f '

ĂNUL XVTI. -·FAsC. 39. IANUARIE- MARTIE, 1924.

�l�
r·::· R"
lr6T1IDTit UE
.. 1 o
·�ş
e LQTECA
1.: , Ş D"_E
'rt '----11
• __ __

BULETINUL

COMISIUNII

MONUMENTELOR ISTORICE

PUBLICATIUNE TRIMESTRIALĂ

l
l

j
RAMu R1 1 INSTITUT DE ARTE GRAFICE 1 s. A. / c RA1oVA
http://patrimoniu.gov.ro
 M 1 N 1 S T R U : AL. 'L Ă P E D A T U
MINIST E RUL CULT ELOR ŞI ART E L O R

COMISilJNEA MONUMENTELOR ISTORICE

N. IORGA
MEMBRII: P. ANTONESCU, O. BALŞ, OR. CERKEZ, AL. L ĂP E DA TU, C.
P R E Ş E D I N T E:

MOISIL, V. P ÂRVAN, PR. N. POPESCU, AR. VERONA. M. SUŢU

CU P RI NSU L
TEX T

L. Brehier : Arta română 1

N. Iorga: Picturi şi obiecte de artă din Biserica Şcheilor Braşovului 8
Virg. Drăghiceanu: Casa Cantacuzinilor din Miigureni 12
C. Moisil: Monete găsite Ia Măgureni 45
R. Vlădescu-Vulpe : Raport asupra săpăturilor de la Piscul Coconilor 46
Tex-t francez . 49

ILUSTRAŢII:

�!!:_
Picturi şi obiecte de arfă din biserica 27. Balustradă din foişorul de Sud 30
• Şcheilor Braşovului 28. Vedere in camerele turnului, (ascunzătoarea, ca­

contrafort . . . . . . . .
1 Picturi din paraclisul din stânga • 8 merele parterului l, J. loggia şi camerele din
2. Strană . . . . . . . . 9 etajul II), cu urma unei coloane de zid de lângă
3. Uşi împărăteşti din paraclisul din dreapta 10 . 31
4. Uşi împărăteşti din paraclisul din stânga . 10 29. Vedere în scara etajului S 4 (dreapta) 32
5. Piclură din paraclisul din dreapta 10 30 Zugrăvellle camerei C • 32
31. Vedere inainte de săpiiturl, asupra camerelor
turnului A, 1, J
6. Icoană din tinda cea mică • 10
7. Ferecături de evanghelie 11 • 33
32. Vedere după săpături, asupra aceloraşi camere
Casa Canlacuzinilor din Măgureni de la fig. No 31 34
33 Şt1Jcatură in camera B . . . 34
1. Stema Contacuzinilor. Frag;nent de candelabru 34. Vedere asupra camerei turnului K L (etaj 1 şi Il)
aflat in săpături .
35
12 35. .. " " H 33
2. Fragn.tent din pisania casei . . . 14
3 . Portalul paradisului c u plsanla .
36. Stucaturile camerei B. 36
. • 14 37. Detaliu din fala de Sud • 37
4. Ctitorii paradisului. Frescă la uşa de intrare 16 38. Vedere în camerele N. U. X după facerea să-
5. C titorii paradisului Frescă pe zidul de Nord 17 păturilor . . . . . 38
6. Vederea spre Nord-Vest cu intrarea în pivnijă 18
. .
39. Vedere asupra camerelor U V. Z înainte de
7 Vedere spre Nord-Est . .
• • 18 săpături . . . 38
8 Casa din Măguten! : Pivnijele . • • 19 40. Interiorul paraclisului 39
9. " " " Detalii din coljul Nord-Est 20 41 Fereastră de pivnijă 39
10. Vedere tiin camera C. 21 42. Fereastra paradisului . . . . . . . . 39
11. Vedere din sala D 22

rano, cei di.; dre;pta tur�esc

4:5 Vase găsite în săpături (cel din stânga persan) 40
12. Vede� e spr� uşa camerei K'. L'. (etaj) inainte
)
_ 44 de Nu·
rle sapaturi . . . . . . · · 23 . 41
13. Vedere spre uşa camerei K. L şi ascunzătoarea 45 Teracote din 1697, găsite în săpături 41
K. L. după săpături • 23
24
46. Teracote găsite în săpături • 41
14. Uşa spre ascunzătoarea K. L. cu m eurtrieră . .
.
47. Piatră în Biserică . . . 4'1
43
15. Interior în ascunzătoare la K. L • 24 48. TemE.Iia folşoarelor de pe latura sudică
16. Vedere in sala parterului D. şi spre scara ela 49. TemeiUie foişorului St . . . 43
jului s4. . . . . . . . . . . . 25 50. Ascunzătoarea camerei turnului J 43
17. Casa Măgureni. Vedere din spre S ud, caiRerele 51. h\ llmpul săpăturilor din antreu . 43
Y, U, N, F. E (v. fig 19) • . . .
. • 27
18. Măgureni. Planul p!vnijei Sc. - 0 0023- -1 00 m.
52. Stucaturi din camera A. Detaliu din mijlocul
28 stucaturii fig. 36 •. 44
19. " " parterulul Se -0.0023 - 1 00 m 28 5l Stucaturl dht camera N. 44
20 Paraclisul din Măgureni : Tâmpla, partea Inferi- 54. R. 44
oară 29 55. • • .. B. 44
21 . Pe.racUsul din Măgureni Tâmpla, partea supe- 56. Prăsele de cojile 44
rioară , 29 57. Fierărla găsită în săpături . 44
22. Planul etajului 1-lu . . . 30 58. Lulele găsite in săpături . . . . . 44
23. Balustru de la scara de Sud 30 59. Cadru de piatră al uşti găsit în săpături 45
24. Antablemente din coloanele foişorului de Sud 30
25. Balustru de la scara de Sud 30 Piscul Coconilor
26. Coloană din foişorul de Sud 30 1. Schlja siipăturilor ilrheologlce . 48

http://patrimoniu.gov.ro
 BULETINUL

COMISIUNII

M
· ONUMENTELOR ISTORICE

1 9 2 4

http://patrimoniu.gov.ro
 MINISTERUL CULTELOR ŞI ARTELOR
M I N I S T R U : A L. L Ă PE D A TU

C O M I S IUN E A M ONUM E N T E LOR I S T ORIC E

PR E Ş E D 1 N T E : N. I 0 R G A

Membri: P. ANTONESCU, O . BA LŞ, OR. C E RCHEZ, AL. LĂ PE DATU,

V. PÂ RVAN, PR. N POPESCU, AR. VERONA, M. SUŢU.

S e c retar - D i recto r : VIRGILIU N . DRĂGHICEANU

R E D A CŢ I A:

SECRETARIATUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

BUCUR EŞTI - STRADA G ENERAL BERTHELOT No. 26 - BUCUREŞTI

http://patrimoniu.gov.ro
 BULETINUL 1 ?.!? .
. .. ... ....... ·-

- � ota_!!!]__11
CC)MISIUNI I

MONUMENTEL
- OR ISTORICE

PUBLICA ŢIUNE TRIMEST RIALĂ

A.NUL XVII

1 9 2 4
http://patrimoniu.gov.ro
 T ABL·A DE MATERII
PE

A NUL A L Ş A P T E S PR E Z E C E L E A
1 g 2

TEXT

1: Articole. Pagina 3. Necrolog . _Pagina_

Balş O. - lli�er·iC';r .\Lirăuţi di.Lt Str!'e;r\·;r . . -HiU Al'l1ill•qii G: Lrrprr ')Î Al. Zagorit?. 0·1
Brălulescu V. - lliscrie;t di11 l:rădi�le;r-\'lasca •JH llr. C. l. Jstrali :;;i r:. C ..\.rion ·1 Kl
Brătulescu V. - C:l itoriile lui .\l.is;; .\nasl;�sicl'ir-i:
biRerica diu Clejani-\'lasr-a �i f'<;a dirt 13r[LU<'Cili- 4. Text francez.
Balş O . - l /eg·lisc de Miraut1 . . . . HJ�l
Telcol'!lr;ur ·Iti/
Brehier L - 1\r·l ,,_ rurn;luă
Brătulescil V. - L'Gg·lisc de (:rădi-;tm- Vlast;r . . J\lil
. . . . . . . . 1, 5·1
Bulat T. O. - �l;lllă�lin:a Hcrislăn.:')li, jud . . \rg·e') /fi
Brătuleşcu V. -Les' l'oudalions re.ligieuses de .\liclra
C onstantinescu N A. - lliseriei si m;lrriisliri din
AnaslasieYit·h (L'egli;:c de ClejaHi- \'la�<.;a et <.; ellc de
llr.·:iun•ui.-Tcll'orma 11) .
jurle[rtl l3uzfirr . . . . . . .' . . . . . ·14 . :1 , ·18ti
1 \J-1,
1�
• • ·

. . . . . . . .
� �
,w
Drăghiceanu V.- C;ts;t C:anla.r·ulinilor dirr .\l ii. gureni ·

[Jtl
Brehier L. - L'art rouwain .
Drăghiceanu V.-l3i� . cr·ir·a Spir·ea-\·cr-lre diu Hn�rrresli
tili
C onstantinescu N. A . - 'Eg·luel coHsisl'uts drr dislricl
de Bm.ău .
Dr gh ceanu V. -:- C;UeYa uule as11pra Cur�ii-.\.rse
Draghrceanu V. �� Arh. P. Dernetrescu. - Sclrilrrl
. . . . ·l\J4
. . . . . . . . . . . . tit\
Drăghicecinu V,- La rnaison ele;: Cantacu1.euco; de
. 4\l
Ur5.delrtl, .\r·�-e� .
il\ ăg·ureni .

� � Î �
Drăghiceanu V. - (;;lle-Ya rrule asupra lri>:eritiior
diu T<lr·.-;ur . . Drăghiceanu V. - J�g·li;:c de i"pir·e::t- Veclw ('-'a iul
J',\ ncie't) . . !l:j
. · . . · Spiridou
Drăghiceanu V. - (juelques rrutes srrr le
Dunăreanu-Vulpe Ecal ri a _ r:iresiirrr lC;r. l a'll u·-
iJt le;.:·ăfrll'ii r·rr piatra
rtilur, scprtlcr;tl5. de Dra- i'<rlais
. . . . , . - . \li)
l;r
177
�<Curtea Arsă>l
Drăghiceanu V.- Le monaslen; de l3rădeL . . fl(i
g-umrrn;r . . . . . . . . ·

Florescu Or. - \'oi clesc o

· pl'ri ri ;u'('\reulog·ice la Sei-.
IIWilii-!f\ ;u·j . . tj\)
Dunăreanu- Vulpe Ecaterina- La L[Uest.iott des Has­
tarncs en rapport :JXCC la picn·c; sepnlcr:de de JJra-

-· o' IJiserică a lrri \'larl Tepe� h

Ohika-Budeşli N. - l:lisl'rira Cu\i;t. JJesnien: ;rr ·lri- gomima . . . . . . . . . . . . . ·1\:J:�
lel'lonir-ă . . ·l�ii - J lelOIIYCI'lcs
' arclreulogiques it i"ei-

l)iciHri. �i oiJiecle de art ti di1t Hise,··i<·;;

Florescu Or.
. . . . . . . . !IH
Oiurescu C . C .
'l';lr�or . meuii-:\lari .
Ohika-Budeşli N. - l.c
. . .
Iorga N. mon:rstere de l:olia-l�tude

. ă.,lirca liirr. \'tL b ;ii .de .\J �rut� - .

·1 Hi
-

::'clt�·ilur llraC'OI'rrlui archilt•t·toniqrw . . . .

Oiurescu C. C . - l�glises de T;lr�or . qfi
. 8
\1!1
Iorga N - _\ l;cn .
Iorga N. - Pciutures el ohjets d'art de l'eg·li. e efe-,
4\l
lhmă Ycdrri ;r_[e p a lalrrlui din Hrr-
il Hra�ov
Karadja C . l. - .
r·rrrc-;fr . . �l'hei , .
�
·
. 146
Iorga N. - Le rnouast�re dr· \'ăleuii-de-Mrrule
,
. '
Moi�il C. - .\lo.uel�; �ăsile la \lâg·u;·eu i : ·

Karadja C . I. - Deux vrrcs drr YÎr:ux p:rlais de IJu-

�
Nedwglu Oh. - Sinnopolr·os
lsz�wskr_ O. - O spnd5. rli11
anartesciJ P. P. - O slallJ['{L
. . . .
1·car-rrl al
. . .
.\I\'-lea. .
l'are·,t . .
Nedioglu Oh. - L'cg·lisc SlaYropuleos .
. . . . . . 95
·HK�
Olszewski O. - Uue ,··pr;,, du :\JY-e siecle.
o solie . . flti
a lnr_ .\lexa
rcpr·el.enl:lird
rrdru . 7ti
Panailescu P. P. Unc eslarupe represeularrt rrrrc :m)-
Lii[>ll'lll'1illlt
T eodoru :Arh. H. O.
. . . .
. . . \ll'i
- Jle;:rr·i,•r·c ;rrlrilr:tle('touiC'ii a
llr.sen<.;rl Spiren-Veclr1•a . . · 5\l
IJas�;rrle dtt priJII·c .\le:-;:;ulllre Liipu�Heanu

li;�por.'l ;L�trpr;r săpătrrrilt)l' Teodoru Arh H. O. ���dise de Spirea-Yeclre

. ...
Vlăd�scu�Vulpe Radu._:. (S�iui-
. . . . . . . . . \li)
-1,(:i
de la Pr.�r·rri-C.oc
. .
onrlur . . Spindurt l'i\l'icu) .
_:
�Ll
Vlădescu-Vulpe Radu.- liegi,rrt�;r ·.\ lo «li
�ll';�-I:Cd;lr ·a s i Vlădescu-Vulpe Radu. Cumpte rcuclrr sur !es
Zotta Sever. .:\lânăslir·ca l:olia
-
l'orrilles de . . . . . . .
l'isr:rrl Cocorr.ilor . ;J.\J
- JLl7,
Comple rendrr rlu reiel'e
·IH5
Vlădescu-Vulpe Radu. -
arl'heolog-iqrre des reg-iorrs 'losti�tea el Că15.rasi D7
2. Comuni cări. Zolta Sever - Le moHaslere de Goli::r. ��sqrrisse his-
l or iqr r c; '1 �ii

I lustraţii.
Pic/uri şi obiecte de ar'tă din biserica Şhei/or
Braşovu lui.
·1 . PicltiJ'i rlirr p ;rradisrrl diusi;1Jrg·;r 8
·ID2 �- Str�n;'t !1

http://patrimoniu.gov.ro
11

Pagina

:1. U�i impărălc�li di1r par·adi"<lil di11 dre;rpl:r •10 Piscul Coconi/or.
1·. C�i impă1·ăte?li diu paraclisrd di1t sl:lll)t:r '10
o. Pictură di_ u p:u·aclisul d_in dre:q>t:r ·Il) ·1. Sclriţa săpi'llu1·ilu1· arclll:olog·ice
ti. fcoană din tinda rea mir� •
·JU
7. l•'ereeălnri rle evang·l1eliP ·1 '1 Biserica Spirea·lleche din Bucureşti
•1. \'edere spre '\on]-\',.�1 :)t)
• 2. Iu YPCI1e�-i l'orm:'i :)!1
��-
Casa Canfacuzinilor din Măgureni.
lu form:t aclll;ll:'i 5!1
1 . Sten1a Canlaf'm.inilur. Frn�·n1e11t de f':l(kl:tiJrll albi 1·.!'lan, l'at:ul•� "i sei'li i 15' 1
îJ 1 siipiUr1ri , fJ. lllleriot·,: Yed,,;.c �p1'·e IJ:IOS 150
:2. l,.rag'111enl di11 pis:u1ia casei (). lnlcrior, Yedero spre l:tmpl:l 62
:�. l'u.rl:tlul paradis1dni cn pisauia 7. 111'1'�peclidt ;t�OtlOmetrică 15:·l
4. Ctitorii par;rclisul11i. Fresdi la U')a de i11lran�
5. l:til.orii paradisul11i. Frescă. pc r.id1il de :\'ord
Palatul din Bucureşti.
15. V•·dcrc SJll'<' :\'onl-\'cst. c11 inlr:ll'ea iu piYniţă ·1. .iltl<!l'ior dill pa];�tul <lOLlllleSC Îll nn:�. drq>ă. Tlll'
7. \'l'dcn· sprl' :\'onJ-I·:st C:olk<:tions ul' Si.r H.oberl .\insii•· lin
il. Casa di11 .\[iilc;·IIJ'c·ui: l'imiţele. :2. l'alatuJ diu IJiwure�li 157
!1. C:t.'a din �lă!!.·ureni: Det:rlii ilin colţul '\ord-Esl
·lU. \' e dere. din r.:unera r:. Cur/ea Arsă.
·t·l . \'edere din sala Il.
· 1 2. '\'edere spre ltŞa. c:u11erei 1 �'. L'. (ela.i). inainte de :·1. l'.lanul de siiiJ:tlil' al t:u1·tii .\rs<: �� \li'lni'lslirii
săpături \lih:ti-\'odă, Llupi Huron.\'a' lj/
l�{. Vedere Sl>re lli;\a camerei K. L. "i aserln7.ăto:u·ea
K. L. dupft săpături .
Schitul Bradefu/, A rgeş .
·[.:j,. l�a spn• ascuo7.ăto:trea 1\.. L. ('11 111eurlrieră ·L. \'edere �pn• S11<l litl
·1?>. JHterior in as<.:lln7.ătoare 1\. 1 ,, :2. \' edere �prc 1·:�1 70
·l.li. Vcdrrc în sala partrmdui Il. �i spre scara cta.iului S4 >L \'edere in prid1·u1· 15!1
'17. Casa .\lăgnrcni. \'ede1·e di1t spr>' Sud, <'<llllerck Y, .).. i'i':tlli:'l 'IU�'l'ftVili'l . 7·J
U, N, E. le (\·. l'ig. ·19). il. l'orlr ·l11l (�lilorilur, \lirt:ea-\' otlă �i �lar:t Jlo:>mna 7• 1
·ltl. :\.liig-ureni. Pl:1nul pivni[ei Se. 0.0023-·I.OU 111. 15. Jcuana Iniillării
parterului Se. U.U023-I.OO 111.
72
· 1 !1. >> '' 7. !coana lui r'lriotos
20. Paraclisul din .\[ăg·nreui: T:l.mpla. l"'l'lca inf'crioa1·ii.
72
8. \'edere '!·encrali'l 7�{
2·1. P:u·ac'Jisnl if_in .\Jăg·u1·eJJi: T:lmpl:t, partea �upPrioarii. P. PI:UIId : 73
22, Pl:�11ul ct�.iului f-in 10 . Secţie longitudinală 7:3
2:{. Raluslru cle'la Sl'ar:t de Sud .
:z1.. Anta1 Jie1Jle11te din roloattelc l'oi�orului ' de Sud Târşor.
23). lktlnstru rlela sc:�r:� de Sud
:2P. Coloallă din f'oi�oml de Sud . 1. l'isania Hi�eri.. ii tli11 deal ·7 1-
:27. Halnslradă din l'oi�urul de Sud 2. 13i�erir·a di.n deal . In
:i. Hi�erif'a din yale . 7o
2t> \'edere în camerele turuului. (:lscullâto:u·e, . , ,1111<!­

O �lampă reprezentând o solie a lui Alexandru

l'elc parlerelur I. .1. Lo�·gia �i c:�merclc diu ct:�,jul 1 1) .
('11 lll'llla IIIICi Col0:1ne ele �.id l:lng·ii ('QIIt!'al'orl.
715
2!1. \'edere Îll sc;;u·a el:t.inlni s4 (rlrcapt:�)
Lăpuş neanu.
��t) ZII!:!TăYcli le f'anwmi C. . 1. Spadă din Y>':trld �� .'\.1\'-Jpa g·ăsilă la Curtea de
;{ 1 . \'t•rlere iuainlc de săpiitllri, asupr:t canre1·elor tu1·- .\rg-1·� 7�1
l111l11i .\, I, .1 • •

:i2. \'edere după siit•ălnri. as11pr:t acelor:�� <· an1en• <l••l;r

l'ig·. \To. :H
Regiunea Moslişfea-Călăraşi.
:-);l. Sincalrwă 1n l"<�tnera Il ·1. l larl;t reg·iunei Iezendr1i .\loslislei 8'1
:1;J. . \·t�dere :l'iLIJW� f'<IIIICrci 1 \. J,, (Pia,j ] �i 1 1 ) :2. ll�r·tn regi unii Călăr��i . Kl
:�31. '\'eder<' asupra ca1ncrei U
:lt-i. Sillf'alurile camerei Il. Mănăstirea Vălenii-de-Munte, Prahova.
�n. r'let:�liu di11 latarla de Sud
·1 . .\lăniislirea \'iilt'uii-de- \l.tuJIC .
.
0\)
:ii). Vedere as11pr:1 <':JitiCrelo1· N. 1·. \, d11pă l';tcem:� 1 00
:2. ljturg·llier din secolul al \\'1-le;�
săpălLU'iiOI' . . .
�{. .\l:lnăstirea \'{Licuilor-dc-�lllllie, de Uegeaau, <li11
�lfl. \'edere aSII[II':t <·aJuerdor 1 '. \'. Z înaiHtc de si:ipălllri.
·1860, ')i Bi�erica Filip de l're;,iosi .
10. lnlcriond p:11·aclisnlui
·IUI
·
1·. Crucea lui. Ghcuadie el<'· .\r�·c� llU
o. �'>..llă cruce diu �ecolul \\'1-\\'IJ-lea .
-li. Ferea�trii de piYni(:ă .
·10:2
15. Jntftii cl.ilori .
1-2. Fereastra paradisului
4�l. Vase g·iisitc în săpături (cel cli11 sl;luga pers<tlt)
·102
·!Ll:l
"J-1.. \'ase gă · sile în săpături (f'el di11 sl:l11g·a de .\ILII'allo.
7. \'eehea slra11ă sculplală .

cel din dreapta tur<·es(· . . .

8. Jnscripţia dillfef'olul al \\'JJI-l.ea �i u�ile s�:ulplall' 1 0:1
!1. Ctitorii cei noi .
. .
t\-il. Temeote din •1697, g·iisit•· i11 săpăl:ln·i
101·
'lO. Cas::t lui ��Ana di1t \':'ilenii-tl e-.\illllle. 100
·1·1. lcoaJie pc l'oml rle :Lur .
115. Te1·:�role găsite in siipături . . .
. . . . . . .
, ·IOil
•[:2. Candele din �ecolul \\' 1 1-\\'JII-k·;r .
1-7. 1 'ialdt î.n biserică .
-ltl. Te111elia l'oi�uarelor de pe latura sudic{t
·1.015

t].fl. Ten1elia l'o.i�oruiLti S1 . . • . . .

310. �\SCU!l7.ă!Oal·ea C:.tlnerei IUI' IIIJIIJi 'J
Mânăsfirea Go/ia din laşi.
:1 1 . In lin1pul săpăturiJor din :�nlreu ·1. l'is:utia lJi.seri�:ii ·107
52. Siucaturi din camera .\ . .lletaliu ilin 111i,jlocul slu­ :2. Ctitorii l.riseri<·ii ·!·Il)
caturiL l'i!!.'. 3fi . �{. Perspeclivii g-enerală ·J Il
313. ŞtLW:ttu1·i ·dill camera :\. 4.. Ctiloril bisericii 1·1:2
;)ti.. IL :'), Zidw·iJe cctiitii <·u llll'ltllrile de col� 11�1
ilo. » )) )) H. (i. Bi�erira. \'ed'ere spre l\ ord ·l•l iJ
ol5. Prăsele · rlc rutite . 7. Biserica. \'edere spre Sud . ' 1 · 17
07. F'ieră.ria g·ăsitit in săpfttmi t>. Casă veche (Yisliria) . HX
otl. Lu.lele găsite îu săpături !1. Picturi interioare w bi:erică ·1·1!1
b\1 . Cadru de piatră al u�ii gitsit în săpăluri . ·10. l'.icluri i1!1erioarc î.n biserică •12:1

http://patrimoniu.gov.ro
 m

Pagina Pagina

1'1. Platud ccliiţii ·12. Crăpăt11ră 1"'0\Tc'nittL di11 eau7.:t lipsei llnei legăttwi
·12. l'ortalul bi�ericii org·anice .iuln' alt�ida t:�ter�dii diu dreapta �i lrupnl
'13. Plan11l .bisericii drcpltmg·ltilll:tr :d llisericii. [Fotugr:tl'ic l11ati'i i11 tillt-
-1-1·. Secţie 1 win tmO� . pul l11rrărilor de reştaur:cre) . ·1!10
·15. Sectie long·itndiualil ·l::L \'eflerca coluauclor ce despart t.inda li•lfteilor dcuaos. ·160
115. Picturi inierioare în bisc•rif'ii '11. Scaunul doJcllle'll' si cel arhieresc '16·1
·17. Hiserica ·Jii. 1-'omelttic11l ctitoriJ�r in prosrontidie ·162
·1�. Faţarla spre .\[JUS . '16. 1-'iatra �le pc murrn:i.ntttl lni foclltichic. 'IH:�
·1!1. Secţi<: prin tindă . -17. Pi:ttra de pe ttlOI'ILl:i.ntul Po'ltellliCIIlui l:"nstautill
�li. \'edere a.supra cetăţii i.11teriu:crc· Hăjescul. l'iul l•'ierii Logofătul, nwrt la /} No1·emlwe
� 1. lntr�rra snh ttii'IIUI cet:ltii . •1728 (7237) �i ÎILillOrtn:1ntnt în �fă11ăstin'::t. St:wro-
�2. Picttwi interioare tii l>iSPrici'l poleos. . . ·I IH
:2:{. l:lopotuiţa m511ăslirii . ·18 . .\[ăuiistire:t Sta;·r·opolcos Îll'l81-ti (JJupă desetLJIIUl lrri
Beg-enan) . . . . . . . . . . . . . . . 'W6
'1 !1..\'l.ănă<;tirr"a St:l\TO[loleoş in '1860 '16ti
20. 'Vederea pridvonLlui·Inaintc d.e rcst.aur:tn·
Biserici şi mănăsliri din judetul Buzău.
'lli7
2 1. lliserica StaiTopoleos, după t'cslaurarc ·lliK
·L. .ll.iserica IJradLl-Tisil.ll
:2. 1\adu \'Pt f:omis11l
22. P:u·apct scttlptat tii piatră .la pridvontl ltiseri1·ii
:l. .\lihalcra \'el \'or11ic C:\.udc·�'·"
1· . .111p:'meas:1 Neag·a Biserica Mirăufi din Suceava.
:J . \loise \'el Spiitar11l
.

fi. Hiserica Ciuta '1. Vederen bisericii ..\lirănţi, inainle de restaurare ·16<:)
7. Tătcasc \':ltaJ :2. Plar1 (1lupă B.olltştorl'cr) '170
�·. liiseric:t Sihicinl dt� Sus :t Secţie 1ong-itud inalfL (după 1.\ontstorl'er) '170
4. BiseriC<l !\ron- \o - dă 'J/'1
5. Cetăt.ni:t '17·1
11.
Stavropoleos.
'l'utana '172
·1. 1corm:1 pri1nitiYă. a biserif:ii Stnvropolcos l':'ir� 7. Hiscric:t sr. IILIJ".lra�i dill .,,,lrg·t)\�i::;tc '17:�
pridYot· ':li l'ă.ră s:'tuuri ·J '>K �. Biserica din Coeui ·17:�
2. IJisn ui:c bisericii Stavropoleus . '11-0
:�. lo�Ulichic eu lratii săi, Pauait si J\icol:te 'li'>O Biserica din Orădiştea- Vlaşca.
1t. Nicol:1c MaHoco.rdat nt Doamna Smarauda si llom-
ui[.a Maria. In l'�ţa lor, dela dreapta spre. sti\.ng·a '1. \'istie!'ltl IJunea t:rădi.steanll cu sot.in S:t t:t·<ijd:Lit;l,
'ii!;
,
copiii: Co�tst:nttill. lanc11, Sullii11iţ:t, J\lcxamlr11 si ctitorii lri�cricii rlin c:'rărlislc:l
Sllt(Lr:lndiţ:t . . ·Il) 1 :2. \'istierlll llllnC" (:rădi�tr•:flill clitontl ltisc·ri<·ii di11
,->..\larcle Cămăt·a� lm111 nt l'iul s:i11 :\iiculaC'Iti '1312 !:rărli,t<':t . 17iJ
li. ll:ULiil, �litropolitul L;ngToYlahiei 'li'>:l
7. Serrlarnl L:rig·ora�cu t:reccnllu cn soţi:c s:t llitwa
�i copiii Joniţă �i Constantin . . . ·1i'1/• Biserici şi mănăsliri din judetul Buzău.
�- \larPie Căpit:-.n Atan:tsie c11 soţia s:c l•:leu:c .�i fj11l
lor Alexaurlr11 . , . . 'l31?i ·J. 13isrrica din A ltmi� '1 �8
\1 . .Tupftniţ.ă l.llgTăvită .ill g·lal'11l di11 st:i.ng·a al i11tr:'irii •1311i 2. IJi;�tdt rlin Alnnis ·. 'li:5K
·lll llutnitrachi :;:i L:hcorg:trlti, doi tineri f'criori de l,o-
. :1. Piatră rlill .\luni� . . ·18::5
ieri, ;mg-rii.Yiţi î.n g·lal'ul din rlreapt<t '167 '>. Schttlll 1'· 1111rlălttra, �-a,.ut di11spn' ;�ll:ll· ·1::50
·1·1. lcaţada de �lia7.ă7.·i a bisericii Slawopoleus,îll:tilllc 31. Srltittd I·'LIIldâttll':t . . . 'IX<:)
de restnmare, lucrată ele arhitcct11l T. .\ [incu. Iu '18ml. •1 ă�
· li. Hiscric;� C:Cu·n11 . '1�!1

http://patrimoniu.gov.ro
 A R TA R OMÂNĂ
(N. IORGA ŞI O. BALŞ, "ISTORIA VECHII ARTE ROMÂNE")
Arta, care s'a desvoltat în evul mediu în p rin·
cipatele Munteniei şi Moldovei era desigur de·
parte de a fi necunoscută în Franta, însă aten·
fia istoricilor nu fusese atrasă decât asupra im·
posantelor edificii din Argeş şi din laşi şi asu·
p ra câtorva capo-d' opere de artă decorativă.
Pictura, ca re ocupă un loc atât de mare în de·
corajiunea biseri cilor, nu fusese nici odată stu­
diată şi nu se ştia aproape nimic despre des·
voltarea organică a artei muntene şi moldo·
vene, despre origina sa, despre înrâuririle stră­
ine asupra ei şi despre lunga sa persistentă
în plină pzrioadă modernă. Pe când arta sâr·
bească dispare la sfârşitul veacului al XV-lea,
arta română, ca şi arta rusă, se pare că pre·
lungeşte tradi(iunea m edievală până la mijlo­
locul vea�ului al XVIII-lea.
Se datoreşte deci m ult d-lui N. Iorga, care
.
cunoaşte atât de admirabil, nu numai istoria
tării sale, dar şi pe aceea a întregului Orient
balcanic, · de a fi întreprins a supra artei ro·
mâne studiul sistematic care lipsia până as·
lăzi, şi de a-l fi publicat în Franta, care nu
poate rămânea nepăsătoare la nimic din ceea
ce atinge istoria politică şi artistică a orien­
tului medieval. Un membru al Comisiunii Mo·
numentelor Istorice din România, d·l O. Balş, a
completat descriptiunile atât de interesante
ale d-lui Iorga printr'un studiu technic al des·
voltării arhitecturii moldovene.
Această carte va fi pentru arheologi o ade·
vărată revelatie, nu numai prin ansamblul mi·
nunat de fapte şi de date precise pe care d-1
Iorga le-a putut întruni, dar şi prin muljimea
şi frumuseta ilustrafiilor cari constituesc un
tot cum nu se văzuse până acum, un mănunchiu
de monumente româneşti aparjinând tuturor
technicelor şi tuturor epocelor. Şi ceeace mă·
Buletinul Comlsiunil Monumenlelor Jslorlce.
http://patrimoniu.gov.ro
de L. BREHIER
reşte încă interesul istoric al acestor opere,
este faptul că 1:1proape toate, fie ele edificii,
fie picturi sau lucrări de artă decorativă, pot
fi datate în mod precis şi că se cunosc nu·
m ele unui mare număr dintre artiştii cari le·au
executat. D·l Iorga a presentat, prin urmare,
desvoltarea artei române în însuşi ca drul is·
toric care explică naşterei\ ei şi principalele
ei etape.
Cititorii putin familiarizati cu istoria română
se vor putea plânge c ă nu le-au fost date în
totdeauna precisiuni indis!)ensabile asupra per­
sonagiilor cărora li sunt datorite aceste monu·
m ente: o tabelă cronologică sumară, la sfâr·
şitul volumului, ar fi fost utilă, de asemenea şi
o bibliografie sistematică, ale căror elemente
există de altfel în notele referitoare.
Acestea sunt lipsuri uşor de completat, dar
înainte de toate se datoreşte recunoştintă d-lui
Iorga de a fi întrunit toat e mărturiile originale·
lor, ale cronicilor, ale documentelor din a rhive
şi din inscripfii foarte numeroase cari permit
a cunoaşte datele monumentelor şi înprejură·
rile înfiintării lor.
De altfel, cel mai bun mijloc de a a răta toată
valoarea acestei lucrări este de a rezuma con·
clusiile ce resultă din ea şi de a pune în evi·
dentă cunoştinfile noi pe cari ni le aduce a·
supra istoriei artistice a p eninsulei bfllcanice.
I
Trebueşte constatat mai întâi că împărfirile
cronologice obişnuite ale istoriei artelor nu
se aplică României. Arta m edievală se p relun·
geşte a ici până în mijlocul veacului al XVIII-lea,
şi, înainte de această epocă, flbia se disting ceva
înrâuriri, foarte superficia le, de ale Renaşterii.
Pe de altă parte, se ştie că, cu toate că sunt
locuite de acelaş neam, cele două principate
2 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
ale Munteniei şi Moldovei au fost despărtite din
punct de vedere politic, afară de rare inter·
vale, şi această dualitlite se constată şi în is·
toria arhitecturii lor. Precum în Franta, în epoca
romanică, se disting şcoli regionale ale căror
monumente presintă adeseori contraste destul
de accentuate, tot astfel în tările Dunării de
jos a existat o şcoală m u ntenească şi o şcoală
.
moldovenească, cari au fiecare tendinjile lor
foarte particulare şi dovedesc înrâuriri diferite.
Muntenia apare, cea d'intâi, în ultimii ani a i
veacului al XIII-lea, însă abia după izbânda lor
asupra Ungurilor, în 1330, Muntenii îşi conso·
lidează independenta lor şi, la cererea princi·
pelui Alexandru, patriarhul din Constantinopole
întemeiază în 1359 prima biserică metropoli­
tană a Munteniei.
Insă, la această epocă, există deja pe malul
drept al Dunării o şcoală de arhitectură sâr·
bească, care se străduia să combine modelu·
zantin de b iserici "în form ă de cruce greacă" 1•
. riie sale traditionale de constructie cu tipul bi­
_
aproximativ aceleaşi disposiţiuni. La Curtea d e
Cele m a i vechi b iserici muntene reproduc
Argeş, mica biserică Sân-Nicoară (Sfântul Nico·
lae), astăzi ruinată, cuprindeii o navă unică fără
transept, ca şi cele mai vechi biserici din Rascia.
Acest plan necunoscut artei bizantine pare ab·
solul originar al peninsulei balcanice. I n acelaş
oraş, o a doua biserică, închinată Sfântului Ni­
colae, există încă, şi datează, după cronicile
româneşti, cel putin dela sfârşitul veacului al
XIII-lea 2 . Ea presintă planul bizantin al bi·
seri cii în formă de cruce greacă, cu u n nartex, un
naos a coperit cu o cupolă şi pe care o proptesc
la nord şi la sud n ăvi secundare, mai joase, în
sfârşit altarul cu lrei abside. Insă, dacă în ex­
terior forma crucii este bine desemnată, se
constată că cupola iese dintr'un masiv pătrat
care acopere pandantivii şi acest masiv, cu
totul străin constructiunii b izantine, este sufi-
1 G. Millet, L'ancien art serbe.
2 Vezi Tafrali , Les fresques de l'eglise de Courtea-de-Arges,
Monuments Piot, t. XXIII, 1 9 1 9 şi G. Millet,
Nu apărc;se încă, pentru a rectifica această eroare, Buletinul
Comisi u n i i Monum entelor Istorice consacrat
din Argeş • . (N. R).
cient pentru a stabili înrudirea acestei biserici
cu acelea din Rascia (Serbia) şi chiar din Ma·
cedonia. Tot astfel este şi apareiajul alter­
na! de pietre şi de cărămizi, însă, pe când, în
Serbia, ornamenlatia sculptată, datorită înrău·
ririi şcoalei lombarde, prin intermediul Dai·
matiei, acop ere bisericile cu podoaba sa, e a
lipseşte· l a Biserica Domnească, care n u are
alt decor decât admirabilele fresce cari acopăr
boltile sale.
Astfel arhitectura muntenească a cunoscut
traditi a artistică din Bizant prin intermediul Ser·
biei, şi înrâurirea sârbească este, de a ltfel, do­
vedită prin mărturii istorice sigure: stabilirea
în Muntenia p e la 1374 a călugărului sârb Ni·
codim din Prilep, care, cu sprijinul principilor
Vladislav şi Mircea-cel-Mare, întemeiază m a i
multe mănăstiri ; fundatii analoage, l a începutul
veacului al XVI-lea, de către Radu şi cei cinci
frati ai săi, represintanti ai unei familii de
boieri în relatii strânse cu Serbia ; constructia
în 1517 a splendidei biserici episcopale din
Argeş de către principele N eagoe, amicul lui
Nifon, patriarhul sârb depus.
Din aceste fundatiuni, unele au dispărut sau
au fost desfigurate prin restaurări, însă, pe cât
putem judeca, după starea lor actuală, sau
după frescele represintând peJundatorii oferind
modelele acestor edificii, toate au trăsăturile
esentiale ale b isericilor sârbeşti, şi în special
m asivul pătrat, necunoscut artei b izantine, însă,
adeseori, intrebuintat în arhitectura romanică
din Occident, şi p e care sunt aşezate turlele.
Biserica din Tismana, întemeiată de călugărul
Nicodim , a păstrat şi portalul său boltit şi orna·
mental cu fleuroane sculptate cu gingăşie, cum
se văd şi în Rascia, în epoca lui Ştefan Nema·
ni a ; p e narlexul · său s e înaltă o t urlă cu mai
multe etaje în retragere, a cării origină este
analoagă.
Bisericile muntene nu sunt, de altfel, copiile
ser�ile ale constructiunilor sârbe. Ele nu re·
produc toate detaliile acestora, cum sunt cor­
Art serbe, p. 5 1 . nişele cu frise lombarde, ori sculpturile ico·
nografice ale portalelor. Apoi, tipul sârbesc,
"Curţii Domneşti
odată stabilit în Muntenia, s'a desvoltat într'un
http://patrimoniu.gov.ro
 ARTA ROMÂN Ă
mod original. Aceasta se poate vedea la fru·
moasa biserică a Dealului, întemeiată în 1499
de către principele Radu pentru a servi drept
necropolă dinastiei sale. E a este construită în
piatră fără niciun amestec de cărămidă. Nar·
texul ei este acoperit cu două turle cu cupoie
rotunjite, aşezate pe un m asiv dreptunghiular
comun, pe care îl domină, de la înăltime, turla
centrală foarte ridicată. Fatadele sunt împodo­
bite cu o îndoită serie de arcaturi oarbe, se­
parate printr'o cornişă foarte proeminentă şi
stampilată cu a ceste discuri de piatră sculptată
numite " omphaloi" care ornamentează atât d e
d e s fatadele sârb eşti.
Insă, din toate a ceste constructiuni, una din
cele mai importante care s'a păstrat este bise­
rica episcopală din Argeş, fundată în 1517 de
către principele Neagoe (Basarab al IX-lea, 1 512
- 1521). Prin planul ei, un nartex pă�rat, urmat
de o încăpere în formă de treflă, ea aminteşte
bisericile sârbeşti din regiunea Moravie i şi în
special p e aceea a p rincipelui Lazăr, ridicată
pe la 1380 la Cruşevat. Dar, dacă elementele
sunt aceleaşi, toate detaliile sunt diferite. Nar·
texul bisericii din Argeş, destinat a adăposti
morminte, este mai mare de cât biserica, p ro­
priu-zisă : cupola care·l încoronează este susti·
nută de douăsprezece coloan e formând un pătrat.
Masivul dreptunghiular, în care trei laturi sunt
ocupate prin abside, formează o ieşitură abia sim·
filă, pe când în bisericile din Muntele Athos, de
unde acest plan s'a răspândit în Serbia, şi la Cru·
şevaf el arată între cele trei abside o i eşitură
foarte p ronunfată. In exterior se găsesc iarăşi
câteva elemente sârbeşti, masivele pătrate cari
susfin turlele, p rofilele în formă de frânghii cari
despart fatadele în două registre, rosafele fin
sculptate cari ornamentează arcadele oarbe. In
schimb, câte detalii cu totul noi : biserica întreagă
se înaltă pe un soclu cu p rofile pronuntate, cari
dau impresia solidităfii ; la partea inferioară
ferestrele dreptunghiulare, împerechiate, sunt în·
conjurate de o adevărată b roderie de piatră
ş i o frisă cu trei rânduri de sculpturi asămă­
nătoar e ornamentează corn işa ; în sfârşit, patru
turle ridicate şi de înăltimi diferite încoronează
http://patrimoniu.gov.ro
3
edificiul ; acela de pe partea în formă de treflă
şi de pe nartex, cu ferestre lungi, şi cele două
turle mai mici din fafadă, ale căror ferestre,
printr'o rafinare într'a devăr ciudată, sunt trasate
după un profil helicoidal.
lncă de la sfârşitul veacului al XV-lea şcoala
munteană are deci traditii puternice şi ele se
m entin abia modificate până la al XViii-lea
veac. Când, la s fârşitul veacului al XVI -lea, prin·
cipele Petru Cercei, care totuşi a vizitat Italifl
şi Franta, voeşte să ridice o biserică în Târ·
govişte, el întrebuinfează p entru noul edificiu
vechiul plan sârbo-bizantin dela Biserica Dom·
nească din Argeş.
Singurele adausuri la planul în formă de
cruce greacă sunt u n exo-nartex închis ş i două
turle pe nartex, în fata turlei c entrale.
In acelaş oraş, biserica Sfintilor lmpărafi, în·
temeiată în 1642 de către principele Matei, re·
p roduce tipul şi mai arhaic a l navei unice, pre­
cedată de un nartex şi urmată de o singură
absidă. Asemenea modele vechi întrebuinfează
şi marele clăditor de la sfârşitul veacului al
XVII-lea, principele Constantin Brâncoveanu
(1688 - 1 714), pentru bisericile pe cari le zi·
deşte sau pe cari le restaurează. Biserica cea
mare a mănăstirii sale din Hurezi, înteme iată
în mijlocul pădurilor la 1691, reproduce planul
în formă de treflă, precedat de u n na rtex ca
la biserica episcopală din Argeş. El adaugă
numai un splendid exo·nartex deschis, nle căror
arcade se reazimă pe frumoase coloane, însă
ornamentafia exterioară în arcade, împodobite
cu rosafe, disposifia celor două turle, chena·
rele de p iatră sculptată cari ornamentează por·
lalele şi până la frescele cari îmbracă inte·
riorul, totul este conform cu traditia.
Dela al XIV-lea până la al XVIII-lea veac,
există într'adevăr în edificiile muntene o uni­
tate de inspiratie care le dă un caracter na­
tional. Ca şi biserica sârbă, biserica munteană
s e distinge prin aspectul său svelt şi avântat,
dar această i mpresiune s e datoreşte mult mai
pufin suprapunerii de masive complicate, cum se
văd în edificiile sârbe, cât proporfiunii (măsurii)
adoptate pentru diferitele părti ale edifi ciului,
4 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTO R I C E

înăljimea boltilor fată cu lărgimea (27 metri la şi contraforturile exterioare cu resalituri, amin­
nartexul bisericii episcopale din Argeş p entru Iese un edificiu occidental . Biserica din Rădăuti,
o sală de 12 metri l ărgime), p recum şi îndrăz­ una din c e l e mai vechi din Moldova, trece ca
nelii turlelor. Edificiul muntean se presintă deci fi ind clădită de Bogdan (1360-1364). A.stfel este
ca un trup strâns (bondoc), cam scurt, dar care prototipul adevărat al b isericii moldovene şi se
pare a se avânta în spatiu şi această simplă poate spune că, sub înrâuririle exotice cari
trăsătură ajunge spre a-l distinge de o biserică I-au mo dificat şi complicat, el rămâne uşor de
bizantină. recunoscut pănă în veacul al XVII-lea.
b schimb înrâurirea b izanti nă este simjită în Mai întâiu arhitectura moldoveană a suferit
disposijia exterioară a zidurilor, cari ascund puternic înrâurirea artei goti ce, pe care meş·
organele de proptire şi nu sunt întrerupte prin terii francezi, ca Villard de Honnecourt, o im·
vre-un contrafort. A.ici e o diferentă esenţială portaseră în Ungaria şi pe care arhitectii saşi
cu biserica moldoveană şi p e aici, mai ales, din Braşov o introduseseră în Transilvania.
arhitectura munteană să leagă cu Bizantul. Cu Primul principe al Moldovei, Bogdan) aliat cu
toate că adeseori construite din piatră, bi­ Pol onia, trecuse la catolicism şi uşurase, astfel,
sericile muntene, ca şi cele din Constantirio­ introducerea stilului gotic în Moldova. Se mai
pole şi din Salonic, presintă vederii ziduri fără vede încă la Baia ruinele unei biserici gotice
ieşituri care chiamă suprafete decorative şi or­ ridicate în 1410 şi la Siretiu (Bucovina) biserica
namente plate. Franciscanilor. Apoi, dela ultimii ani ai veacu­
lui al XIV-lea, biserica ortodoxă, dependinte de
II.
patriarhatul din C onstantinopole, învinge în Mol­
Din arhitectura moldoveneas că, din contră, s e dova. Ucenici de-ai călugărului sârb Nicodim,
d esprinde o concepjie estetică foarte diferită, întemeietorul mânăstirilor din Oltenia, trecură
ale cărei elemente sunt extrem de complexe. în Moldova şi conslruiră acolo mănăstirile
Principatul Moldovei este mai tânăr cu un Neamfu, sub Petru 1 (sfârşitul veacului XI V), apoi
vea c aproximativ decât Muntenia. Pe la 1360, Bistrita şi Sfântul Nicolae pe Siretiu, sub Alexan­
Voevodul transilvănean Bogdan, venit din regi· dru-cel-Bun (1400 -1432), însă ei nu păstrează
unea Maramureşului ocupă Moldova pănă la din arhitectura munteană, care le era obişnuită,
Nistru, şi resistă, cu sprijinul Poloniei, la toate decât un singur detaliu : planul în formă de
încercările ce fac Ungurii pentru a·l alunga . Ţara, trefl ă al Athosului şi al Moravei sârbe, adaptat
jumătate pustie, fu colonisată de Români şi liturghiei şi obiceiurilor l or monastice. Dela
cele dintâi biserici cari se ridicară fură foarte originile sale biserica moldovenească a păstrat
m odeste. Mai toate trebue să fi fost de lemn, proportiile sale în lungime, ac operişul său cu
.
conforme cu t ipul primitiv care se mai vede pantă repede şi revărsat, şi multe elemente
încă în Transilvania şi în Bucovina : un naos gotic e : b olti în stil " flamboyant" (ultima perioadă
foarte lung acoperit cu un înveliş în două ape a stilului gotic) la u nele nartexuri, profilul so­
şi c u streşina foarte largă. clului pe care se ridică biserica, chenarele
Bisericile de piatră chiar au păstrat în Mol­ profilate ale uşilor şi ferestrelor. Se constată,
dova aceiaşi s iluetă exterioară, ca acea din de altfel, că în veacul al XV-lea principii Mol.
Rădăuji, al c�rei naos cu "bas-cotes " laterale, dovei au chemat în mai multe rânduri arhitecti
înăltate cu un etaj, şi absida (altarul) în semi­ saşi din Transilvania, obişnuiji cu acest stil.
cerc sunt adăpostite cu un acoperiş unic, foarte In sfârşit, înrâuriri venite din Orient, din Ar­
proem inent în a fară. I nteriorul este împărfil, menia, din Caucas, din Rusia meridională, cari
prin două ziduri stră punse de uşi, în exonartex, se simtiseră deja la sfârşitul veacului al XIV-lea
narlex şi naos, după principiile bisericii orto· asupra Moravei sârbeşli, au domnit şi asupra
doxe, însă planul basilical şi acoperişul, precum artei moldovene.

