa factorului reumatoid
J. la debut sunt afectate un număr fix de articulaţii, extinderea lor fiind rapidă
192. Forma poliarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) cu factor reumatoid
(FR) pozitiv se caracterizează prin:
A. sunt afectate cel puţin 6 articulaţii pe o perioadă de 5 luni, în prezenţa FR regăsit de 3
ori, la un interval de cel puţin 2 luni
B. factorii care determină invaliditate sunt: vârsta, sexul masculin, absenţa FR şi a
anticorpilor anti-citrulin ciclic peptid (Ac anti-CCP)
C. sunt afectate cel puţin 5 articulaţii pe o perioadă de 6 luni, în prezenţa FR regăsit de 2
ori, la un interval de cel puţin 3 luni
D. factorii care determină invaliditate sunt: vârsta, sexul feminin, prezenţa FR şi a
anticorpilor anti-citrulin ciclic peptid (Ac anti-CCP)
E. se poate complica prin întârziere pubertară
F. artrita este asimetrică, predominat periferică, afectează în mod cu totul particular
articulaţiile mari ale mâinii
G. artrita este simetrică, predominat periferică, afectează în mod cu totul particular
articulaţiile mici ale mâinii
H. se poate complica prin imunitatea crescută prin terapia administrată
I. se poate complica prin gigantism
J. se poate complica prin osteoporoză
193. Entezita în raport cu artrita asociază artrită cu entezită sau artrită şi:
A. HLA-B27 negativ
B. uveită anterioară acută
C. sex masculin şi vârstă de peste 8 ani
D. HLA-B27 pozitiv
E. sensibilitate sacro-iliacă sau/şi durere rahidiană
F. istoric familial de reumatism cu HLA-B27 pozitiv
G. sensibilitate la nivelul articulaţiilor interfalangiene proximale
H. sex feminin şi vârstă sub 8 ani
I. istoric familial de reumatism cu HLA-B27 negativ
J. sensibilitate la nivelul articulaţiilor interfalangiene distale
194. Examenele de laborator din artrita juvenilă idiopatică pot obiectiva:
A. IL-6 mai crescută în formele sistemice, comparativ cu formele oligo- sau poliarticulare
B. VSH crescut
C. CRP scăzut
D. fibrinogen scăzut
E. reactanţi de fază acută scăzuţi
F. anemie de tip carenţial
G. anemie de tip inflamator
H. leucopenie
I. reactanţi de fază acută crescuţi
J. leucocitoză
195. Despre analiza lichidului sinovial în artrita juvenilă idiopatică se poate
afirma:
A. complementul este crescut
B. prezenţa ragocitelor este patognomonică
C. eozinofilele se regăsesc în procent de 60-90%
D. aspectul macroscopic este uşor tulbure, cu celularitate între 5000-80000/mmc
E. aspectul macroscopic este clar, ca apa de stâncă
F. cultura este pozitivă
G. este de mare valoare diagnostică mai ales în formele oligoarticulare
H. uneori factorul reumatoid (FR) este prezent
I. polimorfonuclearele se regăsesc în procent de 60-90%
J. cultura este negativă
196. Examenele paraclinice din artrita juvenilă idiopatică sunt reprezentate de:
A. termografia este metoda care permite detectarea precoce a osteomielitei
B. termografia are valoare orientativă asupra zonei procesului inflamator
C. rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia computerizată (CT) au avantajul că
pot detecta precoce leziunile osoase
D. scintigrafia osteoarticulară are avantajul studiului scheletului în ansamblu şi permite
detectarea precoce a osteomielitei
E. durata şi periodicitatea monitorizării oftalmologice în artrita juvenilă idiopatică nu
depind de forma de boală
F. radiografia osteoarticulară nu are rol în evidenţierea leziunilor de osteopenie
G. rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia computerizată (CT) pot detecta
leziunile osoase în stadiile finale de evoluţie a bolii
H. ecografia articulară evidenţiază modificări de grosime a sinovialei, natura conţinutului
articular, prezenţa leziunilor la nivelul cartilajului articular
I. biopsia de sinovială nu are valoare în monoartrite
J. examenul oftalmologic cu lampa cu fantă permite explorarea polului anterior şi
depistarea precoce a proceselor inflamatorii
197. Obiectivele pe termen lung ale terapiei artritei juvenile idiopatice sunt
reprezentate de:
A. recuperare
B. controlul inflamaţiei
C. prevenirea handicapului funcţional
D. remisiunea bolii
E. maximizarea efectelor secundare ale bolii şi ale tratamentului
F. promovarea creşterii şi dezvoltării normale
G. ameliorarea calităţii vieţii
H. reducerea distrugerilor articulare
I. minimizarea efectelor secundare ale bolii şi ale tratamentului
J. educaţie
198. Măsurile igieno-dietetice din artita juvenilă idiopatică vizează:
A. utilizarea medicamentelor modificatoare de boală
B. aport nutritiv adecvat, vitaminoterapie pentru ameliorarea şi prevenirea scăderii masei
osoase
C. pulsterapie cu Metilprednisolon
D. exerciţiile fizice trebuie adaptate gradului de afectare articulară
E. copilul trebuie să ducă o viaţă normală
F. utilizarea antiinflamatoarelor steroidiene
G. repausul la pat se recomandă în faza acută
H. repausul la pat se recomandă în caz de complicaţii extraarticulare
I. utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
J. utilizarea agenţilor biologici
199. Tratamentul farmacologic în artrita juvenilă idiopatică cuprinde:
A. bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune
B. bronhodilatatoare cu durata scurtă de acţiune
C. sedative de tipul Diazepam sau Fenobarbital
D. betablocante
E. agenţi biologici
F. antiinflamatorii steroidiene (intravenos, intra-articular, oral şi ocular)
G. medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)
H. analgezice, minerale şi vitamine
I. vitamina K intravenos
J. medicamente modificatoare de boală
200. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) utilizate în artrita
juvenilă idiopatică sunt:
A. Dexametazona
B. Naproxen
C. Piroxicam
D. Celecoxib
E. Prednisolon
F. Ibuprofen
G. Triamcinolon hexacetonid
H. Prednison
I. Diclofenac
J. Metilprednisolon
201. Despre corticosteroizii utilizaţi în artrita juvenilă idiopatică este adevărat că:
A. Triamcinolon hexacetonid se poate administra în doză de 0,5 mg/kgcorp/doză pentru
articulaţiile mari
B. Triamcinolon hexacetonid se poate administra în doză de 1 mg/kgcorp/doză pentru
articulaţiile mici
C. pulsterapia cu Metilprednisolon 30 mg/kg/zi se administrează 3 zile consecutiv
D. Prednisonul se administrează per os
E. utilizarea lor a crescut odată cu apariţia medicamentelor remisive şi a agenţilor biologici
F. în formele sistemice de artrită sistemică şi în uveite se preferă administrarea sistemică
(intravenoasă sau per os)
G. în formele sistemice de artrită sistemică şi în uveite se preferă administrarea sistemică
(intravenoasă sau per os)
H. în oligoartrite se administrează local
I. utilizarea lor a scăzut odată cu apariţia medicamentelor remisive şi a agenţilor biologici
J. pulsterapia cu Metilprednisolon 30 mg/kg/zi se administrează 28 zile consecutiv
202. Despre medicamentele remisive utilizate în atrita juvenilă idiopatică se
poate afirma că:
A. Sulfasalazina are efect proinflamator
B. sunt reprezentate de Metotrexat şi Sulfasalazină
C. doza maximă de Salazopirina nu trebuie să depăşească 2 g/zi
D. sunt reprezentate de Predison şi Metilpredinosolon
E. doza de Sulfasalazina este de 40-60 mg/kgcorp în 3-4 prize
F. Sulfasalazina are efect antiinflamator şi imunosupresor pe activitatea limfocitelor natural
killer (NK)
G. doza maximă de Salazopirina nu trebuie să depăşească 10 g/zi
H. sunt reprezentate de Diclofenac şi Tolmetin
I. dozele de Metotrexat sunt de 10-15 mg/mp/săptămână, iar în formele refractare, grave,
se recomandă 30-40 mg/mp/săptămână
J. sunt reprezentate de Piroxicam şi Celecoxib
203. Despre Etanercept, unul dintre agenţii biologici utilizaţi în artrita juvenilă
idiopatică este adevărat că:
A. se poate administra la copiii cu vârstă mai mică de 2 ani
B. se mai numeşte Humira
C. se mai numeşte Abatacept
D. se administrează subcutanat
E. se mai numeşte Enbrel
F. doza este de 0,4 mg/kgcorp de 2 ori pe săptămână
G. se mai numeşte Tocilizumab
H. este un inhibitor de IL-6
I. este un inhibitor de TNF-α
J. se utilizează la pacienţii cu artrită juvenilă idiopatică cu vârstă mai mare de 2 ani în
fprma poliarticulară activă moderată până la severă, care nu a răspuns la tratamentul cu
Metotrexat sau Sulfasalazină în doză maximă, timp de 3 luni
204. Agenţii biologici care pot fi utilizaţi în artrita juvenilă idiopatică sunt
reprezentaţi de:
A. Piroxicam
B. Metilprednisolon
C. Prednison
D. Etanercept
E. Celecoxib
F. Tocilizumab
G. Abatacept
H. Adalimumab
I. Prednisolon
J. Anakinra
205. Despre kinetoterapia utilizată în artrita juvenilă idiopatică este adevărat că:
A. contribuie la ameliorarea durerii
B. băile fierbinţi nu pot combate durerile
C. trebuie individualizată şi personalizată
D. trebuie iniţiată precoce, ca o modalitate de primă intenţie în toate formele de boală
E. contribuie la reducerea numărului de articulaţii afectate
F. contribuie la ameliorarea stării metabolice a cartilajului
G. activităţile fizice într-un bazin nu sunt benefice pacientului
H. masajul terapeutic nu are rol benefic în recuperare
I. înotul nu este benefic
J. nu poate contribui la oprirea evoluţiei bolii
206. Masajul terapeutic în artrita juvenilă idiopatică:
A. îmbunătăţeşte circulaţia sângelui
B. inhibă resorbţia produşilor din jurul leziunilor
C. creşte cantitatea de oxigen la nivelul ţesuturilor
D. inhibă circulaţia limfatică cu o resorbţie mai lentă a lichidelor interstiţiale şi a edemelor
E. contribuie la eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea
musculară
F. activează circulaţia limfatică cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor interstiţiale şi a
edemelor
G. scade cantitatea de oxigen la nivelul ţesuturilor
H. inhibă eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea musculară
I. stimulează resorbţia produşilor din jurul leziunilor
J. este contraindicat în formele oligoarticulare şi poliarticulare
207. Tehnicile de masaj terapeutic utilizate pentru masajul membrelor superioare
şi inferioare în artrita juvenilă idiopatică sunt reprezentate de:
A. mişcări pasive
B. vibraţii cu vârful degetelor pe muşchii cefei pentru decontracturare musculară
C. ciupituri pentru muşchii eminenţelor tenară şi hipotenară
D. vibraţii
E. fricţiuni cu vârful degetelor, insistând la mâini asupra muşchilor interosoşi, folosind
pulpa indexului
F. frământat uşor
G. tracţiuni energice
H. elongaţii de la prima şedinţă
I. frământat energic, cu tapotament
J. fricţiuni cu vârful degetelor, insistând la mâini asupra muşchilor interosoşi, folosind
pulpa policelui ]
208. Tehnicile nonfarmacologice de combatere a durerii din artrita juvenilă
idiopatică sunt reprezentate de:
A. drenaj postural
B. tehnica Maccango
C. stimularea neuroelectrică transcutanată (TENS)
D. stimularea tusei
E. ridicarea de greutăţi
F. tehnici cognitiv-comportamentale
G. tehnica Parow
H. meloterapia vibro-acustică
I. terapia cu LASER
J. kinetoterapie
209. Despre tehnicile nonfarmacologice din artrita juvenilă idiopatică este
adevărat că:
A. stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS) nu poate fi utilizată în combinaţie cu
alte forme de combatere a durerii
B. stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS) poate constitui o tehnică
complementară cu efecte benefice în managementul durerii la copil
C. imunomodularea LASER este o metodă eficientă de control a inflamaţiei, durerii şi
distrucţiilor articulare
D. artroplastia este superioară artrodezei şi este indicată la bolnavii care au afectată
articulaţia genunchiului
E. reflexoterapia este indicată atunci când există semne inflamatorii importante
F. sinovectomia este frecvent necesară
G. exerciţiile fizice sunt importante şi reprezintă o parte vitală a tratamentului artritei
juvenile idiopatice
H. bolnavul trebuie scutit de exerciţiu fizic
I. reflexoterapia are scopul relaxării, reechilibrării circulaţiei sangvine şi limfatice şi a
sistemului imunitar
J. masajul terapeutic are rol benefic în recuperare
210. Paraliziile cerebrale infantile:
A. reprezintă cea mai obişnuită cauză de dizabilitate fizică la copii, apărută ca urmare a
leziunilor cerebrale din timpul sarcinii sau apărute precoce în viaţă
B. pot fi clasificate în funcţie de tipul de afectare senzitivă
C. se consideră că evenimentele postnatale sunt responsabile de aproximativ 75% din
totalul paraliziilor cerebrale infantile
D. afectarea motorie nu este un criteriu obligatoriu pentru diagnostic
E. deficienţele vizuale au o frecvenţă scăzută
F. cauzele pot fi pre-, intra- sau postnatale, în primii 3-5 ani de viaţă
G. includ un grup de tulburări neurologice neprogresive caracaterizate printr-un control
neadecvat al motilităţii şi posturii datorate unor cauze care acţionează asupra sistemului
nervos central
H. hipoglicemia nu face parte din cele mai frecvente 10 cauze care s-au dovedit statistic a fi
asociate cu paraliziile cerebrale la copiii născuţi la termen în ţările în curs de dezvoltare
I. factorii de risc pot fi prezenţi înainte sau în timpul sarcinii, în timpul travaliului şi al
naşterii şi în perioada imediată postnatală
J. hemiplegia implică afectarea ambelor membre inferioare
211. Clasificarea paraliziilor cerebrale cuprinde:
A. paralizie cerebrală hipotonică
B. paralizie cerebrală spastică uni-/bilaterală, diplegie/hepiplegie (cea mai frecventă)
C. hemiplegia (implică membrul superior şi inferior de partea opusă)
D. diplegia (afectează toate cele patru membre, cât şi musculatura spatelui şi a gâtului)
E. paralizie cerebrală ataxică (sunt afectate echilibrul şi coordonarea)
F. paralizie cerebrală dischinetică (caracterizată prin anomalii de tonus şi tulburări de
mişcare ca distonia şi coreoatetoza)
G. paralizia cerebrală non-clasificabilă
H. tetraplegia (nu afectează musculatura spatelui şi a gâtului)
I. diplegia (un singur membru inferior afectat)
J. tetraplegia (implică membrul superior şi inferior de aceeaşi parte)
212. Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Funcion
Classification System) încadrează sugarul sau copilul în funcţie de severitatea
paraliziilor cerebrale în următoarele niveluri:
A. nivel I: mobilitatea personală este sever limitată chiar şi prin utilizarea tehnologiei
B. nivel V: mobilitatea personală este sever limitată chiar şi prin utilizarea tehnologiei
C. nivelul I: merge fără restricţii, limitare la nivelul deprinderilor avansate motorii grosiere
D. nivel III: necesită pentru mers dispozitive de mobilitate asistată, limitări în mersul în aer
liber şi în comunitate
E. nivelul I: mobilitate personală cu limitări, copiii sunt transportaţi sau utilizează
dispozitive de mobilitate electrică în aer liber şi în comunitate
F. nivelul V: merge fără mijloace de susţinere, limitări cu privire la mers în aer liber sau
comunitate
G. nivelul II: merge fără mijloace de susţinere, limitări cu privire la mers în aer liber sau
comunitate
H. nivel V: necesită pentru mers dispozitive de mobilitate asistată, limitări în mersul în aer
liber şi în comunitate
I. nivelul V: merge fără restricţii, limitare la nivelul deprinderilor avansate motorii grosiere
J. nivelul IV: mobilitate personală cu limitări, copiii sunt transportaţi sau utilizează
dispozitive de mobilitate electrică în aer liber şi în comunitate
213. Scala Ashworth modificată (MAS) pentru evaluarea spasticităţii din
paraliziile cerebrale este caracterizată prin:
A. scor 3 – creştere considerabilă a tonusului muscular, mişcările pasive sunt dificile
B. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă numai în extensie
C. scor 4 - fără accentuarea tonusului
D. scor 3 – scădere considerabilă a tonusului muscular, mişcările pasive sunt uşor de
executat
E. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă numai în flexie
F. scor 1 – uşoară accentuare a tonusului, manifestată prin pierdere şi eliberare, sau prin
rezistenţă minimă la flexie şi extensie
G. scor 2 – accentuare a tonusului muscular în raza de mişcare, dar membrul afectat este
uşor de mişcat
H. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă în flexie şi extensie
I. scor 0 – articulaţia afectată este rigidă în flexie şi extensie
J. scor 0 – fără accentuarea tonusului
214. Alte anomalii neurologice care trebuie diferenţiate de paraliziile cerebrale
sunt reprezentate de:
A. afecţiuni neurodegenerative
B. astmul bronşic
C. homocistinuria suspectată în prezenţa hipotoniei
D. afecţiuni neuromusculare
E. deficienţă mentală
F. afecţiuni metabolice sugerate de alcaloză metabolică, hiperglicemie şi afectare renală
G. leziuni ale măduvei spinării
H. afecţiuni genetice (sindrom Turner)
I. erori înăscute de metabolism
J. boala gură-mână-picior
215. Terapia complicaţiilor din paraliziile cerebrale cuprinde:
A. consiliere psihologică
B. tratamentul deficitelor senzoriale
C. medicaţie anti-reflux gastroesofagian
D. tratamentul constipaţiei
E. combaterea hiposalivaţiei
F. combaterea şi prevenirea malnutriţiei prin dietă hipocalorică
G. combaterea şi prevenirea malnutriţiei prin dietă hipercalorică, la nevoie chiar
gastrostomă
H. trofice cerebrale
I. tratamentul diareei cronice
J. combaterea hipersalivaţiei
216. Terapia hipertoniei asociate paraliziilor cerebrale cuprinde:
A. denervarea chimică induce necroză axonală zonală cu creşterea hipertoniei focale
B. Dandrolen care stimulează eliberarea de calciu din reticulul endoplasmatic, crescând
intensitatea contracţiei
C. toxina botulinică care este eficientă în creşterea spasticităţii locale sau segmentare la
nivelul membrelor superioare sau inferioare
D. benzodiazepine cu efect inhibitor atât la nivelul măduvei spinării, cât şi la nivel
supraspinal
E. medicaţie orală, blocuri ale nervilor periferici şi tehnici chirurgicale
F. toxina botulinică care este eficientă în reducerea spasticităţii locale sau segmentare la
nivelul membrelor superioare sau inferioare
G. denervarea chimică care utilizează soluţii alcoolice (injecţii cu fenol 3-5%)
H. anticonvulsivantele (Gabapentin) sunt contraindicate
I. relaxarea musculară locală indusă de toxina botulinică se poate păstra maxim 2
săptămâni
J. medicaţie orală care este utilizată pentru spasticitatea generală
217. Despre terapia fizică şi ocupaţională utilizată în paraliziile cerebrale infantile
este adevărat că:
A. terapia fizică vizează creşterea hipertoniei, a tensiunii musculare şi a mişcărilor sacadate
B. terapia fizică începută cât mai devreme este utiliă în primovarea, menţinerea şi
restabilirea stării de bine fizic, psihic şi social
C. antrenarea copilului pentru dezvoltarea abilităţilor motorii necesare autoservirii, vizând
dezvoltarea coordonării motorii fine la membrele superioare este un obiectiv al terapiei
ocupaţionale
D. terapia ocupaţioanală se concentrează pe dezvoltarea deprinderilor privind funcţia
motorie orală, probelemele percepţiei vizuale şi activităţile zilnice
E. terapia fizică este utilă şi în tratamentul scoliozei, cifozei, lordozei lombare, deformărilor
genunchilor, scurtarea tendonului lui Achile, deformări ale mâinii şi pumnului sau
şoldului
F. terapia fizică nu previne contracturile şi diformităţile
G. terapia fizică este utilă pentru scăderea tonului muscular la copiii hipotoni
H. terapia fizică este utilă pentru creşterea spasticităţii sau a spasmelor intermitente
I. include administrarea de Cerebrolizină
J. ameliorarea mobilităţii este un beneficiu al terapiei fizice
218. Despre evaluarea mersului copiilor cu paralizii cerebrale este adevărat că:
A. tulburările frecvente de mers întâlnite la copiii cu paralizii cerebrale sunt cauzate de
slăbiciune, de alinierea osoasă anormală, de contractură msuculară şi de spasticitatea
musculară
B. examenul mersului nu face parte din evaluarea completă a copiilor cu paralizii cerebrale
C. evaluarea mersului se va face cu copilul încălţat
D. afectarea sistemului nervos central determină pierdereea controlului motor selectiv,
tonus muscular anormal, dezechilibru între agonistul muscular şi antagonist şi reacţii
slabe ale echilibrului
E. majoritatea copiilor cu paralizii cerebrale prezintă hipotonie
F. înregistrările video ale mersului nu sunt utile pentru o analiză minuţioasă
G. mersul hemiplegic şi mersul tetraplegic reprezintă anomalii de mers
H. mersul este unul dintre cele mai complexe funcţii umane
I. mersul nu este afectat la copiii cu paralizii cerebrale
J. evaluarea cinematicii şi a cineticii fac parte din componentele unei analize minuţioase a
mersului
219. Reprezintă semne de alarmă pentru paraliziile cerebrale la copilul între 0-3
luni următoarele:
A. zâmbetul atunci când persoane cunoscute se apropie de el
B. prezenţa reflexului de supt
C. în repaus copilul pare anormal de iritabil şi hiperexcitabil
D. asimetrie a mişcărilor
E. tremurături ale membrelor spontane sau la stimuli motori, senzitivi sau senzoriali
F. hiperextensie a capului
G. tresăriri ale membrelor spontane sau la stimuli motori, senzitivi sau senzoriali
H. ridicarea capului atunci când se află în poziţie de decubit ventral
I. aducerea mâinilor spre faţă şi urmărirea acestora
J. prezenţa simetrică a reflexului Moro
220. Despre fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. diareea este prima manifestare
B. este o boală a populaţiei de origine caucaziană cu transmitere autosomal-recesivă
C. se mai numeṣte mucoviscidoză
D. se caracterizează prin triada insuficienţă pancreatică exocrină + boală pulmonară cronică
+ concentraţii crescute de clor şi sodiu în transpiraţie
E. are evoluţie cronică, potenţial letală
F. bronṣiectaziile sunt necaracteristice pentru această afecțiune
G. kinetoterapia nu face parte din tratament
H. netratată, evoluția este spre exitus
I. nu necesită tratament toată viața
J. chiar ṣi fără tratament, speranța de viață este peste 60 ani
221. Care sunt principalele simptome clinic întȃlnite în mucoviscidoză la copil?
A. infecţiile pulmonare recurente
B. ileus meconial, prolaps rectal, sindrom de obstrucţie intestinală joasă
C. infecții urinare
D. tusea cronică productivă (peste 3 episoade/an, mai mult de 4 săptămâni)
E. chiṣti ovarieni
F. gust sărat al sudorii, întârziere somatică şi pubertară
G. artrită cu entezită
H. hipertensiune arterială, în special la debut
I. retard neuro-psiho-motor
J. simptome hepato-biliare (ileus colestatic, litiază biliară, hepatopatie cronică, ciroză
hepatică)
222. Soluţia salină hipertonă utilizată ca mucolitic în tratamentul fibrozei chistice
(mucoviscidoză) are următoarele efecte:
A. creṣte incidenţa infecţiilor căilor respiratorii
B. împiedică eliminarea mucusului vȃscos
C. scade incidenţa infecţiilor căilor respiratorii
D. reduce calitatea vieţii.
E. reduce mobilitatea sputei
F. reduce FEV1
G. creşte mobilitatea sputei
H. creşte hidratarea epiteliului căilor respiratorii
I. facilitează clearance-ul mucusului
J. îmbunătăţeşte caracteristicile reologice ale sputei
223. Care sunt rolurile kinetoterapeutului în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. stabilirea tipului tratamentului
B. introducerea tardivă a exercițiilor fizice
C. familiarizarea familiei bolnavului cu tehnicile de clearance
D. stabilirea numărului zilnic de şedinţe în timpul perioadelor de exacerbare comparativ cu
perioadele de stabilitate clinică
E. nu are nici un rol întrucȃt nu se recomandă kinetoterapia
F. efectuarea kinetoterapiei fără implicarea ṣi instruirea familiei
G. stabilirea unui program standard valabil pentru toți bolnavii cu această boală
H. stabilirea duratei tratamentului
I. neafectarea calității vieții
J. poziţionarea bolnavului
224. Care sunt rolurile exerciţiilor fizice în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. creṣterea vâscozităţii mucusului, uşurând expectoraţia
B. scăderea vâscozităţii mucusului, uşurând expectoraţia
C. reducerea capacităţii aerobe şi anaerobe
D. menţinerea capacităţii de efort şi anduranţei
E. îmbunătăţirea capacităţii aerobe şi anaerobe
F. conservarea funcţiei pulmonare
G. reducerea forţei musculare
H. creşterea clearance-ului mucusului din căile respiratorii
I. reducerea mobilităţii (coloană, gât, umeri, articulaţii costo-sternale sau costo-vertebrale)
J. diminuarea apetitului
225. Recomandările cu privire la programul de exerciții fizice în fibroză chistică
(mucoviscidoză) includ:
A. exerciţii fizice aerobice efectuate de 3 ori/săptămână.
B. durată minimă a programului de exerciţii fizice de 15 minute
C. exerciţii de anduranţă şi forţă musculară la bolnavii malnutriţi, chiar dacă nu s-a restabilit
statusul nutriţional
D. efectuarea exerciţiilor fizice după clearance-ului căilor respiratorii, chiar ṣi imediat după
masă
E. exerciţii de mobilitate şi pentru postură efectuate zilnic
F. exerciţii de anduranţă şi forţă musculară efectuate de 2-3 ori/săptămână.
G. exerciţiile din sesiunea de dimineaţă şi după-amiază nu trebuie să varieze de la o şedinţă
la alta
H. necombinarea exerciţiilor de anduranţă cu exerciţii de forţă şi cu exerciţii care
ameliorează echilibrul, flexibilitatea şi abilităţile motorii
I. exerciţii fizice moderate utilizate ca bază a terapiei de clearance pulmonar
J. durată maximă a programului de exerciţii fizice este de 15 minute
226. Poziţia corectă cȃnd se efectuează exerciții stând aşezat pe pentru fibroză
chistică (mucoviscidoză) este:
A. coloana lombară hiperlordozată
B. coapsele înclinate în jos
C. cu gleznele, genunchii şi şoldurile în unghi de 120º
D. cu gleznele ṣi genunchii în unghi de 60º
E. cu gleznele, genunchii şi şoldurile în unghi de 90º
F. cu tălpile depărtate cât distanţa dintre umeri
G. coapsele paralele cu solul (nu înclinate în jos)
H. cu tălpile sprijinite pe sol
I. cu tălpile depărtate mai mut decȃt distanţa dintre umeri
J. coloana în poziţie “neutră”
227. Pentru bolnavii cu fibroză chistică (mucoviscidoză) cu boală pulmonară
uşoară / moderată se recomandă:
A. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 80% în timpul exerciţiilor
B. exerciții fizice de tipul: aerobic, ciclism, mers pe jos, tenis, înot, escaladă
C. exerciții fizice la 70-85% din frecvenţa cardiacă maximă
D. exerciții fizice cu o frecvență de 1-2 ori/săptămână
E. exerciții fizice de tipul: ciclism ergometric, scufundări
F. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 90% în timpul exerciţiilor
G. exerciții fizice cu o durată de maximum 15 minute
H. exerciții fizice cu o frecvență de 3-5 ori/săptămână
I. exerciții fizice la 50-60% din frecvenţa cardiacă maximă
J. exerciții fizice cu o durată de 30-45 minute
228. Pentru bolnavii cu fibroză chistică (mucoviscidoză) cu boală pulmonară
severă se recomandă:
A. exerciții fizice cu o frecvență de 1-2 ori/săptămână
B. exerciții fizice cu o durată de 20-30 minute
C. exerciții fizice de tipul: ciclism ergometric, mers pe jos, gimnastică
D. exerciții fizice la 60-80% din frecvenţa cardiacă maximă
E. exerciții fizice la 40-50% din frecvenţa cardiacă maximă
F. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 90% în timpul exerciţiilor
G. exerciții fizice cu o durată de minimum 30 minute
H. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 80% în timpul exerciţiilor
I. exerciții fizice de tipul: hiking la mare înălţime, sărituri cu coarda, escaladă, bungee-
jumping
J. exerciții fizice cu o frecvență de 5 ori/săptămână
229. Cu privire la posturarea utilizată în fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt
valabile următoarele afirmații:
A. reduc ventilaţia pulmonară prin coborȃrea diafragmului în inspir şi ascensionarea sa în
expir
B. ajută la creṣterea presiunii la nivelul organelor abdominale
C. cresc ventilaţia pulmonară prin ascensionarea diafragmului în inspir şi coborârea sa în
expir
D. nu contribuie la dispariția hipertoniei musculaturii inspiratorii
E. nu previn instalarea unor afecţiuni pulmonare datorate scăderii ventilaţiei pulmonare
F. sunt doar profilactice, nu ṣi terapeutice
G. previn instalarea unor afecţiuni pulmonare datorate scăderii ventilaţiei pulmonare
H. reprezintă o tehnică de bază în kinetoterapie
I. pot fi: libere corective sau autocorective, liber-ajutate, fixate cu ajutorul unor aparate
J. ajută la relaxarea muşchilor abdominali ṣi scăderea presiunii la nivelul organelor
abdominale
230. Obiectivele tehnicilor de clearance al căilor respiratorii în fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt:
A. neinfluențarea stării de bine ṣi a calității vieții
B. creṣterea activităţii proteolitice din căile respiratorii
C. prevenirea / tratarea obstrucţiei căilor respiratorii prin mucus
D. reducerea transportului şi a eliminării mucusului
E. neinfluențarea expectoraţiei sputei
F. reducerea complicaţiilor neurologice
G. întreruperea cercului vicios retenţie de mucus - obstrucţie căi respiratorii - infecţie
pulmonară - distrucţie pulmonară
H. ameliorarea schimburilor gazoase
I. optimizarea expectoraţiei sputei
J. reducerea activităţii proteolitice din căile respiratorii
231. Tehnicile de clearance aplicate copiilor cu vârsta peste 3 ani şi adolescenţilor
diagnosticați cu fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt:
A. masaj
B. presiunea expiratorie negativă
C. tehnica expirului forţat
D. exerciţii de respiraţie cu presiune respiratorie variabilă
E. exerciții cu mingea
F. presiunea expiratorie pozitivă
G. percuţie
H. presiunea inspiratorie pozitivă
I. drenaj postural ṣi autogen
J. aplicații de căldură
232. Următoarele afirmații cu privire la drenajul postural din fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt adevărate:
A. poate fi drenaj postural standard ṣi modificat
B. poziţia bolnavului trebuie stabilită astfel încât partea care trebuie drenată să fie cât mai
jos situată
C. poziţia bolnavului trebuie stabilită astfel încât partea care trebuie drenată să fie cât mai
sus situată
D. este o tehnică care nu poate fi utilizată la sugari
E. implică plasarea bolnavului într-o poziţie care permite gravitaţiei să dreneze secreţiile
excesive din segmentele bronho-pulmonare
F. drenaj postural standard se utilizează inclusiv în cazurile cu reflux gastro-esofagian (RGE)
G. este o tehnică care trebuie utilizată la sugari încă din momentul stabilirii diagnosticului
H. utilizează gravitaţia pentru a facilita eliminarea mucusului
I. drenaj postural standard bolnavul este plasat înclinat la 15-30º cu capul în sus
J. în drenajul postural modificat bolnavul este plasat înclinat la 15-45º cu capul în jos
233. Următoarele afirmații cu privire la drenajul postural modificat sunt
adevărate:
A. fiecare poziţie de drenaj durează 13-15 minute
B. timpul total al tratamentului este de 25 minute
C. este urmat de efectuarea de vibraţii
D. timpul total al tratamentului este de 15 minute
E. vibraţiile peretelui toracic care urmează drenajului sunt iniţiate la începutul inspirului
F. constă în eliminarea poziţiei cu capul în jos
G. poziția bolnavului este înclinat la 15-45º cu capul în jos
H. se pot recomanda 1-2 poziţii de drenaj în funcţie de lobii sau segmentele care trebuie
drenate
I. utilizează diferite poziţii ale corpului pentru a ajuta drenajul mucusului din diferite zone
ale plămânului
J. fiecare poziţie de drenaj durează 3-5 minute
234. Ȋn fibroza chistică (mucoviscidoză), sunt valabile următoarele afirmații cu
privire la drenajul postural:
A. în perioada exacerbărilor trebuie să se reducă numărul şedinţelor zilnice de drenaj
postural
B. drenajul, la fel ca şi percuţia se efectuează direct pe piele
C. drenajul postural să se efectueze de 2 ori/zi, înainte de masă sau la 90-120 minute după
masă
D. înainte de drenaj şi percuţie trebuie să se administreze antibiotice pe cale inhalatorie
E. înaintea drenajului postural trebuie să se îndepărteze hainele strâmte, nasturii şi
fermoarele din jurul gâtului şi toracelui
F. ordinea poziţiilor de drenaj postural este fixă, percutȃndu-se numai partea de plămân
afectată
G. în perioada exacerbărilor trebuie să se crească numărul şedinţelor zilnice de drenaj
postural
H. drenajul postural se efectuează o data/zi (dimineaţa), după masă
I. înaintea drenajului postural trebuie să se administreze bronhodilatatoare pentru a
deschide căile respiratorii
J. după drenaj trebuie să se administreze antibiotice pe cale inhalatorie pentru a pătrunde
mai bine la locul infecţiei
235. Care dintre următoarele reprezintă reacţii adverse şi dezavantaje ale
drenajului postural în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. agravarea refluxului gastro-esofagian
B. creṣterea capacităţii vitale forţate (FVC)
C. scăderea presiunii intracraniene
D. creşterea presiunii intracraniene
E. scăderea tensiunii arteriale
F. instabilitate hemodinamică şi cardiacă
G. scăderea capacităţii vitale forţate (FVC)
H. modificarea ritmului cardiac
I. diaree, vărsături, dureri abdominale
J. creṣterea saturației oxigenului
236. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii ale drenajului postural în
fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. anemie, hipocalcemie
B. hemoptizie
C. pneumotorax, embolie pulmonară
D. diaree, vărsături, dureri abdominale
E. insuficienţă cardiacă
F. tetanie, rahitism, malnutriție
G. corpi străini intrabronşici
H. insuficiență respiratorie
I. edem pulmonar
J. hemotorax, embolie pulmonară
237. Care dintre următoarele afirmații cu privire la percuţiile peretelui toracic în
fibroza chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate?
A. pentru sugari şi copii mici percuțiile se pot efectua la fel ca ṣi la adult, cu întreaga mână
B. bolnavul nu trebuie încurajat să tuşească după fiecare poziţie de percuție
C. durata totală a şedinţei de percuții este de 15 minute şi trebuie efectuată minimum 1
dată/zi
D. percuţiile peretelui toracic ajută la mobilizarea secreţiilor
E. durata totală a şedinţei este de 25 minute şi trebuie efectuată maximum 1 dată/zi
F. se execută cu palma “în cupă” sau cu un percutor manual, întotdeauna după masă
G. percuţiile peretelui toracic nu ajută la mobilizarea secreţiilor
H. după fiecare poziţie, bolnavul trebuie încurajat să tuşească pentru eliminarea mucusului
I. în timpul efectuării percuţiilor, bolnavul nu trebuie să aibă în gură nici un obiect/aliment
J. pentru sugari şi copii mici percuțiile se pot efectua cu ajutorul vârfului degetelor de la o
singură mână
238. Care dintre următoarele reprezintă reacţii adverse şi dezavantaje ale
percuţiei în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. vărsăturile, durerea abdominală
B. creṣterea nivelului oxigenului arterial
C. creṣterea nivelului clorului în transpirație
D. tusea cu expectorație
E. fracturi costale, în special la copilul mic
F. scăderea FEV1 la bolnavii care expectorează puţin
G. scăderea nivelului oxigenului arterial
H. creṣterea FEV1 la bolnavii care expectorează puţin
I. bronhospasm
J. hipoxemie severă
239. Următoarele afirmații cu privire la vibrații în fibroza chistică
(mucoviscidoză) sunt false:
A. vibraţiile se fac cu mâna “cupă”, nu cu mâna aplatizată
B. kinetoterapeutul aplică o presiune uşoară pe aria care trebuie vibrată
C. vibraţiile se fac cu mâna aplatizată, nu cu mâna “cupă”
D. în timpul efectuării vibraţiilor, bolnavul poate să aibă în gură obiecte, alimente, jucării.
E. pentru fiecare poziţie de drenaj se vor efectua câte 20-30 minute de vibrații
F. scopul vibrațiilor este reprezentat de mobilizarea secreţiilor
G. scopul vibrațiilor este reprezentat de împiedicarea mobilizării secreţiilor
H. expirarea aerului trebuie să fie cât mai rapidă
I. vibraţiile constau în scuturări ale peretelui toracic în timpul expirului
J. expirarea aerului trebuie să fie cât mai lentă şi cât mai completă.
240. Evaluarea eficienţei tehnicilor de clearance pulmonar în fibroza chistică
(mucoviscidoză) se face în funcţie de următorii parametri:
A. calitatea vieţii
B. reducerea valorii clorului în transpirație
C. funcţia cardiacă măsurată prin spirometrie
D. creṣterea duratei ṣi numărului spitalizărilor
E. numărul spitalizărilor
F. lipsa ameliorării simptomelor musculo-scheletice
G. funcţia respiratorie măsurată prin spirometrie
H. ameliorarea nivelului de fitness al bolnavului
I. volumul sputei
J. reducerea forţei musculare şi anduranţei
241. Care dintre următoarele afirmații despre expirul forţat (Huffing-ul)
recomandat bolnavilor cu fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate?
