Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea foilor de tablă la ştanţare

Condiţii generale ale croirii
Una dintre etapele importante ale stabilirii tehnologiei de prelucrare a
pieselor prin ştanţare o constituie alegerea şi utilizarea cât mai eficientă a
materialului din care acestea se execută. În marea majoritate a cazurilor, în
construcţia de maşini, pentru obţinerea semifabricatelor din care urmează să se
obţină piesele, se folosesc foile de tablă, benzile şi platbenzile. Pentru producţiile
de serie mică şi serie mare, cel mai adesea sunt utilizate foile de tablă având
diverse dimensiuni şi caracteristici fizico-mecanice

Foile de tablă se execută conform unor norme ale firmelor producătoare şi au

diverse dimensiuni L  B  g.

1 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Alegerea unei variante de foaie pentru obţinerea semifabricatelor din

care urmează să se execute piesele, trebuie să se bazeze pe folosirea cât mai
eficientă a materialului. Se impune utilizarea la maximum a foii de tablă, din
următoarele două motive esenţiale:
- costul unei piese ştanţate este format în proporţie de peste 60% din costul
materialului folosit pentru executarea ei:
- economisirea metalelor este un obiectiv prioritar al proiectării în cadrul
dezvoltării durabile a economiei.

Folosirea eficientă a materialului în cadrul activităţilor de proiectare a tehnologiei

de execuţie a pieselor implică croirea foilor de tablă în diverse variante. Croirea
constă în tăierea judicioasă din foile de tablă a benzilor semifabricat şi
dispunerea avantajoasă pe suprafaţa acestora a desfăşuratei pieselor ce
urmează a fi executate. Croirea trebuie să fie astfel executată încât să asigure
atât satisfacerea unor condiţii tehnice impuse pieselor ce trebuie obţinute, cât şi a
unora de natură economică.

2 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Principalele condiţii de croire impun următoarele:

- posibilitatea obţinerii piesei la forma şi la dimensiunile prevăzute în desenul de
execuţie;
- realizarea piesei cu cea mai simplă tehnologie;
- realizarea piesei cu cel mai mic consum de material şi energie;
- productivitate maximă.

Aprecierea utilizării eficiente a variantei de foaie folosită la croire se face prin

coeficientul de croire, cunoscut şi ca randament de utilizare, care rezultă din
raportul:

în care Ad este aria suprafeţei desfăşurate a piese ce urmează a fi obţinută prin

ştanţare, considerând că nu are perforări, iar An este aria suprafeţei necesare
pentru obţinerea piese ştanţate.

3 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Cauze care conduc la consumuri mari de metal

4 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Moduri de reducere a consumurilor

Există cazuri când apariţia unei anumite cantităţi de deşeu să nu poată fi
evitată, dar şi cazuri când aceasta poate fi redusă.
Utilizarea eficientă a materialului în producţia de bunuri executate din foi
de tablă, pe baza prelucrărilor prin deformare, se poate realiza prin:
 croirea optimă a tablelor în semifabricate individuale sau benzi;
 croirea economică a foilor de tablă şi dispunerea optimă a pieselor pe bandă;
 stabilirea mărimi optime a puntiţelor;
 stabilirea corectă a dimensiunilor pieselor şi reducerea la minim a adaosurilor
de decupare;
 adoptarea unor scheme de croire cu deşeuri minime sau fără deşeuri;
 utilizarea deşeurilor rămase din foile de tablă;
 reducerea cantităţii de material folosit la reglarea ştanţelor.

5 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea tablelor la operaţiile de decupare

Croirea foilor de tablă

Croirea longitudinală a foilor de tablă

Croirea transversală a foilor de tablă

6 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Alegerea uneia din cele două modalităţi de tăiere în benzi a foilor de

tablă se decide în funcţie de coeficientul de utilizare a materialului. Se alege
varianta de tăiere în care coeficientul de utilizare este mai mare atunci
când nu sunt impuse alte condiţii, aşa cum este, de exemplu, direcţia de
laminare a tablei.
Atunci când nu sunt impuse condiţii speciale, iar din calcule rezultă
acelaşi coeficient de utilizare atât la croirea longitudinală, cât şi la cea
transversală, se recomandă tăierea benzilor pe lungimea foii.

