Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie ,,Raisa Pacalo”

Catedra: Discipline terapeutice

Disciplina: Medicina internă, geriatrie cu nursing specific

Actualităţi în specialitate
,,Rolul specialiştilor medicali în educaţia pentru sănătate a pacientului cu
afecţiuni ale sistemului uro - excretor”.

Nelea Sârbu
profesoară la disciplina:
Medicina internă, geriatrie cu
nursing specific grad didactic doi

Chişinău 2014
Învinge - greutăţile profesiunii tale;
Stăpâneşte - supărarea şi nerăbdarea ta;
Gândeşte-te - că cel suferind este “dezarmat, fără putere şi are nevoie de ajutorul şi
îngrijirea ta!

Fiind foarte răspîndite, maladiile renale au devenit o reală problemă de

sănătate publică. Impactul social al maladiilor renale este cu atît mai mare, cu cît
afectează preponderent tineretul şi persoanele în vîrstă aptă de muncă, diminuînd
semnificativ calitatea vieţii lor. Boala cronică renală reprezintă o patologie cu
incidenţa şi prevalenţa în permanentă ascensiune în epoca creşterii speranţei de
viaţă, caracterizată printr-o creştere alarmantă a hipertensiunii arteriale,
aterosclerozei şi a diabetului zaharat. Numărul de îmbolnăviri prin insuficienţa
renală cronică terminală, ce necesită substituţia funcţiei renale, este în continuă
creştere în toate ţările, impunînd un efort medical, logistic şi financiar extraordinar.

La nivel mondial circa 400 mln de persoane suferă de boala cronică renală,
dintre care în jur de 4-6 mln persoane au insuficienţă renală cronică terminală şi
aproximativ 2 mln de bolnavi sînt trataţi prin diferite metode de suplinire a funcţiei
renale sau supravieţuiesc graţie transplantului renal. Regretabil, dar în prezent,
progresul în acest domeniu al medicinii, se apreciază a fi suficient de modest.
Numărul pacienţilor, aflaţi pe listele de aşteptare, considerabil depăşeşte numărul
donatorilor. Actualmente mai mult de 40.000 de pacienţi se află în aşteptare pentru
un rinichi şi se estimează că în statele membre ale Uniunii Europene perioada de
aşteptare pentru un transplant, frecvent, depăşeşte trei ani.

Orice maladie renală care persistă mai mult de 3 luni trece în stadiu cronic.
Bolile renale, de multe ori, decurg fără simptome, sau au simptome nespecifice:
slăbiciune generală, fatigabilitate sporită, inapetenţă, greaţă, vomă etc. Totodată,
primele semne ale bolii ce ar trebui să trezească suspiciunea sunt: creşterea
numărului de micţii, în special celor dureroase sau în timpul nopţii, micşorarea
bruscă sau creşterea semnificativă a volumului zilnic de urină, dureri lombare,
edeme, în special generalizate sau suboculare, creşterea tensiunii arteriale,
dezvoltarea anemiei. Diagnosticul poate fi efectuat timpuriu, prin teste simple de
laborator, analiza probelor mici de sînge (conţinutul de creatinină) şi urină
(conţinutul de creatinină şi albumină). De regulă, în majoritatea cazurilor, la
etapele timpurii de dezvoltare a bolii, persoanele cu boli renale nu sunt depistate,
însă diagnosticarea precoce a insuficienţei renale este esenţială pentru tratamentul
adecvat. Screening-ul constituie una din priorităţi pentru persoanele cu risc sporit
pentru bolile cronice de rinichi, precum: diabet zaharat, hipertensiune arterială,
obezitate, fumatul, vîrsta peste 50 de ani, ereditatea.
 Tratamentul maladiilor renale cronice este deseori îndelungat, frecvent
costisitor, nu este lipsit de efecte adverse foarte serioase şi în mai multe cazuri
numai opreşte boala, dar nu o lichidează. În acest context, prevenirea bolilor renale
devine o prioritate.
Incidenţa în continuă creştere a bolilor cronice şi implicit a costurilor uriaşe
plasate de acestea asupra sistemelor de sănătate din întreaga lume, dar şi
neasigurarea unei calităţi superioare a vieţii pentru aceşti pacienţi, face necesară
aplicarea educaţiei terapeutice - concept lansat relativ recent de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii.