A. este mai puţin obositor
B. are rolul de a modifica distribuţia aerului în plămâni
C. este o tehnică care constă în 1-2 expiruri forţate urmate de respiraţie liniştită
D. este o tehnică care favorizează trecerea aerului prin obstrucţie şi canalele colaterale
E. nu este atât de puternic ca tusea
F. creşte temporar capacitatea funcţională reziduală
G. seamănă cu suflatul pe o oglindă sau pe o fereastră pentru a o aburi
H. evaluarea eficienţei se face în funcţie de volumul sputei ṣi funcţia respiratorie măsurată
prin spirometrie
I. este o tehnică care constă în scuturări ale peretelui toracic în timpul expirului
J. are ca scop prevenirea bronhospasmului şi a desaturării
242. Care sunt rolurile presiunii expiratorii pozitive (PEP) la bolnavii cu fibroză
chistică (mucoviscidoză)?
A. scăderea capacităţii funcţionale reziduale
B. clearance-ul mucusului
C. scăderea volumului pulmonar
D. creşterea temporară a capacităţii funcţionale reziduale
E. creṣterea numărului exacerbărilor pulmonare
F. împiedicarea clearance-ului mucusului
G. creşterea volumului pulmonar
H. modificarea distribuţiei aerului în plămâni
I. deschiderea căilor respiratorii
J. împiedicarea trecerii aerului prin obstrucţie şi canalele colaterale.
243. Următoarele afirmații despre presiunea expiratorie pozitivă (PEP) oscilantă
sunt adevărate:
A. dispozitivele pentru oscilaţii generează doar oscilaţii extratoracice
B. dispozitivele pentru oscilaţii generează peretelui toracic oscilaţii intra- şi extratoracice
C. este o tehnica care se recomandă copiilor cu vârsta peste 8 ani
D. frecvenţa oscilaţiilor este determinată de unghiul în care este ţinut dispozitivul
E. se poate realiza cu diferite dispozitive tip Flutter, Acapella, RC Cornet, Aerobika
F. în vederea obţinerii unor efecte maxime, poziţia unghiului trebuie menţinută o perioadă
scurtă de timp
G. este o tehnica care poate fi recomandată copiilor indiferent de vȃrstă
H. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de înaltă frecvenţă
I. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de joasă frecvenţă
J. nu necesită dispozitive speciale
244. Următoarele afirmații despre sticla PEP utilizată în fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt adevărate:
A. în cazul utilizării la bolnavii cu bronşiectazii este necesară utilizarea unei măşti faciale
B. este formată dintr-un tub de cauciuc şi o sticlă de 1-2 litri care se umple cu apă
aproximativ 10 cm deasupra fundului sticlei
C. copilul expiră pe nas şi inspiră în coloana de apă ceea ce determină apariţia de bule în
sticlă
D. pentru prevenirea infecţiilor, apa din sticlă trebuie schimbată săptămȃnal
E. este recomandată copiilor cu vârsta peste 4 ani
F. copilul inspiră pe nas şi expiră în coloana de apă ceea ce determină apariţia de bule în
sticlă
G. sticla trebuie să fie neapărat de culoare neagră
H. este recomandată copiilor cu vârsta sub 4 ani
I. pentru prevenirea infecţiilor, apa din sticlă trebuie schimbată după fiecare utilizare.
J. ca reacţii adverse în timpul utilizării poate determina hipoventilaţie, hipercarbie ṣi
creşterea presiunii intracraniene
245. Contraindicațiile compresiunii toracice de înaltă frecvenţă realizate u
ajutorul unei veste gonflabile sunt:
A. dureri abdominale
B. insuficiență renală
C. dureri toracice
D. traumatisme cervicale, fracturi costale
E. bronhospasm
F. hemoptizie, embolie pulmonară
G. osteopenie / osteoporoză
H. anemie, rahitism carențial
I. nu are contraindicații
J. malnutriție, hipotrofie ponderală
246. Următoarele afirmații despre drenajul autogen recomandat în
mucoviscidoză (fibroză chistică) sunt adevărate:
A. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de înaltă frecvenţă
B. în timpul şedinţelor de drenaj autogen, trebuie evaluată respiraţia
C. apariţia sau intensificarea tusei anterioare în timpul drenajului impune reevaluarea
respiraţiei
D. drenajul autogen utilizează dispozitive de tip Aerobika
E. se bazează pe principii fizice, dinamica fluidelor, anatomia plămânilor, fiziologia şi
mecanismul respiraţiei
F. frecvenţa şi numărul şedinţelor de drenaj autogen nu depind de cantitatea şi
vâscozitatea secreţiilor
G. frecvenţa şi numărul şedinţelor de drenaj autogen depind de cantitatea şi vâscozitatea
secreţiilor
H. denajul autogen utilizează un dispozitiv de buzunar format dintr-o piesă bucală, un con
de plastic, o bilă de oţel
I. este o tehnică care minimizează fluxul de aer pentru a promova ventilarea şi eliminarea
secreţiilor
J. este o tehnică de clearance care utilizează diferite nivele ale respiraţiei pentru eliminarea
mucusului
247. Despre Ciclul Activ al Tehnicilor Respiratorii (CATR) utilizat în
mucovisvidoză (fibroză chistică) sunt adevărate următoarele afirmații:
A. durata recomandată a acestei tehnici este între 10-30 minute/şedinţă
B. poate fi introdus de la 8-9 ani sub formă de joc
C. are ca scop mobilizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice în exces
D. poate fi introdus de la 3 ani sub formă de joc
E. pentru ca tehnica să nu devină obositoare, se recomandă efectuarea din poziţie şezând
F. volumul sputei este mai mic după aplicarea CATR comparativ cu flutterul sau oscilaţiile
cu înaltă frecvenţă
G. manevrele de expir forţat sunt considerate a fi mai puțin eficiente
H. efectuarea tehnicii se realizează din ortostatism
I. durata recomandată a acestei tehnici este de minimum 30 minute/şedinţă, până când
huff-ul devine productiv
J. componentele CATR sunt: controlul respiraţiei, exerciţiile de expansiune toracică,
tehnicile de expir forţat
248. Contraindicaţiile pentru folosirea Acapella în mucoviscidoză sunt:
A. Nu are contraindicații
B. Diaree acută
C. Pneumotorax netratat
D. Ruptură de membrană timpanică
E. Anemie feriprivă
F. Presiune intracraniană sub 20 mmHg
G. Gust sărat al sudorii
H. Presiune intracraniană peste 20 mmHg
I. Instabilitate hemodinamică
J. Sinuzită acută
249. Reacţiile adverse care pot apare în timpul utilizării dispozitivului Acapella la
bolnavii cu mucoviscidoză sunt:
A. Claustrofobie
B. Anemie
C. Scăderea presiunii intracraniene
D. Gastroenterită
E. Barotraumă pulmonară
F. Ȋnghiţirea aerului cu senzaţie de vărsătură şi aspirare
G. Rahitism carențial
H. Creşterea presiunii intracraniene
I. Paralizie de nerv facial
J. Afectare cardio-vasculară
250. Care dintre următoarele afirmații despre flutter-terapie în mucoviscidoză
sunt adevărate:
A. O şedinţă trebuie să conţină 10-15 cicluri
B. La finalul ṣedinței, bolnavul expectorează mucusul
C. O şedinţă trebuie să conţină 1-5 cicluri
D. Se efectuează din decubit dorsal
E. Bolnavul, aflat în poziţie şezândă, inspiră adânc pe nas, apoi introduce flutter-ul în
cavitatea bucală
F. Este similară unui tratament prin drenaj postural asociat cu percuţie sau tehnicii PEP
G. Utilizează un dispozitiv format dintr-o piesă bucală, un con de hȃrtie, un triunghi de
plastic
H. Se recomandă la sugari
I. Nu este recomandată în mucoviscidoză
J. Utilizează un dispozitiv de buzunar format dintr-o piesă bucală, un con de plastic, o bilă
de oţel
251. Despre bronṣiectazii, se ṣtie că:
A. e. fiziopatologia lor este incomplet cunoscută
B. d. au incidență mai mare în ţări în curs de dezvoltare sau cu condiţii socio-economice
precare
C. a. sunt dilataţii ale căilor respiratorii care determină tuse cronică productivă, exacerbări
infecţioase şi boală pulmonară obstructivă
D. h. nu cauzează afectarea stării generale, reducerea anduranţei şi a capacităţii de efort,
declinul funcţiei pulmonare
E. i. nu influențează prognosticul ṣi rata mortalității
F. c. sunt considerate stadiul final al diferitelor afecţiuni
G. b. sunt caracterizate prin distrucţie focală precoce a ţesutului elastic şi distrucţia stratului
mucos şi eventual a cartilagiului
H. g. apar doar în stadiul initial al unor afecțiuni respiratorii ṣi digestive
I. f. sunt dilataţii ale căilor respiratorii care determină tuse seacă, lătrătoare
J. j. nu determină declinul funcţiei pulmonare ṣi scăderea calităţii vieţii
252. Ȋn care dintre următoarele afecțiuni putem întȃlni bronṣiectazii?
A. pneumopatii acute
B. hipergammaglobulinemia
C. bronşiolită obliterantă, pneumonii recurente, astm bronşic
D. diskinezia biliară
E. obstrucţia intraluminală a căilor respiratoria prin corpi străini
F. aspirarea de lapte în căile respiratorii
G. imunodeficienţe dobândite, boli autoimune
H. laringită, sinuzită, rinofaringită
I. fibroza chistică (mucoviscidoză)
J. aspergiloza bronho-pulmonară
253. Care dintre următoarele fenomene respiratorii pot fi întȃlnite în
bronṣiectazii?
A. modificări ale cutiei toracice
B. expectoraţie cu aspect mucopurulent, matinală sau după fiziokinetoterapie
C. rinoree, tiraj generalizat
D. tuse constantă, mai intensă matinal, intens productivă
E. tuse de obicei seacă, mai intensă seara
F. durere toracică în cazul extinderii inflamaţiei la pleură
G. wheezing, dispnee
H. polipnee
I. stridor laringian
J. expectoraţie cu aspect sero-mucos, predominant nocturnă
254. Care sunt obiectivele tratamentului pentru bronṣiectazii?
A. ameliorarea clearance-ului şi reologiei mucusului
B. împiedicarea eliminării mucusului
C. creṣterea gradului de bronhoconstricție
D. reducerea meteorismului abdominal ṣi reglarea tranzitului intestinal
E. reducerea inflamaţiei căilor respiratorii
F. controlul simptomelor ṣi prevenirea infecţiilor
G. creṣterea nivelului inflamației în căile respiratorii
H. reducerea apetitului, scăderea febrei
I. prevenirea progresiei bolii ṣi ameliorarea calităţii vieţii
J. ameliorarea forţei musculare şi anduranţei
255. Aparatele de aerosoli cu compresor au următoarele caracteristici:
A. nu pot nebuliza substanţe vâscoase sau cele care se cristalizeaza sau usucă
B. sunt silenţioase
C. au sursă de energie proprie
D. sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât alte tipuri de aparate de
aerosoli
E. nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
F. au multe componente care trebuie curăţate după metode diferite
G. sunt ieftine
H. sunt uşor de utilizat
I. au nevoie de tuburi pentru nebulizare
J. au sursă de energie proprie
256. Aparatele de aerosoli cu mesh au următoarele avantaje:
A. sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât alte tipuri de aparate de
aerosoli
B. nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
C. au sursă de energie proprie
D. sunt uşor de folosit
E. nu necesită un dozaj atent al medicamentelor
F. sunt ieftine
G. sunt rapide, silentioase, portabile
H. optimizează dimensinea particulelor în funcţie de medicamentul nebulizat
I. sunt uṣor de curățat
J. necesită tuburi pentru nebulizare
257. Obiectivele kinetoterapiei în bronṣiectazii sunt:
A. reducerea clearance-ului căilor respiratorii
B. fixarea secrețiilor în peretele bronṣiilor
C. ameliorarea clearance-ului căilor respiratorii
D. reducerea simptomatologiei digestive
E. vindecarea stridorului laringian
F. ameliorarea capacităţii de exerciţiu ṣi creşterea calităţii vieţii
G. facilitarea expectoraţiei şi creşterea volumului sputei
H. controlul tusei
I. reducerea volumului sputei
J. mobilizarea secreţiilor
258. Următoarele afirmații cu privire la kinetoterapie în bronṣiectazii sunt
adevărate:
A. tratamentul kinetoterapic depinde de gradul şi sediul dilataţiei bronşice
B. kinetoterapia va trebui începută după minimum 2 luni de la precizarea diagnosticului de
bronşiectazie.
C. kinetoterapia nu este recomandată în formele severe
D. kintetoterapia trebuie începută imediat ce s-a precizat diagnosticul de bronşiectazie
E. tratamentul kinetoterapic în bronşiectazie este acelaṣi, indiferent de gradul şi sediul
dilataţiei bronşice
F. durata şi frecvenţa tehnicilor nu depind de severitatea bolii şi cantitatea de secreţii
G. este recomandată kinetoterapia regulată
H. tehnicile de kinetoterapie pot fi utilizate izolat sau în combinaţie
I. eficienţa şi acceptarea tehnicilor de clearance trebuie revizuite periodic la 3 luni
J. kinetoterapia are efecte asupra microbiologiei sputei şi frecvenţei exacerbărilor.
259. Care sunt parametrii care trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului
kinetoterapic în bronṣiectazii?
A. electroencefalograma
B. calitatea vieții
C. nu trebuie monitorizat nici un parametru
D. complianţa la tehnicile de clearance
E. hemoglobina, fierul seric, calcemia ṣi magneziemia
F. simptomele (în special tusea şi sputa)
G. electrocardiograma
H. pulsoximetria ṣi spirometria
I. capacitatea de exerciţiu
J. frecvenţa exacerbărilor
260. Reabilitarea pulmonară din protocolul terapeutic al bronṣiectaziilor include:
A. ridicarea de greutăţi
B. utilizarea stepper-ului
C. exerciţii fizice
D. jocuri de echipă
E. mersul pe bandă ṣi cu bicicleta ergometrică
F. scufundări
G. înot
H. drumeții montane la înaltă altitudine
I. ergometria braţelor
J. educaţia pacientului
261. Următoarele afirmații despre aparatele de aerosoli cu compresor sunt
adevărate:
A. Sunt uşor de utilizat
B. Sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât celalalte tipuri de
aparate de aerosoli
C. Tratamentul este silenţios
D. Nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
E. Sunt mult mai scumpe
F. Sunt mai greu de curăţat
G. Sunt ieftine
H. Nu poate nebuliza substanţe vâscoase sau uleioase
I. Au multe componente care trebuie curăţate după metode diferite
J. Are nevoie de tuburi pentru nebulizare
262. Caracteristicile bronşiectaziilor sunt:
A. Subţierea şi distrugerea integrităţii structurale a căilor respiratorii
B. Favorizează eliminarea secreţiilor din căile respiratorii
C. Determină tuse cronică productivă
D. Creṣterea clearance-ului mucusului
E. Scăderea clearance-ului mucusului
F. Apar in rinofaringita acută
G. Sunt îngustări ale căilor respiratorii
H. Sunt considerate stadiul final al artritei juvenile
I. Dilatarea regională / difuză a pereţilor căilor respiratorii
J. Staza secreţiilor în căile respiratorii
263. Care dintre următoarele afirmații despre paralizia de nerv facial sunt
adevărate?
A. Produce pareza sau paralizia homolaterală a musculaturii feţei
B. Interesează traiectul nervului facial sub nucleul bulbo-protuberanţial
C. 40-75% dintre cazuri sunt bilaterale
D. Nu este întȃlnită la copil
E. La copilul de 2-4 ani este mai rară
F. Este o afecţiune psihiatrică
G. Este o afecţiune neurologică acută
H. Este mai frecventă la copii între 2-4 ani
I. Interesează traiectul nervului trigemen
J. Jumătate dintre cazuri sunt idiopatice
264. Nervul facial inervează:
A. Papilele gustative din cele 2/3 anterioare a limbii
B. Musculatura mimicii
C. Muṣchii gambieri
D. Glandele salivare
E. Glandele sudoripare
F. Glanda tiroidă
G. Glandele lacrimale
H. Muṣchiul psoas
I. Papilele gustative din 1/3 posterioară a limbii
J. Muşchiul scăriţei
265. Următoarele afrimații despre paralizia de nerv facial sunt adevărate:
A. Paralizia este totală cȃnd se secţionează una sau două dintre ramurile terminale
B. Poate avea ṣi cauze genetice
C. Cauzele pot fi ṣi iatrogene
D. Este o afecţiune psihiatrică cronică
E. Paralizia facială periferică poate fi totală
F. Paralizia idiopatică este cea mai rară
G. Paralizia facială periferică poate fi doar totală
H. Paralizia facială periferică poate fi parţială
I. Cea mai frecventă este idiopatică
J. Traumatismele la naştere determina paralizii congenitale
266. Paralizia facială periferică se caracterizeaza prin:
A. Comisura labială asimetrică
B. Ṣtergerea şanţurilor şi a pliurilor feţei şi frunţii de partea bolnavă
C. Asimetrie facială
D. Reflex de clipire prezent de partea bolnavă
E. Ṣtergerea şanţurilor şi a pliurilor feţei şi frunţii de partea sănătoasă
F. Simetrie facială
G. Dureri în conductul auditive intern
H. Pleoapa inferioară căzută şi uşor răsfrântă în afară
I. Reflex optico-palpebral abolit de partea sănătoasă
J. Imposibilitatea asigurării drenării secreţiei lacrimale
267. Ȋn paralizia de nerv facial, tratamentul:
A. Homeopatic este mijlocul terapeutic de bază
B. Kinetoterapic nu este agreat pentru recuperarea funcţională
C. Include ṣi kinetoterapie
D. Se efectuează numai de către pediatru
E. Se efectuează în echipă multidisciplinară
F. Vizează reducerea sechelelor
G. Ȋn faza acută vizează prevenirea complicaţiilor corneei
H. Include administrarea de alfa-dornază ṣi enzime
I. Corticoterapia reduce durata paraliziei
J. Nu include kinetoterapie
268. Ȋn paralizia de nerv facial, kinetoterapia:
A. Este controversată
B. Nu este recomandată
C. Este indispensabilă recuperării fizice şi psihice a bolnavului
D. Este mijlocul terapeutic indispensabil, indiferent de etiologia paraliziei
E. Nu facilitează refacerea mai rapidă
F. Nu reduce riscul de complicaţii
G. Are rol în facilitarea refacerii mai rapide
H. Are rol în scăderea riscului de complicaţii
I. Se face numai în primele 3 zile
J. Este procedura cea mai agreată pentru recuperarea funcţională
269. Care dintre următoarele afirmații despre muṣchii feței sunt adevărate:
A. Muşchiul transvers al nasului ridică şi dilată narina
B. Muşchiul mare zigomatic este muşchiul suferinței
C. Muşchiul frontal este muşchiul mirării
D. Muşchiul sprâncenos este muşchiul surȃsului
E. Muşchiul triunghiular al buzelor trage buza superioară oblic în sus şi în afară
F. Muşchiul mare zigomatic este muşchiul surâsului
G. Muşchiul dilatator al narinei măreşte diametrul orizontal al narinei
H. Muşchiul pătrat al mentonului coboară oblic în sus şi înafară partea latero-internă a
mentonului
I. Muşchiul sprâncenos este muşchiul atenţiei şi al dezaprobării
J. Muşchiul risorius întinde comisura labială în sens vertical
270. Principiile aplicării exerciţiilor de mimică sunt:
A. Recuperarea va fi analitică şi progresivă
B. Muşchii paralizaţi nu vor fi întinşi la maximum
C. Exerciţiile nu sunt importante şi după intervenţii chirurgicale
D. Recuperarea va fi globală
E. Muşchii paralizaţi vor fi întinşi la maximum
F. Când se lucrează cu muşchii din partea superioară a feţei, se vor activa cei din partea
inferioară
G. Se anulează întâi acţiunea muşchilor de partea indemnă
H. Exerciţiile se execută lent
I. Exerciţiile se execute rapid
J. Muşchii paralizaţi vor fi plasaţi în poziţie neutră pe cât posibil
271. Punctele motorii de la nivelul feţei sunt:
A. Punctul retroauricular
B. Punctul nazal superior
C. Punctul preauricular
D. Punctul situat deasupra planşeului bucal
E. Punctul din partea externă a ochiului
F. Punctul de deasupra buzei superioare
G. Punctul de pe aripa nasului
H. Punctul din partea internă a ochiului
I. Punctul nazal inferior
J. Punctul occipital
272. Ȋn paralizia de nerv facial, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Tratamentul cu infraroşii: se aplică 15-20 minute cu protecţia ochilor
B. Ultravioletele se aplică în zona dintre mastoidă şi mandibulă
C. Tratamentul cu infraroşii se aplică 25-30 minute fără protecţia ochilor
D. Electrostimularea este controversată
E. Ultrasunetele sunt indicate la nivelul urechii şi altor organe interne sensibile la
ultrasunete
F. Ultrasunetele sunt indicate la nivel cerebral
G. Electrostimularea se realizează cu curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă
H. Electrostimularea este indicată în cazul apariţiei spasmului facial
I. Ultravioletele nu se aplică în zona dintre mastoidă şi mandibulă
J. Ultrasunetele sunt interzise întrucât pătrund prin osul cranian
273. Următoarelea afirmații despre masajul extrabucal în paralizia de nerv facial
sunt adevărate:
A. Masajul extrabuccal nu este recomandat
B. Masajul extrabucal trebuie să pornească dintr-un punct situate preauricular
C. Trebuie să pornească din punctul situat la 1,5 cm deasupra rădăcinii sprâncenelor
D. Manevrele folosite constau din fricţiuni circulare efectuate în sens invers acelor de
ceasornic
E. Trebuie să fie blând
F. Masajul muşchilor hipertonici nu se asociază manevrelor de întindere
G. La nivelul tâmplelor şi în regiunea temporo-mandibulară se recomandă manevra de
masaj „în 8"
H. Trebuie să fie energic
I. La nivelul feţei se preferă effleurage-ul
J. Manevrele folosite constau din fricţiuni circulare efectuate în sensul acelor de ceasornic
274. Ȋn paralizia de nerv facial, automasajul:
A. Constă în masajul feței interne a obrazului de către pacient
B. Constituie elementul de bază al recuperării funcţionale
C. Are tehnica de lucru diferită de aceea a masajului endobucal efectuat de kinetoterapeut
D. Se va efectua doar o dată în cursul unei zile
E. Constă în masajul feței externe a obrazului de către kinetoterapeut
F. Se efectuează de către bolnav
G. Nu se efectuează de către bolnav
H. Se va efectua de mai multe ori în cursul unei zile
I. Are aceeaṣi tehnică de lucru ca ṣi cea a masajului endobucal efectuat de kinetoterapeut
J. Nu este recomandat
275. Sechelele paraliziei de nerv facial sunt:
A. Boli dermatologice
B. Sincinezii şi asimetrii
C. Lacrimi de vulpe
D. Slăbiciune musculară
E. Spasme faciale
F. Atrofii
G. Hipotonia muṣchilor gȃtului
H. Contractură
I. Traumatisme ale feței
J. Hipotensiune
276. Indicatorii de prognostic nefavorabil în paralizia de nerv facial sunt:
A. Durerea uṣoară
B. Reducerea potenţialului de acţiune musculară peste 50%
C. Paralizia completă
D. Absenţa refacerii în 3 săptămâni
E. Durerea severă
F. Paralizia parțială
G. Nu există indicatori de prognostic nefavorabil
H. Sindromul Budd Chiari
I. Sindromul Ramsay Hunt
J. Absenţa refacerii într-o săptămână
277. Ȋn paralizia de nerv facial se pot recomanda următoarele tipuri de exerciţii
fizice:
A. Exerciţii de inspiraţie pe nas
B. Articularea vocalelor: a, e, i, o, u
C. Ȋncreţirea buzelor ca pentru fluierat
D. Deschiderea largă a ochilor, cu mişcarea sprâncenelor
E. Ȋnchiderea ochiului rapid, cu coborârea sprâncenei
F. Zâmbet fără arătarea dinţilor
G. Încreţirea părului
H. Articularea consoanelor: b,c,m,p
I. Exerciţii de inspiraţie pe gură
J. Zâmbet cu arătarea dinţilor
278. Următoarele afirmații despre paralizia de nerv facial sunt false:
A. Redobândirea simetriei după o paralizie facial poate dura între câteva săptămâni și 6 – 8
luni
B. Sincineziile şi asimetriile sunt sechele ale paraliziei de nerv facial
C. Se clasifică în paralizie totală ṣi parțială
D. Kinetoterapeutul are rol în menţinerea unei bune troficităţi musculare
E. Nu necesită tratament
F. Este o afecţiune neurologică cronică, nevindecabilă
G. Pentru vindecare ma rapidă, este indicată mestecarea de gumă de mestecat
H. Redobândirea simetriei după o paralizie facială se realizează in maximum o săprămȃnă
I. Absenţa refacerii în 3 săptămâniEste un indicatori de prognostic nefavorabil
J. Forma idiopatică (paralizia Bell) este cea mai rară
279. Forme inflamatorii de neuropatii sunt:
A. Miopatia distală
B. Amiloidoză
C. Polineuropatia demielinizantă cronică inflamatorie
D. Distrofia musculară Emery-Dreifuss
E. Distrofia musculară Becker
F. Neuropatia asociată discraziilor sanguine
G. Neuropatia senzitivă autonomă
H. Neuropatia motorie multifocală
I. Sindrom Guillain-Barre
J. Neuropatia senzitivo-motorie
280. Distrofinopatii (deficiență a distrofinei) sunt:
A. Distrofia musculară Duchenne
B. Distrofia fascioscapulohumerală (DFSH)
C. Neuropatia senzitivo-motorie
D. Distrofia musculară congenitală
E. Polineuropatia demielinizantă cronică inflamatorie
F. Distrofia musculară Emery-Dreifuss
G. Sindrom Guillain-Barre
H. Distrofia musculară Becker
I. Vasculitele
J. Amiloidoza
281. Tabloul clinic în distrofia musculară Duchenne se manifestă prin:
A. Oboseala mușchilor gâtului
B. Întârziere în dezvoltarea motorie
C. Pseudohipertrofia gambelor
D. Semnul Gowers
E. Diplopie sau ptoză palpebrală
F. Aritmie cardiacă
G. Cataractă
H. Atrofia gonadelor
I. Mers pe vârfuri
J. Slăbiciune musculară
282. Distrofia musculara miotonică ( DMM) se manifestă prin:
A. Semnul Gowers
B. Mers pe vârfuri
C. Atrofia gonadelor
D. Alopecie frontală
E. Oboseala mușchilor gâtului
F. Pseudohipertrofia gambelor
G. Cataractă
H. Aritmie cardiacă
I. Atrofia mușchilor temporali
J. Diplopie sau ptoză palpebrală
283. Simptomele din miastenia gravis constau în:
A. Oboseala musculară, agravată pe parcursul zilei
B. Atrofia gonadelor
C. Durerea este caracteristică
D. Oboseala poate afecta toate grupele musculare
E. Semnul Gowers
F. Alopecia frontală
G. Oboseala mușchilor gâtului
H. Oboseală fără afectarea mușchilor respiratori
I. Diplopie sau ptoză palpebrală
J. Oboseala mușchilor utilizați în vorbire
284. Diagnosticul în Distrofia musculară Duchenne se susține pe:
A. Creatinkinază crescută
B. Electromiogramă- normală
C. Test genetic
D. Detectarea anticorpilor anti-receptori de acetilcolină
E. Istoric familial
F. Test la Tensilon
G. Deficiență a lamininei
H. Biopsie musculară (absența distrofinei)
I. Electromiogramă (aspect miopatic nespecific)
J. Creatinkinază normală
285. Este adevărat că în distrofia musculară Becker (DMB):
A. Nu au dificultăți la mers
B. Bolnavii nu pierd masă musculară
C. Bolnavii au dificultăți la mers, sărit și urcat
D. Nu asociază aceeași slăbiciune musculară ca și în distrofia musculară Duchenne
E. Cardiomiopatia progresează rapid
F. Bolnavii pierd masă musculară
G. Se asociază aceeași slăbiciune musculară ca și în distrofia musculară Duchenne
H. Nu afectează membrele inferioare
I. Nu asociază cardiomiopatie
J. Sunt afectate membrele inferioare și pelvisul
286. Este adevărat că distrofiile musculare la nivelul centurilor musculare ale
membrelor (DLGM):
A. În general, nu au rezultate normale la testarea distrofinei
B. Pentru diagnostic necesită biopsie musculară
C. Au vârsta de debut sub 3 ani
D. În general, au rezultate normale la testarea distrofinei
E. Au vârsta de debut între 3 și 12 ani
F. Sunt un grup heterogen de miopatii cu multe caracteristice clinice comune
G. Asociază atrofia gonadelor
H. Nu necesită biopsie musculară pentru diagnostic
I. Sunt legate de anomalii ale glicoproteinelor asociate distrofinei
J. Asociază alopecie frontală
287. Sindroamele miastenice congenitale (SMC) se caracterizează prin:
A. Anticorpi AChR negativi (receptori de acetilcolină)
B. Plafon al cavității orale foarte arcuit
C. Absența istoricului familial xx
D. Alopecie frontală xxx
E. Atrofia gonadelor xxxx
F. Creatinkinază scăzută
G. Slăbiciunea mușchilor faciali, a gurii și gâtului
H. Istoric familial
I. Testul de stimulare repetitivă în scădere
J. Anticorpi AChR pozitivi (receptori de acetilcolină) xxx
288. Următoarele date sunt adevărate în Boala Charcot-Marie-Tooth (CMT):
A. CMT2 este în general mai severă decât CMT1
B. Pacienții prezintă o forță mai mică cu 20-40% decât normal
C. Este o boală rapid progresivă
D. Pacienții prezintă o forță normală
E. CMT2 este în general mai puțin severă decât CMT1
F. Este o boală lent progresivă
G. Tipul 2 este axonală și demielinizantă
H. Tipul 1 este demielinizantă
I. Tipul 1 este demielinizantă și axonală
J. Tipul 2 este axonală
289. Afirmațiile adevărate în Atrofia musculară spinală (AMS) sunt:
A. AMS I –este forma neonatală cea mai ușoară (Werdnig –Hoffmann)
B. AMS II boala Werdnig –Hoffmann cronică este cea severă
C. AMS III – boala Kugelberg-Welander are un debut mult mai tardiv
D. Clasificarea AMS se face în funcție de severitate, vârstă de debut și funcționalitate
E. AMS III – boala Kugelberg-Welander are un debut precoce
F. AMS II boala Werdnig –Hoffmann cronică este mai puțin severă
G. Toate formele de AMS implică distrugerea selectivă a celulelor cornului posterior
H. Toate formele de AMS implică distrugerea selectivă a celulelor cornului anterior
I. AMS I –este forma neonatală cea mai severă (Werdnig –Hoffmann)
J. Clasificarea AMS se face în funcție de deficitul senzorial
290. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. Transmiterea SLA se face autosomal- recesiv
B. SLA este cea mai ușoară formă
C. SLA nu apare în context familial și nu este moștenită
D. Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este cea mai gravă
E. SLA are o progresie lentă
F. SLA apare în context familial cu transmitere autosomal-dominant
G. SLA este o afecțiune rapid progresivă
H. SLA duce la slăbiciune musculară difuză și atrofie
I. SLA produce spasticitate prin pierderea neuronilor motori superiori
J. SLA afectează cel mai puțin neuronii motori superiori
291. Principiile terapiei în bolile neuromusculare sunt:
A. Tehnicile fizice grăbesc apariției contracturilor
B. Utilizarea tehnicilor fizice pentru întârzierea apariției contracturilor
C. Controlul contracturilor la nivelul membrelor inferioare
D. Măsurarea periodică goniometrică a amplitudinii
E. Stretchigul nu este recomandat
F. Prevenirea contracturilor prin inițierea terapiei fizice cu atele
G. Inițierea terapiei fizice cu atele este contraindicată
H. Terapia ocupațională nu este indicată = risc în menținerea abilităților motrice
I. Efectuarea de exerciții pasive de stretching
J. Amplitudinea nu trebuie măsurată periodic
292. Următoarele programe sunt recomandate în bolile neuromusculare:
A. Pentru favorizarea extensiei membrului inferior
B. Exerciții zilnice de mers și modificare a poziției din clino- în ortostatism
C. Exerciții zilnice de alergat
D. Pentru favorizarea flexiei membrului inferior
E. Terapia ocupațională nu este indicată = risc în menținerea abilităților motrice
F. Terapie ocupațională pentru menținerea abilității motrice fine
G. Exerciții pasive de stretching
H. De înot
I. De terapie respiratorie
J. Utilizarea de atele nocturne
293. Terapia respiratorie în atrofia musculară spinală necesită tehnici de:
A. Tehnica MACCANGO
B. Ventilație noninvazivă
C. Masaj al tendoanelor
D. Împachetare cu nămol
E. Manuale
F. Termoterapie
G. Curățare a căilor respiratorii
H. De mărire a volumului pulmonar
I. Tehnica PAROW
J. Ventilație pe traheostomă
294. Echipa terapeutică multidisciplinară în bolile neuromusculare are în
componență:
A. Farmacist
B. Cardiolog
C. Urolog
D. Nefrolog
E. Pediatru
F. Genetician
G. Chirurg
H. Neurolog
I. Ortoped
J. Medic de familie
295. În bolile neuromusculare exercițiile de rezistentă (strengthening) includ:
A. Doar exerciții de intensitate ușoară
B. Exerciții de intensitate ușoară sau moderată
C. Nu includ pedalarea
D. Doar exerciții de intensitate moderată
E. Pedalarea
F. În afecțiunile cu progresie lentă exercițiile nu necesită supraveghere medicală
G. Program submaximal de exerciții de rezistență în Duchenne
H. În afecțiunile cu progresie lentă exerciții doar sub supraveghere medicală
I. La domiciliu exerciții de intensitate moderată
J. Tehnica PAROW
296. Factorii implicați în apariția contracturilor musculare sunt:
A. Prezența poziției ortostatice
B. Amiloidoza
C. Prezența mobilității active sau pasive
D. Absența mobilității active sau pasive
E. Gradul de infiltrare grasă a țesutului
F. Gradul de fibroză
G. Dezechilibru între forțele agoniste sau antagoniste
H. Echilibru între forțele agoniste sau antagoniste
I. Exercițiul fizic pasiv
J. Absența poziției ortostatice
297. Contracturile semnificative se întâlnesc în:
A. Neuropatiile periferice
B. Amiotrofia spinală
C. Miastenia gravis
D. Amiloidoza
E. Sindrom Guillain-Barre
F. Distrofia musculară Becker
G. Distrofia musculară Duchenne
H. Distrofia musculară congenitală
I. Vasculitele
J. Distrofia musculară Emery Dreifuss
298. În distrofia musculară nu se recomandă:
A. Tricicletele cu viteză sporită
B. Trambulinele
C. Bicicletele cu viteză redusă
D. Orteze de tip KAFO
E. Căruciorul cu rotile
F. Nu se recomandă înotul
G. Bicicletele cu viteză sporită
H. Scuterele
I. Se recomandă înotul
J. Tricicletele cu viteză redusă
299. Tulburările de spectru autist (TSA):
A. Debutează precoce în copilărie
B. Debutează după vȃrsta de 18 ani
C. Nu se caracterizează prin afectarea comunicării ṣi comportamentului
D. Se caracterizează prin deteriorarea calitativă severă şi pervazivă a comunicării,
comportamentului, interacţiunii sociale
E. Apar în 80-90% dintre cazuri în jurul vârstei de 2 ani
F. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la băieţi decât la fete
G. Nu au drept cauză factorii genetici
H. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la fete decât la băieți
I. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
J. Se întȃlnesc mai ales în anotimpul rece
300. Copiii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Ȋnţeleg limbajul corporal
B. Preferă să se joace singuri
C. Nu se implică în interacţiunea socială
D. Prezintă interes redus faţă de alţi copii
E. Preferă să se joace cu mulți copii
F. Evită contactul vizual
G. Răspund la toate întrebările
H. Privesc interlocutorul în ochi
I. Adoră activităţile creative
J. Prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
301. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Se implică în interacţiunea socială
B. Se autostimulează prin activităţi repetate
C. Nu evită contactul vizual
D. Nu au întârziere în dezvoltarea mersului
E. Au reacţii neobişnuite la zgomote
F. Prezintă tendinţă la agresiune
G. Pot imita colegii
H. Răspund la întrebări
I. Fac obsesii pentru anumite jucării
J. Se supără uşor
302. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA) prezintă următoarele simptome:
A. Interes crescut faţă de colegi
B. Coordonare bună între mână şi ochi
C. Dificultăţi în realizarea de sărituri
D. Ȋntârzieri în dezvoltarea achiziţiilor motorii
E. Tulburări de coordonare
F. Tulburări de echilibru
G. Nivel cescut al activtăţii fizice
H. Hipertonie musculară
I. Comportament alimentar normal
J. Mers instabil
303. Comorbidităţile asociate tulburărilor de spectru autist (TSA) sunt
reprezentate de:
A. Astm
B. Anxietate
C. Tulburări de somn
D. Boli neuro-musculare
E. Stress
F. Obezitate
G. Epilepsie
H. Malnutriție
I. Rahitism
J. Anemie
304. Evaluarea bolnavului cu tulburări de spectru autist (TSA) include:
A. Spirometria
B. Evaluarea stării generale f
C. Evaluarea aportului de dulciuri ṣi băuturi dulci
D. Evaluarea musculo-scheletală
E. Evaluarea posturii
F. Testul transpirației
G. Probe funcționale respiratorii
H. Evaluarea comunicării, comportamentului
I. Evaluarea capacităţii de a urca / coborî scările
J. Doar evaluarea stării generale
305. Metodele de tratament în tulburări de spectru autist (TSA) sunt
reprezentate de:
A. Ȋnot, baschet, fotbal
B. Tratament fizical
C. Terapia recreaţională
D. Terapia Schrott
E. Logopedie
F. Terapia Kabat
G. Terapia cognitiv-comportamentală
H. Tratament cu enzime digestive
I. Nu există tratament
J. Terapia ocupaţională
306. Următoarele afirmații despre activitatea fizică în tulburările de spectru
autist (TSA) sunt adevărate:
A. Nu ameliorează condiţia fizică
B. Contribuie la ameliorarea stimei de sine, a abilităţilor sociale şi comportamentului
C. Are efecte benefice performanţelor şcolare şi abilităţilor senzoriale
D. Nu trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
E. Nu are efecte benefice asupra comportamentului social
F. Trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
G. Nu ameliorează stima de sine
H. Are rol vital
I. Se recomandă doar de 2 ori/săptămȃnă
J. Are efecte benefice asupra comportamentului social ṣi abilităţilor de comunicare
307. Obiectivele tratamentului fizical în tulburările de spectru autist (TSA) sunt:
A. Scăderea forței musculare
B. Corectarea scoliozei
C. Ameliorarea rezistenţei
D. Ȋmbunătăţirea coordonării
E. Reducerea stimei de sine
F. Creşterea forţei musculare
G. Creṣterea în greutate
H. Creṣterea apetitului
I. Ameliorarea funcţionalităţii şi abilităţii motorii
J. Controlul respiraţiei
308. Rolurile kinetoterapeutului în tratamentul tulburărilor de spectru autist
(TSA) sunt:
A. Menținerea indicelui de masă corporală peste percentila 95
B. Ameliorarea rutinei zilnice
C. Combaterea durerii cronice articulare
D. Nu are nici un rol
E. Realizarea ṣedințelor de aeroloterapie
F. Evaluarea posturii ṣi mobilităţii funcţionale
G. Dezvoltarea coordonării şi a posturii
H. Efectuarea drenajului postural
I. Evaluarea activităţilor zilnice
J. Dezvoltarea abilităţilor motorii
309. Ȋn tulburările de spectru autist (TSA) ṣedinţele de terapie individuală/de
grup au ca scop:
A. Dezvoltarea forței musculare
B. Să-i învețe să danseze
C. Facilitarea achiziţiilor motorii
D. Nu au nici un scop
E. Facilitarea achiziţiilor care îmbunătăţesc funcţionarea independentă
F. Creşterea integrării copilului
G. Clerance-ul căilor respiratorii
H. Combaterea durerii cronice
I. Creşterea interacţiunii cu colegii
J. Reducerea constrângerilor fizice
310. La copilul cu TSA cu vârsta sub 3 ani. kinetoterapeutul are următoarele
atribuții:
A. Ṣă lucreze doar individual, fără implicarea familiei
B. Ṣă realizeze clearance-ul căilor respiratorii
C. Să intervină în ameliorarea deformărilor toracice
D. Să-l învețe să meargă pe vȃrfuri
E. Să lucreze cu familia
F. Să-l învețe să înoate
G. Să efectueze doar 10 ṣedințe
H. Să îmbunătăţească capacitatea copilului de a realiza activităţile zilnice
I. Să-l învețe să-şi coordoneze mişcările
J. Să-l învețe să meargă corect
311. La copilul cu TSA cu vârsta peste 3 ani, kinetoterapeutul are următoarele
atribuții:
A. Să-l învețe să utilizeze dispozitivul Acapella
B. Să-l învețe exerciţii specifice pentru ameliorarea forţei musculare ṣi posturii
C. Să efectueze exerciţii pentru creşterea mobilităţii articulare
D. Să-l învețe cum să efectueze aerosoli
E. Să-l învețe exerciţii specifice pentru reducerea forţei musculare ṣi posturii
F. Nu are nici o atribuție
G. Să-l învețe să-şi îmbunătăţească coordonarea
H. Ṣă-i administreze medicamente
I. Să-i dezvolte abilităţile motorii
J. Să-l învețe să-şi crească dorinţa de a accepta schimbările
312. Despre ṣedinţele de yoga recomandate în tulburărie de spectru autist (TSA)
sunt valabile următoarele afirmații:
A. Se recomandă 2-3 şedinţe/ săptămână
B. Se recomandă 1 şedinţă/ săptămână cu durata de 50 minute
C. Programul se poate schimba săptămânal
D. Trebuie să includă exerciţii de respiraţie şi de control al atenţiei
E. Programul este fix, nu se poate schimba săptămânal
F. Au efecte pozitive asupra echilibrului, forţei, flexibilităţii
G. Nu sunt recomandate
H. Contribuie la ameliorarea sănătăţii musculo-scheletice
I. Nu au efecte pozitive asupra vitezei ṣi coordonării
J. Nu trebuie să includă poziţii de relaxare
313. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA)
sunt adevărate?
