Unitatea de învăţare nr.

8
PARTI PRINCIPALE ALE CORPULUI
NAVEI

Cuprins

Punţile navei
Suprastructurile navei
Societăţile de clasificare
Bibliografie

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 8

• Cunoaşterea puntilor si a dispunerii

acestora
• Familiarizarea cu suprastructurile
navei
 PUNŢILE NAVEI

Puntea este compusă de regulă din file de tablă de oţel denumite file de
punte. Fila care face legătura între puntea principală şi bordaj, imediat în
apropierea bordajului se numeşte fila lăcrimară şi este mai groasă decât
celelalte file de punte.
În general, navele, în funcţie de destinaţia şi mărimea lor, pot avea mai
multe punţi sau numai una. La navele mari întâlnim mai multe punţi care pot
apare sub puntea care închide corpul navei. Aceste punţi pot fi continue sau
întrerupte, împărţind în plan orizontal spaţiul din interiorul navei şi mărind
rezistenţa corpului.
Puntea superioară care închide corpul navei se numeşte covertă, iar cea
mai rezistentă punte se numeşte punte principală. În majoritatea cazurilor
puntea principală se confundă cu coverta.

La navele care au mai mult de trei punţi continue, ele se împart în covertă
(puntea superioară), puntea principală (puntea continuă de sub covertă), puntea
mijlocie şi puntea inferioară (sub puntea principală) şi paiolul (puntea inferioară
care închide sub ea spaţiul denumit dublu fund).
 În afară de punţile continue la bordul navelor se mai găsesc şi punţi
discontinue, dispuse deasupra punţii superioare, acestea acoperind
suprastructurile navei.
Puntea discontinuă dispusă la prova se numeşte teugă şi pe ea sunt
amplasate dispozitivele instalaţiei de ancorare şi manevră.

Puntea dispusă la pupa se numeşte dunetă, iar puntea destinată plutelor de

salvare şi bărcilor se numeşte puntea bărcilor.

Pe lângă aceste punţi mai avem puntea de comandă, destinată comenzii de

navigaţie şi puntea etalon situată deasupra comenzii de navigaţie, pe ea
instalându-se compasul magnetic precum şi alte antene corespunzătoare
aparatelor de navigaţie existente în comanda de navigaţie.
 La navă pot exista şi alte punţi în funcţie de mărimea şi destinaţia navei.

• Punţile navei pot fi continue sau întrerupte, împărţind în plan orizontal

spaţiul din interiorul navei.

SUPRASTRUCTURILE NAVEI

Suprastructurile sunt părţi ale navelor situate deasupra punţii principale.

Acestea pot fi amplasate pe navă la prova, la mijloc sau la pupa.
Suprastructurile etanse ridicate la extremitatile prova şi pupa ale unei nave se
numesc teuga şi respectiv duneta.
Castelul este o suprastructura situata pe puntea superioara a navei.

Amplasarea castelului
1) Castelul central, la centrul navei, poate avea mai multe punţi, aici sunt
amplasate majoritatea cabinelor de locuit, saloanele, staţia radio, instalaţia
bărcilor de salvare, iar la nivelul cel mai înalt se găseşte comanda de navigaţie;
2) castelul pupa, cuprinde toate încăperile de locuit, sub el fiind dispus
compartimentul maşini. La acest tip de nave restul corpului este folosit pentru
magazii de marfă sau tancuri. Navele moderne tind către o singură
suprastructură dispusă la pupa sau la prova ;
3) castelul prova.

Câteva tipuri de suprastructuri:

Societăţile de clasificare

Fiecare navă este proiectată şi construită pentru o anumită clasă şi este operată
în condiţiile prevăzute de clasa dată. Clasa înseamnă garanţia acordată unei
nave de către societatea de clasificare, în funcţie de proiectarea navei, calitatea
materialelor utilizate, căpriorii diferitelor structuri, precum şi de utilajele şi
echipamentele, de tot ce ar trebui să indeplinească standardele specificate de
normele Societăţii. Pentru a se asigura că buna stare de navigabilitate şi
condiţia dată de clasa navei sunt menţinute, acestea sunt examinate periodic şi
de rezultatul acestei verificări depinde continuitatea clasei.

Societatea de clasificare este o instituţie specializată care are ca scop

supravegherea navelor în timpul construcţiei lor şi după aceea, în acord cu
buna stare de navigabilitate şi întreţinerea, precum şi plasarea navei în categorii
sau "clase", în conformitate cu regulile societăţii, pentru fiecare tip de navă.

Principalele societăţi de clasificare sunt: Lloyd's Register, Londra; American

Bureau of Shipping, New-York; Bureau Veritas, Paris; Germanischer Lloyd,
Berlin; Det Norske Veritas, Oslo; Japanese Marine Corporation, Tokyo; Russian
Maritime Register of Shipping, St. Petersburg. Lloyd's Register este cea mai
mare şi cea mai veche societate de clasificare britanică, înfiinţată în 1834.