În cazul executării semifabricatelor de dimensiuni mari se aplică

croirea combinată a foilor de tablă.

7 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Pentru ca utilizarea materialului foilor de tablă să fie maximă este

necesar ca la croirea acestora să se ia în considerare următoarele reguli:
 tăierea semifabricatului - bandă sau altă formă – să se facă conform unor fişe
de croire, elaborate pe principiul folosirii la maxim a foilor;
 folosirea croirii combinate în cazurile tăierii semifabricatelor mari în producţii
de serie;
 benzile vor fi tăiate în lungul foii de tablă, dacă nu se impune ca necesară o
altă schemă de tăiere, deoarece din fiecare bandă vor fi obţinute mai multe
piese, micşorându-se numărul de tăierii şi pierderile sub formă de deşeuri de la
capătul benzii;
 să se folosească foi de tablă ale căror dimensiuni să fie multipli ai lăţimi benzii
şi numărului de piese pe bandă;
 pentru producţii de serie mare şi masă în locul benzilor tăiate din foi de tablă
să se folosească benzi laminate (comenzi speciale sub formă de role în care
sunt incorporate mai multe zeci de metri de bandă).

8 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea benzilor
Pentru croirea pieselor din bandă se folosesc următoarele procedee:
– croire cu puntiţă (deşeu) pe întreg conturul piesei ce se decupează;
– croire cu puntiţă (deşeu) numai pe o parte a piesei ce se decupează din bandă;
– croire fără puntiţă (fără deşeu).

Moduri de croire
a – cu putinţă pe tot conturul; b – cu putinţă numai pe o parte; c – fără putinţă

Atunci când precizia piesei este mare se recomandă decuparea cu puntiţă pe

întregul contur.
9 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Mărimea puntiţelor. În fig. 4.5 se prezintă puntiţele aferente unei piese şi

materialul suplimentar pentru limitarea pasului de alimentare cu bandă cu
ajutorul cuţitului de pas.

Puntiţele necesare la decuparea unei piese în formă de T

10 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

11 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

12 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Stabilirea corectă a mărimii puntiţelor contribuie la reducerea

consumului de material. Stabilirea dimensiunilor puntiţelor se face în funcţie de
natura şi grosimea materialului, astfel încât ele să fie suficient de mari pentru a
permite decuparea pieselor şi a compensa erorile de pas. În acelaşi timp este
necesar ca în puntiţe să nu se consume o cantitate mare de material şi de
aceea stabilirea cât mai corectă a mărimii lor constituie o cerinţă importantă.
Pentru stabilirea dimensiunilor optime ale puntiţelor trebuie să se tină
seamă de următorii factori:
- grosimea şi duritatea materialului de ştanţat (cu creşterea durităţii se va
micşora lăţimea puntiţei);
- dimensiunile şi configuraţia piesei;
- tipul de croire;
- modul de realizare a avansului şi de ghidare a benzii;
- tipul limitatorului de pas (cep, cu cuţit de pas, liber).

13 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Pierderile de material în puntiţe sunt mai mari pentru piesele executate

din materiale mai groase. Pentru astfel de piese se prevăd puntiţe late,
proporţionale cu grosimea.
Pentru piesele cu configuraţie complexă mărimea puntiţei intermediare
va fi mai mare decât pentru cele circulare sau dreptunghiulare.
Croirea cu puntiţă numai pe o parte, sau fără puntiţe, reduce pierderile
din bandă până la zero, dar asigură precizie mai mică decât decuparea cu
puntiţă pe întregul contur.
Avansul manual de alimentare cu bandă duce la pierderi mai mari
decât cel mecanic cu limitator de pas prin cuţit.
În tabelul 4.3 se reprezintă mărimea puntiţelor, pentru piese circulare,
ovale şi pătrate, iar în tabelul 4.4 se prezintă puntiţele pentru piese aşezate
înclinat pe bandă sau aşezate întrepătruns [10].