A. Boala se vindecă în maximum 3 luni prin terapie Kabatt
B. Simptomele debutează după pubertate
C. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
D. Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă de tratament
E. Bolnavii nu prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
F. Cauzele apariţiei autismului nu sunt bine cunoscute
G. Cauza apariţiei autismului este lipsa profilaxiei cu acid folic la gravidă
H. Diagnosticul şi tratamentul trebuie să fie precoce
I. Terapia cognitiv-comportamentală nu face parte din tratamentul acestei afecțiuni
J. Simptomele debutează precoce în copilărie
314. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA)
sunt false?
A. Bolnavul are reacţii neobişnuite la anumite mirosuri / gusturi
B. Bolile psihiatrice sunt comorbidităţi asociate
C. Este cea mai frecventă boală neuro-musculară la copil
D. Semnele caracteristice sunt slăbiciunea musculară şi neîndemânarea
E. Se caracterizează prin elemente degenerative la examinarea microscopică a mușchiului
F. Bolnavul evită contactul vizual
G. Slăbiciunea musculară afectează membrele inferioare şi pelvisul
H. Bolnavul are coordonare scăzută între mână şi ochi
I. Bolnavul nu evită contactul vizual
J. Evaluarea bolnavului cu TSA include evaluarea musculo-scheletală
315. Care dintre următoarele afirmații despre obezitate sunt adevărate?
A. Incidenţa bolii este aceeaṣi indiferent de zona geografică ṣi nivelul socio-economic
B. Nu este un factor major de risc pentru sindrom metabolic, insulino-rezistenţă, diabet
zaharat tip 2, dislipidemii, HTA
C. Obezitatea poate fi definită ca valori ale indicelului de masă corporală (IMC) peste
percentila 95 sau peste 2 DS la copilul peste 2 ani
D. Reducerea greutăţii chiar şi numai cu 5% din greutatea iniţială nu contribuie la
ameliorarea factorilor de risc cardio-vascular
E. Reducerea greutăţii contribuie la ameliorarea factorilor de risc cardio-vascular
F. Obezitatea poate fi definită ca valori ale greutăţii pentru talie peste percentila 95 sau
peste 3 DS pentru vârstă la copilul sub 2 ani
G. Obezitatea poate fi definită ca valori ale greutăţii pentru talie între percentile 85-95 sau
între 1-3 DS pentru vârstă la copilul sub 2 ani
H. Obezitatea se caracterizează printr-un dezechilibru al balanţei energetice care conduce
la acumulare de grăsime, cu consecinţe atât pe termen scurt, cât şi lung
I. Este un factor major de risc cardio-vascular
J. Obezitatea severă se defineşte ca valori ale IMC peste 100% faţă de IMC pentru
percentila 85
316. Factorii favorizanţi care intervin în apariţia obezităţii sunt:
A. Climatul rece la naştere
B. Climatul mediteranean la naştere
C. Nivelul crescut al activităţii fizice a părinţilor
D. Statusul nutriţional şi aportul caloric matern în timpul sarcinii
E. Statusul nutriţional şi aportul caloric matern în timpul anotimpului rece
F. Comportamentul alimentar al familiei
G. Consumul de alimente de tip cereale integrale
H. Marketingul agresiv pentru anumite alimente şi băuturi dense energetic
I. Capacitatea de a controla aportul alimentar
J. Consumul de alimente bogate în calorii, sare, zahăr şi grăsimi
317. Tablou clinic în obezitate se caracterizează prin:
A. Deformări ale membrelor
B. Tuse umedă frecventă
C. Probleme psihologice
D. Diaree, vărsături
E. Afectarea mobilităţii articulare
F. Apetit diminuat
G. Exces ponderal
H. Deficit ponderal
I. Convulsii tonico-clonice
J. Modificări cutanate: vergeturi, intertrigo, acnee, abcese
318. Evaluarea bolnavului cu obezitate include:
A. Evaluarea durerii
B. Evaluarea statusului nutriţional
C. Determinarea compoziţiei corporale
D. Nu necesită evaluare
E. Evaluarea temperaturii, tusei, gustului sudorii
F. Evaluarea nervului facial
G. Cuantificarea activităţii fizice
H. Identificarea complicaţiilor legate de boală sau de tratament
I. Evaluarea caracterului tusei
J. Istoricul medical
319. Care dintre următoarele sunt considerate complicații ale obezității?
A. Complicaţii psihologice
B. Complicaţii endocrine
C. Complicaţii cardiace
D. Complicaţii metabolice
E. Mucoviscidoză
F. Laringită, sinuzită, faringită
G. Tulburări de spectru autist
H. Paralizie de nerv facial
I. Convulsii recidivante
J. Complicaţii ortopedice
320. Protocolul terapeutic în obezitate la copil cuprinde:
A. Program de activitate fizică
B. Tratament medicamentos
C. Tratament chirurgical ṣi al complicaţiilor
D. Creṣterea aportului de calorii provenite din glucide ṣi lipide
E. Ȋn special, dietă cetogenă ṣi vegetariană
F. Exerciții pentru scăderea ventilaţiei pulmonare
G. Tratament dietetic
H. Reducerea capacităţii de efort a organismului
I. Doar tratament dietetic ṣi chirurgical
J. Terapie comportamentală ṣi educaţie nutriţională a familiei
321. Următoarele afirmații despre activitatea fizică în obezitate sunt adevărate;:
A. Practicarea activităţii fizice contribuie la dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos
B. Activitatea fizică nu este influenţată de factorii personali, familiali ṣi de mediu
C. Activitatea fizică este influenţată de factorii personali, familiali ṣi de mediu
D. Activitatea fizică trebuie să facă parte din planul de tratament al bolnavilor cu obezitate
E. Activitatea fizică este contraindicată în tratamentul bolnavilor cu obezitate
F. Odată cu creşterea în vârstă, nu creşte şi nivelul de participare la activităţi fizice
G. Pentru ca rezultatele tratametului să fie mai bune, nu trebuie ca întreaga familie să
efectueze activitate fizică
H. Practicarea activităţii fizice îmbunătăţeṣte abilităţile fizice
I. Practicarea activităţii fizice nu îmbunătăţeṣte abilităţile fizice
J. Odată cu creşterea în vârstă, creşte şi nivelul de participare la activităţi fizice
322. Obiectivele activităţii fizice În obezitate sunt:
A. Tonifierea musculaturii, în special a muşchilor abdominali
B. Creşterea capacităţii de efort a organismului
C. Prevenirea apariţiei diabetului zaharat tip 2, a bolilor cardio-vasculare şi HTA
D. Menținerea indicelui de masă corporală la valori peste percetila 90
E. Efectuarea de exerciții fizice cȃt mai des, fără a urma o dietă
F. Menținerea indicelui de masă corporală la valori între percentila 85-90
G. Ameliorarea densităţii minerale osoase
H. Reducerea valorii indicelui de masa corporală
I. Efectuarea de exerciții fizice de maximum 2 ori/săptămȃnă
J. Scăderea densității minerale osoase
323. Alte obiective ale activităţii fizice în obezitate, înafară de reducerea indicelui
de masa corporală, sunt:
A. Prevenirea apariţiei diabetului zaharat tip 2, a bolilor cardio-vasculare şi HTA
B. Prevenirea apariţiei complicaţiilor
C. Ȋmbunătăţirea calităţii vieţii
D. Scăderea densității minerale osoase
E. Scăderea ventilaţiei pulmonare
F. Scăderea tonusului musculaturii, în special a muşchilor abdominali
G. Ȋmbunătăţirea performanţelor şcolare
H. Efectuarea de exerciții fizice de maximum 2 ori/săptămȃnă
I. Neinfluențarea stării psihice
J. Prevenirea hipotoniei gastrice şi intestinale
324. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă pentru copiii cu
obezitate cu vârsta între 5-17 ani:
A. Activitate fizică maximum de 3 ori/săptămână
B. Dacă este posibil exercițiile fizice să fie efectuate în aer liber
C. Minimum 60 minute/zi activitate fizică
D. Exercițiile fizice să aibă intensitate minimă
E. Exercițiile fizice să aibă intensitate medie-ridicată
F. Maximum 60 minute/zi activitate fizică
G. majoritatea exerciţiilor fizice să fie aerobice
H. Nu recomandă activitate fizică la această categorie de vȃrstă
I. Activitate fizică minimum de 3 ori/săptămână
J. Exercițiile fizice să fie efectuate de preferință în sala de sport
325. Ȋn obezitate, programele de exerciţii aerobice de intensitate moderată s-au
dovedit eficiente în:
A. Reducerea tensiunii arteriale la valori de 150/80 mmHg
B. Refucerea tensiunii arteriale
C. Reducerea trigliceridelor
D. Reducerea indicelui de masă corporală
E. Reducerea masei grase
F. Reducerea valorii hormonilor tiroidieni
G. Reducerea masei musculare
H. Menținerea indicelui de masă corporală între percentila 85-90
I. Ameliorarea insulino-rezistenţei
J. Nu sunt eficiente
326. Ȋn obezitate, exerciţiile de rezistenţă:
A. Cresc HDL-colestrolul
B. Scad frecvenţa cardiacă
C. Scad complianța la tratament
D. Scad trigliceridele şi insulinemia
E. Reduc forța musculară
F. Cresc LDL-colestrolul
G. Scad tensiunea arterială sistolică
H. Cresc trigliceridele ṣi hemoglobina glicozilată
I. Cresc valorile tensiunii arteriale diastolice ṣi sistolice
J. Ameliorează forţa musculară
327. Ȋn obezitate, exerciţiile de anduranţă contribuie la:
A. Scăderea capacității vitale
B. Scăderea oxidării grăsimilor
C. Creṣterea depozitelor de grăsimi
D. Scăderea depozitelor de grăsimi
E. Scăderea circumferinţei abdominale şi grăsimii corporale
F. Scăderea indicelui de masă corporală
G. Scăderea greutăţii corporale
H. Creṣterea indicelui ponderal
I. Scăderea lipolizei
J. Creşterea oxidării grăsimilor
328. Ȋn obezitate la copil sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Evaluarea activităţii fizice se poate efectua cu ajutorul pedometrului sau
accelerometrului
B. Pentru a preveni recăderea, IASO recomandă 60-90 minute/zi de activitate moderată
C. Capacitatea aerobică redusă a copiilor obezi limitează intensitatea exerciţiilor de
anduranţă
D. Pentru a preveni recăderea, IASO recomandă 35 minute/zi de activitate intensă
E. Evaluarea activităţii fizice se poate efectua cu ajutorul tensiometrului sau pulsoximetrului
F. Intensitatea, durata şi frecvenţa şedinţelor de exerciţii fizice sunt aceleaṣi indiferent de
gradul obezităţii
G. Intensitatea, durata şi frecvenţa şedinţelor de exerciţii fizice variază în funcţie de gradul
obezităţii
H. Se recomandă începerea exerciţiilor la intensităţi mari
I. Exerciţiile de rezistenţă nu ameliorează forţa musculară
J. Exerciţiile de anduranţă nu contribuie la scăderea greutăţii corporale
329. Avantajele utilizării pedometrului în obezitate sunt:
A. Are capacitate de memorare
B. Indică distanţa parcursă
C. Nu are capacitate de memorare
D. Se utilizează doar la viteza de 0,5 mph
E. Indică caloriile consumate
F. Fără risc de erori dacă nu este menţinut în plan vertical
G. La viteze mici permite numărarea paṣilor
H. Este simplu ṣi robust
I. Are precizie mare comparativ cu alte dispozitive
J. Este accesibil ca preţ
330. Avantajele utilizării accelerometrului în obezitate sunt:
A. Poate măsura forța musculară
B. Poate fi utilizat doar în poziţie verticală
C. Este mai puțin sofisticat comparativ cu pedometrul
D. Este accesibil ca preţ
E. Este mic şi uşor
F. Este mare ṣi robust
G. Este un dispozitiv cu acurateţe mai mare pentru obezi
H. Este rezistent la apă
I. Poate măsura forţa gravitaţională
J. Poate fi utilizat în poziţie verticală, şezândă şi decubit dorsal
331. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Numărul de paşi scade până la 12 ani, apoi creṣte treptat până la 18 ani
B. Nu există un număr “magic” de paşi care să fie considerat ideal pentru toate vârstele
C. Exerciţiile fizice efectuate o perioadă lungă de timp pot induce scădere ponderală
D. Numărul “magic” de paşi considerat ideal pentru toate vârstele este 4000/zi
E. Implicarea sistematică a kinetoterapeutului în tratamentul obezităţii la copil nu conduce
la o evoluţie mai bună
F. Efectuarea unui număr mai mic de 5000 paşi/zi indică un comportament sedentar
G. Exerciţiile fizice efectuate o perioadă scurtă de timp pot conduce la deficit energetic
H. Kinetoterapia nu joacă un rol central în programul de management al obezității
I. Efectuarea unui număr între 8000 - 10000 paşi zilnic un stil de viaţă activ
J. Creşterea numărului zilnic de paşi până la 10000 are efecte pozitive asupra scăderii în
greutate
332. Exerciţiile de fitness cardio-respirator au rol în meliorarea:
A. valorii creatinkinazei
B. funcţiei endoteliale
C. controlului glicemic
D. tranzitului intestinal
E. mărimii particulelor de lipoproteine
F. gustului sărat al sudorii
G. valorii hormonilor tiroidieni
H. calităţii vieţii
I. diurezei
J. valorii HDL
333. Ȋn obezitate, exerciţiile aerobice:
A. Cresc forţa musculară
B. Au beneficii asupra grăsimii viscerale
C. Au beneficii asupra funcţiei cardio-respiratorii
D. Reduc insulino-rezistenţa
E. Reduc masa grasă
F. Ameliorează compoziţia corporală
G. Reduc perimetrul abdominal
H. Ameliorează densitatea minerală osoasă
I. Cresc rata metabolismului bazal
J. Au beneficii asupra metabolismului glucidic
334. Exerciţiile de rezistenţă şi izometrice au beneficii asupra:
A. Creşterii forţei musculare
B. Stării de bine psihic
C. Insulino-rezistenţei
D. Mărimii particulelor de lipoproteine
E. Ameliorării densităţii minerale osoase
F. Scăderii capacității vitale
G. Creşterii masei musculare
H. Scăderii procentului de masă slabă
I. Creṣterii LDL colestrolului
J. Reducerii perimetrului abdominal
335. Principiile dietei la copiii şi adolescenţii obezi vizează:
A. Menținerea indicelui de masă corporală peste 30 kg/mp
B. Asigurarea unui status nutriţional adecvat
C. Menţinerea glicemiei în limite normale
D. Obținerea unei creṣteri ṣi aunei dezvoltări la limita inferioară a normalului
E. Asigurarea unei creşteri normale
F. Obţinerea complianţei la tratament
G. Asigurarea unei dezvoltări normale
H. Menținerea greutății între percentila 85-95
I. Menținerea perimetrului abdominal între 90-100 cm
J. Menținerea indicelui ponderal la valori peste 1.2
336. Ȋn obezitate la copil, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. După exerciţii se recomandă aport caloric adiţional
B. Obţinerea complianţei la tratament nu este un obiectiv
C. Tratamentul dietetic vizează asigurarea unei creşteri şi dezvoltări normale
D. Fără exerciţii fizice nu se ameliorează funcţia cardio-respiratorie
E. Pentru maximizarea reducerii masei grase şi ameliorarea profilului cardio-vascular, nu se
recomandă intervenţii dietetice
F. Exerciţii fizice ameliorează funcţia cardio-respiratorie
G. Pentru maximizarea reducerii masei grase şi ameliorarea profilului cardio-vascular, se
recomandă intervenţii dietetice
H. Restricţia calorică are efecte mai mari comparativ cu exerciţiile fizice
I. După exerciţii nu se recomandă aport caloric adiţional
J. Restricţia calorică are efecte mai mici comparativ cu exerciţiile fizice
337. Modificarea valorii indicelui de masa corporală (IMC) influenţează:
A. Forţa musculară
B. Masa slabă
C. Nu are nici un efect
D. Cantiitatea de sodiu din transpirație
E. Procentul grăsimii corporale
F. Capacitatea aerobică minimă
G. Nivelul calciului ṣi fierului în organism
H. Capacitatea aerobică maximă
I. Masa grasă
J. Greutatea corporală
338. Recomandările furnizarea de alimente nutriţionale în obezitate sunt:
A. Reducerea consumului de minerale
B. Reducerea consumului de carne slabă, peṣte, cereale integrale
C. 2 mese/zi ± 1 gustare
D. Reducerea mărimii porţiilor
E. Renunţarea la obiceiurile alimentare sănătoase
F. Reducerea consumului de alimente seara, înainte de culcare
G. Furnizarea de alimente tip fast-food
H. Renunţarea la obiceiurile alimentare nesănătoase
I. Reducerea consumului de glucide
J. Mese regulate
339. Care dintre următoarele afirmații despre Piramida alimentaţiei sănătoase
sunt adevărate?
A. Cerealele, pâinea, legumele, fructele trebuie consumate în cantităţi mai mici
B. La baza piramidei se află consumul de fast food
C. Cerealele, pâinea, legumele, fructele trebuie consumate în cantităţi mai mari
D. Alimentele situate la vârf trebuie consumate în cantităţi mai mici
E. La baza piramidei se află activitatea fizică
F. Se bazează pe echilibrul dintre principalele principii nutritive
G. Alimentele situate la baza priramidei trebuie consumate în cantităţi mai mici
H. Piramida împarte alimentele în 3 grupe
I. Piramida împarte alimentele în 5 grupe
J. Alimentele de la vârf trebuie consumate în cantităţi mai mari şi mai des
340. Următoarele afirmații despre terapia comportamentală în obezitate sunt
adevărate:
A. Se referă la programul de exerciții fizice
B. Are ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos
C. Cuprinde controlul stimulilor favorizanţi pentru obiceiurile alimentare neraţionale
D. Are ca scop corectarea obiceiurilor care au determinat excesul ponderal
E. Cuprinde restructurarea cognitivă şi suportul psihologic
F. Strategia sa cuprinde automonitorizarea comportamentului alimentar şi a activităţii fizice
G. Se referă la Piramida ṣi Farfuria alimentației sănătoase
H. Nu include suportul psihologic
I. Nu vizează controlul stimulilor favorizanţi
J. Nu este recomandată în obezitate
341. Despre fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. se mai numeṣte mucoviscidoză
B. kinetoterapia nu face parte din tratament
C. bronṣiectaziile sunt necaracteristice pentru această afecțiune
D. este o boală a populaţiei de origine caucaziană cu transmitere autosomal-recesivă
E. nu necesită tratament toată viața
F. se caracterizează prin triada insuficienţă pancreatică exocrină + boală pulmonară cronică
+ concentraţii crescute de clor şi sodiu în transpiraţie
G. netratată, evoluția este spre exitus
H. diareea este prima manifestare
I. are evoluţie cronică, potenţial letală
J. chiar ṣi fără tratament, speranța de viață este peste 60 ani
342. Care sunt principalele simptome clinic întȃlnite în mucoviscidoză la copil?
A. hipertensiune arterială, în special la debut
B. artrită cu entezită
C. tusea cronică productivă (peste 3 episoade/an, mai mult de 4 săptămâni)
D. infecții urinare
E. infecţiile pulmonare recurente
F. simptome hepato-biliare (ileus colestatic, litiază biliară, hepatopatie cronică, ciroză
hepatică)
G. retard neuro-psiho-motor
H. gust sărat al sudorii, întârziere somatică şi pubertară
I. chiṣti ovarieni
J. ileus meconial, prolaps rectal, sindrom de obstrucţie intestinală joasă
343. Soluţia salină hipertonă utilizată ca mucolitic în tratamentul fibrozei chistice
(mucoviscidoză) are următoarele efecte:
A. reduce calitatea vieţii.
B. creṣte incidenţa infecţiilor căilor respiratorii
C. împiedică eliminarea mucusului vȃscos
D. facilitează clearance-ul mucusului
E. creşte hidratarea epiteliului căilor respiratorii
F. reduce mobilitatea sputei
G. reduce FEV1
H. îmbunătăţeşte caracteristicile reologice ale sputei
I. scade incidenţa infecţiilor căilor respiratorii
J. creşte mobilitatea sputei
344. Care sunt rolurile kinetoterapeutului în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. stabilirea duratei tratamentului
B. introducerea tardivă a exercițiilor fizice
C. stabilirea tipului tratamentului
D. efectuarea kinetoterapiei fără implicarea ṣi instruirea familiei
E. familiarizarea familiei bolnavului cu tehnicile de clearance
F. stabilirea unui program standard valabil pentru toți bolnavii cu această boală
G. nu are nici un rol întrucȃt nu se recomandă kinetoterapia
H. stabilirea numărului zilnic de şedinţe în timpul perioadelor de exacerbare comparativ cu
perioadele de stabilitate clinică
I. neafectarea calității vieții
J. poziţionarea bolnavului
345. Care sunt rolurile exerciţiilor fizice în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. îmbunătăţirea capacităţii aerobe şi anaerobe
B. scăderea vâscozităţii mucusului, uşurând expectoraţia
C. creṣterea vâscozităţii mucusului, uşurând expectoraţia
D. diminuarea apetitului
E. conservarea funcţiei pulmonare
F. reducerea capacităţii aerobe şi anaerobe
G. menţinerea capacităţii de efort şi anduranţei
H. creşterea clearance-ului mucusului din căile respiratorii
I. reducerea forţei musculare
J. reducerea mobilităţii (coloană, gât, umeri, articulaţii costo-sternale sau costo-vertebrale)
346. Recomandările cu privire la programul de exerciții fizice în fibroză chistică
(mucoviscidoză) includ:
A. necombinarea exerciţiilor de anduranţă cu exerciţii de forţă şi cu exerciţii care
ameliorează echilibrul, flexibilitatea şi abilităţile motorii
B. durată maximă a programului de exerciţii fizice este de 15 minute
C. exerciţiile din sesiunea de dimineaţă şi după-amiază nu trebuie să varieze de la o şedinţă
la alta
D. exerciţii de mobilitate şi pentru postură efectuate zilnic
E. exerciţii fizice aerobice efectuate de 3 ori/săptămână.
F. exerciţii fizice moderate utilizate ca bază a terapiei de clearance pulmonar
G. exerciţii de anduranţă şi forţă musculară efectuate de 2-3 ori/săptămână.
H. durată minimă a programului de exerciţii fizice de 15 minute
I. exerciţii de anduranţă şi forţă musculară la bolnavii malnutriţi, chiar dacă nu s-a restabilit
statusul nutriţional
J. efectuarea exerciţiilor fizice după clearance-ului căilor respiratorii, chiar ṣi imediat după
masă
347. Poziţia corectă cȃnd se efectuează exerciții stând aşezat pe pentru fibroză
chistică (mucoviscidoză) este:
A. coloana lombară hiperlordozată
B. cu tălpile sprijinite pe sol
C. cu tălpile depărtate cât distanţa dintre umeri
D. coloana în poziţie “neutră”
E. cu gleznele, genunchii şi şoldurile în unghi de 90º
F. coapsele paralele cu solul (nu înclinate în jos)
G. coapsele înclinate în jos
H. cu gleznele ṣi genunchii în unghi de 60º
I. cu gleznele, genunchii şi şoldurile în unghi de 120º
J. cu tălpile depărtate mai mut decȃt distanţa dintre umeri
348. Pentru bolnavii cu fibroză chistică (mucoviscidoză) cu boală pulmonară
uşoară / moderată se recomandă:
A. exerciții fizice cu o frecvență de 3-5 ori/săptămână
B. exerciții fizice la 50-60% din frecvenţa cardiacă maximă
C. exerciții fizice la 70-85% din frecvenţa cardiacă maximă
D. exerciții fizice cu o durată de 30-45 minute
E. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 80% în timpul exerciţiilor
F. exerciții fizice cu o durată de maximum 15 minute
G. exerciții fizice cu o frecvență de 1-2 ori/săptămână
H. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 90% în timpul exerciţiilor
I. exerciții fizice de tipul: aerobic, ciclism, mers pe jos, tenis, înot, escaladă
J. exerciții fizice de tipul: ciclism ergometric, scufundări
349. Pentru bolnavii cu fibroză chistică (mucoviscidoză) cu boală pulmonară
severă se recomandă:
A. exerciții fizice cu o durată de minimum 30 minute
B. exerciții fizice cu o frecvență de 1-2 ori/săptămână
C. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 90% în timpul exerciţiilor
D. exerciții fizice cu o frecvență de 5 ori/săptămână
E. exerciții fizice cu o durată de 20-30 minute
F. exerciții fizice de tipul: hiking la mare înălţime, sărituri cu coarda, escaladă, bungee-
jumping
G. exerciții fizice de tipul: ciclism ergometric, mers pe jos, gimnastică
H. exerciții fizice la 40-50% din frecvenţa cardiacă maximă
I. exerciții fizice la 60-80% din frecvenţa cardiacă maximă
J. suplimentare cu oxigen dacă saturaţia oxigenului este sub 80% în timpul exerciţiilor
350. Cu privire la posturarea utilizată în fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt
valabile următoarele afirmații:
A. ajută la relaxarea muşchilor abdominali ṣi scăderea presiunii la nivelul organelor
abdominale
B. nu previn instalarea unor afecţiuni pulmonare datorate scăderii ventilaţiei pulmonare
C. ajută la creṣterea presiunii la nivelul organelor abdominale
D. reduc ventilaţia pulmonară prin coborȃrea diafragmului în inspir şi ascensionarea sa în
expir
E. previn instalarea unor afecţiuni pulmonare datorate scăderii ventilaţiei pulmonare
F. cresc ventilaţia pulmonară prin ascensionarea diafragmului în inspir şi coborârea sa în
expir
G. sunt doar profilactice, nu ṣi terapeutice
H. reprezintă o tehnică de bază în kinetoterapie
I. nu contribuie la dispariția hipertoniei musculaturii inspiratorii
J. pot fi: libere corective sau autocorective, liber-ajutate, fixate cu ajutorul unor aparate
351. Obiectivele tehnicilor de clearance al căilor respiratorii în fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt:
A. reducerea complicaţiilor neurologice
B. reducerea activităţii proteolitice din căile respiratorii
C. neinfluențarea stării de bine ṣi a calității vieții
D. întreruperea cercului vicios retenţie de mucus - obstrucţie căi respiratorii - infecţie
pulmonară - distrucţie pulmonară
E. creṣterea activităţii proteolitice din căile respiratorii
F. prevenirea / tratarea obstrucţiei căilor respiratorii prin mucus
G. optimizarea expectoraţiei sputei
H. neinfluențarea expectoraţiei sputei
I. ameliorarea schimburilor gazoase
J. reducerea transportului şi a eliminării mucusului
352. Tehnicile de clearance aplicate copiilor cu vârsta peste 3 ani şi adolescenţilor
diagnosticați cu fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt:
A. percuţie
B. presiunea inspiratorie pozitivă
C. tehnica expirului forţat
D. exerciții cu mingea
E. exerciţii de respiraţie cu presiune respiratorie variabilă
F. drenaj postural ṣi autogen
G. masaj
H. presiunea expiratorie negativă
I. aplicații de căldură
J. presiunea expiratorie pozitivă
353. Următoarele afirmații cu privire la drenajul postural din fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt adevărate:
A. în drenajul postural modificat bolnavul este plasat înclinat la 15-45º cu capul în jos
B. drenaj postural standard bolnavul este plasat înclinat la 15-30º cu capul în sus
C. poziţia bolnavului trebuie stabilită astfel încât partea care trebuie drenată să fie cât mai
jos situată
D. este o tehnică care nu poate fi utilizată la sugari
E. poziţia bolnavului trebuie stabilită astfel încât partea care trebuie drenată să fie cât mai
sus situată
F. poate fi drenaj postural standard ṣi modificat
G. implică plasarea bolnavului într-o poziţie care permite gravitaţiei să dreneze secreţiile
excesive din segmentele bronho-pulmonare
H. utilizează gravitaţia pentru a facilita eliminarea mucusului
I. este o tehnică care trebuie utilizată la sugari încă din momentul stabilirii diagnosticului
J. drenaj postural standard se utilizează inclusiv în cazurile cu reflux gastro-esofagian (RGE)
354. Următoarele afirmații cu privire la drenajul postural modificat sunt
adevărate:
A. vibraţiile peretelui toracic care urmează drenajului sunt iniţiate la începutul inspirului
B. constă în eliminarea poziţiei cu capul în jos
C. poziția bolnavului este înclinat la 15-45º cu capul în jos
D. se pot recomanda 1-2 poziţii de drenaj în funcţie de lobii sau segmentele care trebuie
drenate
E. timpul total al tratamentului este de 25 minute
F. este urmat de efectuarea de vibraţii
G. fiecare poziţie de drenaj durează 3-5 minute
H. utilizează diferite poziţii ale corpului pentru a ajuta drenajul mucusului din diferite zone
ale plămânului
I. timpul total al tratamentului este de 15 minute
J. fiecare poziţie de drenaj durează 13-15 minute
355. Ȋn fibroza chistică (mucoviscidoză), sunt valabile următoarele afirmații cu
privire la drenajul postural:
A. drenajul, la fel ca şi percuţia se efectuează direct pe piele
B. drenajul postural să se efectueze de 2 ori/zi, înainte de masă sau la 90-120 minute după
masă
C. înainte de drenaj şi percuţie trebuie să se administreze antibiotice pe cale inhalatorie
D. drenajul postural se efectuează o data/zi (dimineaţa), după masă
E. după drenaj trebuie să se administreze antibiotice pe cale inhalatorie pentru a pătrunde
mai bine la locul infecţiei
F. înaintea drenajului postural trebuie să se îndepărteze hainele strâmte, nasturii şi
fermoarele din jurul gâtului şi toracelui
G. în perioada exacerbărilor trebuie să se reducă numărul şedinţelor zilnice de drenaj
postural
H. înaintea drenajului postural trebuie să se administreze bronhodilatatoare pentru a
deschide căile respiratorii
I. în perioada exacerbărilor trebuie să se crească numărul şedinţelor zilnice de drenaj
postural
J. ordinea poziţiilor de drenaj postural este fixă, percutȃndu-se numai partea de plămân
afectată
356. Care dintre următoarele reprezintă reacţii adverse şi dezavantaje ale
drenajului postural în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. creşterea presiunii intracraniene
B. modificarea ritmului cardiac
C. creṣterea capacităţii vitale forţate (FVC)
D. diaree, vărsături, dureri abdominale
E. scăderea tensiunii arteriale
F. instabilitate hemodinamică şi cardiacă
G. scăderea capacităţii vitale forţate (FVC)
H. agravarea refluxului gastro-esofagian
I. scăderea presiunii intracraniene
J. creṣterea saturației oxigenului
357. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii ale drenajului postural în
fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. pneumotorax, embolie pulmonară
B. tetanie, rahitism, malnutriție
C. corpi străini intrabronşici
D. anemie, hipocalcemie
E. edem pulmonar
F. hemoptizie
G. diaree, vărsături, dureri abdominale
H. insuficienţă cardiacă
I. insuficiență respiratorie
J. hemotorax, embolie pulmonară
358. Care dintre următoarele afirmații cu privire la percuţiile peretelui toracic în
fibroza chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate?