http://patrimoniu.gov.ro
 ARTA ROMÂNĂ
Mai întâiu, un procedeu ingenios de construc·
fie care măreşte svelteta şi caracterul avântat
al turlelor. In loc de a răzima cupola direct
pe cele patru a rcuri mari, se reduce spatiul
ce este de acoperit, întinzând, în unghiuri, patru
arcuri diagonale, a devărate " trompes d'angle ",
cari transmit împingerile pe cheile arcurilor
mari infe rioare.
In exterior, această dispositie se traduce piin·
tr'un masiv stelat care se înaltă peste masi·
vul pătrat primitiv. Acest procedeu era între·
buintat în Armenia, şi acolo trebue să-i căutăm
origina. Bisericile moldoveneşti datoresc a celo­
raşi origini o parte din decoratia lor, lungile
arcaturi oarbe şi, suprapus lor, un etaj de
a rcafuri mai mici, cari a copăr p ărejii, precum
şi sculptura cu relief slab, sămănând cu o bro·
derie delicată, alcătuită din împletituri caprici­
oase, din frunzişuri şi animale stilisate, cari
încadrează unele portaluri sau se desvoltă p e
părefi. Interesul arhitecturii moldovene stă în
însăşi a ceastă complexitate, căreia îi datoreşte
un caracter atât de pitoresc : nicio şcoală
n'a întrunit elemente a tât de disparate : plan
bizantin, conslructiune şi decor gotic, sculp·
tură orientală, ş i n'a ştiut mai bine să le con·
topească într'un tot adevărat organic, care re·
presintă pentru Moldova o arhite"ctură natională.
Acest program apare stabil sub Ştefan-cel­
Mare (1457-1504) care constru eşle patruzeci ş i
trei d � biseri ci din cari douăzeci şi două, î n ge­
nere foarte mici, ni s'au transmis, mai mult sau
mai putin restaurate : Părhăujii, Neamtul, Dobro·
vătui, început în 1 504, ş i mai ales mănăstirea Putna
(1466 - 1470), principala sa întemeiere. Decorul
exterior al a cestor biserici este compus dintr'un
amestec curios de elemente gotice, ca ferestre
în arc ogival (frânt), în stil "flamboyant", ferestre
şi uşi dreptunghiulare încadrate cu profite pris·
matice, şi de elemente orientale, cu rânduri de
cărămizi smăltuite, aşezate sub cornişă, şi cu dis­
curi de a ceiaşi natură, cari împodobesc timpa·
nele arcaturilor şi reproduc toată fauna fantas­
tică a Orientului, grifoni, balauri, sirene, l e i cu
coada înflorită sau chiar câte odată marca fării
http://patrimoniu.gov.ro
5
Moldovei, capul de zimbru cu o stea între coarne
şi încadrat între floarea soarelui şi semiluna.
Predilectia pentru polichromie în exteriorul
bisericilor se manifestă, prin urmare, de pe
a cum şi va merge a ccentuându·se.
In epoca lui Petru Rareş (1527 - 1546), planul
bisericilor se complică. Intre n artex şi naos se
interpune o sală boltită m a i joasă, peste care
se înaltă un etaj la care duce o scară în helice.
Sala joas{t confine morminte, iar etajul este re·
zervat tesaurului. Nartexul, cu mult mai spaţios
este, a des�a ori, boltit;cu " bolţi ogivale ", încru­
cişate cu "li ernes" şi "tiercerons" : cupola s a
este sprijinită printr'aceeaş combi n atie de arcuri
întretăiate, asămănătoare a celeia d e l a cupola
centrală de pe sala în formă de treflă. Acest
nartex este de a ici înainte precedat de un exo·
nartex (pridvor), luminat prin ferestre mari go·
tice, cu despărţituri p revăzute cu vitrouri. Bise­
rica este deci astfel mai lungă, dar şi mai înaltă.
Soclul pe care se razimă este profilat în exte­
rior din ce în ce mai puternic. Turla uni că se
înaltă între cele trei abside, din ce în ce
mai sveită, adesea ori pe d ouă base stelate
cari pot avea până la şaisprezece vârfuri. In
sfârşit, decorul ceramo-plastic disp are şi face
loc frescei, care îmbracă într'o podoabă con­
tinuă loji p ărefii bisericii, în exterior ca şi în
interior.
Biserica din Moldovifa, sfinfită în 1531, a păs·
trai această supra-abundentă d e corafie i cono·
gr.afică, ce lasă nedumerit gustul nostru occi·
dental, dar pe care nu trebue să ne grăbim a
o condamna, înainte de 11 fi putut judeca ar·
monia colorilor care, după expresia d-lui Balş,
seamănă cu " dulcea tonalitate a unui vechiu
covor oriental".
Evolutia arhitecturii moldovene nu este, de
a ltfel, încă terminată.
P e la mijlocul veacului al XVI-lea, înrâurirea
gotică îşi atinge cea mai m are desvoltare, pe
când acfiunea Renaşterii este nulă, aşa încât
abia se poate cita l a o b iserică din Suceava
un motiv în stil itali a n : doi îngeraşi susfinând
într'o ghirlandă stema Moldovei. Documentele
6 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
din această epocă ne arată că zidarii erau
aduşi din Transilvania şi numeroasele semne
lapidare, necunoscute monumentelor muntene,
confirmă această mărturie. In acest moment
ornamentatia gotică a uşilor şi a ferestrelor
este cea mai bogată, şi ea reproduce m odelele
transil vănene. La partea de jos a uşilor sunt
sculptate colonete suptiri, cari se ridică pănă
întâlnesc profilele dela partea de · sus. Din
a ceste colonete se desprind nervuri cari se
incovoa e în mod gratios spre a micşora Ion·
gimea (linleau) pietrei de d easupra uşei. Acea·
stă dispositie s e observă l a frumoasa bise­
rică din Slatina, clădită în 1561 de către prin­
cipele Alexandru Lăpuşneanu . Câteva e lemente
noi apar în constructie : La Sucevita ( c. 1580),
exonartexul e insotit de două portaluri laterale
mai m ici. La biserica din Oalata lângă Iaşi
(1582 -1591) se văd pentru întâia oară două
turle cu bază stelată, una la întâlnirea celor
trei abside, cealaltă de·asupra nartexului.
Apoi cu veacul al XVII·lea se introduc mode
noi. Relatiile cu Occidentul sunt mai rare, p e
când ele s e inmultesc c u Rusia ş i Orientul.
La biseric a din Dragomirna, cea mai înaltă
dintre toate bisericile moldovene, terminată în
1609 de către arhitectul grec Dima, ornamentul
oriental în piatră reapare şi cuprinde baza
furiei cu o adevărată profusiune. Insă cel mai
caracteristic edificiu din această epocă este bi­
serica Trei lerarhilor, construită la 1639, în I aşi,
de către principele Vasile Lupu. Arhitectul său,
lenache ltisi, venea din Constantinopole. Se
regăsesc aici cele două turle octogonale, răzi·
mându·se pe un soclu stelat cu douăsprezece
vârfuri, răzimat şi el pe o bază pătrată. Intre cele
trei abside şi la colturil e nartexului s'au men·
tinut contraforturile cu resaliturt.
Insă, ca decoratiuni, t otul aminteşte vechiul
Orient. lndoitul rând de arcaturi "în acoladă"
care încoronează zidurile îşi are echivalentul
în unele edificii turceşti din Constantinopole.
Ceea ce este mai ales original este exube ranta
decoratiunii sculptate. O imensă broderi e de
piatră, alcătuită din împletituri capricioase, din
"rinceau-uri" şi din ·combinafii geometrice, a co·
http://patrimoniu.gov.ro
pere biserica fără întrerupere de sus pănă jos :
nicio piatră nu este nedecorată. Toate a ceste
motive aurite se desprind pe un câmp negru.
Interiorul era decorat de către pictori veniti
din Rusia ; opera lor a dispărut, însă, din neno·
rocire.
Nimica nu arată mai bine decât această cu·
rioasă biserică, puterea traditiunii orientale
care domină încă în Moldova, într'o vreme
când principii munteni, din partea lor, repro­
duceau în b isericile lor planurile cele mai
arhaice. In ajun d e a dispărea, arta română
veche se întoa rce oareşicum spre originile ei.
III
Se poate regăsi a ceastă pe rsistentă a deco·
rului ori ental p e pietrele de m ormânt care p ăs­
trează pănă în veacul al XVII·Iea aceeaş orna·
mentatie de " rinceauri" şi de frunze stilizate, cu
excluderea represintării oricării figuri, pe c ând
inscriptia funerară, în frumoase caractere chiri­
lice, formează chenarul pietrei ; asemenea re·
produceri interesante se regăsesc într'una. Un
caz mai rar este acel al pietrei de m ormânt
dela Precista din Bacău, unde ornamentul din
mijloc este alcătuit din trei frunze gotice su·
prapuse .
In schimb, arhitectura civilă, din cari s'au
păstrat câle·va r esturi, palate ori mănăstiri,
presintă un caracter national accentuat şi între
constructiunile muntene şi cele moldovene nu
se găsesc deosebiri bine definite, asămănări
provenite din faptul c ă între aceste palate şi
mănăstiri, de o parte, şi casa tăranului român,
al cării tip foarte vechiu s 'a păstrat pănă în
zilele noastre, pe de altă parte, există raporturi
intime.
D·l Iorga a avut dreptate când a descris dis·
positiunile a cestei case la începutul cărtii sale,
căci ea ajută l a intelesul dispositiilor esentiale
ale edificiilor din evul mediu I),
Ca şi casa dela tară, mănăstirile s e inaltă
înconjurate de ziduri. Singura deosebire este
că incinta mănăstiri i este fortificată ş i că in·
1 A se vedea �i colecţia de case româneşti editată de d.
Voinescu cu prefata d-lui Iorga.
 ARTA ROM ÂNĂ
lntrea larg bolti tă este prevăzută sub un turn.
Chiliile călugărilor sunt aşezate de·a lungul zi·
durilor. Bucătăria, care ocupă centrul ca .>ei de
tară, formează aici un edificiu separat, circular
sau octogonal ca plan şi a coperit cu o boltă
imposantă\ fumul era adus la un coş central
(
de diamet� mare.
Insa asemanarea es 1 e şa° maa0 mare Am t re pa·
� �
lalele p e cari principii şi l e construiau in mă·
năstirile cele mari şi între unele case tărăneşti
cu două etaje, câte odată fortificate şi prevă·
zule la etajul superior cu "loggie ", cu arcade
p e colonete, pe când parterul este ocupat de
magaslne şi deposite.
Acestea sunt dispositiile esentiale cari se
găsesc în casele domneşti, fie ele în interiorul
unei mănăsttri sau nu. Astfel la palatul din
Mogoşoaia, clădit în 1702, de către Constantin
-�-
http://patrimoniu.gov.ro
7
Brâncoveanu, parterul este ocupat de camere
d e serviciu şi magazii, p e când la etajul supe·
rior se deschide o elegantă loggia cu o largă
balustradă de pietre ajurate. Alte loggii cu ar·
cade triloLate împodob esc fatada şi sunt legale
printr'o tribună des chisă. Nimica nu întrece
luxul, câte odată prea strălucitor, al acestor
colonete a coperite cu ornamente dela bază
pănă l a capitel şi cari amintesc gustul pseudo·
italian al palatelor din Stambul. Dar mate·
ria nu importă : ceeace este interesant este
de a se vedea conservate în edifir.ii princiare
forme arhitectonice cari datează dintr'un trecut
foarte îndepărtat şi care constituesc în Româ·
nia o traditiune într'adevăr naţională.
D i n .)ournal d e s Savanls N o . 9 - l O , Seplembre Oclombre 1923"
(Trad. de N. Ghika•BIIdeljlti).
(Urmare în n·l viilor.)
 PICTURI ŞI OBIECTE DE ARTĂ DIN
BISERICA ŞCHEILOR BRAŞOVULUI
Încă din zilele lui Neagoe Basarab, Bra­
şovul romănesc, suburbia în afară de
ziduri, care se ridică în linii capricioase
pe dâlma de supt Tâmpa, şi-a avut, prin
munificenta lui Vodă de peste munte, bi­
sericuta.
O putem lămuri după chipul celei care
Bi ser ic a Ş ch eilor. Pi ctur i din para cl is ul din stâ nga.
se păstrează, nu fără o refacere târzie,
în ostrovul Oltului în fata Coziei. În ac­
tuala zidire, cu hala-i lungăreată, aşa de
întinsă în lungime încât de Ia poartă,
supt cafasul împodobit cu picturile remar­
cabile ale pictorului Pop, de la jumăta­
tea veacului trecut, care a lucrat şi la
Săcele, abia se zăreşte depărtata strălu­
cire a altarului modernisat, nimic nu amin­
teşte acel vechiu lăcaş smerit care ţndes­
tula ochii prin proportiile lui fericite.
Pentru a strica biserica lui Neagoe şi
a lui Petru Cercei s'au unit două ele­
mente de civilizaţie " străină" : al mode­
lului rusesc7 adus de preotul pribeag prin
http://patrimoniu.gov.ro
(
de N. IORGA.
Rusia, în întăia jumătate a secolului al
XVIII-lea, şi al execuţiei prin meşteri saşi,
deprinşi cu o artă orientală după alte
p rincipii. Noua transformare din secolul
trecut a întins apoi peste toate un banal
lustru contemporan, de care bisericaşii
din epo ca organisatoare şi înavutitoare a
lui Şaguna trebuie s3 fi fost deosebit de
mîndri.
Dar râvna unor credincioşi, mai mult
decât neajungerea localului, a făcut ca
tot în acea d'întăiu jumătate a secolului
al XVIII-lea să se adauge bisericii pri­
mitive, după un obiceiu care e şi al ca­
pelelor catolice de sistem cistercian şi
al paradisurilor ruseşti, două alte bise­
ricute, a căror legătură cu corpul prin­
cipal dă întregului un caracter curios,
amestecat, indescifrabil, pe care-I unifică
doar tâşnirea turnurilor ascutite, de un
alt tip decât al nostru.
Pe când inscripţia din faţă, pomenind,
 PICTURI Ş I OBIECTE D E ART Ă DIN BISERICA ŞCHEILOR BRAŞOVULUI 9

la datd de 1 598, 1 3 Maiu, p e Aron-Vodă împărătească şi atunci vom lucra ce vom

al Moldovei, căzut din Domnia în cursul vrea" .
căreia fusese aici ctitor de căpetenie lângă Trebui o interventie de la Domnul Mol­
Petru Voevod, căruia i se dă, la câţiva dovei, Origore Matei Ohica, pe lângă gene­
ani numai după peirea lui, porecla de : ralul comandant în Ardeal, Wallis, pentru
Cercei, pare că uneşte daniile dtn ambele ca opreliştea să se ridice şi să se poată
teri româneşti cu acei " creştini de Hris­ clădi " sacristia, adecă : casa de taină, ce
tos iubitori " din Ardeal, cari
au făcut apoi şi la 1642
cei "opt stâlpi" şi alte a­
dausuri, aşa încât pare a
simbolisa la hramul Sfântului
Nicolae unitatearomănească.
Paraclisurile au inscriptii mo­
deste, din 1733 şi 17 40, în­
semnând numele pictorului
FloreJ, al preotilor Radu,
Teodor, Slatie, Ioan, Petcul
Şoanul, al gocimanilor Petcu
!naşul şi Radul Pricop sau
R3dul Duma 1 •
Cronica bisericii arată cum
a mers lucrul, puindu-se te­
melie paradisului "ispoveda­
niei" la 9 Iulie 1 733 şi în­
cepându-se lucrul şi cu " a·
jutoriul neguttorilor streini
cari sânt scrişi în catastif,
anume cine cu cât s'au în­
durat " . Două sute de zloti
fură dati de o mână necu­
noscută. Dar Sfatul se împo­
trivi, după îndemnul unor Biserica Şcheilor. Slrană.

necredincioşi ai obştii româneşti, zicând
" că n'au puteare să ne dea voie să lu·
crăm cât de putin afară din beseareca
cea mare ; numai înlăuntru putem lucra
ce vom vrea ; poate să aducem diplomă
1 . Stinghe, lstorila beserecel Şcheilor Braşovulul, Bra� ov
1 899, p. 2 1 6 şi urm.
iaste paraclisul " . Şi de astă dată se uniau la
lucrul bisericesc Moldova cu averea mun­
tenească lăsată de fiica Brâncoveanului,
Ancuta, şi cu jertfa enoriaşilor braşoveni.
Opunerea a urmat din partea duşma­
nilor popei Radu şi în 1734. El nu s'a
V . şi Iorga, Studii şi documente, V I , p. 273 şi 497.

Buletinul Comlsiunll Monumenlelor Istorice. 2

http://patrimoniu.gov.ro
10 BULETINUL COMISIUNll MONUM ENTELOR ISTORICE

Biserica Şcheilor. Uşi împi'irăleşli din paraclisul din dreapta. Biserica Şcheilor. Uşi împi'iri'ileşli din paraclisul din stânga .

Biserica Şcheilor. Pictură dln paraclisul din dreapta. Biserica Şcheilor. Icoană din tinda cea mică.

http://patrimoniu.gov.ro
 PICTURI ŞI O BIECTE DE ART Ă DIN BISERICA SCHEILOR BRAŞOVULUI 11

lăsat însă biruit, ci a cerut sprijinul ori­ nica p opei Radu ş tim data când s'au făcut
cui, numai să ajungă a isprăvi. C:mstan­ zugrăveala şi "podul" în 1738, când s'au
tin Mavrocordat întărise dania lui Ghica. lucrat, în 1 7 39, şi s'au aşezat, la 28 Mart
Din Ţara-Românească, după aceleaşi nor­ 17 40, "!âmplele noa o" ale acesteia, plă­
me de unitate, a venit înoirea sfintirii, tite de alti anonimi," "unii creştini" între
din Râmnicul Vlădicăi Inochentie, care a care ginerele moldovean al lui Petcu Şoa·
dat şi antimisul. Sfin· nul 1 şi s'au aşezat
tirea s'a făcut deci două sfeşnice de lemn
la 21 Aprilie din acel aurite, care au cos·
an, în ziua de Dumi· tat nu mai putin de
ne ca T omei 1• 944 de florini, sumă e­
Ce meşteri au lu· normă pe acel timp.
crat la " sacristie " nu Ce s'a făcut pe
putem spune. De si· urmă, nu mai ştiu : po­
gur Ardeleni formati vestirea a încetat cu
la şcoala munteană. povestitorul. Dar la
Inovatiile sau elemen· ce se va fi lucrat
tele rare nu lipsesc atunci, şi în al doi­
în opera lor, între al­ lea paraclis, s'a în·
tele la înfătişarea sce· trebuîntat darul ce­
nelor din parabolele, lor din tara liberă, -
din care reproducem la 1749 un Budişteanu,
una (v. p. 10, no. 3). Dumitraşcu, fiul lui
Uşile de la altar au Vlaicu, dăruind o mo·
Biserica Şcheilor. fei ecături de evanghelie.
fost lucrate mai gro· şie şi aducând la da-
solan : e de ajuns să se vadă literele stri­ nie ca martor pe popa lui de acasă,
vite din inscriptii, ca să se descopere că Matei 2•
nu e lucru de dincoace, unde chirilica Oriunde vom cerceta în Ar'd eal, vom
avea o desvoltare mai elegantă. găsi şi în cheltuiala de bani şi în opera
Aceşti meşteri se apucară îndată şi de de artă dovada solidaritătii conştiente a
împodobirea bisericii celei mari. Prin cro- poporului românesc din toate provinciile.

1 lbid, p. 1 20 şi u nu . 1. Nu Şătraru l ; ibid, 1 , p. 1: )7 .

2 loanichie c�lugărul care s�rie greceşte e al compa11iei GrE•
cilor d i n Braşov, nu d i n Câm p i n a (ibid. p. 1 93).

http://patrimoniu.gov.ro
 Fig. 1. Stema Cantacuzinilor. Fragment de candelabru aflat în săpături.

C AS A CANT ACUZINILOR DIN M ĂGUREN I

de VIRG. DRĂGHICEANU

La vreo zece chilometri spre Vest de
Băicoiu, pe apa Provitii, cum se zice azi,
sau "Praovitii", cum se zicea odinioară,
în apropiere de satele Filipeştii şi Măr­
ginenii, unde, odinioară, străluciau casele
Postelnicului Constantin Cantacuzino, se
ridică o altă casă, nu mai puţin strălu­
cită, a fiului acestui Postelnic, anume Oră­
ghici Cantacuzino, începătorul neamului
Cantacuzinilor din Măgureni, cu totul ne­
cunoscută din cauza izolării ei de marile
drumuri de comunicare ale ţării.
Situatia excepţională ce o avu în des­
voltarea politică a ţării Postelnicul Con­
stantin Cţ1ntacuzino şi părinţii săi, ce se
trăgeau din puternica familie a Cantacu­
zinilor din Bizant, originea sotiei sale,
" Doamna Elin a " , fata lui Radu Şerban­
Vodă, care se înrudia, de pe tată, cu
boierii craioveşti, iar după mamă cu Oră­
ghici Vornicul din Mărgineni 1, diferite
aliante fericite, ca acee� a surorii Doamnei
Elina cu Nicolae Pătraşcu-Vodă, fiul lui
Mihai-Viteazul, căsătoria fetei lor, Stana ,
cu Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constan·
tin·Vodă-Brâncoveanu, ridicarea, _ mai târ·
zi�, în scaunul Domniei, a fiului lor Şer-
1 Mândria originii ş i - o afirmă Doa m n a Elina l n scrisorile Şi
actele ei, vezi I o rga, Documente privitoare la familia Cantacu­
sino, Bucureşti 1 9 1 2, p. 1 1 2.
ban-Vodă şi a nepotului lor, Ştefan Can·
tacuzino, nenumărate alte aliante cu toate
familiile mari ale ţării, contribuiră la ri·
·
dicarea membrilor acestei familii la cele
mai Î':lsemnate roluri în politica şi viata
culturală a veacurilor.
Cu atât mai interesantă devine, astfel,
urmărirea tutulor caselor în care s'a des­
făşurat viata istorică a acestei familii, mai
întâiu, în " scaunul mărginenesc " din Măr­
gineni, apoi în Filipeşti, Drăgăneşti, Mă·
gureni şi alte localităţi din Prahova, unde
mormanul rainelor şi movilele de pământ
ce ascund strălucirea lor aşteaptă ajuto·
rul pios al descendentilor acestei familii
pentru a le scoate la lumina zilei şi istoriei.
Săpăturile făcute la Măgureni, cu aju­
torul d-lui Colonel Nicolae Cantacuzino,
ne permit, azi, a înfăţişa din maldărul de
ruini ce se ridicau. până la patru metri,
casa Cantacuzinilor din Măgureni.
*
* *
In 1 658, August 16, când, în nebuneştile
planuri de răscoală ale lui Mihnea-Vodă
contra T urcilor, cu ajutorul Ungurilor, Dom·
nul, plin de bănuială fată de boerii ţării,
urmări pe Constantin Cantacuzino Postel­
nicul, " gonindu-i pre toti muntii Praovii,
două zile şi două nopţi..., cu j upânesele,

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANT ACUZINILOR DIN MĂOURENI
cu coconi cu toti" 1, pănă la Braşov, fiul
acestuia, Drăghici, e arătat ca " nobil din
Filipeşfi" de Rak6czy, Voevodul Transil­
vaniei, care îl admise " în suma celor a­
devărati şi mai vechi nobili ai printipatu­
lui transilvan " 2•
Din Braşov Drăghici, cu sotia sa Păuna,
fata lui Diicu Buicescu, împreună cu co­
piii, fug în Moldova, spre a se pune la
adăpostul furiei lui Mihnea, care, pentru
a se răzbuna, taie p e Diicul Buicescu
socrul lui Drăghici, în 1659 .
In 1660, supt Origoraşcu Ohica-Vodă,
venit la Domnie prin sprijinul lui Con­
stantin Postelnicul, care fu.;ese adus de
Turci, din Moldova, la Adrianopole, Pos­
telnicul făcu învoire cu Paisie, Patriarhul
Ierusalimului, ca să facă un schimb de
moşie cu Patriarhia, ce tinea " ocină în
"satul Măgureanii de pe apa Praovitii, ot
"sud Prahova, den câmp, den pădure, den
"apă, den şezutul satului, cu toate dealni­
" tele boereşti şi câte au fost pe seama Ru­
"mânilor ... , foste ale lui Oheorghe Spătarul...
"şi ale jupânesii Neacşăi [care] a închinat
" aceste moşii laŞfântul Mormânt (în 1657)4
"şi ştiind Patriarhul cum c ă este casa ju­
" pânului Constantin biv-Vel-Postelnic, tatăl
"lui Drăghici, într'acea parte de loc, şi fiind
."împrejurul acestui sat Măgurealele, încon­
"jurat de moşiile lor, îndemnat-au Sfintia
" Sa pre Constantin Postelnicul, ca să zică
"lui Drăghici Postelnicul ca să facă toc­
" meală şi schimb cu Sfânta Patri arhie ... de
" au dat Sfintei Patriarşii [în schimb] satul
"Călineşti ot sud Elhov 5"
Printr'această măsură Postelnicul Can­
tacuzino căuta să gospodărească pe fiul
Cronica Ţării, î n 11 Mag:tzinul ist;ri c " IV, p. 34 9 .
1
2 I orga, Genealogia Cantacusinilor, Bucureşti 1 9 1 2, p. · 1 03.
Dec re t u l l u i Rak6c zy d i n 1 658. C a s ele d i n
Filipeşti trebuie să fi
ei in Iorga, Jn­
fost zidite pe la 1 6 4 1 (v. pisan i a paraclisul ui c a s
·scripţii, Il, p. 2 63 şi Buletinul Comisiunii Mon. Istorice,
a n . VIII.
p.
� Iorga, Genwlogia, pp.
83, 1 05 ; Magazin, IV, p. 35 1 .
4 Di n Arhiva familiei
Cantacuzino, Bucureşti 1 3 . 1 9 1 9,
doc. lui Radu Leon d i n 1 666 M a i u
' 4 I o rga Genealogia, p. 95. diata Doa m n e i Elina.
5
Iorga, Documente, p. 32, actul de întărire al l u i G ri gorascu
Gh ica din 1 664, dat boierului Drăgh
,
iciu Cantacu z i no.
http://patrimoniu.gov.ro
13
său mai mare Drăghici, contribuind chiar
la zidirea caselor de cari ne ocupăm, cum
.
spune "Doamna Ilina" , mama sa, în
diata ei 1 : "fiind [el] mai mare, ajungând
"vremi bune şi norocite, făcutu-i-au sotul
" mi eu un căştig bun, cu care câştig şi-a
"făcut... sate, moşii, tigani şi case de pia­
" tră... la Măgureani" .
Care e anul zidirii casei, nu-l ştim ;
dar îl putem ghici.
l, De sigur nu în timpul tatălui său, care
fu sugrumat, la vârsta de şaptezeci de ani,
la 20 Decembre 1663, în trapeza mănăstirii
Znagov, de Origoraşcu Ohica-Vodă, iritat
de maşinatiunile contra Postelnicului ale
drăcescului intrigant Stroie Leurdeanu şi
de uneltirile pentru a lua Domnia ale fiu­
lui Postelnicului, neastâmpăratul Şerban
Cantacuzino 2•
După ce trupul Postelnicului fu ridicat
de jupâneasa lui şi coconii lui şi îngro­
pat la Mărgineni Drăghici Cantacuzino,
3,
fiul . cel mai mare, rămase sprijinul fami­
liei : "pe tine te las să le fii tată, în lo­
" eul tatălui vostru, după cum şi dumnea­
. • • " lui te-a ales să le fii tată, aşa şi eu te
" aleg" , îi scrie mama sa, Doamna Elin a •.
" Avea ipolipsis Drăghici încă din viata
" tată-său şi era socotit între cei trebuin­
" cioşi oameni.. . După moartea tatălui... a
"rămas un $tâlp al Valahiei " , scrie genea­
logistul Mihai Cantacuzino 5 .
După fuga lui Origoraşcu-Vodă în Ar­
deal, el fu cel " mai intelept, mai ales bo­
iar şi mai vrednic de slujbă " , care era în
stare să pregătească venirea pe Scaunul
domnesc a lui Radu Leon-Vodă 6 (1664
-1669).
In serviciul acestuia îşi pierdu viata
1 lurg•, Documente, p. 1 04, an. 1 68 1 , ş i docu m e n tu l lui Con­
stant i n Brâncovcanu din 1 688, Nov. 25, î n Arhiva, p . 58.
2 Magazin, IV, p. 362. Cronica lui Constantin Că pitanul,
ibid. 1 , p. 347.
3 Magaain, IV. p. 36 2 .
,
5 l0rga, o. c. p. 96.
6 Magazin o. c. IV, p. 368.
 14 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

la Constantinopole în 1667, Novembre 13 cărui cădere ei o grăbiră, ei cari nu pu­

mort fie de ciumă, fie omorît de partidul tură triumfa decât sub Antonie·Vodă din
grecesc, adversar partidei boerilor din Popeştii Prahovei (1669-1672), pe care ei
tară, lăsând u-şi " casa lui şi coconii dă· îl aduseră în Scaunul domnesc.
râmării, . . pentru binele şi folosul tării" , De aceea, de-abia în Domnia acestuia
cum mărturiseşte însuşi Domnul Radu Leon· e de presupus că s'a terminat întreaga
Vodă. casă, când se ridică şi paraclisul casei ,
Este de presupus că între 1666, data spre latura de răsărit a curtii, şi a cării
când Drăghici se intitula " Mărgineanul 2 1 p isanie glăsueşte astfel :
după moşia părintească dela · Mărgineni, S(F Â)NTA ŞI DUMNEZEESCA A C AST Ă
V w """" .... A
şi 1 667, anul mortii sale, el va fi ridicat BISERICA RADICAT-AU DE IN TEME·
casele din Măgureni, din care, în urma LIE ÎNTRU LAUDA S(FI)NTEI ŞI DE
săpăturilor ce am executat, nu am putut VIAŢ Ă FĂCĂTOARE! ŞI NEDESPĂRŢI·
găsi decât această inscriptie fragmen· TEl TROIŢE, ADEV ĂRATEI UNEI DUM-
tară din pisania aflată de-asupra uşii prin·
cipale ' din-spre fatada de sud :�
[C]ASA

figura 2. Măgureni. Fragment din pisania casei.

La moartea lui Drăghici grija casei lui

rămâne pe sama sotiei, Păuna şi a fiului
său mai mare, Pârvu Măgureanu. 3

Pârvu, care învătase carte turcească,

fiind de mult ajutor Domnilor următori în
afacerile privitoare la Turci 4 fu ·a cela
care, de sigur, termină clădirea ce ne o·
cupă, Măgurenii, împodobind-o după moda
t urcească. Această săvârşire, însă: nu s'a
putut face decât foarte târziu, din cauza
turburărilor tării, şi neliniştii Cantacuzi·
nilor, în Domnia lui Radu Leon-Vodă, a
1 Iorga, Genealogia, p. 1 00. Doc. lui Radu Leon din 1 fi67,
prin care scuteşte 11Casa lor de toate dările ş i nevoile ţării".
2 Iorga, Doc. p. 63. Arhiva, p. 55, Actul lui Radu Leor.­
Vodă, an. 1 666, Martie 1 3.
S Iorga, Genealogia. p. 99. Lui îi scrie, în 1 667, Radu Leon :
"să mă ştii in locul răposatul u i părintelui vostru, purtându-vă Fig. 3. Portalul paradisului cu plsania.
de grij e " .
4 Iorga, Genealogia p p . 1 09, l 1 1 : " B râncoveanu îl metahi­
NEZEIRI, ROBII LUI DUMNEZEU EU
risa l a trebile cu Turci i " . P ĂUNA SP Ă T ĂREASA A RĂPOSA TU·

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINILOR DIN MĂO URENI
LUI DRĂ GHI CI CAN TAC UZIN O, � IV VEL
SPA T(AR) ŞI FEC IOR II EI PAR VUL,
CONSTA NDIN , ŞĂR BAN , GRIG ORAŞ CO
CAN TACUZIN EŞTI , DOM NIND CREŞTI­
NUL ANTO NIE VOE VOD MES ŢA AV·
GUS T 20, LEAT 7179 (167 1).
Lucră rile nu putură fi sfârşit e din cauza
1ncetă rii Domn iei lui Antonie Vodă, prin
intrigil e partide i b oereşti , protivn ice Can·
tacuzin ilor, condus ă de Gheorg he Vorni­
cul Băleanul 1 , cari readuc în Scaunul
domnesc pe protivnicu l casei Cantacuzi ·
neşti, Grigoraşcu Ghica (1672 - 167 4), care
cătând "să surpe casa răposatului Cos·
tandin Postelnicul " , închise pe toti fiii lui,
nescăpând cu fuga la Adrianopole decât
Şerban Cantac uzino.
In aceste vremi de cumplite griji biata
Doamnă Elina scria, mai târziu, în diata
sa : " am căzut la vremi greale şi nenoro·
cite, supt multe patime şi nevoi' şi grele
prăzi. " 2 să mute pe Duca în Moldova şi să iea
Şerban, refugiat la Turci, cum am văzut,
de-abia reuşeşte cu ajutorul lor a elibera
pe mamă-sa şi p e cei patru frati mai mici,
tin.ufi în fiare, transportându-i la Constan·
tinopole, de unde, apoi, se duc cu totii
în insula Creta, la o rudă rămasă din sora
moşului, la Andronic Cantacuzino 3•
Din Turcia Cantacuzinii reuşesc a ob·
tine, mazilirea lui Ghica şi aducerea ca
Domn al lui Duca-Vodă (1674 - 1678),
care sosi în tară insotit de Pârvu Canta·
cuzino, stăpânitorul Măgurenilor prin
mijlocirea căruia Duca căuta să înblân·
zească şi partidul advers, refugiat în
Ardeal, condus de Gheorghe Băleanu 5•
Dar politica aceasta a lui Duca fată de
adversarii Cantacuzinilor şi, mai ales, legă­
turile intime dintre neastâmpăratul Şerban
1 Cronica Ţării Moldove, Maga3in, V, 1': 7 .
2 I o rga, Documente, p. 1 04 . D i a t a Doa m nei Elina, a n . 1 68 2
Ş i Doc. l u i Brâncovea nu, 1 688, i n Arhiva, p
3 Iorga, Genealogia. p. 208, ş i Mngasin V. p.
.
4 Magazin V, p. 1 3.
5 Magazin 11, p. 4. Cro n i ca Cof)st.
dom nilor Ţării Romaneş ti, 1 902, p. 1 83.
15
Cantacuzino cu Anastasia, sotia lui Duca­
Vodă şi "ibovnica" lui Şerban \ înăspriră
bunele relatii dintre Domn şi casa Can·
tacuzinilor cari se întorseseră în tară " cu
maica lor şi jupânesele lor " , odată cu ve·
nirea lui Duca-Vodă.
La un praznic al Sfântului NicQlae, pe
când Domnul petrecea la Cocorăşti din
Grind, trimise ostaşi, " unii la Doamna Elin a
şi la feciorii ei ca să-i p rinză, altii la Şer­
ban Logofăt, la Drăgăneşti" şi, surprinzân­
du·i, îi duseră spre Snagov, unde li s'ar fi
pregătit soarta lui Constantin Postelnicul 2,
dacă o bună parte din cei prinşi nu ar
fi scăpat prin fugă, şi dacă nu ar " fi stat
tare pentru dânşii Dabijoaia, soacra lui
Duca-Vodă şi Doamna sa" 3•
Mai târziu, Şerban Cantacuzino, care
nutria de mult gânduri de Domnie, cum
am văzut, fugia împreună cu nepotul său
Pârvu Măgureanu la Turci ", unde reuşesc
el Domnia în 1 678, când sosi în tară tri·
umfător, "insotit de maica sa, Doamna
Elina"5•
In Domnia lui, Pârvu Măgureanu ajunge
Mare Logofăt, mai apoi, Mare-Stolnic şi
chiar Capuchehaie la Constantinopole 6•
In domnia vărului său, Constantin Brân·
coveanu (1688-17 1 4), Pârvu Măgureanu
făcu parte din delegatia de boieri trimisă
la Constantinopole pentru a da de ştire
Portii de urcarea Domnului pe Scaunul
4, domnesc 7, în acelaş timp pe când fra·
tele său Şerban sprijinia la Viena poli­
tica răposatului său unchiu, Şerban Can·
tacuzino· Vodă.
Ţinut la mare vază de Brâncoveanu, el
1 l vrga , Genealogia, p. 21 O.
� Maga;in V, p. 1 5.
3 Magaain I l , p 8 Iorga şi Documente, p 1 0 6, tc�ta meutul
Doamnei Elina: " mai vârtos in zilele Duc !i i Vodli, câ n d am c�zut la
a doua nevoie, î n că tiind Domnia la Cocoră ş tii din Grind, atu nci
58. o seamă de coco n i a u scăpat l a Ardea l • .
I l. ' Iorga, Genealogia, p . 2 1 0.
Mogasin 11, p. 1 9.
5
C:'lpitanul ; Istoriile 6 Iorga, Genealogia, p. I I I .
7 Cronica Greceanu, i n Magazin I l , p. 1 34 .
http://patrimoniu.gov.ro
16 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

fu întrebuintat de Domn pentru conducerea isprăvniciei zidirii ; mănăstirii Hurezu­

lui \ unde, în 1692, " vara,
" întârriplându-i-se grea boală,
" au murit acolo, care nu pu­
" tină întristare D omnului şi
" neamului său au dat, că era
" om iscusit.... nu p utin vred­
" nic şi intelept în pământul
" acesta ' 2•

După moartea lui Pârvu

rămase moştenitor ocinei şi
. caselor din Măgureni fra­
tele său Şerban în devăl­ 3,

măşie cu fiii Pârvului Măgu­ 4

reanu, nepotii săi, după ce

toti ceilalti fii ai lui Dră­
ghici muriseră tineri.
Şerban Măgureanu se poate
spune că termină d efinitiv
curtea Măgurenilor, zugrăvind
biserica, care până la el ră­
masă nezugrăvită.
Pisania interioară a bise­
ricii, zugrăvită şi păstrată
..."
...
(O
foarte stricat, lasă a se ceti
(fJ
(")
""
următoarele ştiri :
A C ASTĂ S F Â N T Ă Ş I
DUMNEZEASCĂ BISEA·
RECĂ UNDE S Ă PRĂZ­
NUIAŞ TE ŞI SĂ SLĂVEAŞ­
TE HRAMUL PREA-SFIN­
TEI TROIŢE (ZIDI)TUS-A
DE RĂPOSATA ÎN FERICI­
RE PĂUNA SPĂTĂREASA,
CAREA AU FOST SOŢIE
(LUI) DRĂGHICIU CANTA­
CUZINO, VEL SPĂTAR, A
CĂRUIA (POMENIRE) ... .. .

PENTRU ALE CREŞTINI­

LOR ... CI, DUPA A SA PRIS­
T Ă VIRE, IUBITUL EI FIU,
. ŞARBAN CANTACUZINO,
1 lbid., p. 1 53.
2 lbid., p. 1 97 .
3 Asupra proceselor sale cu moşnen i i
Măguren i , lcrga, Documente, p p . 1 56, 1 57 .
4 Doc. 1ui Brâncoveanu d i n 1 695, Arhiva
p. 1 28.

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINlLOR DIN M ĂO URENl 17

VEL COMIS . . .. NEPOT (DE) FRATE LE CE SĂ CUVINE .... SPRE VECINICĂ

FIIND RAPOSAT (ULUI CONSTANDIN) POMENIRE, LEAT 7 202 (1 694).

""
u
"'
Col
..
tt.o

·a
o
"'
=
u
"'
....
"'
o.

CANTACUZINO VEL STOLNIC... S'AU El fu acela care puse să s e picteze

ZUORĂ VIT .... (ŞI IMPODOBIT CU) CE· pe păretii bisericii acesteia tot n eamul
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.

http://patrimoniu.gov.ro
18 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Cantacuzinilor, care ne oferă, astfel, sin· Pe peretele de nord : Preda Brânco·

gura frisă cunoscută a tuturor boierilor
Cantacuzini.
cu
Fig. 6. Vederea spre Nord-Vest intrarea în pivnijă.
In dreapta uşii de intrare : Drăghici Răducanu Cantac uzino biv Vel Stolnic,
Cantacuzino (tuns mărunt, ras la tâmple, (fiul lui Constantin Stolnicul), un copil ne ·
cu barbă, îmbrăcat în caftan
roşu, cu blană albă şi tinând
mâna pe un copil) ; în stânga
lui, fii : Origorie (în vârstă),
Constantin (tânăr), Şerban cu
a doua sotie, Ecaterina.
In stânga uşii : Păuna Spă­
tăreasa, sotia lui Drăghici (a·
vând părul pieptănat cu că·
rare prin mijloc, tulpan alb,
p us împrejurul conciului, gu·
ler de horbote, făcând creturi,
mantilă roşie) ; apoi fetele :
Ilinca, Ancuta, Maria, Chiria·
veanul, V el Vornic (pe care pictorul îl
denumeşte Cantacuzino) ; fiul său, nenu·
mit, Papa ; apoi Calea din Brân·
coveni, (pomenită şi în pomel·
nicul dela Mărgineni ; deşi ar
fi trebuit pusă Stanca, sora lui
Drăghici şi sotia lui Papa, tatăl
lui Brâncoveanu). Urmează fra·
tii lui Drăghici : Matei Canta·
cuzino biv Vel Spătar, Iorda·
chie Cantacuzino biv Vel Stol·
nic, Mihai Cantacuzino biv V el
Agă. Un Dinu (de sigur Con·
stantin Stolnicul), Maria, An·
dreiana, (sotia întâia a lui Şer·
ban), Ancuta, sora Doamnei
Elina, s otia lui Nicolae Pătraşcu·
Vodă, Ilinca Doamna cu so·
tul ei, Constantin Postelnicul,
Şerban· Vodă Cantacuzino, toti
pe planul din fund.
In planul întâiu sunt repre·
sintati un Gheorghe biv Vel
Comis (pe care zugravul îl
intitulează greşit Cantacuzino),
Fig. 7. Vedere spre Nord-Est.

chia (din care genealogia nu cunoaşte vrăstnic, Barbu, T orna Cantacuzino, biv
decât pe Maria), Diicu Buicescu, cu so· Vel Spătar (fiul lui Matei) şi între fetele
tia sa Bălaşa, părinţii Păunei (pe care şi femeile din acelaşi plan : Luxandra şi
pictorul îl denumeşte Cantacuzino). Marie a .

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINILOR OIN M Ă OURENI 19

Pe peretele de Sud sunt reprezentati în s tăpânirea nepofilor săi, fiilor lui Pârvu :
Do 1mnii : Constantin Brâncoveanu (în Matei şi Pârvu, şi strănepotului, Şerban
Domnia căruia se face zugrăvirea biseri- sau Bănică Măgureanu, fiul al unui frate
cii ) cu pafru copii ; apoi alt Domn ne- al mai sus numitilor, ce murise în 1696 1 •

"'
"'
"'
(.)

numit, care trebue să fie Antonie-Vodă, In cursul veacului următor nu mai pu-
sub care s'a început zidirea bisericii. 1 Iorga, l.Jocumeme, 1 6 t . Se n u m i a Constanti u : el lăsă fiului
Şerban Cantacuzino muri în 1709 1• Şerban Măgureanu toată partea, cu tot hotarul, i n diata din 1 696 ;
După moartea sa, Măgurenii rămân şi actul lui Şerban d i n 1 760, la Iorga, Documente, p. 2 1 3 : " m oşi a
Măgurenilor, clironomie dela strămoşul nostru Drăgh ici, hiv
1 Buletin, 1, p . 1 8 : Mdndstirea C.omana, d e Al. Lăpedatu. Ve! Spătar, care rămăind la părinţii noştrii, cari au fost trei

http://patrimoniu.gov.ro
20 BULETINUL COMI3IUNII MONUME N TELOR ISTORICE

Fig. 9. Cas 1 din Măgureni : Detalii din coltul Nord-Est

frati, oUI<.:a : rapo�atului unchiul meu Banul Matei o parte, răpo·

satul un chiul meu Pârvul biv Vei Stolnic o par te, şi răposatul tea răp. părintilor· noştri ne-am stăpânit fiecarele partea părin!i­
tată- meu (Constantin Postelnicul) altă parte, care după moar- lor în bună pac e " .

http://patrimoniu.gov.ro
C ASA CANTACUZINILOR DIN M ĂOURENI 21

Fig. 10. Vedere din Camera C .

http://patrimoniu.gov.ro
22 BULETINUL COMISIUNI I MONUMENTELOR ISTORICE

tin lipsită de peripetii decurse stăpânirea
Măgurenilor.
După decapitarea la Constantinopole a
lui Ştefan· Vodă Cantacuzino, se scoaseră
la mezat averile Cantacuzinilor, între
cari şi a fratilor Matei şi Pârvu, cari sunt
mutati dintr'o închisoare într'alta, iar so·
tiile lor puse sub strajă 1 • Prigoniti, în
special, de noul Domn Nicolae Ma vrocor·
daf, în timpul războiului austro-turc din
Matei murind în 1 7 42, conducerea mo·
şiei rămase pe sama lui Pârvu al II-lea
în devălmăşie cu fii lui Matei 1•
După moartea de dambla a lui Pârvu al
II-lea, în 1 7 5 1 2, el lăsă stăpânitori p este
Măgureni pe sotia Victoria, pe nepotii
proveniti dela un fiu al său Ion, mort
tânăr, şi pe fiii fratelui său, Matei.
Dintre toti aceştia se desemnează c:l
un adevărat conducător al casei Măgu·

F ig. 11. Vedere în sala D.