14 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Mărimea puntiţelor din tabelele 4.3 şi 4.4 urmează a fi corectată atunci

ştanţele se execută în condiţii speciale. Astfel se recomandă ca în următoarele
cazuri să se efectueze corecturi:
1.- la decuparea pieselor cu întoarcerea benzii, când puntiţele vor fi mărite cu 30%;
2.- când se fac decupări din table cu g < 3 mm, cu ştanţe având placa activă şi
poansonul armate cu părţi tăietoare executate din aliaje dure, puntiţele a şi a1 vor fi
mărite cu 50...100%;
3.- când se decupează piese din foi de tablă din materiale neferoase, se vor majora
puntiţele astfel: în cazul aliajelor de magneziu se măresc puntiţele de două ori, în cazul
alamei se măresc de 1,1 ori, pentru aluminiu se măresc de 1,3...1,4 ori, iar pentru
materialele nemetalice (hârtie, piele, carton ş.a.) se măresc puntiţele de 1,5...2 ori;
4.- când avansul benzii se face cu dispozitive specializate (valţuri, cleşti ş.a.) mărimea
puntiţei a1 poate fi redusă cu 20%, iar când se face cu cârlige, puntiţa se reduce cu
20...25 %;
5.- când ştanţele sunt prevăzute cu mecanism de împingere laterală a benzii mărimea
puntiţei se reduce cu 20...25%;
6.- când ştanţele sun echipate cu cuţit de pas, lăţimea materialului prevăzută pentru
asigurarea pasului de avans se va adăuga la cele două puntiţe laterale. În tabelul 4.5
sunt date mărimile lăţimii marginilor pentru cuţitul de pas.

15 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Tabelul 4.3. Puntiţele laterale şi intermediare pentru piese din tablă de oţel

16 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Tabelul 4.4. Dimensiunile minime ale puntiţelor

17 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Stabilirea lăţimii benzii. Lăţimea benzii se stabileşte luând în considerare

dimensiunile pieselor şi mărimea puntiţelor laterale (v. fig. 4.6 a, b). Când
avansul de alimentare se realizează cu utilizarea unui cuţit de pas, lăţimea
benzii va fi mai mare decât în cazul când pasul se asigură cu ajutorul
opritoarelor (v. fig. 4.6 b).

Fig. 4.6. Lăţimea benzii în cazuri de efectuare a avansului de alimentare

a – cu efectuarea pasului de avans utilizând opritoare;
b – cu efectuarea avansului utilizând cuţitul de pas

18 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Conform celor prezentate în legătură cu decuparea pieselor circulare rezultă:

- în cazul realizării pasului cu opritori (fig. 4.6 a):

- în cazul folosirii cuţitului de pas (fig. 4.6 b):

în care c este adaosul pentru cuţitul de pas.

19 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Stabilirea numărului de benzi executate din foaia de tablă. Numărul de

benzi tăiate dintr-o foaie depinde de dimensiunile foii şi de lăţimea unei benzi.
Astfel, la croirea longitudinală, fig. 4.2, numărul de benzi va rezulta din raportul

iar în cazul tăierii transversale, fig. 4.3, numărul de benzi va fi

în care L şi B sunt lungimea şi lăţimea foii de tablă.

20 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Numărul de piese pe o bandă. Atunci când croirea foii de tablă este

longitudinală, fig. 4.2, numărul de piese pe o bandă va fi stabilit din raportul:

în care D este dimensiunea maximă a piesei pe lungimea benzii

(diametrul), L este lungimea foii, iar a1 rezultă din fig. 4.6.
Dacă foile sunt croite transversal, v. fig. 4.3, atunci numărul de piese
pe o bandă va stabilită din raportul:

în care B este lăţimea foii de tablă.

21 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Stabilirea coeficientului de utilizare a foilor de tablă

Pentru stabilirea coeficientului de utilizare a materialului unei foi de tablă,

trebuie cunoscute:
 aria Ad a suprafeţei desfăşurată a piesei care se decupează, în care se
includ şi perforările,
 numărul de piese executate dintr-o foaie.
Aria suprafeţei Ad a pieselor care se decupează se stabileşte în funcţie
de forma geometrică a acestora. Când suprafaţa este delimitată de un contur
neregulat se va recurge la împărţirea acesteia în suprafeţe mai mici, dar cu forme
regulate, sau la stabilirea acesteia prin măsurare.

Numărul de piese executate dintr-o foaie de tablă se stabileşte cu relaţia:

în care nb şi np/b sunt cunoscute.