A. percuţiile peretelui toracic ajută la mobilizarea secreţiilor
B. durata totală a şedinţei este de 25 minute şi trebuie efectuată maximum 1 dată/zi
C. pentru sugari şi copii mici percuțiile se pot efectua cu ajutorul vârfului degetelor de la o
singură mână
D. în timpul efectuării percuţiilor, bolnavul nu trebuie să aibă în gură nici un obiect/aliment
E. bolnavul nu trebuie încurajat să tuşească după fiecare poziţie de percuție
F. percuţiile peretelui toracic nu ajută la mobilizarea secreţiilor
G. după fiecare poziţie, bolnavul trebuie încurajat să tuşească pentru eliminarea mucusului
H. pentru sugari şi copii mici percuțiile se pot efectua la fel ca ṣi la adult, cu întreaga mână
I. durata totală a şedinţei de percuții este de 15 minute şi trebuie efectuată minimum 1
dată/zi
J. se execută cu palma “în cupă” sau cu un percutor manual, întotdeauna după masă
359. Care dintre următoarele reprezintă reacţii adverse şi dezavantaje ale
percuţiei în fibroza chistică (mucoviscidoză)?
A. vărsăturile, durerea abdominală
B. scăderea nivelului oxigenului arterial
C. creṣterea FEV1 la bolnavii care expectorează puţin
D. creṣterea nivelului oxigenului arterial
E. fracturi costale, în special la copilul mic
F. creṣterea nivelului clorului în transpirație
G. scăderea FEV1 la bolnavii care expectorează puţin
H. tusea cu expectorație
I. hipoxemie severă
J. bronhospasm
360. Următoarele afirmații cu privire la vibrații în fibroza chistică
(mucoviscidoză) sunt false:
A. în timpul efectuării vibraţiilor, bolnavul poate să aibă în gură obiecte, alimente, jucării.
B. kinetoterapeutul aplică o presiune uşoară pe aria care trebuie vibrată
C. vibraţiile se fac cu mâna “cupă”, nu cu mâna aplatizată
D. scopul vibrațiilor este reprezentat de mobilizarea secreţiilor
E. expirarea aerului trebuie să fie cât mai lentă şi cât mai completă.
F. expirarea aerului trebuie să fie cât mai rapidă
G. pentru fiecare poziţie de drenaj se vor efectua câte 20-30 minute de vibrații
H. vibraţiile se fac cu mâna aplatizată, nu cu mâna “cupă”
I. scopul vibrațiilor este reprezentat de împiedicarea mobilizării secreţiilor
J. vibraţiile constau în scuturări ale peretelui toracic în timpul expirului
361. Evaluarea eficienţei tehnicilor de clearance pulmonar în fibroza chistică
(mucoviscidoză) se face în funcţie de următorii parametri:
A. funcţia cardiacă măsurată prin spirometrie
B. ameliorarea nivelului de fitness al bolnavului
C. numărul spitalizărilor
D. reducerea valorii clorului în transpirație
E. funcţia respiratorie măsurată prin spirometrie
F. lipsa ameliorării simptomelor musculo-scheletice
G. creṣterea duratei ṣi numărului spitalizărilor
H. calitatea vieţii
I. volumul sputei
J. reducerea forţei musculare şi anduranţei
362. Care dintre următoarele afirmații despre expirul forţat (Huffing-ul)
recomandat bolnavilor cu fibroză chistică (mucoviscidoză) sunt adevărate?
A. creşte temporar capacitatea funcţională reziduală
B. este o tehnică care constă în scuturări ale peretelui toracic în timpul expirului
C. are rolul de a modifica distribuţia aerului în plămâni
D. este o tehnică care constă în 1-2 expiruri forţate urmate de respiraţie liniştită
E. are ca scop prevenirea bronhospasmului şi a desaturării
F. evaluarea eficienţei se face în funcţie de volumul sputei ṣi funcţia respiratorie măsurată
prin spirometrie
G. seamănă cu suflatul pe o oglindă sau pe o fereastră pentru a o aburi
H. este mai puţin obositor
I. nu este atât de puternic ca tusea
J. este o tehnică care favorizează trecerea aerului prin obstrucţie şi canalele colaterale
363. Care sunt rolurile presiunii expiratorii pozitive (PEP) la bolnavii cu fibroză
chistică (mucoviscidoză)?
A. clearance-ul mucusului
B. deschiderea căilor respiratorii
C. scăderea capacităţii funcţionale reziduale
D. creṣterea numărului exacerbărilor pulmonare
E. împiedicarea clearance-ului mucusului
F. modificarea distribuţiei aerului în plămâni
G. creşterea temporară a capacităţii funcţionale reziduale
H. scăderea volumului pulmonar
I. creşterea volumului pulmonar
J. împiedicarea trecerii aerului prin obstrucţie şi canalele colaterale.
364. Următoarele afirmații despre presiunea expiratorie pozitivă (PEP) oscilantă
sunt adevărate:
A. este o tehnica care poate fi recomandată copiilor indiferent de vȃrstă
B. este o tehnica care se recomandă copiilor cu vârsta peste 8 ani
C. dispozitivele pentru oscilaţii generează doar oscilaţii extratoracice
D. în vederea obţinerii unor efecte maxime, poziţia unghiului trebuie menţinută o perioadă
scurtă de timp
E. dispozitivele pentru oscilaţii generează peretelui toracic oscilaţii intra- şi extratoracice
F. se poate realiza cu diferite dispozitive tip Flutter, Acapella, RC Cornet, Aerobika
G. frecvenţa oscilaţiilor este determinată de unghiul în care este ţinut dispozitivul
H. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de înaltă frecvenţă
I. nu necesită dispozitive speciale
J. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de joasă frecvenţă
365. Următoarele afirmații despre sticla PEP utilizată în fibroză chistică
(mucoviscidoză) sunt adevărate:
A. este recomandată copiilor cu vârsta sub 4 ani
B. sticla trebuie să fie neapărat de culoare neagră
C. pentru prevenirea infecţiilor, apa din sticlă trebuie schimbată după fiecare utilizare.
D. este recomandată copiilor cu vârsta peste 4 ani
E. copilul expiră pe nas şi inspiră în coloana de apă ceea ce determină apariţia de bule în
sticlă
F. pentru prevenirea infecţiilor, apa din sticlă trebuie schimbată săptămȃnal
G. este formată dintr-un tub de cauciuc şi o sticlă de 1-2 litri care se umple cu apă
aproximativ 10 cm deasupra fundului sticlei
H. copilul inspiră pe nas şi expiră în coloana de apă ceea ce determină apariţia de bule în
sticlă
I. în cazul utilizării la bolnavii cu bronşiectazii este necesară utilizarea unei măşti faciale
J. ca reacţii adverse în timpul utilizării poate determina hipoventilaţie, hipercarbie ṣi
creşterea presiunii intracraniene
366. Contraindicațiile compresiunii toracice de înaltă frecvenţă realizate u
ajutorul unei veste gonflabile sunt:
A. dureri abdominale
B. nu are contraindicații
C. insuficiență renală
D. malnutriție, hipotrofie ponderală
E. dureri toracice
F. bronhospasm
G. traumatisme cervicale, fracturi costale
H. anemie, rahitism carențial
I. hemoptizie, embolie pulmonară
J. osteopenie / osteoporoză
367. Următoarele afirmații despre drenajul autogen recomandat în
mucoviscidoză (fibroză chistică) sunt adevărate:
A. frecvenţa şi numărul şedinţelor de drenaj autogen depind de cantitatea şi vâscozitatea
secreţiilor
B. drenajul autogen utilizează dispozitive de tip Aerobika
C. este o tehnică de clearance care utilizează diferite nivele ale respiraţiei pentru eliminarea
mucusului
D. este o tehnică care minimizează fluxul de aer pentru a promova ventilarea şi eliminarea
secreţiilor
E. denajul autogen utilizează un dispozitiv de buzunar format dintr-o piesă bucală, un con
de plastic, o bilă de oţel
F. în timpul şedinţelor de drenaj autogen, trebuie evaluată respiraţia
G. se bazează pe principii fizice, dinamica fluidelor, anatomia plămânilor, fiziologia şi
mecanismul respiraţiei
H. frecvenţa şi numărul şedinţelor de drenaj autogen nu depind de cantitatea şi
vâscozitatea secreţiilor
I. apariţia sau intensificarea tusei anterioare în timpul drenajului impune reevaluarea
respiraţiei
J. este o tehnică care combină PEP cu oscilaţiile de înaltă frecvenţă
368. Despre Ciclul Activ al Tehnicilor Respiratorii (CATR) utilizat în
mucovisvidoză (fibroză chistică) sunt adevărate următoarele afirmații:
A. poate fi introdus de la 3 ani sub formă de joc
B. componentele CATR sunt: controlul respiraţiei, exerciţiile de expansiune toracică,
tehnicile de expir forţat
C. pentru ca tehnica să nu devină obositoare, se recomandă efectuarea din poziţie şezând
D. poate fi introdus de la 8-9 ani sub formă de joc
E. efectuarea tehnicii se realizează din ortostatism
F. manevrele de expir forţat sunt considerate a fi mai puțin eficiente
G. volumul sputei este mai mic după aplicarea CATR comparativ cu flutterul sau oscilaţiile
cu înaltă frecvenţă
H. durata recomandată a acestei tehnici este de minimum 30 minute/şedinţă, până când
huff-ul devine productiv
I. are ca scop mobilizarea şi eliminarea secreţiilor bronşice în exces
J. durata recomandată a acestei tehnici este între 10-30 minute/şedinţă
369. Contraindicaţiile pentru folosirea Acapella în mucoviscidoză sunt:
A. Sinuzită acută
B. Presiune intracraniană peste 20 mmHg
C. Instabilitate hemodinamică
D. Pneumotorax netratat
E. Anemie feriprivă
F. Diaree acută
G. Ruptură de membrană timpanică
H. Gust sărat al sudorii
I. Nu are contraindicații
J. Presiune intracraniană sub 20 mmHg
370. Reacţiile adverse care pot apare în timpul utilizării dispozitivului Acapella la
bolnavii cu mucoviscidoză sunt:
A. Paralizie de nerv facial
B. Creşterea presiunii intracraniene
C. Gastroenterită
D. Ȋnghiţirea aerului cu senzaţie de vărsătură şi aspirare
E. Rahitism carențial
F. Anemie
G. Scăderea presiunii intracraniene
H. Barotraumă pulmonară
I. Claustrofobie
J. Afectare cardio-vasculară
371. Care dintre următoarele afirmații despre flutter-terapie în mucoviscidoză
sunt adevărate:
A. La finalul ṣedinței, bolnavul expectorează mucusul
B. Este similară unui tratament prin drenaj postural asociat cu percuţie sau tehnicii PEP
C. Bolnavul, aflat în poziţie şezândă, inspiră adânc pe nas, apoi introduce flutter-ul în
cavitatea bucală
D. Utilizează un dispozitiv de buzunar format dintr-o piesă bucală, un con de plastic, o bilă
de oţel
E. Utilizează un dispozitiv format dintr-o piesă bucală, un con de hȃrtie, un triunghi de
plastic
F. Se recomandă la sugari
G. O şedinţă trebuie să conţină 10-15 cicluri
H. Nu este recomandată în mucoviscidoză
I. Se efectuează din decubit dorsal
J. O şedinţă trebuie să conţină 1-5 cicluri
372. Principalele simptome observate la nou-născuți care sunt utile în
confirmarea postnatală a sindromului Down sunt:
A. reflexe osteo-tendinoase exagerate
B. anomalii ale urechii
C. pliu palmar unic
D. profil facial plat
E. degete lungi
F. fante palpebrale înclinate, antemongoloide
G. hipotonie
H. aspect longilin
I. hipertonie
J. macrocefalie
373. Bolile asociate frecvent cu sindromul Down pot include:
A. lupus eritematos sistemic
B. apendicita
C. boli digestive (boala celiacă, refluxul gastroesofagian)
D. autism
E. defecte cardiace (50% dintre copii)
F. hipotiroidism;
G. hepatita
H. obezitate
I. boala Crohn
J. boli renale
374. Diagnosticul în sindromul Down:
A. este posibil a fi stabilit antenatal doar prin vizualizarea modificărilor ecografice
B. este posibil doar postnatal
C. nu implică efectuarea analizei genetice
D. Este sugerat de un pliu nucal gros vizualizat prin ecografia fetală
E. trebuie confirmat prin efectuarea cariotipului.
F. este sugerat de modificările clinice
G. se poate face și antenatal
H. nu este sugerat de modificările clinice
I. este exclusiv clinic
J. poate fi sugerat antenatal de modificări ale fătului vizualizate ecografic
375. Investigațiile recomandate la naștere în sindromul Down sunt :
A. examinare CT cerebrală
B. testarea funcției tiroidiene
C. puncție medulară
D. dozare proteine urinare
E. scintigrafie renală
F. evaluarea obiectivă a auzului
G. evaluare cardiacă (inclusiv ecocardiografie)
H. consult genetic şi cariotip cromozomial pentru confirmarea diagnosticului (pune în
evidență prezența cromozomului supranumerar);
I. examen oftalmoscopic pentru a detecta cataracta congenitală
J. puncție lombară
376. Din motivele pentru care copiii cu sindrom Down prezintă diferite tipuri de
dereglare motorie fac parte:
A. afectarea hematologică
B. bolile digestive
C. laxitatea ligamentară
D. malformațiile genitale
E. hipertonia
F. hipotonia
G. deficit de echilibru
H. comportamentul repetitiv
I. control postural deficitar
J. timp de reacție mai lung
377. Activitățile utile pentru dezvoltarea sugarilor cu Sindrom Down includ:
A. stând în ortostatism
B. stând sprijinit pe mâini și genunchi
C. transportul acestora în brațe
D. culcat în decubit ventral și dorsal
E. culcatul în pătuț
F. folosirea unui leagăn
G. privitul la televizor
H. culcat lateral
I. poziționare adecvată
J. transportul acestora cu căruciorul
378. Tratamentul de recuperare motorie și congnitivă în sindromul Down trebuie
să implice:
A. recuperare completă
B. încurajarea învățării limbajului semnelor
C. educația părinților
D. schimbarea frecventă a rutinelor
E. exclusiv kinetoterapie
F. exclusiv specialiști
G. planificarea tratamentului de către fizioterapeuți
H. o echipă formată din medici, psihologi, fizio-kinetoterapeuți, terapeuți ocupaționali și
profesori
I. realizarea de achiziții egale cu cele ale copiilor de aceeași vârstă
J. trebuie ținut cont și de celelalte patologii asociate (cardiace, respiratorii).
379. Părinții copilului cu sindrom Down:
A. nu sunt incluși in echipa de îngrijire a copilului cu Down deoarece sunt foarte anxioși
B. au nevoie de timp îndelungat pentru a învăța modul de a stimula copilul să facă mișcare
C. Trebuie incluși în programul de exerciții
D. cel mai des nu doresc să fie implicați în recuperarea copilului
E. vor fi încurajați să vină la ședințele de exerciții fizice
F. nu sunt incluși in echipa de îngrijire a copilului cu Down deoarece nu au pregătire de
specialitate
G. Au tendința de a fi supraprotectori
H. vor primi cărți, programe de învățământ, videoclipuri și alte suporturi care pot conține
idei despre explorarea mișcărilor.
I. vor primi “teme motorii” pentru a-i încuraja să se joace cu copilul
J. rareori sunt cooperanți
380. Până la vârsta de 1 an şi 6 luni copiii cu sindrom Down trebuie să poată
efectua următoarele sarcini:
A. să ţină capul
B. să rezolve un puzzle
C. să mențină ortostatismul
D. să se alimenteze independent de părinți
E. să coloreze imagini dintr-o carte
F. să stea în şezut
G. să se îmbrace singuri
H. să meargă singuri la toaletă
I. să facă tentative de mers în poziţie patrupedă
J. să se deplaseze sprijinindu-se
381. Pentru combaterea sedentarismului în rândul copiilor cu sindrom Down se
vor lua în considerare :
A. mers la sala de forță
B. implicarea întregii familii
C. practicarea artelor marțiale
D. practicarea fotbalului
E. variația rapidă a mișcărilor
F. alegerea activității plăcute copilului: muzica și dansul sunt populare printre persoanele
cu SD, înotul pentru cei cărora le place apa, călărie
G. mers către școală cu bicicleta în loc de deplasarea cu mașina
H. schimbarea periodică a tipului de mișcare pentru a nu interveni rutina
I. utilizarea scărilor în loc de ascensor
J. încurajarea copilului să practice activităţi în aer liber
382. Care dintre următoarele afrimații despre durere sunt adevărate?
A. durerea nu necsesită tratament, dispare de la sine
B. durerea cronică afectează puțini copii şi adolescenţi
C. prevalenţa durerii cronice scade odată cu vârsta
D. durerea poate fi acută ṣi cronică
E. durerea este o experienţă neplăcută senzorială şi emoţională, neinfluenţată de factori
biologici, psihologici şi sociali
F. durerea este o experienţă neplăcută senzorială şi emoţională tipic cauzată de
distrugerea tisulară actuală / potenţială, influenţată de factori biologici, psihologici şi
sociali
G. prevalenţa durerii cronice creşte odată cu vârsta
H. durerea cronică este durerea asociată unor procese patologice cronice care cauzează
durere continuă sau recurentă la intervale de luni sau ani
I. durerea cronică este orice durere care persistă după perioada obişnuită în care ar trebui
să dispară sau orice durere cu durata peste 3 luni
J. Ddurerea cronică este orice durere care persistă după perioada obişnuită, dar mai puțin
de 3 luni
383. Următoarele afirmații despre durerea acută sunt adevărate:
A. De obicei, evoluează spre înrăutăţire, agravare
B. tratamentul constă în tratment cauzal
C. Este o durere care persist peste 3 luni
D. descrierea durerii este uṣoară
E. Este o durere asociată unor procese patologice cronice
F. starea sufletească este afectată (depresie, furie, frustrare, iritabilitate, disperare)
G. este o durere difuză, dificil de descris
H. toleranța durerii de către bolnav este bună
I. afectează starea sufletească determinȃnd anxietate ṣi frică
J. durerea acută are o localizare bine definită ṣi durată scurtă
384. Următoarele afirmații despre durerea cronică sunt adevărate:
A. Este o durere cu durata peste 3 luni
B. Este o durere continuă, dificil de descris de către bolnav
C. Efectele sunt de scurtă durată ṣi de intensitate redusă
D. Nu este asociată unor procese patologice cronice
E. Nu este considerată o boală în sine
F. Cu tratament cauzal, toleranța durerii este bună
G. Straea sufletească poate fi afectată, dar apar doar anxietate ṣi frică
H. Localizarea este difuză, extinsă
I. Poate produce depresie, furie, frustrare, iritabilitate, disperare
J. Toleranța durerii este scăzută, redusă în timp
385. Care dintre următoarele afirmații despre durerea cronică sunt adevărate?
A. Prevalenţa durerii cronice nu creşte odată cu vârsta
B. Durerea cronică nu afectează starea sufletească
C. O parte dintre adulţii cu durere cronică prezintă istoric de durere cronică în copilărie şi
adolescenţă
D. Este o durere uṣoară, uṣor de definit, de scurtă durată
E. Factorii biologici care influenţează percepţia durerii sunt: genetici, sexul, maturarea
nervoasă, experienţa nociceptivă
F. Durerea cronică afectează puțini copii şi adolescenţi
G. Este orice durere cu durata sub 3 luni
H. Cauzele durerii cronice sunt traumatismele, diferite boli, factori psihologici, cauze
neidentificabile
I. Factorii socio-culturali care influenţează percepţia durerii sunt: cultura, educaţia, părinţi
J. Factorii psihologici care influenţează percepţia durerii sunt: temperamentul, semnificaţia
durerii, percepţia controlului, modul individual de a face faţă
386. Efectele durerii cronice la copil sunt:
A. Absenteism şcolar ṣi afectarea relaţiilor sociale interpersonale
B. Afectarea funcţiei cognitive
C. Accentuarea oboselii ṣi perturbarea somnului
D. Nu are consecinţe fizice, comportamentale şi psihologice
E. Lipsa perturbării somnului
F. Fiind o durere uṣoară, de scurtă durată nu afectează sănătătatea mentală şi emoţională
G. Reducerea activităţii fizice
H. Nu afectează activitatea zilnică şi relaţionarea
I. Utilizare redusă a serviciilor medicale
J. Afectarea sănătăţii mentale şi emoţionale
387. Următoarele afirmații despre durerea cronică secundară sunt adevărate:
A. Sindromul dureros regional complex este un exemplu de durere cronică primară
B. Durerea neuropată este o durere cronică secundară
C. Sindromul dureros regional complex este o durere cronică secundară
D. Durerea musculo-scheletală este o durere cronică secundară
E. Nu este asociată cu dizabilitate funcţională semnificativă
F. Este o durere asociată cu stress emoţional semnificativ
G. Cefaleea, migrena, durerea din afecţiuni maligne sunt dureri cronice secundare
H. Simptomele nu sunt specifice altui diagnostic
I. Este un simptom în cadrul altei afecţiuni care poate persista chiar dacă boala respectivă
a fost tratată
J. Este o durere care nu afectează sănătatea mentală şi emoţională
388. Referitor la metodele non-farmacologice de combatere a durerii, sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Crioterapia nu este utilă în tratamentul inflamaţiei acute şi spasmelor musculare
B. Termoterapia nu reduce excitabilitatea musculară şi spasmul muscular
C. Fizioterapeutul nu are rol înevaluarea bolnavului cu durere
D. Este indicat ca momentul fizioterapiei să coincidă cu efectul maxim al analgezicului
E. Termoterapia este recomandată în tratamentul durerii cronice
F. Terapia fizicală nu face parte din programul de management al durerii cronice
G. Fizioterapeutului are rol înevaluarea bolnavului cu durere
H. Scopul fizioterapiei este reprezentat de ameliorarea mişcărilor şi restabilirea funcţiei
normale, precum şi a calităţii vieţii
I. Termoterapia este indicată la copiii mici
J. Terapia fizicală este o componentă cheie a programului de management al durerii
cronice
389. Efectele fiziologice ale căldurii sunt:
A. Scăderea afluxului de sȃnge
B. Scăderea flexibilităţii ţesuturilor cu colagen
C. Creṣte excitabilitatea musculară şi spasmul muscular
D. Ameliorarea activităţii enzimatice
E. Creşterea afluxului de sânge
F. Reducerea durerii
G. Creşterea flexibilităţii ţesuturilor cu colagen
H. Relaxare mentală
I. Nu are nici un efect
J. Reducerea spasmului muscular
390. Care dintre următoarele afirmații despre electroterapie (electrostimulare) în
tratamentul durerii sunt adevărate?
A. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină eliberarea de mediatori
B. Este indicată la copiii mici
C. Creşte flexibilitatea ţesuturilor cu colagen
D. Nu are efecte antialgice, ionizante, anti-edematoase, vasodilatatorii, nutritive
E. Reduce spasmul muscular
F. Are efecte antialgice, ionizante, excitomotorii, anti-edematoase, rezorbtive,
vasodilatatorii, nutritive
G. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină inhibiţia presinaptică a
impulsului nervos la nivelul cornului dorsal medular
H. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) nu determină inhibarea nervului
excitat normal şi modularea inflamaţiei
I. Stimularea electrică nervoasă transcutanată (TENS) determină inhibarea nervului excitat
normal şi modularea inflamaţiei
J. Constă în aplicarea curentului electric asupra organismului
391. Care dintre următoarele afirmații despre programele de kinetoterapie
utilizate în tratamentul durerii sunt adevărate?
A. Pentru durerea la nivelul extremităţii superioare a corpului se recomandă sărituri, mers,
alergat, urcat scări
B. Se recomandă ca exerciţiile să se efectueze zilnic, minimum o dată/zi, durata sesiunii
fiind 5-10 minute
C. Pot conţine exerciţii fizice generale şi specifice, progresive şi regulate
D. Stretching nu ameliorează mobilitatea, forţa ṣi tonusul muscular
E. Se recomandă ca exerciţiile să se efectueze săptămȃnal, durata sesiunii fiind 15-30
minute
F. Programele de kinetoterapie trebuie individualizate
G. Intensitatea exerciţiilor trebuie crescută treptat
H. Dacă bolnavul resimte uşor disconfort, exerciţiul trebuie întrerupt
I. Exerciţiile în bazin cu apă nu sunt recomandate
J. Exerciţiile fizice au rolul de a ameliora forţa, flexibilitatea, anduranţa, stabilitatea
articulară, coordonarea, echilibrul şi propriocepţia
392. Următoarele afirmații cu privire la masajul terapeutic sunt adevărate:
A. Nu ameliorează anxietatea asociată cu durerea
B. Ameliorează circulaţia şi oxigenarea ţesuturilor
C. Reduce durerea, stressul, redoarea, tensiunea, disconfortul
D. Ameliorează anxietatea asociată cu durerea
E. Are ca scop relaxarea profundă
F. Poate fi efectuat ṣi la bolnavi cu febră, infecţii cutanate, plagă sau cicatrici recente
G. Ȋmbunătăţeṣte amplitudinea articulară
H. Poate fi efectuat ṣi la bolnavi cu fibrom, tumori, tromboflebită, varice
I. La bolnavii cu alergii este reomandată folosirea uleiului pe bază de arahide, alune şi
nucă
J. Nu ameliorează nutriţia tisulară
393. Forme inflamatorii de neuropatii sunt:
A. Amiloidoză
B. Polineuropatia demielinizantă cronică inflamatorie
C. Neuropatia senzitivo-motorie
D. Sindrom Guillain-Barre
E. Neuropatia asociată discraziilor sanguine
F. Distrofia musculară Emery-Dreifuss
G. Neuropatia senzitivă autonomă
H. Distrofia musculară Becker
I. Miopatia distală
J. Neuropatia motorie multifocală
394. Distrofinopatii (deficiență a distrofinei) sunt:
A. Distrofia musculară Emery-Dreifuss
B. Polineuropatia demielinizantă cronică inflamatorie
C. Amiloidoza
D. Distrofia musculară Duchenne
E. Distrofia musculară Becker
F. Sindrom Guillain-Barre
G. Neuropatia senzitivo-motorie
H. Vasculitele
I. Distrofia musculară congenitală
J. Distrofia fascioscapulohumerală (DFSH)
395. Tabloul clinic în distrofia musculară Duchenne se manifestă prin:
A. Pseudohipertrofia gambelor
B. Cataractă
C. Diplopie sau ptoză palpebrală
D. Atrofia gonadelor
E. Întârziere în dezvoltarea motorie
F. Oboseala mușchilor gâtului
G. Aritmie cardiacă
H. Slăbiciune musculară
I. Semnul Gowers
J. Mers pe vârfuri
396. Distrofia musculara miotonică ( DMM) se manifestă prin:
A. Diplopie sau ptoză palpebrală
B. Atrofia mușchilor temporali
C. Alopecie frontală
D. Semnul Gowers
E. Mers pe vârfuri
F. Atrofia gonadelor
G. Pseudohipertrofia gambelor
H. Oboseala mușchilor gâtului
I. Cataractă
J. Aritmie cardiacă
397. Simptomele din miastenia gravis constau în:
A. Oboseală fără afectarea mușchilor respiratori
B. Oboseala mușchilor gâtului
C. Oboseala poate afecta toate grupele musculare
D. Oboseala mușchilor utilizați în vorbire
E. Alopecia frontală
F. Semnul Gowers
G. Oboseala musculară, agravată pe parcursul zilei
H. Diplopie sau ptoză palpebrală
I. Durerea este caracteristică
J. Atrofia gonadelor
398. Diagnosticul în Distrofia musculară Duchenne se susține pe:
A. Test genetic
B. Biopsie musculară (absența distrofinei)
C. Deficiență a lamininei
D. Detectarea anticorpilor anti-receptori de acetilcolină
E. Electromiogramă (aspect miopatic nespecific)
F. Istoric familial
G. Creatinkinază normală
H. Electromiogramă- normală
I. Creatinkinază crescută
J. Test la Tensilon
399. Este adevărat că în distrofia musculară Becker (DMB):
A. Bolnavii au dificultăți la mers, sărit și urcat
B. Nu asociază aceeași slăbiciune musculară ca și în distrofia musculară Duchenne
C. Nu au dificultăți la mers
D. Bolnavii pierd masă musculară
E. Bolnavii nu pierd masă musculară
F. Cardiomiopatia progresează rapid
G. Nu asociază cardiomiopatie
H. Sunt afectate membrele inferioare și pelvisul
I. Nu afectează membrele inferioare
J. Se asociază aceeași slăbiciune musculară ca și în distrofia musculară Duchenne
400. Este adevărat că distrofiile musculare la nivelul centurilor musculare ale
membrelor (DLGM):
A. Au vârsta de debut între 3 și 12 ani
B. Asociază alopecie frontală
C. Asociază atrofia gonadelor
D. În general, au rezultate normale la testarea distrofinei
E. Sunt legate de anomalii ale glicoproteinelor asociate distrofinei
F. Pentru diagnostic necesită biopsie musculară
G. Au vârsta de debut sub 3 ani
H. Sunt un grup heterogen de miopatii cu multe caracteristice clinice comune
I. Nu necesită biopsie musculară pentru diagnostic
J. În general, nu au rezultate normale la testarea distrofinei
401. Sindroamele miastenice congenitale (SMC) se caracterizează prin:
A. Plafon al cavității orale foarte arcuit
B. Istoric familial
C. Anticorpi AChR negativi (receptori de acetilcolină)
D. Testul de stimulare repetitivă în scădere
E. Creatinkinază scăzută
F. Atrofia gonadelor
G. Slăbiciunea mușchilor faciali, a gurii și gâtului
H. Anticorpi AChR pozitivi (receptori de acetilcolină)
I. Absența istoricului familial
J. Alopecie frontală
402. Următoarele date sunt adevărate în Boala Charcot-Marie-Tooth (CMT):
A. Tipul 1 este demielinizantă și axonală
B. Este o boală lent progresivă
C. Tipul 2 este axonală
D. CMT2 este în general mai puțin severă decât CMT1
E. Tipul 1 este demielinizantă
F. Pacienții prezintă o forță mai mică cu 20-40% decât normal
G. CMT2 este în general mai severă decât CMT1
H. Pacienții prezintă o forță normală
I. Este o boală rapid progresivă
J. Tipul 2 este axonală și demielinizantă
403. Afirmațiile adevărate în Atrofia musculară spinală (AMS) sunt:
A. Toate formele de AMS implică distrugerea selectivă a celulelor cornului posterior
B. AMS III – boala Kugelberg-Welander are un debut mult mai tardiv
C. Clasificarea AMS se face în funcție de deficitul senzorial
D. AMS II boala Werdnig –Hoffmann cronică este cea severă
E. AMS III – boala Kugelberg-Welander are un debut precoce
F. AMS II boala Werdnig –Hoffmann cronică este mai puțin severă
G. Clasificarea AMS se face în funcție de severitate, vârstă de debut și funcționalitate
H. Toate formele de AMS implică distrugerea selectivă a celulelor cornului anterior
I. AMS I –este forma neonatală cea mai ușoară (Werdnig –Hoffmann)
J. AMS I –este forma neonatală cea mai severă (Werdnig –Hoffmann)
404. Următoarele afirmații sunt corecte:
A. SLA este o afecțiune rapid progresivă
B. SLA produce spasticitate prin pierderea neuronilor motori superiori
C. Transmiterea SLA se face autosomal- recesiv
D. SLA duce la slăbiciune musculară difuză și atrofie
E. SLA este cea mai ușoară formă
F. Scleroza laterală amiotrofică (SLA) este cea mai gravă
G. SLA nu apare în context familial și nu este moștenită
H. SLA are o progresie lentă
I. SLA afectează cel mai puțin neuronii motori superiori
J. SLA apare în context familial cu transmitere autosomal-dominant
405. Principiile terapiei în bolile neuromusculare sunt:
A. Inițierea terapiei fizice cu atele este contraindicată
B. Tehnicile fizice grăbesc apariției contracturilor
C. Stretchigul nu este recomandat
D. Terapia ocupațională nu este indicată = risc în menținerea abilităților motrice
E. Efectuarea de exerciții pasive de stretching
F. Controlul contracturilor la nivelul membrelor inferioare
G. Măsurarea periodică goniometrică a amplitudinii
H. Prevenirea contracturilor prin inițierea terapiei fizice cu atele
I. Amplitudinea nu trebuie măsurată periodic
J. Utilizarea tehnicilor fizice pentru întârzierea apariției contracturilor
406. Următoarele programe sunt recomandate în bolile neuromusculare:
A. Pentru favorizarea extensiei membrului inferior
B. Terapie ocupațională pentru menținerea abilității motrice fine
C. Exerciții zilnice de mers și modificare a poziției din clino- în ortostatism
D. Pentru favorizarea flexiei membrului inferior
E. Terapia ocupațională nu este indicată = risc în menținerea abilităților motrice
F. De înot
G. Utilizarea de atele nocturne
H. De terapie respiratorie
I. Exerciții zilnice de alergat
J. Exerciții pasive de stretching
407. Terapia respiratorie în atrofia musculară spinală necesită tehnici de:
A. Ventilație noninvazivă
B. De mărire a volumului pulmonar
C. Manuale
D. Tehnica MACCANGO
E. Termoterapie
F. Tehnica PAROW
G. Masaj al tendoanelor
H. Curățare a căilor respiratorii
I. Ventilație pe traheostomă
J. Împachetare cu nămol
408. Echipa terapeutică multidisciplinară în bolile neuromusculare are în
componență:
A. Ortoped
B. Farmacist
C. Chirurg
D. Urolog
E. Medic de familie
F. Pediatru
G. Neurolog
H. Cardiolog
I. Genetician
J. Nefrolog
409. În bolile neuromusculare exercițiile de rezistentă (strengthening) includ:
A. Program submaximal de exerciții de rezistență în Duchenne
B. Doar exerciții de intensitate ușoară
C. La domiciliu exerciții de intensitate moderată
D. Tehnica PAROW
E. În afecțiunile cu progresie lentă exercițiile nu necesită supraveghere medicală
F. Pedalarea
G. Nu includ pedalarea
H. Doar exerciții de intensitate moderată
I. În afecțiunile cu progresie lentă exerciții doar sub supraveghere medicală
J. Exerciții de intensitate ușoară sau moderată
410. Factorii implicați în apariția contracturilor musculare sunt:
A. Gradul de infiltrare grasă a țesutului
B. Echilibru între forțele agoniste sau antagoniste
C. Prezența mobilității active sau pasive
D. Amiloidoza
E. Absența mobilității active sau pasive
F. Prezența poziției ortostatice
G. Dezechilibru între forțele agoniste sau antagoniste
H. Gradul de fibroză
I. Absența poziției ortostatice
J. Exercițiul fizic pasiv
411. Contracturile semnificative se întâlnesc în:
A. Vasculitele
B. Distrofia musculară congenitală
C. Neuropatiile periferice
D. Distrofia musculară Becker
E. Distrofia musculară Emery Dreifuss
F. Distrofia musculară Duchenne
G. Amiloidoza
H. Amiotrofia spinală
I. Sindrom Guillain-Barre
J. Miastenia gravis
412. În distrofia musculară nu se recomandă:
A. Se recomandă înotul
B. Bicicletele cu viteză redusă
C. Scuterele
D. Tricicletele cu viteză sporită
E. Bicicletele cu viteză sporită
F. Căruciorul cu rotile
G. Tricicletele cu viteză redusă
H. Orteze de tip KAFO
I. Nu se recomandă înotul
J. Trambulinele
413. Care dintre următoarele afirmații despre paralizia de nerv facial sunt
adevărate?