Obiectivul specialiştilor medicali în educaţia pentru sănătate a pacientului cu

afecţiuni ale sistemului uro – excretor la momentul actual constă în susţinerea,
educarea si responsabilizarea pacientilor privind necesitatea controalelor medicale
periodice, pentru îngrijirea corespunzatoare a bolii cronice de rinichi, asociată sau
nu cu diabetul sau cu bolile cardiovasculare, ceea ce se poate implimenta prin
organizarea şi desfăşurarea anumitor activităţi de informare, comunicare - ce ţin
de discuţii publice şi individuale, serate tematice cu adolescenţii, emisiuni tv,
radio, presă etc. Rolul asistenţei medicale de a educa bolnavul referitor la căile
de promovare a sănătăţii şi la vindecare, este o continuare a planului terapeutic
stabilit de medic. Prevenirea trebuie începută înainte de apariţia bolilor renale
cronice. Familiile cu copiii ce au risc crescut de BCR trebuie sensibilizate asupra
potenţialelor riscuri. În plus, ele trebuie informate în legătură cu semnele de alarmă
ale insuficienţei renale.
Cu cît sunt mai repede îndepărtaţi factorii ce contribuie la deteriorarea renală
cu atît mai bine. Controlul acestor factori duce la întîrzierea progresiei bolii renale
cronice. Promovarea şi menţinerea sănătăţii, prevenirea imbolnăvirilor sunt
obiective importante în actualul sistem de sănătate. Medicina zilelor noastre are un
caracter profund profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la datoria de a
pastra sănătatea. În ceea ce priveste conţinutul activităţii de educaţie pentru
sănătate, aceasta trebuie să înceapă cu informarea şi să continue cu a doua etapă,
de prelucrare a informaţiei cu inducerea unui comportament corect, igienico-
sanitar, conştientizat de cei cărora li se face educaţie pentru sănătate. În această
etapă se vor forma atitudini, stiluri noi de comportament, faţă de problema
abordată.
BCR nu poate fi vindecată, dar complicaţiile sale pot fi reduse în condiţiile
aplicării unor măsuri preventive:
o Măsurarea regulată şi reducerea tensiunii arteriale;
o Respectarea cu stricteţe a tratamentelor recomandate pentru bolile cronice –
diabet zaharat, lupus, HTA;
 o Evitarea folosirii excesive a medicamentelor eliberate fără reţetă;
o Tratarea promptă a infecţiilor urinare sau a oricărei alte afecţiuni a căilor
urinare
o Controlul de lipide şi glucoză din sînge,
o Creşterea activităţii fizice.
o Evitarea expunerii la frig, condiţiilor cu umiditate crescută suprarăcelilor şi
infecţiilor intercurente,
o Tratarea la timp a focarelor de infecţie din organism;
o Igiena corporală corespunzătoare;
o Evitarea supraefortului fizic
o Evitarea condiţiilor de suprasolicitare psihologică şi a stresului;
o Renunţarea la deprinderile dăunătoare, în special la fumat şi consumul nociv
de alcool,
o Respectarea regimului alimentar cu limitarea consumului de lichide şi a sării
de bucătărie (persoane cu edeme şi/sau hipertensive).
o Asigurarea unui aport corespunzător de lichide: sunt necesari 2l de apă pe zi
pentru o hidratare adecvată temperaturile crescute
o Tratamentul focarelor inflamatorii de vecinătate (prostatită, anexită,
vaginită);
o Tratamentul bacteriuriilor asimptomatice din cursul sarcinii;
o Evitarea inhibării reflexului de micţiune(produce distensia vezicii
urinare ,stazăurinaracare favorizează apariţia calculilor)

