ASISTENŢA ŞI ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI

LA TERMEN ÎN SALA DE NAȘTERE

Perioada neonatală reprezintă perioada de tranziție de la viața intrauterină la cea

extrauterină și cuprinde primele 28 de zile de viață.
Caracterele definitorii ale nou-născutului la termen. Vârsta gestațională a nou-născutului
la termen este cuprinsă între 37 – 42 săptămâni (260 – 293 zile), iar greutatea la naștere poate
varia între 2500 – 4000 grame. Lungimea (talia) normală este de 50 ± 2 cm, perimetrul cranian
este cuprins între 33 – 38 cm, iar perimetrul toracic este de 31 – 32 cm.

Nașterea și evoluția postnatală reprezintă evenimente unice, cu multiple transformări

petrecute în timp scurt și realizate cu mari solicitări adaptative morfo- funcționale (nou-născutul
nu mai primește sânge oxigenat de la mamă, ci trebuie să respire singur; temperatura ambiantă nu
mai este perfectă, ci trebuie să-și regleze singur temperatura corpului; substanțele hrănitoare nu
mai vin prin sângele cordonului ombilical, ci trebuie sintetizate din hrană, de către propriul
sistem digestiv).

Condițiile pe care sala de naștere trebuie să le îndeplinească sunt de asepsie perfectă și

dotare corespunzătoare pentru asistarea mamei și nou- născutului. În saloanele de expulzie și
sălile de operații cezariene, mediul și echipamentul sanitar trebuie să fie steril, personalul medical
echipat corespunzător, iar temperatura ambientală de 24 – 26 ºC.

Unui nou-născut normal, fără suferință perinatală, care are respirații spontane eficiente, tonus
muscular bun și plânge viguros, neonatologul trebuie sa- i asigure doar îngrijirile de rutină:
- plasarea copilului pe o suprafață fermă, acoperită cu câmpuri sterile și dotată cu sursă de
căldură radiantă și lumină;
- uscarea tegumentelor prin ștergere cu un câmp steril și călduț, apoi îndepărtarea acestuia.
Ștergerea tegumentelor reprezintă o modalitate de stimulare tactilă, alături de loviri ușoare ale
plantelor și fricționări blânde ale spatelui;
- dezobstrucţia blândă a căilor respiratorii superioare prin aspiraţie cu o sondă sterilă și moale
adaptată la aspirator electric sau cu o pară de cauciuc, nou-născutul fiind așezat în decubit
dorsal sau lateral și cu gâtul în ușoară extensie. Se aspiră întâi cavitatea bucală, apoi nasul, iar
presiunea de aspirație nu trebuie să depășească 100 mmHg. Se evită aspirarea viguroasă a
faringelui posterior pentru a nu induce răspuns vagal cu bradicardie și/sau apnee. Dacă
lichidul amniotic este modificat (meconial), medicul obstetrician va practica dezobstrucția
căilor respiratorii superioare încă de la expulzia capului, apoi medicul neonatolog va continua
aspirația directă și/sau sub laringoscopie. În acest caz, dezobstrucția căilor aeriene va precede
stimularea tactilă;
- dacă nou- născutul respiră spontan și are frecvența cardiacă peste 100 bătăi/minut, dar prezintă
colorație cianotică, atunci reanimatorul va administra oxigen suplimentar în flux liber cu o
sondă în apropierea nasului sau pe mască;
- dacă nou-născutul nu respiră spontan sau are frecvența cardiacă sub 100 bătăi/minut, nu
răspunde la stimulare tactilă sau prezintă cianoză persistentă în pofida administrării de
oxigen liber, atunci se va iniția ventilația cu presiune pozitivă pe mască sau pe sondă
endotraheală, în funcție de necesități, urmându-se în continuare pașii unei reanimări complete

1
 (asocierea masajului cardiac extern la o frecvență cardiacă mai mică de 60 bătăi/minut,
administrarea de adrenalină pe sonda endotraheală sau cateter plasat în vena ombilica lă);
- ligaturarea şi secţionarea cordonului ombilical la 2,5-3 cm de baza de implantare abdominală,
după încetarea pulsaţiilor arteriale, apoi aplicarea de betadină și a unui pansament steril pe
bontul ombilical;
- evacuarea conţinutului gastric cu sonda, dacă nou-născutul a înghiţit sânge sau lichid
amniotic;
- verificarea cu ajutorul unei sonde de aspirație a permeabilității choanelor nazale, a
permeabilității esofagiene și anale;
- efectuarea unui examen clinic sumar pentru depistarea eventualelor malformații congenitale
externe sau traumatisme;
- aprecierea scorului APGAR la 1 și 5 minute de viață.

Evaluarea stării nou-născutului în sala de naștere se face de către medicul neonatolog,

simultan cu aplicarea măsurilor de îngrijire, prin aprecierea celor 5 parametri ai scorului APGAR
(A = Appearance, P = Pulse, G = Grimace, A = Activity, R = Respiration), fiecare parametru
notându-se cu 0, 1 sau 2 puncte. Acest scor informează asupra vitalităţii şi adaptării imediate a
noului născut și poate reflecta eficacitatea măsurilor de reanimare neonatală utilizate.

0 1 2
A = aspect albă sau cianoza Roz
(coloraţie) cianotică extremităţilor
P = puls Absent < 100 b/min > 100 b/min
G = grimase Absent slab Ţipăt
(răspuns reflex la Puternic
introducerea
cateterului în nări)
A = activitate hipotonie uşoară flexie a - membre bine
motrică (tonus) membrelor flectate
- mişcări active
R = respiraţii Absente superficiale - ţipăt puternic
neregulate - respiraţii
Regulate

După efectuarea îngrijirilor amintite, se practică toaleta tegumentelor pentru îndepărtarea

resturilor de sânge şi lichid amniotic, fără a insista îndepărtarea vernix caseosa. Nou-născutul este
cântărit, se măsoară lungimea, perimetrul cranian și toracic, se fixează o brățară de identificare și
i se face un examen clinic complet de către medicul neonatolog. Se administrează vaccinul
împotriva hepatitei B și 1 mg vitamină K pentru profilaxia bolii hemoragice și se efectuează
profilaxia conjunctivitei gonococice prin instilarea în sacul conjunctival a 2 – 3 picături de soluţie
Nitrat de argint 1% (sau a unui colir cu Eritromicină 0,5% pentru a evita apariția conjunctivit ei
chimice produsă de soluția nitratată). Nou-născutul va fi instalat într-un pătuț încălzit sau în
incubator până când devine stabil termic și echilibrat hemodinamic și cardio-respirator. Dacă mai
are încă secreții în căile respiratorii superioare, acestea se vor aspira din nou și se va așeza copilul
în poziție declivă (cu capul mai jos).