1 7 � 7, de abia scapă de sub urmanrea renilor viitorul general Mihai Cantacu·

gonacilor, din închisoare, la Nemti : " atunci zino, rămas singur " clironom" din 3

" şi jupânesele lor înbrăcându-se în haine casa t atălui său Matei, şi care va fi cu·
" mujiceşti şi puindu·se într'un car cu boi noscut de aci înainte ca Mihai Măgu·
" au fugit la satul Măgureni, iar de acolo reanu 4•
" 2
" 1 a Braşov . t Arhiva, pp. 1 99, 99.
2 Iorga, Genealogia, p . 1 1 6.
1 Iorga, Genealogia, pp. 3 1 9, 1 1 4. 3 Iorga. Gmealogia, p. 1 2 0 .
z Iorga, Genealogia, p . 1 1 4 . 4 Arhiva, p p . 65, 1 02 .

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANT ACUZlNILOR DlN M Ă OURENl 23

Prin căsătoria sa cu Elena Văcărescu
ajunse, cum spune singur, "a fi foarte în·
Sub Ştefan Racovilă (1764 - 1768), ne·
putând face ca Vistier fată extorsiunilor
fiscale, este iarăşi închis cinci luni, fapt
ce-l făcea foarte popular 1•
Aceste nemultumiri ale Cantacuzinilor
le folosi Rusia, care, în ajun de a deschide
un n ou războiu cu Poarta, intrigă pe lângă

Fig . 1 2 . Vedere spre uşa camerei K' L' (etaj)

inainte de săpăt uri.

deslulat, fiind sotia bogată în m oşii, vii,

şi dobitoac e 1•

El întregi oarecum Măgurenii, obtinând

în 1760 renuntarea văru-său Bănică la mo·
şia Măgurenii, " pentru căutarea şi ajuto·
rul" ce i-au dat 2•
lmprejurările politice ulterioare însă îl
pun şi pe el în grea cumpănă.
Sub Constantin Racovifă (1 753-1756), Fig 13. Vedere spre uşa camerei K ', L' şi ascunzătoarea
pus în lanturi cu toti Cantacuzinii, prin K, L, după săpături .

intrigile Dudescului, de abia sunt scăpati

de o revoltă populară 3• ei, cari, " necăjiţi de cele mai sus arătate
" p atimi, de nedreptatea Portii, nedestoinicia
" celor de pe vremi Domni", cum spune
1 I orga, Genealogia p . 121.
2 I " ga, Documente, p. 2 1 3.
3 Iorga, Genealogia, p. 1 36. 1 Iorga, 1bid, p. 141,

http://patrimoniu.gov.ro
24 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR ISTORICE

Mihai \ întrară în legături cu spionul rus
porte m ai departe jugul turcesc. De aceea
Mihail Măgureanu se văzu nevoit să se
expatrieze în 177 4, trecând în Rusia, unde
fu făcut general-maior, primind şi moşii
în gubernia Mohilev 1•

Pentru a se desface de averile din fară

el reveni în 1775 2•

In Decembrie, acel an, în fata Mitro­

politului Origorie al Ungrovlahiei, el arătă,
că, " după legăturile tratatelor . .. , s'a dat
voie a renunta . şi a·şi vinde averile cu
ştirea luminatei Curti a Rusiei şi a Portii
otomaniceşti şi, având şi moşia Măgurenii
. .împreună cu dumneaei mătuşi-mea Vic­
toria, eu d ouă părti şi dumneaei o parte,
iar casele din Măgureni, cele de piatră,
atât de jos şi cele de deasupra jumătate­
ale mele şi jumătate ale dumneaei .. , ca
să nu intre alti · streini în căminul părin·
tesc şi între rudenia mătuşi-mi şi a fiilor
dumneaer: , le vinde nepoatei Măricăi, fiica

Fig. 14. Uşa spre ascunzătoarea K, L cu meurlriera.

Carazin, care veni deghisat în călugăr la

Damaschin arhimandritul dela Argeş.
Prin el, Mihail şi fratele său, Pârvu al iii-lea,
primesc apelurile lmpărătesei Ecaterina a
Rusiei "pentru slobozirea creştinilor care
pe nedreptate sufere gemând sub tiranes·
cul jug al varvarilor" 2 şi chiar portretul
împărătesei 3•
Se cunosc preparativele pentru unirea
cu Rusia prin trimiterea la Petersburg a lui
Mihail Cantacuzino şi a lui Nicolae Brân·
coveanu \ cum şi moartea eroică a lui
Pârvu în fruntea " stupaizilor" la Comana
în 1 7 69, Noembre, în luptele cu Turcii.
Urmările, războiului în care tara pusese
a tâtea sperante fură spulberate prin pacea
dela Cainargi. Muntenia trebuia să su·

Fig . 15. Interior în ascunzătoarea K, L.

1 Iorga, Genealogia, p. 1 55.
11 Iorga, Genealogia, p. 427. Pârvu Ecaterinii in 1 769.
3 Iorga, Genealogia, p. 425. 1 Iorga, Genealogia, p. 1 9E.

4 Iorga, Genealogia, p. 1 54. 2 Iorga, Genealogia, p. 1 95 .

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINILOR D IN MAOUREN I 25

Fig 16. Vedere în sala parterului D, şi spre scara etajului. S 4•

Bulellnul Comisiunii Monumenlelor Ist orice.

http://patrimoniu.gov.ro
26 BULETINUL COMISIUNII M ONUMENTELOR ISTORICE
fratelui său răposat Pârvu 1 , măritată cu Con·
stantin Hrisoscoleu, p entru 7.500 de taleri.
După plecarea lui Mihai Măgureanu în
Rusia, la 1776 2, Măgurenii apartineau lui
Constantin şi Iordachi, nepotii de fiu ai
Victoriei 3•
In timpul ocupatiunii austriace de la
1 789, Constantin fu un pretios ajutor al
Nemtilor, la cari el se refugiase din cauza
persecutiunilor îndurate sub Mavrogheni·
Vodă 4•
El ajută operatiunile lor de recunoaş­
tere spre Comarnic, insotit de şaizeci de
plăeşi " toti bine inarmati", tinând coman·
dantului o cuvântare prin care se arăta
credincios monarhiei s.
Din această cauză averile îi fuseseră
confiscate de Mavrogheni, care îl " pono­
slui în nume de hainlâc" .
Moşiile ş i acareturile lui fură închinate
mănăstirii Zoodohos-pighi (fântână dătă­
toare de viată)
De-abia sub Alexandru Moruzi, în 1793,
când Constantin Măgureanu îşi dete cu­
v ântul de a păzi " dreapta credintă şi su­
punere către stăpânirea împărătiei sale"
li se restituiră averile 7•
In 1793, Constantin se afla în procese
cu Hrisoscoleu, copărtaş şi el, cum am
am văzut, prin cumpărare, h moşia Măgu­
renii, în care proces Constantin răspun­
dea că, moşia "fiind strămoşească" , tine
să stăpânească "pe unde e siliştea satu­
lui şi casele dumnealui" 8•
După moartea sa stăpâni mai departe
fratele său Iordache, care se întelese cu
sotia răposatului frate pentru "moşia Mă·
gurenii cu viile, cu moara, şi cu toate
clădirile" 9•
Iordachie murind în 1 803, casa Măgu -
1Iorga, Documente, p. 2 1 5.
2" Şi-a lăpădat averea fără de preţ, care nu puţină era, .. case d e
piatră, una i n Măgure n i ... şi câte o m a r e bi� erică de piatră " ibid. p. 1 9 5 .
3 Iorga, Genealogia, p. 1 97 .
• Iorga, Documente p . 48.
5 Iorga, Documente p. 3 1 O
6 I orga, p. 2 1 8.
7 Documente p. 2 1 8 .
8 Iorga, Documente p . 223.
9 Arhiva, p. 132, a n . 1 802.
renilor rămâne pe seama copiilor sai
Constantin şi Grigore, cari fură trimişi la
învăţătură la Viena 1•
Prin împărţeala dintre cei doi frati,
Grigore şi Constantin, în anul 1 82 4, Măgu­
renii rămaseră Marelui Logofăt Constantin
Cantacuzino 2, " cu casele şi alte acare·
�uri " ce se află pe dânsa.
Intreaga curte, cu casele şi biserica, de
care pomeneşte Sulzer, fără a le fi văzut,
în 1781, ca mari case de tară de sigur 3,
mult ruinate de peripetiile ce le văzurăm,
prin care au trecut în decursul vremuri­
lor, cum şi de cutremurele ce au agitat
acest centru sismic în 17 42 17 48 5 1 802 6 4
şi 1838, fură puse la pământ în cutremu­
rul din 1839.
In urma a cestui cutremur cu ondula­
tiune dela Sud spre Nord, cum se constată
din căderea zidurilor şi coloanelor foişoa­
6 relor, se puse capăt locuintei în care
petrecuseră atâte personalităti istorice.
Bisericii înseşi îi căzură boltile şi toate
zidurile din susul ferestrelor, Constantin
Cantacuzino "o făcu din nou" dela fe­
restre în sus, reconstruindu-i boltile dtn
şipci 7•
Morman:.Il zidurHor căzute îngropau
camerele sub un strat de trei-patru metri
de dărâmături, astfel că vechea casă pre­
zenta înfătişarea unei movile din care
eşiau câţi-va colti.
Prin săpăturile ce le-am întreprins cu
ajutorul d-lui colonel Nicolae Grigore
Cantacuzino, strănepot de frate al lui
Constantin Cantacuzino, am putut a ne
da seama de arhitectura foarte interesantă
a acestei case, de bogătia ornamentelor
interioare şi de pretioasele resturi ale
vietii trăite în aceste case.
1 Iorga, Documente, p, 231
2 Arhiva, p 1 39.
J Sulzer, Geschichte des transalpinisdzen Daciens, Viena, 1 78 1 .
� Iorga, Inscripţii, I l p. 93, la Mărgi neni.
5 lbid. p. 94.
6 L a Fili peşti se desgrl! di biserica. lbid., Il, p . 2 5 4 .
7 Sinodicul Bisericii.
El i i donă o cadelniţă i n 1 853, icoanele î m părăteşti, trei
zarfuri de candele de argint, un potir de argint, un disc, ana­
forniţă, evanghelie ferecată, şi două icoane ferecate.
http://patrimoniu.gov.ro
CASA C ANTACUZINILOR DIN M Ă OURENI 27

..
·a
...
Q)
:::1
Ol
><O
:E:
1:::
.:a
<O
(/)
<O
()

http://patrimoniu.gov.ro
 28 BULETINUL COMISIUN I I MONUMENTELOR ISTORICE
Casa Cantacuzinilor din Măgureni re·
prezintă curiosul fip al caselor influentate
de arhitectura turcească, din mijlocul vea·
eului al X VII·lea. Este tipul casei feudale
turceşti ce·şi grupează camerele în jurul
unui turn, prevăzut cu numeroase ascun­
zători. Este ilustratiunea descrierilor lui
Paul de Alep asupra caselor Postelnicului
Constantin Cantacuzino, tatăl lui Drăghici,
azi total dispărute.
Asupra palatului din Coeni (Coroana
la Paul de Alep) ni se spune că el se
află zidit după modelul palatelor din Con­
stantinopole 1•
"Aci e un ce p:uticular de
"admirat în structura celor două
"corpuri principale şi opuse unul
" altui:�. Ca formă nu diferă : au
Fig. 18. Planul pivnijei. Sc.= 0.0017=1.00
" turnuri şi sunt zugrăvite cu linii imitând
"marmura... In vârful fiecărui turn e un
" cerc, întocmai ca o bucată din cel mai
tare profir" .
De asemenea visitând palatul lui Con·
stantin Şerban Cârnul de la Dobreni, Paul
de Alep aminteşte de " clădirile mari şi
"spafioase, cu turnuri, zugrăvite cu por
" trete de ale sfintilor şi cu descrieri de
" lupte " .
J umătate din clădirea cdsei din Măgu-
1 Călătoriile patria1·hului Macat'ie de Antiochia,
ranu, 1 900. p. 2 1 0.
DESCRIERE
reni se ridică pe o pivnită împărtită în
două, la care se coboară prin gârliciul r:1 .
Jumătate din stânga ·r (fig . 18) este marea
pivnifă a vinurilor (18,63 m X 1 0,50 m)
e,a cărei boltă (uoate d' areles) se sprijină
pe doi monumentali stâlpi. J umătatea din
dreapta (fig. 1 8) reprezintă pivnifile o şi
e pentru zarzavaturi şi gospodăria casei.
Casa se ridică de-asupra pivnifei (23 m X
2 1 m). Ea îşi grupează camerile rez-de­
chausse-ului şi etajului, in jurul turnului
în care se află camerele H. 1. J. K. L.,
care singur are trei caturi, pe lângă catul
s,
m Fig . 19. Planul parlerului Se. = 0.0023 = 1.00 m.
inferior în care se află tainitele casei
(fig. 19 şi 28) .
PARTERUL
Intrarea principală în casă se făcea
prin scările aflate pe laturea sudică St ce
urcau pe arcuri rampante la foişor (fig. 49)
al cărui subasament era format din ar­
curi sprijinite pe stâlpi şi ale cărui co­
lonade ce sprijiniau calota foişorului erau
formate din şase coloane patrunghiulare cu
muchile teşite şi cu cusinete patrate,
ed. Cio­ (fig. 2 4, 26). Un balustru al scării p e care
se află represintat ghiveciul cu floarea
http://patrimoniu.gov.ro
CASA CANTACUZINILOR D IN MĂOURENI 29

,.;
...
"'
o
·;:::
�
.5
"'
Q)
;::;
"'
p.

.;
P.
E
,.,
!-o

http://patrimoniu.gov.ro
30 BULETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

orientală (fig. 25) cum şi curiosul tip de piese, dar şi faptul că aci s'a găsit un
tatar (fig. 23) are printr'această reprezin· fragment din pisania p·a latului (fig. 2)
tare de figură omenească mare asămănare arată că aci era întrarea principală ce
dădea spre drumul care, odată, ocolind
casa, trecea pe apa Prahovitei spre Nord.

r- ·-··l r-····-------:

��
: .�: : ! Q' l
c'
1 '
•---·--·-·-·------.;

J
,---·--·---·----,

! B�

l __ _ _j
Fig. 22. Planul etajului l·iu. Se : 0.0027 = 1.00

cu cel aflat in interiorul ghizdurilor p u·

tului din fata mănăstirii Coziei, care se
dovedeşte astfel a fi făcut tot de Păharnicul
Şerban Cantacuzino, înoitorul ·Mănăstirii
Frumoase balustrade de piatră (fig. 2 7)
termuriau aceste scări. Stâlpi de piatră
în dreapta şi stânga scării (fig. 49) opreau Flg 23. Bahtslru de la Fig 24. A n lablernenle din co·
stricarea scărilor de trăsurile sosite în scara de Sud. loanele foişorului de Sud.

fata lor.
Nu numai faptul că aci s'au găsit aceste

Fig. 25. Balustru de la Fig. 26. Coloană din foi­ Fig 27. Balustradă din foişorul de Sud.
scara de Sud. şorul de Sud.

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANT ACUZINILOR DIN MĂ OURENI 31

Fig 28. Vedere în camerele turnului, (ascunzătoarea, camerele parterului 1, ), loggia, şi camerile
din etajul Il). (Cu urma unei coloane de zid lângă contrafort).

http://patrimoniu.gov.ro
32 BU LETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Pe această scară se trecea în marele şor are un subasament boltit, cu scara pe

antreu F al parterului, boltit într' o boltă l ature şi probabil cu colonadă de zid, azi
cu /unelte, iar din acest antreu prin uşile căzute.
din dreapta şi stânga, prevăzute cu mari In stânga acestui antreu se află un mic
praguri de piatră (ca la casa lui Matiaş Cor­ salonaş B, bolti.t (in voute en arc de cloNre),
vinul din Cluj), în cele două mari saloane cu patru puternice nervuri ce se taie în
E, N, (fig. 19, 1 7) diagonal sprijini-
pardosite cu les­ te pe mici conso­
p ezi toate şi or­ l ete şi pardosit
namentale cu sfu­ cu lespezi de pia­
caturi, unele au­ tră.
rite. Resturi din de­
Un alt antreu corafiunile aces­
mai mic aproa­ tor pereti arată
pe prin axul clă­ luxul interiorului
dirii, A, O, boltit acestei case. Or­
în berceau, par­ namenfafiuni în
dosit cu cărămizi stuc, de tipul -or­
poligonale şi pre­ namentului sta­
văzut cu o ascun­ lactit, făceau o
zătoare în fund, linie putin mai
Fig. 29 Vedere în scara etajului S4 (dreapta).
s u b pardoseala sus de ferestre,
de piatră (fig. 1 6), ducea la un alt foişor în dreptul naşterii b olfilor (fig. 33) ; .de­
cu scară, S2, pe l atura nordică. Acest foi- desuptul acestei linii reli2fate, o serie
de arcuri în aco­
ladă formau o altă
frisă, vopsită yerde
deschis ; în câmpu­
rile desemnate de
aceste arcuri în a­
coladă erau stele
cu opt colturi, văp­
site în verde închis.
De-asupra liniei de
staladite o serie de
arabescuri, pe fond
roşu decorau toate
poalele b oltilor cu­
prinse între ner­
vuri (fig. 36, 52) .
Din camera B se
trecea în C (fig. 10),
boltită cu /unelte
şi pardosită cu les­
pezi, care era o
Fig. 30. Zugrăvelile camerei C. -

cameră de locuit,

http://patrimoniu.gov.ro
g'
:.-
5'
:..
0
�
<;;·
;:
6:
:3:
o
=
c
3
..
=
;-
�
i;;'
�
..
;;
(')
>
Ul
>
(')
)>o
z
-l
>
(')
s:::
N
z
i=<
o
:;>;)
o
z
3:
>•
o
s:::
:;>;)
t'Tl
�

Fig. 31 . Vedere înainte de săpături, asupra camerelor turnului A. 1. J Fig. 32 Vedere după săpături, asupra aceloraşi camere dela fig No. 31.

"' ""
1 1 ""

http://patrimoniu.gov.ro
 34 BULETIN U l COM I S I UN J I MONUMENTELOR I STORICE

cu frumoase fresce orientale, formate din cruci de un roşu puternic, mărgenit de un

· împletituri de vreji de flori albastru-des· contur negru. (Fig. 30).

Fig. 33. Măgureni. Stucatură în camera B.

chis circumscrise într'un ornament formând Din C se trecea în antreul transversal

http://patrimoniu.gov.ro
 C AS A C ANTACUZINILOR DIN MĂ OURENI 35

D, boltit cu lunette, şi din

care o uşă ducea spre foişo­
rul Ft pe latura d e Est.
Trecând la scara de servi­
ciu S aflată pe latură vestică
unde se află. în afară de pla­
nul casei propriu-zise, la pă­
mânt, camerele robilor şi al e
servitorilor, prevăzute unele cu
beciuri întunecoase : U, V, Z,
T, se trecea în sălita trans­
versală P şi latrina Y . Din să­
tita P se trecea în frumoasa ca­
meră R, boltită cu funette şi
cu peretii stucati cu stucaturi
aurite (fig. 54). In M, mica ca­
meră centrală, pare a fi fost
o mică bucătărie, boltită (în
berceau), ceeace rezultă după
vatra de sobă de cuinie ce
am găsit aci şi după fragmen­
tele de vase aflate. În O este
o anticameră.
In afară de aceste camere
fig. 34. Vedere asupra camerei turnului K. L. (etaj 1 şi I I). rămân de descris camerele

fig. 35. Vedere asupra camerei H.

http://patrimoniu.gov.ro
36 BULET INUL COMISIUNll MON UMENTELOR ISTORICE

de la parter ale t urnului H, 1, ), L, K . prin trei deschideri (fig. 50) în ascunză­

In H se află o mare cameră boltită în toarea K, se afla o altă ascunzătoare,
berceau, în dalajul căreia o ascunzătoare foarte scundă, ce comunica prin trei mici
în formă de pivnită boltită în berceau, canaluri cu ascunzătoarea K şi care este
permitea ascunderea lucrurilor de pret ale puternic aerată prin numeroase coşuri ra-

-- , �

�� .f
'
1
-. 1 1 '
' / 1/,
l
".

',
/

Fig 36. Stucaturile camerei B.

•
.

casei. (Fig. 35). In 1, cu nivelul mai jos
cu două trepte ca al restului casei, şi
pardosită cu cărămizi patrate, ca şi în ), se
aflau două camere scunde, probabil ser­
vind ca celar al casei. (Fig. 28).
Sub pardoseala de duşumea a camerei
J care răspunde, pentru a lumina şi aera,
mificate dintr'un mare coş central prac­
ticat în peretii acestei camere.
Intrarea propriu zisă în ascunzătoare
se face, însă, din fmidul antreului princi­
pal F, printr' o uşă tăiată pieziş, care sco­
boară prin trei trepte în ascunzători (fig.
1 4, 1 5) . O meurfrieră pentru tras foc, prac-

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANT ACUZINILOR DIN MĂ OURENI 37

ticată într'o mşa (fig. 14) opreşte pe ori B. In R, însă, nu se afla etaj, ci numai
cine ar fi fortat această uşă. Inăuntru, parter, cum se constată din cornişa de
două cămărute fac loc la patru ascunză­ sub straşină aflată în dreptul şi desupra
tori prin două bolti în berceau ce le aco­ acestei camere (fig. 6).
păr la mijloc. Descinderea în aceste as­ In primul etaj al turnului, se disting
cunzători se putea face şi de la etajul de bine toate camerele: Prima cameră K '-L' ce
sus din camera K ', L' [fig. 2 2) prin două mari răspunde în scara interioară S4, boltită cu
găuri practicate în zidul camerelor, în formă /unelte, răspunde în loggia 1'-J', cu colo­
de coşuri de sobă şi cari puteau servi nade de cărămizi, din cari a rămas nu·
şi la aerarea acestor tainite. mai o coloană încastrată (fig. 22, 34).
In H' se află de asemenea o as­
E TA J UL
cunzătoare ca şi în camera corespon·
Comunicarea parterului cu etajul se dentă din parter, boltită în berceau. De-a­
făcea, nu printr' o supra acestui e­
scară exterioară, taj se ridică în
ca la palatele lui turn etajul al doi­
Brâncoveanu, ci lea cu aceiaşi dis­
prin scara inte· positie a camere­
rioară S4, prac· lor ca şi în eta­
ticată în interio­ j ul I (fig. 3 4), din
rul zidului ce dă care se văd res­
în sălita A, G turi de camere
(fig. 16, 29), care cu frumoase ner­
era boltită în ber­ vuri pe bolti.
*
ceau (fig. 22). * *

Două paliere Ca exterior, în­

răspund, unul în treaga casă era
dreapta, la ca­ împodobită cu
mera turnului din două cornişe, una
etaj K', L' [fig. 22] sub straşină, ce
altul mai sus, în se mai păstrează
stânga, la etajul încă pe laturea de
ce se ridică peste vest (fig. 6), şi
boltile camerilor alta indicând în
parterului în A, exterior separa­
B, C, D, E, F, G, Fig 37. Detaliu din fatada d e Sud tia pa:rterului de
N. M, O, P. Etajul etaj. Ele sunt i­
fiind mai tot distrus, el se poate reconstitui dentice : un şir de arcuri de cărămizi apa­
numai după planul camerelor parterului. rente, peste care se profilează un ciubuc
Se vede bine însă că, la început, came­ gros {!ore), tot aparent, de-asupra căruia se
rele de Nord-Est şi Nord-Vest nu aveau etaj profilează şi mai mult un alt ciubuc (dau­
pentru a evidentia şi mai bine turnul cen­ cine droife) (fig. 9 şi 37).
tral de care am vorbit, aflat pe latura Ferestrele şi uşile cu arcuri în " anse de­
nordică. Numai ulterior s'a adăogat o ca· panier , aveau pe dinafară frumoase cadre
"

meră la etaj peste camera de la parter de piatră (fig. 59).

http://patrimoniu.gov.ro
38 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR I STORICE

Fig . 38. Vedere în camerele N. U. X. după facerea săpăturilor.

Fig. 39. Vedere asupra a aceloraşi camere înainte de săpături.

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINILOR D IN MĂ OURENI 39

A TENANŢE OBIECTE GĂSITE

Din împrejmuirea de lemn a curtii nu Pe lângă frumoasele stucaluri găsiie (fig.
a mai rămas nimic. 52·5 5) ce decorau peretii camerelor, diferi·
La vrE.·o cincizeci de metri spre laturea tele obiecte desgropate, ca şi monetele
de Vest a casei s'au găsit temeliile cuinei
cu o săliţă, fără să se poată afla prea multe

Fig. 40. Interiorul paraclisului. Fig 4t.: Fereastră de pivnijă . Fig. 42. Fereastra paraclisului·

indicaţii asupra felului constructiei ei.
Biserica, ridicată ca paraclis al casei, pe
latura de Est, refăcută de mai multe ori,
în urma cutremurilor, numai are nimic
interesant decât interiorul, cu frumoşi
stâlpi în torsadă, (fig. 40) despărţind naosul
de pronaos, cu frumoase cadre de piatră
ale ferestrelor şi pictură din epoca de
decădere a artei bizantine la noi (fig. 42).
RESUMAT
Din cele arătate resultă că întreaga casă
cu o /oggie, cu vederea spre munţi, îşi
grupa toate camerele parterului şi eta·
jului în jurul turnului ridicat pe latura de
Nord, în care se afla şi loggia de care
am vorbit.
Existenta loggiei ne explică, în mijlocul
veacului al XVII-lea, desvoltarea şi am·
ploarea ce ea o ia în arhitectura posteri·
oară a palatelor lui Brâncoveanu, influ·
entate de gustul italian.
aflate arată diferitele influente de cultură
sub cari au trăit stăpânii casei în cursul
veacurilor. Pe lângă monetele ruseşti şi
austriace s'a găsit şi un L ouis XV, de
aramă, cu frumoasele monograme ale
Regelui Franciei, contimporane cu prăse·
lele de cutite (fig. 56).
Pe lângă tasuri de atârnat, lucrate în
ţară şi la Braşov, s'au găsit altele curat
p ersane (fig. 43, 44).
Pe lângă portelane de Sevres s'au găsit
fragmente de alte vase, turceşti, de faianţă,
cu strat de glasură peste florile de smalt
şi cu numele fabricantului în limba turcească
(fig. 4 4). Pe lângă obiecte curat orientale
s'au găsit vase de Murano, ( fig. 44) cu
faimoasele "rintorcimenti " , albe, galbene,
roşii şi albastre, ceea ce nu e de mirare
când ştim că mulţi din Cantacuzini au în·
vătat la Veneţia, iar Pârvu, cel ce a ter·
minat-o, a învăţat în Turcia.
Pe lângă lulele din 1 7321 s'au găsit

http://patrimoniu.gov.ro
40 BULETINUL COMISIUNil MONUMENTELOR ISTORICE

5'
cn
Q)<
'O
''"
a-
:::.

http://patrimoniu.gov.ro
t:J:l
=

[
=
E.
()
o
a
;­
;:
g,
s:
"
=
a
o
"
...
�
;;-
0
::!.
<>
!' (")
>
CFl
>
(")
>
z
...;
>
(")
c::
Fig 44. Vase găsite în săpături N
(cel din stânga de Murano, cel din dreapta turcesc). z
t"'
o
::0
o
z
3:
>
o
c::
::0
tr1
�

Fig. 45 Teracote din 1697, găsite în săpături. Fig. 47. Piatră în Biserică. Fig 46. Teracote găsite în săpături.

.!­
o-
....

http://patrimoniu.gov.ro
42 BULETINUL COMISIUN II MONUMENTELOR ISTORICE
frumoase teracote de sobă din 1 697 cu
minunate desemnuri de împletituri în rom­
huri cari, mai târziu, se vor vedea aplicate
în sculpturile de pe uşile şi mobilele din
epoca lui Brâncoveanu (fig. 45, 47 având
numele maestrului H. V.).
JURNALUL SĂPĂTURILOR
13 Iunie 1916. Am început exploararea
casei Cantacuzinilor din Măgureni prin
clădirii (A-0 pe planul fig. 19), altul trans­
două şanţuri : unul longitudinal, prin axul
versal prin camera B, pănă la pardoseală.
S'a dat în camera B de pardoseală de
lespezi, acoperită ulterior de planşeu cu
scânduri, azi putrezite. Iar în sala A de
dale de cărămizi poligonale. Moloz foarte
mult, amestecat cu cărămidă. În jumătatea
dreaptă a şanţului de la A, unde la etaj
se văd urmele unei loggii, se pare că ni­
velmentul este deosebit de al restului ca­
merilor.
14 Iunie. Se termină aşezarea liniei de­
cauville. Se explorează aproape complet
pământ gros de la 1,50 m. pănă la 2 m.
camera din colţul B, cărându-se stratul de
Se găseşte că uşa ce dă afară din această
cameră, corespondentă cu uşa ce duce în
camera C, provine din' transforitJarea unei
dide stucaturi colorate (fig. 52), roşu, verde
ferestre în uşă. Se găsesc urme de splen­
închis şi verde deschis, ce decorau pereţii
acestei camere.
Se găseşte o consoletă de piatră de la
(fig. 36) şi o teracotă smălţuită verde, de
groasele nervuri ale bolţii acestei camere
la vre-o sobă, având reprezintată pe ea
vulturul bicefal.
15 Iunie. Se încep săpături şi în exterio­
rul faţadei de Nord. Se dă de subasamen­
tul scărei s2, boltit, iar lângă el de cadrele
de piatră ale scării.
16 Iunie. Se continuă cercetarea came­
rei C şi săliţei D. Se descopere uşa să­
liţii A ce dădea în foişorul S2• Se desco­
per în antreu! A pietre de încadrament a
din 1736.
uşii, iar în camera C o piesă de argint
1 7 Iunie. În camera C se descopere pe
peretele de Vest o splendidă zugrăveală
orientală ce decora pereţii acestei ca-
http://patrimoniu.gov.ro
Prin diferitele influente de cultură con­
statate în săpăturile din această casă se
vădesc, deci, silintile unei societăti care
încă îşi caută drumul şi se explică, în
special, desvoltarea arhitectonică a pala­
telor lui Brâncoveanu.
mere : un contur în formă de cruce, roşu
crengi cu flori mari albastre (fig. 30). De­
pompeian, având în mijloc împletituri de
senul era făcut cu cuiul.
Se desemnează în săpătură conturul să­
lii A, O cu resturi de stucaturi roşii.
18 Iunie. Se trece în săliţa D, ce se des­
copere în parte. Se găseşte un fragment
de coloană patrunghiulară cu muchile
teşite, provenite de la foişorul principal
din faţă, care se va descoperi mai târziu.
Urme de stucatură colorată.
21 Iunie. Se desveleşte complet sala A, O
Se găseşte spre capătul ei, sub dalagiul
de piatră, o ascunzătoare poligonală, şi în
Tot aci (fig. 16) se descoper urmele
ascunzătoare scheletul unei găini pe ouă.
scării ce ducea la etaj.
Se încep săpăturile în camera E. Se gă­
sesc stucaturi colorate.
22 Iunie. Se descopere aproape total ca­
mera E şi o pătrime din antreul principal
Se descopere aci o coloană lungă, cu an­
tablamentul ei, de asemenea o coloană
mutilată în camera N şi un capitel angajat în
antreu! F, provenit de la acelaşi foişor şi
fragmente de stucaturi zugrăvite şi aurite
mai ales pe benzi. Pardoseala de lespezi.
25 Iunie. Se desveleşte aproaJ: e complet
sala F. Se descopere în fundul ei uşa ce
triere, şi tot aci un crăiţar din 1816. Urme
duce la o ascunzătoare prevăzută cu meur­
rare de stucaturi. Spre camera N, în prag,
se află o frumoasă coloană întreagă, iar
în camera N un fragment de coloană
de gresie proastă, cum şi restul unei co­
loane înfipte prin cădere în p ardoseală.
Ele provin de la colonada foişorului.
!:; 7 Iunie, Se trece în cămărufa M, odată
frumos stocată. Un mic cămin de sobă de
bucătărie arată că odată această cameră
a fost transformată în cuhnie.
În ascunzătoarea din fundul antreului
 CASA CANTACUZINILOR D I N M AOURENl
principal L, aflată de-asupra unei bolţi dă­
rîmate, se dă de altă ascunzătoare subt
această boltă, de la care trei mici deschi­
deri (fig. 50), practicate în zid, duc in as­
cunzătorile aflată sub camera J.
28 Iunie. Se desvăluie complet N şi se
trece spre O. O mare cantitate de stuca­
turi groase cu margenile aurite şi foile
negre se găseşte în camera N.
30 Iunie. Se des­
veleşte complet
camera O şi se
începe desveli­
rea culoarului P.
Se d e s v e l e ş t e
complet a s e u n­
zătoareaL în care
se întră pe trepte.
1 Iulie. Se des­
velesc temeliile
u, v, x. ·s e gă­
sesc aci lulele de
pământ, din care
una cu anul 1730, Fig . 48. Temelia foişoarelor de pe
un inel comun laturea sudică.
cărămizi · pătrate din pardoseală.
Se pare că a­
cest subasament
b oltit este un
pridvor c e duce
la latrina Y.
4 Iulie. Se des­
văluie culoarul P
cu scara ce duce
Fig. 50. Ascunzătoarea camerei
afară, se trece în
turnului )
. camera R. Splen-
dide stucaturi groase (fig. 54), şi alte stu­
caturi, ca şi în celelalte camere, se găsesc
aci, pe jos cărămizi hexagonale.
5 Iulie. Se explorează exteriorul faţadei
la Est şi se dă de bazele unui foişor ce
dădea în săliţa D.
6 Iulie. Se fac săpături în camera din
dreapta săliţei, în O.
7 Iulie, Pridvorul F1 din laturea de Est
se constată că se prelungeşte mult spre
Est. Un canal mic de cărămizi în dungi
şi acoperit de cărămizi dispuse în formă
de acoperiş, ce primia lichidele scurse
din etaj, arată că aci mai târziu s'a zidit
o latrină pentru etajul de sus al casei.
8 Iunie. Se sapă în camera J, aflată odi­
nioară subt o loggie cu stâlpi de cărămidă.
Se văd de jur împrejur urmele grinzilor
http://patrimoniu.gov.ro
43
ce susţineau planşeu!, iar dedesubt ascun­
zătoarea ce ducea prin cele trei firide (fig.
50) la ascunzătoarea K. L.
Această ascunzătoare are în toţi pereţii
ventilaţii formate din olane ce se strâng
într'un ventilator principal aflat pe zidul
de Vest. Scheletul unui bou întreg se gă­
seşte în zidurile dărâmate ale acestei ca­
mere.
nordice (fig. 48). Se găseşte aci subasa­
11 Iulie. Se desvăluie exteriorul laturii
mentul foişoarelor.
Se face un sondaj în pardoseala came­
rei E. P ănă la o adâncime de 0,60 m. se
dă de var ames­
tecat cu nisip, la
0,90 m. se dă de
cărbuni de man­
gal cari protejau
bolţile pivniţei a­
flate dedesupt.
12 Iulie. Se des­
c opere un frag­
Fig. 49 Temeliile foişorului S 1 ment din pisania
palatului în să­
p'ăturile de la foişorul de nord sl (fig. 2).
13 Iulie. Se explo­
rează pivnita �i
se c ontinuă face­
rea sondagiilor
în camere. Visita
d-lui O. Cerkez.
14 Iulie. Se des­
văluie ascunză­
toarea de s u b
Fig. 51. I n timpu l săpălurilor din
�pardoseala ca- antreu.
merei H, în formă de pivniţă boltită în
berceau şi pavată cu cărămizi. Se dă de
pardoseala camerei 1, groase cărămizi pă­
trate. Se găseşte un dinar rus din 1739 cu
pajură.
19 Iulie. Sondagiile făcute în camere dau
aproape intact de subasament de zid fă­
cut pentru nivelmentul pardoselii. Fru­
moase străchini de atârnat se găsesc în
culoarul P.
20 Iulie. Spre latrina Y săp ăturile dau de
un dinar din 1702.
21 !uite. Se explorează exteriorul laturii
de vest, se găsesc cămăruţe adăogate ul­
terior Z, T şi resturi de materiale de ser­
vit : tase, coade de cuţit, linguriţe, etc.
22 Iulie, Se explorează latrina Y, în care se
w
(.)
02
Fig. 53 Stucaturi din camera N.
o
ro Fig 54. Stucaturi din camera R
�
·

Fig. 52. Slucaturi din camera A

0:: Detaliu din mijlocul stucaturii
o fig. 36
.....:l
w
ro
z
w
�
:::::3
z
o
�
Fig 55 Stucaturi din camera B
z
:::::3
(ii
�
o
(.)
.....:l
:::::3
2:
ro
w
.....:l
::s
CQ

Fig. 56. Prăsele de cutite. Fig 57 Fierărie găsită în săpături Fig. 58. Lulele găsite în săpături
•

...,.
...,.

http://patrimoniu.gov.ro
 CASA CANTACUZINILOR DIN M ĂOURENI 45

tografii se dau la N o. 43-44. . doilea al Munteniei. Jos anul 1772.

găseşte majoritatea vaselor ale căror fo­ perială ; primul are stema Moldovei, al
•

26 Iu lie In prelungirea culoarului camera

.
Rs. 2/IIAPA/3/KOllEHKH, într'un pătrat linear.
Bronz

2. Idem, dar cu anul 1773. (2 piese).

P S se află o sală lungă T. 35 mm.

27 Iulie. Se găsesc în total şase stâlpi ai

3. MOH. MOAJ1. H. BAAOCK. Două scuturi

loggiei. Vizita d-lui G. Balş şi a d-nei d-r

Temeliile casei se găsesc la 1,55 m., ale ca mai sus. Anul 1773.
Cantacuzino. Lucrările se termină.

Rs. liAllA/3/.lEHfH, într'un pătrar linear.

pivnifei la 0,40 m. Bronz 28 mm.
Mă simt dator a exprima mulţumirile

4. Sfanţ cu legenda pe vs IN DEO CON­

mele D-lui Colonel N. Cantacuzino ; D-lor Austria.
Ath. T. Socolescu şi Gabrielescu pentru

5. Crăiţar din 1816. Bronz.

sprijinul şi ajutorul ce mi-au dat. SILIVM. Argint.

MONETE GĂSITE LA MĂGURENI

6. Piesă de 1 denga din 1779. Bronz.

Rusia.
OC UPA ŢIUNEA. R USEASCĂ A MOLD O VE I ŞI
M UNTENIEI (1 768 2 7 74)
_

de Const. Moisil.

1. MOH . MOAÂ. H. BAAOCK. Două scuturi 7. Pfennig renan cu bustul lui Ludovic al
Germania.

ovale unite şi timbrate de o coroană im- XV-lea regele Franciei. Bronz.