Bolile renale sunt afecţiuni cauzate de incapacitatea rinichilor de a-şi mai îndeplini
funcţia. Rolul rinichilor este de a filtra toxinele organismului, de a facilita
eliminarea acestora şi de a menţine nivelul optim de sare, apă şi minerale din
sânge. Odată ce rinichii încetează să funcţioneze toxinele se acumulează în
organism, fapt ce conduce la dereglarea funcţiilor inimii şi plămînilor, la retenţia
de apă şi la apariţia bolilor cronice. Ştiind că toxinele din organism provin în cea
mai mare parte din alimentele pe care le consumăm, bolile renale cronice pot fi
prevenite şi tratate prin intermediul unei diete alimentare corespunzătoare, unde se
limitează aportul zilnic de proteine si sodiu.
De ce schimbări este nevoie?
Limitaţi cantitatea de proteine, pentru a reduce nivelul de toxine din sînge şi a
ajuta rinichii să funcţioneze la parametrii normali (alimentele bogate proteic sunt
reprezentate de carnea roşie şi de ouă).
Consumaţi mai puţine alimente bogate în fosfor, precum: produse lactate mazăre,
fasole, soia.
Reduce- ţi cantitatea zilnică de sodiu prin evitarea sării de bucătărie şi a unor
alimente precum: preparate din carne, conserve, murături.
Care sunt cele mai recomandate alimente in prevenirea si tratamentul
insuficientei renale?
Fructe si legume - deşi sunt surse importante de minerale şi vitamine, motiv pentru
care stau la baza oricărei alimentaţii sănătoase, nu toate sunt recomandate în
alimentaţia de tratare a bolilor renale cronice. Iată care sunt fructele şi legumele
care pot fi consumate cu încredere în afectiunile renale.
Fructe de pădure (afine, zmeura, mure). Aceste fructe suntcunoscute pentru
proprietăţile lor antiinflamatorii şi previn apariţia infecţiilor vezicii urinare; sunt
surse importante de antioxidanţi, care neutralizează radicalii liberi din organism,
previn deteriorarea celulelor şi contribuie la detoxifiere.
Căpşuni şi cirese -surse importante de vitamina C si antioxidanti, cu rol deosebit
de important în protecţia celulară şi în detoxifierea organismului.
Merele - surse importante de fibre, merele reduc nivelul colesterolului, nu conţin
sodiu, iar fosforul şi potasiul sunt în cantităţi moderate.
Strugurii conţin, de asemenea, substanţe care previn oxidarea celulară şi formarea
cheagurilor de singe.
Varza şi conopida sunt surse bogate de fitochimicale, substanţe care distrug
radicalii liberi înainte ca aceştia să acţioneze asupra organismului nostrum, au un
conţinut scăzut de potasiu şi sodiu, au un pret accesibil, fapt ce le pune pe loc
fruntaş în lista alimentelor recomandate în tratarea patologiei renale.
Ardei gras roşu - este ideal în dieta tratament a afectiunilor renale, deoarece, au un
conţinut scăzut de potasiu şi sodiu şi sunt bogaţi în vitaminele C, A si B6, acid
folic si fibre.
Usturoiul şi ceapa - au un conţinut scăzut de potasiu şi sunt surse importante de
antioxidanti.
Peştele - este unul dintre puţinele alimente care oferă organismului proteine de
calitate şi grăsimi sănătoase, numite Omega 3. In cazul patologiei renale este
recomandat consumul de peşte precum: ton, somon, păstrav, hering cel puţin de
trei ori pe săptămînă.
Albuşuri - sunt indicate în dieta alimentara de prevenire şi tratare a patologiei
renale deoarece au un aport proteic mai mic în comparaţie cu alte surse de proteine.
Uleiul de masline - reprezintă o sursă importantă de acid oleic, substanţă cu
proprietăţi antiinflamatorii, conţine grăsimi monosaturate, care previn oxidarea
celulară şi inflamaţia.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor cu afectiuni renale este important
şi priveşte toate măsurile necesare pentru diagnostic şi tratament. Bolnavii trebuie
supravegheaţi permanent şi orice semn nou-apărut (vomă, diaree, hemoragii,
convulsii) va fi semnalat medicului. O mare atenţie trebuie acordată igienei:
spălarea bolnavului, schimbarea lengeriei de corp şi de pat, igiena cavităţii bucale,
combaterea escarelor la bolnavii cu uremie. Nu trebuie să se uite că bolnavii cu
afecţiuni grave renale sunt mai receptivi la infecţii. Pulsul, T.A. şi diureza vor fi
urmărite zilnic şi notate grafic, în foaia de temperatură. Asistenta medicală trebuie
să se ocupe şi de hidratarea bolnavilor, de evaluarea cantităţilor de lichide necesare
organismului, bineînţeles la indicaţia medicului.
Unul dintre obiectivele generale ale asistenţei medicale este educarea
comunităţii pentru sănătate. Monitorizarea afecţiunilor cronice va îmbunătăţi
conştientizarea şi responsabilizarea pacientului legate de sănătatea şi afecţiunile
sale cronice. Este important de ştiut: stilul de viaţă, deprinderile alimentare,
obiceiurile de mişcare, fumatul, greutatea, valorile tensiunii arteriale, a nivelului
lipidelor şi glicemiei.
Modificarea stilului de viaţă este esenţial - renunţarea la fumat, modificarea
alegerii alimentelor cu scăderea numărului de calorii, a grăsimilor animale,
reducerea greutăţii si creşterea consumului legumelor, vegetalelor, cerealelor si
fructelor.Sarea şi alcoolul vor fi reduse în general, şi în special la cei cu
hipertensiune arteriala.
Şi factorii de risc pot fi influenţaţi modificând stilul de viaţă - efortul fizic
trebuie adaptat vârstei - durata minimă a efortului va fi de 30 minute de 3 ori pe
săptămână.
Activitatea fizică efectuată în mod regulat este privită ca o componentă
sănătoasă a stilului de viaţă.
Educaţia terapeutică sau învăţământul terapeutic reprezintă una dintre cele mai noi
direcţii adoptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în ceea ce priveşte
preocuparea pentru educaţia şi pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor cronici.
Educaţia terapeutică a pacientului urmăreşte ca acesta să dobândească şi să
menţină capacităţi şi competenţe care să îl ajute să îşi trăiască optim viaţa,
incluzând boala de care suferă.