A. Este o afecţiune neurologică acută
B. Este o afecţiune psihiatrică
C. 40-75% dintre cazuri sunt bilaterale
D. Este mai frecventă la copii între 2-4 ani
E. Produce pareza sau paralizia homolaterală a musculaturii feţei
F. La copilul de 2-4 ani este mai rară
G. Interesează traiectul nervului facial sub nucleul bulbo-protuberanţial
H. Jumătate dintre cazuri sunt idiopatice
I. Nu este întȃlnită la copil
J. Interesează traiectul nervului trigemen
414. Nervul facial inervează:
A. Glandele salivare
B. Muṣchii gambieri
C. Muṣchiul psoas
D. Muşchiul scăriţei
E. Papilele gustative din cele 2/3 anterioare a limbii
F. Papilele gustative din 1/3 posterioară a limbii
G. Glandele sudoripare
H. Musculatura mimicii
I. Glanda tiroidă
J. Glandele lacrimale
415. Următoarele afrimații despre paralizia de nerv facial sunt adevărate:
A. Traumatismele la naştere determina paralizii congenitale
B. Paralizia idiopatică este cea mai rară
C. Cea mai frecventă este idiopatică
D. Poate avea ṣi cauze genetice
E. Cauzele pot fi ṣi iatrogene
F. Este o afecţiune psihiatrică cronică
G. Paralizia facială periferică poate fi doar totală
H. Paralizia facială periferică poate fi totală
I. Paralizia este totală cȃnd se secţionează una sau două dintre ramurile terminale
J. Paralizia facială periferică poate fi parţială
416. Paralizia facială periferică se caracterizeaza prin:
A. Pleoapa inferioară căzută şi uşor răsfrântă în afară
B. Comisura labială asimetrică
C. Reflex de clipire prezent de partea bolnavă
D. Ṣtergerea şanţurilor şi a pliurilor feţei şi frunţii de partea bolnavă
E. Reflex optico-palpebral abolit de partea sănătoasă
F. Imposibilitatea asigurării drenării secreţiei lacrimale
G. Simetrie facială
H. Dureri în conductul auditive intern
I. Ṣtergerea şanţurilor şi a pliurilor feţei şi frunţii de partea sănătoasă
J. Asimetrie facială
417. Ȋn paralizia de nerv facial, tratamentul:
A. Ȋn faza acută vizează prevenirea complicaţiilor corneei
B. Se efectuează în echipă multidisciplinară
C. Kinetoterapic nu este agreat pentru recuperarea funcţională
D. Se efectuează numai de către pediatru
E. Nu include kinetoterapie
F. Vizează reducerea sechelelor
G. Include administrarea de alfa-dornază ṣi enzime
H. Include ṣi kinetoterapie
I. Homeopatic este mijlocul terapeutic de bază
J. Corticoterapia reduce durata paraliziei
418. Ȋn paralizia de nerv facial, kinetoterapia:
A. Este controversată
B. Nu este recomandată
C. Este procedura cea mai agreată pentru recuperarea funcţională
D. Este mijlocul terapeutic indispensabil, indiferent de etiologia paraliziei
E. Nu reduce riscul de complicaţii
F. Are rol în scăderea riscului de complicaţii
G. Nu facilitează refacerea mai rapidă
H. Este indispensabilă recuperării fizice şi psihice a bolnavului
I. Se face numai în primele 3 zile
J. Are rol în facilitarea refacerii mai rapide
419. Care dintre următoarele afirmații despre muṣchii feței sunt adevărate:
A. Muşchiul mare zigomatic este muşchiul surâsului
B. Muşchiul frontal este muşchiul mirării
C. Muşchiul pătrat al mentonului coboară oblic în sus şi înafară partea latero-internă a
mentonului
D. Muşchiul dilatator al narinei măreşte diametrul orizontal al narinei
E. Muşchiul sprâncenos este muşchiul surȃsului
F. Muşchiul mare zigomatic este muşchiul suferinței
G. Muşchiul transvers al nasului ridică şi dilată narina
H. Muşchiul sprâncenos este muşchiul atenţiei şi al dezaprobării
I. Muşchiul triunghiular al buzelor trage buza superioară oblic în sus şi în afară
J. Muşchiul risorius întinde comisura labială în sens vertical
420. Principiile aplicării exerciţiilor de mimică sunt:
A. Recuperarea va fi globală
B. Când se lucrează cu muşchii din partea superioară a feţei, se vor activa cei din partea
inferioară
C. Muşchii paralizaţi vor fi plasaţi în poziţie neutră pe cât posibil
D. Exerciţiile se execută lent
E. Se anulează întâi acţiunea muşchilor de partea indemnă
F. Exerciţiile nu sunt importante şi după intervenţii chirurgicale
G. Muşchii paralizaţi vor fi întinşi la maximum
H. Recuperarea va fi analitică şi progresivă
I. Exerciţiile se execute rapid
J. Muşchii paralizaţi nu vor fi întinşi la maximum
421. Punctele motorii de la nivelul feţei sunt:
A. Punctul de pe aripa nasului
B. Punctul preauricular
C. Punctul nazal superior
D. Punctul occipital
E. Punctul situat deasupra planşeului bucal
F. Punctul retroauricular
G. Punctul nazal inferior
H. Punctul de deasupra buzei superioare
I. Punctul din partea internă a ochiului
J. Punctul din partea externă a ochiului
422. Ȋn paralizia de nerv facial, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Electrostimularea este controversată
B. Electrostimularea se realizează cu curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă
C. Ultrasunetele sunt interzise întrucât pătrund prin osul cranian
D. Ultrasunetele sunt indicate la nivelul urechii şi altor organe interne sensibile la
ultrasunete
E. Electrostimularea este indicată în cazul apariţiei spasmului facial
F. Ultravioletele nu se aplică în zona dintre mastoidă şi mandibulă
G. Ultravioletele se aplică în zona dintre mastoidă şi mandibulă
H. Ultrasunetele sunt indicate la nivel cerebral
I. Tratamentul cu infraroşii: se aplică 15-20 minute cu protecţia ochilor
J. Tratamentul cu infraroşii se aplică 25-30 minute fără protecţia ochilor
423. Următoarelea afirmații despre masajul extrabucal în paralizia de nerv facial
sunt adevărate:
A. Trebuie să pornească din punctul situat la 1,5 cm deasupra rădăcinii sprâncenelor
B. Manevrele folosite constau din fricţiuni circulare efectuate în sens invers acelor de
ceasornic
C. La nivelul tâmplelor şi în regiunea temporo-mandibulară se recomandă manevra de
masaj „în 8"
D. Masajul extrabucal trebuie să pornească dintr-un punct situate preauricular
E. Manevrele folosite constau din fricţiuni circulare efectuate în sensul acelor de ceasornic
F. La nivelul feţei se preferă effleurage-ul
G. Masajul muşchilor hipertonici nu se asociază manevrelor de întindere
H. Trebuie să fie energic
I. Trebuie să fie blând
J. Masajul extrabuccal nu este recomandat
424. Ȋn paralizia de nerv facial, automasajul:
A. Are aceeaṣi tehnică de lucru ca ṣi cea a masajului endobucal efectuat de kinetoterapeut
B. Constă în masajul feței externe a obrazului de către kinetoterapeut
C. Are tehnica de lucru diferită de aceea a masajului endobucal efectuat de kinetoterapeut
D. Se efectuează de către bolnav
E. Nu este recomandat
F. Se va efectua doar o dată în cursul unei zile
G. Nu se efectuează de către bolnav
H. Constă în masajul feței interne a obrazului de către pacient
I. Se va efectua de mai multe ori în cursul unei zile
J. Constituie elementul de bază al recuperării funcţionale
425. Sechelele paraliziei de nerv facial sunt:
A. Hipotensiune
B. Contractură
C. Boli dermatologice
D. Lacrimi de vulpe
E. Traumatisme ale feței
F. Hipotonia muṣchilor gȃtului
G. Slăbiciune musculară
H. Atrofii
I. Sincinezii şi asimetrii
J. Spasme faciale
426. Indicatorii de prognostic nefavorabil în paralizia de nerv facial sunt:
A. Durerea uṣoară
B. Nu există indicatori de prognostic nefavorabil
C. Paralizia parțială
D. Absenţa refacerii în 3 săptămâni
E. Sindromul Ramsay Hunt
F. Absenţa refacerii într-o săptămână
G. Durerea severă
H. Sindromul Budd Chiari
I. Paralizia completă
J. Reducerea potenţialului de acţiune musculară peste 50%
427. Ȋn paralizia de nerv facial se pot recomanda următoarele tipuri de exerciţii
fizice:
A. Zâmbet fără arătarea dinţilor
B. Articularea vocalelor: a, e, i, o, u
C. Ȋncreţirea buzelor ca pentru fluierat
D. Zâmbet cu arătarea dinţilor
E. Exerciţii de inspiraţie pe nas
F. Ȋnchiderea ochiului rapid, cu coborârea sprâncenei
G. Exerciţii de inspiraţie pe gură
H. Deschiderea largă a ochilor, cu mişcarea sprâncenelor
I. Articularea consoanelor: b,c,m,p
J. Încreţirea părului
428. Următoarele afirmații despre paralizia de nerv facial sunt false:
A. Nu necesită tratament
B. Pentru vindecare ma rapidă, este indicată mestecarea de gumă de mestecat
C. Absenţa refacerii în 3 săptămâniEste un indicatori de prognostic nefavorabil
D. Este o afecţiune neurologică cronică, nevindecabilă
E. Redobândirea simetriei după o paralizie facial poate dura între câteva săptămâni și 6 – 8
luni
F. Sincineziile şi asimetriile sunt sechele ale paraliziei de nerv facial
G. Se clasifică în paralizie totală ṣi parțială
H. Forma idiopatică (paralizia Bell) este cea mai rară
I. Redobândirea simetriei după o paralizie facială se realizează in maximum o săprămȃnă
J. Kinetoterapeutul are rol în menţinerea unei bune troficităţi musculare
429. Paraliziile cerebrale infantile:
A. pot fi clasificate în funcţie de tipul de afectare senzitivă
B. factorii de risc pot fi prezenţi înainte sau în timpul sarcinii, în timpul travaliului şi al
naşterii şi în perioada imediată postnatală
C. hemiplegia implică afectarea ambelor membre inferioare
D. hipoglicemia nu face parte din cele mai frecvente 10 cauze care s-au dovedit statistic a fi
asociate cu paraliziile cerebrale la copiii născuţi la termen în ţările în curs de dezvoltare
E. deficienţele vizuale au o frecvenţă scăzută
F. se consideră că evenimentele postnatale sunt responsabile de aproximativ 75% din
totalul paraliziilor cerebrale infantile
G. afectarea motorie nu este un criteriu obligatoriu pentru diagnostic
H. reprezintă cea mai obişnuită cauză de dizabilitate fizică la copii, apărută ca urmare a
leziunilor cerebrale din timpul sarcinii sau apărute precoce în viaţă
I. includ un grup de tulburări neurologice neprogresive caracaterizate printr-un control
neadecvat al motilităţii şi posturii datorate unor cauze care acţionează asupra sistemului
nervos central
J. cauzele pot fi pre-, intra- sau postnatale, în primii 3-5 ani de viaţă
430. Clasificarea paraliziilor cerebrale cuprinde:
A. tetraplegia (nu afectează musculatura spatelui şi a gâtului)
B. paralizie cerebrală dischinetică (caracterizată prin anomalii de tonus şi tulburări de
mişcare ca distonia şi coreoatetoza)
C. paralizie cerebrală spastică uni-/bilaterală, diplegie/hepiplegie (cea mai frecventă)
D. hemiplegia (implică membrul superior şi inferior de partea opusă)
E. paralizia cerebrală non-clasificabilă
F. tetraplegia (implică membrul superior şi inferior de aceeaşi parte)
G. diplegia (afectează toate cele patru membre, cât şi musculatura spatelui şi a gâtului)
H. paralizie cerebrală ataxică (sunt afectate echilibrul şi coordonarea)
I. paralizie cerebrală hipotonică
J. diplegia (un singur membru inferior afectat)
431. Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Funcion
Classification System) încadrează sugarul sau copilul în funcţie de severitatea
paraliziilor cerebrale în următoarele niveluri:
A. nivelul I: mobilitate personală cu limitări, copiii sunt transportaţi sau utilizează
dispozitive de mobilitate electrică în aer liber şi în comunitate
B. nivel III: necesită pentru mers dispozitive de mobilitate asistată, limitări în mersul în aer
liber şi în comunitate
C. nivel I: mobilitatea personală este sever limitată chiar şi prin utilizarea tehnologiei
D. nivelul V: merge fără mijloace de susţinere, limitări cu privire la mers în aer liber sau
comunitate
E. nivel V: necesită pentru mers dispozitive de mobilitate asistată, limitări în mersul în aer
liber şi în comunitate
F. nivelul V: merge fără restricţii, limitare la nivelul deprinderilor avansate motorii grosiere
G. nivelul II: merge fără mijloace de susţinere, limitări cu privire la mers în aer liber sau
comunitate
H. nivel V: mobilitatea personală este sever limitată chiar şi prin utilizarea tehnologiei
I. nivelul IV: mobilitate personală cu limitări, copiii sunt transportaţi sau utilizează
dispozitive de mobilitate electrică în aer liber şi în comunitate
J. nivelul I: merge fără restricţii, limitare la nivelul deprinderilor avansate motorii grosiere
432. Scala Ashworth modificată (MAS) pentru evaluarea spasticităţii din
paraliziile cerebrale este caracterizată prin:
A. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă în flexie şi extensie
B. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă numai în flexie
C. scor 4 - fără accentuarea tonusului
D. scor 3 – scădere considerabilă a tonusului muscular, mişcările pasive sunt uşor de
executat
E. scor 1 – uşoară accentuare a tonusului, manifestată prin pierdere şi eliberare, sau prin
rezistenţă minimă la flexie şi extensie
F. scor 4 – articulaţia afectată este rigidă numai în extensie
G. scor 3 – creştere considerabilă a tonusului muscular, mişcările pasive sunt dificile
H. scor 0 – fără accentuarea tonusului
I. scor 0 – articulaţia afectată este rigidă în flexie şi extensie
J. scor 2 – accentuare a tonusului muscular în raza de mişcare, dar membrul afectat este
uşor de mişcat
433. Alte anomalii neurologice care trebuie diferenţiate de paraliziile cerebrale
sunt reprezentate de:
A. afecţiuni neuromusculare
B. afecţiuni metabolice sugerate de alcaloză metabolică, hiperglicemie şi afectare renală
C. leziuni ale măduvei spinării
D. deficienţă mentală
E. afecţiuni neurodegenerative
F. boala gură-mână-picior
G. astmul bronşic
H. afecţiuni genetice (sindrom Turner)
I. homocistinuria suspectată în prezenţa hipotoniei
J. erori înăscute de metabolism
434. Terapia complicaţiilor din paraliziile cerebrale cuprinde:
A. trofice cerebrale
B. tratamentul deficitelor senzoriale
C. tratamentul diareei cronice
D. consiliere psihologică
E. combaterea hipersalivaţiei
F. tratamentul constipaţiei
G. medicaţie anti-reflux gastroesofagian
H. combaterea şi prevenirea malnutriţiei prin dietă hipocalorică
I. combaterea hiposalivaţiei
J. combaterea şi prevenirea malnutriţiei prin dietă hipercalorică, la nevoie chiar
gastrostomă
435. Terapia hipertoniei asociate paraliziilor cerebrale cuprinde:
A. benzodiazepine cu efect inhibitor atât la nivelul măduvei spinării, cât şi la nivel
supraspinal
B. relaxarea musculară locală indusă de toxina botulinică se poate păstra maxim 2
săptămâni
C. anticonvulsivantele (Gabapentin) sunt contraindicate
D. Dandrolen care stimulează eliberarea de calciu din reticulul endoplasmatic, crescând
intensitatea contracţiei
E. medicaţie orală care este utilizată pentru spasticitatea generală
F. toxina botulinică care este eficientă în creşterea spasticităţii locale sau segmentare la
nivelul membrelor superioare sau inferioare
G. denervarea chimică care utilizează soluţii alcoolice (injecţii cu fenol 3-5%)
H. medicaţie orală, blocuri ale nervilor periferici şi tehnici chirurgicale
I. toxina botulinică care este eficientă în reducerea spasticităţii locale sau segmentare la
nivelul membrelor superioare sau inferioare
J. denervarea chimică induce necroză axonală zonală cu creşterea hipertoniei focale
436. Despre terapia fizică şi ocupaţională utilizată în paraliziile cerebrale infantile
este adevărat că:
A. terapia fizică nu previne contracturile şi diformităţile
B. include administrarea de Cerebrolizină
C. terapia fizică vizează creşterea hipertoniei, a tensiunii musculare şi a mişcărilor sacadate
D. antrenarea copilului pentru dezvoltarea abilităţilor motorii necesare autoservirii, vizând
dezvoltarea coordonării motorii fine la membrele superioare este un obiectiv al terapiei
ocupaţionale
E. terapia fizică începută cât mai devreme este utiliă în primovarea, menţinerea şi
restabilirea stării de bine fizic, psihic şi social
F. terapia fizică este utilă pentru creşterea spasticităţii sau a spasmelor intermitente
G. terapia fizică este utilă şi în tratamentul scoliozei, cifozei, lordozei lombare, deformărilor
genunchilor, scurtarea tendonului lui Achile, deformări ale mâinii şi pumnului sau
şoldului
H. terapia fizică este utilă pentru scăderea tonului muscular la copiii hipotoni
I. terapia ocupaţioanală se concentrează pe dezvoltarea deprinderilor privind funcţia
motorie orală, probelemele percepţiei vizuale şi activităţile zilnice
J. ameliorarea mobilităţii este un beneficiu al terapiei fizice
437. Despre evaluarea mersului copiilor cu paralizii cerebrale este adevărat că:
A. afectarea sistemului nervos central determină pierdereea controlului motor selectiv,
tonus muscular anormal, dezechilibru între agonistul muscular şi antagonist şi reacţii
slabe ale echilibrului
B. majoritatea copiilor cu paralizii cerebrale prezintă hipotonie
C. tulburările frecvente de mers întâlnite la copiii cu paralizii cerebrale sunt cauzate de
slăbiciune, de alinierea osoasă anormală, de contractură msuculară şi de spasticitatea
musculară
D. înregistrările video ale mersului nu sunt utile pentru o analiză minuţioasă
E. examenul mersului nu face parte din evaluarea completă a copiilor cu paralizii cerebrale
F. mersul este unul dintre cele mai complexe funcţii umane
G. evaluarea cinematicii şi a cineticii fac parte din componentele unei analize minuţioase a
mersului
H. mersul hemiplegic şi mersul tetraplegic reprezintă anomalii de mers
I. evaluarea mersului se va face cu copilul încălţat
J. mersul nu este afectat la copiii cu paralizii cerebrale
438. Reprezintă semne de alarmă pentru paraliziile cerebrale la copilul între 0-3
luni următoarele:
A. tresăriri ale membrelor spontane sau la stimuli motori, senzitivi sau senzoriali
B. hiperextensie a capului
C. tremurături ale membrelor spontane sau la stimuli motori, senzitivi sau senzoriali
D. asimetrie a mişcărilor
E. prezenţa simetrică a reflexului Moro
F. zâmbetul atunci când persoane cunoscute se apropie de el
G. în repaus copilul pare anormal de iritabil şi hiperexcitabil
H. aducerea mâinilor spre faţă şi urmărirea acestora
I. prezenţa reflexului de supt
J. ridicarea capului atunci când se află în poziţie de decubit ventral
439. Factorii favorizanți ai rahitismului carențial sunt:
A. Alimentatia artificială în primul an de viață
B. Expunerea insuficientă la soare
C. Anemia carențială
D. Hipocalcemia
E. Prematuritatea
F. Anotimpul rece
G. Administrarea incompletă a profilaxiei cu vit D
H. Diabetul gestațional
I. Renunțarea la profilaxia cu vit D după vărsta de 1 an
J. Dieta hipercalorică
440. Factorii favorizanți ai rahitismului carențial sunt:
A. Otita cronică
B. Bolile renale cronice
C. Administrarea de Fenobarbital
D. Boala hepatică cronică
E. Corticoterapia prelungită
F. Alimentatia naturală în primul an de viață
G. Sdr Down
H. Sdr de malabsorbție
I. Constipația cronică
J. Excesul de făinoase
441. Semnele craniene în rahitismul carențial sunt:
A. Exoftalmie
B. Epicantus
C. Șanț submamar Harrison
D. Bose frontale
E. Microcefalie
F. Apariția tardiva a dintilor
G. Matanii condrocostale
H. Maxilar in trapez
I. Plagiocefalie
J. Fontanela anterioara deschisa dupa varsta de 18 luni
442. Semnele prezente la nivelul toracelui în rahitismul carențial sunt:
A. Mătănii condrocostale
B. Stern proeminent
C. Șanț submamamr Harrison
D. Diametrul antero-posterior mărit
E. Balans toraco abdominal
F. Deformări ale claviculelor
G. Stern înfundat
H. Tiraj intercostal
I. Pete hiperpigmentate
J. Mamelon supranumerar
443. Semnele prezente la nivelul coloanei vertebrale și ale bazinului în rahitismul
carențial sunt:
A. Tasări vertebrale
B. Luxație de șold
C. Scolioza
D. Cifoză lombară
E. Necroze
F. Cifoza dorsală
G. Coxa vara
H. Micșorarea diametrului antero-posterior al bazinului
I. Lordoza
J. Micșorarea diametrului lateral al bazinului
444. Manifestările neuromusculare prezente în rahitismul carențial sunt:
A. Hipertrofia mușchilor gambei bilateral
B. Hipertonie generalizată
C. Cianoză
D. Agitație psihomotorie
E. Semn Chwosteck pozitiv
F. Convulsii
G. Stridor laringian
H. Fatigabilitate
I. Tremurături ale extremităților
J. Tresăriri spontane la zgomote mici
445. Semnele asociate prezente în rahitismul carențial sunt:
A. Paloare
B. Hepatosplenomegalie
C. Dureri abdominale
D. Transpirații predominant la ceafă
E. Suplețea excesivă a cutiei toracice
F. Relfux gastro-esofagian
G. Risc crescut de infecții
H. Diaree
I. Constipație
J. Vergeturi
446. Semnele radiologice în rahitismul carențial sunt:
A. Tasări vertebrale
B. Fracturi spiroide
C. Demineralizare osoasă
D. Fracturi ale oaselor lungi
E. Linie metafizară cu aspect de cupa radială
F. Întârziere în apariția nucleilor de creștere
G. Fracturi lineare
H. Lărgirea metafizei
I. Spiculi laterali
J. Fracturi ale oaselor scurte
447. Tratamentul cu nămol în rahitismul carențial are următoarele proprietăți:
A. Scade temperatura corporală
B. Poate crește temperatura corpului cu 2-3˚
C. Aplicarea nămolul se face la 30˚
D. Are efect chimic prin resorbția substanțelor biologice active din piele, din nămol
E. Produce excitația pielii datorită unor mici particule componente
F. Durata unei ședințe este de 10 minute
G. Durata unei ședinte este de 20-40 minute
H. Constă în aplicarea nămolului la temperaturi de 38-40˚
I. Este indicat doar adolescenților
J. Durata unei ședinte este de 15 minute
448. Exerciții pentru sugarii cu rahitism carențial și vârsta cuprinsă între 1-3 luni
sunt următoarele:
A. In decubit dorsal se provoacă flexia membrelor inferioare prin stimulare plantară
B. Exerciții prin forțare
C. Mișcari de extensie a coloanei vertebrale
D. Mișcări de flexie a coloanei vertebrale
E. Mișcări ale membrelor superioare efectuate prin apucarea degetelor copilului
F. Înot
G. Poziționarea membrelor inferioare în pozitie fixă
H. Mișcări alternative la nivelul membrelor inferioare
I. Rotațiile trunchiului, cu rostogolire pe spate și abdomen
J. Încurajarea mersului de-a bușilea
449. Kinetoterapia pentru stern înfundat în rahitismul carențial constă în:
A. Instruirea mersului
B. Înot
C. Exerciții de inspir
D. Flotări la spalier
E. Exerciții cu extensorul
F. Masaj
G. Exerciții de împins culcat cu priza cât mai largă
H. Flotări pe sol
I. Mers pe vârfuri
J. Exerciții de expir
450. Genu valgum în rahitismul carențial prezină următoarele caracteristici:
A. Duce la deformarea mersului
B. Se corectează prin masaj
C. gradul II- distanța intermaleolară=2.5-5 cm
D. Reprezintă deformarea genunchilor în plan frontal
E. Este prezentă o inflamație sistemică în organism
F. Mersul este normal
G. Tratamentul este doar chirurgical
H. Gradul III- distanța intermaleolara=5-7 cm
I. În formale grave se recomandă tratament chirurgical
J. Gradul I-distanța intermaleolară=2.5 cm
451. Diagnosticul diferențial al rahitismului carențial se face cu:
A. Osteomalacia
B. Artrita idiopatică
C. Osteogeneza imperfecta
D. Sdr Down
E. Morbul Pott
F. Luxatia congenitală de șold
G. Bombarea toracelui în malformații congenitale de cord
H. Paralizia de nerv facial
I. Craniotabesul din sifilis
J. Periarterita nodoasă
452. Diagnosticul diferențial al rahitismului carențial se face cu:
A. Rahitismul vitamino D- rezistent
B. Periarterita nodoasă
C. Artrita idiopatică juvenila
D. Lupus eritematos sistemic
E. Hidrocefalie
F. Boala Blount
G. Morbul Pott
H. Tibia “în iatagan” din sifilis
I. Fibroza chistică
J. Reumatismul articular acut
453. Tratamentul rahitismului carențial vizează:
A. Postnatal, între 7 zile- 18 luni, administrarea a 500-1000 UI vitamina D, zilnic per os.
B. Administrarea zilnică de vitaina D până la 3 ani
C. Administrarea de la 18 luni-2 ani a 500-1000 UI vitamina D, zilnic per os, numai în lunile
reci ale anului.
