Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro/revista/calitate-control/rugozitatea-suprafetelor
Rugozitatea suprafeţelor
Ansamblul neregularităţilor ce formează relieful suprafeţei reale şi care sunt definite convenţional în
limitele unei secţiuni fără abateri de formă, reprezintă rugozitatea suprafeţei. Aceste neregularităţi
apar în urma mişcării oscilatorii a vârfului sculei, frecării tăişului sculei pe suprafaţa piesei, vibraţiilor
de înaltă frecvenţă ale sculei sau ale maşinii-unelte.
Introducere
Existenţa neregularităţilor pe suprafaţa piesei prezintă, în condiţii de funcţionare mai severe, o serie
de dezavantaje: micşorarea suprafeţelor efective de contact, agravarea condiţiilor de frecare şi de
funcţionare ale piesei, reducerea rezistenţei la eforturi alternante ale materialului prin concentrarea
de tensiuni, reducerea etanşeităţii, modificarea dimensiunilor efective ale piesei. Pe de altă parte,
absenţa acestora face imposibilă menţinerea peliculei de ulei pe suprafaţa de contact la o ungere
normală. Rugozitatea se stabileşte corespunzător condiţiilor de întrebuinţare, în funcţie de: viteza de
prelucrare, mărimea suprafeţei de contact, mărimea şi caracterul solicitărilor, precizia dimensiunilor
şi a formei geometrice.
Metode de măsurare
Caracteristicile rugozităţii sunt, de obicei, măsurate fie de-a lungul axei piesei, fie în jurul axei
acesteia. Acest lucru depinde de modul în care piesa a fost prelucrată şi de modul în care a fost
proiectată pentru a fi utilizată. Măsurarea de-a lungul axei liniare este folosită pentru a determina
calităţile de retenţie a uleiului pe suprafeţele de aşezare. Pe unele componente, cum ar fi scaunele
injectoarelor sau ghidul supapei, este necesar să se măsoare de-a lungul circumferinţei pentru a
detecta zgârieturi longitudinale, care pot împiedica o etanşare corespunzătoare.
Filtre