Fig. 59. Cadru de piatră al uşii, găsit în săpături.

http://patrimoniu.gov.ro
 M ATERIALE ISTORICO-ARCHEOLOGICE
PENTRU HARTA ARCHEOLOOICĂ A ROMÂNIEI RIDICATĂ DE D. PROF. PÂRVAN
DIRECTORUL MUZEULUI NAŢIONAL DE ANTICHITĂŢI.
Raport asupra săpăturilor dela Piscul CQconilor, din Septembre 1923, de R A DU VLĂ D ESCU-V U LP E
as!stent al Muzeului Naţional de Antichităfi.
--- o Q o ---

Domnule Direclor,
Asupra săpi'iturilor archeologice pe care le-am fă cut la Piscul
Cocon ilor (Jud. I l fov), i ntre 3 1 August 1 923 �i 5 Septembrie
i n clusiv, a m onoare a vă raporlit următoarele.
Î n ai nte d e a începe lucrările a m cercetat cu de amănuntul,
îm preun ă cu zece lucrători, malurile vecine cu Piscul Coconilor,
de la satul Coconi pănă la Pisc, apoi de aci spre N, spre
Sutta na, pănă la Piswl Căldarea.
Din toată cercetarea a rezultat că s i ngurele aşezări vechi
din această parte sunt l a Piscul Coconilor şi l a Piscul Călda­
rea. Cum la acesta din urmă n'am dat peste n imic caracteris­
tic a n tic, ba după toale probabilităţile poate să fi e o silişte cu
mult m a i n ouă, m'am oprit la Piscul Coconilor, singurul loc cu
urm e antice, deşl foarte puţi ne.
D i n ca111.ă că staţiunea d e aci e mult redusă, probabil prin
ruperea a m belor maluri ale piscului într'un timp aşa de î nde­
lungat, n u am putut face lucrări d e o extensiu n e prea mare, ci
numai sondagii risipite pe suprafaţa d e l a vârful peninsulei, fie
şanţuri largi de 1 m . , fi e gropi de 1 m. X l m . sau 1 X I .50
m . , sau 2 m.X2 m . Pe schiţa alăturată am insemnat toate aceste
lucrări de sondagii cu l itere greceşti, in ordinea cronologică a
lucrului.
Rezultatele acestor sondagi i le · voiu expune in aceiaşi ordine.
Alpha. - Lângă coasta d e Sud, tranşee lungă d e 1 O m . ,
lată de 1 m. Adâncime 80 cm. Pământ tare vegetal, n ici-o urmă
d e cultură, afară d e prea puţine fragmente ceramice, fără n ici-un
caracter d i stinctiv.
Beta. - Groapă în diametru d e 2 m ., profilată p e râpa coastei
d e Sud, ca o prelungire d e pământ afânat cu cenuşă, in massa
dP lut a râpei. In interior are peste jumătate din diametru.
Săpătura fă cută e d e 2 m. X 2 m., adâncă de 0.80 m. Cioburi
destul d e multe, de tehnică pri m itivă. Proeminente turtite sufici­
ente pentru a ne gândi la contem poraneitatea cu Piscul Crăsa­
nilor. Un fragment cu o semi-toartă ca o proe m i nenţă lată ş i
ascuţită. Câteva oase umane, i ntre cari frontalul craniului cu ca­
vităţile oculare ş i u n fragment d e maxilar cu patru măsele. Două
fusa iole d e lut ars. O proe m i n enţă orizontală dublă, cu vârfurile
ascuţite, ca d i n ţii d e fierestrău. Multe fragmente cu ornament
brâu răsucit, d e tip " Crăsa n i " . Câteva fragmente d e ceramică
bună grecească, probabil, după grosime, cioburi de amfore. Torţi
d e amfore cu spinare.
L a adâncimea de 7 0 cm., sub toate lucrurile acestea, u n strat
d e cenuşă care ţine până la 8 0 c m . , la fundul gropii, u n d e in­
c�pe pământul galben sănătos
Tot deasupra acestui strat d e cenuşă a m mai dat d e o pro-
eminenţă lată, şi d e buza şi fundul dela un vas primitiv s i m plu
d e tip "Crăsan i "- A poi, o tortiţă rotundă d e vas, pri m itivă, u n
fragment de n ucleu d e silex ş i o bucată d e cuţit de silex.
.
Gamma. - La 1 2 m . V d e alpha, groapă profilată pe râpă,
Săpătura î n suprafaţă d e 2 m. X 2 m., adânci m e 1 ,8 0 m. Cioburi
găsite până l a 1 .60. Câteva fragmenle caracteristice roşii d e am­
fore elenice. Fragmente d e vase d e pastă solidă, cenuşi e . " L a
Tene", intre c a r i u n ele d e l a vase m a i mari. Multe cioburi pri­
m itive poroase, fragile, d e epocă evident "Crăsa n i " , având ca
ornamente obicinuitul brâu răsucit, sau proe m i n e n ţ :le turtite, i ntre
cari una dublă, sau sgârieturi quasi- paralele. Buză de vas i nalt.
răsfrântă mult, groasă, cu luciu cenuşiu. Printre acestea şi două
fragmente cu ornam ente colorate pe smalţ, de epocă mai nouă .
U n fragm ent gros de buză de vas primitiv cu perforaţiune p e
gâtui vasului. Buză d e farfurie pri m itivă cu l u c i u negru. O m ă ­
n u ş ă lată d e pastă roşie b u n ă , poate elenică. I J n gât d e vas
cenuşiu cu buza ş i toarta întreagă.
Delta. - La 7 m. Est d e a!pha, o groapă cu fund sferic, i n ­
naltă d e 1 m . , i n diametru d e 1 m ., profilată p e râpa malului.
I n i n teriorul terenului, i n lăţime, e numai d e 50 cm. Săpătura
d e 1 m . X 1 m . X 1 m. Pământul n egru, spre deosebire de restul
galben al râpei. Nu s'a găsit n i m i c decât trei ciobuleţe primitive,
î ntre cari unul cu o proe m i n e n ţă lata, orizo ntală, groasă. Încolo
fărâm ituri de pământ galben cu var. E foarte probabil să fie o
groapă m a i n ouă.
Epsilon. - Groapă profilată pe rftpa d� Sud a mal ului Pis­
cului, la 3 m. V d e iota. Săpătura d e 2.50 lungime X 2 m . lă­
ţime. Adânci m e : 80 cm. Fragmente de amforă roşie elenică.
Fragmente fine, cenuşii, La Tene, intre cari u n fund d e vas m ic.
Fragmente cu brâu răsucit, a poi cu ornamente de sgârieturi pri­
mitive cu proeminenţă lată cu o mică concavitate. Toartă lată pri­
mitivă ·cu luciu cenuşiu.
Zeta. - La 6 m . V d e gama şi 3 m . E de epsilon, groapă
văzută in profil pe râpă. Săpătura in suprafaţă de 1 .50 m . lun­
gime X 2 m . lăţi m e . Adânci me : 1 . 4 0 m . Cioburi foarte puţine,
între cari d e remarcat numai un fragment de buză d e farfurie
cu tortiţă neorganică dedesupt ; blJza e răsucită, în acest frag·
ment fii n d numai două răsucel i .
Eta. - La 3 m. V d e epsilon, groapă profilată pe râpă. Să­
pătura in s u prafaţă d e 2 m . X 2 m . Adâncimea : 1 m .
Până l a 4 0 cm. adâncime, cioburi primitive. Funduri simple
de pastă poroasă primitivă . Fragment cu sgârieturi quasi­
paralele. Fragment cu brâu răsucit. Fund d e vas primitiv cu
luciu galben-cenuşiu. Buze s i m ple primitive, buze răsfrânte, groase
primitive. Un fragment de silex, probabil d e la un nucleu.

http://patrimoniu.gov.ro
 MATERIALE IST ORICO-ARCHEOLOOICE
Tlzela. - La 7 m . V de ela, groapă profilată pe râpă. Săpă·
tura de 1 m . X 1 m.X 1 m. Foarte puţine cioburi, fărămituri fără
i m porta nţ�.
Iota. - Groapă prnfilată pe râpă, cea mai de V de pe Pisc,
! a 39 m. spre V d e tlzela. Săpătura î n suprafaţă de 1 ,50 m.X2
m . Adâncimea 1 ,40 m. Cioburi puţine relativ. Fragmente pri m i ·
tive cu luciu negru. O tortiţă prim itivă, pastă i n suficient arsă,
luciu negru cu secţiu nea.
l(appa. - O groapă plină cu cenuşă , profilată pe marginea
unei surpături, situată !.1 extremitatea joasă a Piscului s pre vârf,
lângă d ru m . Este la 33 111. E de bela, şi la 22 m. V de vârful
Pis � ului. Săpătura de l m. lungi m e. 0 .50 m. lilţime, şi 0,80 m
adâncime. Cu aceasta se termină explorarea coastei de S a Pis·
eului.
Cioburi de epocă " Crăsa n i " . Fragment de toartă de amforă
elenicii . C::ioburi primitive, paroase. Cioburi solide, cenuşi i, " La
Ten e " . Un silex am orf.
Lambda. - Pe coasta de NE a Pisrului s'a săpat o tranşee
pe muchia râpei, la întâmplare, lată de 1 m , lungă de 5 m. A·
dăncimea de 0,50 m ; mai departe păm;înt zdravă n .
Cioburi antic � m ulte. Fragment cu striaţiuni prim itive, paroase.
Ornamen te : striaţiuni în toate sensurile, î ncrucişate, pe pastă po­
rnasă. Fund uri s i m ple primitive. Proemi nenţă. Buză groasă, răs­
frii ntă, de pastă cenuşie
" Crăsa n i " . Umăr de vas caracteristic
" Crăsa n i " , cenuşiu, solid. Fragm ent de rastă i n s uficient arsă cu
v;î r�i paralele late, concave. Buză de vas, profil î n unghiu drept,
pastă primitivă cu luciu bru n. Fragment de toartă groasă, lată,
pastii brună cenuşie, cu un semn sgâriat după ardere, în forma
unui profil primitiv de cap de om. În g• nere toată ceramica
acestei lucrări este identică cu cea de la Piscul Crăsanilor.
My. - O prelungire lungii de 2 m., lată de 1 m . , a tranşeei
lambda spre S. Adf1ncimea : 0,80 m. Pe muchia râpei.
De aci a m scos foarte m ulte cioburi, toate de epoca " C răsani";
e săpătura care a d a t cea m a i mare cantitate de urme ceramice
de pe tot Piscul Coconi. De remarcat u n căpăcel de vas m ic
in treg. Margi n i elegante de vase sol ide, cenuşii, ca la Crăsani.
Fragm ent de aceeaşi tehn ică de la gâtui unui vas î na,lt gros, bine
lucrat la roat�. Cioburi primitive poroase, între care proeminenţe
teşite şi ascuţite de tip "Cră�a n i " . Majoritatea cioburilor sunt
din cele solide, cenuşii, lucrate la roată, de epocă "La Tene " , ca
l a Crăsani.
Ny. - Prelungire spre S .1 tranşeei my, lungă de 7 m. şi
lată de un metru, pe muchia râpei. Adâncimea : 0.80 m.
Cioburi mai puţi n e ca î n my, d a r i n teresante. Margine de vas
m a re, fru mos prelucrată la roată, de pastă bună, cenuşie, tip
" Cră5ani". Ciob primitiv poros cu striaţiuni curbe. Fragment d i n
pii n tecul u n u i v a s de lut a r s i nsuficient, având u r m a părţii de
j0s a torţii, cu ornament reliefat : a ouă m ustăcioare, ca la Crăsani
Fragment de toartă cilindrică de pastă albă-gălbuie, solidă, sa­
n orii, de la o amforă elenică. Fragment de gresie de ascuţit coasa.
Xi. - Tranşee lungă de 5 m . , lată de 1 m . , la 2 m. spre V
de drum, în dreptul săpăturii ny, orientată V-E. Terenul e culti­
vat, mirişte de grâu. La suprafaţă urme de la o cărămidărie. care
a fost în anii trecuţi in aceste locuri. Adâncimea : 60 cm.
Foarte puţine cioburi am estecate cu urmele dela cărămidărie.
Cioburi primiti ve, intre cari o proeminenţă orizontală lată, şi un
obiect de lut de formă rombică cu perforaţiuni fără corespun­
dere, ca un tipar de lumânări sau ca o perniţă de ace, d e pastă
nisi poasă.
Omicron. - Tranşee lungă de 5 m., lată de 1 m., la 8
http://patrimoniu.gov.ro
47
S de xi, orientată N-S. Teren cultivat, m irişte de grâu. Alături
o groapă rămasă dela cărăm idariile din ani i trecuţi. Adâncime
0,60 m .
Resultat nul.
Pi. - Tranşee l ungă de 5 m . Iată de s m . , l a 15 m . V de
xi, orientată N-S. Adâncime : 0,50 m. Cenuşă şi re�turi de pă­
mânt ars, la suprafaţă, urme dela cărămidărie.
Rezultat nul.
Rlzo. - Tranşee lungă de 5 m., lată de 1 m., orientată V-E,
la 9 m . S de drumul de pe coasta de N E a Piscui>Ji, Adân·
cime : 1 m.
Cioburi puţine. Fragm e n t gros, prim itiv cu proeminenţe. B�ză
ş i fund, sim ple, de la u n vas pri m itiv poros. Fragmtnt c •.' brâu
răsucit. Fragment primiliv cu " caneluri ", pe pântecele unui vas­
O bucată de piatră de gresie aspră gălbuie, care se pare a fi
avut întrebuinţare.
Sigma. - Tranşee lung� de 5 m . ,
lată de 1 m., orientată
V:E, la marginea de E a viei , in mijlocul Piscul ui. Teren cultivat,
mirişte de grâu. Adâncime 0,60 m . Nici u n ciob, afară d e un
fragment de amforă elenă, d e pastă solidă, gălbuie.
Tau. - Tranşee lungă de 7 m., lată d e 1 m . , orientată NV.
SE., la 1 4 m . N de rho. E cea mai de Nord săpătură d e pe
Piscul Coco n i , î n tre drum şi coastă. Adânci me : 80 cm.
Cioburi suficient de m ulte, majoritatea primitive, poroase, de
tip "Crăsani " . Două proeminente cu găuri ca râtul de porc. Frag­
mente cu brâu răsucit. Fragmente cu sgârieturi quasi-paralele pe
pastă primitivă . Buză mare, groasă, dela vas inalt, de pastă
solidă, cenuşie, epoca ,"Crăsa n i 11 • Cioburi de amforă elenică, între
cari o toartă hicilindrică. Câteva fărâmături de cără m i dă bine,
arsă, cari pot să fie mai noi, culoare brună.
Ypsilon. - Tranşee lungă de 5 m ., lată de 1 m., pe coasta
de NE a Piscului, pe m uchie, la 6 m. N, în prelungire de lam­
bda. Adânci m � : 0,60 cm.
U n fragment gros de 3 cm. de pastă solidă, roşie, poate de
la gură, de pastă bun a. cenuşie, epoca "Crăsan i " . O bucată mare
la vre-un vas elenic. Buză cu profil interesant dela u n vas larg
de cremene. Incolo cioburi destule, dar fără însemnătate.
Plzi.- Tranşee lungă de 6 m., pe muchia coastei de NE a.
Pisrului, legând ypsilon de lambda. Adâncim ea : 0,68 cm.
Cioburi foarte puţi ne şi neinsemn ate, afară de u n foarte
i m portant fragment de toartă de amforă elenică, pastă solidă că­
ră m izie, cu su prafaţa secţi u n i i eliptică. Pe o parte mănuşa are
o stampilă foarte clară, cu inscripţiunea : A P I CTOr€ITQN.
Mănuşa s'a găsit l a a d â n c i m e de 0,30 m . la primul rând de
cazma.
Chi.-Tranşee l ungă de 5 m., lată de 1 m., pe muchia coas­
tei de NE a Piscului, in prelungirea i m ediată a tranşeii ny.
Cea mai de Sud l ucrare d e pe ac �astă coastă a Piscului, adân­
cime : 0,60 m .
U n singur ciob cenuşiu inchis, sol id, c u 2 l i n i i incise, pa­
ralele, epocă . La Tene".
Psi.-Tranşeie lungă de 10 m., lată de 1 m., pe m u chia
coastei de NE a Piscului, la 6 m . N deypsilon. Adâncim e : 0,06 m
Resultat nul.
Cu acestea am socotit suficientă cercetarea asupra caplltului
Piscului Coconilor, aşa încât să pot trage ultimele concluziuni
posibile.
I nteriorul piscului n u are nic! o urmă antică ; toate aceste
urme sunt pe coastele continuu surpate de i n u n daţiile anuale
m. ale Iezerului Moştiştea, precum şi la vârf. Pe coasta de Sud
48 BULETINUL COM ISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

sunt numai gropi i z olate. Se poate c a multe din ele să fi fost portate d i n Sud, ceramică încoronată cu i m portanta inscripţiune
m orminte rudimentare de i n cineraţie, sau chiar de î n humare, • AptatO"(€l'l:WY.
precum s'ar p�rea din osemintele găsite în bela. Câteva sunt Obiectele de silex găsite n u l e pot considera î n legătură cu
sigur gropi m a i noi, mai cu seama delta. Pe coasta de NE epoca neolitică, şi din faptul că sunt puţine, dar şi mai ales
sunt adeva rate urme ale unei staţiuni, dar cu totul reduse la din cauză că n u a m dat peste n i m i c din ceramica corespunză­
o mică făşie între d ru m ş i râpă. P o t a fi r m a că p e Piscul Coco· toare. D e altfel ş i la Piscul Crăsanilor s'au găsit destule obiecte
oilor a fost în antich itate o aşezare o m en ească, din care d e silex, deşi toată ceramica de acolo e precis istorică, d i ntr'o
vremea ne·a păstrat n u m a i at.i.t cât să putem constata a.:easla. vreme în care <Jbiectele d e bronz ş i d e fier erau foarte comune.
Cer amica în întregime este identică cu cea de la Piscul Probabil că aceste silexuri să se li întrebuinţat în c h i p tradiţio­
Crăsanilor. Nu am dat peste n i m i c caracteristic neolitic, şi nal î n legătură c u ritul religios.
peste n im i c d i n acea ceramică cu striaţ i u n i paralele dese şi va­
luri, de pe malul de E5t al iezerului Moştiştea [cf. Haportul Term inând c u observaţiunile generale asupra săpăturilor de
asupra hărţii archeologice a iezerului Moştiştea]. Avem aci şi la Piscul Coconilor, socot încheiat prezentul raport. Totodată am
cera m ic a poroasă primitivă cu proeminente turtite ş i c u brâu onoarea de a vă prezinta alăturat ş i planul Piscului Coconilor cu
răsucit, lucru getic tradiţional, precu·n si ceramica l u crată meş­ săpăturile făcute, ridicat de m i n e l a faţa locului pe scara 1 : 1 000,
teşugit la roată, de pastă solidă cenuşie, lucru getic d e influenţă ţinând l a dispoziţia D o m n iei-Voastre ş i mater ialul archeologic
elenică, ş i deasemeni bVem ceramica bună elenă d e a m fore i m • rezultat din săpături.

'

', 1
1

' 1 1
�1 1
1
'

1 11

1 1

il
1 \ 1
.. 1

1 1'

:1 1
J,
1
1'
� 1
�

1
1

1!,: ,1

\1
Jl

\ 1.
1

Piscul Coconilor. Schita săpăturllor archeologlce.

http://patrimoniu.gov.ro
 1

L' A R T R O U M A I N
par L BREHIER
Extrail du )ourna l des Savants No. 9 - J O, 1 92 3

II
PEI NTURES ET OB)ETS D'ART DE L'EOLISE DES ŞCHEI A BRAŞOV
par N IORGA

Le faubourg du Şchei (des .Slaves " ) a Braşov-Kronstadt E l l e e s t llanquee de deux chapelles portant l es dates de 1 73 3
se groupe autour de l 'eglise de S. Nicolas. et 1 740. A l a m e m e date on travai l l a i t a !'eglise p r i n cipale,
Bâtie e n pierre a u commencement d u X VI-e siecle, par le fon­ Des p e i n tres anonymes, inlluences p a r l a forme transylva i n e
dateur de l 'eglise episcopale d ' Argeş, refaite de; la fin d e ce meme de l'art occidental, ont d o n n e d e s i m ages d o n t q u e l q ues-tones
siecle par P i erre Cercei ( ., Boucle· d'Oreil !es " ) , frere de Michel­ ne manquent pas d e beaute, le lravail du scul pteur e n b ois
le-flrave et l u i aLt�si prin.:e d� V�>iach i e, e l l e fut tota i e m ent restant superieur. Les icon ographes p e u v e n t trouver i n t ere t a
transformee au X V [ I [. e siecle, avec l'argent clonne par la la represental ion, qu est rare, d es paraboles du C h ri >t.
Tzari n e :\ nne p u t s ornementee dans l a premi ere moitie du X I X e.

III
LA MAISON DES CANTACUZENES DE MĂOURENI
par V IRG D RĂ G H IC E A N U

S i t u e e dans l e d i strict ele P r a ho ,· a s u r la n vi e re Praho­ f u t entiere m e n t r u i n 6 e p a r le� t r e m b l e m ents de terri au deb u t

viţa. ccttc mai son seigne u r i a l e a el� le b er�et u de la du X I '\ e siecle.
b 1 anehe des puissants boinrs Cantacu zenes ce Măgureni, Grâce a u c o l o n el N . Cantacuzene, j 'ai fait des fo u i l l e s afin
de l a s o u c h e ele Dră� hici . fils de Consta n t i n C a n tacu ze n e le de clegazer cette maison du monceau ele d e c o m bres qui la
" Postd n i c " , descendant d e s CantHcuzenes de Byzan�e et r'!eo uvrait.

apparente a u x plus grandes fa m i l les nobles du pays. On p eu t auj o u · d 'hui, â la suite de ces travaux, se ren d re
cctte bâtisse : e l l e avail
1 6Go 1 667 par
parfa i t e m e n t com pte du plnn ele deux
Cette d .:m eure fut bâti e tntre et Dră g h i c i
C a r. t acu z e n e 1 694, et
etages ; l es di ver�es chambres CtH i e n t d i s p os ees t o u t aulour.
el ne
a tr o i s etages Dans l a tour i l
fut entiere m e n t tcrminee q u ' en
auxquels la fa m i l i e
d"une tonr y avait l es o u b l i ette s
cela par suite des evenements politiques
et des ca�hc:tes de rcfuge.
On a m i s a jour de b e l l es stucatures ori e n tales , d e s p e i n ­
fut m e l e e .

a la - ainsi
P a r m i les pri n ;i p a u x m e m bre> de cette fa m i l i e qui habi·
tures, des s c u l p tnres a u x balustrades e t Joggia
terent cette dcm eure, on cite Pârv u Cantacuzene, q u i fit s e s
etudes a Consh n t i nopole
que d e s p l e n d i d e s vases turcs, de M u rano de Sevres et de
et qui ter m i n a l a construction e n
13raşov. Kronstadt. Ces objets, ainsi q u e l es monnaies trouvees :
s'inspirant d u golit turc, puis Michel Cantacuzene, l e "spatar"
r a r ti s ans de la
autrichien:-�es, russes, turqnes et m emes fra ny aises (une de Luuis
fafTl eux, l'un des Russie, p e n dant l a gucrre
russo-turque d� ! l li\l, d qui fut pour cet acte obl ige de se
XV) i n d iquent les divers courants de civilisation qui influen­
yaien : les b o"iars de c.:tte epoque.
refJt9 ier en Rus ,ie, ou i l devint general- major. L'existence d ·une loggia, sur l a layade Nord, nous fa it saislr
La d e m eure fut �onfisquee, p i llee au cours des guerres la m a n i ere dont cet e l e m e n t d'architecture sera devel o p pe,
par les Turcs contre Jesquels l uttaient egale m e n t les Canta. p l us lard, dans les som pteux palais du magnifique p n n c e
cuzlmes, en tete d u parti national des bo"iars du pays ; e l l e Constantin Brâncoveanu.

IV
COMPTE RENDU SUR LES FOUILLES DE PISCUL COCONILOR
par VLADESCU VULPE

L'auteur rapporte au Directeur du M u s e e National qu 'a La cera m i que trouvee est assez prim itive, avec des proe­
l a suite des fo u i l les qu ' i l a ete charge de faire sur l e pro­ m i n e n ces appl âties, decoree de torsades appHtenant aux tra ­
mon!oire appele l e • p ic • des Coconi il a constate un etab l is . vaux getiques.
sement indigene a c e p o i n t de l a rive de 1 ' etang Mostiştea. On a t r o u v e de meme une cer<� m i q u e plus fme , cl.·i n flu encc
L11 ceramique trouvee est i dentique avec cel l e d e Piscul L ră­ hellenistique. meme h e l l enistique, i m ponee du Sud ; d e m e m e
sanilor. On n 'a rien trouve des caracteristiques neo!Jtiques. u n e anse d'amphore a inscription.

http://patrimoniu.gov.ro
http://patrimoniu.gov.ro
 R E D A C Ţ I A:

SECRETARIATUL CO MISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

BUCUREŞTI. - STRADA GEN ERAL BERTHELOT No. 26

Secretar-Director : VIRGILIU N. DRĂGHICEANU

Buletinul se găseşte de vânzare la principalele librării din Bucureşti

Studentii, profesorii şi preotii au 45 0/0 reducere, adresându·se Secretariatului .

La Secretariatul Comisiunii se poate procura Buletinul Comisiunii pe anul 1923

consacrat Curtii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text francez Lei 1 .1 00,
fără text francez Lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text francez Lei 600 ,
fără text francez Lei 500.

http://patrimoniu.gov.ro
"'

PRETUL
L E 1 S O

http://patrimoniu.gov.ro
 ANUL XVII. _
- PASC. 40. AP RILIE - IUNIE, 1 924.

B lJ L ETINU L
Cata _

___....
_

C OMISI U NII

M O N U M E NTE L .OR IS T ORICE

PUBLICAŢlUNE TRIMESTRIALĂ

1 9 2 4

R A M u R 1 / INSTITUT DE ARTE G RAFICE 1 s. A. / c R A 1 o V A

http://patrimoniu.gov.ro
 M IN I S T ERUL CULT ELOR ŞI ART E L O R
M I N I S T R U : A L. L Ă P E D A T U

COMISitJNEA MONUMENTELOR ISTORICE

N. I O .R G A
MEMBRI : P. ANTO NESCU, O. BALŞ, OR. CERKEZ, AL. L ĂP E D ATU, C.
PR E Ş E D IN T E :

MOISIL, V. PÂRVAN, PR. N. POPESCU, AR. VERONA, M. SUŢU

C U P R I N S U L

T E X T

L. Brehier : Arta română. 51

Virg. Drăghiceanu : Biserica Spirea-Veche din Bucureşti. . 58
Arh. H. G. Teodoru : Descrie re arhitectonică a Bisericii Spirea-Veche 59
C. I. K aradja : Douti vederi a le palatului d i n Bucureşti 65
Virg. Drăghiceanu : Câte-va note asupra Curtii-Arse 66
Virg. Drăghiceanu şi Arh. P. Demetrescu : Schitul Brădetul, Argeş. 68
C. C. Giurescu : O biserică a lui Vlad-Ţepeş la Târşor 74
Virg. Drăghiceanu : Câte-va note asupra bisericilor din Târşor . 75
P. P. Panaitescu : O stampă representând o solie a lui Alexandru Lăpuşneanu 76
T. G. Bulat : Mănăstirea Berislăveşti, judetul Argeş 78
G. Olszewski : O spadă din veacul al XIV-lea . 79
Radu Vlădescu-Vulpe : Materiale istorico-archeologice. Regiunea Mostiştea-Călăraşi 80
Gr. Floresc u : Noi descoperiri archeologice la Seimenii-Mari 89
Necrolog 91
Comunicări . 92
Text francez. 94

I L U S T R A Ţ I I:

Biserica Spirea- Veche din Bucureşti 3. Vedere în pridvor . . . . . . . . . . 69

4. Pisania zugrăvită
. . . . . 71
1. Vedere spre Nord-Vest 58 5. Portretul clitorilor, Mircea-Vodăşi Mara Doamna 71
2. In vechia-i formă 59 6 Icoana înăljării . 72
3 In forma actuală . 59 7 Icoana lui Hristos . 72
4. Plan, faja<l.e şi secjii, • . 6l 8. Vedere generală . 73
5. Interior vedere spre naos 60 9 P lanul. . . . 73
6. Interior vede spre tiimplă 62 10. Sectie longitudinală . 73
7. Perspectivă axonometrică 63
Tdrşor
Palatul din Bucureşti
1. Pisania Bisericii din deal • 74
1. Interior din palatul domneBc ia 1793, după The 2. Biserica drii -deal. •. . 75
Collections of Sir Robert Ainslie 65 3. " vale . . . . 75
2. Palatul din Bucureşti după Luigi Mayer t 7

O stampă represenfdnd o solie a lui

Curtea Arsă Alexandru Lăpuşneanu 76
3. P lanul de siluajie al Curtii Arse şi Mânăsiirii 1. Spadă din veacul XIV -lea găsită la Curtea de
Mihai-Vodă, după Boroczyn. 67 Argeş. 79

Schitul Brădetul, Argeş Regiunea Mosfiştea-Că/ăraşi

1. Vedere spre Sud . . . . . . 68 1. Harta regililni Iezerului Mosliştei 81
2. Vedere spre Est . . . . . . •
.
. 70 2. Călăraşi. . . 83

http://patrimoniu.gov.ro
 A RTA ROMÂ N Ă
(N. IORGA ŞI O. BALŞ, " ISTORIA VECHII ARTE ROMÂNE")
I V.
Ca în întreaga lume ortodoxă de la
sfârşitul evului m ediu, pictura murală forma
decoratiunea esenţială a bisericilor din
Moldova şi din Muntenia şi am văzut că
în Moldova, din veacul a l XVI-ka incoace,
ea acoperia chiar exteriorul edificiilor.
Din nefericire nu s e mai cunosc de cât
fragmente 'din acele tesaure fără samăn
pe c·are le îngrămădise evlavia Voievo·
zilor. Unele picturi vechi au fost restau·
rate şi desfigurate în epoca modernă, �I­
tele, mai favorisate, au fost acoperite cu
tencuieli care, ridicate cu îngrijire, dau din
nou la iveală splendoarea lor ca la Biserica
Domnească din Curtea-de-Argeş.
Această pictură din Argeş, în ansam·
blul ei, cel mai preţios de sigur din câte
s'au descoperit în România, ridică pro·
bleme de ordin cronologic si icol!ografic.
Data însăşi a înfiinţării bisericii este con·
troversată, după cum am văzut. Pe poala
veşmântului unui sfânt d-1 Tafrali a citit
o dată pe care o identifică cu anul 1 262 \
însă inscriptia nu -oferă de sigur un sens
desăvârşit. Pe de altă parte, unele din
aceste fresce au fost, fie împrospătate,
fie chiar în întregime modificate şi în
unele locuri se disting mai multe pături
de pictură din epoci diferite.
S'a mai observat că, în acest ciclu ico­
nografie, frescele închinate copilăriei lui
Hristos presintă cele mai mari asama·
nări cu mosaicurile nartexului de la Cahrie·
Oeami din Constantinopol, executate sub
Andronic al II-lea (1282·1 328), pe c�eltuiala
Marelui Logofăt Teodor Metochites. Temele
1
_-:, .
Monu�ents Piot, XXIII, 1 9 19, p. 9.
Bule t inul Comisiunii Monument�lor lslorice.
http://patrimoniu.gov.ro
de L. BREHIER
iconografice sunt într'adevăr aceleaşi, şi
această împrejurare măreşte încă intere·
sul pe care-I presintă picturile muntene.
Dacă se compară între ele cele două serii
de tablouri, se conştată însă diferente d e
stil ş i variante caracteristice. D e exemplu :
în scena " Recensimântului în fata procon­
sulului Quirinus" se -v ede, atât la Constan·
tinopol, cât şi la Argeş, acelaş câmp de
p eisagiu, aceleaşi edificii, din care o plat­
formă cu două caturi susţinute de co·
Ioane, şi aceiaşi dispositie a persoanelor :
la stânga proconsulul: stând, cu un paz­
nic îndărătul său, tine într'o mână un . per·
gament şi arată cu cealaltă spre Sfân­
tul Iosif şi .spre Maria, cărora un scrib le în­
tinde o hârtie desfăşurată. In schimb se
văd deosebiri în costume, ca acel al pro·
consulului, mai bogat la Argeş şi ornamen­
tat cu bande brodate. Dar mai ales stilul
est � diferit. Pe fresca română scena e mai
calmă, Sfântul Iosif şi Maria sunt gru­
pati. Pe mosaic, din contra, c� toate că
gesturile persoanelor sunt aceleaşi, miş·
carea este mai bine exprimată. Maria îna­
intează isolată, formând centrul composi­
tiunii, căci toate privirile personagiilor se
întorc spre dânsa şi Sfântul Ioseif, arătând
cu mâna spre ea, se închină într'o mişcare
mult mai ex pre�;ivă ca la Argeş. Maria însăşi,
care în ambele tablouri tine mâna pe piept,
apleacă totuş capul mult mai jos pe mosaic.
De asemene a la Cahrie·Oeami trupurile
sunt mai . înalte şi cu capete mai mici ca
la Argeş. Tipul om�neşc este diferit.
Intre aceste două lucrări, cu toate că .
ele sunt poate contimporane, nu se pot
stabili legături directe.. � .,-
52 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Ambele procedează de la un prototip
comun, însă fresca a rămas poate mai
apropiată de tema primitivă, pe când mo·
saicul ne arată personalitatea unui pictor
care caută tot de odată expresia gra·
tioasă a figurilor şi animatia pitorească
a scenelor.
Se pot face observatii asămănătoare
pentru celelalte tablouri din copilăria
lui Hristos. In schimb picturile din Argeş
presintă o serie importantă a Minunilor şi
a Patirnilor lui Hristos. Frumuseta dra·
periilor, edificiile formând fondul tablou·
rilor, gruparea personagiilor şi un adevă·
rat <;entiment dramatic amintesc frescele
din Mistra . In special drumul răstig·
nirii, cu detaliul unic al celor doi purtân·
du-şi crucea alături cu Hristos, poate fi
asemănat cu scenele cele mai mişcătoare
de la Peribleptos . O a ltă temă, foarte
originală, pictată în absida principală, este
aceia a dublei procesiuni a regilor, adu­
când darurile lor pe masa altarului, aco·
perită cu o fată somptuoasă, înconjurată de
o aureolă şi păzită de doi heruvimi în mij·
l ocul unei incinte cu creneluri.
Pare în afară de orice îndoială că cea
mai mare parte din aceste p icturi dela
Argeş sunt opera unui G rec, cum o dove·
dese, de altfel, unele inscriptii. Ele tre­
buesc, poate, puse în legătură cu puter·
nica şcoală macedoneană care a lucrat
la Mistra, în bisericile sârbeşti, la Mun·
tele Athos şi pănă 'n Rusia, Îît bisericile
din Novgorod.
Pictura religioasă din România este o
artă imporlată, şi aceasta explică de ce
între picturile (lin bisericile muntene şi
cele din bisericile moldoveneşti nu este nici·
o diferentă ca stil şi ca subiecte. D.
Iorga s'a străduit a aduna toate numele
de pictori pe care le dau d<;>cumentele şi
inscriptiile. Se găsesc printre ele câteva
nume româneşti din · al XV-lea veac
încoace : cum este Ştefan zugravul, citat
ca proprietar al unei moşii în Moldova-
http://patrimoniu.gov.ro
de-sus, însă numele străine domină în
această listă şi în special numele gre·
ceşti : Gheorghe din Trikala (Tesalia),
mort pe la 1500 şi al cărui epitaf slavo- ·
nesc se găseşte în biserica ridicată de
Ştefan-cel-Mare, la Hârlău sau Stamatello
Costona, din insula Zante, înmormântat în
1 592 la mănăstirea Râşca. Multi din
aceşti pictori greci au putut veni de la
Muntele Athos. Fără a vorbi de raportu­
rile strânse care există între p ictura româ­
nească şi cea athonică, se ştie cât de
strânse au fost relatiile Voevozilor români
cu Sfântul Munte. Nu trebue uitat că, în
afară de Împăratii Rusiei, ei devin, de la
sfârşitul veacului al XV-lea, singurii suve­
rani de religie ortodoxă cari păstrează
oareşicare independentă. Ei sunt deci acei
cari se substitue Împărafilor bizantini şi
Voevozilor sârbi ca protectori şi binefăcă­
tori a·i mănăstirilor din Athos.
Numeroase sunt fundaţiile lor, donatiile
lo. r , restauratiile lor, făcute vechilor mă­
năstiri, nu numai la Cotlumnz, care devine
mănăstirea românească prin excelentă şi
p e care o înzestrează Radu şi urmaşul său,
Neagoe, la începutul veacului al XVI-lPa,
dar chiar la Zograf şi Vatoped (înzestrată
de Ştefan-cel-Mare, 1 457-1 504), la lvir, la
Pantocrator, etc. Nu se vede ca aceste
lucrări să fi fost executate la Muntele Athos
de către Români. In schimb este verosi­
mil că Grecii, cari împodobiau cu fresce
bisericile atonice, să fi fost chemati în mai
multe rânduri în România. Se văd de altfel
pictori greci lucrând în fările româneşti
pănă în veacul al XVII-lea. Astfel unul
din ei a semnat în 1537 frescele din
Stăneşti în Muntenia ; însă, alături de ei,
apar din ce în ce mai mult artişti indi­
geni. Pictorii Constantin, Caran şi Stan,
cari zugrăvesc de la 1634 la 1654 bise·
rica din lnidoara, în Transilvania, par a fi
Români. Ansamblul considerabil de fresce
executate pe la 1 692, pe cheltuiala lui Cons·
tantin Brâncoveanu, la mănăstirea Hurez
 ARTA ROMÂN Ă
fu incredintat la şase artişti din cari doi :
Const antin şi Ion, au semnat greceşte,
iară ceilalti patru : Andrei, Stan, Neagoe
şi Ioachim , pe româneş te.
Alăh.ţri de Greci, Voevozii Munteniei şi
ai Moldovei întrebuintară Saşi din Tran­
silvania, Ruşi şi Italieni. Nişte socoteli din
Sibiiu .mentionează trimiterea în 1522
a unui oarecare Vitus ( Veit), însărcinat
a picta biserica episcopală din Argeş, şi
în aceiaş biserică o inscriptie din 1 526
pomeneşte de un pictor Dobromir, a cărui
nationalitate nu este lămurită. În 1560,
Alexandru Lăpuşneanu cere pictori d ogelui
din Venetia, pentru a zugrăvi bisericile din
Moldova, pe când, pe la 1636, Vasile Lupu
se adresează la Moscova pentru executarea
frescelor de la Trei-Ierarhi din laşi. Doi
ani în urmă, sosesc în Moldova mai
multi pictori ruşi, cari termină pictura de
la Trei-Ierarhi, în 1 642.
Fie ei Greci, Ruşi sau chiar Venetieni,
toti aceşti artişti erau pătrunşi de disci­
plina traditională a picturii religioase or­
todoxe, iar influentele occidentale) care se
pot vedea câte odată în lucrările lor, sunt
foarte superficiale. Ei zugrăvesc ciclul
iconografie care s�a desvoltat în arta bi­
zantină şi care, după ce a suferit rema­
nieri şi s'a mărit cu teme noi, în veacul
al XIV-lea, şi-a găsit expresiunea în ce­
lebra Călăuză a picturii, redactată sub
forma ei actuală în veacul al X VII-lea.
Fără a avea rigiditatea care i s'a re­
proşat câte-odată, şi lăsând o largă liber­
tate initiativelor individuale, această ordo­
nantă a fixat totuşi temele esentiale. Această
artă eclesiastică, in România ca şi în toate
tările ortodoxe, a luat un caracter popular
şi national, şi cu timpul s'a format o şcoală
de pictură românească, care, în veacul al
XVIII-lea, nu mai avea recurs la străini şi
care a împodobit bisericile româneşti şi
transilvănene cu frescele şi icoanele ei.
O. Iorga a găsit în veacul al XVIII-lea
adevărate familii de zugravi, care lucrau din
http://patrimoniu.gov.ro
53
tată în fiu. O-sa a reprodus clausele
contractulu i curios semnat în 1816 de către
zugravul Ion pentru pictarea bisericii din
Bălceşti : "Pentru suma de 1 . 400 piaştri,
intretinerea, vinul şi rachiul, aceasta pen­
tru oboseala de a sta în picioare", el se
obligă a reproduce ciclul traditional al
Panaghiei în absidă, al Pantocratorului în
cupolă, al Evangheliştilor, ale celor două­
sprezece sărbători ale anului, etc. În veacul
al XIX-lea tradifiunea acestei picturi s'a men­
tinut la iconarii de prin sate, alături cu arta
oficială, şi în 1903 chiar d-1 Iorga a· putut
afla, în satul Sălişte în Transilvania, două
femei bătrâne care îşi ziceau " zugrăvite"
umile represintante ale unei traditiuni se·
culare.
Se vede, astfel, ce contributie admirabilă
România va p utea aduce istoriei picturii
religioase când tesaurul ei de fresce va
fi, ori degajat de tencuielile cari-I aco­
păr, ori studiat sistematic. Monumentele
astăzi bine cunoscute şi descrise cu în­
grijire în această carte ne permit a ne
face o ideie despre unele din aceste bo­
găfii. Mai întâiu portretele Voevozilor, înte­
meietori de biserici, cu familiile lor cari,
ca şi în Serbia, sunt represintati pe pă­
retii din pronaos oferind modelul fundatiilor
lor. Multe din aceste portrete sunt remar­
cabile prin expresiunea care se desprinde
din fisionomiile lor.
Mai toti poartă coroana înflorită şi
sunt îmbrăcaU cu stof� de brocart împo­
dobit cu aur. Fără a mai vorbi de inte­
resul istoric pe care-I presintă aceste
reproduceri ale apărătorilor natiunii ro­
mâne : a lui Mircea-cel-Mare (1386-1419)
la Cozia, a lui Ştefan-cel-Mare la Rădăuti,
etc., aceste tablouri se deosebesc prin
bogătia şi în acelaş timp prin coloritu)
lor p otolit. O. Iorga a reprodus în co­
loare câteva din cele mai frumoase or­
namente de pe sumptoasele stofe cu care
sunt împodobite aceste portrete de printi
şi de princese : bogăfia lor aminteşte pe
54 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
aceia a costumelor reproduse de maeştrii
şcoalei venetiene.
Apoi vin imensele cicluri iconografice
care ornamentează interior�! şi câte odată
exteriorul bisericilor. O impresiune cam
confusă pare a se desprinde din multi·
plicitatea acestor tablouri, ale căror di·
mensiuni sunt adesea ori prea mici pentru
înăfimP.a unde sunt aşezate. Composifiu·
.nea este · fărâmafită ; ideia generală dis·
pare supt micimea detaliilor. lmpresiunea
artistică nu resultă atât din caracterul
· D. Iorga a întrunit, nu numai toate
scenelor, cât din gustul perfect cu care
sunt grupate colorile şi din efectul armo·
nios pe care-I produc : Fără voie ele rea·
mintesc . marele "verrieres" , vitrouri din
veacul al XIII-lea, ale căror amănunte nu
sunt întotdeauna precise, dar care farmecă
înainte de toate prin combinatiile reuşite
ale colorilor şi prin armonia tonalitătii lor.
Studiul detaliat al acestor tablouri ar
oferi un mare interes şi ar p ermite a se
observa cum pictorii ajungeau la înoirea
vechii i conografii, respectând totuşi te·
mele traditionale. Astfel, într' o frescă de
la Moldovita, din epoca lui Petru Rareş
(1527 -1 5 46), se vede o cetate asediată,
şi, în duelul de artilerie care se desfăşoară
împrejur, se zăresc tunurile după modelul
cel mai recent din acea epocă, alături cu
catalpultele antice. Pe crenele un principe,
cu coroana în cap, apare în mijlocul
Curtii sale de boieri şi de episcopi, în
veşminte decorate cu cruci, pe când
Hristos, blagoslovind, apare pe de-asupra
unei biserici.
V.
Dar acestea nu sunt decât o parte din
b :>gătiile pe care România le păstrează
din trecutul său. Voevozii acestei tări nu
s'au multumit într'adevăr să clădească
biserici şi să le împodobească cu fresce.
Fiecare din ei a finut să comple,teze fun·
dafiunile lor cu un mobilier sumpfţ�os, cu
catapeteasma strălucitoare, cu altarul, te­
trapoadele, jeturile episcopale şi domneşti,
http://patrimoniu.gov.ro
obiectele cultului, ripide, icoane, evan·
ghelii bogat legate, stofe pretioase, minia·
furi, etc. Din veacul al XIV-lea pănă l a
a l XVIII-lea, ateliere d e artă decorativă,
instalate mai ales în mănăstirile cele mari,
au · desvoltat cea mai mare activitate, şi,
cu· toate causele de distrugere, atât de
numeroase, o bună parte a acestor lucrări
subsistă în tesaurele de biserici ca acel
de la Putna, care datează de la Ştefan·
cel-Mare, sau în musee şi în colectiuni.
mărturiile care există asupra acestor diferite
tehnice, dar a mai descris, în ordinea cro·
nologică, şi a reprodus un mare număr din
aceste monumente.
Se vede că, ca şi pentru pictură, îna·
inte de a se fi format şcoli indigene,
Voevozii s'au adresat la străini. Saşii din
Transilvania, în special, erau renumiti pen·
tru lucratul. metalelor, şi, în al XV-lea şi
al XVI-l ea veac, ei au executat cea mai
mare parte din clopotele bisericilor româ·
neşti, însă tot lor le sunt datorite . legături de
evanghelii în argint, aghiasmatare şi alte
obiecte pretioase. Constantin Brâncoveanu,
la sfârşitul veacului al XVII-lea, se adre·
sează tot lor. Gheorghe May · din Braşov
execută pentru el legături de argintărie
cu chipurile Sfintilor Constantin şi Elena,
conforme cu iconografia tradiţională. De
altfel, din veacul al XVI-lea încoace, un
mare număr de nume româneşti de călu·
gări şi de laici se găsesc pe aceste lu·
crări de artă decorativă. Se găsesc încă,
dar mai putine decât pe fresce, nume
greceşti ca: Alexandru din Trikka (Tesalia),
care execută, în 1 636, un potir pentru o
biserică muntenească.
Nu poate fi vorba de a resuma aici pre·
t�oasele analise şi informatiile de toate
felurile care se găsesc în cartea d-lui Iorga.
Am voit să arătăm cel putin importanta
artistică a acestor lucrări care sunt ca o
continuare îndelungată a tehnicelor tradi�
fionale din Bizant.
 ARTA ROMÂN Ă
Mai întâiu sunt icoanele care depind tot
atât de argintărie cât şi de pictură, căci
ele sunt, mai întotdeauna, în mare parte
ascunse supt ornamente de metal, care nu
lasă visibile decât capetele. Din nenoro­
cire aceste armături metalice, mai toate
moderne, interzic aproape studiul lor, care
ar fi atât de atrăgător, şi aceasta explică
pentru ce d Iorga nu a p utut cita decât
putine icoane vechi. Una din cele mai
interesante şi care poartă data cea mai
veche este aceia a Sfântului Ion cel
Nou martirisat de Tata:'i, la sfârşitul vea­
cului al XIV-lea. Ea era încadrată în si­
criu! unde fuseseră depuse moaştele s :tle
şi care fusese dat mănăstirii Mirăufi, pe
la 1 401, de către Alexandru-cel-Bun . . Ea
represintă pe sfânt, străpuns de săgeti, de
către un osfaş tatar, pe când doi îngeri
îl încunjoară, tămâindu·l cu cădelniţe.
Vin apoi legăturile pretioase ale evan·
gheliilor şi ale cărţilor lit urgice, copiate
şi decorate în colori, în ateliP.rele mănăs­
tirilor. Executate în argint şi ornamentale
cu motive şi figuri în relief, ele presintă
subiecte iconografice de mare interes.
Astfel suni acelea de pe evanghelia de la
Mănăstirea Neamtului, scrisă slavoneştc de
către călugărul Gavril, în 1 435. Pe fata
care poartă inscripth slavonă : Voscre­
senie (Învierea), Hristos apare în raze
de glorie cu picioarele pe două pietre de
morminte în cruce. Pe mormintele goale
un bărbat şi o femeie stau în genunchi, pe
când în planul al doilea se văd, într' o
parte, patru persoane cu aureoie, din
care doi printi cu coroana înflorită \ şi,
în cealaltă . p arte, un grup de apostoli.
'
În cele patru colturi se văd figurile evan·
gheliştilor.
Această scenă aminteşte tema clasică
·din· arta bizantină, numită Anastasis, adecă
înăltarea celor drepti după învier.e : cele
două persoane îngenunchiate represintă de
sigur pe Adam şi Eva.
1 Prob •bil regii David şi S o l o m o n .
http://patrimoniu.gov.ro
55
Această ipotesă pare confirmată prin
o altă legătură de evanghelia mai nouă
(pagina 52), având acelaş subiect, accen·
tuat prin gestul lui Hrist.o :; care apucă
pe Adam de mână. Această scenă este
preeisată prin două medalioane suplemen­
tare. Acel de sus arată îngeri tinând cru·
cea ; acel de jos represintă îngeri călcând
peste un cadavru, care nu poate fi decât
al lui Hades, figurat în toate represintările
bizantine ale acestei scene. Unul din îngeri
înfige lancea în gura Iadului învins, şi nu
este fără interes de a arăta că acest gest se
găseşte întocmai pe unele capitele romanice
în bisericile din Anvergne, care represintă
victoria Sfântului Mihail &supra Necuratului. .
Pe partea cealaltă a evangheliei ele la
Mănăstirea Neamtului este represinlată Înăl­
ţarea după datele iconografiei bizantine,
.
cu apostolii împrejurul Maicii Do mnului.
Cu toate că această lucrare splendidă
este posibil execubtă în Transilvania, ea
evocă deci splendorile artei bizan-tine către
apusul ei, şi este cu mult superioară prin ·
stilul ei celorlalte legături de evanghelii,
de acelaş gen, conservate . în România.
În schimb, miniaturile româneşti sunt
datorite mai mult înrâuririi Armeniei şi a
Orientului creştin decât acelei bizantine.
Printr'un contrast curios, nu se găsesc
aici cL :lurile iconografice care acopăr zi ·
du�ile bisericilor. În cărţile liturgice, ele·
mentele decoraţiei se compun mai ales
din frontispicii, chenare largi de colori
variate, cu motive complicate de flori, lo­
sanje şi împletituri, portretele evangheli$·
tilor, acele ale Voevozilor donatori şi, în
sfârşit, iniţialele decorate în colori. Astfel
se presintă frontispiciul evangheliei de l a
Mănăstirea Neamtului, ornamentat c u cruci
încadrate în rosete împletite şi presărate
cu perle : e o ca pod' operă de caligrafie,
executată de către călugărul Gavril, în 1 436.
Supt Ştefan-cel-Mare, şcoala de la
Neamt şi acea de la Putna au continuat
a produce lucrări remarcabile. Evanghelia
56 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTELO R ISTORICE
de la Putna (1492, astăzi la Munchen) este
opera dia con ului T eodor Mircescul. Acea
a lui Bogdan al II-lea (1507), decorată de
călugărul Paladi, presintă aceleaşi orna·
mente în aur, negru şi roşu şi aceleaşi
flori gratioase ca şi pe zidurile bisericilor.
Evanghelia de la V oronet arată portretul
lui Ştefan-cel-Ma re, tânăr şi cu obrajii
rotunzi, în genunchi, în fata Maicii Dom­
nului, cu coroana în cap, îmbrăcat într'o
haină în brocart p urpuriu, cu ornamente
de aur.
Aceste traditiuni se păstrează pănă în
veacul al X VII-lea. O carte de rugăciuni
m oldovenească din această epocă (Aca·
demia Română) se deosebeşte prin ini·
ţialele sale, în care frunzele şi florile sunt
presărate cu reptile, păsări şi insecte.
Diplomele civile erau decorate în acelaş
fel. Uri privilegiu în al XVII-lea veac,
dat negustorilor din. laşi, arată chipul
Sfântului Nicolae cu o inscripţie în limba
greacă, într'un cadru de flori din care iese
îngerii.
Arta manuscriptelor, astfel decorate, a
continuat în România şi după inventia ti­
parului, care a fost introdus în Muntenia,
pe la 1 507, de către călugărul Macarie, elev
al maeştrilor venetieni. Din acest an da·
tează cea dintâiu carte tipărită, probabil la
Mănăstirea Dealului : o culegere liturgică,
unde sunt reproduse frontispiciile şi initia­
lele manuscriptelor. Odată cu t i p a r u 1
începe şi gravura în lemn. D. Iorga a ară­
tat rolul interesant pe care 1-a jucat în
veacul al XVII-lea, în mişcarea reactiunii
ortodoxe, îndreptată în contra propagandei
române şi calvine. Din tiparnitele marilor
mănăstiri din Muntenia şi Moldova, la Dealu,
la Trei-Ierarhii din Iaşi iese la iveală cărţile
bisericeşti şi morale, ilustrate cu numeroase
tablouri iconog�afice şi cu ornamente asă·
mănătoare cu cele din manuscripte. Este
interesant a observa că mai multi din
aceşti tipăritori şi gravori sunt veniti din
Mo s c ova şi că această mişcare coincide
http://patrimoniu.gov.ro
cu predominarea înrâuririi ruseşti asupra
arhitecturii şi asupra picturii moldove­
neşti. Astfel preocupările de ordin reli­
gios pot explica întoarcerea subită a artei
moldovene din veacul al X VII-lea spre
traditiuni pur orientale.
In sfârşit, în bisericile româneşti ca în
acele din toată lumea ortodoxă, stofele
pretioase, de cele mai de multe ori orna­
mentale, veşmintele liturgice, fetele de altar,
epitafele p€mtru a acoperi mormintele, per­
delele destinate a ornamenta bisericile erau
de o intrebuintare curentă, şi întemeietorii
mănăstirilor şi ai bisericilor le dăruiau
fundatiunilor lor odată cu sumptuosul lor
mobilier. Cele mai vechi dintre aceste
stofe par a fi fost cumpărate la Constan­
tinopol, însă, începând d i. n al X V -lea
veac, ele se ţeseau după aceleaşi modele
în atelierele indigene, adesea ori anexate
pe lângă palatele domneşti, după tipicul
" gineceelor" imperiale din Bizant.
In prima categorie. se p ot clasifica două
vechi epitafe sau văluri eucaristice, usitate
în liturgi :t ortodoxă şi purtate cu darurile.
După usul bizantin ele sunt tesuJe cu fir de
aur şi de argint şi represintă pe Hristos pe
mo�mânt în fata Maicii Domnului, pe când
îngerii înaltă ripidele. Unul din ele, acel
de la Cozia, astăzi în Museul din Bucu·
reşti, este din ultimii ani ai veacului al
XIV-lea. Celalt, păstrat l a mănăstirea
Neamtului, a fost executat în 1 437, din
ordinul ieromonahului Siluan. Inscriptiile
în limba greacă, care le acopăr, nu lasă
îndoială asupra originii lor.
Se poate atribui tot artei bizantine un
patrahir (o dalmatică), executat din ordi­
nul lui Alexandru-cel-Bun, la începutul
veacului al XV-lea. Voevodul e el însuşi
represintat, cu Doamna Marina, în veş·
minte sumptuoase. Aceste portrete, de mari
calităti de viată, sunt datorite unui Grec
. '
precum dovedesc inscriptiile. In timpul lui
Ştefan-cel-Mare, din contra, apar pe sto ­
fele pretioase, văluri funerare, perdele
 ARTA ROMÂNĂ
de altar, steaguri, inscriptiuni slavoneşti
în litere cirilice. Alături de portretele
Voevozilor se întâlnesc şi motive ico­
nografice. Un splendid steag al lui Ştefan­
cel-Mare, represinfând pe Sfântul Gheor­
ghe stând pe un tron şi călcând în pi­
cioare balaurul, a fost găsit în 1916 de
către trupele francese la Muntele Athos,
în mănăstirea bulgărească de la Zograf.
El se află astăzi l a Museul Militar din
Bucureşti.
Traditiunea acestor arte decorative s'a
prelungit pănă în veacul al XVIII-lea, însă
d. Iorga observă că, de la sfârşitul vea­
cului precedent, ea începe să decadă, căci
de la această epocă atelierele de prin mă­
năstiri n mai lucrau. Voevodul Vasile
Lupu cumpără clopote la Danzig dela Ger­
hard Benning, şi maeştrii laici cari urmează
călugărilor nu mai au acelaş simt al tra­
ditiunii. Ei se inspiră din ce în ce de arta
occidentală, mai ales de arta italianil. In
17 44, doisprezece fii de boieri munteni,
printre cari se găsiau mai m ulti pictori.
sunt trimişi la Venetia de către Voevodul
ConstantiH Mavrocordat pentru a-şi termina
instrucţiunea. Este cert că, întorşi în tara
lor, ei nu mai puteau privi spre Bizant.
VI.
In epoca Fanariofilor (1 7 1 1 -1821), în­
tr' adevăr, un amestec de artă i taliană şi
turcească năvăleşte în ţările Munteniei şi
ale Moldovei, înlocuind marea traditiune
a evului mediu. Epoca art�i româneşti
vechi este închisă. Voevozii nu mai ridică
biserici şi se mărgenesc, ca Alexandru
lpsilanti în Muntenia, să împodobească
grădinile lor cu chioşcuri care vor să imi­
teze pe acele din Vechiul Seraiu.
http://patrimoniu.gov.ro
57
De aici înainte boierii si negustorii îm­
bogăţiţi sunt acei cari clădesc biserici şi
arhitecţii pe cari ii întrebuinfează nu mai
inteleg nimic din proportiile armonioase
ale vechilor monumente ; ei introduc în
ornamentatia lor motive Louis XIV sau
Louis X V, mai mult sau mai putin difor­
mate.
Veacul al XIX-lea a fost pentru Româ­
nia epoca renaşterii nationale. Nu numai
că ea şi-a reluat locul printre natiunile
Europei, dar participă larg la mişcarea
generală a civilisatiunii. Ea a produs ar­
tişti remarcabili, ca pictorul Nicolae Gri­
gorescu, camaradul lui Millet, adeptul şcoa·
lei din Fontainebleau, care şi-a pus tot
tal entul în reproducerea tuturor frumuse­
telor naturale şi a p opulatiilor pitoreşti
din Ţara Românească. După ce şi-a însuşit
o educat i une occidentală necesară pentru
a deveni o natiune modernă, Româ!lia
priveşte acum cu interes către trecutul
său artistic, pe care-I consideră, cu drept
cuvânt, ca find cel mai pretios tesaur al ei,
şi pe care caută a-l conserva şi a-l studia.
Cea mai frumoasă laudă pe care o p utem
face lucrării d-lor Iorga şi Balş este de
a constata splendida contributie pe care
o aduce acestei opere. Ea mai are însă
si o însemnătate care depăşeşte cadrul
tării lor.
Dându-ne posibilitatea de a cuno 3şte
mai bine <ţe cât pănă acum arta româ­
nească, ei au adăugat un nou capitol, şi
din cele mai interesante, la istoria artei
bizantine, a artei creştine din Orient, ară·
tându-ne conser�area ei atât de vie în fă­
riie dunărene în tot timpul epocii moderne.
D i n ,)ournal d e s savants•, N · l e 9 -1 0 , SeplembJe-Octombre 1923
,Trad. de N . Gbika-Bu deşti)
 BISERICA SPIREA-VECHE DIN BUCUREŞTI
NOTE ISTORICE
de VIRG. DRÂGHICEANU.
-- o Q c --

