1.1.

Contribuția istoriei la îmbogățirea potențialului intelectual al elevilor

din ciclul primar.

Învățământul primar este obligatoriu și necesită eforturi susținute din partea organelor
competente pentru a menține un trend accesibil. Începând cu ciclul primar, elevul intră într-un
sistem continuu și efervescent de formare a personalității. Scopul educativ privind studiul
istoriei în ciclul primar se leagă de fixarea unui set de informații valoroase în mod conștient
pentru a dezvolta o personalitate integrală, cu multiple calității intelectuale și morale. La
clasele mici conținutul istoric este transmis prin texte istorice scurte. Demersul educativ
urmărește să asigure un anumit tip de comportament prezicând modul de răspuns așteptat de
la elev după parcursul unei lecții. Obiectivele generale pentru învățământul primar se opresc
asupra stadiului de inițiere, cum ar fi: însușirea înțelesului istoric, dezvoltarea intelectuală
stadială, formarea elementară morală și cetățenească, întărirea gândirii logice și critice etc.
Formarea materiei și a competențelor începe în clasa a IV-a când are loc construcția unei noi
entități. Fiecare lecție de istorie parcursă aduce noi cunoștințe cu care elevul trebuie să se
familiarizeze în scopul de a-și îmbogății potențialul intelectual. Izvoarele istorice scrise
(manualul și alte surse) sau nescrise (artefacte arheologice și etnografice, situri, machete, hărți
istorice) stau la dispoziția elevilor pentru a-i ajuta să deslușească ceea ce reprezintă istoria
pentru evoluția umanității. În acest timp elevul învață să deosebească cronologic (eră, epocă,
deceniu, secol, mileniu, perioadă istorică) și să conștientizeze procesul de transfomare prin
care se ajunge la o organizare socială diferențiată (activitate militară, clase sociale, forme de
stat, viață economică și așa mai departe). Gândirea istorică este costruită în timp tocmai
pentru ca elevii să învețe să consolideze acceptarea umanității atât de diversificată. Istoria
parcurge deopotrivă aspecte economice, politice, sociale și religioase, conturând aspectul unei
civilizații. Implicarea elevilor din ciclul primar la dezbateri pe teme istorice stimulează
gândirea, trăirile afective, însușierea unor valori și a unor competențe importante pentru
îndeplinirea rolului personal în societate. Elevul devine subiect pentru educație și aderă la
normele de învățare prin acțiuni și activitate individuală. Principalul motiv este acela de a
asimila cunoștințe care să îi dechidă un drum în viață, precum și pentru dezvoltarea
personalității. Procesele educaționale îl vor pregătii pentru integrarea în societatea de care
aparține, istoria având un rol deosebit pentru a creea repere de urmat. Școala ajută elevul să își
formeze propriul destin, fiind îndemnat și ajutat permanent de către dascăli și familie.
Îmbogățirea potențialului intelectual începe de la vârstă fragedă și continuă conform
programelor de învățâmănt în vigoare. Valorificând studiul pentru competențe, elevii își
însușesc o practică valoroasă pentru analizarea fenomenelor istorice, depășirea stărilor
afective intense, expunerea gândurilor în funcție de principii logice, argumentare rațională și
așa mai departe. Ghidați corect de către cadrele didactice, elevii reușesc să acceseze învățarea
în profunzime indiferent de efortul, atâta timp cât acestora le sunt satisfăcute nevoile de
cunoaștere și împlinire personală. Fiecare act educațional valorifică potențialul creativ și
ascute latura inteligenței. ”Abilităţile şi competenţele vor forma participanţii în activităţi
curriculare şi extracurriculare pentru a conştientiza valoarea propriei persoane, respectul
pentru valorile general-umane şi naţionale, înţelegerea propriului rol de persoană activă în
societate, cultivarea simţului demnităţii şi toleranţei.” (Sergiu Musteață, 2010, p160).
Pentru a fi competent, profesorul trebuie să provoace o dezbatere complexă la clasă și să se
perfecționeze continuu pentru ca mijloacelor folosite în transmiterea informației să stimuleze
asimilarea cunoștințelor. Proiectarea lecțiilor pentru fiecare etapă este necesară mai ales
pentru determinarea deprinderilor complexe ale elevilor, formele de organizare generând o
manifestare activă a capacităților de asimilare a noilor infomații povocând un parcurs
independent pentru fiecare elev. Deprinderile formate de către elev prin cercetare,
descoperire, experimentare, exprimare creativă, întrajutorare, identificarea alternativelor,
inovare și manifestare evolutivă, îmbogățesc capacitățile intelectuale ale acestuia. Formarea
unui stil propriu de învățare și solicitarea de sprijin de la persoane avizate sau experți
reprezintă aspecte important pentru dezvoltarea proceselor cognitive de bază. Fiecare elev
vine cu un intelect ce poate fi antrenat și valorificat în școală prin:
- îndemn la exprimarea propriei opinii,
- îndemn la analizarea informațiilor, în timp, pentru a fixa cunoștințele;
- îndemn la cooperare, conlucrare, implicare;
- utilizarea anumitor tehnici de convingere, direcționare, stimulare;
- susținerea efortului intelectual prin evaluare sistematică.
Pregătirea pentru lecțiile de istorie este un proces ce implică efort în gândire, dat fiind
faptul că operează cu redescoperirea trecutului prezentat în ere îndepărtate.
Elevul are nevoie să fixeze perioade în care se petrec evenimentele istorice, să găsească
înțelesul faptelor eroice derulate de-a lungul timpului, să analizeze critic anumite secvențe din
istorie, să dezlege înțelesul trebuințelor și folosul lor pentru formarea umanității de azi.
Modelarea capacităților intelectuale trebuie corelată cu cerințele societății, corectând din timp
anumite deviații și stimulând implicarea în condiții de schimbare evolutivă. Copii pot fi
considerați incompetenți doar în urma unui act didactic lacunar în care interpretarea
informațiilor nu atinge nivelurile de înțeles ale acestora. Înțelegea mesajului și valorificarea
acestuia în situații practice nu poate fi făcută decât prin implicarea învățătorilor care stăpânesc
domeniul de predare, se documentează permanent pentru a ține pasul cu inovația și caută să
formeze un angrenaj stimulativ încurajat atât de studiu propriu-zis cât și de jocuri sau alte
activități originale. Percepția unui act didactic progresiv se traduce prin buna implicare a
elevilor în timpul lecțiilor și fixarea cunoștințelor pentru toate tiparele de personalitate
existente într-o clasă. La clasele primare accentul actului educațional cade pe sporirea
înțelesului pentru fiecare elev, evitând prioritizarea sau marginalizarea și urmărind formarea
incluzivă. Această etapă primară formează abilități de gestionare a comportamentelor,
gândurilor și emoțiilor cu impact asupra conștientizării sinelui (identificarea și controlarea
stărilor, a punctelor de interes pentru educație, autoeficiență, empatie, autodisciplină,
automotivare, cultivarea respectului și tot ce ține de acțiuni responsabile ale fiecărui individ
care face parte dintr-o societate civilă). Progresul educațional stă la baza formării generațiilor
viitoare capabile să se integreze social și să participe activ la împlinirea de sine. Elevul are un
parcurs comprehensiv pentru orice tip de utilizare a cunoașterii, dezvoltând anumite tehnici pe
care le poate aplica în învățare și datorită cărora își crește șansa de reușită. Adaptativitatea și
formarea propriului stil de învățare se declanșează la fiecare elev în funcție de 8 tipuri de
învățare și asocierile dintre acestea. Pornind de la această structură, se obțin performanțele
generate de următoarele trepte care provoacă învățarea:
1. învățarea prin semnale (exemplul sugarului care își recunoaște mama după mai multe
semnale: imagine, vose, simț);
2. învățarea stimul – răspuns bazată pe o selecție a răspunsurilor întărită prin recompense
sau sancțiuni;