Societăţile de clasificare sunt cunoscute ca având o mare influenţă în industria

navigaţiei, asupra designului navelor de transport maritim şi în securitatea
navei. Scopul fundamental al clasificării este de a asigura menţinerea bunei
stări de navigabilitate a tuturor navelor clasificate. Retragerea unei clase
înseamnă încetarea supravegherii Registrului atunci când reînnoirea unei clase
pare imposibilă pentru Registru. Clasa ar mai putea fi retrasă de către Registru
şi la dorinţa armatorului. Societăţile de clasificare funcţionează în întreaga lume
şi publică norme şi reglementări direct legate de eficienţa structurală a navei şi
fiabilitatea agregatelor de propulsare. Clasificarea presupune ca nava şi utilajele
să îndeplinească standardele prevăzute în regulile societăţii.
Normele societăţilor de clasificare nu sunt absolut rigide în fiecare detaliu, după
cum progresul metodelor de construcţii navale şi a materialelor necesită ca o
anumită largheţe să fie permisă. Acestea reprezintă standardele minime pe care
societatea le consideră necesare pentru un anumit tip de navă. La navele
clasificate, materialele şi construcţia efectivă sunt sub supravegherea
inspectorilor societăţii. La finalizarea construcţiei şi după probele de mare,
certificatele de clasificare sunt emise şi predate proprietarilor.

Certificatul de clasă precizează că nava îndeplineşte normele societăţii. Acesta

menţionează, de asemenea, clasa acordată navei şi condiţiile pe care trebuie
să le respecte pentru menţinerea clasei. Înregistrarea în Cartea Registrului este
dată în simboluri.

Exemplu:
100A.1. indică cea mai înaltă clasă pentru navele de oţel şi este atribuită tuturor
navelor construite sub supravegherea şi în conformitate cu normele şi
regulamentele societăţii. Cifra 1, după litera A, indică faptul că ancorele şi
cablurile au fost testate de către inspectorii societăţii şi sunt în conformitate cu
normele şi în stare bună. Dacă există ceva neconform, ea este înlocuită de o
liniuţă, astfel incât "100A.1." devine "100A.-". Clasa 100A.1. este urmată de
notaţii ca "petrolier", "vrachier",etc. Crucea malteză indică faptul că nava a fost
construită sub supraveghere.
L.M.C. semnifică faptul că a fost acordat un "Certificat Lloyd's de Maşini".
Inspecţiile, reparaţiile şi orice modificări la coca sau la maşinile navei sunt
menţionate pe certificat. Pentru navele cu propulsie mecanică sunt emise două
certificate, unul pentru corpul navei şi un altul pentru motoare şi/sau cazane.

BIBLIOGRAFIE

[1] IMO Vega database, International Maritime Organization, DNV, 2013.

[2] SOLAS, International Convention for the Safety of Life at Sea, Adoption: 1
November 1974; Entry into force: 25 May 1980.
[3] MARPOL, International Convention for the Prevention of Pollution from
Ships, Adoption: 1973 (Convention), 1978 (1978 Protocol), 1997 (Protocol
- Annex VI); Entry into force: 2 October 1983 (Annexes I and II).
[4] Load Line, International Load Line Convention, Adoption 5 April 1966, Entry
into Force 21 July 1968.
[5] Tonnage 1969, International Convention on Tonnage Measurement of
Ships, Adoption 23 June 1969, entry into force 18 July 1982.
[6] STCW Convention and Code, International Convention on Standards of
Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers (STCW), Adoption:
7 July 1978; Entry into force: 28 April 1984; Major revisions in 1995 and
2010.

Test de autoevaluare
 1. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:
a) Puntea discontinuă dispusă la pupa se numeşte teugă şi pe ea sunt
amplasate dispozitivele instalaţiei de ancorare şi amarare.
b) Puntea discontinuă dispusă la prova se numeşte dunetă şi pe ea sunt
amplasate dispozitivele instalaţiei de ancorare şi amarare.
c) Suprastructura etanse ridicată la extremitatea prova a unei nave
se numeste teuga.
d) Suprastructura etanse ridicată la extremitatea prova a unei nave se
numeste duneta.

2. Cea mai inalta punte pe care sunt instalate compasul magnetic precum şi
alte antene corespunzătoare aparatelor de navigaţie se numeste:
a) Puntea duneta
b) Puntea etalon
c) Punte de comanda

3. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) Puntea discontinuă dispusă la pupa se numeşte teugă şi pe ea sunt
amplasate dispozitivele instalaţiei de ancorare şi amarare.
b) Puntea discontinuă dispusă la prova se numeşte dunetă şi pe ea sunt
amplasate dispozitivele instalaţiei de ancorare şi amarare.
a) Suprastructa etanse ridicată la extremitatea pupa a unei nave se
numeste teuga.
b) Suprastructa etanse ridicată la extremitatea pupa a unei nave se
numeste duneta.

4. Puntea expusa la exterior se numeste:

a) Punte intermediara
b) Paiol
c) Coverta