Biserica .t:; piPea Veche a fost d ăP.â mată. tul'n eu profilul'i - şi eeia ee�i da un far,
ln foPma in care se pt'esinta, eu un plan mee deosebit era to�mai simplitatea, sărăcia
in fot'mă d e Cl'Uee, eu un priduol' inchis in şi miseria unei clădiri uitate dintl''alte uremi.

tot aşa, ea plan şi' ea dimensil, prin 1/50 când

faţă, suPmontat de o tuPlă clopotniţă, nu era Cu atât mai p tto·rea!;eă a părea astfei in
simplitatea ei, mai ales, prin interiorul ei
fu Pidte.;� tă. cârpit, inăd i t şi afumat.

1 . Biserica Spirea Veche: _Vedere spre Nord-Vest.

ţ{bsidele sânurilor latel'ale au fost adause
u lterioP zidirii bisel'ieil, ial' intreg prid tJOPul
inchis, eu clo potnita de de-asupra, au fost şi
ele adause târziu. ţ{stfel că m�i întâiu bi­
seri ca preslnta o fol'mă dreptunghiulaPă. a�
uând un al tar p o l i gonal şi un pPiduol' des,
chis, eu largi aread� în fată.
Nici e a trecut isto�ic, nici ea artă nu se
deosebia pPin nimic, - afdră de frumosul
Fostă stauropighie greceaR eă, îneunjura t ă
d e mari ziduri, a uea de ctitol'i p e U ladul,
Ecaterina şi I oachim monahul.
Ea se pare că sel'Di multă ol'eme de ea�
pelă deseruantă easăPmilor Pidieate în ju­
rul palatului " CUPtea Hrsă". De p e acele
tJremi a r ămas in biserică un steag astă·
şese R l lui Constantin l psilanti, p e eare·l
uom descrie in altă p aPte.

http://patrimoniu.gov.ro
 BISE RICA SP I RE A VECHE DlN BUCUREŞTI 59

în timpul ocupaţiei ruse dela 1812, eu ur

UPmiîtor aeeloraş! tPadiţii, regele C arol rusească, pusă de,asupra u n u i m ilitar, mort
c elebră. în e m s de douăzeci şi cinei de a n i
alei aniuersiîrile m il itare, iar n ou a bisePieiî miîtorul cuprins :
ee se ua ridica în locul ei se ua zidi prin Pod simii krestnimii znameniemii pogre
spPijinu l CePeu lui subofiţerilor. V
benă rabii bjzii Mihai/o Vl}.neckii s!nii
Din ueehea biserică se eonseruiî o ft>u ·
moasiî icoană. ferecată. a Sfântului Spiridon, (G)a vrila Polcov, cotoroi sluji/ii greco voi
o piatră de mormâ.nt a lui 'faţiani Hbdul aidi polcu. .. i prestavis[eJ 1815.
şi o piatPiî de mormâ.nt decoratii eu pajurea Fevra. 31, pojive Jeatii 20 1 .

F i g . 2. Biserica Spirea Veche, în vechea-i formă

DESCRIERE ARHITECTONIC Ă
de ARH. H . O. TEODORU

mi dia (fig. ll, IV) . .

Biserica Sfâ.ntul S pi rido n, în uechea ei for­ două firlde laterale, d i a c o nieonul şi prosco,
mă, e r a alcă.tuitiî�di ntr'un exo 1 1 a rthex, ră.zi mat

Fig 3. Biserica Spirea Veche, în forma actuală.

pe ş a s e stâ.l pi de cărămidă, dintr'un p rona os,
d e s părţit p rin trei arcnde de 11 a o s, căruiq îi
lipsesc absidele laterale, şi d i n t p u n a ltar e u
Bulelinul Comisiunii Monumentelor Istorice
Narthexul, pPonaosul şl naosul sunt aco-
1 Corpul grece•c al l u i Consta n t i n l psilanti între 1 8 06 ş i 1 8 1 2
'
e f, .arte binE c u l ! oscut. C r e d că şi Vrneţchi e o familie asupra
căreia se ştie ceva. (N. !.).
2

http://patrimoniu.gov.ro
60 BISf:RICA SPIREA Vr:CHE DIN BUCUREŞTI .

p erife eu ealote . pe pendentiui, răzimati p e zisă, şi o frisă o desparte de pendentiui, de

arcuri cilindrice Laterale. Raporturi sim­
ple leagă între ele dimensiunile acestor eu­
pole a căror mărtme creşt e tre ptat dinspre
intrare spre altar fig. ll. l. Astfel eupola nar .
thexului este cât patru şesimi din eupola
pronaosului. iar aceasta cât şase optimi din
care difePă de altfel prin structură 1 .
Spirea Ueche ne arată eu câtă indemă­
nare se pot intrebuinta pendentiuii astfel con ·
struiţi : in narthex (fi g. ll,Vl) : sunt adaptaţi unui
p lan dreptun ghiular ; în pronaos (fig. Zl, Vll),
se sfârşesc printr'un c2rc care, de şi e aşezat

Fig. 5 Biserica Spirea Veche. Interior, vedere spre naos

eupola naosului. (Pe figura ll, V s'au notat
toate raporturile care par că au · determin at
dimensiile bisericii.) Hceste bolţi sunt d e tipul
c elor întrebuinţate către sfârşitul Im periului
bizantin, când pendentiuii, încetând de a
mai fi o p ortiune de sferă, au deuenit un
masiu d e zidărie ale cărui straturi orizontale
de cărămizi înaintează treptat unele asupra
celorlalte ; numai ealota e boltă propriu-
mai sus decât u ârful arcurilor susţinătoare ,
are totuşi diametrul egal eu laturea p ătratului
de basă ; iar în naos s e apropie mai mult
de forma unor pm•tiuni de sferă. Calote l e
presintă profilul obişnuit bolţilor elădite p e
cintre imperfecte 2 ; ele sunt purtate de
O eoroanii Câre înaintează asupra frisei.
1 Aug. Choisy. L'Art de bâJir chea les B.;,sanlins, p. 96.
2 Choisy, ibid., p. 1 4 9.

http://patrimoniu.gov.ro
 61

f- �;-:j"ţ��'>
'?;;;;::ţ=1;:::;:;6�c::R' î
"
1
[l 1
��� r

�;;;;;;:;;==;;�;;;ţ i
1
,.
i
i
i..-----1 1
•· ••••••••• • •••••

...
.

.."'"'u• •••••• •
•.
. .. ''''';'''-'
;o' ,•� '"

'·::��::::::.':
•

::::��
••• · ·

• :��.-::·:.:.:
:··.·.· ·
. ..

.... ...
. ·. .
��-- -
·- -
,
--...·�·---· - __

........
•

\..•

o ....\..
\,

'\ \
\

\l 1
Fig . 4. Biserica Spirea Veche. Plan, fatade ş i sectii.

Sus : schita 1. Stânga : schitele Il, Ill. M ijloc : schita IV. Dreapta : schitele V I, VII. Jos : schita V.

http://patrimoniu.gov.ro
62 BULETINUL COMISIUNl l MONUMENTELOR ISTORICE

O s ectiune diagonală ne dă profilul tip al E de remaPea că diametrul elntrelor semi·

tr'un s emicerc (fig. ll, 1).

acestor bolti care se pot înscrie perfect în·
Dispositia lemnelor care dau rigiditate eu­
polelor nu este semnalată de Cho isy. ln
dreptul fPisei de care s'a uorbit mai sus,
bâ�;>ne ( l ll e m ./8 em.), cuprinse în zidărie, foP
circulare care au seroit la clădirea aPcuri­
lor eilindPice ce susţin p e ndentioii e mai
mic decât ar fi tPebuii. Astfel că a ceste
a Pcuri sunt su sţinute p e o uşoară înaintare
(surplombem ent) a zidu r iloP oerti ca l e u n de
această dispo :siţie e exagerată, spre a fi mai

Fig . 6. Biserica Spirea Veche Interior. Vedere spre tâmplă.

mează, îmbinate în j umătatea lemnul ui, u n eoidentă.

cadru pătrat, a l e cărui la tu:Pl sunt impreunate NaPthexul· acestei biserici presintă parli­
două câte d ouă, în dreptul fiecăPui penden­ cularitatea comună unor biserici din Bucu­
ttu, prin câte un lemn aşezat · paralel cu dia­ reşti (BisePica lenei, Biserica Sfinti! flpos­
gonalele pătratului. flstfel se puteau supPima toli) de a auea stâl pii de la intPare mai apro ­

denttuli eupolelor bizantine 1 (fig. 4).

tiranţii aparenţi care legau in diagonală pen­ piaţi decât ceilalţi (fig. ll, l ll). Arhiooltele cai·e
încadrează arcurile în plin cintPu, ee se ra­
1 Choisy. ibid , p. 1 1 9 ş i F. Benoit, care cireaza pe Choisy. zămă p e aceşti stâlpi, prin traseul lor ne-

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICA S PIREA VECHE DIN BUCUREŞTI 63

regulat, par a îndrepta această neegalitate
ln pronaos se găsesc două pietre de mor­
mânt. Cea ·din dreapta, din anul 1?65, are
trei orificii p entru lumânări, de u n diametru
de ll cm. şi 8 cm. ; c e a din stân ga, din atml
1?9? t , presintă laturea superioară uşor ro­
tunzită. R mândouă au i n s cripţia încadrată
de u n chenar ornamentat cu arabescuri.
Hilarul (fig. 4, lV) presintă în plan forma u nei
potcoaue şi în conseci n ţă bolta care·l aco­
pere e mai mult de cât un şfert de sferă.
Biserica Scaune are aceiaş disposiţie, dar
numai în e leuaţie.
Biserica aoea o tâmplă de zid şi era p a-
lntâiu s'au zidit arcadele n arthexulut. s'a
lărgit uşa pron aosului şi s'au adăugat absi·
dele laterale. a căror proporţie. potrioită în
exterior (un triunghiu e chilateral se înscrie
perfect in eleuaţia n aosului astfel lărgit), e
greoaie în interior. Din ti!l.sarea n oii zidării
au resultat crăpăturile care ptm în euidenţă
partea adăugită, iar sub acoperiş se mai
uede şi astăzi uechea cornişă cu urme d e
zugrăueală : un arabesc intre b enzi inguste
roşii şi negre. Benzi de aceiaş coloare c o n­
furau şi brâul care încunjoară biserica la
două treimi din înălţimea el. A:ceste ciu­
buce. ca şi cele dela soclu. sunt alcătuite

Fig 7. Biserica Spirea Veche. Perspectivă axonomelrică.

o11tă cu cărămizi p ătrate (21 cm./21 cm.) . n e­
s măltutte.
* Zidarii cari. mai tâPziu numa!. au adăugat
* *
Hdausuri nepotriolte (fig. 1) înăbuşesc cu
desăuârşlre, prin masa lor. Biserica Spirea
care în uechea ei formă (fig. 2) presintă,
după cum am oăzut, un interes eui dent.
proportiile· i sigure. uădit basate pe rapor­
turi şi figuri geometric e simple. dându·i u n
caractel' bine definit.
S ptrea-Veche a suferit duuă schimbări.
1 N . Iorga, lnscripţiuni din Bisericile României, l, p. 336.
din cărămizi obişnuite. aşezate in stPalurt
orizontale.
bisericii naPthexu l de azi. par a fi pro­
fitat de experienţa trecutului şt a s e fi
inspirat din ea. Nici o cărămidă nu leagă
zidăria nouă de uechea faţadă, c ăPeta nu i
s'a a :us nicio s chimbare - arcul pendentt­
ouPi" or tate la mijloc firida unde era zugPă­
uit hramul bis e ricii - astfel c ă, libere. se pu­
teau tasa în oaie. Iar dtsposiţia firidelor d e
unghiu a acestui n o u naPthex imttii p e c e l
uechiu. aşa cum e r a după prima schim ­
bare, când i s'au zidit arcadele. Cela c e fu-

http://patrimoniu.gov.ro
64 BULETINUL COMISIU N I I MONUMENTELOR ISTORICE
sese un e x p e dient impus de o necesitate d e
construcţie a deuentt un s implu element de·
eoratiu, nemotluat deecit de frumuseţa p e
c a r e ar putea-o realisa. Intrarea narthexului
e laterală, iar spre apus nu sunt de cât două
arcade spre a se putea da mai mare soli­
ditate eupolel, care susţine o clopotniţă oe­
togon ală, tot aşa de înaltă ea insuşi corpul
bisericii. S cara care duce la această ela ­
potniţă e aşezată, lucru neobişnuit, pe laturea
sudică a bisericii.
Mat în urmă s'au lărgit ferestrele bisericii,
�·au suprimat stâl pi! dintre pronaos şi naos·
şi s'au mărit u eşmântariu l şi proseo midia.
*
* *
http://patrimoniu.gov.ro
ln ee priueşte ueehea clădire, planul bi­
s eri cii, lipsa turle! şi a absidelor laterale ,
disposiţla bolţilor, excluderea completă a
pietrei ci'Jplite sau n e cioplite, altarul de zid,
pardosealC! de cărămizi, sunt tot atâtea date
chemate să ne constitue tipul bisericilor sim­
,
ple, clădite de simplt ere dincioşi, poate n e ­
gustori, I a r nu d i n d ărni cia ure-unui bogat
Domn, şi a cărui u nică podoabă era trăi­
n icio proporţiilor simple şi sigure. Din stu­
diul lor s'ar putea, cred, desprinde în forma
lor simplă elementele statorn i c e p e a căr o r
tradiţie s'au preschimba! diferitele in fluenţe
disparate şi trecătoare, aduse de întâmplare
sau de idealul capricios şi personal al fie­
cărui ctitor de samă.
/

t.)
(/)
Q)
=
E
o
""

http://patrimoniu.gov.ro
 DOUĂ VEDERI ALE PALATULUI DIN BUCUREŞTI.
Când arhivele Record Oftice d i n Lon dra vor fi
intr'o zi cercetate în mod sistem atic din punctul
de vedere românesc, vom afla în corespondenţa
ambasadorilor englesi dela Constanti norol multe
amănunte despre ţara noastră, ce vor arunca, poate,
puţină lumină asupra unor probleme crezute in­
disolubile până acum. Intre- timp trebue să n e
mulţăm i m c u puţinele lămuriri ce le-am putut
Fig. 1. Interior din palatul domnesc în 1793, după The Collections of Sir Robert .Ainslie.
culege, pe alte căi, despre relaţiunile englese cu
ţările române.
In anul 1 775, muri la Constantinopol ambasa­
dorul engles John Murray Esq. Succesorul lui fu
Sir Robert Ainslie ( 1 730 + 1 804) , om cult, nu­
mismat şi colecţionator.
Acest ambasador, care stătu in Turcia până la
1 793, se deosebeşte, din punctul nostru de vedere,
de mulţi alţii cari au călătorit prin Ţara Româ­
ne ască prin faptul că luase cu dânsul un artist
italian, Lui�i Mayer, care ne- a lăsat drept amin-
http://patrimoniu.gov.ro
de C. I. KARADJA
tire cea mai frumoasă serie de vederi existente
din părţile noastre în veacul al XVIII-lea.
S'a păstrat până în zilele noastre jurnalul de
călătorie al unui alt Engles contimporan cu Ains­
lie, J ohn B. Moritt of Rokcby, al cărui manuscris
original se a fl ă in biblioteca subsemnatului t .
Acest călător s e întâlni cu Ainslie intre Piteşti ş i
Găieşti, i n ziua de 9 Iulie 1 793. Ştim deci î n mod
precis data la care ambasadorul aj unse la Curtea­
cunoscute 2, priveliştea de pe malurile Oltului 3
de-Argeş, de unde ne-a lăsat frumoasele vederi
fiind cu o zi sau două posterioară.
La Bucureşti, Sir Robert fu primit in audienţă
de Domn , Constantin Moruzi. Iată ce spune
el despre această ceremonie : " Principele, îmbrăcat
1 Cf. Re�·ista Istorică, VIII, N - le 1 0 - 1 2, p. 180.
2 Repr. în Buletinul (omisiunii Monumenft!lor lstnrice, lV,
1 9 1 1 , pp. 25-27.
5 1/tid., V, 1912, pp. 116-117.
66 BULETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTO R I C E
11 în verde, este aşezat pe sofa alătu rea de Sir Ro­
" bert Ainslie, · care este la stâ n ga , locul de on oan::
"în Turcia. Grupul de persoane şezând . este sui ta
" amb,asadorului. Cei în p i cioare sunt boierii sau
" nobi l i i ţării. In dosul lor stau slugi purtând lelu .
" rite mâncări. Jilţul gol rep resintă tronul " Marelui
,, Domn" (Sultanului), de-asu pra căruia se vede tu·
" raua în loc de stemă, armoariile nefiind în treo uin­
" ţate de Turci. Autoritatea delegată principelui este
" represintată prin sabia atârnată de părete, l a spa·
"tele Voevodului. Vodă este supusul " Mar"elui
" Domn " şi e�te ales şi aprobat d� tl. Principele
" ceiace înseamnă general şef al mil i ţiei" (sic !).
" întrebuinţează câte odată titlul de H ospodar,
Reproducem a1ci gravura foarte rară a acestei
r ecepţii - planşa lipseşte mai totdeauna din dife .
în aquatincta între anii 1 80 1 şi 1 806 : u nele sunt
ritele ediţiuni ale albumului. Stampele sunt gravate
trase în m ai multe exemplare decât altele. Fură
adunate supt di�erite titl u ri, di n care m ai multe
(IV, p. 28).
sunt însemnate de d. Lugoşianu în acest " Buleti n "
Pe stampa noastră trebuie notat că tuiurile de
. timpul lui Ioan Carageâ Voevod în Ian uarie 1 8 1 3 2 •
Paşă au fosţ greşit I nterpretate de gravor. Arată
ca nişte boambe în loc de cozi de cai.
CÎTE-VA NOTE ASUPRA CURŢII ARSE
A cvarela lui M ayer, cum a arătat- o şi d-1 H.
Stahl, -:red că represintă Mănăstirea Mihai-Vodă,
iar nu palatul numit mai târziu .,Curtea Arsă " .
Câteva spicuiri de date istorice ş i planul anexat,
extras din Boroczyn, ne indrituesc la această deter­
minare 1 .
Se ştie, în adevăr, că această Curte fusesese ridi­
cată în anul 1 775 de Alexandru Ipsilanti, care, la
venirea sa în Bucureşti, nu mai putea locui în ve·
chiul palat dela Curtea Veche (Piaţa Anton·Vodă)
ce fusese ruinat de vechime şi de războiul turco­
rus din 1 769- 1 774 2, în aşa fel că Domnul trebuia
·
să se aşeze în vechea casă a lui B râncoveanu
(Piaţa Bibescu-Vodă).
Clădirea ridicată în apropiere d e mănăstirea
Mihai-Vodă, după spusele lui Sulzer a, nu avea
nicio estetică, cu cele două ari pi ale sale, pe care
le zidiseră, în felul unui mediocru i nstitut de orfani,
meşteri turci sau b ulgari.
1 A. Boroczyn, Planul Bucureştiului, 1 852.
2 C. Erbiceanu, Cron icarii IJreci, p. 188 : Catalogul oamenilor
sec. al XVIII-lea.
3 Geschichte des transalpinischen Daziens, Viena, 1781, 1, p. 29 1 .
http://patrimoniu.gov.ro
Seria fu executată de William Watts (* 1 752+ 1 857),
gravor cunoscut, de pe de s e m n el e lui ltiigi Mayer.
Din aceste origi nale n u s'au păstrz.t , pe cât ştiu;
decât singura v e d e r e a Curţii din Bucureşti
fru moasă planşă, de o mări me de 42 X 63 cm.,
pe care o reproduc e m aiCI alăturat Această
fu găsită, acum c âţiva an i , l a un anticar d 111
Londra. Provine 11 din colecţia unui lord" - exacf
de unde, n 'am putut afla.
Luigi Mayer e ste u n artist bine cuno .;cut, vestit
mai ales pri n m ultele g-ravuri ce s'au executat
de alţii d u p ă schiţe l e şi dese mnurile l ui, nu n u mai
pentru albu mul lui Ai nslie, dar şi pentru cartea
lui Rei mers despre a mbasada l u i Cutuzov l a
Constantinopol în anul 1 79 3 1, în c a r e găsi m
m ulte p a gine despre Bucureştii şi Iaşi i de pe acea
vreme. Cu toate că gravuri după dese mnurile· lui
M ayer se găsesc m u!te, originalele l ui sunt atât
·
de rare, încât c h i ar Victoria and Albert Museum
di n Londra nu posedă n i ciunul singur ieşit din
penelul său.
Vederea Palatu lui este preţioasă pentru noi .
Ea co nstituie singura priv e li şte autentică a vechiu·
lui palat, care t u , precum ştim , d i st rus de foc în
de VJRO. D'RĂOHICEANU
Se pare că această clădire arse fo.ute de tim­
puriu, de un foc necunoscut până azi.
Se ştie că, în orice cas, Hangerli făcer. mare pre­
gătiri de materiale pentru restaurarea acestei Curţi
in 1 798, iar cu cinci ani ÎnJ inte de această res­
stantinopol, visită pe Domn î n pal a tul său : "dans
taurare, în 1 793, Ainslie, la întoarcerea din Con­
un monastere , la residence 3 actutlle du Woy­
vode" 4, după ce palatul fuse�e ars. Această mănăs­
• . .
Supt Carageâ-Vodă, în D ec em b re 1 8 1 2 , Curtea ce
tire nu poate fi decit Mihai-Vodă.
fuo;ese restaurată dupe primul foc, supt Hange rli ,
cum am văzut, arse iarăşi până în te melie trei
zile s.
1 Heinrich von Reim ers, Reise der russisch · kais�rlichen aus­
serordentlichen Ges andt�chajt an die Ottomanische Pjorte im
Jahr I79J, 3 voi. in 40, Petersburg, 1803.
2 Cf. Laga r d e , Voyage, ed . 1824, p. 321.
3 Urechiă, Istoria Romântlor, VII, p. 2 1 6.
4 Views in Tur/1ey in Europe a n d Asia, The Collection of,
Sir Robert A in�lie, Londra, 1 80 1 .
5 Kreuchely d t r e M iltitz, în Hurmuzaki, X, p. 1 8 1 : Biserica
ortodoxă, XIII, pp. 2 6 4 , 265.
 DOUĂ VEDERI DELA CURTEA ARS A 67

Rui nele ei se păstrau fiin d trecute î n planul lui trebuie să vede m palatul dt: la mănăsrirea Mihai
Boroczyn. - Câte-va capitele de un clasic turcesc Vodă.

Fig. 3. Planul de situajie al Curjii Arse şi Mănăstire! Mihai-Vodă, după Boroczyn.

am adunat acum câţiva ani de pe locui unde Ca paraclis <d ve;::h ii Curţi Arse trebuie considerată
se ridica ea. biserica Spirea Veche, desemnată şi în planul lui
Apropierea rîului Dâmboviţa şi existe nţa turle­ Boroczyn, în care am găsit steagul armatelor lui
lor de biserică arată l ămurit că în această acvarelă Constantin !psilanti.

---o.".--
."eo<o--

Buletinul Comlslunll Monumenlelor lslo•ice. 10

http://patrimoniu.gov.ro
 SCHITUL BR ĂDETUL, ARGEŞ
d e VIRG. DRĂGHICEANU şi ARH. P. DEMETRESCU
-- o o o--

La 20 chil o metri spre Nord- Est de Curtea- de­ D o m n ului şi a fost, de la intemeierea m ăn ăstirii
Argeş, într'un sat in care comunicaţia cu restul Argeşului, metohul acestei m ănăstiri.
judeţului se face n umai pe albia p ietroasă a apei Odobescu, în i m p resiunile sale de călătorie ar-

Fig. 1. Schitul Brădet . Vedere spre Sud.

Vâlsanului, pe o poieniţă, Se! d i stinge silueta unui heologică, notează 1 ), fără a fi văzut schitul, po­
m o dest şi pitoresc schit, care, prin arhitectura s a şi m e l nicul acestui schit, care începe cu : M i rcea
a p areiajul zidului său de brâuri de cărămidă cu b o l o­ Voevod, Mara Doam na, ră mâind nedo mirit şi
vani, trădează n u maidecât arhitectura veacului asupra Do m n ului şi asupra Doamnei.
al XIV- lea. Nu mit în general Brădetul, şi n u m a i în
câteva acte Brădeşti, el este î n chinat Înălţării 1 Convorbiri Literare, an. 1 923.

http://patrimoniu.gov.ro
Fig. 3. Schitul Brădet. Vedere în pridvor.

http://patrimoniu.gov.ro
70 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR ISTORICE

Cel mai vechiu act ce-l p o m eneşte este cel din 1 6091), ovăs, fân, p ă dure, apă, c dela tot o m u l ce se v a
în care Radu Şerban Vodă îi întăreşte d i ferite hrăn i » p e p ă m ântul schitului 1),

Arsen i e ( 1 678) 4) , Vasilie ( 1 ti9)) 5), D aniil ( 1 706) 6) .

m o ş i i : Brăti anii de sus şi .de jos, Costeştii, Nuc­ Sub D ion isie ( 1 660 - 1 67 1 ) 2), Doroteiu ( 1 672) 3),
şoara, p entru care călugării aveau acte dela R . du
Vodă b ătrân ul, " R'* d u Vodă starii " , c u m e p o menit Isaia ( 1 75 1 ) 7), Ghenadie şi Gheras i m 1 758) 8),
în p o m e l n i cu l Măn ăstirii Argeşului, Radu-Vodă schitul Brădetul î ş i d u s e m o notonia zilelor de
Negru. sihastru al p ă d u r i l o r d e brazi în c a r e s e sălăşl u ia.
Cel d i n tâiu act care p o me neşte n u m e l e î nteme­ Supt Ghenadie se pare că se făcu o nouă re­
i etorului e din 1 6"57, acela î n care Constanti n Şerban­ p araţ i e a schitului. Pe l ângă un clo pot turnat î n
Vodă Cârn u l d ă lui Dosofteiu, egumenul acestui 1755 9) s e făcu şi, pentru pri m a oară, zugrăvea l a
schit, « mertic de sare " , cum a avut
dela toţ1 D o m n i i , c p e n tru că este m ă ­

2) ;
n ăstire b ă trân ă, tăcută de răposat�!
M1 r�ea- Vodă, care au făcut Coz1 a "
de asemenea Grigore Ghica, în 1 671,
î n tăreşte acest m e rtic de 1 50 d e bo­
l ovani, p e n tru acelaşi motiv c ă e făcut
de M i rcea cel Bătrân şi pentru ccă e
săracă şi intrun loc cu greu şi f ără d e

În
hran ă ,. 3) ·

port retele ctit o riceşti, executate

foarte târziu, î n 1 76 1 ("ig. 5), când
s'a zu grăw1t p e n tru pri m a oară b i<>erica,
este represi n tat de asemenea M 1 rc e a
Voevod in c l asicul c o s t u m occide ntal,
ca şi la Coz1a, îm preună cu soţia sa,
M ara D o a m n a nume c e concordă cu
acelea a l e pom e l n icului văzut de O ­
dobescu .
Nu m a i incape n i ci o îndoial ă , cum
vo m vedea şi m a i J OS, că această b i­
sen c ă e zi dită p e ' r u i n e l e alteia m a i
vechi, ce exista în t i m pu l l u i Radu
Negru, de fi ul său Mt rcea-Vodă cel Bă­
trân ( 1 386 - 1 4 1 8) .
Peripeţ1 i l e vieţii schitului sunt greu d e
urmărit : din actele rămase putem vedea
cum schitul, ce avea u n gumen Gri­
gorie pe la 1 634 4). Aneftem i e î n 1642 5), Fig. 2 Schitul Brădet. Vederea spre Est.
l nochentie în 1 652 6), Dionisie în 1 654 7), Dosof­ bisericii, n otându-se falş a n u l fundării schitului ,
teiu în i 656 8), rămase pustiu d i n vremea lui Ma ­ a cărui a m i ntire era cu totul p ierdută, î n urmă·
tei Basarab până în zilele l u i D osofteiu în 1 656, toarea pisanie, zugrăvită în ambrasura unei
c â n d schitul începu a s e î n fi ri p a din nou. ferestre astupate (fig. 5) :
Pentru acelaşi motiv, Constantin Şerba n Cârnul
c o n feri schitul ui, în 1 657, dij mă de grâu, meiu, orz,
1. Ibid., IV, 7, an. 7 166.
0• Ibid., IV, 8 an. 7 1 68 şi A . IV, 9, an. 7 1 79.
1• Archivele Statului, Argeş, pachet IV, 2, a n . 7 1 1 7, Ap. 1 4,
Condica Mănăstirii Argeş, p. 1 87.
3, Ibid., IV, an. 7 1 80.
şi
4 , Jbid., IV, 1 1 , an. 7 1 86.
2 • A . S., Argeş, IV, 5, an. 7 1 74, Oct . 1 5.
3, A. S., Argeş, IV, 9, an. 7 1 79.
5 . Jbid., IV, 1 2, an. 7 198.

4• Condica mănăstirii Argeş, 1 87, A , I V, 3, an. 7 1 42.

6, Condica nfoănăstiriiArgeş, 1 89, an. 72 1 4 şi A. IV, 1 4, an. 72 1 4.

5 • A . S., Argeş, IV, an. 7 1 50, şi VI I , 7, an. 7 1 50.

7, Argeş, IV, 22, an. 1 15 1 .

8, Condica mănăstirii Argeş, 1 88, an. 1 188 şi A. IV, 24, an. 1 7 58

6, Ibid. IV, 1 5, an. 7 1 60.
9, ACEST CLOPOT S'A FACUT LA BRĂ DET, HRAMUL� INAL-
7 lbid. LXIX, 1 9, a n . 7 1 62.
TĂ RH, DE CUVIOSUL EGUMEN CHIR GHENADJE, LEAT 7263. Vezi
s. lbid. IV, 5, an. 7 1 64, şi A. IV, 6 , a n . 7 1 64. ,1 A IV, 27, an. 1 759 .

http://patrimoniu.gov.ro
 SCHITUL BRADETUL, ARGEŞ 71

CE S [Ă] PRĂZNU EŞT[EJ INĂLŢARE[A] LUI HS.

ACASTĂ SF[ÂN]TĂ MĂ[NĂSTIJRE BRĂDET

1 546 (sic) ŞI AU RĂMAS N EZUG RĂV l TĂ PÂN[ĂJ

ESTE FĂCUTĂ DE 10 M IRCEA VOEVO D, LEAT

A C UM LEAT 1 76 1 , IAR ACUM A DUCÂN D

D UMNEZEU PE N I CH I FO R ARH I M A N D R lT ,

ŞI PUI N D IGUMEN A IC I LA BRĂDET PE GHE­

!GUMEN LA S[FÂN]TA MĂ[NĂST] IRE ARGEŞ

N A DIE, L-AU ÎN DEMNAT DE AU ZUGRĂVIT

ACASTĂ S [FÂN]TĂ MĂ[NĂST]IRE cu TOATĂ
CHELTU� LA S[ FJN]Ţll SALE, ÎN ZILELE LUI
DOM NULUI N[OST]RU IO CONSTA NTIN N I CO·
LAE VOEVO D.
Z;_;grăv i re a s e făcu în m a n i er a d.e cadentă a

1 76 1 1).
mijlocului veacu l u i al XVIII-lea de zugrav i i Mihaiu
Radu, Iordache, la August 2,
Chipurile cti torilor, l u ate dintr'o mi niatură a pom el­
n icului de sigur, redau , pe n tru prima oară, în mod naiv
(fig. 5), p e lângă c h i pu l cun oscut al lui M i rcea, şi pe al
soţiei sale Mara, care, de pe n u m e (occi dentalu! M ara
în loc de Mari a), şi d i n faptul că nu e represi ntată în
ctitoria lui Mircea del a Cozia, de şi a supravie­
ţuit soţu lui său, trebue să d e d u c e m c ă era o ca·
tolică 2•
Fig 4 Schilul Brădel. Pisania zugrăvită.

Fig 5 Schitul Brădet. Portretul cti l o r ilor, Mircea-Vodă şi Mara Doamna.

î n pro s c o m i d i e . 2. Drăghiceanu. Curtea Dom nească din A1·geş. i n Buletin\11
" C omisiunii Monumentelor Istonce " , 1 923, p, 4 2 .
'. Pom el nicu! lor

http://patrimoniu.gov.ro
72 BULETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

bisericii 1), iar în 1 756 se refăceau icoanele prăz­

PuţiQ mai inai nte, in 1 7 4 1 , s e refăcuse uşa ne arată ş i î n făţişarea c o m pletă a schitului « Zi ­
.: dit de Mircea-Vodă, cu clopotniţa de lemn,

<< odăi de l e m n , şi graj d de bârne » 1).

nicare 2) , din vechile icoane neră m âi n d decât « Case cu d o u ă odăi, cu pivniţă, c u încă patru
două splend i de i c o an e : Î n ălţarea D o mn ului şi Isus
Astăzi n u se m ai p ăstrează n i mic din aceste
chilii, for m a însăşi a acoperişului b isericii dând
o n ouă î n făţişare vechii ctitorii a l u i Mircea.
Bolta în berceau ce acop ere pron aosul, ca şi evi­
denţi area ei în frontonul arcui t din faţada bisericii,
ne face să d e J ucem că, întoc m a i ca la Biserica D o m -

Fig. 6. Schitul Brădet. Icoana Înăltării.

Hristos, datorite iscusinţei lui � toica, zugravul dela

Târgovişte, din 1 6 1 5, cum glăsui eşte această in­
scripţie :
Siiu icona sătvori jupaniţa BoloşinaJ is­
pisah Stoica zugraf ot Trăgo vişte, vleat 7 123
Fig 7. Schitul Brădet . Icoana lui Hristos.
(=această i coană au f ăcut-o jupâniţa Boloşi n a,
a zugrăvit - o Stoica zugrav del a Târgovişte, a n . n ească, acoperişul forma, sub basa turlei, o cruce cu
1 6 1 5) (fig. 6-7). braţele aproape egale, care surmonta tot edificiul
Pe l a 1 820, o catagrafie a m ăn ăsti ri i Argeşul u i ridicat el însuşi pe un plan în formă de cruce.

BRĂDET : NOTE ARHITECTONICE

Planul acestei biserici are for m a de cruce şi gat la 1 873, c â n d i s ' au adus acestei b iserici î m ­
are o m are asămăn are cu biserica Studeniţa d i n bunătăţiri. El e co nstruit din lemn cu stâlpi de
S erbia 3. N aosul e s e parat de p ro n aos printr'un stej a r artistic sculptaţi, având fiecare u n alt de­
z i d, aşa cum se obişnui a î n acea epocă spre a sem n î n tăeturi . Turla p antocratorului e de zid
se separa p artea reservată fe�eilor de p a rtea reser· şi se razi m ă p e o boltă sferică, c are face trece-
vată b ărbaţilor. Pridvorul este d eschis şi este adău-
1
V l
Let 1249 1 1 7 1 4), Vasi!ie Grămaticul.
Archivele Statului, acte referitoare la schit.
l
2. Inscripţia referi toare la Brădet : pe o Evanghelie : . Această
2.
FĂCUTU-S'AU ACESTE PRĂZNICARE CU CHELTUIALA
SFINŢIEI SALE IGUMENUL GHENADIE DE LA SF. M ĂNĂSTIRE Sf. Evanghelie o au dat la sf. mănă>tire Brădetu, unde este
I{RĂDET, LEAT 7264 (1716). h ramul Înălţării Domnului nostru Is. Hs , , părintele Sf. Sa ! asaf,
a Vezi o visită la câteva biserici din Serbia, de G, Bal�, episcopul Buzăului, pentru pomana sfinţiei Sale, iar cine o va
j n publicaţiile Societăţii " Arta Românească ··. înstrăina să fie supt osânda Domnului Nostru ls. Hs. ".

http://patrimoniu.gov.ro
 SCHITUL BRĂDETUL, ARG E Ş 73

r e a l a c e l e patru arcuri ce o susţin . E a este c i ! i n ­ Supt straşină, profilele din cărămidă a p arentă
drică i n i nterior şi octogo nală î n exterior, fii n d din aceiaşi epocă. Biseri c a are o lungime de două­
l u m inată prin o p t ferestre i nguste. De-asu pra a lt a ­ zeci metri cu p ri dvorul,
r u l u i e o b o l tă sferic ă . lată de şase metri şi cinci­
Corp u l bisericii e co nstruit In stra turi altern a­ zeci c m . în altă de opt­
t i ve , orizontale şi egale, de piatră şi cără m i d ă a pa­ sprezece m etri l a cruce.
rentă. P iatra fo rm ează u n m osaic de d i ferite c o - In faţada p rinci p ală,
c are acum este acoperită
de pridvor, se văd urmele
unui fronton circular în
fel u l aceluia dela Biserica
D Q m n e ască din Curtea­
de- Argeş şi în felul acelo­
ra dela b isericile sârbeşti .
Acelaşi lucru se obser­
vă şi l a racordarea înve.
Fig. 9 Schitul Brădet.
P lanul. litorii sânurilor c u p atul
turlei. Ar fi un i n dtciq
c ă biserica ar fi fost acoperită pe vremuri cu

Fig 10. Schitul Brădet Secjie longitudinală

Fig. 8. Schitul Brădet. Vedere generală.
!ori, cu multă m ăiestri e aşezată, i a r c ărămida for­ plumb. Astăzi este învelită cu şiţă, p usă cu ocasia
mează câte p atru rânduri aşezate pe un strat de repa raţiilor ş i aj unsă l a zece cm. gr0si m e .
mortar de aceiaş grosi m e cu cără mida (4-- 5 c m . ) . B iserica a fost zugrăvită la 1 76 1 , a v â n d fres­
Turla ş i patul t u r l e i s u n t construite n u mai d i n cele n estricate şi b i n e conservate, atât in faţada
cără m i dă aparentă. pri nci p ală, cât şi în interi o r.

http://patrimoniu.gov.ro
 O BISERICĂ A LUI VLAD ŢEPEŞ LA T ÂRŞOR
de C. C. GIURESC U.
-- oo o --

Pe l o c u l vec h i u l ui Târşor, înfloritorul centru "pol i t i c Mlii'!, bjlee._ lo Flad roevoda i gdiiii văse[i]
_

şi comercial o i n se col e l e a l X V-lea şi a l XV I - lea. s e

.jzjemli uggrovlahiiscoi, siiii V/ada velica­
m a i v ă o innăl ţânou-se a z i ruinele a t re i bise rici. U n a
ago voe voda, săzda i să vrăşi [săji hrllm
oin f ie , m a i bine păstrată, a re incă p i c t u ri l e c a re
iunia 24, vlt!l 6969. Ind. 9.
repre sintă pe m e m b r i i b i n fa m i l i a l u i A n t o n i e V o M

4 5.
b i n Pope ş t i , oupă cu m a a ră t a t o. I orga in " I n · » C u m i l a l u i D u m n e zeu, I o V l a b Voevob şi D o m n

24,
scripţii b i n B i seri ci l e R o m â ni t i " I l, D e curânb, a t o a t ă t a r a U n g rovlahiei, fi u l m a re l u i Vlab Voe­

6969 ( 1 46 1 ). 9".
a m p u t u t afla 1, o a torită i n o i ca tiilor o-lui Po peSCU · vob, a zibi t şi a săvârşit a ce a stă biserică, I unie

1 886
S t rE j nicu, căruia îi a b u c a i ci mulţumirile m e l e , şi in a n u l i'noict i o n u l

( 1 456- 1 462),
pisania a cestei biserici . Ea fusese luată în Acest V l a o , fiul m arelui Vlab Voevob, e Vlab

o e l a Jocul ei, b e - a s upra u şii b e i n t rare, pen t ru a fi Ţepeş pe care e ra m obişnuiţi să - I cu­

întrebuinţată ca m a t e ri a l be construcţie, ş i n u m a i n o a ş t e m intr' o a l t ă i po s t a s ă becât a ce i a be ctitor b e

lăcaşuri sfinte 1 S e a b a ugă o n o u ă t răsătu r ă o e ci
m u l ţ umită u n ei i n tâmplări fericite - n u se p o trivia
la locul c e i s e hotărâse o e z i o a r - s ' a p u t u t păstra l a figura a ce a s t a oestul be i n t e resantă a trecutu­

până a zi - A c t u a l m e nte se află în curtea biserici i lui n ostru.

oin comuna S t re j ni c u , a proa pe be Târşor. Are forma Biserica lui Ţepeş, aşa cum se înfăţişează a z i ,

unei prisme b reptunghiu l a r e şi e ruptă in bouă nu m a i re presi n t ă for m a origi n a l ă , ci u n a prefă cu t ă

bucăţi neegale. I n scriptia, frumos săpată in p i a tră b e o o u ă o ri : întâiu sub Cons t a n t i n Brâncovea n u,

şi p .'l s t ra t ă in oe a j uns () e bine spr<' a p u t e a fi b e s ­ c a re e arătat ca ctitor, î m prf u n ă cu D o a m na sa

ci fra l ă 2), e u r m ă t o a re a : M ni c a , a boua o a ră î n p r i m a j u m ă t a t e a secol u l u i

Fig. 1. Târşor. Pisania Bisericii din deal.