D. Antenatal, în ultimul trimestru de sarcină, asminsitrarea a 500-1000 UI vitamina D, zilnic,
per os
E. Administrarea dea vitamină D intramuscular la gravide
F. Administrarea obligatorie de calciu
G. Suplimentarea cu vitamina D nu este obligatorie
H. Profilaxie cu doze stoss efectuată in cazul sindromului malabsorbție
I. Administrarea numai intravenoasă a vitaminei D
J. Profilaxie cu doze stoss admnistrată în caz de diaree cronică
454. Tratamentul prin masaj în rahitismul carențial are următoarele proprietăți:
A. Crește excitabilitatea mușchilor
B. Se realizează numai în cazurile grave
C. Se efectuează numai după vârsta de 1 an
D. Crște contractilitatea musculară
E. Crește conductibilitatea musculară
F. Are rol antiinflamator
G. Scade contractilitatea musculară
H. Ajuta la creșterea elasticității musculare
I. Se activează circulația capilarelor și venelor
J. Scade excitabilitatea musculară
455. Kinetoterapia în scolioza din rahitismul carențial vizează:
A. Redresarea bazinului
B. Are rol antiinflamator
C. Echilibrarea centurii scapulare
D. Se efectueză doar la adolescenți
E. Susține dezvoltarea musculaturii
F. Se asociază cu tratamentul cu Calciu
G. Crearea unui reflex corect de postură
H. Este singura modalitate terapeutică
I. Dezvoltarea mobilității cutiei toracice
J. Redresarea curburilor prin întinderea progresivo-pasivă si completă a musculaturii
concavității
456. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale în atitudinile scoliotice din rahitismul
carențial sunt necesare:
A. Exerciții pentru antrenarea capacității generale la efort
B. Administarea de multivitamine regulat
C. Exerciții active de auto-întindere in poziție decubit dorsal
D. Suspensii la spalier
E. Respectarea orarului de somn
F. Tratament antiinflamator
G. Terapia prin muzică
H. Este necesară tonifierea complexă, simetrică a întregii musculaturi a spatelui
I. Formarea simțului ținutei corecte
J. Cura heliomarină anuală
457. Metoda FED re recuperare în rahitismul carențial constă în:
A. Băi cu nămol
B. Mișcările se efectuează continuu
C. Electroterapie
D. Tratament cu Calciu
E. Tratament antiinflamator
F. Derotarea coloanei vertebrale
G. Mișcările se efectuează intermitent
H. Elongarea coloanei vertebrale
I. Masaj generalizat
J. Fixarea tridimensională a coloanei vertebrale
458. Terapia prin mișcare în rahitismul carențial are rol de:
A. Învățare a efectuării transferului de greutate de pe un membru inferior pe altul în timpul
mersului
B. Necesită echipamente speciale
C. Nu poate fi executat zilnic
D. Instruirea pacientului în ceea ce privește mersul
E. Învățare a poziției corecte a membrelor inferioare în timpul mersului
F. Învățare a poziției corecte a membrelor inferioare în ortostatism
G. Aplicabil la pacienții cu vârsta peste 2 ani
H. Aplicabil la pacienții cu vârsta sub 2 ani
I. Pacienții prezintă dureri toracice
J. Învățare a situațiilor de echilibrare în timpul mersului
459. Rinofaringita acută:
A. perioada de incubaţie a bolii este lungă (4-7 zile)
B. hipertrofia vegetaţiilor adenoidiene reprezintă un factor favorizant
C. examenele de laborator sunt obligatorii pentru diagnostic
D. datorită poziţiei declive, rinoreea este prezentă la sugar
E. la vârstele mari, infecţia se manifestă sub formă de rinită sau faringită
F. etiologia bolii este dominată de virusuri
G. ganglionii axilari şi inghinali sunt măriţi de volum
H. reprezintă inflamaţia concomitentă a mucoasei nazale şi faringiene
I. debutul bolii este insidios
J. este cea mai frecventă infecţie a sugarului şi copilului mic până la vârsta de 2 ani
460. Despre aerosolizare este adevărat că:
A. dispersia reprezintă proprietatea principală a aerosolului
B. aerosolii contribuie la contractura muşchilor căilor respiratorii, astfel încât să intre o
cantitate mai mare de aer în plămâni
C. aerosolii sunt deseori folosiţi în afecţiunile care se manifestă prin tuse, respiraţie dificilă
sau rinoree
D. aerosolul este un mediu bifazic, având o fază dispersă, lichidă sau solidă, într-un mediu
de difuziune gazoasă
E. proprietăţile terapeutice ale aerosolilor nu sunt importante pentru răspunsurile
fiziologice sau terapeutice pe care le induc
F. aerosolul terapeutic se adresează unor stări patologice ale căilor respiratorii superioare
şi inferioare
G. aerosolul este un mediu bifazic, având o fază dispersă, gazoasă sau solidă, într-un mediu
de difuziune lichid
H. evaporarea reprezintă proprietatea principală a aerosolului
I. aerosolii ajută bolnavul prin fluidizarea mucusului, făcând posibilă eliminarea secreţiilor
prin tuse şi suflarea nasului
J. substanţele medicamentoase administrate pe cale inhalatorie devin inactive prin
dispersie
461. Referitor la nebulizatoare putem afirma că:
A. terapia cu aerosoli durează în jur de 5-10 minute, în funcţie de cantitatea de
medicament prescrisă
B. nebulizatorul transformă medicamentul din forma lichidă în suspensie formată din
particule foarte fine şi care sunt inhalate în plămâni prin intermediul unei măşti
C. nebulizatoarele cu compresor furnizează aer comprimat nebulizatorului
D. terapia cu aerosoli durează 1-2 h
E. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul acuză ameţeală în timpul
nebulizării
F. durata terapiei cu aerosoli nu depinde de cantitatea de medicament prescrisă
G. nebulizatoarele cu ultrasunete transformă medicaţia folosită în particule extrem de fine
care sunt mai uşor de inhlat în plămâni
H. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul acuză ameţeală în timpul
nebulizării
I. şedinţa de aerosoli nu necesită pauză în cazul în care copilul tuşeşte în timpul nebulizării
J. se va respecta întocmai medicaţia prescrisă de medic, dozele şi modul de combinare al
medicamentelor
462. Tratamentul în rinofaringită cuprinde:
A. antitermice (Aspirina), împachetări şi băi hipotermizante
B. antibioterapie profilactică în toate cazurile
C. combaterea obstrucţiei nazale prin instilaţii nazale cu Adrenalină
D. combaterea obstrucţiei nazale prin instilaţii nazale cu ser fiziologic
E. repaus la pat în perioada febrilă
F. antibiotice în scop profilactic pentru sugarii cu malnutriţie protein-calorică gravă
G. antibiotice în scop profilactic pentru prematuri
H. antibiotice în rinofaringita acută necomplicată
I. hidratare obligatorie (100-200 ml/kg peste necesarul fiziologic pentru fiecare grad de
temperatură)
J. combaterea obstrucţiei nazale prin aspirarea şi drenarea secreţiilor
463. Factorii favorizanţi ai rinofaringitei sunt reprezentaţi de:
A. hipotrofia vegetaţiilor adenoidiene
B. otitele recurente
C. terenul atopic
D. anotimpul cald
E. vârsta mică
F. vârsta adolescenţei
G. frig
H. sexul masculin
I. anemia
J. rahitismul
464. Despre sinuzita acută este adevărat că:
A. sinusurile sfenoidale sunt prezente de la naştere
B. este o afecţiune rară şi în general cu multiple complicaţii
C. sinusurile frontale şi sfenoidale se dezvoltă după vârsta de 10 ani
D. sinusurile etmoidale există la naştere
E. sinuzita acută are o evoluţie peste 3 săptămâni
F. deficitele imune (IgG şi IgA) şi factorii genetici par a fi implicaţi în sinuzitele recurente şi
cronice
G. sinuzita cronică are o evoluţie cuprinsă între 3 şi 6 săptămâni
H. sinusurile maxilare apar după vârsta de 18 luni
I. este o afecţiune comună şi în general necomplicată şi autolimitată
J. etiologia este exclusiv virală
465. Despre examenele de laborator şi paraclinice efectuate în sinuzita acută este
adevărat că:
A. RMN nu aduce date suplimentare faţă de CT
B. examenul ORL este obligatoriu
C. computer tomografia (CT) este metoda standard în aprecierea extinderii procesului
inflamator
D. radiografia sinusurilor este contraindicată
E. proteina C reactivă (CRP) este scăzută
F. examenele de laborator evidenţiază prezenţa sindromului inflamator
G. rinoscopia anterioară nu face parte din explorările paraclinice
H. radiografia sinusurilor poate arăta opacifierea difuză, nivele de lichid sau îngroşarea
mucoasei
I. sindromul inflamator este absent
J. viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este scăzută
466. Referitor la tratamentul sinuzitei acute este adevărat că:
A. tratamentul local include toaletarea foselor nazale şi instilaţii cu ser fiziologic
B. tratamentul este exclusiv chirurgical
C. tratamentul este exclusiv medical
D. antibioterapia este de primă intenţie, infecţia primară sau secundară fiind aproape
constantă
E. aerosoloterapia este contraindicată
F. trepanarea nazoantrală face parte din tratamentul medical
G. tratamentul este medical sau chirurgical
H. tratamentul chirurgical constă în aspirarea sinusurilor, trepanarea nazoantrală,
etmoidectomie sau polipectomie
I. pentru durerea sinusală se pot utiliza analgezice (Acetaminofen şi antiinflamtorii non-
steroidiene - Ibuprofen)
J. antibioterapia este contraindicată
467. Sinuzita acută:
A. sinuzita acută are o evoluţie sub 3 săptămâni
B. deficitul imun de IgE este implicat în etiologia sinuzitelor recurente şi cronice
C. reprezintă un proces inflamator al sinusurilor paranazale
D. Moraxella catarrhalis nu face parte din etiologia bolii
E. presupune obstrucţia orificiilor sinusale şi inflamaţia mucoasei nazale sinusale
F. în funcţie de evoluţie poate fi: acută, cronică şi recidivantă
G. factorii genetici nu sunt implicaţi în etiologia sinuzitelor recurente şi cronice
H. sinuzita cronică are o evoluţie peste 6 săptămâni
I. fungii nu pot fi implicaţi în etiologia sinuzitei acute
J. virusurile nu sunt implicaţi în etiologia sinuzitei acute
468. Din tabloul clinic al sinuzitei acute fac parte:
A. respiraţia urât mirositoare (foetor oris)
B. senzaţia de presiune facială
C. odinofagia
D. tirajul intercostal
E. tusea, mai intensă nocturn, prin scurgerea secreţiilor în nazofaringe
F. stridorul inspirator
G. tirajul substernal
H. cefaleea
I. rinoreea purulentă
J. tirajul suprasternal
469. Laringitele acută:
A. se manifestă prin tuse aspră, bitonală
B. se manifestă prin voce răguşită, determinată de inflamaţia corzilor vocale
C. vocea nu este afectată de obicei
D. tusea este productivă, cu expectoraţie sangvinolentă
E. sunt inflamaţii acute ale mucoasei laringiene, de etiologie infecţioasă, relativ frecvente la
copil
F. stridorul expirator este produs de turbulenţa fluxului de aer care străbate o zonă
îngustată a căilor aeriene şi de vibraţia structurilor acestora
G. epiglotita nu aparţine infecţiilor acute ale regiunii laringo-traheale
H. sunt mai frecvente la grupa de vârstă 1-6 ani cu un vârf la 18 luni
I. sunt frecvente la nou-născut
J. reprezintă o urgenţă majoră ce poate constitui cauză de deces la sugar sau poate evolua
cu manifestări clinice dramatice şi risc letal la copilul mare
470. Laringita acută catarală:
A. este o boală infecţioasă de etiologie bacteriană
B. în evoluţia bolii apar: răguşeala, tusea lătrătoare şi stridorul
C. necesită corticoterapie
D. este frecventă la sugar şi copil
E. debutează printr-o infecţie de căi aeriene superioare, cu obstrucţie nazală, coriză şi tuse
F. este o boală infecţioasă de etiologie virală
G. examenul ORL evidenţiază edemul inflamator în principalul loc al obstrucţiei (corzi
vocale şi ţesut supraglotic)
H. la copilul mare, asociază semne de insuficienţă respiratorie acută
I. este o afecţiune în general uşoară, cu o evoluţie de 3-4 zile
J. necesită antibioterapie
471. Laringita acută subglotică:
A. examenul ORL se efectuează în toate cazurile de boală
B. este determinată în 2/3 din cazuri de virusuri
C. spre deosebire de epiglotita acută, se caracterizează prin hiperemie, disfagie şi stare
toxică
D. la sugar poate evolua către insuficienţă respiratorie acută manifestată prin bradicardie,
bradipnee şi hipoxie (SpO2 peste 85%)
E. în general, starea copilului este gravă
F. afectează în special grupa de vârstă 6 luni-3 ani
G. asociază simptome tipice de afectare laringiană:tuse lătrătoare, disfonie, stridor
inspirator, dispnee de tip inspirator, care poate fi însoţită la sugar de hipoxie
H. investigaţia radiologică a regiunii cervicale nu aduce date suplimentare în caz de
aspiraţie de corp străin
I. prezintă un prodrom de câteva zile, reprezentat de semnele unei infecţii de căi aeriene
superioare: rinoree, febră, tuse
J. diagnosticul este pus pe baza investigaţiilor biologice
472. Reprezintă indicaţii obligatorii pentru spitalizarea copilului cu laringită
acută subglotică:
A. istoric de laringită acută recurentă
B. febră şi leucopenie (posibil epiglotită)
C. părinţi necooperanţi sau care nu pot asigura îngrijirea la domiciliu a copilului
D. copil sub 1 an
E. hipotermie şi leucocitoză (posibil epiglotită)
F. episod unic de laringită acută catarală în antecedente
G. istoric de pneumonie interstiţială
H. episod unic de laringită acută subglotică în antecedente
I. semne de insuficienţă respiratorie acută (cianoză, tiraj, agitaţie)
J. febră şi leucocitoză (posibil epiglotită)
473. Referitor la tratamentul laringitei acute subglotice este adevărat că:
A. pentru liniştirea copilului, se recomandă administrarea de Diazepam
B. are ca obiectiv menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi ameliorarea inflamaţiei
C. corticoterapia (Predison, Hemisuccinat de hidrocortizon, Dexametazona) ameliorează
simptomatologia şi reduc durata de spitalizare
D. antiinflamatoriile non-steroidiene ameliorează simptomatologia şi reduc durata de
spitalizare
E. se pot administra aerosoli cu Adrenalină câte 0,5 ml în 3 ml ser fiziologic din 30 în 30 de
minute
F. se recomandă alimentarea prin gavaj
G. antibioterapia este obligatorie
H. se pot administra nebulizări sau aerosoli cu soluţie salină
I. pentru liniştirea copilului, se recomandă administrarea de Fonobarbital
J. se pot administra aerosoli cu Dobutamină câte 0,5 ml în 3 ml ser fiziologic din 30 în 30
de minute
474. Laringita acută subglotică:
A. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Streptococcus pneumoniae
B. rar, poate fi determinată de streptococul grup A, pneumococ sau stafilococ
C. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Haemophilus influenzae tip B
D. cel mai frecvent agent etiologic implicat este Moraxella catarrhalis
E. reprezintă o urgenţă medicală, cu evoluţie fulminantă, uneori dramatică
F. este definită ca edemul inflamator acut al epiglotei şi al hipofaringelui care îngustează
lumenul căilor aeriene superioare, cu risc major de obstrucţie completă
G. în majoritatea cazurilor există prodrom de infecţie uşoară a căilor respiratorii inferioare
H. se caracterizează prin debut insidios, în plină stare de sănătate
I. se poate trata la domiciliul copilului cu antitermice şi sedative
J. afectează în special copiii cu vârsta cuprinsă între 2-7 ani
475. Cele mai reprezentative semne şi simptome din laringita acută supraglotică
(epiglotita) sunt:
A. tiraj supra- şi substernal, supraclavicular şi intercostal
B. stridor inspirator
C. rinoree purulentă
D. stridor expirator
E. febra ridicată (39,5-40 grade °C)
F. stare toxică, anxietate, letargie
G. rinoree seroasă
H. odinofagie, detresă respiratorie
I. voce puternică
J. hipotermie
476. În epiglotită, examenele paraclinice evidenţiază:
A. neutrofilie marcată
B. proteina C reactivă pozitivă
C. leucocitoză 15000-20000/mmc
D. VSH scăzut
E. hemocultură pozitivă în 90% din cazuri pentru Streptococcus pneumoniae
F. neutropenie
G. hemocultură pozitivă în 90% din cazuri pentru Haemophilus influenzae
H. VSH crescut
I. leucopenie
J. proteina C reactivă negativă
477. Laringoscopia efectuată în epiglotită:
A. poate evidenţia inflamaţia pliurilor aritenoide şi aritenoglotice
B. se va efectua numai într-un serviciu de specialitate bine dotat din cauza riscului de
laringospasm cu obstrucţie completă şi stop cardiorespirator
C. nu prezintă risc de stop cardiorespirator
D. poate evidenţia un semn patognomonic – epiglota inflamată, mult mărită de volum,
intens edemaţiată şi de culoare roşie aprinsă (zmeurie)
E. se poate efectua în siguranţă în orice cabinet medical
F. se poate efectua la domiciliul pacientului
G. poate evidenţia inflamaţia corzilor vocale
H. nu prezintă risc de laringospasm
I. epiglota inflamată, mult mărită de volum, intens edemaţiată şi de culoare roşie aprinsă
(zmeurie) nu este un semn patognomonic pentru epiglotită
J. poate evidenţia inflamaţia regiunii subglotice
478. Referitor la tratamentul epiglotitei sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. durata antibioterapiei este de 7-10 zile, după detubarea copilului
B. examenul cavităţii bucale este obligatoriu pentru alegerea terapiei corecte
C. tratamentul antibiotic vizează în special infecţia cu Haemophilus influenzae
D. se recomandă aerosolii cu Adrenalină administraţi în nebulizare
E. corticoterapia pe cale intravenoasă este eficientă
F. datorită evoluţiei imprevizibile, pentru a preveni un deces brusc, se recomandă ca în
primele 48-72 ore pacientul să fie intubat nazotraheal
G. tratamentul se poate temporiza, existând posibilitatea de reprogramare a pacientului
H. se recomandă aerosolii cu Dobutamină administraţi în nebulizare
I. prioritatea terapeutică absolută este restabilirea permeabilităţii căilor aeriene
J. se preferă utilizarea cefalosporinelor de generaţie I
479. Agenții etiologici ai bronșiolitei acute sunt :
A. Pneumococul
B. Virusul sincițial respirator
C. Candida albicans
D. Rinovirusul
E. Virusul gripal si paragripal
F. Haemophilus influenzae
G. Coronavirusul
H. Stafilococul
I. Adenovirusul
J. Mycoplasma pneumoniae
480. Semnele de hiperinflație pulmonară în Bronșiolita sunt :
A. Matitate
B. Creșterea dimensiunii antero-posterioare a toracelui
C. Stern înfundat sau proieminent
D. Raluri sibilante
E. Diminuarea murmurului vezicular
F. Raluri ronflante
G. Raluri subcrepitante
H. Abolirea murmurului vezicular
I. Hipersonoritate
J. Șanț submamar Harrison
481. Simptomele respiratorii în Bronșiolită sunt :
A. Tuse spastică
B. Creșterea dimensiunii antero-posterioare a toracelui
C. Raluri subcrepitante și sibilante
D. Stridor inspirator
E. Dispnee inspiratorie
F. Raluri ronflante
G. Rinoree purulentă
H. Wheezing
I. Tuse latrătoare
J. Dispnee de tip expirator cu polipnee
482. Principalele modificări radiologice în Bronșiolita acută sunt:
A. Opacitatea bazală stângă
B. Opacitățile alveolare
C. Opacitatea bazală dreaptă
D. Emfizemul difuz
E. Hiperinflația pulmonară
F. Hipertransparența pulmonară difuză
G. Accentuarea desenului peribronhovascular
H. Focare micronodulare diseminate
I. Voalarea unghiurilor costo-diafragmatice
J. Opacitate bine delimitată segmentară
483. Spitalizarea în Bronșiolită este obligatorie în caz de :
A. Obstrucție nazală
B. SpO2 peste 97%
C. Subfebrilitate
D. Stare generală alterată
E. Hipoxemie (SpO2 sub 92%)
F. Rinoree
G. Agitație psihomotorie
H. Apnee
I. Prematuritate sau vârstă sub 3 luni
J. Patologie asociată
484. Mijloacele de tratament standard în Bronșiolită sunt:
A. Administrarea antibioticelor
B. Combaterea febrei
C. Instilațiile nazale cu Colargol
D. Hidratarea adecvată
E. Poziționarea în decubit lateral
F. Oxigenoterapia la copilul cu hipoxemie
G. Poziționarea antireflux
H. Masarea abdomenului
I. Aspirarea secrețiilor nazofaringiene
J. Oxigenoterapia la copilul cu SpO2 peste 95%
485. Riscurile AFE (accelerarea fluxului expirator) sunt:
A. Apariția febrei
B. Apariția febrei musculare
C. Apariția vărsăturilor
D. Provocarea de fracturi prin nerespectarea axei dinamice expiratorii
E. Apariția refluxului gastric
F. Creșterea sonorității
G. Staza secrețiilor
H. Apariția peteșiilor
I. Apariția roșeții faciale
J. Diminuarea obstrucțiilor
486. Urmatoarele afirmații sunt adevarate:
A. În drenajul postural gravitația ajută la drenarea secrețiilor
B. Drenajul postural nu se execută dimineața
C. În drenajul postural gravitația nu ajută la drenarea secrețiilor
D. Ședințele de kinetoterapie sunt individualizate în funcție de progresia bolii
E. În timpul drenajului postural pozițiile nu pot fi modificate
F. În timpul drenajului postural pozițiile pot fi modificate dacă sunt rău tolerate
G. Ședințele de kinetoterapie nu sunt individualizate
H. Ședințele de kinetoterapie sunt individualizate în funcție de schimbarea
simptomatologiei
I. Drenajul postural poate fi de 6 tipuri
J. Drenajul postural poate fi de 3 tipuri
487. Urmatoarele afirmații referitoare la AFE (accelerarea fluxului expirator) sunt
adevărate:
A. Reprezintă o tehnică mult utilizată pentru drenaj
B. Nu prezintă riscuri
C. Ameliorează saturația în oxigen
D. Debutul manevrei se face la sfărșitul expirului
E. Mâna nu se aplică niciodată în zona ombilicală
F. Crește riscul de suprainfecție
G. Poate crea un flux aerian prin aplicarea unei presiuni toraco-abdominale sincrone
H. Se adaptează în funcție de vâscozitatea secrețiilor
I. Nu se utilizează la pacientul cu Bronșiolită
J. Debutul manevrei se face la începutul expirului cu axa oblică la 45 grade
488. Următoarele afirmații despre bronṣiolită sunt false:
A. Kinetoterapia respiratorie este utilizată la copiii cu bronșiolită acută
B. Este precedată de astm bronṣic
C. Pulsoximetria nu este utilă la aceṣti bolnavi
D. Kinetoterapia nu reprezintă un tratament de bază
E. Este o boală de etiologie bacteriană
F. Este importantă și colaborarea kinetoterapeutului cu părinții
G. Radiografia toracică se recomandă doar în forma severă de boală
H. Tratamentul nu este individualizat în funcție de forma de severitate a bolii
I. Pe parcursul tratamentului kinetoterapeutic, este esențială colaborarea între medicul
curant și kinetoterapeut
J. Aspectul radiologic nu se corelează cu gravitatea bolii
489. Următoarele afirmații despre kinetoterapie în bronṣiolită sunt adevărate:
A. Kinetoterapia nu este recomandată în bronṣiolită
B. Scopul kinetoterapiei este ameliorarea ventilației alveolare
C. Ṣedințele de kinetoterapie sunt individualizate de la caz la caz
D. Kinetoterapia respiratorie este utilizată la copiii cu bronșiolită acută
E. Kinetoterapia se face numai la spital
F. Kinetoterapia respiratorie este utilizată doar după pubertate
G. Scopul kinetoterapiei este ameliorarea redorii articulare
H. Kinetoterapia reprezintă un tratament de bază
I. Kinetoterapia se efectuează de către nutriționist
J. Scopul kinetoterapiei este mobilizarea secrețiilor traheobronșice
490. Următoarele afirmații sunt adevărate în ceea ce privește astmul bronșic:
A. Determină inflamație acută bronșică
B. Hiperreactivitatea nu influențează Astmul bronșic
C. Nu reprezită o afecțiune inflamatorie
D. Apare pe fondul unui teren atopic
E. Determină inflamație bronșică cronică
F. Apare pe fondul unei hiperreactivități bronșice
G. Terenul atopic nu influențează Astmul bronșic
H. Nu are potențial reversibil
I. Reprezintă o patologie inflamatorie heterogenă
J. Are potențial reversibil parțial
491. Factorii trigger în declanșarea astmului bronșic sunt:
A. Emoțiile
B. Infecțiile virale
C. Sindromul dureros abdominal
D. Apa potabilă în exces
E. Tusea productivă
F. Alergenii
G. Tranzitul intestinal accelerat
H. Obezitatea
I. Factorii iritanți
J. Hiperventilația
492. Caracteristic pentru criza de astm sunt următoarele manifestări:
A. Wheezing
B. Tirajul inter- și subcostal
C. Dispneea expiratorie paroxistică
D. Cianoza
E. Cefaleea
F. Paresteziile
G. Dispneea cu amețeli
H. Tusea uscată sau productivă
I. Dispneea de efort
J. Bătăi ale aripilor nasului
493. Examenul clinic în criza de astm obiectivează:
A. Tiraj inter- și subcostal
B. Wheezing
C. Absența tirajului inter- și subcostal
D. Diminuarea matității precordiale
E. Cianoză perioronazală
F. Hemoptizie
G. Hipocratism digital
H. Dureri abdominale difuze
I. Torace destins pe fond de emfizem generalizat
J. Torace în carenă
494. Criza ușoară de astm bronșic poate fi cu:
A. PEF peste 80 %
B. PEF = 60 – 80 %
C. Puls peste 120 bătăi/minut
D. SpO2 sub 91% fără oxigen
E. Puls sub 100 bătăi/minut
F. Wheezing important
G. Dispnee expiratorie de efort sau în clinostatism
H. Wheezing discret
I. Dispnee de repaus sau în șezut
J. SpO2 peste 95% fără oxigen
495. Criza medie de astm bronșic poate fi cu:
A. Dispnee de repaus sau în șezut
B. SpO2 91 - 95% fără oxigen
C. Dispnee care apare la efort minim sau în clinostatism
D. Wheezing discret
E. Puls peste 120 bătăi/minut
F. Wheezing important
G. SpO2 sub 91 fără oxigen
H. PEF = 60 – 80 %
I. PEF sub 60 %
J. Puls sub 100 bătăi/minut
496. Criza severă de astm bronșic poate fi cu:
A. Dispnee de repaus sau în șezut sau la efortul de vorbire
B. Puls peste 120 bătăi/minut
C. PEF sub 60 %
D. SpO2 91 - 95% fără oxigen
E. SpO2 sub 91% fără oxigen
F. Wheezing permanent
G. Dispneea apare la efort minim sau în clinostatism
H. PEF peste 80 %
I. Wheezing discret
J. Puls sub 100 bătăi/minut
497. Caracteristicile stării de rău astmatic sunt:
A. Durata scurtă
B. Lipsa de răspuns la bronhodilatator peste 48 ore
C. Debut prin prodrom
D. Răspunde bine la bronhodilatatoare
E. Severitatea
F. Nu are ascultație pulmonară
G. Prezintă simptomatologie ușoară
H. Durata prelungită peste 12-24 ore
I. Anamneza
J. Apariția manifestărilor în sevraj sau sub cortizon
498. Starea de rău astmatic :
A. Nu prezintă cianoză
B. Prezintă raluri ronflante
C. Se manifestă cu dispnee inspiratorie
D. Nu prezintă tiraj generalizat
E. Prezintă matitate
F. Prezintă cianoză generalizată
G. Prezintă hipersonoritate marcată
H. Prezintă excursii costale de amplitudine redusă
I. Se manifestă cu dispnee expiratorie cu bradipnee si expir “gemut”
J. Prezintă inițial raluri sibilante urmate de diminuarea murmurului vezicular
499. Criteriile majore pentru astm bronșic sunt:
A. Sex masculin
B. Wheezing fară infecție respiratorie
C. Spitalizare în formele grave de bronșiolită acută
D. Eozinofilie peste 5%
E. 3 sau mai multe episoade de wheezing în ultimele 6 luni
F. Alergie alimentară
G. Istoric de AB la rudele de grad I
H. Prurit nazal
I. Sensibilizare la aeroalergeni
J. Eczemă atopică
500. Criterii minore pentru astm bronșic sunt:
A. 3 sau mai multe episoade de wheezing în ultimele 6 luni
B. Alergie alimentară
C. Rinoree neînsoțită de o infecție respiratorie superioară
D. Wheezing fară infecție respiratorie
E. Sensibilizare la aeroalergeni
F. Eozinofilie peste 5%
G. Sex feminin
H. Sex masculin
I. Istoric de AB la rudele de grad I
J. Eczemă atopică
501. Examene de laborator și paraclinice care se pot efectua în astmul bronșic
sunt:
A. Computer tomograf abdominal
B. Spirometria
C. Bronhoscopie pentru anomalii structurale
D. Iontoforeza cu pilocarpină
E. Testarea cutanată
F. Amniocenteza
G. Eozinofilele sanguine
H. Determinarea tripsinei imunoreactive
I. Testul bronhodilatator cu Ventolin
J. Testul de bronhoconstricție la metacolină
502. Tratamentul crizei de astm bronșic include:
A. Oxigenoterapie
B. Teofiline
C. Beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune
D. Enzime pancreatice- Kreon
E. Terapie genică
F. Ursofalk
G. Antibioterapie cu spectru larg
H. Pulmozyme
I. Corticoizi administrați sistemic
J. Anticolinergice
503. Urmatoarele afirmații sunt adevărate în astmul bronșic:
A. Kinetoterapia tonifică musculatura respiratorie
B. Kinetoterapia poate provoca crize paroxistice
C. Kinetoterapia atrofiază musculatura
D. Kinetoterapia egalizează raportul ventilație/perfuzie
E. Kinetoterapia ameliorează distribuția intrapulmonară a aerului
F. Kinetoterapia perturbă ventilația
G. Kinetoterapia crește cererea de oxigen a organismului
H. Kinetoterapia nu cuprinde relaxarea, posturarea și drenajul bronșic
I. Kinetoterapia are ca obiectiv readaptarea la efort
J. Kinetoterapia ameliorează schimburile gazoase sau a gazelor în sânge
504. Tehnicile de kinetoterapie recomandate în astmul bronșic sunt:
A. Relaxarea
B. Posturi de relaxare și de facilitare a respirației
C. Folosirea ortezelor
D. Terapie fizică
E. Stretchingul
F. Terapie ocupațională
G. Exerciții aerobe și în bazin
H. Antrenamentul la efort fizic
I. Reeducarea respiratorie
J. Posturi pentru realizarea drenajului bronșic
505. Pentru aprecierea eficacității antrenamentului la efort fizic se vor urmări:
A. Diminuarea respirației zgomotoase
B. Dispariția dispneei
C. Apariția unei stări de disconfort
D. Apariția bradicardiei
E. Apariția tahipneei
F. Apariția sau intensificarea dispneei
G. Scăderea ritmului cardiac
H. Creșterea ritmului cardiac sau aritmie
I. Dispariția disconfortului
J. Apariția sau accentuarea unei respirații zgomotoase
506. În funcție de forma astmului pacienții se încadrează în:
A. Grupe cu activități moderat accelerate
B. Grupe a căror activități nu trebuie restrânse
C. Grupe cu activități moderat restrânse
D. Grupe cu activitate fizică obișnuită mult restrânsă
E. Grupe cu activitate fizică obișnuită
F. Grupe cu eforturi intense dar restrânse
G. Grupe cu activități moderate
H. Grupe fără restrângerea activității dar sunt atenționați împotriva eforturilor intense
I. Grupe care nu trebuie să rămână în repaus
J. Grupe care trebuie să rămână complet în repaus
507. Reeducarea respiratorie are următoarele roluri:
A. Accelerarea ritmului respirator
B. Controlul și coordonarea ritmului respirator
C. Scăderea volumelor de aer mobilizate
D. Tonifierea musculaturii respiratorii
E. Creșterea travaliului ventilator prin scăderea rezistențelor dinamice la flux
F. Creșterea travaliului ventilator prin creșterea complianței toracice
G. Scăderea travaliului ventilator prin scăderea rezistențelor dinamice la flux
H. Scăderea travaliului ventilator prin creșterea complianței toracice
I. Creșterea volumelor de aer mobilizate
J. Contractarea musculaturii respiratorii
508. Ȋn astmul bonṣic, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Relaxarea reechilibrează eutonia
B. Relaxarea nu influențează hiperreactivitatea emoțională
C. Relaxarea perturbă ventilația
D. Relaxarea înlătură unele condiții care perturbă ventilația
E. Relaxarea reduce cererea de oxigen a organismului
F. Relaxarea accentuează eutonia
G. Relaxarea reechilibrează tonusul muscular general
H. Relaxarea combate hiperreactivitatea emoțională
I. Relaxarea crește tonusul muscular general
J. Relaxarea stimulează cererea de oxigen al organismului
509. Următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Tratamentul crizei de Astm bronșic nu include oxigenoterapie
B. Tratamentul crizei de Astm bronșic nu include corticoizii cu administrare sistemică
C. Tratamentul în Astmul bronșic produce bronhoconstricție
D. Tratamentul în Astmul bronșic accentuează inflamația cronică
E. Tratamentul crizei de Astm bronșic include oxigenoterapie
F. Tratamentul în Astmul bronșic limitează inflamația cronică
G. Tratamentul în Astmul bronșic produce bronhodilatație
H. Tratamentul crizei de Astm bronșic nu include anticolinergicele
I. Tratamentul crizei de Astm bronșic include corticoizii cu administrare sistemică
J. Un obiectiv al tratamentului în Astmul bronșic constă în prevenirea contactului cu
alergeni
510. Despre bronṣiectazii, se ṣtie că:
A. i. nu influențează prognosticul ṣi rata mortalității
B. f. sunt dilataţii ale căilor respiratorii care determină tuse seacă, lătrătoare
C. j. nu determină declinul funcţiei pulmonare ṣi scăderea calităţii vieţii
D. e. fiziopatologia lor este incomplet cunoscută
E. d. au incidență mai mare în ţări în curs de dezvoltare sau cu condiţii socio-economice
precare
F. a. sunt dilataţii ale căilor respiratorii care determină tuse cronică productivă, exacerbări
infecţioase şi boală pulmonară obstructivă
G. b. sunt caracterizate prin distrucţie focală precoce a ţesutului elastic şi distrucţia stratului
mucos şi eventual a cartilagiului
H. c. sunt considerate stadiul final al diferitelor afecţiuni
I. g. apar doar în stadiul initial al unor afecțiuni respiratorii ṣi digestive
J. h. nu cauzează afectarea stării generale, reducerea anduranţei şi a capacităţii de efort,
declinul funcţiei pulmonare
511. Ȋn care dintre următoarele afecțiuni putem întȃlni bronṣiectazii?
A. imunodeficienţe dobândite, boli autoimune
B. laringită, sinuzită, rinofaringită
C. diskinezia biliară
D. fibroza chistică (mucoviscidoză)
E. hipergammaglobulinemia
F. bronşiolită obliterantă, pneumonii recurente, astm bronşic
G. obstrucţia intraluminală a căilor respiratoria prin corpi străini
H. pneumopatii acute
I. aspirarea de lapte în căile respiratorii
J. aspergiloza bronho-pulmonară
512. Care dintre următoarele fenomene respiratorii pot fi întȃlnite în
bronṣiectazii?
A. modificări ale cutiei toracice
B. tuse de obicei seacă, mai intensă seara
C. durere toracică în cazul extinderii inflamaţiei la pleură
D. wheezing, dispnee
E. rinoree, tiraj generalizat
F. polipnee
G. tuse constantă, mai intensă matinal, intens productivă
H. expectoraţie cu aspect sero-mucos, predominant nocturnă
I. expectoraţie cu aspect mucopurulent, matinală sau după fiziokinetoterapie
J. stridor laringian
513. Care sunt obiectivele tratamentului pentru bronṣiectazii?
A. creṣterea gradului de bronhoconstricție
B. reducerea inflamaţiei căilor respiratorii
C. ameliorarea clearance-ului şi reologiei mucusului
D. creṣterea nivelului inflamației în căile respiratorii
E. împiedicarea eliminării mucusului
F. controlul simptomelor ṣi prevenirea infecţiilor
G. reducerea meteorismului abdominal ṣi reglarea tranzitului intestinal
H. ameliorarea forţei musculare şi anduranţei
I. reducerea apetitului, scăderea febrei
J. prevenirea progresiei bolii ṣi ameliorarea calităţii vieţii
514. Aparatele de aerosoli cu compresor au următoarele caracteristici:
A. nu pot nebuliza substanţe vâscoase sau cele care se cristalizeaza sau usucă
B. au sursă de energie proprie
C. nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
D. sunt silenţioase
E. au multe componente care trebuie curăţate după metode diferite
F. au nevoie de tuburi pentru nebulizare
G. sunt ieftine
H. au sursă de energie proprie
I. sunt uşor de utilizat
J. sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât alte tipuri de aparate de
aerosoli
515. Aparatele de aerosoli cu mesh au următoarele avantaje:
A. sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât alte tipuri de aparate de
aerosoli
B. nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
C. optimizează dimensinea particulelor în funcţie de medicamentul nebulizat
D. necesită tuburi pentru nebulizare
E. nu necesită un dozaj atent al medicamentelor
F. sunt rapide, silentioase, portabile
G. sunt uşor de folosit
H. sunt ieftine
I. sunt uṣor de curățat
J. au sursă de energie proprie
516. Obiectivele kinetoterapiei în bronṣiectazii sunt:
A. ameliorarea clearance-ului căilor respiratorii
B. reducerea clearance-ului căilor respiratorii
C. controlul tusei
D. ameliorarea capacităţii de exerciţiu ṣi creşterea calităţii vieţii
E. reducerea volumului sputei
F. fixarea secrețiilor în peretele bronṣiilor
G. mobilizarea secreţiilor
H. facilitarea expectoraţiei şi creşterea volumului sputei
I. reducerea simptomatologiei digestive
J. vindecarea stridorului laringian
517. Următoarele afirmații cu privire la kinetoterapie în bronṣiectazii sunt
adevărate:
A. kinetoterapia va trebui începută după minimum 2 luni de la precizarea diagnosticului de
bronşiectazie.
B. eficienţa şi acceptarea tehnicilor de clearance trebuie revizuite periodic la 3 luni
C. durata şi frecvenţa tehnicilor nu depind de severitatea bolii şi cantitatea de secreţii
D. kinetoterapia nu este recomandată în formele severe
E. tratamentul kinetoterapic în bronşiectazie este acelaṣi, indiferent de gradul şi sediul
dilataţiei bronşice
F. kintetoterapia trebuie începută imediat ce s-a precizat diagnosticul de bronşiectazie
G. kinetoterapia are efecte asupra microbiologiei sputei şi frecvenţei exacerbărilor.
H. tehnicile de kinetoterapie pot fi utilizate izolat sau în combinaţie
I. tratamentul kinetoterapic depinde de gradul şi sediul dilataţiei bronşice
J. este recomandată kinetoterapia regulată
518. Care sunt parametrii care trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului
kinetoterapic în bronṣiectazii?