22 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Cunoscând Ad şi npf şi ţinând seamă de semnificaţia notaţiilor din fig.

4.3 şi fig. 4.4, se poate stabili coeficientul de folosire a materialului. Acest
coeficient va fi:
 la croirea longitudinală a foii de tablă (v. fig. 4.2):

 la croirea transversală a foii de tablă, fig. 4.3:

în care l1 şi l2 sunt lăţimile deşeului rămas la croirea tablei.

23 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Modalităţi de mărire a gradului de utilizare a materialului

În numeroase cazuri, în practică, piesele cu formă geometrică regulată se

decupează din bandă pe un singur rând, fig. 4.7a. În cest caz coeficientul de
croire a benzii de material pentru executarea unei piese va fi stabilit din raportul:

în care, aşa cum s-a mai precizat, Ad este aria suprafeţei piesei decupate, iar
An este aria suprafeţei de material necesar decupării piesei.
Conform fig. 4.7 a şi raportului de mai sus rezultă:

24 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea benzii pe mai multe rânduri

Valoarea coeficientului de utilizare creşte atunci când piesele sunt decupate pe
mai multe rânduri. Rândurile pot fi paralele sau în zig-zag. Cele mai bune rezultate
se obţin când piesele se execută pe două sau mai multe rânduri în
zig-zag fig. 4.7 b.

Fig. 4.7. Croirea pe un rând şi pe mai multe rânduri

a. – croirea pe un rând; b. – croirea pe trei rânduri

25 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Pentru croirea pe două rânduri coeficientul va fi:

Pentru croirea pe trei rânduri, fig. 4.7 b, coeficientul va fi:

Pentru croirea pe „n” rânduri, coeficientul va fi:

26 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Cu creşterea numărului de rânduri se va obţine o mai bună utilizare a materialului.

În acelaşi timp pe măsură ce creşte numărul de rânduri se complică construcţia
sculei de decupare. Numărul maxim de rânduri pentru care este satisfăcută atât
creşterea coeficientului de utilizare a materialului, cât şi costul datorat
complexităţii ştanţei, conform lucrărilor [10, 12] este de şapte. Peste acest număr
nu se recomandă croirea benzilor decât în cazuri bine motivate.

27 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea cu piesele aşezate înclinat

În cazul pieselor cu contur poligonal complex se preferă aşezarea înclinată
a pieselor pe bandă. Găsirea celei mai bune poziţii de înclinare se bazează, în
cele mai multe cazuri, pe executarea unui model care serveşte – prin aşezarea
într-o mare varietate de poziţii – la găsirea unghiului de înclinare şi stabilirea
lăţimii benzii (fig. 4.8).

Fig. 4.8. Croirea cu aşezare înclinată a pieselor pe bandă

28 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

Croirea cu întrepătrunderea pieselor

La decuparea pieselor poligonale cu contur complex pot fi folosite diverse
scheme de croire. Piesele în formă de T din fig. 4.9.a pot fi decupate pe un
singur rând cu puntiţă pe întregul contur – caz în care cantitatea de deşeu este
mare.
Decuparea poate fi făcută şi cu aşezare întrepătrunsă a pieselor. În acest
caz fig. 4.9 b este necesară o ştanţă de decupare cu două poansoane distanţate
cu trei paşi unul faţă de celălalt, pentru a fi executate simultan două piese. În
această variantă de aşezare a pieselor se poate executa decuparea şi cu un
singur poanson. Decuparea urmează să se realizeze succesiv pe rânduri, prin
întoarcerea benzii. Ambele variante constructive ale unor astfel de ştanţe se
evită în practică.

29 Capitolul 4
 Sisteme şi Tehnologii de Deformare

În locul variantelor de mai sus se preferă croirea conform fig. 4.9 c, deoarece
construcţia ştanţei şi deservirea acesteia sunt mai simple, iar utilizarea
materialului este satisfăcătoare.

Fig. 4.9 Diverse moduri de decupare a unor piese poligonale complexe

Utilizarea eficientă a materialului este o modalitate concretă de implementare, în

proiectare, a criteriilor de concepere modernă a tehnologiilor în condiţiile
dezvoltării durabile a industriei.

30 Capitolul 4