3. învățarea înlănțuită – formă de tip reacție următoare ca în cazul scrisului, cititului,

socotitului înfăptuit printr-o serie de exersări;

4. asocierea verbală – este o formă codificată ce delimitează percepția și motricitatea de

domeniul intelectual (sensul cuvintelor);

5. învățarea prin discriminare – fixarea unor distincții clare generate

de cunoașterea valorilor caracteristice (difența dintre o bătălie și un război);

6. învățarea conceptelor - formarea unor capacități prin care cuvintele capătă un sens
adecvat tipului de conținut asimilat;
 7. învățarea regulilor – legăturile formate între noțiuni (reguli gramaticale, conduită,
formule matematice etc.);

8. rezolvarea de probleme – nivel superior intelectual ce presupune folosirea creativă a

minții pentru a ajunge la o soluție.
Aceste trepte de învățare asigură un circuit continuu prin care școlarii din învățământul
primar sunt antrenați să evolueze. Astfel, un învățător se folosește de mijloace de învățare mai
simple pentru a fixa în timp asimilarea și practicarea valorilor importante. Comportamentul
elevului se observă printr-un tipar format din: perceție, dispoziție, răspuns, automatism,
reacție, adaptare și creație. De aici rezultă că un comportament poate fi modelat prin imitație,
imprimarea mișcării naturale și îndemnare spre nivele superioare de gândire. Îndemânarea
motorie a fiecărui elev poate fi prelucrată cu atenție și răbdare, rezultatul final vizând mai
multe categori de performațe. Evenimentele istorice sunt analizate din persective diferite,
reflectând un set de trăiri interne propriu fiecărui individ. În judecata fiecăruia există un punct
de pornire legat de principii morale iar opiniile sunt întărite prin argumetare rațională.
Dilemele sunt și ele rezolvate prin analiza probelor, a surselor, a interpretăriilor sau a
dovezilor ce reies din înscrisurile istorice. Abordarea şi perspectiva oferită elevilor sunt mai
importante decât învăţarea detaliilor. (Musteață, 2010, p193). Fiecare trăsătură psihică a
elevului reprezintă, de fapt, o unire a elementelor native cu cele dobândite prin studiu.
Această formă depistează, dezvoltă și deosebește dispozițiile ereditare pentru a forma calități
precis conturate. Receptarea, răspunsul și valorizarea desprinsă din treptele de învățare
amintite mai sus stabilește procesul educațional direcționat pentru a da posibilitatea fiecăruia
să se exprime, să evolueze și să reacționeze în funcție de împrejurare. În şcoală trebuie să se
urmărească permanent lărgirea sferei cognitivului cu afectivul.