A. capacitatea de exerciţiu
B. calitatea vieții
C. electrocardiograma
D. pulsoximetria ṣi spirometria
E. frecvenţa exacerbărilor
F. simptomele (în special tusea şi sputa)
G. hemoglobina, fierul seric, calcemia ṣi magneziemia
H. complianţa la tehnicile de clearance
I. nu trebuie monitorizat nici un parametru
J. electroencefalograma
519. Reabilitarea pulmonară din protocolul terapeutic al bronṣiectaziilor include:
A. utilizarea stepper-ului
B. jocuri de echipă
C. scufundări
D. ridicarea de greutăţi
E. mersul pe bandă ṣi cu bicicleta ergometrică
F. exerciţii fizice
G. ergometria braţelor
H. educaţia pacientului
I. înot
J. drumeții montane la înaltă altitudine
520. Următoarele afirmații despre aparatele de aerosoli cu compresor sunt
adevărate:
A. Sunt uşor de utilizat
B. Are nevoie de tuburi pentru nebulizare
C. Au multe componente care trebuie curăţate după metode diferite
D. Tratamentul este silenţios
E. Sunt mai greu de curăţat
F. Nu poate nebuliza substanţe vâscoase sau uleioase
G. Sunt mult mai eficiente în administrarea medicamentelor decât celalalte tipuri de
aparate de aerosoli
H. Nebulizează orice fel de substanţă, indiferent de textură
I. Sunt ieftine
J. Sunt mult mai scumpe
521. Caracteristicile bronşiectaziilor sunt:
A. Favorizează eliminarea secreţiilor din căile respiratorii
B. Staza secreţiilor în căile respiratorii
C. Dilatarea regională / difuză a pereţilor căilor respiratorii
D. Creṣterea clearance-ului mucusului
E. Scăderea clearance-ului mucusului
F. Determină tuse cronică productivă
G. Apar in rinofaringita acută
H. Sunt îngustări ale căilor respiratorii
I. Subţierea şi distrugerea integrităţii structurale a căilor respiratorii
J. Sunt considerate stadiul final al artritei juvenile
522. Artrita juvenilă idiopatică:
A. asociază sinovită cronică şi/sau simptome sistemice extraarticulare
B. este o boală reumatismală cronică care poate apărea la pacienţii cu vârsta peste 16 ani
C. este mai frecventă la sexul masculin
D. este mai frecventă la sexul feminin
E. are o incidenţă scăzută în cadrul bolilor inflamatorii cronice imune
F. se manifestă prin durere la palpare sau mişcare persistentă la una sau mai multe
articulaţii, pentru cel mult 6 săptămâni
G. are o incidenţă crescută în cadrul bolilor inflamatorii cronice imune
H. este o boală reumatismală cronică care poate apărea la pacienţii cu vârsta sub 16 ani
I. asociază întotdeauna numai simptome articulare
J. se manifestă prin durere la palpare sau mişcare persistentă la una sau mai multe
articulaţii, pentru cel puţin 6 săptămâni
523. Conform International League Against Rheumatism (ILAR), artrita juvenilă
idiopatică (AJI) se clasifică în:
A. entezita în raport cu artita (boala Still)
B. AJI psoriazică
C. forma sistemică (boala Still)
D. AJI poliarticulară (afectează mai mult de 5 articulaţii)
E. AJI oligoarticulară (afectează maxim 4 articulaţii în primele 6 luni de la debut)
F. artrita psoriazică (boala Still)
G. AJI oligoarticulară (boala Still)
H. entezita în raport cu artrita
I. AJI poliarticulară (afectează mai mult de 2 articulaţii)
J. AJI oligoarticulară (afectează maxim 1 articulaţie în primele 6 luni de la debut)
524. Artrita sistemică:
A. este însoţită sau precedată de febră cotidiană de cel puţin 2 săptămâni
B. poate asocia hipertrofie ganglionară
C. poate asocia erupţie eritematoasă fugace
D. se mai numeşte boala Still
E. se mai numeşte atrită psoriazică
F. poate asocia hepato-splenomegalie
G. poate asocia febră cu durata de câteva ore
H. se mai numeşte entezita în raport cu artrita
I. reprezintă 90% din totalul cazurilor
J. nu poate asocia afectarea seroaselor
525. Despre manifestările articulare din artrita juvenilă idiopatică este adevărat
că:
A. afectarea inflamatorie la nivel cervical poate produce hernie de disc
B. în formele difuze sunt afectate articulaţiile mici, mai frecvent metacarpofalangiene şi
interfalangiene, care iau aspect fuziform (degete ,,în supozitor”)
C. pot fi absente la debutul bolii, ceea ce îngreunează diagnosticul
D. afectarea inflamatorie de la nivel cervical poate produce torticolis invalidant
E. artralgiile pot fi difuze, dar pot predomina la nivelul cotului şi musculaturii
paravertebrale
F. pe parcursul bolii, artrita nu îşi schimbă caracterele
G. artralgiile sunt asociate cu mialgii
H. artrita este asimetrică şi se localizează iniţial la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare
I. artralgiile nu pot asocia mialgii
J. sunt întotdeauna prezente la debutul bolii
526. Despre manifestările extraarticulare din artrita juvenilă idiopatică este
adevărat că:
A. hiprtrofia ganglionară este prezentă în toate cazurile
B. febra poate răspunde sau nu la tratamentul clasic antipiretic
C. spre vârsta de adult pot apărea nodulii reumatoizi, în special la cei cu boală cu factor
reumatoid pozitiv
D. febra nu este sensibilă la corticoterapie
E. febra are aspect pseudoinfecţios
F. apariţia nodulilor reumatoizi se asociază cu un risc scăzut pentru alte manifestări
extraarticulare
G. febra poate precede manifestările articulare cu câteva săpămâni sau luni
H. sunt mai frecvente la sexul masculin şi apar la orice vârstă
I. manifestările renale sunt frecvente
J. spre vârsta de adult pot apărea nodulii reumatoizi, în special la cei cu boală cu factor
reumatoid negativ
527. Forma oligoarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) se caracterizează
prin:
A. uveita anterioară cronică se poate complica cu glaucom
B. reprezintă 90% dintre toate formele de AJI
C. afectarea articulară cuprinde mai ales articulaţiile mici
D. forma extensivă se caracterizează prin afectarea a mai mult de 4 articulaţii după primele
6 luni de evoluţie a bolii
E. anticorpii anti-celule insulare pledează pentru diagnosticul pozitiv
F. afectează minim 5 articulaţii în primele 6 luni de la debut
G. este o afecţiune inflamatorie persistentă care cuprinde un număr de 1-4 articulaţii în
primele 6 luni de la debut
H. forma persistentă se caracterizează prin afectarea a 1-4 articulaţii în cursul evoluţiei bolii
I. afectarea articulară este simetrică
J. uveita anterioară cronică se poate complica cu keratopatie în bandă
528. Forma poliarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) cu factor reumatoid
(FR) negativ se caracterizează prin:
A. la debut sunt afectate un număr fix de articulaţii, extinderea lor fiind lentă
B. sunt afectate cel puţin 6 articulaţii în primele 5 luni de la debut
C. sunt afectate cel puţin 5 articulaţii în primele 6 luni de la debut
D. la debut sunt afectate un număr fix de articulaţii, extinderea lor fiind rapidă
E. prezenţa factorului reumatoid
F. risc de iridociclită
G. nu asociază risc de iridociclită
H. prognosticul funcţional pe termen lung este mai bun decât în oligoartrite
I. asociază adesea manifestări extraarticulare: sindrom Sjogren, vasculite juvenile, sindrom
Felty
J. prognosticul funcţional pe termen lung este mai sever decât în oligoartrite
529. Forma poliarticulară de artrită juvenilă idiopatică (AJI) cu factor reumatoid
(FR) pozitiv se caracterizează prin:
A. sunt afectate cel puţin 5 articulaţii pe o perioadă de 6 luni, în prezenţa FR regăsit de 2
ori, la un interval de cel puţin 3 luni
B. se poate complica prin osteoporoză
C. artrita este asimetrică, predominat periferică, afectează în mod cu totul particular
articulaţiile mari ale mâinii
D. se poate complica prin imunitatea crescută prin terapia administrată
E. sunt afectate cel puţin 6 articulaţii pe o perioadă de 5 luni, în prezenţa FR regăsit de 3
ori, la un interval de cel puţin 2 luni
F. se poate complica prin întârziere pubertară
G. factorii care determină invaliditate sunt: vârsta, sexul feminin, prezenţa FR şi a
anticorpilor anti-citrulin ciclic peptid (Ac anti-CCP)
H. artrita este simetrică, predominat periferică, afectează în mod cu totul particular
articulaţiile mici ale mâinii
I. se poate complica prin gigantism
J. factorii care determină invaliditate sunt: vârsta, sexul masculin, absenţa FR şi a
anticorpilor anti-citrulin ciclic peptid (Ac anti-CCP)
530. Entezita în raport cu artrita asociază artrită cu entezită sau artrită şi:
A. istoric familial de reumatism cu HLA-B27 negativ
B. sex feminin şi vârstă sub 8 ani
C. sensibilitate sacro-iliacă sau/şi durere rahidiană
D. HLA-B27 negativ
E. HLA-B27 pozitiv
F. istoric familial de reumatism cu HLA-B27 pozitiv
G. sex masculin şi vârstă de peste 8 ani
H. uveită anterioară acută
I. sensibilitate la nivelul articulaţiilor interfalangiene proximale
J. sensibilitate la nivelul articulaţiilor interfalangiene distale
531. Examenele de laborator din artrita juvenilă idiopatică pot obiectiva:
A. anemie de tip inflamator
B. fibrinogen scăzut
C. anemie de tip carenţial
D. leucopenie
E. reactanţi de fază acută crescuţi
F. reactanţi de fază acută scăzuţi
G. leucocitoză
H. CRP scăzut
I. IL-6 mai crescută în formele sistemice, comparativ cu formele oligo- sau poliarticulare
J. VSH crescut
532. Despre analiza lichidului sinovial în artrita juvenilă idiopatică se poate
afirma:
A. aspectul macroscopic este uşor tulbure, cu celularitate între 5000-80000/mmc
B. cultura este pozitivă
C. este de mare valoare diagnostică mai ales în formele oligoarticulare
D. cultura este negativă
E. uneori factorul reumatoid (FR) este prezent
F. prezenţa ragocitelor este patognomonică
G. aspectul macroscopic este clar, ca apa de stâncă
H. eozinofilele se regăsesc în procent de 60-90%
I. complementul este crescut
J. polimorfonuclearele se regăsesc în procent de 60-90%
533. Examenele paraclinice din artrita juvenilă idiopatică sunt reprezentate de:
A. rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia computerizată (CT) pot detecta
leziunile osoase în stadiile finale de evoluţie a bolii
B. termografia are valoare orientativă asupra zonei procesului inflamator
C. ecografia articulară evidenţiază modificări de grosime a sinovialei, natura conţinutului
articular, prezenţa leziunilor la nivelul cartilajului articular
D. rezonanţa magnetică nucleară (RMN) şi tomografia computerizată (CT) au avantajul că
pot detecta precoce leziunile osoase
E. examenul oftalmologic cu lampa cu fantă permite explorarea polului anterior şi
depistarea precoce a proceselor inflamatorii
F. biopsia de sinovială nu are valoare în monoartrite
G. radiografia osteoarticulară nu are rol în evidenţierea leziunilor de osteopenie
H. termografia este metoda care permite detectarea precoce a osteomielitei
I. scintigrafia osteoarticulară are avantajul studiului scheletului în ansamblu şi permite
detectarea precoce a osteomielitei
J. durata şi periodicitatea monitorizării oftalmologice în artrita juvenilă idiopatică nu
depind de forma de boală
534. Obiectivele pe termen lung ale terapiei artritei juvenile idiopatice sunt
reprezentate de:
A. minimizarea efectelor secundare ale bolii şi ale tratamentului
B. remisiunea bolii
C. recuperare
D. promovarea creşterii şi dezvoltării normale
E. ameliorarea calităţii vieţii
F. controlul inflamaţiei
G. prevenirea handicapului funcţional
H. maximizarea efectelor secundare ale bolii şi ale tratamentului
I. educaţie
J. reducerea distrugerilor articulare
535. Măsurile igieno-dietetice din artita juvenilă idiopatică vizează:
A. utilizarea agenţilor biologici
B. exerciţiile fizice trebuie adaptate gradului de afectare articulară
C. utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
D. copilul trebuie să ducă o viaţă normală
E. repausul la pat se recomandă în faza acută
F. aport nutritiv adecvat, vitaminoterapie pentru ameliorarea şi prevenirea scăderii masei
osoase
G. repausul la pat se recomandă în caz de complicaţii extraarticulare
H. utilizarea medicamentelor modificatoare de boală
I. pulsterapie cu Metilprednisolon
J. utilizarea antiinflamatoarelor steroidiene
536. Tratamentul farmacologic în artrita juvenilă idiopatică cuprinde:
A. medicamente modificatoare de boală
B. agenţi biologici
C. bronhodilatatoare cu durată lungă de acţiune
D. betablocante
E. sedative de tipul Diazepam sau Fenobarbital
F. antiinflamatorii steroidiene (intravenos, intra-articular, oral şi ocular)
G. bronhodilatatoare cu durata scurtă de acţiune
H. medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS)
I. vitamina K intravenos
J. analgezice, minerale şi vitamine
537. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) utilizate în artrita
juvenilă idiopatică sunt:
A. Dexametazona
B. Prednisolon
C. Celecoxib
D. Prednison
E. Metilprednisolon
F. Naproxen
G. Ibuprofen
H. Diclofenac
I. Piroxicam
J. Triamcinolon hexacetonid
538. Despre corticosteroizii utilizaţi în artrita juvenilă idiopatică este adevărat că:
A. Triamcinolon hexacetonid se poate administra în doză de 1 mg/kgcorp/doză pentru
articulaţiile mici
B. în oligoartrite se administrează local
C. pulsterapia cu Metilprednisolon 30 mg/kg/zi se administrează 28 zile consecutiv
D. Prednisonul se administrează per os
E. utilizarea lor a crescut odată cu apariţia medicamentelor remisive şi a agenţilor biologici
F. pulsterapia cu Metilprednisolon 30 mg/kg/zi se administrează 3 zile consecutiv
G. în formele sistemice de artrită sistemică şi în uveite se preferă administrarea sistemică
(intravenoasă sau per os)
H. utilizarea lor a scăzut odată cu apariţia medicamentelor remisive şi a agenţilor biologici
I. Triamcinolon hexacetonid se poate administra în doză de 0,5 mg/kgcorp/doză pentru
articulaţiile mari
J. în formele sistemice de artrită sistemică şi în uveite se preferă administrarea sistemică
(intravenoasă sau per os)
539. Despre medicamentele remisive utilizate în atrita juvenilă idiopatică se
poate afirma că:
A. sunt reprezentate de Piroxicam şi Celecoxib
B. dozele de Metotrexat sunt de 10-15 mg/mp/săptămână, iar în formele refractare, grave,
se recomandă 30-40 mg/mp/săptămână
C. Sulfasalazina are efect proinflamator
D. Sulfasalazina are efect antiinflamator şi imunosupresor pe activitatea limfocitelor natural
killer (NK)
E. sunt reprezentate de Metotrexat şi Sulfasalazină
F. doza de Sulfasalazina este de 40-60 mg/kgcorp în 3-4 prize
G. sunt reprezentate de Predison şi Metilpredinosolon
H. doza maximă de Salazopirina nu trebuie să depăşească 10 g/zi
I. sunt reprezentate de Diclofenac şi Tolmetin
J. doza maximă de Salazopirina nu trebuie să depăşească 2 g/zi
540. Despre Etanercept, unul dintre agenţii biologici utilizaţi în artrita juvenilă
idiopatică este adevărat că:
A. se mai numeşte Humira
B. este un inhibitor de TNF-α
C. se administrează subcutanat
D. se poate administra la copiii cu vârstă mai mică de 2 ani
E. se mai numeşte Abatacept
F. se utilizează la pacienţii cu artrită juvenilă idiopatică cu vârstă mai mare de 2 ani în
fprma poliarticulară activă moderată până la severă, care nu a răspuns la tratamentul cu
Metotrexat sau Sulfasalazină în doză maximă, timp de 3 luni
G. doza este de 0,4 mg/kgcorp de 2 ori pe săptămână
H. este un inhibitor de IL-6
I. se mai numeşte Tocilizumab
J. se mai numeşte Enbrel
541. Agenţii biologici care pot fi utilizaţi în artrita juvenilă idiopatică sunt
reprezentaţi de:
A. Tocilizumab
B. Anakinra
C. Etanercept
D. Adalimumab
E. Piroxicam
F. Prednison
G. Metilprednisolon
H. Prednisolon
I. Abatacept
J. Celecoxib
542. Despre kinetoterapia utilizată în artrita juvenilă idiopatică este adevărat că:
A. contribuie la ameliorarea durerii
B. masajul terapeutic nu are rol benefic în recuperare
C. înotul nu este benefic
D. băile fierbinţi nu pot combate durerile
E. trebuie individualizată şi personalizată
F. contribuie la reducerea numărului de articulaţii afectate
G. contribuie la ameliorarea stării metabolice a cartilajului
H. trebuie iniţiată precoce, ca o modalitate de primă intenţie în toate formele de boală
I. activităţile fizice într-un bazin nu sunt benefice pacientului
J. nu poate contribui la oprirea evoluţiei bolii
543. Masajul terapeutic în artrita juvenilă idiopatică:
A. contribuie la eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea
musculară
B. inhibă eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea musculară
C. scade cantitatea de oxigen la nivelul ţesuturilor
D. creşte cantitatea de oxigen la nivelul ţesuturilor
E. îmbunătăţeşte circulaţia sângelui
F. stimulează resorbţia produşilor din jurul leziunilor
G. activează circulaţia limfatică cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor interstiţiale şi a
edemelor
H. inhibă resorbţia produşilor din jurul leziunilor
I. este contraindicat în formele oligoarticulare şi poliarticulare
J. inhibă circulaţia limfatică cu o resorbţie mai lentă a lichidelor interstiţiale şi a edemelor
544. Tehnicile de masaj terapeutic utilizate pentru masajul membrelor superioare
şi inferioare în artrita juvenilă idiopatică sunt reprezentate de:
A. tracţiuni energice
B. ciupituri pentru muşchii eminenţelor tenară şi hipotenară
C. frământat uşor
D. vibraţii
E. vibraţii cu vârful degetelor pe muşchii cefei pentru decontracturare musculară
F. elongaţii de la prima şedinţă
G. fricţiuni cu vârful degetelor, insistând la mâini asupra muşchilor interosoşi, folosind
pulpa policelui
H. mişcări pasive
I. fricţiuni cu vârful degetelor, insistând la mâini asupra muşchilor interosoşi, folosind
pulpa indexului
J. frământat energic, cu tapotament
545. Tehnicile nonfarmacologice de combatere a durerii din artrita juvenilă
idiopatică sunt reprezentate de:
A. meloterapia vibro-acustică
B. tehnica Parow
C. drenaj postural
D. stimularea tusei
E. tehnica Maccango
F. ridicarea de greutăţi
G. tehnici cognitiv-comportamentale
H. kinetoterapie
I. stimularea neuroelectrică transcutanată (TENS)
J. terapia cu LASER
546. Despre tehnicile nonfarmacologice din artrita juvenilă idiopatică este
adevărat că:
A. sinovectomia este frecvent necesară
B. stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS) nu poate fi utilizată în combinaţie cu
alte forme de combatere a durerii
C. exerciţiile fizice sunt importante şi reprezintă o parte vitală a tratamentului artritei
juvenile idiopatice
D. reflexoterapia este indicată atunci când există semne inflamatorii importante
E. reflexoterapia are scopul relaxării, reechilibrării circulaţiei sangvine şi limfatice şi a
sistemului imunitar
F. masajul terapeutic are rol benefic în recuperare
G. artroplastia este superioară artrodezei şi este indicată la bolnavii care au afectată
articulaţia genunchiului
H. stimularea nervoasă electrică transcutanată (TENS) poate constitui o tehnică
complementară cu efecte benefice în managementul durerii la copil
I. imunomodularea LASER este o metodă eficientă de control a inflamaţiei, durerii şi
distrucţiilor articulare
J. bolnavul trebuie scutit de exerciţiu fizic
547. Spondilartropatiile juvenile reprezintă:
A. Prezintă entezite
B. Afecteză coloana vertebrală
C. Asociază fracturi multiple
D. Afecteză articulațiile bazinului
E. Deficit de vitamină D
F. Deficit de Calciu
G. Un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
H. Asociază luxație congenitală de șold
I. Afectează în special membrele inferioare
J. Asociază scolioză
548. În cadrul spondilartropatiilor juvenile sunt cuprinse următoarele entități:
A. Spondilita anchilozantă
B. Distrofia musculara
C. Slabiciunea musculară
D. Artrita psoriazică
E. Artrita reactivă
F. Paralizia de nerv facial
G. Sindromul Reiter
H. Artritele asociate cu boala inflamatorie intestinală
I. Atrofia mușchilor gambieri
J. Sdr Ramsay Hunt
549. Criteriile ILAR de clasificare a artropatiilor includ:
A. Prezența HLA-B27
B. Boala celiacă
C. Istoric familial de cel putin o rudă de gradul I cu spondilită anchilozantă
D. Sensibilitatea articulațiilor sacroiliace și/sau durere spinală de tip inflamator
E. Distrofia musculară Duchene
F. Luxatia congenitală de șold
G. Scolioza
H. Debut de artrită la copil de sex masculin, cu vârsta peste 6 ani
I. Uveită anterioară acută
J. Paralizia de nerv facial
550. Criteriile ESSG de clasificare a artropatiilor includ:
A. Boală inflamatorie intestinală
B. Durere fesieră alternantă
C. Psoriazis
D. Hiperlordoză
E. Fracturi multiple
F. Scolioză
G. Durere inflamatorie spinală sau sinovită
H. Uretrită cu cel putin o lună înainte de debutul artritei
I. Cifoză
J. Disfagie
551. Criteriile Amor de clasificare a artropatiilor includ:
A. Durere fesieră
B. Dureri la nivelul articulațiilor mici
C. Oligoartrită asimetrică
D. Luxație congenitală de șold
E. Durere fesieră alternantă
F. Scolioză
G. Cefalee
H. Rash malar
I. Redoare lombară sau dorsală matinală
J. Durere lombară sau dorsală în cursul nopții
552. Ȋn spondiloartropatii, următoarele afirmații despre fizioterapie sunt
adevărate:
A. se efectuează doar ocazional
B. Nu este recomandată
C. Se efectuează d ecătre nutriționist
D. se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară, troficitatea și forța
musculară
E. Dacă există și afectare axială nu trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și
exerciții respiratorii
F. Dacă există și afectare axială trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și exerciții
respiratorii
G. Se inițiază precoce
H. Se inițiază după minimum 6 luni de la diagnostic
I. se efectuează continuu pentru prevenirea, limitarea sau corectarea deformărilor
articulare
J. este o componentă esențiala a tratamentului
553. Următoarele afirmații despre spondilatropatiile juvenile sunt adevărate:
A. Fizioterapia este o componentă esențiala a tratamentului
B. la copil, în marea majoritate a cazurilor, debutul este cu afectare inflamatorie a
articulațiilor periferice
C. Frecvența afecțiunii este crescută
D. Evoluția bolii diferă de la un pacient la altul
E. Manifestările clinice de debut diferă în general la copil față de adult
F. reprezintă un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
G. Artrita de șold și tars nu sunt sugestive pentru diagnostic
H. Fizioterapia se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară
I. Fizioterapia se inițiază precoce
J. Artrita este mai frecvent oligoarticulară
554. Tabloul clinic al spondilartropatiilor juvenile cuprinde:
A. Luxația de șold
B. Constipație cronică
C. Febră
D. Entezita
E. Artrita de șold
F. Distrofie musculară
G. Disfagie
H. Artrita de tars
I. Artrita axilară
J. Oligoartrită ce afectează articulațiile mari de la membrele inferioare
555. Factorii asociați cu risc de persistență a spondilartropatiilor juvenile sunt:
A. Disfagia
B. Fracturile oaselor lungi
C. Sinuzita
D. Artrita de șold
E. Artrită la glezne în primele 6 luni de la debut
F. HLA-B27 pozitiv
G. Infecțiile respiratorii
H. Istoric familial de spondilită ankilozantă
I. HLA-DRB1*08
J. Febra persitentă
556. Tratamentul spondilartropatiilor juvenile implică:
A. Multivitamine
B. Steroizi topici
C. Antipiretice
D. Inhibitori de pompă de protoni
E. Inhibitori de TNF
F. Vit D
G. Corticosteroizi
H. Calciu
I. Antiinflamatorii non-steroidiene
J. Chirurgie ortopedică
557. Simptomele comune în artrita reactivă sunt:
A. Diaree
B. Ulcerații
C. Scădere ponderală
D. Afectare cardio-vasculară
E. Uretrită
F. Artrită simetrică poliarticulară
G. Dactilită
H. Stare de rău
I. Conjunctivită
J. Tumefacție şi sensibilitate la nivelul tendoanelor
558. Simptomele rare care se pot asocia cu artrita reactivă sunt:
A. Conjunctivită
B. Convulsii
C. Uretrită
D. Erupțiile solzoase
E. Ucerații la nivelul gurii
F. Febra
G. Afectare cardio-vasculară
H. Dactilită
I. Hipertensiune arterială
J. Scăderea ponderală
559. Examenele de laborator utile în artrita reactivă sunt:
A. Trigliceridele
B. Iontoforeza cu pilocarpină
C. Hemoleucograma
D. Pulsoximetria
E. Examen sumar de urină
F. Exudatul faringian
G. Ag HLA-B27
H. Ag HLA-B1
I. Gazometria sanguină
J. Secreție vaginală/peniană
560. Următoarele afrimații despre artrita reactivă sunt adevărate:
A. poate apare la toate vârstele, inclusiv la copii
B. Kinetoterapia este utilă în recuperare
C. înainte de începerea programului de kinetoterapie nu se recomandă exerciţii de încălzire
D. este o afecţiune care determină inflamaţie şi tumefacţie dureroasă articulară
E. apare doar la adult ṣi vȃrstnic
F. dacă apare durere în timpul efectuării exerciţiilor, se recomandă continuarea exerciţiului
G. exerciţiile de kinetoterapie trebuie efectuate când intensitatea durerii este maximă
H. Triada clasică utilă în stabilirea diagnosticului este artrită + uretrită + conjunctivită
I. De obicei, evoluţia este favorabilă, fără sechele
J. Kinetoterapia nu este utilă în recuperare
561. Obiectivele kinetoterapiei în artrita reactivă sunt:
A. Îmbunătățirea posturii si a echilibrului
B. Prevenirea deformării articulare
C. Creșterea forței musculare
D. Ameliorarea flexibilității și funcționalității articulare
E. Obținerea complianței la tratament
F. Menținerea/ameliorarea sănătații cartilajului
G. Ameliorarea schimburilor gazoase
H. Esențială pentru clearance-ul mucusului
I. Ameliorarea valorii HDL
J. Ameliorarea stării de bine
562. Recomandările in Artrita reactivă sunt:
A. Kinetoterapia începe după scăderea în intensitate a simptomelor
B. Durata medie recomandată este de 60 minute
C. Exerciții de încălzire durează 30 minute
D. Programul începe cu exerciții de intensitate mare
E. Exercițiile se efectuează la 50—70% din frecvența cardiacă maximă
F. Durata medie recomandată este de 30 minute
G. Exercițiile se efectuează la 30% din frecvența cardiacă maximă
H. Exerciții de încălzire timp de 10-15 minute înainte de începerea kinetoterapiei
I. Programul începe cu exerciții de intensitate moderată, durata crescând treptat
J. Kinetoterapia începe după accentuarea simptomelor
563. Ȋn artrita reactivă sunt valabile următoarele recomandări:
A. Exercițiile să coincidă cu efectul minim al medicației administrate
B. În caz de durere, se intensifică exercițiul
C. Exerciții pentru respirație
D. În caz de durere, se întrerupe exercițiul
E. Exercițiile să coincidă cu efectul maxim al medicației administrate
F. Exercițiile pentru forță, flexibilitate și aerobice
G. La final se aplică comprese reci și/sau se administrează Ibuprofen
H. La final se aplică comprese calde
I. Purtarea de orteze pentru articulația cotului și pumnului
J. Purtarea de orteze este contraindicată
564. Exercițiile recomandate pentru articulația genunchiului la bolnavii cu artrită
reactivă sunt:
A. Gimnastica
B. Bicicleta
C. Exerciții în apa caldă (38 grade)
D. Tenisul de câmp
E. Percuție cu tapotaj
F. Urcatul scărilor
G. Baschetul
H. Bicicleta eliptică
I. Mersul pe jos
J. Înotul
565. Exercițiile recomandate pentru articulația șoldului la bolnavii cu artrită
reactivă sunt:
A. Bicicletă
B. Yoga
C. Urcatul scărilor
D. Gimnastică aerobică
E. Jogging
F. Aquaterapie
G. Bicicletă eliptică
H. Tenisul de câmp
I. Mers
J. Înot
566. Complicațiile artritei reactive sunt:
A. Artrita recurentă
B. Spondilită ankilozantă
C. Insuficiența renală terminală
D. Afectarea neuro-psihică
E. Lipodistrofia
F. Alopecia
G. Edemul macular chistic
H. Nodulii cutanați
I. Artrită cronică/Sacroileită
J. Cataractă
567. Lupusul eritematos sistemic (LES):
A. se asociază cu obezitate la debut
B. are evoluție favorabilă
C. este o afecțiune acută
D. Este o boală multisistemică
E. este o patologie frecventă la copil
F. este o boală cronică autoimună
G. apare frecvent la vârstă mică (sub 5 ani)
H. se asociază cu afectare cardiacă
I. este o afecțiune care determină inflamație articulară
J. se asociază cu nefrită
568. Dintre manifestările caracteristice debutului LUPUSULUI ERITEMATOS
SISTEMIC fac parte următoarele, cu excepția:
A. fatigabilitate
B. poliurie
C. retard mental
D. anorexie
E. trombocitopenie
F. hipotensiune
G. febră
H. rinoree
I. hiperlaxitate ligamentară
J. Scădere ponderală
569. Afectarea sistemului nervos central (SNC) în lupusul eritematos sistemic:
A. Are prognostic bun
B. Se ameliorează fără tratament
C. Se poate manifesta prin convulsii
D. Se poate manifesta prin cefalee
E. Este cea mai frecventă la copil
F. Este una din principalele cauze de morbiditate
G. Este una din principalele cauze de morbiditate
H. este prezentă în 5-19,6% din cazuri
I. Este foarte discretă
J. Nu există
570. Complicaţiile LES sunt :
A. hipotensiune
B. hemartroză
C. surditate
D. sindrom de activare macrofagică
E. insuficienţă renală terminală
F. complicaţii hemoragice -
G. calculi renali
H. status convulsivant
I. hemocromatoză
J. infecţii
571. Afectarea musculo-scheletică din LES cuprinde:
A. monoartrită
B. durere musculară
C. redoare matinală
D. deformări articulare
E. artralgii
F. fracturi datorate fragilității osoase
G. hipertrofie musculară
H. eroziuni articulare
I. hiperlaxitate
J. artrită
572. Dintre criteriile de diagnostic în lupusul eritematos sistmic fac parte :
A. hepatită
B. fotosensibilitate
C. artrită
D. nefrită
E. scădere ponderală
F. ulceraţii bucale sau nazale
G. cefalee
H. hemoragie cerebrală
I. alopecie
J. rash malar
573. Tratamentul lupusului eritematos sistemic presupune următoarele măsuri :
A. radioterapie
B. vaccinarea anti-pneumococică, anti Haemophilus influenzae
C. repaus la pat
D. evitarea expunerii la soare
E. regim de restricție lichidiană
F. aport adecvat de vitamina D şi monitorizarea vitaminei D şi calciului
G. tratament cu fier
H. regim alimentar bogat în glucide
I. tratamentul infecţiilor
J. nutriţie optimă
574. Activitatea fizică regulată în lupusul eritematos sistemic:
A. poate amplifica oboseala
B. ameliorează somnul şi calitatea vieţii.
C. amplifică durerile articulare
D. are beneficii asupra sănătăţii mentale
E. favorizează creșterea în greutate
F. reduce oboseala
G. ameliorează funcţionalitatea
H. ameliorează sănătatea oaselor prevenind osteoporoza
I. nu are beneficii pe termen lung
J. nu este recomandată
575. Rolul kinetoterapeutului în tratarea pacienților cu lupusul eritematos
sistemic constă în:
A. evaluarea fiecărui pacient
B. elaborarea unei diete
C. recomandarea de psihoterapie
D. elaborarea unui plan general de exerciții
E. elaborarea unui plan individualizat
F. educarea bolnavului cu privire la tehnicile de conservare articulară în scopul prevenirii
distrugerii articulare
G. stabilirea diagnosticului complicațiilor
H. stabilirea planului eficient prin care să ajute bolnavul în scăderea intensităţii durerii,
redorii, inflamaţiei şi în ameliorarea mişcărilor şi mobilităţii articulare.
I. stabilirea planului terapeutic medicamentos
J. propunerea de strategii terapeutice
576. Programul de exerciţii fizice care trebuie continuat la domiciliu de către
pacientul cu lupus eritematos sistemic va cuprinde:
A. tehnici de relaxare
B. ciclism minim de 4 ori pe săptămână
C. folosirea ganterelor
D. alergare minim de 5 ori pe săptămână
E. exerciții de creștere a masei musculare
F. exerciţii aerobe şi în bazin
G. înot cu durata de 1 oră/ședință la frecvență cardiacă de 70-80% din valoarea maximă
H. exerciţii de flexibilitate şi mobilizare
I. exerciţii pentru ameliorarea forţei şi stretching muscular
J. exerciţii de respiraţie profundă care să amelioreze expansiunea toracică
577. Reumatismul articular acut (RAA):
A. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Staphylococcus aureus
B. apare cel mai frecvent înaintea vârstei de 3 ani
C. afectează exclusiv băieții
D. este un sindrom inflamator acut poststafilococic
E. este un sindrom inflamator acut poststreptococic
F. incidența cazurilor a scăzut în ultimii ani datorită tratamentului infecțiilor streptococice
cu Penicilină și îmbunătățirii condițiilor socio-economice
G. ambele sexe sunt afectate în mod egal
H. apare rar înaintea vârstei de 3 ani, incidența maximă fiind între 6-8 ani
I. incidența cazurilor a crescut în ultimii ani
J. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Streptococ beta-hemolitic grup A
578. Reprezintă manifestări majore în reumatismul articular acut;:
A. Interval P-R prelungit pe EKG
B. Febra
C. Coreea
D. Nodulii subcutanați
E. Eritemul marginat
F. Reumatism articular acut în antecedente
G. Artralgiile
H. Poliartrita
I. Cardita
J. Reactanți de fază acută crescuți
579. Tratamentul curativ in reumatismul articular acut include:
A. Balneoterapie
B. Benzatin penicilină (1.200.000 UI la bolnavi peste 30 kg greutate corporală) timp de 10
zile
C. Masaj
D. Prevenirea recidivelor prin igienă dentară
E. Penicilina G
F. Benzatin penicilină (600.000 UI la bolnavi sub 30 kg greutate corporală) timp de 10 zile
G. Eritromicina 40 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
H. Claritromicina 10-15 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
I. Exerciții de rezistență
J. Reflexoterapie
580. Tratamentul recuperator în reumatismul articular acut include:
A. Exerciții active la valorile musculare existente
B. Prednison
C. Penicilina
D. Exerciții de rezistență
E. Aspirina
F. Exerciții activo-pasive
G. Mobilizări articulare, eventual crioterapie anterior
H. Exerciții fizice izometrice
I. Exerciții în apă
J. Claritromicina
581. Despre evoluția și prognosticul reumatismului articular acut este adevărat
că:
A. Apariția unei valvulopatii cronice influențează prognosticul
B. Prognosticul nu este influențat de vârsta mică
C. Prezența unei cardiomegalii nu influențează prognosticul
D. Prognosticul este influențat de vârsta mică
E. Apariția unei valvulopatii cronice nu influențează prognosticul
F. Apariția unei infecții bacteriene sau a insuficienței cardiace la bolnavi cu sechele
valvulare influențează prognosticul
G. Cu tratament, atacul acut de reumatism articular acut se vindecă fără sechele
H. Prezența unei sechele valvulare nu influențează prognosticul
I. Prezența unei sechele valvulare influențează prognosticul
J. Chiar și fără tratament, atacul de reumatism articular acut se vindecă fără sechele
582. Dermatomiozita:
A. Are debut sub vârsta de 16 ani.
B. Este o boală autoimună multisistemică, non-infecțioasă.
C. Este o boală infecțioasă.
D. Afectarea musculară nu face parte din tabloul clinic al bolii.
E. Agenții infecțioși (de exemplu virusul Coxsackie) pot fi factori trigger ai bolii.
F. Afectarea cutanată nu face parte din tabloul clinic al bolii.
G. Are debut în decada a 5-a de viață.
H. Factorii de mediu (expunerea la soare, unele medicamente, vaccinuri) pot fi factori
trigger ai bolii.
I. Este caracterizată prin miopatie inflamatorie, afectare cutanată caracteristică, precum și a
altor organe.
J. Etiologia bolii este clar stabilită.
583. Tabloul clinic în dermatomiozită cuprinde:
A. Semnul Gowers (imposibilitatea de se ridica în șezut)
B. Hipertricoză
C. Reducerea forței musculare
D. Alopecie
E. Noduli hepatici
F. Febră, astenie
G. Lipodistrofie (exces de țesut muscular la nivelul membrelor)
H. Semnul Gowers (adenopatie laterocervicală dureroasă)
I. Sindrom Raynaud
J. Rash cutanat în formă de V (roșu, neregulat, erupții heliotrope)
584. Criteriile de diagnostic din dermatomiozită cuprind:
A. Electromiograma: aspect caracteristic al miopatiei
B. Slăbiciune musculară proximală și simetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și
flexorilor gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de
disfagie
C. Creșterea nivelului seric al enzimelor musculare
D. Slăbiciune musculară distală și asimetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și flexorilor
gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de disfagie
E. Biopsie musculară: necroză, fagocitoză, atrofie perifasciculară, inflamație perivasculară
F. Scăderea nivelului seric al enzimelor musculare
G. Creșterea nivelului seric al enzimelor hepatice
H. Electromiograma: aspect necaracteristic al miopatiei
I. Modificări cutanate tipice: eritem heliotrop violaceu, edem periorbital, semn Gottron
J. Biopsia musculară nu are rol în diagnostic
585. Bolnavii cu forme ușoare de dermatomiozită pot efectua exerciții aerobe și
de rezistență cu următorul scopr:
A. Scăderea sintezeir proteinelor musculare
B. Îmbunătățreai capacității anaerobe, determinând exacerbarea bolii
C. Creșteea masei osoase și musculare
D. Inhibarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul exercițiilor fizice
E. Creșteea inflamației sistemice
F. Creșterea contracturilor
G. Reducerea retracției tendinoase și a contracturilorr
H. Reducerea inflamației sistemice
I. Ameliorarea forței și funcției musculare, fără afectarea markerilor inflamației sau a
activității bolii
J. Reduceea activității bolii și ameliorarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul
exercițiilor fizice
586. Reducerea capacității de a executa exerciții fizice în dermatomiozită se
poate explica prin:
A. Ameliorarea forței musculare, a spasmelor musculare și durerii
B. Masaj zilnic
C. Creșterea sintezei proteinelor musculare
D. Creșterea nivelului citokinelor intramusculare
E. Reducerea retracției tendinoase
F. Inflamația vaselor sanguine musculare
G. Inactivitate fizică
H. Reducerea capacității oxidative musculare
I. Influența terapiei cu cortizon
J. Reducerea inflamației sistemice
587. Următoarele afirmații despre sclerodermie sunt adevărate:
A. Majoritatea bolnavilor prezintă afectare cutanată.
B. Este o boală sistemică caracterizată prin vasculopatia vaselor mici, producţie de
autoanticorpi, disfuncţie fibroblastică
C. Rareori, coexistă cu alte boli autoimune
D. Manifestările extracutanate sunt reprezentate de manifestări ortopedice, neurologice,
oculare, autoimune, gastro-intestinale, renale, respiratorii
E. Deseori, coexistă cu alte boli autoimune
F. Nu este inclusă în grupul bolilor de colagen
G. Nu este o boală severă
H. Sexul masculin este de 2 ori mai afectat
I. Nu prezintă manifestări extracuanate
J. Factorii care pot declanşa boala sunt infecţiile, traumatismele, radiaţiile, unele
medicamente şi factorii genetici.
588. Bolnavii cu sclerodermie prezintă:
A. Ulceraţii digitale, cicatrici degete
B. Tulburări de spectru autist
C. Depresie, anxietate, frustrare, furie
D. Wheezing
E. Îngroşarea pielii degetelor de la ambele mâini extinsă proximal la articulaţiile
metacarpo-falangiene
F. Paralizie cerebrală
G. Gust sărat al sudorii
H. Uveită, oligoartrită
I. Durere, oboseală, redoare articulară, tumefacţii ale degetelor
J. Dificultăţi în alimentaţie
589. Factorii de prognostic nefavorabil în sclerodermie sunt:
A. Proteinuria, VSH crescut
B. Durata bolii sub 5 ani
C. Leziunile cutanate difuze
D. Hipertensiune arterială pulmonară peste 75 mmHg
E. Uveita
F. Durata bolii peste 5 ani
G. VSH scăzut, proteina C reactivă scăzută
H. Hipotensiunea arterială
I. Capacitatea vitală forţată sub 70%
J. Leziunile cutanate localizate
590. Următoarele afirmații despre terapia fizică din sclerodermie sunt adevărate:
A. Scopul este reprezentat de minimalizarea contracturilor articulare
B. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează înainte de un duş sau o baie caldă
C. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează după un duş sau o baie caldă
D. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează 20-30 minute x 4-5 ori/săptămână
E. Poate fi recomandată, cu excepţia fazei acute în stadiul sclerotic ṣi în forme lineare
F. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează4-5 minute, o data/săptămȃnă
G. Este aceeaṣi în toate formele
H. Nu se efectuează exerciții cardio sau aerobice
I. Variază de la caz la caz în funcţie de simptomatologie
J. Programul stabilit nu trebuie monitorizat în vederea determinării eficacităţii
591. Avantajele fizio-kinetoterapiei în sclerodermie sunt:
A. Ameliorează patologia respiratorie şi funcţia cardiacă
B. Reduce flexibilitatea ṣi elasticitatea cutanată
C. Ameliorează elasticitatea cutanată şi durerea
D. Reduce forța musculară
E. Ȋmbunătăţeşte mobilitatea
F. Nu impune măsurarea forţei musculare, mobilitățiiṣi posturii
G. Creşte forţa musculară, flexibilitatea şi echilibrul
H. Nu are avantaje, nefiind recomandată
I. Ameliorează wheezingul
J. Ameliorează prognosticul, starea de bine, somnul şi calitatea vieţii
592. Ȋn sclerodermie, gimnastica acvatică contribuie la:
A. Ameliorarea condiţiei fizice
B. Hiperlaxitate ligamentară
C. Reducerea redorii şi durerii
D. Ameliorarea tumefacţiei
E. Scăderea oxigenării ţesuturilor
F. Creşterea forţei musculare
G. Nu are nici un efect
H. Creṣterea indicelui de masă corporală
I. Creṣterea tensiunii arteriale
J. Creşterea mobilităţii
593. Despre periarterita nodoasă este adevărat că:
A. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
B. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mari
C. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
D. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mici şi mijlocii
E. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin creşte
F. leziunile ar putea fi datorate depozităii complexelor imune la bifurcaţia arterelor mici şi
mijlocii, cu apariţia efectelor degenerative şi a exsudaţiei în peretele arterial
G. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin scade
H. cauza bolii este clar stabilită
I. boala poate fi prezentă la orice vârstă
J. boala afectează predominant plămânii
594. Afectarea musculo-scheletală în periarterita nodoasă este reprezentată de:
A. miozită
B. artrită asemănătoare cu cea din reumatismul articular acut
C. mialgii
D. hipertensiune arterială, tahicardie
E. scădere ponderală
F. Fara enunt
G. febră, cefalee, convulsii
H. artrită distructivă cronică asemănătoare artritei juvenile idiopatice
I. dureri articulare
J. rash de-a lungul arterelor, decolorarea degetelor
595. Fac parte dintre criteriile de diagnostic ale periarteritei nodoase conform
Colegiului American de Reumatologie (1990)?