Ia n Buletinul
al X I X l e a 2• Cu t o a t e a ce s t e a se obsf rvă u şor, s u b
11 l n s e m n a rea de foţa era red.,dot� şi d " t ă Ca­
misiunii Monumentelor /stat ice", c â n d d. Gh. Zagâriţ, c a re luas e
de c< rc e t a r e a m e a la Târşor, s'a g răb i t să
t e n cu i 3 1 a lârziP, u n e le forme a rchitectonice, c a r e s ' a r
totuşi cu noş t i n ! ă

Ţepeş.
publice - d e signr, s pre a ş i a sigu ra m eri t u l d e s co pe r i ri i - u n p u t e a s ă f i e c hi a r cele origi n a l e , bela b i s E ri c a l u i
a r t i co l ·i ntitul at " Vlad Ţepeş" !n " Gazeta Cărţilot ", Anul l i , No. Aşa e, b e p i l b ă , brâul m ărgi ni t oe bouă
1 ( t 5 A p r i l i e 1 92 !), ce a pare în Ploeşti, î n c a re articol d ă i n ­ rânburi o e zimţi, care încinge biserica oe jur îm·
scrip!la de mai s u s î n transcr iere I a ti n 5
ş i c u tra d u c e re . Ins�,
prejur şi a rcaoele semicircu l a re b e partea superi·
se ştie, graba strică t re a b a .
Transcrierea d · I u i Za go riţ
O
d u pă cum
e mai î n t â i u pr i n c i pal d efectu oasă , căci alfa be t u l l at i n - d i n l i p să oară a clăbi rii. cercetare s tilistică a a ce stei b i ·
de . semne - n u poate reda toal e su netele slave (Je ex. : ieri şi se riei a r fi oe o beosebi t ă însemnătate pen tru
i e ri:i. A po i , ea l o s ă necom pl ectr.te c uvi n te a căror res t i t u r re e i s toria artei n o a s t re biserice şti, mai a le s acuma

velicaga pentr u velicaago. Aşa î n câ� am s o c o t i t necesar

e v i d e n tă (de ex. : emli pen t ru [z]emli si transcrie neexact
câno î i ş t i m o a l a întemeierii. La a ceasta a r f i b e
f o l o s com p ararea cu r u i n e l e c e l e i !)e a ooua biserici
- că c i i n scr i pţia a r putea fi î n t reb u i n ţa tă ş i d e filologi - să dau
şi transscrierea mea însotin d ·o ş i de o fotografie a in­ 1J V . 1. Bo gJ ar , Ylad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ru­
s c ri p ţ i e i . seşti asupra lui, Bu c ur eş ti t 896 p p. 3-4.
2) In s pec i a l pe p ri m a buc ată, i n scripţia s'a pil s tra t bine. Pe 2J Des pre această a d ouă transformare n'avem n ic i o măr­
cea de a d oua, i n să, fi i n d ex pusă m a i mult i n te m p e r i i l or, inscrip­ turie scrisă, care s ă p re c i s eze data. Stilul însă o a rată a fi de
ţia e mai ştef! rsă după cum se poate ob5erva şi d i n fotografie. atu n c i (prima jumăt.te a se col ului al X I X•lea }.
1

http://patrimoniu.gov.ro
 O B I SERIC A A LUI VLAD ŢEPEŞ U . TÂRŞOR 75

()in Târşor 1 ), care presintă, bin punct be vebere arhi· o trabi tie locală 1), erau în Târşor şapte m ăn ă stiri,
tectonic, o a s ă m ă n a r e rem arca b i l ă c u ce a bin tâiu, ceeace ar a ră t a că a i ci s e besvoltase, pe l ângă u n
centru î n s e m n a t , comercia l, laic, şi o puternică
viaţă monahaiă. Din aceste m ă n ă sti ri, însă, nu se
m a i păstrea ză astăzi, bupă cum am spus, becât
r u i n e l e c e l o r t r e i biserici, a me n i n tâ n b şi e l e s ă bis·
p a ră in câtva t i m p .

CÂTEVA NOTE A SUPRA BISERICI­

LOR DIN TÂRŞOR
de VIRG. DRĂGHICEANU

Bi seri c a b e pe ()eal, îşi b atoreşte forma sa ex�

terioară, a ctuală, cu pilaslrii , u n ei reparaţiuni fă cute
'
pe la începutul veacu·l u i a l X I X- lea, cânb s a u cioplit
l a rgi l e a rcaturi superioare, c a ra cte ristice veacului a l
XVl-lea, bespărţite prin tr'un brâu î n zimţi b e ocniţele
p atrate aflate bebesupt.
I n tre pi cturi se află l a brea p t a uşii : portretele

Fig 2. Târşor. Biserica din deal . " M aria şi Constantin Basarab Brâncove a n u '�, pe
peretele n o rbic, s e a flă portretul " I li n c ă i Doa m n a " ,
ceeace ar fi u n i n b i ci u c ă au fost
zibite cam in a ceeaşi e pocă. S'ar
putea c a aceste rui n e să f i e a l e bi�
sericii înălţate, tot în Târşor, bupă
c u m ne spune cronica 2), be V l abislav
(1 447 1 456), p rebe c�sorul l u i Ţepeş.
Cât bespre c e a b e - a treia biserică,
prese n t ânb a b m irabile z i buri î n cără ·
m i b ă a p a re ntă, ne l i p sf şte orice m ă r
f u rie scrisă. Singu ru l e le m e n t b e ba­
I a re e stilul ei, pe basa căru i a () .
I orga o aşează între 1 550- 1 600 3) .
Se observă şi a i ci brâul b i n ţ a t i b f n ·
t i c c u cel bela cel e l a lte ()ouă bi s e r i ci .
A r fi b e borit c a şi a c e a s tă biserică
să form eze obiectul unei cerce tăr i
stili stice comparate, pri n a ju torul c ă ·
r e i a s ' a r p u te a , c n b, l ă m u ri bata în ·
te m e i e r t i." Fig. 3 . 1 ârşor. Biserica din vale.
Ca u n a m ă n u n t i n tere s a nt a b aug f a p t u l c ă , b u p ă , cu boi copi i : « M a ri a şi l o n » , pe p e r e t e l e Est: n N ea gu l ll .
S e a flă b e a seme nea o i n scripţie · mu t i l a t ă .

1) S i t u " t� î n parcul p r o ;, n c l � t i i �.:or uzi. . . . Şi s ' a u prefăcut cu ajutorul lui Dumnezeu şi

13 72 16 (1 708).
2 , . rstoriile Domnilor Ţării Româueşti•, e d . lorg: o , B u cure;ti cu cheltuiala tuturor poporan ilor... ostănetitor Petre,
1 \} J 2 p. 1 8. Cf. şi Gh. Zagoriţ, Evolutia istorică n târgurilor ş! Târşor Vechi. A ug. leat Deci a ­
oraşelor intre Busău, Târgovişte şi B .·cureşlt� p u b l i cat î n " A nuarul
cea stă biseri c ă a fo s t n u m ai prefăcută s u b Brâ n·
d<' gPografie ş i a n tropogeng•·a fie " ( 1 9 1 4 - 1 9 1 5), Bucure ş t i ! 9 1 5.
coveanu, ceiace confirmă " suposiţia ().Jui G i u rescu.
p. 29 1 şi notele 2-4.
3 J O. c., p. 5 . 1) C o m u n icatii de preotul ropescu d i n co m una Strfj � > i c u .

Buletiuul Cornislunil Monumenlelor Istorice. 11

http://patrimoniu.gov.ro
 O STAMPĂ REPRESINT ÂND O SOLIE
A LUI ALEXAN DRU LĂPUŞN E ANU
I n colectiile Museulu i Czartoryski din Cra·
covia s e află o stampă represinlând oraşul
Orodno : � era designafio urbis in Littavia Grod­
,,
nae", publipată la Nii remberg, 1568.
Centrul sta m p ei e ocupat de vederea ora·
şului . In cele patru colturi se văd solii streine :
solia moscovită, turcească, tătărească şi m oldo­
venească. Aceste solii, după cât spune legenda
di n par!ea de ·sus a stampei, au fost primite
la Orodno de regele Poloniei, Sigismund-Au­
gust, în Iul i e 1567.
e vorba de solia lui Koliczew 1, despre cele·
In cda ce p riveşte solia rusească, ştim că
lalle solii nu s e poate da niciun amănunt.
Solia moldovenească este în coltul de jos,
la stânga. De-asupra scenei care represinlă
primirea ei de către Poloni avem însemnarea
în latineşte şi în nemteşte : " Poloni excipiunf
1 N. Sobko, Represintări istorice ale Ţarilor ruşi şi ale soliilor
lor Î1l streinătate. Petersburg 1 886, 11, pp. 23-7, descrie stam pa
de care n e ocupăm.
http://patrimoniu.gov.ro
de P. P. PANAITESCU
Vualachos" , Die Po/en enlpfangen die Valachiss
Botfschafjt" (pentru Poloni, de oLicei, Valahii
sînt Moldoveni;.
E vorba de o solie trimisă de Al exandru Lă­
puşneanul, ca r e domnia atunci în Moldova.
Costumele mewbrilor soliei ··nu sînt din ima·
ginatie, în orice caz sînt în parte m ăcar după
natură, căci e de obsenat că fiecare din cele
p atru solii are costume deosebite. Se vede că
autorul a căutat s ă redea în ' ăfişarea caracfe·
r istică a fi ecării natiuni.
In figura noastră Moldovenii sînt la stînga,
Poloni i l a dreapta. Solul care s'a cobarît de
pe cal, d ă mîna unui nobil polon, ce i·a ieşit
în întîmpinare. E îmbrăcat într'o haină lungă
vă rgată, are un fel de turban cu coadă lungă,
poartă o sabie dreaptă.
Mai caracteristice sîn t figurile celorlalti Mol·
doveni. Pe primul plan un călăret cu căciulă
ciudată, poar tă u n scul p e care se vede un
leu heraldic. Acest călăret e e proape identic,
 O STAMPĂ REPRESENTÂN D O SOLle A LUI ALEXANDRU LĂPUŞNEANU 77

mai ales scutul, cu altă figură de călăref ro·
mân (valachus) c e se a flă în cartea lui Abra·
ham d e Bruyn. Diversarum Gentium Armatura
Equeslris, tipărită la 1575, deci putin după
stampa noastră 1• Al doilea călăret poartă un
adevărat turban turcesc, diferit de al solului,
e îmbrăcat într' o haină strâmtă c u ş ireturi.
Celelalte două figuri din planul al treilea şi
al p atrulea, una călare, alta finînd calul solu·
lui, represintă doi ţărani m oldoveni, cu căciulă
de oaie în cap, mustată lungă în jos. Primul
poartă un arc mare pe spate Cei doi călărefi
ce stau în urmă (se văd însă trei c ai) se dis·
ting mai putin lămurit.
Reproducerea noastră contine · numai coltul
din josul stîng al stampei, mărit.

1 Reprodus de d. C. Karadja, in Arhivele Olteniei J l f,

1 924, p. 3.

http://patrimoniu.gov.ro
 MĂN �STIREA BERISLĂVEŞTI, J UDEŢUL ARGEŞ.
-. -
Dela ) iblea·Călimăneşli, spre Răsări t, la apro·
ximativ zece chm., pe drumul cel m a re, care merge
spre Argeş şi T i l eşli·Câineni, p e lângă curtile
lui "Oprişan di:t Stoi eneşli", în susul râuşorului
torent Coisca, gupă o cotitură de d e al, că l ă ­
torul este surprins de priveliştea p i torească a
unei biserici mode ste, împrejmuilă d e puler·
nice ziduri. Este mănăstirea Berislăveşt ilor,
aceia care a suferit mult din cauza războiului .
Fostele chi l i i stau să c a d ă . Sun t p e moşia
E foriei Spitalelor Ci vile, ş i poate au d reptul la
rep a ratie. Constructia solidă a b isericii, cât şi
chi liile cu basa lor sigură, dacă s'ar repara, a r
servi la c eva. lnsem năm inscriptiile :
.INTRU SLAVA MARELUI DUMNEZEU CELUI IN SF ÂNTA TRO·
IŢĂ ÎNCHINAT ŞI ÎNTRU CINSTEA ŞI LAUDA SFINŢILOR TREI
ERARHI : VASILE CEL MARE ŞI GRIGORIE BOGOSLOVUL ŞI IOAN
ZLATAOTUL ŞI SFÂNTUL MUCENIC GHEORGHE S'AU ZIDIT DIN
TEMELIE ŞI S'AU ÎNFRUMUŞEŢAT CU ZUGRĂ VEALA ACEAST( Ă J
SF[ÂNTĂJ BISERIC Ă DE DUMNEALUI RĂPOSATUL SANDU BUC­
ŞENESCU BIV, VEL PA[HAjR[NI;C, LEAT 7262') (=1754), ÎN ZILE[LEJ
M Ă RII SALE IO GRIGORE GHICA V,·,•
Această p i s a n i e este elegant şi foa r t e abreviat
scrisă, cu multe litere aruncate, pe c a re nu le·am
r e p ro dus spre a nu îngreu i a textul. Pe un
stâlp al pri dvorului, l a dreapta i n t r ă ri i a fl ă m :
" A ceasta pisanie s 'au scris acum de S! infio Sa
părintele arh. Teodosie, că era nescl is{ăj, 1804" .
Inău n t r u l bise r i c i i , l a dreap!a, s e găseşte
mormântul fundatorului, b i ne conse rva t, p i a t ra
cu flori s ă p a te având o stemă can!a c u z i n e ască.
E l poartă această însem nare, de d d f ă re·
centă : " Ca soarele luminează faptele celor buni,
precum şi ale dumnf. alui Sandu Bucşene s cu
jund'llorul acestei biserici care se a(lă fnmormân·
/al sub această piatră şi spre şllinfij s · au facă/
această inscriptie la 1870, Dech., lsidor Eromo·
nah " . In biserică găsim Lt dreapta intrării zu·
grăvifi p e Neofit Scriban şi lsidor, ultimul
e gumen al n 1 ănăslirii ; i a r l a stânga chipul eli·
torului cu cele două sof i i ale s a le, Maria ş i Ilinca.
La aceast ă mănăstire aflăm, spre marea mul·
tumire a noastră, vechi le clopote. scăp ate · prin
întelepciunea şi devotamentul a clualu!ui supe·
rior, Oherasim Popescu - deşi rău păstra4 e -
din mâna năvăl i torilor austro·germ a ni. Ele a rată
vrednicia străbună. Sunetul lor va umplea
1 ) L a această dată D o m n e r a Constantin P.acoviţ�, n u Grigore
G h ica : greşeala provine din faptul c� i n scri pţia s'a săpat, cum
ne spune însemnarea de pe stâlp, cu mult mai târziu. Data de
1 l 5 t ne-o dă ş i i ns�m n area de pe clopotul cel m a re.
http://patrimoniu.gov.ro
de T. G. BCLAT.
o Q o--
î n c ă multă vreme valea tumultoasei Coi5ca.
Sunt în nu m ă r de trei. Pe cel ma re găsim :
.LA LEAT 1754, FĂ CUTU-S'AU ACEST CLOPOT DE DUMNEALUI
SANDU BUCŞENESCU VEL P Ă HARNIC ŞI S'AU DAT LA SCHITUL
.
DUMNEALUI CE SE NUMEŞTE BERE SLĂ VEŞTI, PLAIUL ARIFULUI
Â
DIN SUD ARGEŞ, ŞI AU STAT P N Ă LA LEATUL 1788, IN R A Z·
BOIUL CE AU AVUT POARTA OTOMANICEASC Ă CU POARTA
CHESARICEASC Ă .
C ÂND S'AU ARS M Ă [NĂ ]ST[I)REA C OZII, S'AU ARS ŞI BEREA·
SLĂ VEŞTI CU TOTUL : ATUNCI S'AU SPART ŞI ACEST CLOPOT,
CARE ACUM S'AU PREFĂ CUT, MAI B Ă G ÂNDU-SE INTR' ÂNSUL
DOU Ă CLOPOTE D E SFINŢIA SA P Ă RINTELE TEODOSlE ARHJ.
MA.NO,RITUL COZII. AN. 1801".
Pe cel mijlociu !>tă scris : .ACEST CLOPOT ŞI CEL MAI
MIC S'AU PREFĂ CUT PRIN NICODIM IGUMENUL BERISL ĂVEŞTI
1781 IUN.•.
Pe c el mai mic : .s·Au FĂ C[UTJ. DE DUM[NJEALUI P ĂR.
TEUDO[SIEJ AL COZII, 1800".
Biblioteca mă năstirii este bogată în ve chi
tipă rituri d intre care remarcăm o foarte bine
conservată Evanghelie , din tipări turile Milro·
polilului Teodosie Bucureşti, 1693. ·
Insemnări de-ale conlimporanilor găsim multe,
din care vom mentiona numai câteva. Pe
.. Vietile Sfintilo r " , luna Ia nuarie, aflăm : " 1 838, la.
1 1 . Intr o Marfi seara, la 3 ceasuri şi jum. din
noapte, s'au cutremurat pământul {aşa} de Iare
tncâl multe ziduri s'au crăpai şi crucea răs­
tignirii dela capeleazmă În cioburi au căz ui, şi
finerea lui au jos/ ca la 7 0 minute. Spre ştiinfă
am insemnat, Berislăveşli, Plaiul A rgeş, Ion
Văls ănescu
Pe , Slujba S f. N i fo n ", t i păritura întâiului epis·
cop de Argeş, Iosif, găsim : A ceastă fi/adă
ni s'au hărăzit de preasf{infilulj pă.rintele Episcop
A rgeş, ca unul ce arn jost şi eu osteni/ori la
prescrisul isvoadelor, ce s'au dat tn tipari, pre ·
cum să veade. Dos{ojjtei iermh., 1806, A vg.
Pe o piatră detaşată din zidul mănăstirii şi
care, dacă nu s e va încastra curi\nd, va dis·
t Intru cinstea şi lauda prea sjân{tujlui dă
părea defi nitiv, avem rânduril e acestea :
..
viafă întreii, împle/ita funie cea de mătase roşie
la un Solomon viul cuvântul cel in/rei/ fmolelit :
sfinfii ierarşi Vasile cel Mare, Gr(qorie B ogosflovulj
şi Ioan Zlaloust, s'au zidit acest s/{ân/1 l{ăfcaş de
dumnea lui Sandu Bucşenescu biv Ve/ Paharnic ;
iar, rămăind acest zid dinprejur n eisprăvit s'au
isprăvi/ de prea-cuviosul chir Nicodim, iermona·
hul Beligrădeanul fiind igumen la acest sfânt
l{ăjcaş, În zif/ejle prealuminatului Domn Con·
slanlin Nic. Voevod, cu blagoslovenia prea­
sfinfilului chiriu chir Grigorie Milropo/il, leat 1862.
 O SPADĂ DIN VEACUL
AL XIV-lea
de G. OLSZEWSKI
--o Q o --

In colectia mea de arme româneşti, a m o

spadă găsită la Curtea-de-Argeş.
Lungimea totală a a cestei spade nu frece de
1 180 m. ; lama e subtire şi are 0,285 m. lung-ime,
mânerul e în cruce, de formă medievală. D�pă
formă, şi stil, această spadă datează din veacul
al XJV . Jea, căci garda simplă, în cruce, este
tipul absolut al spadei până la s fârşitul veacu·
lui al XV-lea. Italia Franta (Bordeaux şi Mar·
silia) se bucurau de mare renume pentru fabri·
carea spadelor şi le exportau în număr consi·
derabil.
Această spadă este identică cu cele aflate în
colectia Sion, (Universitatea din Cluj) şi. altele
aflate în Museul oraşului Cluj, şi are mare ase·
m ănare cu aceia din fresca " cavalerului ' din Bi·
serica Domnească, Argeş şi cu cea dela portretul
lui Basarab, represintat în planşa aflată în
" Chronicon Pictum".
Domnul Drăghiceanu, în Curtea Domnească
din Argeş, la pagina 62, citează această spadă
şi explică în ce chip sabia şi garda ei sunt caracfe·
ristice acelei epoce, fiind asămănătoare cu spada
lui Basarab.

Fig. 1. Spadă din veacul al XVI-lea găsită Ia

Curtea-de-Argeş.

http://patrimoniu.gov.ro
 MATERIALE ISTORICO-ARCHEOLOGICE
PENTRU HARTA ARCHEOLOOICĂ A ROMÂNIEI RIDICATĂ
DE DIRECŢIA MUSEULUI NAŢIONAL DE ANTICHIT Ă ŢI

REGIUNEA MOSTIŞTEA-CĂLĂRAŞI
de RADU V LĂ DESCU-VULPE

Asupra executării îns�t·cinării date d€ d-voastră i n vara ! . Ceramica preistorică, tip Sultana.
1 923, anume de a face harta archeologică a maturilor 2 . Ceramica protoistorică, tip Crasani.
Jeserului Moşliştea ş i a J u n c i i dunărene Moştiştea şi Călăraşi, 3. Ceramica istorică : romană sau post- romană.
am o n oarea de a vă raporta cele ce urmează. Ceramica preistorică, cea mai veche din aceste regi u n i ,
Regiunea cercetată o îm part î n două părţi : căreia îi d a u ca t i p ciuburile d e l a Sultana, se deosebeşte printr'o
1 . Perimetrul lezerului Moştiştea, cercetată numai de m i n e tehnică caracteristică : ·a rdere bună, lucrare îngrijită, manuală,
d e l a 6 la 8 Se �tembre ş i d e l a 1 2 la 1 4 Septemvrie. printr'o varietate n e< fârşită de forme şi m a i ales de ornamente.
2 . Lunea Dunării dela gura Mosti-ştei la Călăraşi, cu mar­ Se găseşte mai totdeaur,a pe locuri mărginite şi isolate, fie pe
ginea de N a Juncii ş i cu grădiştele din baltă, regiunea cer­ "burgurile" de pe coaste fie în grădiştile din baltă, mai tot­
cetată d i m preună cu colegul mieu, d. Vladimir Dumitrescu, deauna in cantităţi enorme, î m preună cu un mare număr de i n ­
Jela 21 la 25 Septembre. strumente de silex. Răspândirile acestei ceramice s u n t foarte rari.
Fiindcă metoda şi cond ucerea lucrul u i au fost aceleaşi in Ceramica protoistorică getică şi elenă, căreia ii dau ca tip eera­
ambele părţi, l e cu pri nd de o potrivă în aceiaşi dare de seamă. mica de la Piscul Crăsanilor de pe Ialom iţa, o im part i n trei feluri :
a) Ceramica sudică elenă, im portată aci J:rin coloniile elene
df· la Pontul Euxin, şi care i n majoritatea casurilor constă din
1 nai nte de a expune resultatele I a care am ajuns, voiu arăta cioburi de amfore. Din causa uşurinţei de datare, pri� i nscrip­
pe scurt metoda cu care am procedat. ţiunile ce se află adesea pe mă nuşile amforelor, această cua­
Pornind dela Piscul Coco n ilor, u n de săpasem t i m p de a­ mică e foarte im portantă intru datarea ceramicii i n d igene, cu
proape o săptămână 1), a m mers, când într'o direcţiune, când în care se găseşte totdeauna împreună.
cPalaltă, până când am executat Intreaga periegesă a lacului. b) Ceramica getică "La Tene", lucrată de localnici după
Drumul l-am făcut numai pe jos, ş i numai p e l i n i a matu­ m odelul şi tehnica ceramicei grec ; şti. Formele sunt totdeauna
rilor, însoţit de doi oameni cu unelte de săpat, pentru a face distinse, adesea fără ornament, dar cu profil complicat. Teh nica
sondagii sumare ac0lo u n de era nevoie. e · superioară : pastă solidă, fină, sonoră, cenuşie, lucrată l a
Tot tim pul ate nţiunea m i-era îndre1'tată cu deosebire spre roată cu o îndemânare perfectă.
resturile cc-ramice, care m i-au servit ca si ngurul mijloc de orien·
c) Ceramica getică primitivă, lucrată cu prr>cedeuri trad i ­
tare î n t ru determ i n area punctelor archeologice. Acestea odată
ţionale, pe care le putem urmări până in neolitic. Totuşi se deo­
aflate, le însemnam cu precisiune pe harta Statului Major al
1 : 50.000
sebeşte mult de ceramica neolitică, prin l i psa de varietate, de
ornamentului, şi prin forma dtosebită a
Armatei, scara din 1 9 00, Iar materialul găsit îl !n­
bogăţie şi de rafinare a
registram în jurnalul archeologic şi-1 î m pachetam spre a-1 putea
proemin enţelor, care acum a se întâlnesc mult mai des decât î n
revedea mai târziu.
neolitic. Afară de proemin enţe, ornamentul c e l mai obişnuit e
Printre punctele antice găsite, am considerat pe u n ele ca
briul rasucit, aplicat, şi ceva · m a i puţin comun zgârieturile facute
staţiuni, adică urme vi!dite de aşezări omeneşti, de locuinţe,
pe pasta moale, fie regulat, fie i n toate sensurile. Pasta e tot­
cenuşă, oase de animale domestice, vetre arse, cera'llică abun­
deaun a grunjoasă ş i de multe ori i n suficient arsă. Tot în a­
dentă în straturi groase ; iar pe altele ca răspândiri, adică
ceastă categorie de ceramid! se cuprind şi vase de pastă mai
urme puţin e, sporadice, din ceramica vre-unei staţiuni vecine.
fi n 5 , dar slab arsă, groase, cu for m e deosebite, cu luciu negru,
Fireşte, cele mai multe sunt acestea din urmă , dar de o i m por­
sau cenuşiu, sau bru n , lucrate tot cu mâna, dar cu o înde­
tanţă pri ncipală sunt numai cele dintâiu : staţiunile. Dacă i n
mânare mai apropiată de perfecţi unea neoliticului, decât cele­
toată cercetarea n u voiu fi observat a bsolut toate punctele cu
lalte paroase, care sunt lucrate cu totul rudimentar.
răspândiri, ceeace de al tf€1 ar fi şi im posibil, i n orice cas nu
Toate aceste trei feluri de ceramică (elenică i m portată,
m i -a scăpat n ici-o staţiune nevisitată.
getică sup�rioară, getică tradiţională), se găsesc fa ră excepţie
Fiindcă aproape toate resultatele cercetării �e basează nu­
laolaltă, î n acelaş strat pretuti ndeni, şi de aceea le cuprind sub
mai pe ceramica găsită, voiu spune ceva şt despre aceasta.
numele de ceramică protoistoncă : getied şi elenă• .
Ceramica, atât din regiu n ea lezerului Mostiştea, cât ş i d i n
cealaltă regiu n e cercetată, l u n e a Mostiştea-Câlăraşi, o impart,
Ceramica istorică e cea caracterisată prin pastă şi ardere
proastă, lucrată Ia roată, şi având ca ornament n u m a i striaţi uni
dupe epoci, î n trei grupe :
dese paralele, alternate cu linii ondulate. Ornamentu l acesta e
1 Vulpe, Raportul asupra săpături/ar acheologice dela prea general i n spaţiu şi i n timp pentru a putea determ i n a
Piscul Coconilor (.,Bul. Corn. Mon. lst., 192 4 fasc. 39").
Cf. Radu
datarea mai precisă a cemmicii " cu striaţi u n i " . Ceramica de�-

http://patrimoniu.gov.ro
 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORIC E 81

pre care e vorba e lucrată cu roata, deci are un caracter istoric are mult mai multe urme, fără a o putea totuşi considera ca
mai nou, n u e î n n iciun cas preistorică ; apoi n u se găseşte staţiune.
în n ici-una d i n staţiunile geto-elen i ce cercetate până acu m , deci Acestea sunt singurele urme preistorice din regiunea Ieze­
are u n caracter mai nou ş i decât această epocă, adică decât sec. rului Moştiştea.
VI-a Chr. Il. Epoca protoistorică : getică ş i elenă, (c. sec. VI. a . Chr.).
Dintre toate staţiunile geto-elenice, numai la Odaia-Vlădich i i In a ceastă vreme avem î n ju rul Jezerului Mostiştea cele m a i
a m d o t p e ste u n singur ciob c u striaţiuni ş i c u ondulaţiuni, dar m ulte răspândiri , precum şi n u m a i putin d e trei staţiun i : Mă·
ş i acesta după pastă se a propie mai mult de ceramica ro mană năstirea, Piscul· Coconilor, Odaia- Vlădichii.
d i n Dobrogea 1 ) decât d e ceramica d e care vreau să vorbesc . 1 . Măn ăstirea 1, L ocalitatea este aşezată in partea de Sud· a
Ţin să observ că, în toată cercetarea pe care am făcut-o lezerului Mostiştea, în vârful unghiului de Vest d i n tre malul
pe malurile lezerului ş i pe baltă până la Călăraşi, n 'am dat Iezerului ş i malul Juncii Dunării . pe terilsa cea mică a Dunări i ,
peste n ici o staţiune cu astfel d e ceramică şi a m găsit-o numai înaltă n u m a i cu vre- o 5 m. deasupra J u n c i i , ş i sub coasta te rasei
î n răspândiri, de cele m a i multe ori în apropierea actualelor a· celei m ari cu cota 3 7 .
şezări. A poi pasta,· deşi m a i prost plămăd ită şi mai prost arsă, P e margin e a râpoasă a terasei celei m i ci, s u c sat, a po i spre
se asamănă în com posiţie mai mult ca ceramica populară de N până la valea Tutunului, acolo unde se ridică terasa cea
azi decât cu cea a ntică. mare, SP. văd urme bogate d e aşezare . antică. Afară de cenuşă,
Totuşi, pen tru că din ceramica rom a n ă n ' a m găsit n i m i c pământ ars, oase d e animale domestice, resturi d e locu inţe, e o
precis, şi pentru c ă ceramica d e care vorbesc n u e î n nici-un cantitate aoundentă de ceramică de toate categoriile epocii geto­
cas modernă, cutez a o socoti sub titlu de presupunere, ca elenice. Ş i a n u m e : fragmente getice cu proe m i nenţe caracte: i ,;.
post-romană, d e i m itaţie ş i contin uare romană. tice, cu brâuri, părţi de amfore elenice, de pastă roşie sau găl­
buie, b i n e arsă, solfdă, sonoră, adesea cu mânerele drepte co m ­
Voiu arăta acum staţi unile şi răspândirile aflate în regi une� p u s e d i n d o u ă vergele cilindrice lipite, ceeace dovedeşte prove­
lezerului Mostiştea, i n ordinea epocelor deduse d i n ceramică. n i enţa lor din cetăţile dela Pontul Euxin , Cioburile acestea de
1. Epoca preistorică (neoliticul, eneoliticul ş i bronzul). Câteva i m portaţiune elenică sunt covârşitor de n u m eroase, Printre ce­
răspândiri şi o îngură staţiu n e : Sulta n a . ramica i n d igenă superioară "La Tene ", a m dat d e u n vas întreg
1 Sultana. La 1 c h m . spre E de cătu n , pe coasta lezerului, caracteri stic, d e pastă bună cenuşie solidă, lu crat la roată.
e o peni nsulă cu vârful retezat d e erosiunile inundaţiilor an uale, Toate acestea se a flă conti n u u pe o mare î n ti ndere, cara
cărei a_ locuitorii î i zic " Malul Roş u " , din clluza lutului d e co­ trece mult spre N de actualul sat Mănăs t i rea. Avem deci o
loare închisă. Către capăt p e n insula e curmată printr'o vălcea staţiune de mare însemnătate, cea m a i i n tensantă d i n regiunea
largă. Partea care rămâne astfel isolată, constituie staţiunea ne­ care n e preocupă, şi care necesită o săpătură sistem atică, cel
olitică. Pe harta Statului MHjnr ( 1 : 5�.000), l a poalele râpei puţin cum s'a făcut la Piscul Crăsanilor şi la Sultana.
din capătul pen insulei e cota 1 6. l nălţi mea staţi unii asupra a­ D e reţinut este că aşezarea de aici evită inălţimPa terasei
cestei cote e de încă a. 3 0 m celei mari a Dunări i ş i se intinde n u m a i pe terasa cea m i.:ă,
aşa cum se î n tâm plă şi cu satele de azi. E ceva cu totul i n vers
Ac i a săpat domnul Prof. 1. An drieşescu în vara 1 923.
decât la staţiunile neolitice. Nicăeri nu 'se vede o preocupare
Resultatele sunt d i ntre cele mai i nteresante. O foarte m a r �
de a părare militară. E o staţi u n e î nsemnată comercială, după
bogăţie de resturi ceramice, c u forme ş i c u ornamente variate ;
cum se. vede din m a rea cantitate a ceramicei d e i m port, şi în
n eobişnuit de multe obiecte de silex ca : vârfuri de lancie, d e
acelaş timp u n punct însemnat ar pătru n deri i influenţii elenice
săgeţi, cuţite, topoare, percutoare, etc. ; idoli de lut ş i d e os
In câm pia getică.
represintând figuri umane sau figuri de a n i m al. De ase m e n i s'a
La N. de această staţiune, răspândirile d e ceramică d i n a­
dat peste o mare cantitate d e resturi d e a n i m al e domestice şi
ceiaşi vreme se ţin lanţ până la Coconi, deci pe mai bine de
peste urme d e locu i n ţe, făcute din chirpiciu cu paie.
5 chm. p e malul de V al Jezerului.
I n totul avem aci o aşezare neolitică, i nten � şi î n delung
2. La 400 m . la N d e valea Tutunului�
locu ită, d e agricultori, pescari şi meseriaşi, d u pă cum
din dreptul punc­
se poate
tului trigonometric " Mă năstirea" (37 ,5), pe malul stâng al văii
deduce d i n rest�rile aflate, şi la întemeierea căreia, ca d e obiceiu
lui Marm, e o groapă profilată pe râpă, conţinând cenuşa cu
î n neolitic, predom ină punctul d e vedere defensiv. Staţiunea e
cioburi prim itive. Probabil u n mormânt di n aceiaşi vreme cu
pe o posiţiune î n altă, -iso]ată, greu accesibilă, apărată d i n trei
staţiunea de la Manăstirea.
părţi d e maluri râpoase ş i din s pre pen i n sulă printr'o şea largă,
3. La 1 500 m. l a N de Valea-lui-Marin , pe o zonă de
care poate că e săpată ch iar de mână ome nească Că lu crul �r
. circa 1 chm., pănă l ::t co'a 37, se văd de- asupra rîpii urme de
fi făcut de mână omenească nu e greu de i n ch i puit, dacă n e
aşezare, cu vetre, cenuşă, cioburi, gm p i î n secţiune pe ripii. Lo­
gân d i m că �ăpătura unei aotfel d e v ă i cere mai puţină mu ncă
cuitorii î i zic acestui loc Satul Vechiu. Ş i probabil că a fost
decât clădirea unei movile mari din aceiaşi vreme.
aci un sat d e epocă m a i nouă, dar se găseşte ş i m ultă cera­
Răspândirile din această staţiune sunt foarte r�ri ş i puţine.
mică antică d i n aceiaşi epocă ş i d e acelaşi caracter cu cea dela
2 . La 500 m. spre E d e staţiune, pe coastele unei vălcele, Măn ăstirea. De sigur î nsă că aşezarea n u e î n legătură cu a­
se găsesc cioburi l a fel cu cele dela " Maiul Roşu " . ceastă ceramică, ceiace ar resulta din prea puţina cantitate a
D e aseme n i s e găsesc astfel d e cioburi î n cele d oua " g; ădişti " , cioburilor an tice faţă de întin derea aşezării.
ostroave d i n mijlocul Jezerului, d a r fii n d t o t rari şi puţine, n u 4. La 800 m. mai l a N d e Satul 'l'echiu, pe malul drept al
l e pot socoti c a staţiuni. 'l'ăii 1 acilor, o m i că răspândire d e cioburi primitive din epoca
3. Grădiştea Mare sa11 Grădiştea · Curăteşti, cea mai apro­ celor de l a Mănăstirea.
piată d e Malul Roşu, are u r m e foarte puţine neolitice. In nici-un 5 . Acelaş lucru i n satul Cocon i , l a Sud, p e ripa di ntre Va-
cas n u a fost vre- o aşezare statornică pe ea.
4 . Grădiştea- Chirnogi, l a 2 chm . spre E de cea precedentă,
1 Numele mai vechiu al 'atu lui este Cornăţelul, pe care Barbie du Bo·

t. Cetatea Ulmeturn, 1 planşa, XXIII. An .

V , Pârvan, • cage il identifică cu cetatea Geţilor arsă de Alexandru·cei·Mare. (ap.
Ser, Il , Tom. XXXIV, Secţ. ist. 1912). Tocilescu, Dacia înainte de Romani, p. 56. nota 1 8) .
A.cad. Rom.",

http://patrimoniu.gov.ro
82 MATERIALE ISTORICO ARCH EOLOO ICE

lea c u două puţuri şi d i ntre Valea c u şapte· puţurt, în dreptul paraţia cu ceramica romană din Dobrogea 1, Şi aci am g�sit cio­
cotei 16 de pe marginea lacului buri mici cu striaţiuni şi smalţ. (Veli punctul precedent).
6. Tot î n satul Coconi, la stânga văii cu şapte puţuri, am Pe râpa m i ci i staţiuni se vă:! şi urme de zidărie, asu pra
dat de cioburi p rim itive de epocă getică şi de cioburi bune ele­ căreia ins'i nu mă pot pronunţa numai după o cercetare d e o
n istice. Pe u n fragment elenistic e u n ornament iucisat : mean· jumătate de oră.
dru stilisat între două linii paralele. Avem astfel a treia staţiune geto- elenil , poate şi r o mană, şi
7 . La 300 m. mai la E., la cota 32, la m a rginea ră>ăriteană cea mai de Nord din regiunea Iezerului Mostiştea. Mai la N . ,
a satului, ceramică de acelaş fel ct; cea dela Mănăstirea. n'am d a t pesie nici o urm� din această epocă.
8. De la satul Coconi spr e Est, se întinde pe 2 km., o pe­ Pe malul de E al lezerului nu e nici o staţiune, ci numai
n i nsulă care se îngustează şi scade in altitudine tot mai mult răspindiri, dintre cari cea mai de N e la valea Greziei.
spre virf, şi care strânge Iezerul Mostiştea la mijloc în forma I l . I n tre Făurei şi Chirnogi, pe malul drept de la gura văii
unui rinichiu. La capăt peninsula coboară i n pantă foarte lină Gresiei, sunt gropi din care locuitorii scot nisi p. I n săpăturile
spre lac şi locuitorii i i zic : Piscul Coconilor. I n dreptul acestui acelor gropi am găsit câteva urme ceramice antice : cioburi
loc, Iezerul Mo5tiştea are cea mai mică lăţime, vre-o 4 0 0-500 m . groase primitive cu luciu brun şi cioburi de pastă bună cenuşie
Aci a m fă cut tim p d e o săptămână sondagii şi săpături, p e cu profii caracteristic geti:: .,La Ten e " . Deşi n'am găsit i n cele
care le-am e x pus într'un raport a n terior 1 . Nu am dat de o sta­ câteva m in ute de cercetare n i ciun ciob grecesc, ceramica getică
ţiune aşa de bogată ca cea de la Mănăstirea, dar în sch i m b aflată acolo este suficientă pentru a delerm ina încă un punct
Piscul Coconilor e p ă n ă a c u m , afară de Sultana, pun .-tul c e l m a i contimporan cu Mănii stirea, Coco ni şi Oda;a Vlădichii.
b i n e cercetat d i n hula archeol ogică a regi u n i i . 1 2. La 500 m . la S. de satul Ulmu, la cota 1 4 de la prima
Fiind înnaintat i n i n teriorul Iezerului, Piscul Coconilor a avut cotitură l a S. de Ulmu, câteva fra gmente de ceramică elenă alături
mai mult de suferit decât alte locuri, de pe urma erosiunii pro· de doburi striate de pastă inferioară. Probabil că acestea n u
vocale de inundaţiile a nuale ale Dunăni, care fac să crească s u n t d i n aceiaşi vreme cu ceramica solidă greceasci' , c i mai noi.
apele Mostiştei pănă departe spre N De aceia, deşi l a Piscul 13 La 1 chm. la S de punctul precedent, l a cota 1 4, cio­
Coconilor avem a face cu · o staţiune, iar n u cu raspândiri, buri pri m itive cu ornam ent " brâu " , getice, şi fragm ente de vase
ea e cu mult redusă şi n u n i s'au păstrat decât părţile perife­ greceşti. Alături d e ele, tot cu caracter de răspândire cioburi de
rice, mai ales gropi cu cenuşă şi resturi de vase, alte ori cu o­ pastă inferioară cu sfri aţiuni paralele adânci şi dese, probabil
seminte umane. Zona cu urm e vechi e pe margi n i l e Piscului, m ;,i noi decât vrtmea geto·elenă
iar î n interior ele sunt tot mai puţine, pănă ce dispar de tot. 14. La 2 chm. spre S de punctul precedent, sub satul Boş­
Pătura de cultură mai im portantă, - deşi n u se compară cu n eagu, afară de abundf nta ceramică actuală a acestui sat şi
cea de la Mănăstirea, - e pe marginea de N a Piscului. afară de m u ltele fragmente cu striaţiuni, sunt şi câteva frag­
Ceramica e peste tot de tip Crăsa n i , la fel cu cea de l a mente sigur elenistice.
Mănăstirea. Cioburi de vase getice primitive c u proeminenţe va­ 1 5. La m arginea de S a satului Boşneagu, a fară de eera­
riate, cu ornamente " brâu ", cu striaţiuni caracteristice ; cioburi mica cu striaţi;.111 i, sunt ş i cioburi caracteristic getice de tip
getice superioare ( " La Ten e " ), de pastă bonă, cenuşie, cu forme Crăsani şi altele greceşti.
distinse ; fusaiole de lut ars, fragmente de amfore greceşti de Din transpunerea pe hartă a acestor 1 4 puncte cu urme
toate felurile, de pastă solidă caracteristică. Pe un mâner de geto-elenice, resultă că ctle mai multe dintre ele sunt pe malu­
amforă am dat de i nscripţiun ea : A P I CTOfE: I TON, la care e rile j u mătăţii de S a l t zeru l u i şi mai ales pe malul de V . Pe
de observat C şi €, rotunde, în loc de :E şi E, ceiace arată malul de E sunt numai câteva slabe răspândiri, pe când pe
.
un caracter mai nou al i nscripţiei : a. sec. I a. Chr. malul de V sunt trei staţiu n i . E bine de ţinut mi nte că toate cele
Răspândiri din ceramica acestei vremi n 'am mai găsit spre trei staţiuni sunt pe acelaş m a l , p e n tru a deduce de aci şi alte
N , decât tocm-ai după vre-o 2 chm., la Odaia Vlădic:h i i . Totuşi lucru ri, ceeace se va face mai la vale.
socot că trebuiesc menţio nate aci câteva cioburi cu striaţi uni E de observat l a statiunile acestta geto-elen ice, spre deo­
şi pojghiţă albă, ş i care aparţin mai degrabă acestei vremi de­ sebire de Sultana, că sunt toate aşezate pe locuri joase şi e·
cât celei post-romane cu "striaţiuni" de alt caracter. Şi anume : vită locurile înalte din apropierea lor. Acest lucru e comun şi
9. Sub satul Sultana, imEdiat la E de pun ctul-trigonometr ic l a Mănăstirea, şi la Coconi, şi la Odaia-Vlădichii. Deci punctul
" Sultana" (57,28) la vre-o 200 m . spre V de staţiunea preis­ de vedere, care a fiinţat la basa lor, n u e cel militar defensiv,
torică, răspîndiri slabe de astfel de cioburi. N'am găsit nici un ci din potrivă punctul de vedere paşnic economic. Putem să n e
fragment din cele geto-e lenice de la Piscul Coconilor. gândim deci la o solida ritate socială, care să asigure bunul
1 O. Odaia Vlădichii, staţiune getică şi elenă. La 350 m. la mers al vieţi i comerciale. Putem să n e gândim la o forţă poli­
N . de Odaia Vlădichii, între acest sat şi Curăteşti, l a gura mai tică cu teritoriu intins. Şi in izvoare găsim tocmai pfntru vre·
largă a unor văi ce dau spre Iezer, e u n tăpşan înnalt de vre-o mea aceasta, î n regi•mile de stepă ale Daciei, o m are putere a
2 m . abia, ros de ape in partea dinspre Iezer. E de altfel Geţilor, cari s usţin coaliţia dunărea n ă contra lui Alexandru 2,
singura erosiune din acel lor, ceiace dovtdeşte că mica· terasă iar vre-o 50 de ani după aceea, în frunte cu Dromichaites,
a fost altădată mai înaintată >pre lac, dar acum erosiu nile au regele lor, baţ de două ori pe diadochul Lysimachos şi a doua
n i velat-o la rând cu celelalte maluri. Locul estP numit de către oară il iau chiar prisonier �. Apoi i n sec. 1. a. Chr. iar este aci
săteni : 1/ alea Orbului. marea unitate politică alcătuită de Boirebistas, care e în �trânsă
Ceramica e de tip Crăsani. Cioburi getice ru.,tice cu orna­ legătură cu c.etăţile el ene dela mare •.
m e n t . brâu " , cioburi negre cu luciu, cioburi gălbui cu luciu ; III. Epoca istorică, romană şi post-romană.
apoi ceramică bună, solidă, grecească. U n ciob presintă orna­ Din cercetarea l a suprafaţă pe care a m făcut-o, nu pot de·
m entul : valuri striate paral el, ca chenar între linii drepte striate duce n i m i c sigur pentru această vreme. Singurul element de
peste tot vasul. Pasta e deosebită de a ceramicii " post-romane"
1 V. Pârvan. Ulmetwn , l, (planşa XXIIJ).
cu striaţiuni. Foarte probabil că este roman, dacă facem corn-
2 Anab. l , 3.
Arrian,
3 Diodor Sic. XXI. frg. 1 1 -14. Strabo, V l l- 3, 1 4.