A. modificări pe biopsia arterelor mari
B. scădere ponderală peste 4 kg
C. tensiunea arterială diastolică peste 90 mmHg
D. prezenţa anticorpilor anti-Mycoplasma pneumoniae
E. prezenţa anticorpilor anti-Streptococcus pneumoniae
F. mialgii, furnicături
G. tensiunea arterială diastolică sub 90 mmHg
H. mono- sau polineuropatie
I. durere sau sensibilitate testiculară
J. tensiunea arterială sistolică peste 90 mmHg
596. Formele moderat-severe de periarterită nodoasă se caracterizează prin:
A. stenoză arterială simptomatică
B. anevrism
C. artrită, anemie, leziuni cutanate
D. absenţa afectării cardiace
E. HTA secundară vasculitei
F. insuficienţă renală
G. boală ischemică
H. absenţa afectării neurologice
I. absenţa afectării gastro-intestinale
J. funcţie renală normală
597. Tratamentul în periarterita nodoasă (PAN) cuprinde:
A. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală B cazuri uşoare/moderate
B. corticoterapie (Paracetamol)
C. imunoglobuline pe cale orală
D. imunoglobuline pe cale intravenoasă
E. Ciclofosfamidă în combinaţie cu Prednison
F. corticoterapie (Prednison)
G. agenţi biologici (Ifliximab, Etanercept)
H. agenţi biologici (imunoglobuline pe cale intravenoasă)
I. terapia fizicală este instituie încainte ca bolnavul să fie stabil din punct de vedere
medical
J. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală C cazuri severe
598. Tulburările de spectru autist (TSA):
A. Nu au drept cauză factorii genetici
B. Nu se caracterizează prin afectarea comunicării ṣi comportamentului
C. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la băieţi decât la fete
D. Sunt de 4-5 ori mai frecvente la fete decât la băieți
E. Apar în 80-90% dintre cazuri în jurul vârstei de 2 ani
F. Debutează după vȃrsta de 18 ani
G. Se caracterizează prin deteriorarea calitativă severă şi pervazivă a comunicării,
comportamentului, interacţiunii sociale
H. Debutează precoce în copilărie
I. Se întȃlnesc mai ales în anotimpul rece
J. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
599. Copiii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Preferă să se joace cu mulți copii
B. Privesc interlocutorul în ochi
C. Prezintă interes redus faţă de alţi copii
D. Adoră activităţile creative
E. Prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
F. Răspund la toate întrebările
G. Nu se implică în interacţiunea socială
H. Ȋnţeleg limbajul corporal
I. Preferă să se joace singuri
J. Evită contactul vizual
600. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA):
A. Nu evită contactul vizual
B. Se implică în interacţiunea socială
C. Fac obsesii pentru anumite jucării
D. Se autostimulează prin activităţi repetate
E. Pot imita colegii
F. Au reacţii neobişnuite la zgomote
G. Prezintă tendinţă la agresiune
H. Se supără uşor
I. Nu au întârziere în dezvoltarea mersului
J. Răspund la întrebări
601. Bolnavii cu tulburări de spectru autist (TSA) prezintă următoarele simptome:
A. Dificultăţi în realizarea de sărituri
B. Coordonare bună între mână şi ochi
C. Comportament alimentar normal
D. Mers instabil
E. Interes crescut faţă de colegi
F. Tulburări de coordonare
G. Ȋntârzieri în dezvoltarea achiziţiilor motorii
H. Tulburări de echilibru
I. Nivel cescut al activtăţii fizice
J. Hipertonie musculară
602. Comorbidităţile asociate tulburărilor de spectru autist (TSA) sunt
reprezentate de:
A. Astm
B. Stress
C. Boli neuro-musculare
D. Rahitism
E. Anxietate
F. Obezitate
G. Malnutriție
H. Tulburări de somn
I. Anemie
J. Epilepsie
603. Evaluarea bolnavului cu tulburări de spectru autist (TSA) include:
A. Spirometria
B. Evaluarea comunicării, comportamentului
C. Evaluarea aportului de dulciuri ṣi băuturi dulci
D. Evaluarea stării generale
E. Doar evaluarea stării generale
F. Testul transpirației
G. Probe funcționale respiratorii
H. Evaluarea capacităţii de a urca / coborî scările
I. Evaluarea posturii
J. Evaluarea musculo-scheletală
604. Metodele de tratament în tulburări de spectru autist (TSA) sunt
reprezentate de:
A. Terapia Kabat
B. Tratament fizical
C. Nu există tratament
D. Terapia recreaţională
E. Ȋnot, baschet, fotbal
F. Terapia cognitiv-comportamentală
G. Terapia ocupaţională
H. Logopedie
I. Terapia Schrott
J. Tratament cu enzime digestive
605. Următoarele afirmații despre activitatea fizică în tulburările de spectru
autist (TSA) sunt adevărate:
A. Contribuie la ameliorarea stimei de sine, a abilităţilor sociale şi comportamentului
B. Trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
C. Nu ameliorează stima de sine
D. Se recomandă doar de 2 ori/săptămȃnă
E. Are efecte benefice asupra comportamentului social ṣi abilităţilor de comunicare
F. Nu trebuie inclusă în programele de intervenţie precoce
G. Nu are efecte benefice asupra comportamentului social
H. Nu ameliorează condiţia fizică
I. Are rol vital
J. Are efecte benefice performanţelor şcolare şi abilităţilor senzoriale
606. Obiectivele tratamentului fizical în tulburările de spectru autist (TSA) sunt:
A. Creşterea forţei musculare
B. Creṣterea în greutate
C. Scăderea forței musculare
D. Ȋmbunătăţirea coordonării
E. Creṣterea apetitului
F. Ameliorarea rezistenţei
G. Controlul respiraţiei
H. Corectarea scoliozei
I. Reducerea stimei de sine
J. Ameliorarea funcţionalităţii şi abilităţii motorii
607. Rolurile kinetoterapeutului în tratamentul tulburărilor de spectru autist
(TSA) sunt:
A. Efectuarea drenajului postural
B. Nu are nici un rol
C. Combaterea durerii cronice articulare
D. Dezvoltarea abilităţilor motorii
E. Evaluarea posturii ṣi mobilităţii funcţionale
F. Evaluarea activităţilor zilnice
G. Ameliorarea rutinei zilnice
H. Dezvoltarea coordonării şi a posturii
I. Menținerea indicelui de masă corporală peste percentila 95
J. Realizarea ṣedințelor de aeroloterapie
608. Ȋn tulburările de spectru autist (TSA) ṣedinţele de terapie individuală/de
grup au ca scop:
A. Să-i învețe să danseze
B. Combaterea durerii cronice
C. Facilitarea achiziţiilor motorii
D. Facilitarea achiziţiilor care îmbunătăţesc funcţionarea independentă
E. Clerance-ul căilor respiratorii
F. Creşterea integrării copilului
G. Nu au nici un scop
H. Reducerea constrângerilor fizice
I. Dezvoltarea forței musculare
J. Creşterea interacţiunii cu colegii
609. La copilul cu TSA cu vârsta sub 3 ani. kinetoterapeutul are următoarele
atribuții:
A. Să-l învețe să înoate
B. Ṣă lucreze doar individual, fără implicarea familiei
C. Să-l învețe să meargă corect
D. Să-l învețe să meargă pe vȃrfuri
E. Să lucreze cu familia
F. Ṣă realizeze clearance-ul căilor respiratorii
G. Să îmbunătăţească capacitatea copilului de a realiza activităţile zilnice
H. Să intervină în ameliorarea deformărilor toracice
I. Să-l învețe să-şi coordoneze mişcările
J. Să efectueze doar 10 ṣedințe
610. La copilul cu TSA cu vârsta peste 3 ani, kinetoterapeutul are următoarele
atribuții:
A. Ṣă-i administreze medicamente
B. Să-l învețe să-şi îmbunătăţească coordonarea
C. Să-l învețe cum să efectueze aerosoli
D. Să-l învețe să-şi crească dorinţa de a accepta schimbările
E. Nu are nici o atribuție
F. Să-i dezvolte abilităţile motorii
G. Să-l învețe exerciţii specifice pentru ameliorarea forţei musculare ṣi posturii
H. Să efectueze exerciţii pentru creşterea mobilităţii articulare
I. Să-l învețe exerciţii specifice pentru reducerea forţei musculare ṣi posturii
J. Să-l învețe să utilizeze dispozitivul Acapella
611. Despre ṣedinţele de yoga recomandate în tulburărie de spectru autist (TSA)
sunt valabile următoarele afirmații:
A. Nu sunt recomandate
B. Se recomandă 1 şedinţă/ săptămână cu durata de 50 minute
C. Nu au efecte pozitive asupra vitezei ṣi coordonării
D. Trebuie să includă exerciţii de respiraţie şi de control al atenţiei
E. Programul se poate schimba săptămânal
F. Au efecte pozitive asupra echilibrului, forţei, flexibilităţii
G. Contribuie la ameliorarea sănătăţii musculo-scheletice
H. Programul este fix, nu se poate schimba săptămânal
I. Se recomandă 2-3 şedinţe/ săptămână
J. Nu trebuie să includă poziţii de relaxare
612. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA)
sunt adevărate?
A. Diagnosticul şi tratamentul trebuie să fie precoce
B. Bolnavii nu prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului
C. Cauzele apariţiei autismului nu sunt bine cunoscute
D. Reprezintă un grup de tulburări de dezvoltare
E. Cauza apariţiei autismului este lipsa profilaxiei cu acid folic la gravidă
F. Simptomele debutează precoce în copilărie
G. Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă de tratament
H. Boala se vindecă în maximum 3 luni prin terapie Kabatt
I. Terapia cognitiv-comportamentală nu face parte din tratamentul acestei afecțiuni
J. Simptomele debutează după pubertate
613. Care dintre următoarele afirmații despre tulburările de spectru autist (TSA)
sunt false?
A. Se caracterizează prin elemente degenerative la examinarea microscopică a mușchiului
B. Este cea mai frecventă boală neuro-musculară la copil
C. Evaluarea bolnavului cu TSA include evaluarea musculo-scheletală
D. Bolnavul nu evită contactul vizual
E. Bolnavul are coordonare scăzută între mână şi ochi
F. Bolile psihiatrice sunt comorbidităţi asociate
G. Slăbiciunea musculară afectează membrele inferioare şi pelvisul
H. Semnele caracteristice sunt slăbiciunea musculară şi neîndemânarea
I. Bolnavul evită contactul vizual
J. Bolnavul are reacţii neobişnuite la anumite mirosuri / gusturi
614. Simptomele comune în artrita reactivă sunt:
A. Uretrită
B. Tumefacție şi sensibilitate la nivelul tendoanelor
C. Scădere ponderală
D. Artrită simetrică poliarticulară
E. Diaree
F. Afectare cardio-vasculară
G. Ulcerații
H. Stare de rău
I. Conjunctivită
J. Dactilită
615. Simptome rare care se pot asocia cu Artrita reactivă sunt:
A. Ucerații la nivelul gurii
B. Febra
C. Erupțiile solzoase
D. Uretrită
E. Conjunctivită
F. Scăderea ponderală
G. Convulsii
H. Dactilită
I. Afectare cardio-vasculară
J. Hipertensiune arterială
616. Examenele de laborator utile în Artrita reactivă sunt:
A. Iontoforeza cu pilocarpină
B. Pulsoximetria
C. Exudatul faringian
D. Trigliceridele
E. Examen sumar de urină
F. Hemoleucograma
G. Ag HLA-B1
H. Secreție vaginală/peniană
I. Gazometria sanguină
J. Ag HLA-B27
617. Afirmații adevărate în Artrita reactivă sunt:
A. Comparativ cu osteoartrita apare la vârste mai mici
B. Incidența este de 1-15% după o infecție uro-genitală
C. Incidența este de 2-4% după o infecție digestivă
D. Incidența este de 1-15% după o infecție digestivă
E. Apare la HLA-B1 pozitivi
F. Comparativ cu osteoartrita nu apare la vârste mai mici
G. Boala nu apare la toate vârstele
H. Incidența este de 2-4% după o infecție uro-genitală
I. Apare la HLA-B27 pozitivi
J. Boala apare la toate vârstele
618. Obiectivele kinetoterapiei în Artrita reactivă sunt:
A. Esențială pentru clearance-ul mucusului
B. Creșterea forței musculare
C. Obținerea complianței la tratament
D. Prevenirea deformării articulare
E. Îmbunătățirea posturii si a echilibrului
F. Ameliorarea stării de bine
G. Ameliorarea valorii HDL
H. Ameliorarea schimburilor gazoase
I. Menținerea/ameliorarea sănătații cartilajului
J. Ameliorarea flexibilității și funcționalității articulare
619. Recomandări in Artrita reactivă sunt:
A. Exerciții de încălzire timp de 10-15 minute înainte de începerea kinetoterapiei
B. Programul începe cu exerciții de intensitate moderată, durata crescând treptat
C. Durata medie recomandată este de 30 minute
D. Exercițiile se efectuează la 50—70% din frecvența cardiacă maximă
E. Exercițiile se efectuează la 30% din frecvența cardiacă maximă
F. Exerciții de încălzire durează 30 minute
G. Kinetoterapia începe după accentuarea simptomelor
H. Programul începe cu exerciții de intensitate mare
I. Kinetoterapia începe după scăderea în intensitate a simptomelor
J. Durata medie recomandată este de 60 minute
620. Alte recomandări în Artrita reactivă sunt:
A. În caz de durere, se intensifică exercițiul
B. Exercițiile să coincidă cu efectul maxim al medicației administrate
C. Exercițiile să coincidă cu efectul minim al medicației administrate
D. Exerciții pentru respirație
E. La final se aplică comprese reci și/sau se administrează Ibuprofen
F. Exercițiile pentru forță, flexibilitate și aerobice
G. Purtarea de orteze pentru articulația cotului și pumnului
H. La final se aplică comprese calde
I. În caz de durere, se întrerupe exercițiul
J. Purtarea de orteze este contraindicată
621. Exercițiile recomandate pentru articulația genunchiului sunt:
A. Mersul pe jos
B. Urcatul scărilor
C. Bicicleta
D. Percuție cu tapotaj
E. Exerciții în apa caldă (38 grade)
F. Baschetul
G. Înotul
H. Tenisul de câmp
I. Bicicleta eliptică
J. Gimnastica
622. Exercițiile recomandate pentru articulația șoldului sunt:
A. Yoga
B. Mers
C. Bicicletă eliptică
D. Urcatul scărilor
E. Aquaterapie
F. Bicicletă
G. Înot
H. Gimnastică aerobică
I. Jogging
J. Tenisul de câmp
623. Complicații în Artrita reactivă sunt:
A. Lipodistrofia
B. Nodulii cutanați
C. Artrită cronică/Sacroileită
D. Artrita recurentă
E. Cataractă
F. Insuficiența renală terminală
G. Afectarea neuro-psihică
H. Spondilită ankilozantă
I. Edemul macular chistic
J. Alopecia
624. Spondilartropatiile juvenile reprezintă:
A. Asociază fracturi multiple
B. Deficit de Calciu
C. Un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
D. Afecteză articulațiile bazinului
E. Afectează în special membrele inferioare
F. Deficit de vitamină D
G. Afecteză coloana vertebrală
H. Prezintă entezite
I. Asociază scolioză
J. Asociază luxație congenitală de șold
625. În cadrul spondilartropatiilor juvenile sunt cuprinse următoarele entități:
A. Artrita psoriazică
B. Paralizia de nerv facial
C. Spondilita anchilozantă
D. Atrofia mușchilor gambieri
E. Sindromul Reiter
F. Distrofia musculară
G. Sdr Ramsay Hunt
H. Artritele asociate cu boala inflamatorie intestinală
I. Slăbiciunea musculară
J. Artrita reactivă
626. Criteriile ILAR de clasificare a artropatiilor includ:
A. Istoric familial de cel puțin o rudă de gradul I cu spondilită anchilozantă
B. Uveită anterioară acută
C. Prezența HLA-B27
D. Boala celiacă
E. Distrofia musculară Duchene
F. Paralizia de nerv facial
G. Scolioză
H. Sensibilitatea articulațiilor sacroiliace și/sau durere spinală de tip inflamator
I. Luxatia congenitală de șold
J. Debut de artrită la copil de sex masculin, cu vârsta peste 6 ani
627. Criteriile ESSG de clasificare a artropatiilor includ:
A. Fracturi multiple
B. Hiperlordoză
C. Psoriazis
D. Scolioză
E. Durere inflamatorie spinală sau sinovită
F. Boală inflamatorie intestinală
G. Disfagie
H. Cifoză
I. Durere fesieră alternantă
J. Uretrită cu cel putin o lună înainte de debutul artritei
628. Criteriile Amor de clasificare a artropatiilor includ:
A. Durere lombară sau dorsală în cursul nopții
B. Cefalee
C. Oligoartrită asimetrică
D. Durere fesieră alternantă
E. Sdr nefrotic
F. Rash malar
G. Redoare lombară sau dorsală matinală
H. Cefalee
I. Dureri la nivelul articulațiilor mici
J. Durere fesieră
629. Ȋn spondiloartropatii, următoarele afirmații despre fizioterapie sunt
adevărate:
A. Se inițiază precoce
B. Dacă există și afectare axială trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și exerciții
respiratorii
C. Se efectuează doar ocazional
D. Dacă există și afectare axială nu trebuie aplicate exerciții de mobilizare a coloanei și
exerciții respiratorii
E. Se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară, troficitatea și forța
musculară
F. Nu este recomandată
G. Este o componentă esențiala a tratamentului
H. Se efectuează la domiciliu
I. Se inițiază după minimum 6 luni de la diagnostic
J. Se efectuează continuu pentru prevenirea, limitarea sau corectarea deformărilor
articulare
630. Următoarele afirmații despre spondilatropatiile juvenile sunt adevărate:
A. Manifestările clinice de debut diferă în general la copil față de adult
B. Reprezintă un grup de boli inflamatorii cronice ale articulațiilor
C. Fizioterapia se inițiază precoce
D. Evoluția bolii diferă de la un pacient la altul
E. Artrita de șold și tars nu sunt sugestive pentru diagnostic
F. Fizioterapia se efectuează continuu pentru a menține mobilitatea articulară
G. Artrita este mai frecvent oligoarticulară
H. Fizioterapia este o componentă esențiala a tratamentului
I. La copil, în marea majoritate a cazurilor, debutul este cu afectare inflamatorie a
articulațiilor periferice
J. Frecvența afecțiunii este crescută
631. Tabloul clinic al spondilartropatiilor juvenile cuprinde:
A. Febră
B. Entezita
C. Artrita de tars
D. Artrita axilară
E. Constipație cronică
F. Convulsii
G. Disfagie
H. Infecții respiratorii
I. Artrita de șold
J. Oligoartrită ce afectează articulațiile mari de la membrele inferioare
632. Factorii asociați cu risc de persistență a spondilartropatiilor juvenile sunt:
A. Febra persitentă
B. Sinuzită
C. Pirozis
D. Otită seroasă
E. HLA-B27 pozitiv
F. Artrita de șold
G. Istoric familial de spondilită ankilozantă
H. HLA-DRB1*08
I. Artrită la glezne în primele 6 luni de la debut
J. Fracturile oaselor lungi
633. Tratamentul spondilartropatiilor juvenile implică:
A. Inhibitori de pompă de protoni
B. Chirurgie ortopedică
C. Multivitamine
D. Corticosteroizi
E. Inhibitori de TNF
F. Steroizi topici
G. Antiinflamatorii non-steroidiene
H. Vit D
I. Antipiretice
J. Calciu
634. Despre periarterita nodoasă este adevărat că:
A. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin scade
B. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
C. leziunile ar putea fi datorate depozităii complexelor imune la bifurcaţia arterelor mici şi
mijlocii, cu apariţia efectelor degenerative şi a exsudaţiei în peretele arterial
D. boala afectează predominant plămânii
E. este o boală inflamatorie a arterelor musculare mici şi medii
F. boala poate fi prezentă la orice vârstă
G. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mari
H. cauza bolii este clar stabilită
I. este o boală vasculară idiopatică severă care afectează arterele mici şi mijlocii
J. datorită efectului inflamator al bolii, arterele devin tumefiate, iar fluxul sanguin creşte
635. Afectarea musculo-scheletală în periarterita nodoasă este reprezentată de:
A. dureri articulare
B. Fara enunt
C. miozită
D. mialgii
E. febră, cefalee, convulsii
F. artrită distructivă cronică asemănătoare artritei juvenile idiopatice
G. artrită asemănătoare cu cea din reumatismul articular acut
H. scădere ponderală
I. hipertensiune arterială, tahicardie
J. rash de-a lungul arterelor, decolorarea degetelor
636. Fac parte dintre criteriile de diagnostic ale periarteritei nodoase conform
Colegiului American de Reumatologie (1990)?
A. prezenţa anticorpilor anti-Mycoplasma pneumoniae
B. durere sau sensibilitate testiculară
C. mono- sau polineuropatie
D. tensiunea arterială sistolică peste 90 mmHg
E. modificări pe biopsia arterelor mari
F. prezenţa anticorpilor anti-Streptococcus pneumoniae
G. tensiunea arterială diastolică sub 90 mmHg
H. tensiunea arterială diastolică peste 90 mmHg
I. scădere ponderală peste 4 kg
J. mialgii, furnicături
637. Formele moderat-severe de periarterită nodoasă se caracterizează prin:
A. anevrism
B. stenoză arterială simptomatică
C. funcţie renală normală
D. artrită, anemie, leziuni cutanate
E. boală ischemică
F. absenţa afectării neurologice
G. HTA secundară vasculitei
H. insuficienţă renală
I. absenţa afectării cardiace
J. absenţa afectării gastro-intestinale
638. Tratamentul în periarterita nodoasă (PAN) cuprinde:
A. corticoterapie (Prednison)
B. agenţi biologici (imunoglobuline pe cale intravenoasă)
C. imunoglobuline pe cale intravenoasă
D. agenţi biologici (Ifliximab, Etanercept)
E. corticoterapie (Paracetamol)
F. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală B cazuri uşoare/moderate
G. Ciclofosfamidă în combinaţie cu Prednison
H. terapia fizicală este instituie încainte ca bolnavul să fie stabil din punct de vedere
medical
I. imunoglobuline pe cale orală
J. Interferon-alfa pentru cei cu PAN + hepatită virală C cazuri severe
639. Dermatomiozita:
A. Are debut în decada a 5-a de viață.
B. Este o boală autoimună multisistemică, non-infecțioasă.
C. Afectarea musculară nu face parte din tabloul clinic al bolii.
D. Agenții infecțioși (de exemplu virusul Coxsackie) pot fi factori trigger ai bolii.
E. Este o boală infecțioasă.
F. Afectarea cutanată nu face parte din tabloul clinic al bolii.
G. Este caracterizată prin miopatie inflamatorie, afectare cutanată caracteristică, precum și a
altor organe.
H. Etiologia bolii este clar stabilită.
I. Are debut sub vârsta de 16 ani.
J. Factorii de mediu (expunerea la soare, unele medicamente, vaccinuri) pot fi factori
trigger ai bolii.
640. Tabloul clinic în dermatomiozită cuprinde:
A. Alopecie
B. Febră, astenie
C. Hipertricoză
D. Noduli hepatici
E. Lipodistrofie (exces de țesut muscular la nivelul membrelor)
F. Sindrom Raynaud
G. Rash cutanat în formă de V (roșu, neregulat, erupții heliotrope)
H. Semnul Gowers (adenopatie laterocervicală dureroasă)
I. Semnul Gowers (imposibilitatea de se ridica în șezut)
J. Reducerea forței musculare
641. Criteriile de diagnostic din dermatomiozită cuprind:
A. Scăderea nivelului seric al enzimelor musculare
B. Slăbiciune musculară distală și asimetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și flexorilor
gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de disfagie
C. Electromiograma: aspect caracteristic al miopatiei
D. Creșterea nivelului seric al enzimelor hepatice
E. Biopsia musculară nu are rol în diagnostic
F. Biopsie musculară: necroză, fagocitoză, atrofie perifasciculară, inflamație perivasculară
G. Electromiograma: aspect necaracteristic al miopatiei
H. Slăbiciune musculară proximală și simetrică a musculaturii pelvisului, scapulare și
flexorilor gâtului care progresează de la săptămână la săptămână, însoțită sau nu de
disfagie
I. Creșterea nivelului seric al enzimelor musculare
J. Modificări cutanate tipice: eritem heliotrop violaceu, edem periorbital, semn Gottron
642. Bolnavii cu forme ușoare de dermatomiozită pot efectua exerciții aerobe și
de rezistență cu următorul scopr:
A. Scăderea sintezeir proteinelor musculare
B. Ameliorarea forței și funcției musculare, fără afectarea markerilor inflamației sau a
activității bolii
C. Îmbunătățreai capacității anaerobe, determinând exacerbarea bolii
D. Creșterea contracturilor
E. Reducerea retracției tendinoase și a contracturilorr
F. Creșteea masei osoase și musculare
G. Creșteea inflamației sistemice
H. Inhibarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul exercițiilor fizice
I. Reduceea activității bolii și ameliorarea circulației în faza de repaus, dar și în cursul
exercițiilor fizice
J. Reducerea inflamației sistemice
643. Reducerea capacității de a executa exerciții fizice în dermatomiozită se
poate explica prin:
A. Creșterea sintezei proteinelor musculare
B. Reducerea retracției tendinoase
C. Reducerea capacității oxidative musculare
D. Influența terapiei cu cortizon
E. Inactivitate fizică
F. Inflamația vaselor sanguine musculare
G. Masaj zilnic
H. Ameliorarea forței musculare, a spasmelor musculare și durerii
I. Creșterea nivelului citokinelor intramusculare
J. Reducerea inflamației sistemice
644. Dintre manifestările caracteristice debutului LUPUSULUI ERITEMATOS
SISTEMIC fac parte următoarele, cu excepția:
A. hipotensiune
B. Scădere ponderală
C. anorexie
D. febră
E. fatigabilitate
F. hiperlaxitate ligamentară
G. trombocitopenie
H. poliurie
I. rinoree
J. retard mental
645. Afectarea sistemului nervos central (SNC) în lupusul eritematos sistemic:
A. Este foarte discretă
B. Nu există
C. Se poate manifesta prin cefalee
D. Este una din principalele cauze de morbiditate
E. Are prognostic bun
F. Este cea mai frecventă la copil
G. Se ameliorează fără tratament
H. Este una din principalele cauze de morbiditate
I. este prezentă în 5-19,6% din cazuri
J. Se poate manifesta prin convulsii
646. Complicaţiile LES sunt :
A. status convulsivant
B. sindrom de activare macrofagică
C. hemartroză
D. hemocromatoză
E. hipotensiune
F. calculi renali
G. infecţii
H. complicaţii hemoragice -
I. surditate
J. insuficienţă renală terminală
647. Afectarea musculo-scheletică din LES cuprinde:
A. redoare matinală
B. hiperlaxitate
C. durere musculară
D. artralgii
E. deformări articulare
F. monoartrită
G. fracturi datorate fragilității osoase
H. hipertrofie musculară
I. eroziuni articulare
J. artrită
648. Dintre criteriile de diagnostic în lupusul eritematos sistmic fac parte :
A. ulceraţii bucale sau nazale
B. fotosensibilitate
C. cefalee
D. hepatită
E. artrită
F. nefrită
G. hemoragie cerebrală
H. rash malar
I. scădere ponderală
J. alopecie
649. Tratamentul lupusului eritematos sistemic presupune următoarele măsuri :
A. radioterapie
B. tratament cu fier
C. nutriţie optimă
D. evitarea expunerii la soare
E. regim alimentar bogat în glucide
F. tratamentul infecţiilor
G. vaccinarea anti-pneumococică, anti Haemophilus influenzae
H. repaus la pat
I. aport adecvat de vitamina D şi monitorizarea vitaminei D şi calciului
J. regim de restricție lichidiană
650. Activitatea fizică regulată în lupusul eritematos sistemic:
A. nu are beneficii pe termen lung
B. poate amplifica oboseala
C. nu este recomandată
D. ameliorează somnul şi calitatea vieţii.
E. reduce oboseala
F. ameliorează funcţionalitatea
G. favorizează creșterea în greutate
H. are beneficii asupra sănătăţii mentale
I. amplifică durerile articulare
J. ameliorează sănătatea oaselor prevenind osteoporoza
651. Rolul kinetoterapeutului în tratarea pacienților cu lupusul eritematos
sistemic constă în:
A. elaborarea unui plan individualizat
B. recomandarea de psihoterapie
C. stabilirea planului eficient prin care să ajute bolnavul în scăderea intensităţii durerii,
redorii, inflamaţiei şi în ameliorarea mişcărilor şi mobilităţii articulare.
D. elaborarea unei diete
E. educarea bolnavului cu privire la tehnicile de conservare articulară în scopul prevenirii
distrugerii articulare
F. stabilirea planului terapeutic medicamentos
G. elaborarea unui plan general de exerciții
H. stabilirea diagnosticului complicațiilor
I. propunerea de strategii terapeutice
J. evaluarea fiecărui pacient
652. Programul de exerciţii fizice care trebuie continuat la domiciliu de către
pacientul cu lupus eritematos sistemic va cuprinde:
A. ciclism minim de 4 ori pe săptămână
B. exerciții de creștere a masei musculare
C. exerciţii de respiraţie profundă care să amelioreze expansiunea toracică
D. exerciţii pentru ameliorarea forţei şi stretching muscular
E. exerciţii de flexibilitate şi mobilizare
F. exerciţii aerobe şi în bazin
G. tehnici de relaxare
H. înot cu durata de 1 oră/ședință la frecvență cardiacă de 70-80% din valoarea maximă
I. folosirea ganterelor
J. alergare minim de 5 ori pe săptămână
653. Lupusul eritematos sistemic (LES):
A. este o afecțiune acută
B. este o boală cronică autoimună
C. se asociază cu obezitate la debut
D. se asociază cu nefrită
E. este o afecțiune care determină inflamație articulară
F. are evoluție favorabilă
G. se asociază cu afectare cardiacă
H. este o patologie frecventă la copil
I. Este o boală multisistemică
J. apare frecvent la vârstă mică (sub 5 ani)
654. Reumatismul articular acut (RAA):
A. ambele sexe sunt afectate în mod egal
B. incidența cazurilor a crescut în ultimii ani
C. apare cel mai frecvent înaintea vârstei de 3 ani
D. apare rar înaintea vârstei de 3 ani, incidența maximă fiind între 6-8 ani
E. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Streptococ beta-hemolitic grup A
F. este un sindrom inflamator acut poststafilococic
G. afectează exclusiv băieții
H. este un sindrom inflamator acut poststreptococic
I. apare după infecții ale căilor respiratorii superioare cu Staphylococcus aureus
J. incidența cazurilor a scăzut în ultimii ani datorită tratamentului infecțiilor streptococice
cu Penicilină și îmbunătățirii condițiilor socio-economice
655. Reprezintă manifestări majore în reumatismul articular acut;:
A. Reactanți de fază acută crescuți
B. Cardita
C. Nodulii subcutanați
D. Poliartrita
E. Artralgiile
F. Reumatism articular acut în antecedente
G. Coreea
H. Febra
I. Interval P-R prelungit pe EKG
J. Eritemul marginat
656. Tratamentul curativ in reumatismul articular acut include:
A. Reflexoterapie
B. Exerciții de rezistență
C. Claritromicina 10-15 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
D. Eritromicina 40 mg/kg corp/zi în caz de alergie la Penicilină
E. Benzatin penicilină (1.200.000 UI la bolnavi peste 30 kg greutate corporală) timp de 10
zile
F. Prevenirea recidivelor prin igienă dentară
G. Balneoterapie
H. Benzatin penicilină (600.000 UI la bolnavi sub 30 kg greutate corporală) timp de 10 zile
I. Masaj
J. Penicilina G
657. Tratamentul recuperator în reumatismul articular acut include:
A. Exerciții fizice izometrice
B. Aspirina
C. Penicilina
D. Exerciții active la valorile musculare existente
E. Exerciții de rezistență
F. Claritromicina
G. Prednison
H. Mobilizări articulare, eventual crioterapie anterior
I. Exerciții în apă
J. Exerciții activo-pasive
658. Despre evoluția și prognosticul reumatismului articular acut este adevărat
că:
A. Prognosticul nu este influențat de vârsta mică
B. Chiar și fără tratament, atacul de reumatism articular acut se vindecă fără sechele
C. Prezența unei cardiomegalii nu influențează prognosticul
D. Apariția unei valvulopatii cronice nu influențează prognosticul
E. Cu tratament, atacul acut de reumatism articular acut se vindecă fără sechele
F. Apariția unei valvulopatii cronice influențează prognosticul
G. Prognosticul este influențat de vârsta mică
H. Prezența unei sechele valvulare nu influențează prognosticul
I. Apariția unei infecții bacteriene sau a insuficienței cardiace la bolnavi cu sechele
valvulare influențează prognosticul
J. Prezența unei sechele valvulare influențează prognosticul
659. Următoarele afirmații despre sclerodermie sunt adevărate:
A. Rareori, coexistă cu alte boli autoimune
B. Majoritatea bolnavilor prezintă afectare cutanată.
C. Nu este inclusă în grupul bolilor de colagen
D. Factorii care pot declanşa boala sunt infecţiile, traumatismele, radiaţiile, unele
medicamente şi factorii genetici.
E. Manifestările extracutanate sunt reprezentate de manifestări ortopedice, neurologice,
oculare, autoimune, gastro-intestinale, renale, respiratorii
F. Este o boală sistemică caracterizată prin vasculopatia vaselor mici, producţie de
autoanticorpi, disfuncţie fibroblastică
G. Sexul masculin este de 2 ori mai afectat
H. Nu prezintă manifestări extracuanate
I. Nu este o boală severă
J. Deseori, coexistă cu alte boli autoimune
660. Bolnavii cu sclerodermie prezintă:
A. Tulburări de spectru autist
B. Îngroşarea pielii degetelor de la ambele mâini extinsă proximal la articulaţiile
metacarpo-falangiene
C. Ulceraţii digitale, cicatrici degete
D. Durere, oboseală, redoare articulară, tumefacţii ale degetelor
E. Wheezing
F. Depresie, anxietate, frustrare, furie
G. Uveită, oligoartrită
H. Dificultăţi în alimentaţie
I. Gust sărat al sudorii
J. Paralizie cerebrală
661. Factorii de prognostic nefavorabil în sclerodermie sunt:
A. Leziunile cutanate localizate
B. Proteinuria, VSH crescut
C. VSH scăzut, proteina C reactivă scăzută
D. Hipotensiunea arterială
E. Durata bolii peste 5 ani
F. Durata bolii sub 5 ani
G. Leziunile cutanate difuze
H. Capacitatea vitală forţată sub 70%
I. Hipertensiune arterială pulmonară peste 75 mmHg
J. Uveita
662. Următoarele afirmații despre terapia fizică din sclerodermie sunt adevărate:
A. Poate fi recomandată, cu excepţia fazei acute în stadiul sclerotic ṣi în forme lineare
B. Variază de la caz la caz în funcţie de simptomatologie
C. Nu se efectuează exerciții cardio sau aerobice
D. Programul stabilit nu trebuie monitorizat în vederea determinării eficacităţii
E. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează după un duş sau o baie caldă
F. Este aceeaṣi în toate formele
G. Scopul este reprezentat de minimalizarea contracturilor articulare
H. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează 20-30 minute x 4-5 ori/săptămână
I. Exerciţiile cardio şi aerobice se efectuează4-5 minute, o data/săptămȃnă
J. Exerciţiile sunt mai eficiente dacă se efectuează înainte de un duş sau o baie caldă
663. Avantajele fizio-kinetoterapiei în sclerodermie sunt:
A. Nu are avantaje, nefiind recomandată
B. Reduce flexibilitatea ṣi elasticitatea cutanată
C. Nu impune măsurarea forţei musculare, mobilitățiiṣi posturii
D. Creşte forţa musculară, flexibilitatea şi echilibrul
E. Ameliorează wheezingul
F. Ameliorează patologia respiratorie şi funcţia cardiacă
G. Ameliorează prognosticul, starea de bine, somnul şi calitatea vieţii
H. Ameliorează elasticitatea cutanată şi durerea
I. Reduce forța musculară
J. Ȋmbunătăţeşte mobilitatea
664. Ȋn sclerodermie, gimnastica acvatică contribuie la:
A. Ameliorarea tumefacţiei
B. Nu are nici un efect
C. Creṣterea tensiunii arteriale
D. Scăderea oxigenării ţesuturilor
E. Creşterea mobilităţii
F. Reducerea redorii şi durerii
G. Ameliorarea condiţiei fizice
H. Creṣterea indicelui de masă corporală
I. Hiperlaxitate ligamentară
J. Creşterea forţei musculare