1 Radu Vulpt>, N.aportul asupra săpături/ar ârcheologice dela Piscul t Strabo, VII, 3, l l ; Dittenberger, Sylloge inscriptionum latinarum,
Coconilor. ("Bul. Corn. Mon. lst.", 1924, fasc. 39). nr. 342.

http://patrimoniu.gov.ro
/
Î-
t· '

/ �:
' � --
:'!.T.
f:'1 :<ilt;.sn::' /
.;,_J;, 0 /

Fig 1 . Har la regiunii iezer ului M os l i şl e a . Scara : _1/10:>.0 :>0. D u p ă sectorul "VărăşW, 1 : 50.000.

http://patrimoniu.gov.ro
 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE 83

control, pe care il am la î ndemână, e eera m ica. Dar şi aceasta 9. Sub satul Făurei, un strat de cultură foarte gros, d a r
pen tru vremea romană, e nesigură precum am arătat mai sus. probabil că n u m a i din actuala a şezare. A m d a t şi d e c:Heva
I n afară de staţi unile neolitice ş i getice citate, n 'am mai cioburi striate.
găsit alta decât una si ngură : la " Căldarea ", o peni nsu!ă înaltă 1 O. La 1 00 m. la S dP Fă urei, deal u n gul râ pii, ceramică
şi râpoasă intre Sulta n a ş i (oconi, d ar c a re o s;Iişte cu mult nesigură, pastă cenuşie u n e ori, de teh n ică bună, or:1amente in­
mai nouă , ' din plină epo :ă a istoriei Ţării-Române�ti 1 , I ncolo ter�sante şi excepţionale, i n tre care u n u l c u l i n i e in zigzag in
n'am dat peste n ici-o altă silişte de aşezare veche. relief pe un chenar s.:obit. Epoca nesigură.
Totuşi a m arătat că, in afară de răspândirile cu ceramică I l . I ntre Chirnogi ş i Ulmu, pe mal dearândul.
preistorică, getică şi elenă, am dat d e m ulte lucruri cu cera­ 1 2. Sub satul Ulmu, in partea d e S, la cota 1 4 .
m i că "striată " , care e nesigură, m a i probabil posl·romană. 1 3. La marginea rle S a satului l.l l m u .
lntr'un singur loc a m dat d e u n fragment d i n această ce­ 1 4. L a 4 0 0 m . l a S de satul Ulmu, l a cotitura de mal cu
ramic1, pe care să-I pot con�idera mai sigur roman : cel d e l a cota 1 4 . AIMuri de c i oburi eleni ce, cioburi striate de pastă
Odaia · Vlădichii. E roman pentru că s e asat>Jănă foarte m u l t c u pronstă şi lucrat e c u roata, E un a m estec d e ră spândiri, in­
ceramica romană din Dobrogea, pentrucă se deosebeşte prin târn plător, care n u obligă la vre-o conclusiu n e d e contem pora­
technică de majoritatea ceram icii cu sfriaţiuni şi valuri, de n e i tate a cel or 2 ceramice.
care am vorbit, ş i pentrucă e la u n loc c u ciobu•ile getice şi 1 5 . La 1 chm. l a S de punctul precedent, acelaş lucru.
elene, lucru ce m i se pare foarte firesc, pătrunderea romană in 1 6 . La marginea de N a satului Boşneagu, la cota 1 5 . unde
câmpia getică fi ind i n strânsă I e'gătură d e succesiune şi chiar :. e a propie d e lac drumul Ulmu·Boşneagu.
d e contem poraneitate cu cea elen ic�. 1 7. La 1500 m . la S de pu:�ctul a.:esta, sub satul Boşneagu
Această l egătură intre vre mea geto-elenă şi cea romană , deşi Ceramică elenică întâm plător alături de cea "cu striaţ i u n i " .
n'o avem documentată n i ci la Piscul Crăsanilor 2 , nici I a Piscul 1 8. La m arginea de S a s � tului Boşn eagu.
Se observă din această inşirHe a locurilo r . c u cera m i că ne­
Coconilor (singurele staţi uni geto-elcn ice să p:il·e sistematic pâ 1ă
acum), dar pri fa ptul că o gă sim l a Odaia Vlădich i i, se poate sigură, intre cari predomină cioburile striate şi cu valuri on­
să o găsim ş i la Mă uăstirea sau i n alte staţiu n i geto-elenc. I n dulate, că cele ma1 multe şi mai bogate dintre ele sunt pe
casul acesta n 'ar fi n i ciun hiatus pentru vremea rom ană i n molul d e Est al lezerului Mostiştea, pe când la ceramica getică
regiunile despre care este vorba, iar cera m ica cu striajiuni şi şi t lenă am vazut că, din potrivă, majoritatea punctelor sunt pe
valuri pe pa,tă proastă a r fi sigur post-ro mană. malul de Vest. La ambele ft:luri de ceramică vedem însă o

Cred de cuvii nţă să enumer aci şi punctele din regiu nea rărire in jumătate?. de N a Iezerului şi o indesire tot m ai mare
Iezerului Moştiştea cu răspândiri d e astfd d e ceramică. spre S., spre Dunăre.
1 L a 600 m . la S d e Coconi, l a hotarul i zlazului comunal.
2 . La 7 0 0 · m. E d e " Malul Roşu" dela Sultan a , pe malu­
După această hartă archeologică i n cerc a trage câteva con­
rile unei văi m ici.
3 . In satul Sultana, pe malul văii dela E i m ediat de movila
clusiuni antropogeograjice.
Şi din punctu l de vedere antrr>pogeografic, ca ş i d i n cel geo­
punct-trigonometric " Sulta n a " (57,28). Acelaş punct cu nr. 9
grafic fisie, Iezerul Mostiştea e o prelungire a Juncii Dunării,
citat la " epoca geti că şi elen ă " .
care pătrunde ca u n cuiu in m ijlocul stepei. In toate tim purile,
4. La 5 0 0 m . spre N d e Curăteşti, la cota I l<. pe stânga din neolitic până azi, coastele Iezerului Mostiştea au fost popu­
văii ce coboară dela v.1 ovila cu cota 5 2 . late destul de m ult, regiunea presintând intr'o stepă că Bără­
Toate aceste p u n c t e au foarte puţi n � u r m e ş i s u n t situate ganul, avantagii excepţi onale pentru aşezări m uncitoreşti.
pe m alul . de V al lezerului. Locuri adăpoo;tite, cu a pă l a îndem ână, Iezerul bogat 1 n peşte
Pe malul de Est avem : de Dunăre, coastele mărgi n ind ogoare întinse, fertile, bune de
5. La 800 m . la S de valea Măgăriţii lângă ann a n . agricultură, totul contri buie ca oamenii să se adune i n jurul a­
6 . La 1 chm . m a i l::t S d e acest pun ct, in dreptul satului cestu i lac. I a r pe de-asupra este & propierea marelui fluviu, drum
Tăriceni de pe celălalt mal al lacului, un silex infnrm din care d e legături cu lumea cea mare, c u l unea sa băltoasă, lnti nsă şi
nu se poate deduce n i m ic. bogată i n lemn, i n trestie, i n papura, ele m ente necesare l a con5-

p entru
7 . Pe partea d e S, a ;Jeninsulii din stânga văii Argovei, la tcucţii de locuinţe ş i de obiecte casnice, precum ş i i n verdeaţă,
600 m. spre NE. d e cota 16 din vârful p e n i nsulei, acolo u n d e totdeauna pr,oaspătă, bună păscult•l cailor ş i vitelor,
i ncepe stuful " Potcoav a " . Ceram ică primitivă, de tehnică veche, De aceia vedem in toate ep ocele că aşezările d i n jurul lezerului
dat in fragmente prea mici �i din care n u se poate deduce ni­ se grămădesc spre Sud şi devin tot mai rari spre Nord, pe
mir. Am găsit şi o bucată de silex, cioplit primitiv c a un vârf măsură ce se depă rtează d e fl uviu. E deci evident, că po pulaţia
de cuţit. din jurul Mostiştei e i n strânsă l e gătură de dependenţă cu viaţa
8 . La vârful pen insulei dela V d e Făurei, la cota 1 5 d i n care pulsează dealungul !sirului.
vârf, pe i n t i n dere d e 400 m . pe marginea d e V a peninsul i i ş i Cea mai mare eflo,·escenţă antro pogeografică in aceste re ­
d e 7 0 0 m. pe marginea d e E. Peste t o t ceramică, ma\ ales c u giuni· o avem in vremea getică : ulti m a jumătate a m i leniuly( 1-iu
striaţiuni, ş i chiar u r m e de aşezare, dar puţine. a . Chr. Atunci satele se ţin lanţ pe maluri ş i n·e gustorii ve n iţi
din coloniile elene d i n Do brogea, u mblă peste tot, aducând, o­
1 E un loc incunj urat cu d o u ă rânduri ele şanţuri mici, păstrate prea
data cu untdelemnul ş i vin urile lor, amforele acelea roşii şi
b i n e spre a fi antice. In trei visite pe care le-am făcut aci am găsit tra i n i ce, ale căror cioburi ne servesc azi de mărturie.
numai ceramic� d e caracter foarte nou1 fără a fi totu�i modern rt . Ae
fară de aceasta am dat �i peste do•ge de butoiu de stejar incă nepu·
Satele şi târgur ile Geţilor n u se mai fac nici i n grădişti
singuratice şi nici pe măguri inalte, ca in neolitic, ci in vale
trezite. Din monezile pr cari locuitorii spun că le-au găsit acum câteva
pe malul apei, cât m " i aproape de drumul mare, pe care e
Piscul- Crăsan ilor1 c a
decenii aci, n'am putut să văd n ic i u na.
2 l i ber să vie orice străin aducător de lucruri n o i . E deci vreme:t
Tinosul (jud. Prahova), s'au
La s i în rcc�nta campanie archeologică de
la gasit monede romane, dar peste tot an­ un�i o rga n isări politice puternice şi care nu se reduce la o
terioare cuceririi Daciei de către Traian. Ş i epoca romană in Dacia n'o
sim plă " grădişte " , ci la o ţară î ntreagă de la m u nţi până l a
putem considera, î n toiul ei, decât după această cucerire, aşa că sus·zi·
Jstru ş i până la mare. N umai intr'o astfel de siguranţă poli tică
sele staţiuni sunt din epoca getică d e civilisaţie elenă.
12
Buletinul Combiunli Monumenlelor l s!orlce

http://patrimoniu.gov.ro
84 MATERIALE I STORJCO- A RC H EOLOGI C E

aşezări l e s e pot face î n v o i P , fă ră gâ n d m i l i t a r, i a r c om e rţ u l lea I a l o m i ţei, dă m t o c m ai d e i m p ortan ta s t aţ i u n e ge tică de l a

să i a o mare d e svo l ta re , aşa î ncflt c h i " r G e lui d i n mic a aşezare Piswl C răsanilor.

dela Piscul Coc o n i l o r să a i b ă c â n d vre a u n td el e m n u l sau vinul Ş t i m că pe valea l a lo m i ţe i trecea un foarte i m por t a n t drum

d i n Thasos s a u d e al tu n de va . comercial, d e l a Histria s a u Tomi, prin Carsium � i G u ra la l o ­

Rel a ţi i l e i ntern aţion al e foarte î n t i n se în această vreme, î n tre m i ţe i , p r i n Piscul Cră s a n i lo r, pnn D raj n a şi Pasul Brcltoc e a,

ţa· a Ge ţ i lo r ş i l u m e a d i n S u d u l grecesc, şi ca re ne s u n t pe rfec t s p re A r d ea l "·

d o cu m e n ta te, au foarte m a re î n semnătate pe ntru cu no a şt erea A cu m p u te m e x pl i c a i nte n s i ta te a e x r. e pţ i o n al ă a i n fl u e n ţ ii

g ra d u l u i d e c u l tură al p o po ru l u i lui Dro m i chaites sau al l u i c i v i l isaţiei elene la P i s cu l Crăsa n i l or, şi p ri n acest drum care

B o i erbi st a s . v i n e d e l a Sud. O st aţ i u n e situată la î n cru c i şa re a a do u ă d r u ­

Porn i n d pe ca l e a reconstituirilor, v o i u î n ce rc a n c u m să aflu m u ri { Co n o m ic e aşa de i m po rta n te, care amând ouă deservEsc
M osl i ş t e a
,
pe câ t e p o s i b i l , drumul c a re l ega I ez e rul de Pontul c e l e m a i frecvente r elaţ i u n i î ntre Pontul grecesc şi Dacia b oga t ă ,

Euxi n şi d ec i d e l u m e a m e d i le r a n fa n ă . d e s i g u r că a vea a î nflo ri în c h i p d eo s · bit.

In r r i m u l râ n d acest d r u m este Dunărea. Pe m a rele fl u v i u Pe d ru m u l Mostiştea-Piscul C ră s a n i l o r t o s i n gu ră st aţi u n e ar­

au pl uti t î n to t de au n a, c a şi a z i , n e n u m ă ra t e l u nlri ş i va se m a i ch eo l ogi că d esco p e ri t ă pflnă acum , cea dela 1 'alea Seacă 1, i me d i a t

m a r i , c a r e m ij l o c i a u c o m u n i ca ţ i i l e ş i c o merţ u l î n t r e popuL ţ i i l e , la S. d e gara Leh l i u. Cera m i ca gă s i tă în abun d e n ţă acolo, l a

a ş a d e d < s e , d e pe a m bele maluri. Pentru v re m e a g t t i ci\ de c o nfl u e n ţ a a d o u ă m i ci vi'i i , e foarte amestecată. P r i n tre c i o bu r i

c e re n e o c u p ă m , a vem d ova d a a cest u i m a re t ra fi c d u nărea n , î n s u n t u n ele cu o rn a m e nte striate i n v a l u ri o n d ulate şi î n l i ni i

pas a g i u l l u i A r r i a n u s p r i vi t or l a t rec e re a !sirului de c ă t re A ­ p a ra l e l e, l a fel cu c i o bul rom a n d e l a O d a i a - V lă d i c h i i . T o t u şi
l e x a n d ru contra Ge ţilor ' . n u s 'a găsi t n i m ic care să a m i n tea s c ă în chip s i gu r P i s c ul - Cră ·

Evident că l s t ru l e drumul ce l m a i o b i ş n u i t ş i cel m ai uşor s a n il or s a u P i scu l - C:o co n i l or.

pentru a comunica î nt re m a re � i reg i u n e a n o a s t r ă d e l a gura D� la Piscul C ră s " n i l o r, prelu ngi n d drum Jl spre N o rd, n u - l

M ost i ştd . Este î nsă şi drumul c el m a i l u P. g , cel m a i i nd i re c t, putem determina î n a m ă n u nt e d i n c a u s ă că n 'am c e rce t at regi u nea,

aşa că n u poa t e fi s i n g u r u l . · d ar se r • b s ervă că d i re cţia d u ce i n regiunea B u zăul ui , care pre­

Trebuie să ne gân d i m şi la un d r u m de uscat, d i rect, care sintă m ulte b ogă ţ i i n a tu ra le şi ca re p os e d ă o t re c ere u�oară in

să fi î n c ruc işa t cu ves t i tul d ru m d e a pă . Ardeal p r i n p a s u l Buzăului 2.

D i n d e t erm i n a re a el e m a i sus a e u n ct e lo r getire şi e l e n e R� nH1ne, î n or i ce cas, b i n e stabi l it u n drum d e c o m e rţ geto­

d i n j u ru l l ez e ru l u i M o s t i ştea , a m constatat c ă a pro a pe to.1le rii s· elenic de l a P o n tu l E u x i n , p e la I e z e ru l Ivl ost i şt e a , prin Ves­
pân cl i r i l e şi m a i ales t o a t e cel e t re i s ta ţ i u n i : M ă n � s t i rea, Piscul tul 8:1ri\ga nului, pe la P is c u l Crăs a n i l o r ;;i p a s u l Bu ză ul u i , s p re

C o c o n i l o r ş i O d a i a · \" lă d i c h i i , sunt pe malul d e V es t . Lucrul a­ Da c ia d i n t re m u nţi.

c esta nu P"a t e fi î n b'l m plător, ş i n u se p o a t e expl i c a p r i n a c e i a Ţ i n să re l e v că acEst d ru m cu direcţia N.-S. e i d e n t i c c u

că m a l u l d e V e s t e m a i î n al t, d o a r e c e t o a te cele t rei sta ţ i u n i gran i ţa n � tu ra lă a i n l re st epa d esă vâ rş i t;'! a B ă r� g an u l u i i a l o m i ­

evită coastele î n a l t e ş i s e a f l ă s i t u a te jos lângă n p � . E x p l icaţi.r ţ e a n �i d i n tre ul t i m ele trunchiuri de p ă d u re d i n spre Răsărit. I n

nu poate fi decât una s i n gu ră : a ceste trei staţi u n i se găsesc p e a d evă r, u lt i m e l e t ru n c h i u r i ră z l eţit e d i n m a rel e C(Jdru al V l ăsie i ,
l i n i :t u r u i m a re d ru m ce trece pe la Ve s t de l e7eru l M0ştiştea . s pre Ră s ă ri t ul ş esul u i m u ntean, s u n t c el e de la Vărăşti (� chm.
O d a r � n e vo i ţi a a d m ite e x i ste nţ a acestui d rum, trebuie s� - i E. d e I ezer u l Moştiştea), ObileştL, Lehliu (lflngă Valea-Seacă) şi
căut?. m cc• n ti n u a re:1 l a a m be l e e x t re m ităţ i . Groasa c u Călugăreasca ( a m bel e lâ n gă Piscul Crăsa n i l or).

La S de M â n a s t i r· ea, î n l u nea D u n ă r i i , in d i r·ect� prel u n gi re C o i n ci d e n ta s e e x plică prin fa ptul că a ceas tă l i n ie e regi u n e �

a li1 i ., Mo >stişte i , s u n t doua g r i n cl u r i n u m •t e : Grădiştca Mare cea mai p ri e l n i că p e n tru a şe z ă r i o m e n eşti m a i d e o e , de o a r e

Grădiştea Mtcă 2 In cea m i că c e r a rn i c a e puţină ş i n e s i g u ră . ce pe de o p a r te ev i t ă şi sălbătec i u n e a u n u i c o d ru c r. m p act, şi

s e ce t a . stepei,
şi
clar î n G ră d işt�: a Mare s u n t u r m e vădite î n l egăt u r ă cu ctle d e iar, pe d e a l t a , are şi a v a n t a g i i le păduri i - l e m n

l a M� n ă stirea. Pre l u n g i re a d ru m u l u i n o s t ru p r i n c e l e d o u ă gră ­ p e n tru construcţie, pentru u n e l te. pentru foc -, a re şi avo n t a ­

d i ş r i dă la D u nă re , în faţa sat,rlui Garbăn.1 U u d . D u r o s to r) , de g ii l e ste pe i c u ogoar·e c u l t i va bi l e cât mai î n tinse. Ş i u n d ru m

pe m a l u l drept "' fluvi u lui, ac olo unde e g u r a u n e i v ă i m a ri , comercial va a l ege totdea u n ea re gi u n e a c e a m a i boga tă în ce n ­

ce v i n e di n i n te r i oru l Do b r og e i s u d ice , ş i u n de su nt urmele tre de po p u l aţi e, c o n d i ţ i u n e ce am v ă zut că nu l i pseş te regi u n i i

unei gşezări a n t i ce R . p ri n care trece drumul D io nysopolis-Buză u .

Il
D e a c i i n a i nte n u m·,i p u t e m u rmări d ru m u l . i n amă n un t e ,

d i n l i p sa d e cerce t ă r i pe tere n , d a r prel u n g i n d u - t î n l i n i e d reap tă

spre m He, d � m fi e de Dionysopolis, ce t a te a dela Salcie, c a re Trecem a c u m la e x p u n e r ea hărţii a rch eol o gi c e a re giu n i i

are strît n s e legături p o l i t i ce cu i m per i u l ge t al l u i B o i rebi<;tas 4, de b a l tă d i n t r e g:�ra /1\ os t iş l e i şi gura Borc i i , c o n t i n u are s pre
fi de m a rea c o l o n i e e l e n ă Odessos, dela \Ia rn a . Est a reg i u n i i Ieze n r l u i M ost işt e ' · M e tod � de l u c ru şi c l a s i fica­
D r u m u l trebu i e să fi fost foa rt e i rn port n n t , d a r nu n um a i re a ceram ici i este a :e i :; ş i .
pentru aşezările de la Mănă s t i rea, Coco n i şi O d a i a-VIădich i i, C e rceta rea pe ri m e t nr l u i le z e ru l u i Ivlo s t i şte a s ' a o pri t pe m a ­
ci de s i gu r pentru locuri m a i d e păr!Jte . l u l d e Est, 1� podul d i ntre Bo � neagu ş i D o ro ba n ţ u l . Conti n u area
Să u rm ă ri m l m i a celor trei s t a ţ i u n i de la I ezerul M ost iş tea s'a făcut d e c i de la D o ro b a n ţ u l s pre Călăra ş i , pe m a rgi ne a ră­
s pre N o r d . T ra vers â n d / va l e a M o s t i � te i , intre m a rele I e z e r şi poasă a l u ngi i Du nării, precum şi în gră d i ş t i l e d i n baltă de pe
l a cul Ob i l e� t i , şi urcând p�ra ! E i c u va le a A rgovei până l a l i · p o r ţi u n e a resr'ec t i v ?! .
n i a ferată B u c u r eşti-Const< nţa, a po i p r e l u n gi n d d i re c t s p r e va-
1 V. Pârvi.! n , Inceputurile 'uieţii romane la gurile Du nării) p. 4- t
2 S e poate n u fi e n u ma i o întâmplare că pe
1 Arrian, A n a b., I, 3, O.
să h a rta Romăniei
: 3J l 000, d e la Muze u l de A n t i c h i t ă t i , cele rn a i n u m eroase s i 1r ai dese

2. V. Pârvan, Inceputurile vieţii romane la gurile Dunăf"ii, p 5:1 . l o c alităţi a n c i c e , insemnate cu albast'rll de d1posatul Tocil e :;�u , sunt l a
3, M . T eo do re sc u , Reportul Museului de Anticlutăţi pe rgrs, p. 49, po:1lele m u n ţ i lo r Buzăului. P e d e altă parte re m arc c ă N. D e ns u ş i a n u
raportul No. 8, re!tttiv l a limes - u l dan u b i a n d i ntre Durostorum � i Trans­ în Dacia Preistvrică f l u c r.1 re care deşi e fantastică şi g re ş i t ă în me·
todă ş i in conclusiil e totuşi foarte înse-mnată prin materialul adunat)
Syll.
marisca.
4. Dittenberger, ll.2, acordă o i m portanţă c tt p i t al ă acestei regiuni î n vre m i l e cele m e i vechi
5. V. Pârvan, lnceputun'le vieţii ro ma n e la gurile Dunării, p . 59, ş i
inscr., lat. nr.
(p. 532; Mai e d e notat că n· g i u n ea B,.zăul u i e foarte i m portantă �i
Radu Vulpe, Bărăganul in antichitate, ( " B u l , soc. geogr.", XLI, J fl23). economică, prin avuţi i l e m i nerale, mai ales prin chihlirhbar.

http://patrimoniu.gov.ro
 C Â L A R .A. Ş

fig. 2. Harta regiunii Călăraşi. Scara 1 / 100.000. După sectorul " Călăraşi " ; 1 : 50.000, al armatei

http://patrimoniu.gov.ro
 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTHOR ISTORICE 85

1 . Epoca prezstorică. Staţiu n i l e preistori c e sunt cele mai E o sta ţ i u n e foarte b ogată , tot aşa d e i n tens l o c u i tă ca ş i
multe î n a ceastă regi u n e : Grădiştea Uimitor ş i Măgura Cuneşti, S u l l a n a sau G . ă d i ş i e a - U i m ilor. Ceram i ca este d e acel eaşi t i puri :

fo a rte bogate, Grădiştea Boierului, Grădiştea Cuneştilor (Rasa) proc m i n e n ţe n e o l i ti c e ; m argmi caracteristice s i m pl e de farfurii ;
şi Grădiştea Cacomeanca mai s la be . De asem e n i preistoricul e pre­ vase cu ca n e l uri paralele o r i z o n t a l e, făcute p r i n ad ân c irea cu

�ent şi î n Grădiştea Borcii. degetele ca la roată ; o r n a m e nte s e m ă P â n d cu solzii, produs prin

l. Grădiştea Ub?l ilor, in m ij locul lacului B o i a n . Pe a ce la ş î n t i părituri cu u n g h i a ; brâuri, ceramică c u luciu b r u n roşi atic ;
griu d, i n afară d e gră d iştea c e a m are, m a i sunt încă t r e i mă­ m ărg.,a l u n gă de l u t ; pro e m i nen t e. l u n gi şi a scuţi tE , proe m i n e n ţ e

r u n t e : una spre E , l a cflteva sute d e metri, a l ta spre V., fu�rte !ater" l e , u n e l e perforate ; tortiţe pe fun d u l f.Jrfuriei, o rna me n te
aproape ele G ră d i ştea cea m are ş i a t re i a tot spre V., ceva mai d i n butonaşi rot u nz i a pl i ca ţ i ; si l c x uri l ucra te.
d eparte . Să zicem a cestor trei m i ci Grădişti - afară de era In râpă. se văd u r m e de l oc u i n t e , c h i rpi c i cu p a ie şi cu
m are - N o . 1 la era de l a E, No. 2 la cea d e lângă G răd i ş ­ trestie, oase, pământ ars, cenuş1\.
t e a mare şi N o . 3 la cea m a i de V . , care e şi cea mai m i că, 6. Grădiştea Barci, l a S d e Calăraşi, pe stânga Borc i i , l u n gă
(cf. harta a li.tura t � ). de 2 chm., cul tivHtă toa'tă cu gr?l d i n i , c e i a ce î n g r e u i azft ce rce ­
· .1\ d evărata sta ţi u n e n e ol i tJcil est e , fi reşte, pe grăc!iştea er a tarea. A p roa pe in toblitatea ei este de epocii geto-el en� . N u m a i
m .1rr, o m:1 gu ră pred o m i n a n t <l , su rpată î n par tea de S. de a pel e l a extremitlte� d e l a V , s p r e lacul Ciil ă raşi , s u n t câteva c i o b u r i
l " r u i u i Bomn în vreme:t i n u n d aţ i J l o r. Ca n tita tea de ceram ic� n e­ n eol i t i c e, care n u mai prin c o n si d er<� t i u n i asu p ra c a racterului
o li ti că, identică cu cea de la S u l t a n a , este enormă şi î n tr'un isolat al locului ar putea c o n st i t u i o mictt st a ţ i u n e n eo l i t i că .
strat foarte gro3, avân d repres i n t . .tc cele m a i comune t i pu r i de i n c o l o s taţi u n �a este î n toată grăcl i ş t e a , d e epocii protoistorică.
ce ra m i că n e o l i t i c ă . I n s u rpătură s e p o t vedea şi u r m e. d e locu· I n afari\ d e cele d o u ă s taţi u n i n e o l it i c e bine defi n i te in im­
i nţe ş i de v'etre. s� găsesc foarte multe i n strumente d e � i l ex. portanţa l o r : Grădiştea Ulmilor ş i Măgura Cuneşti ş i î n afară
Intâmp!Jtor a m d a t şi de o figură d e l u t ars, represintând u n de grăd iştile isol ate cu ca ra cte r de m i c i staţ i u n i n eol it ice, mai
a n i m al , ş i d e ase m e n i ş i d e fusai ol e d e t i p co m u n . sunt răspândiri s l a be b ă n u i t e c a n eo l i t i ce i n

�·
aceste d o u ă l o curi
Răsp,î n d i r i d i n această staţ i u n e am gă si t m a i m ul t e î n Gră­ d e p e m al :
diştea m ică 3 şi ceva m a i p uţ i n e in No. 1 , unde am dat 7. La m a rg i n ea de E a statului Ciocăneşti - M o rgi n e n i , pe
ş i peste o m are c a n t i tate de c e ram i că mai n o u a , despre care râpă l a 1 00 m. E de p o d u l de pe Gârla Mare. A l a t u ri cu ce­
voiu vorbi m a i la v a l e . In N o . 2 n ' a m găsit n i m ic la s u p rafată , ramică d i n .t 0ate vremurile, câtev a cioburi groase p r i m i ti v e şi
poate şi din caus i că cercetarea a d u rat p u ţi n ş i repede, pe s ! l e x u r i a m orfe.
inserale, dar şi m a i ales d i n p rici n a vegeta\iei î n alte şi dese, cres­ 8. Sub satul Boga ta, pe râpa d e l a S E , uu ciob cu l u otru
cute deasupra. brum-roşiatic prin tre a l t e l e n es'gu re .
2. Grădişte.1 Boierul,Ji, l a S d e satul d e pe m a l n
Ci o că eş· Ambele, aceste 2 răspâ n d i ri, nu sunt ' i gu re n e o l i ti c e şi
t i i·Sârbi , intre l a c u l B o i a n şi l a c u l l?<l i o asele. A re ce!e două e x ­ l e-a m citat n u m a i c u t i t l u d e p o s J b i l i ta t e.
t re m i tăţi m a i î n a l te . Se m a i n u m eşte d e cătrt l ocu itori şi Gră­ In afară de c e ram i ca de t i p Sulta n a , am pom e n i t m a i sus
diştea Lu ngă. E l'e ac e iaş i lini� cu Grădiştea uimitor d i n l a ­ d e o ce r a m i c ă d e o s e b i t ă pe care o găsi < e m i n Gri\ d iştea Ulmi­
cul B o i a n . lor No. 1 . Du p ă caracterul d e oseb i t d e rafi n a t a l ornamenticii
Afa ril gră d i şt e a e r
.
de cel e dnuă e x trem i tăţi, i n u n d� bi lă şi o socot m a i n ou ă , dar fn p t u l că î n i n t egi m e lucrată cu
deci stratul Vf getal şi al uv i o n a r fii n d prea gros, nu se văd de· m â n a , f!iră u rm ă d e r o a t ă , mă face să o p u n tot î n epoca pre·
cât pre ·t p u ţ i n e c i oburi . C e l e mai m ulte se g a s e s c l a e x t r e m i­ istorică. Pu n ctel e cu astfel de ceramică s u n t următoJrele :
tatea d e V. 1. Grădiştea Ulmilor d i n lacul B o i a n . In grădiştea m ică N o .
Sunt ş i cioburi pre ist o ri ce, ş i getice, d<!r cele m a i multe s u n t 1, d e l a V d e gr�diştea m a r e m o l itică, o m are , canti tate de ce­
n eol i tice . T o t u ş i n u po t să d a u acestei g r ă d i ş t i t i t l u l s i g t , r de ram ică n e o b i ş n u i t ă p r i n ace�te locuri.
staţi u n e , pentru că n'am găsit n i c i un u l din caracterel e u ne i sta� S e c":·acterisează p r i n o rn a m e n t i n cisat, ca la scul ptu ra i n
ţ i un i . Cioburil� găsite su nt prea puţin e ş i in n ic i u n ras n u p o ate l e m n , î n sti i l i n ear şi patrat, ş i u m pl u t cu o substanţă a l bă .
fi cea m a i m ic<i co m pa ra ţi e cu Grădiştea U l m i lo r d i n l acu l Bo· Motivel e p r i n c i pa le s u n t, sau m ea n d re c o m p l i cate, s·1u figuri
i a n . l nsă dacă n e gân d i m l a c ar� cte ru l isolat al l o c u l u i , o,trov geometrice ş i o rn a m e n tale, c a la co v o are şi la b ro de ri i , c o m ·
intre l a c u r i , putem s ' o socotim c a o m i că staţ i u n e . puse d i n pătr�ţele î n rel i ef. P . s t a v a s u l u i e d e c o l o a r e cenuşie

Pe l â n g ă c i o b u r i l e pri m itive a m aflat . şi u n s i l ex lucrat. sa u b r u n ă , aşa că o r n a m e n t e l e i n cise a u u n efect deosebit prin

3. Grădiştea Cuneştilor (Rasa). I n bait� , l a S d e satele de pasta P l bă c u c a r e s u n t u m pl u te . Pe u n m â n e r de iut, d e fermă
pe m a l Rasa ş i C u n eşti, l a m a l gi nea S . V. a lawlui Sjrederile. prismatică , s u n t o r n a m ente c o m puse din l i n i i p unctn'e, p u n ctele
E i n u n d a b i l ă . De ace i a ci obu r i le se v ă d foarte puţi n e şi numai fii n d n işte m ic i triur.ghiuri i n c i o e .
î n săpături. Cioburi pre i st o ri ce, c i o b u ri gd i ce, c i o b u r i c u striaţiuni, Fă1 ă î n d o i a l ă că această c e r a m i c ă represinbl ceva e x o t i c î n

d e c i u n l o c folosit c o n t.i n u u in loată antich itate'!. Chiar a z i este regi u n il e de c a r e n e o c u pă m ş i a s u p r a o r i g i n i lor e i l n că n u m ă

a c o l o o stână d e o i . C u toate c ă u r m e l e a n tice s u n t prea puţi n e , pot pro n u n ţa . S i g u r e s t e c ă o astfel d e cera m i că e o b i ş n uită, î n

s o c o t i m ş i această grăd işte ca p e o m ică staţiune, d i n c a u s a i s o ­ t i m p u ri p1 ei stori ce m a i n o i , î n părţile d e V e s t ale D a c i e i .

.
l ă r i i sale. P e n t r u că v o m m a i î n tâl n i această c e r a m i c a î n câteva s l a b e

4. Grădiştea C.acomeanca s a u " Grădiştea Ctacului " , la S răspân d i ri m a i l a vale, îi d au în ch i p p rovi �oriu numele con·

de satul de pe mal Caco m ea n ca de V a l ez e r u l u i Călă raşi , ve nţio n a l d e " exotică" .

Vegetaţie prea m u l tă , aşa că c i ob u r i l e s u n t foarte greu v i ;z i b i l e, 2. Pe m a l , i n d re ptul G 1·ă d i şt i i - U l m ilor, î n s p a tel e pescăriei

S u n t însă d est ul de multe şi toate p r eistor i c e . Caracterul d e dela cota 18 ş i î ncă 1 00 r.J. spre E de•a rân d u l , pri ntre ciob uri

s t a i u n e t o h ş i n u e a-i gu rat d e c â t p r i n isolarea locul u i . geti ce cen uşii , geti c e pri m i t i ve, câteva cioburi ,. cu stri a ţ i u n i " , se
5. Măgura Cuneşti. L a m a rg i n e a d e E a sa tul u i Cuneşti. găstsc şi fragmente din cera m i � a "exotic ă " dela Grădiştea Ul­

Pe hartă e î nş e m n a t ă p r i n cota 22, deci c u o î n ăl ţ i m e d e ştase Ir i l o r No. 1, cu a cel e aşi o r n a m e n te î n ci s e şi u m pl u te cu �ubs­

metri d e asupra l u n c i i d e l a poal�, unde e cota 1 6. Se r i d i că c u tanţă albă ; a m găsit ş i u n mâner i n patru muchi de pastil ce

aproape 2 m . deasupra n iv e l u l u i m al u l u i . Ca ş i m a l u l , î n partea n uş i e n eagră, d a r n e o r n a m e n tat.

de S e su rpată de eros i u n e a i n u n d a ţ i i l o r a n u a l e . 3. Sub satul Ciocăneşti-Sarbi, pe mal, chiar la m a rg i n e a de

http://patrimoniu.gov.ro
86 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

V a satuJ.: i , u n ciob negru-cenuşiu, cu incisiuni u m plute cu 1 1 . La m a •ginea de E a satului Ciocăneşti-Mărgineni, de-a

-
su bsta nţă albă. E la fel cu ceramica " exotica" din Grădiştea răndul 1 00 m . pe r âpă, la de podul de peste Gârla Mare.
E.
Uimitor No. 1 . Alături, ceramic.a ne,igură şi actuală. Urme d i n tr'o aşezare mai n ou?. Dar alături de cioburi cu sma ·ţ
.
4. I n dreptul satului Radu- Vodă, pe mal, de-a rândul. Printre şi de cioburi striate, ceramică primitivă groasă. Un fragme n t c u
cioburile striate, unul cu dungi precisate prin i ncisiuni pe delă­ brâu răsucit aplicat, bana lul ornament g etic. O proem i n enţă
turi, i n cisiuni u m plute cu pastă albă. mare lată. IJn fragm ent cenuşiu getic. Silexuri am orfe.
1 L Epoca protoistor:că. 1 2 . Sub satul Bogata. Câteva cioburi f:lră vre-un semn �a·
O s i ngură staţi une : Grădiştea·Borcii, incolo numai ră�· racteristic. U n ul lucrat cu · m â n a . de
pastă pri m itivă, roşiatică,
pândir: : cu luciu brun, p>tre a fi neolitic.
1 . La 2 00 m la S de podul di ntre Boşneagu şi Dorobanţu, 1 3. In baltă, Grădiştea Cuneştilor '(Rasa). Pe lîtngă cioburi
pe a m bele coturi ale vălcelei dela cota 1 8, apoi de-a rândul spre nec,Jitice, fragmente getice pri m itive, getice bune c< nuşii. U n
S până la cota 2 1 . Cioburi de a m fore �len ice, de p"stă solidă fragment c u brâu răsucit, aplicat.
gălbuie . Buze de vase cenuşii, sr · lide, lucrate la roată, ca la In a propiere spre SV e grindul Conrorii, n u m i t aşa pen­
Crăsan i. Brâuri pri mitive compuse din butoni pătraţi i ntrerupţi. trucă �colo s'ar fi s�rat odată şi s'ar fi dat de pietre vechi, dintre
Brâuri răsucite, care una scrisă. Această a firmaţie am giisit- o in dis punsuri l e l a
2. La 250 m . la S de precedenta cota 2 1 , l a cota 2 2. Cio­ chestionarul l u i O d obescu 1 şi n i s ' a confirm at · d e către u n u l
buri de a mfură. Proem i n e n ţă l a tă , pri m i t i ' ă cu luciu bt u n. din locuitori, cari m ·.•u d u s c h i a r l a faţa locului. Totuşi acolo
Tortiţă cu luciu brun. Toate alături de ceramică m a i nouă noi n ' a m găsit o bsolut n i c i - o urmă veche, n ici-un ciob, nici o
"st riată " . De-a răndul dela cota 2 2 până la vârful unghiului coas­ piatră. Se poate să fre ceva, dar din cauză că terenul este i ­
tei dela S. V de Dnroba nţul, u n d e sunt gră dinări i le, aceiaşi n u ndabil şi î n fiecare a n e acoperit c u asluv i ur, i dunărene, ş i
cera m ică. d i n causă c ă vegetaţia e ra foarte deasă ş i î n altă, n o i n ' a m putut
3. DE-a rândul pe m al, dela vâlceaua de 1 00 m . E de Vărăşti const"ta n i m ic.
p<i n ă la cota 17 mai � pre E. Afară de cioburile cu striaţiuni, 1 4. La 1 00 m. E de Cacorneanca , printre multe ciobm1
destul de multP, fr< gmente de vase cenuşii geti ce şi de amfore striate, un ciob cenuşiu, poate geti�, şi altul probab i l elenic.
el< ni ce . Un ci rob cenuşiu getic cu orn a m e n t in zigzag zgâriat pe Nimic însă sigur.
pa stă arsă. Un fr agment de toartă cu par!e din corpul u n e · 1 5. La 2 km . E de Cacomeanca, l a cotul drept al văii de l a
a mfore greceşti de pastă solidă , cără m izie. U n fragment tot de movila cu cota 25, câteva mă nuşi de v a s e s o l i d e , rnşii, sonore.
a m foră elenă, cu com posiţia caracteristică a pastei, dar ars prea Totuşi pasta nu este indubitabilă, ca să le n u mesc sigur elene.
m ul', pân:; la cul0area brună. 1 6 . La 500 m . mai l a E de punclul precedent, l a cota 2 9,
Pe m al în dreptul Grădiştei-Uimilor, i n spattle pescăriei de pe mal, o buză groasă cenuşie, solidJ, poate getică, printre
l a cota 1 8 şi încă 1 00 m. spre E de-a rândul, cioburi getice m u l t e cioburi striate.
1 7 . La 1 0 0 m. V de satul Mircea-Vodă, c i oburi sigure de
cenuşii ş i pri mitive.
5 . U n chm. l a E de cota 18 precedentă, ele-a rândul spre E. a m fore elenice.
IJână ! a pescaria del.t cota 1 4, la V de Andr· lina. Peste tot C•'·
1 8. Sub satul Mircea-Vodă, cu 200 !P . înainte de m a rgint a
ramicil getică cenuşie, getică pri mitivă şi cioburi de nmfore
de E a sJtului. F ragm •· n te de amfore elen ice.
28,
dene. Î ntr'un loc o bucat3 de cără m i dă cu i m presii digi · a l e
1 9. Ln marginea de V. a oraşului Călăraşi, l a cota in
'p c " tru p r i s ă . S ' a r p u t e a să f i e rom a n ă . A p o i , ciob uri primitive
dreptul cashm i' de cavalerie. Fragmente de a m fore elenice.
cu luciu L -run. c i oburi de pastă poroasă cu brâ11 răsucit ca or­
20. Grădiştea Borcii. L a S de Călăraşi, i n baltă, intre Bor­
n a ment, cic-b de pasto brună cu striaţiu n i paraltle dese şi a­
cea şi l acul Cii lăraşi, o grăctişte lu ngă de 2 chm , culli\-ată toată
dânci, de sigur de p r· ovenienţă bună romană.
6. La 200 m. la E de pe�căria dela co:a 1 4, chiar pc hoia·
cu gră d i n i , surpată slab in partea de S. Afară de puţinele res­
turi tL �olit ice dela extremitatea de V, peste tot n u m a i u r m e
getice şi e l e n e . E o foarte
rut di ntre comuna Văriişti ş i d in t re comuna Ctocă n eşti. Cioburi
im portantă staţi u n e getică de in­
fluenţă elenă. La extremitatea de E , s p r e Borcea, cioburile eiene
getice bune şi geti ce pri 1 n i tivr, ornamentul bnlu a plicat. De la

sunt foarte dese I n genere ct rarnica elenă e

acest punct de-a ra ndul pe mal pana la gura văii Andolinti,
mai frecventă aci
d i ntre satele Andolina- Nouă şi A n dolin a-Veche. Cioburi primi­
cecât cea getică. Se poate să fi fost un mic conptuar comer­
tive cu luciu brun. Un fragment m a re d i ntr'un vas cenuşiu,
cial de desfacere a produselor elenice şi elen istice venite pe
bun getic, de t;p Crăsani. Toartă m i că, lată, de pastă cărămizie
fi nă, poate d e provenienţă elenică. Toartă c•J spin are, dela am·
Dunăre, sau de peste Dunăre.

foră bună elenă. Printre a cestea şi ceramică cu striaţi u n i . Ceramica getică- de tip Crăs a n i e bine represintatil î n for­
7 . . D el a cotul stâng al văi i Andolinei p e mal s pre E. până · m el e caracteristice, at�.t in tipurile pri mitive traditionale, cât şi
l a cota 2 1 , adică de-a râr.d . 1l sub sat u l Andolina-Veche. Cioburi în tipurile de vase cen uşii, solide, lucrate cu ro1.ta.
pri mitive cu ornamente : proe m i ne n ţe şi brâ.u a plicat. Ciob roşu Ceramica elenă constă, aproape i n i ntregime, din cioburi de
de a m foră elenă. Cioburi primitive cu luciu brun. " mfore, groase, solide, son ore, cu pastă caracteristică. A po i un
8. I n Grădiştea Boieru lui, la S de Ciocăneştii-Sârbi, î n tre c'ob negru de pastă fină, cu ornamente încise, poate terra
lacul Buian şi lacul Râioasele, la extremitatea de V a Grădiştei, nigra.

prin tre rămăşiţele de ceramică neolitică, se găsesc ş i cioburi La extremitatea de E a grădiştei am găsit u n ciocănel de
geti ce bune, cenuşii, cu profil caracteristi c, sau geti ce prim itive fier, bine conservat, ca u n târnăcop in m i n iatură, precum ş i u n
cu orname n t : brâu răsucit, a plicat. obiect d e b ro n z cu. o parte î n covoiată �a o linguriţă.
9 . Tot �ub satul Ciocăneştii-Sârbi, printre cioturi nesigure, unul Aceasta e singura staţiune din epoca geto-elenă, de pe
prim i tiv roşiatic-deschis, lucrat cu mâna, ş i altul cenuşiu getic. fragmentul d e hartă archeologicil : b alta dela gura Mostiştei
1 0 . La locul de despărţire i n tre satul Ciocă n eşti•Sârbi· şi până la gura Borcii.
satul Ciocăneşt!i-Mărgi neni, i n dreptul cotei 1 3 dela I n ceputul I I I . Epoca istorică.
privalului Botul Dunăricii. Printre cioburi striate, a m găsit şi D i n această epocă pot com• idera ca sigur n u m a i ciobul de
u n ciob primitiv getic cu proeminenţă caracteristică ş i cu bniu
răsucit a plicat. 1 Ms. 4516 al Acad. Române, la com. Rasa, jud. Jalomiţa.

http://patrimoniu.gov.ro
 MATRIEALE !STRIC O - A ROCHEOLOOICE 87

Din expunerea î n t regii h:lrţi archeologice a regiun i i de ba ltă

pastă bună cu striaţi u n i a dânci şi dese, dela No. 5 d e mai sus,
" lina, l a
I a " protoistori c e . E vorba d e p u n ctul dela V d e A n do gl'ra Moştiştei-Călăraşi, constatăm u r m ă toarele staţiul) i :

rescăr ia dela cota 1 4 . Dous p u r neoli tice, foarte bogate : Grădiştea- ulmilor (gră­

Celelalte cioburi cu striaţiuni şi cu o:tdu!aţti, pe pasti\ i n ­ diştea cea m are) şi Măgura Cuneşti.

ferioară, date la roată, l e consi der, c a ş i pe c t l e d e l a Iezerul

U n :t geto-elen ică : Grădiştea Borcii, c u o m ică parte n e

Mostişlea, c a nesigure, poate post- rom a n e . Nici in regiunea Mos­ olitică.

tiştea-Călăra ş i n'am găsit vre-o staţi u n . cu astfel de ceram ică, Trei grăd işti c u caracterul d e staţi u n i mai puţin pronu nţat,
u n e l e având c e ra m i c ă din mai m u l te epoci, �i a n u m e : Gră­
ci n u �; o i ră<;pândiri, iar acestea tot i n a propierea a ctualelor sate
diştea- Cacomeanca, pur neolitică d a r s labă staţi u n e ; Grădiştea
Cu n cş tilor c u
mai ales.
Enumer aci punctele c u astfel d e cera m i că n esigură : Botemlui, şi n e o litică ş i getică ; şi Grădiştea

1 . La 600 111 . la S de podul d i n tre Boşneagu şi Do 1 o b a n ­ ceramică d i n toate e pocile.

ţ u l , sub margi n ea de V a acestui sat, d e l a cota 2 2 p â n ă ! .1 I n regi u n ea d e b a l tă Mostiştea�Călărnşi constatăm ceram ica

colţul d e S V al coast ei, l a gra d i nă r i i .

"
" exoti ci! ( i n c i s i u n i u m pl ute c u substanţă alba), pc care n 'am

2. La S E . d e Doroba n ţ u l , la cotul d rept a l Văii-Mari ( p c găsit-o n i căeri i n jurul l e zerului Mostiştca.

h a rtă greşit n u : n i tă Andolina). Pe l â n g ă fragm e n te d e ccr . t. m i că Centrul acestei ceramice e Î n Grădiştea Imilor N e. l din
n esigură, a m g�sit a c i şi o j u mătate d i ntr'o fu s ai o l ă d e lut c e ­ l a c u l Boia n . Slabe ră;pândiri a l e ei am găs i t în t r e i pun cte pe

n uşiu cu z i mţi pe m a rg i n i . margin e a de N a l u n c i i d u n il re n e : l ) Î n faţa Grădişt i i - U l m i lor,

3 . Sub m a rginPa de S a satu l u i Vărăşti. la pescă ri:t dela rota 1 8 ; 2) I n margi n e a de V a satu l u i Cio­

4. (Identic c u nr. 3 dela " e poca geto-elenă " ) , De-a râ n d u l de căneşti i-Sârb l ş i 3) p e mal i n dreptul satului Radu-Vodă.
l a 1 00 m . E d e Văraşti, până l a cota 1 7 s p r e E. A ve m a p o i d e con tatat, ca şi in regiunea Iezerului Mos­

5. La E de Vărilşti, i n spatele pescăriei d e l a cota 1 8, vis-a· tiştea, că cele m a i i n tense răspândiri sunt in epo�a getică c u

vi s de Grădiştea U l m i l o r, d i n l a c u l B u i a n . i n fl u e n ţe e l e n ice şi că totd e a u n a v iaţa pul sează in preaj m a

6 . D e - a rân d u l sub s a t u l A n cl o l i n a N o u ă . flu v i u l u i Istru.
7 . L a ma. ginta d e E a s a t u l u i Ciocil n eşti-Mărgi n en i , p e In general, asupra resultatului a mbelor CPI cetări, a m d e ob­
râpă, la 1 0 0 m . spre E d e podul d e peste Gârla-Mare. se rvat că staţ i u n i l e mari geti ce de i n flu e n ţ'l e l e n ă şi elen istică s u n t

8. Sub satul Bogata, ciuburi nes igure.

-
n u m a i a c o l o u n d e e posibilitatea d e drum uşo r p e ste D u n ă re,

8. In baltă pe Grădiştea - Cuneştilor, re l <în:J. c i o buri n eo l i ­ dela N. la S dela Dacia spre mare şi i n vers. Ş i a n u m e : l a

tice ş i getice, şi cioburi n e s i gure c u stria ţ iuni. Ieseral Mosliştei (M ă n ăstirea, Coconi şi O d a ia- V l ă d i c h i i ) şi I a
10. L a 1 ân d s u b s a t u l V a i d o m i r gura Borcii (grădiştea Borcii). Răspâ n d i ri l e geto-ele n i c e devin
1 1 . P e râpă, d e - a rândul, in tre s a t u l Ra du-Vodă ş i margi n e a tot m a i dese i n a propierea acestor d o u ă locuri.
d e V a s a t u l u i C a c o m e a n c a , l a m ov i l a 2 1 . Intru cât a c e astă situaţi u n e se va fi continuat ş i i n vremea
1 2 . De-a rân clu l , p e m a l sub satul Cacomeanca. ro mană, i n d ic i i l e d e până acum fiind prea slabe, n u m a i v i itoare
13. La 1 0 0 m . E · d e C a c o m c a n c a , m ulte ciobnri striate. săpături sistematice ne vor putea lă m uri. A t u n c i se va putea
Urm e d e aşezare m a i n o u ă . a d u ce o l u mină mai sigură şi asu p ri! ceram i c e i cu striaţiuni şi
1 4. La E d e Cacomeanca, d e l a m ovila 27 ( 1 c h m . E d e Ca­ cu valuri.

c o m e a n c a ), până la valea dela cota (25 km. E d e Cacom e a nca ) .

1 5 . Dela cota prEcedentă 25 până la cota 29 pe m a l .

1 6 . L a N \' d e s a t u l M i rcea-Vo<lă, 200 m., dearâ n d u l s r r e Cu acestea, d o m n u l e Director, socotesc raportul meu i n ·
hărţile l : 50.000,
N V d e movila Cornoaica. c h e i :.t, presentându-vă tot o d a t ă
1 7 . La l c h m . V satul .'1\ i rcea-Vodă, l a E. d e movila Cor­
şi copii de
1 OO:OCO com­
de pe cele ale Statului M3jor, r e d u s e fotografic I a 1 :
noaica. O -cre m e n e, puţine c i o b u ri incerte, un ciob cu strio ţ i u n i, pletate archeologic, precum şi materialul ceram i c adun at, şi· su­
prect·m şi oase şi cra n i i u m a n e in râp 1 malului. Pro b a b i l , e o p u r, â n cl in acelaş timp a p rerierii d - voastre acele l u cruri, a s u p ra
reg i u n e de c i m i t i r d i n t r' o e p o că mai a p rupiată de vremurile cărora nu m i·am putut cta o părere siguri:.
actuale.

http://patrimoniu.gov.ro
 Il
NOI DESCOPERIRI ARCHEOLOOICE L A SEIMENII l'1ARI
de GR. FLORESCU
--- o o c---

Între c o m u n el e S e i m c n i i Mari şi Sei menii Mici, 1?. Nord de Cer· cetite după frag m en t e l e rămase. Astfel spărtura d e la jumă­
navoda, în D ob rog ea , c află u n p l d to u d e ca ş a i z e c i ha., măr­ tatea pr i m u lu i · rând a distrus partea su pe rioară a celor trei
g i n i t l a Sud c u l a c u l D o m neAsca Mare, l a Nor.:! cu c o m u n a Seime· litere - S , L, şi S - cup ri nse intre E d i n cuvântul Caesar şi
nii Mari, la E$t c u valea lezeru l u i , iar la V e st cu valea D unării. şi E din c uvântu l S e p t i m i us. D� a se m e n i o a ltă spăt tură, ceva
Acest p l atou este n u m i t de l o c uitorii sate lor învecinate : . l a ce­ mai m u ft p r o n unţată, în rândul 1 3, a d is trus partea s u p e rioară
t�te " . Î n ad evăr, urme an .ke destul d e n u m eroase, dovedesc o aşe­ a litfrelor E S T el i n cuvântul 1'estuenmt, c u p ri n s e intre lite­
zare r o m a n lt aci. 1 latoul este incunj urat r e l e R şi V. Rânclul 1 2 şi j u m ătate d i n rân­

r c oT !
N\ P C J\E · '>·'. <.J u (
Pl
d e un val de p ă m â n t bine pronunţat, - a­ dul 1 3 , i n partea el e la incep u t, e c u m u ltă
,
con 1 t i in dositate m arte l at . D e sigur cupri n ­

-v) l VS. sc vF RV5'

fară de l atura d e V , care e for m � t ă d e m a­
d e a n u m e l e Caesar u l u i Ge ta : 1:'. Septimius

VS PfRT l i\J /\/\ !1 V G

l u l D ti n ării, d e s t u l de i n al t - dar fără zid

/\!< [\ B· I\ D IJ\ B Pl\ R

încunj urător d e piatră sau cără m i d ă - Gehl Cae!f{m) Aug(ustus) , d u p ă cum se
c e i a ce e o dovadă, ca ţ;i î n ti n derea prea p o ate vedea În inscripţia de pe un alt

T H ! CVS !v\ 1\ X , /
m are, că acest l o c era o c u pat d e aşezarea stâlp m i l i a r cu a c e e a şi dat ă , găsit l a Hâr­
c i v ilă - vicus, - iar cetatea propri u zisă, şova, p u b l i cat în C"I L ., Ill, 7604 şi î n care
casteilum după urmele de
P o NT M /\ X· T R J B
Po l V ! l i [ AA P X· \
de sigur u n n u m e l e l u i Gt:ta a scăpat n e m arte l at.
zid ce s e c o n st a tă se află in partea d lll Cuvântul R E STV ERVNT din r. 1 3 la

p p , ET
spre D u n ă re, pe un m a m el o n , ce i o s e in sfârşit ş i 1 4 l a Înc e p u t e o for m ă c a r e fi -
afară de latura de V a aşezării c i v i l e.

1 MP C 1\tS M A V RE L
reşte n u p o a t e avea a l tă explicaţie decât

1\ NTO N I N V)/\ V G
N u m e l e acestei aşezări roman e nu ne c a o greşa l ă a l a p i c i d u l ui ·
este uat, p ă n ă a c u m , d e n i c i - u n i zvor l i terar Titlul gtuernator u l u i din r. 1 6 : LEG

T R 1 B POT 1 1 ET
sau epigrafic. Ipotesa de a se fi n u mit PR. Pi<. - - este n pre3curtare c u noscută,
Fla.viMw, p usă, în casul acesta, greşit de in loc de : L EG. AVGG (s a u AVG) P R .
Notitia Dig .. itatu m (p. 8 7 ) , înainte ce Axi P R . , cu m trebuie să f i e şi cum o găsi m
opolis, deci la S u d, rămâne să fie confir- şi în i n scripţi!le, pri\·itoare tot la acest
mată sau resp insă În urma resultatelor guverr.ator, din CIL. , Ill., 7 603 si 1 4428.
�� E 31 V E
F\ V!V T P E P. C O V J
c e vor d a săpături l e arche o ! og i c e in �<.:est În 11 d evăr, n c e astă prescmtarc se mai gă­

('J {\j (\A T ER 1V L LV\!\

l o c, proiectate pentru vara a n u l u i acesta. seşte şi î n : CIL, III, 7602, 7604, 1 446 1 .
P e Jatmea de S u d a aşezării civ i l e , cam Aceste i n scripţ;i Însă sunt toate de pe
la o treim e din l u n g i m e a valul ui, d i n spre stâl p i m i liari d i n a c e l aş a n ş i c u acelaş

1 PR Pf\·
Vest, unde valul pt·esintă o· intrerupere ca text g ii s i te toate in Dobrogea, deci, fără
ş i p entru o i ntrar� În vicus, s'a găsit qe �
c
':: \...:)
r În doială, au avut u n acelaş r e d actor, cit
l ocuitorul N. Pttculescu pr o p r i e ta m l l o cu- ruia i se poate I m puta greş a l a in această
l u i , pe cân d săpa un şanţ de i mprej m u - prescurtare.
re, chiar in s t ân ga aparentei poqi, un stâlp m i l i ar relativ A n , dat· c o m p l e tâncl şi reconstituind inscripţia n o astră, cetim :
bine păstrat - c e l puţin partea care cuprin d e inscripţia - Imp(emtv1) Caes(ar) L Scptimius Se11enzs P:us Perii11ax
Yârful fiind rupt şi pierdu t . ,l ug(usl!!s) A 1·a?.J(icus) Adiab(wicus) Pa rlll ictts Ma x(im u s)
Stâl p u l , d i n piatră calcaroasă, a r e o în9. ţ i m e totală ele c H . lrib(unicia) pot(eslnte) V !li lmp (c•-ator) XI P(ate1) p (at1·iae)
2 . 2 5 m . , d i n c a r e part�a s u p erioară d e for m ă quasi-cilinclri d i. ­ et lmp (eralot-) Cnes(ar) M. Azt1"el(ius) A11toninus A ug(ustusj
c u diam etrLII i n ferior de ca. 0.42 m , c e l superior ca. 0 . 3 7 m. ­ lrib(wtici.t} pot(eshlte) II et [1'. SeptimittS Geta Ca�s(a1)
c u prinde d i n această în ălţime 1 .67 m . Att,l[ {uslus)J res(ti)tuenmt per C. Ovinif111t Tertullum leg (a!um)
Inscri p ţ i unea cuprinde 1 6 rând u ri , d intre care u n u l şi jumă· (Aur{(ustoru m)) p1'(o) pr(<1�ton) .
tate ( r . : 2 ş i 1 3 l a i n c �put) e martelat. Lungi m e a l o r va ria ză : In scripţia datea7.ă d i n ti m pul împăraţilor Septi m i u Sever şi
r. 1 şi 9 ca. 0.4 7 şi 0.52 m. r. ;, şi 1 0 c a. 0.86 şi O 37 m . ; Carn:alla şi Geta Cacsar, ş i a n u m e din a n u l 200 d <.hr..
r 8 şi 1 6 c a . 0. 1 8 şi 0.26 m . iar celelalte �a 0.40-0.45 m . pen trucă i n acest a n Sep:i m i u s�ver pri m eşte a opta oară
L i terele, neî n d e mânatec desenate, d e dime nsi u ni nereg ul a t e ­ p u t e re a tr i b u n i c i e , i a r Carac a l l a a treia oară ( n u a ,: o u a oară,
ca. 0.04 m , pănă l a ca. 0.06 m. in r 1, 9 şi 1 6 - şi fără cum s p u n e i n scripţia noastră şi s imilare le ei din CI L , III,
măe�trie aranjate în rânduri, care şi ele sunt t o t atât de n e ­ 7602, 760<� şi 1 446 1 , l u c r u care poate fi socotit toi ca o gr�­

m ă esltit riglat�. sunt e l e mente care acusă fără îndoială l i psa şală a redactoru l u i prove n i tă d i ntr' u n lapsus memon"ae, ele
ele e x perienţă a l a p i c i d u l u i în această m eserie, m ai ales că admis pe n tm împăratul m ai tânăr Caracalla, dar m ai greu
avea să graveze pc o piatră rotundă. d e a d m i s pentru îm păratul m ai bătrân , Sep imiu Se1·er (cf.
În general i nscriptia s e poate ceti cl ar : Stout, Gove1'nors of Moesia, p. 6 1 ).
Î n u n el e l o c uri p iatra presintă oarecare deteriorări care a u Faptul, p o m e n i t in i n scripţie, de repara.re, se referă l a drum
atins şi c,;. tev a litere, dar n u mai parţial aşa că pot fi b i n e şi l a p o duri : re� IItuenml 'l;i,wz ct pontes. .'\ v â n d în vedere

http://patrimoniu.gov.ro
 M t'I.TER IALE ISTORICO ARCHEOLOOICE 89

locul unde a fost găsi t!'. ac eastă p i a tră şi av� n d in vedere Aşa dar, acest dru m i m perial, întreţinut cu d e os e b ită gri j ă

l o c u l unde au fost g ă s i te ş i si m i larele e i : C I L. Ili. 7602, 7603 i n t i m p u l A n toni n i l or, după c u m ara t ă destul de I . u m e ro a s t l e

şi 1 446 1 , găsite, pri m a l anga Cernavoda, c�le dnuă urm ătoare i n scripţii d e s c o p erite pânu acu m , p nă in ti m p u l lui M arcu

�
la H a r s ov a u l t i m a la P e l e t l i a , r u te m afirma cu cer ti t u di n e că A u r e l i u , C I L. I I I, 1 2 5 1 4, ră m â n e aproape în părăsire d u pă
e v o rb d e d r u m u l i m perial, care, p ornin d c. e la Marci a n o­ a c e s t Î m p:'irat, p â n ă când Î m păr a tu l Septi -n i u S ever, a că r u i
polis prin Durostoru m , m ergea de-a l u n g u l D u nării pănă la a cl!v;tate de reo rg a ni s a r e a i m periu l u i in toate părţ i l e lui n e
vărsarea e i î n M are, c o n t i n u â n d r. p o i p r i n cetăţi ' e grpceşti de este b i n e c u n o s cută d i n i z v oare, dar mai alts În provinciile
p e ţcrmul M ă r i i c a să a j u n gă i a răşi l a Marcian o p o l i s d e u n d e
!, 1 9 1 2, p . 5 7 6 ) .
d u nărene, o rdonă o r e paraţie generală. Gr ij a ncestui î m părat
plecase, : Cf. V . P ârva n , Cetatea Utuzetu m ,
faţă d e p r o v i n c i il e d un ăre n e ne e c o n firmată cu prisosinţă ele
I m p o rtan t a acestui d r u m şi elin p u nct d e v e d e r e mil itaresc
_
î n pro v i n ci i l e
şi

e co n o m i c
n u m eroasele m o n u m e nte, rid icate î n on oar ea lui
d i �� p u n ct d e ved ere şi � d m i n i strativ, era aşa ele
acestea (cf. H. S ch i l l cr, ibid.J.
m a re , in cât n e c e � i t a t e a u n e i b u n e intreţineri era ab so lu t i m ­ Aşa clar, având in v e de r e acestea, precum şi r e fo r m a in ­
perioasă. Da� d e l a răzb o i u l c u Marco m a n i i s e p are c ă aceste
(V.
fus e seră lăsate aproape in
tra d u să de el in s e r v i ci ul mil itar de l a grani \ile i m p eri u l u i
p ărţi a l e i m peri u l u i ro m a n p ă răsire
1- ân·a n , Salsovia, p . 1 0 şi u r m . ) ,
Rom iscken. Kaiser zeit, I , 2, p .
reparana d r u m u l u i a putut
(cf. H. S c h i ller, G eschicltte der
733 , a ş a î n c ât probabil că ş i d r u t n u r i l e aj unseseră într'o star·e
fi făcută c u atât mai u şor, avân d l a clisp o s i ţ i e soldaţii, cari
( cf , pentru dru m u l n ostru, Cl L .
destul de d ep l ora bi l ă ca să n e � c s i t c o re p a ra ţi e g e n eral ă .
trebuiau s'o facă I I I, 7603),

L rija pentru o b un ă întreţinere a c est u i

fă1 ă a exista o n e v oi e anume i m ed i ată, c a vre un răsboiu
fie î n a in te fie după reparare,
Î n a devăr, a dru m
apro p i at, în a c e st e părţi,
e d o v e dită şi p ri n tr ' o n o u ă inscripţie găsită t ot l a S ei m e n i
Mari, a ş e z ări
Personagiu l care are uija acestei lu cră ri este - ca d e ob; ­
la 5 m. m a i în i nteriorul civile ele l a l o c u l u n el e a
c e i u - - fiUVernatorul M oe s i e i I n feri o a re : acu m, C . Ovittitts Te•·­
fost giisită pri m a i n s cripţie. M o n u m e n t u l , pe csre e grnvată ins­
/ul!us . A cest p < !· son a giu cn gu'v ernator a l Moesiei Inferioare
cripţia, este tot u n stâlp m i l i ar d e p i a tră calcaroasă, ele aceiaşi
m ,
ne este b i n e cunoscut din relativ u es t u l de n u m e roas e l e is­
În D ig e sla , lib.
for m ă , c u o înălţime t o tală de ca. 2,45 din c are partea ro­
v o a r e l i ttrure ş i epigra ficc . A s tfel XLIX, ti t.
tundă ca. 1_".6 5 m. cu diametru! i n fe ri o r c n . 0.4 5 m., cel s u p e­
0,38 m .
XV, 9 : "Apud hosles suscepltts fl/ius, si pos/ l i m t n i o 1'edie1·it,
rior ca.
fiiii ju1·a. habet : habe1·e enim cum posllimi11itt m, mtlla. dttbi­
Inscripţia se co m p un e din 7 rând uri de o l un g i m e de
0,66-0,70 m . pri m e l e patru r â n d u r i , c.a. 0,43 m . c e l e d o u ă
tatio est p ost 1'escripl11fll lmpo'a/ot'is Attt>,nini el Divi Pa/ris
ca
următollre ş i ca. 0,09 u l ti m u l m u l tă
ejus ad ·Ovinium Terl n/lum praesidem provi11ciae J'l[ysiae
g uv e rn ato ru l n o stru se raponă
R ân d u r il e sunt c u m ai
i11{C1'io1·is · · . D e ase m en i t ot l a
XXXVll!. tit. XVJI,
îngrij i r e aranjate d e c ât în inscripţia de pe primul stâlp . d u p ă
şi a c e s t text din Dig , lib. 1, 3 . : " Sed el
c u m ş i l itere ! P , înalte de c a . 0 , 0 5 sunt cu m a i m llltă măestrie
si aj ttd h >stes concept u s , a cap ti va procrealus, cu11t ea 1'ediit,
g rav a te .
sectntdttm nsc rip tu m imperato1'is nosl1'i et Divi patris ej11s
Se ceteşte clar :
ad Ovi11it1 11t Ter/ullttm, pole1'ii ex hac sena/us C01,tsullo admitli,
vu tgv quaes itus ·' F'ără îndoiai
/mp (eralo1�c) Cnes(a n , T. Ael(io) Had 1·iano) Ant(oniHo)
( )
quasi c ă şi Cod. Just. l ib . VIII,
A ug ( usto) Pio p(ott li {t ce ) m (nximo) l t i b xmicia pot(es/nle)
XXXIII, co(H)s(u ie) III/, p(a lre)
t it. LI, 1 , s e r e feră tot la C. O v i ni us Td·t u l l us, guvernatorul
p (a/ r iae ) ; Iu l(io) Stati/ia
M o esiei Inferioare, d e şi e nu m it n u m ai prin 1101JU11 gentile :
Sevei'O leg(alo) Aut(ttsti) p1'(o) p1·(a etore) ab Axitt (polt)
d
VI.
lmpp (eralores) Seuer(us) A A (ugusli} Ovinio :
(
Anlatt (inus)
111. illia) p assu u m ) . E x duobus capii v i s Sanuatia 1M ta patris 0 7 igi1·tellt ita secu ta
Aşa dar in 1 60 - at u n ci A n t o n i n Piu obţi n e puterea tri­
şi ambo parenlns
b u n i c i e a d o u ă z e c · şi treia o ară - d ru m u l i m peri al
vide/tw. i11 ci v itatwi nost am ,-ediiss. n /
d e p e l ângă
Qttamquam enim jtwe p1'0prio postlimintttm h.abere HOtt p ossit ,
D u năre este reparat sub îngrij irea guvernator u l u i M o e s i e i i n feri­ quae copia n o n est, tmue-n pan1�tum resli/u/;o 1·eddet palri
o ar e Iulius Stati l i u s Se v e r u s şi se aşează respectivii stâlpi m il iari,
fi i i a m : qtti c u m ab hostibu.s ittie1feclus sit m a /ris dtmtaxat
p o m e n i n d acest fa pt, t: u m ş i distanţa între diferite aşezări anti ce . condilto11 e m , quae sectHll fl liatJ·t dtţxit,
l\ stfel stâl p u l n o stru ne ' ă dista n ţa
videtur nece;sm-io secu.la,
de 6000 paşi de l a A x i o · etc . ". PP si11e die el consule. În a d e v ăr un captiv la Sarm aţi
p o l is, a d ică 9 c h m . de la Hinogul de azi .:eia ce cor e spun d e nu p utea s ă fu g ă în altă provincie a l;:r; p e r i u l u i r o m a n de cât
exact l ocul u i pe car e se află cctateJ de l a S e i m e ni i Mari. in Moesia Inferioară, care en v e c i nă c u Sarmaţia. D e c i Ovi­
Guvernatorul !\1 o e s i e i inferioare, în�ărci nat cu supravegherea
n iu s din ti m p u l î m păraţi l o r S ev e r şi ·cara c a l l a , n u m i t în aces ,
reparărir d r u m u l u i , este I u l iu s S t a ti l i us Severus, al cărui prae­ pasagi u , este C. O v i nius Tertu l l u s , guvernatorul Moesiei In­
nonw� l i ps e şte din i n s c ri pţi a noastră având însă d o u ă gca:-i­ fe rioar e , in a n i i 1 98 şi u r m ătorii,
licia În :O tou t ( Gover1wrs oj Moesia, p . 53 şi u r m . , ) <_ ăs i m do! M u l ţumită ştirilor epigrafice e l e pe m o n u m et:te·e găsite în
guvern atori car i , prin asâmănarea numelui şi prin faptul că d i e ri te l o calităţi a l e Moesie1 I n ferioare, in urma cercetărilor
�ouv ernări l'e lor s e suc{;ed, a r p u tea fi consideraţi ca unul şi arch eol ogice intrepr nse În v r e m e a noastr,, , s e poate determina
acelaşi p e rs o n ng i u . A s t fe l , in tr e a n i i 1 5 5 - 1 5g , e p u s L. Iulius aproape intreg timpul ele g u v e rn a re a l u i C. O v inius Tert u l l u s
S ta ti li u s Severus, iar în 1 59 ş i, după i n s c ripţia n onstră şi in M oesia Inferioară, p r e c u m ş i a ct ivit ate a sa în ac e astă pro­
1 60, T. Sta t i l i LJ ; l u l i u s Sevcrus, care în i nscripţia noastră este vincie Astfel, prima d a tă , ca g u v e rn ato r al M o e s i e i I n ferioare
n u m it I u ! i � s S tr. ti l iu s Severu;;, fără prae1�0111en. De ci deose­ este p o m e n i t Tert u l l u s într'o i n s c ri p ţi e d e m o n u m en t
ar fi n u m a i l a p1'ae1�omen, ca r e ar putea fi socotită ca
p e un
b ire a
prov e n ită d i n tr'o greşa l ă p a l e o g rafi c ă , n eavân d
r i d i cat in o n o a re a i:;� păratului Septi m i u S e v e r de T. Aurelius
gannţii de "
Aquila p mejccl�ts 11 Ma ll i a cont m : D E D I CANTE C.
cetire co rectă, şi p r i n urmare aceasta n'ar putea fi un
coho•-lis
motiv
OVINJO TER T V L L O LEG. AVGG. 1 R. P R . , d i n a n ul 1 98 d .
suficient p e n tru a c r e d e că a u f o s t două persunagii, m ai a l e s Cr. l a 20 I u l i e , d u pă cu m se v e d e p e l a t u r e a di n d re a pt a a
că t i m p u l a m â n d orora d e guvernare e s t e d e m ax i m u m c i n ci a n i , m on u m e n tu lu i : AD XIU. K A L . A B G SATVRNINO ET G A L L O
d a c ă L . l u l i u s S ta ti l i u s S e v e r u s e numit gm' e rn ator i m eaiat COS. �1 o n u m e ntul a fost g ă si t în Bu l g a ri a , satul L o me n ţ ş i
după cons�1latul său el i n anul \ 5 5, iar l u i T. Stati! ius I!.! l i u s e p ub li cat in CI L , I l i . . p. 1 4428. Tot ir; a n u l 1 98 d. Chr. il a r a tă
S everu s - Iul iu s Stati l i us Severus a l inscripţiei no a s tre - i-a şi in s c ri p ţi a grecească c i tată ş i de Kanitz in călătoria sa prin
urmat în anuf 1 60, spr e sfărşit sau În 1 6 1 , S ervi lius F'abis.nus ­ Bulgaria, şi c ar e spune că pr e a - p u t e rn i cu l popor al Ulpiei
i ar nu C. Zeno, ca in Stout, o. cit .• p. 54 - după c u m d o ­ N i co po l i s, c e a p e l ângă Istru, a în ch i n a t m0num entul i n cinstea
vedeşte ;) , V . Pârvan în : M" l't icipiu m Atwelittm Dzwostoru m Iuliei D o a m n a Zâna A ugusta, m a m a castrelor, soţia î m păratul u i
d i n Rivisl.? di Filologia ed islntzione classica, To ri n o , L l f, 1 0 24. L. S e p ti mi es Severus p e cân d acesta avea puterea tri b u n i c i e

http://patrimoniu.gov.ro
 90 BULETINUL COMISIU N I I MONUMENTELOR I STORICE

a şa<>ea oară deci anul 1 98 d. Cr.) " ll Hi\IAPXIKHl� n o m i ce resultată la rân d u l său uin o bună cârmu ire. In ade­
E::: o r�IA� TO 1�(' (A E :vt . x 2 4 3 , 1 1 şi Cagn�ţtlGR I. 5 7 5 ş i 576'. văr şi p e n tru d csvol tarea vieţii e c o n n m ice avem ştiri destul
De ase m e n ea ca guverr.ator ol a.:estei provincii in a n u l 200 de i m p ortant� din i n scripţia de pe pe o p l acă de marm oră
d . C h r , n i - i arată inscripţiile de p e stâlpii m i l inri găsiţi doi l a găsită la Tyras şi p u b l icată in CI L , 1!1, 78 1 . Această in­
Hârşova, Dobrogea CIL I I I , 7603, 7604. unul aproape el e scripţie se c o m p u n e din trei scrisori : u n a este adresată lui
Cernavoda, CIL. I I I, 7 6 0 2 ş i altul l a Pelt!lia, Dobrogea, Cl l.. O v i n i u s Tertu i i J s de Î m păraţii Scverus şi Caracal ia, fă . â n d u i
III, 1 446 1 . precu m şi ce l despre care ne ocupăm aci, găsit cunoscut că au acordat Tyranilo · privilegiul de scutire de
la S e i m e n i i Mari, D obrogea. i m positele vn m al e pentru mărfurile cu care făceau c o m e rţ,
Ultime:c ştiri despre Tertu l l u s ca guvernalor al M nesiei alta este adresată l u i He•·acl ilus - func\ionar vamal, care pro­
Infe ioare l e avem : una din anul 201 d. Chr , dată de m o nu babil că a o c • ,"pat şi funcţi u nea de p rocura/ar Augttslot·um
m entul ce se ridică în cinstea Împăra\ilor Septi m i u: Sever şi în f!Cea provincie - din care i se trimite în acela� ti m p u n
Caracalla şi Geta Caesar de către " P.espublica Tolllilattol·tt.m a l doilea exemplar ş i l u i Ov1nius, i a r a treia este scrisă î n
pe�· . c Ouinitlllt Te,·lnllum lc:g(atum ) Aug (11slont m • ft'(o) greceşt d e către Ovin i u s Tyranil or, 1 rim iţân d u - l e î n ace1aş
pr(aelo1·e) · , CIL. I I I, 7540, şi alta din 1 7 Februarie 20 1 , dată timp şi p � cele d o u ă de mai stis .
d e marea i n scripţie din Tyras, cuprinzând de o parte un ordin Se co nstată d i n acLastă inscripţie că se acordă cetăţe n i l or
a l Împăraţilor Sever şi Caracalla , în favoarea Tyranilor, iar, de d i n Tyras pri 1· i l egiul ca mărfuril e c3re le vin, nu n u m a i cele
alt,;, o scrisoare adresată m a gistraţilor a ce stui oraş, de .·ătre care le sunt ."e fo l o s pentru lreb uinţi l e personale, dar şi cele
Ovinius Tertullus (cf. C!L., 111, 78 1 ). pentru negoţ, să fie decl ar:!te con ductorilur pnnoriului, dar
Aşa dar, dup!t c u m reiese d i n aceste ştiri putem Axa cu să nu plătioscă p entru ele nici o taxă ; .. Relmeant igit11r qunqua
precisi u n � timpul de g u vernare al legatu l u i C. Ovinius Tfr­ t·alione quaesilam si ve pussessam pt·ivilegii cattsam protll et·ca.li.
tullus î n Moesia Infe1 ioară între 20 ! u l i e 1 98 d Chr , c e l mai vechiu btts 1·ebus quas lmllen prisliun more projess io tt t b u s ad discet·­
d o c u m ent, in care e n u m it, şi 17 Februarie 20 1 , cel mai n o u nettda tmtnifica tnet ci m on io ru m cdendas esse me111itzerint ".
Guven1area l u i Ovinius Tertu l l us in M o esia I n ferioară, j u · Dar acest pri legiu li se dă în anumi te c o n diţiuni, pen­
decând după ştirile e pigrafice, descoperite pănă acum, putem tru ca ,ă n u se facă a b u suri şi în fel u l acesta să se m i cşo·
spune că a fost una din ce le mai active, producând aci o reze veni urile p ublic� : Sed, cu n< lllyrici jr11ctum per am­
înflori1 e a vieţii provinciale în toate ramurile de ac tivitate. bitiotzem dcm:mo t·t on opo1'!e:It, ;ctant eos, qui poslhac fue-
Repararea d r u m urilcr, intreprinsă sub supravegherea l u i, 1'in• adsu mpti fructu m immun•lalis ita dwt ttm ha6itttt·os, si
a făcut posibilă o circ u l aţie m ai ! esnicioasă şt fără n e cazuri : eos tegatttS et amicus nosler v (i1) c(la1'issimus) ittre ci·vila
deci a adus m ai multă sigurar.ţă faţă d e eventuale atacuri ale lis dig .. os esse decrelo prommtiaverit" Iar m a i departe ca o
barbarilor din afară - drumurile bune fiind o condiţie esen­ sancţiune îm potriva celor ce ar abuza de e.cest pr.vilegiu -
ţială a m işcărilor d e trupe !n vederea unui p2ricol i minent,­ după cum pare c'ar r e · eşi d i n textul i n scripţiunii, aceştia vor
a dat posibil itatea exercitării n.ăsurilor administrative ş i , ca o fi pedepsiţi n u n u m a i cu ridicarea dreptu l u i de a b e n e ficia
consecinţă a acestora, a provocat o înflorire economică ş i de acest priv!legiu dar şi cu ridicarea dreptul�i d e cetăţeni e :
culturală atât în oraşele greceşti de pe malul M ării, cât şi· " q os cre di mus satis abundeque sibi constt lltt m , si grali Jue
în centrele romane de la D unăre şi d i n interio ·• 1 int, exi _ limaturos, quod ot·igine beneji ci l tw n qttaesita dig­
I n aj e\>ăr, în afară de stâlpii miliari, arătaţi mai GUS, car. nas honore cives fieri jf·,>ecepe rimtts ' .
ne informează despre repararea drumuri o r pr in grij a lui C. Aşa dar, se vede d i n a ceasta, pe de o parte încurajarea
Ovinius Tertullus, o mulţime d� alte ştiri -proba' il că cercetările vieţii e c o w
: mice în provincia n o astră, acordându:se din par­
archeologice v iitoare vor mai da l a iveală şi altele - n i - l tea Statul u i privilegii oraşelor cu caracter comercial, iar p e
arată i nteresându- se pretutindeni de înflorirta vie\ii provinciale. d e alta, o ordine in a d m i n istraţie căutân du-se s ă se preciseze
Astfel i nscripţia de pe un stâ p terminal p u b l i cată Întăiu formele î n care ar avea să se exercite aceste privil�gii.
ce Tocilescu în Fottilles et rechercJtes a rclu!ologiques m Rott· N .1 m a i puţin i m p ortant p entru con firmarea înfloririi vieţii
manie, 1 900, p. 206, iar a p o i in CIL. III, 1 4447 şi acum î n econ o m i ce în Moesia In ferioară este şi l ap tul că supt C. 0-
u rmă revăzută şi core. tatii d e d. V . Pârvan cu o casia des­ vinius Tertullus, ca guvern att.r în această provincie, s ' au b ă ­
coperirii unui al doi l ea exempla,· al acestui stâl p , la Histria t u t monede la Nicopolis cea de l â n gă lstru, d u p ă cum n e .
(cf. Histria, I V, p. 633, sqq', prin care Ovinius Tertu l l u s oc· dovedesc cele câteva exem plare p u b licate de Pick, Die Anli­
d o nâ d e l i m itareR B[?ut]eridavensilor fa ă d e villa l u i Bessus ken Miit1ze11 van Dacien ltnd Moesien : 1 449, 1 4 50. 1 45 2 ,
A mpudtts , este o dovadă evidentă de activitatea administrativă 1 516 1 53 1 , 1 6 2 2, 1 6 25, şi care p oartă p e revers n u m e l e lui
a acestui �, t;vernator. În ad evăr faptul acesta al deli ;nitării n u Ovinius Tertullus.
este de o i m portanţă mare, dar tocmai d i n aceasta s e poate I n fine, nu mai m i că a fost conşt:'nţiositatea lu (' vinius

deduce grija guvernatorului p entru cele i mportan'e Căci, dacă �i în supravegherea şi chiar participarea l u i la diferitele ma­

avea grij ă şi de cele mai mărunte fapte administrative, cu atât n i festări C: e respect şi !ealitate faţă de im păraţi. i csre con­

m ai m • tit trebu e să se fi îngrij i t el de cele însemnate după cum t. ibuinu, prin <; o nc�etisarea lor p l astică, la Împodobirea ora·

d e altfel faptul acesta n e este confi1 ma t cu destulă precisiune în �el or. Astfel l a L o m eţ, în Bulghria, s'a găsit un monu m ent

pasagi1le citate m a i s us din vigesta ş i Codex Iustinianett s , din - fără îndoială b a - a statuei Î m păratu l u i - ri dicată, după cum

.care se vede starea de legal. tate în guvernarea a cestei provincii · spune inscripţ!a, de T. A1welitts Aqtt i la praejectus cohorti�

supuse l a tot felu l d e hărţueli din partea Sarmaţilor vecini Il lo{altiacon<m : D E D l C A NTE C. O , INIO TERTV L L O LEG.
Ş i că a fost de fapt o administraţie acti,·ă in părţile aces­ AVGG. 1 R . PR. C I L . , III 1 4428 1 .
tea, în ti mpul guvernatorul u i Ovinius, ne-o doved eşte în de a Resultă C:ar d in aceste ştiri, p e car le avem p ă n ă acum

j uns i n florirea ofici a ' ă şi a colegiilor confirmată în oraşele • a d i sposiţie, că în ti.n p u guvernării lui C Ovinius Tertu l l s

de pe malu l Mării, prin monume ntele găsite : u n u l la Tomis în Moesia i nlerioară - . O Iulie 1 9 ;- 1 7 Februarie 2 0 1 - a­
care e pus de colegiul dend1•o;orilot· c a închinare Mamei zei­ ceastă provincie se află , n p l i n ă inflorire economică şi c u l f u­

lor şi care cuprinde n u m ele m e mbrilor acestui colegiu, şi altul rală, fapt care ne permite a a ; ez a pe Ovinius alături de aşa
.
î n Histria, pus tot d e u n i:H a.cr o ;, care e un albttm alătuit � e m u lt iubiţii guvt rnatori ai aceleiaşi provincii, în timpuri
de F(JODGt'Y. de aici, (cf V . l ârvan , Histria. IV, p. 637, şi u rm . ). anterioare, Flavius Sabinus. Aemil ianus, Plautrus Aelianus
Dar această înflorire a v i eţii sociale şi i colegiilor, fă ră Laberius Maximus etc. (cf V Pârvan, Hislria IV, p. 565 şi urm.).
îndoială că trebuia să fie u n resultat al desvoltării vieţii eco- şi /n cepu tn ri /e vieţii Romanilor /a g twile Dtmăt·ii p 48 şi u r m . ) .

XC()(j(X......,._

http://patrimoniu.gov.ro
 t Arhilectul G. LUPU t Arhitectul A L. Z.A.GORtTZ

In luptele pentru Înfregir.ea neamului Comisiunea Monumentelor Is·

!orice a pierdut doi din prefioşii săi colaboratori: pe arhitectul a. Lupu,
căzut ca locotenent pe câmpul de onoare de la Odobeşfi, judeful Dâm·
bovifa, şi pe arhifecfuf·auxiliar Al. Zagorifz, mort ca locotenent, În urma
rănilor dobândite, Îll luptele de la Amzacea-Dobrogea.
Lui a. Lupu, un arhitect de o mare sobrietate şi conşlinfiozitate
se datoresc restaurările Mănăstirii Cetăfuia din Iaşi şi a Bisericii Curtea
Veche din Bucureşti ; lui Al. Zagorifz, un talent remarcabil care promi­
tea mult, se datoreşte o parte dm resfaurările făcute sub conducerea
arhitectului Mincu la Biserica Stavropoleos din Bucureşti.
Comisiunea Monumenfelor Istorice şi colegii săi de serviciu le păs­
trează o amintire neşfearsă.

Buletinul Comislunil Monumentelor Istorice.

http://patrimoniu.gov.ro
 COMUNICĂRI
de VIRG. DRÂGHICEĂNU
--- > 0 < ---

MINIATURI DIN TIMPUL LUI BI SER ICA BREZOAELE-BRĂ ILOI U

ŞTEFAN-CEL-MARE DÂMBOVIŢA
1) Pisanie de piatră :
La expositia de artă veche rusească organi­
A C ASTA sFANTA şr DUl\lN E ZEIAscA rnsEmcA C'ARE si
sată in 1 9 1 3, cu prilejul tricentenarului Impără­
PU.�ZNUEŞTE SFÂNTUL PARINTELB NOS'l'lW N !COLAE, FAC_>.'l'O·
iiei RomanoviloP, s'au expus un apostol făcut
ll.IUL DE l\JINUNI, CU ÎNDEMNAREA LUI DUMNEZEU ŞI CU A­
din porunca lui Ştefan Vodă, Domnul Moldovei
JUTORIDL SFÂNTULUI DUH, ESTB DIN TEMELIIA EI iNCEPUTA
şi un foarte frumos evangeliar făcut de fiul său,
ŞI ZIDITĂ DE DUID\'EALU! RĂPOSATUL PATRAŞCO BltAZOIANUL
Alexandru Vodă.
VEL VORN!G, ÎN Z ILJ;;LE îNALTATULUI DOl\1� IO lţTEFAN CAN·
Amândouă aceste lucrări de artă sunt descrise
722f:
în catalog 1 ) expositii fiind acolo aşezate printre
'l'ACUZINO VOEVOD, CAND AU FOST UHSUL ANILOR

( 1 7 1 3) ŞI ÎN'l'Âl\JPLÂNDU·SE m; AU R..\ MAS N E!SPl�AVIT.>. ŞI DE

cele mai vechi manuscripte.
[S]PO!'l', DE ZUGR.:I.Vl'f, !Al� CU AJUTOH.!UL LUI DUMNJ<J ZEU
Apostolul cuprinde o foarte importantă însem­
STEFAN BRAZOIANUL ll!V, VEL VOHNIO ZA TARGOVIŞTE, F IUL
naPe în care se spune că el fusese făcut de Ştefan
DUMNEALUI PĂTRAŞCO llRAZ., (A)U ZUGHĂVIT, AU ÎMPODOBIT
Vodă pentru a sa Mănăstire ZogPaful din Sf. Munte
CUJ\1 SE YEDE PEN TRU VECINICA POlllENlliE, ÎN ZILELE PREA
în 1 463 : Blgoizvoleniem oja i pospeşeniem
ÎN.�LTA'l'ULUI DOMN IOAN GRIG(OIUE) GlllCA VOEYOD, PREA
s"iia i să vrăşeniem stgo dha, blgo cstivyi i ÎNĂL'fATUL DOMN 72oi ( 1 790), OCT.
hiiliubivyi gsdnii lo Ştefan Voe voda bjiiu
2) Piatră de mermânf :
mlstiiu gsprii zemli moldavscoi dade i spi­
SUPT ACEASTA PIATRA ODlHNB�TE ROilUL LUI DUMNEZEU,
saş� săi praxiu monastiriu svoemu zogra­ ELENA MOSCU, NASCUTA I ZVOHANC.>., 1802 IUNIE a.

theskomu do stei gora, athonschi� vlto 6971.

(Cu voia tatălui si ajutoriul fiului şi săvârşi­ BISERICA DRUG Ă NEŞTI
tul sfântului duh, bine cinstitorul şi de Hristos ILFOV
iubitorul Domn Io Ştefan Vodă, cu ajutorul lui
Pisonie :
Dumnezeu, gospodar Ţării Moldoviei, dete şi făcu
ÎNTRU SLAVA ÎN.o\L'ţ'ARITI TALE lllANTU!TORULE HRISTOASE
acest apostol mănastirei sale : Zogpafului din Sf.
ALE TALE DINTRU ALE TALE Tm A OU C AN D DmiNEALU!
Munte al Athosului, An. 697 1 = 1 463). .;
GA VH!LU DRUGANESC VEL VORNIC DA TÂRGOVIŞTE, ACEST
Cât în ce priveşte evangeliarul, catalogul dă
SFANT LACA� DUl\lNEZEESG, UNDE SE PRAZNUEŞTE HltAMUL
alăturatele desluşiri : "Evangelie pe pergament,
BLAGOVEŞTENIEI PREA SFINTEI DĂ DUMNEZEU NASCATOAHE
"moldovenească, scrisă în 1 4 9 1 , în zilele Domnu­
ŞI PUHUREA FECIOAREI l\IARIEI, DIN SATUL DUMNEALUI DRU·
"lui Ion Ălexandru, fiul lui Ştefan cel Mare".
GANEŞTI, CAHE DBN nAVNA DUlllNEZEIASC.:;,. O AU ÎN.".LTAT DĂ
Se ştie că acest AlexandPu era coregent cu
PIA'l'H.X., ZUGHAVIND·O ŞI ÎNPllUMU�E'f'AND·O CU TOATE PODOA·
Ştefan cel Mare şi anume al Moldovei muntoase.
BELE. ŞI S'A YNALTAT ÎN ZILELB PREA LUJUINATULUI DOl\lN
Tot la aceiaşi expositie s a mai expus şi un
JO NICOLAE ALIXANDHU YOEVOD, CAHE S'AU SFARŞI'l' ÎN LUNA

LUI IULIE, LEAT 72Ri (1 i2R).

manuscript din 1 6 1 1 , moldovenesc, cartea pră­
vilnicească a lui Matei (Mathea pPavili1nica Cniga)
2) Piatră de mormânt :
cu cheltuiala a Mi!Popolitului Sucevei Ana:atasie
Krimcovici, având foile cu fond de chinovaP. Prestavise raba bjiiu jupanii BOgdanu

I) Vystavca drevne·russcago iscusstva us­

Ve/lehi Logofăt vă dnl 7....
3) Piatră de mormânt :
trocnna e vă 1913 godu, vă oznamenovanie SURT ACEAS'l'_:;,_ PIATRA ODIHNESC OASBLE ROBULUI LUI DUlll·
cesto vanie 300 ietia Jarstvo vanie doma ro NEZEU STAICO LOC:OFAT, PE'l'llJW AND PE ACEAS'l'.\ LUJ\IJ,; 'J.'RE·

manovyhii. CA'l'OAR.B ANI 47 ŞI LASAND VIATA ACEASTA LA IUNIE 20 DE

http://patrimoniu.gov.ro
94 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

LA LEAT i22� { ! i lo), �I OASELE PAR I NT ILOR DUNNBALUI TUDOR fnă/falu/ui Domnului nostru fe NPculae Petru Mauro ­

PORTAR, LA LUNA LUI FERR. DEN le·, LE.\'1' 7171 { l liG�), �� OASELE gheni Voivod, şi prea sfintul Si iuhilu de Dumnezeu

lWAREI LUI DUMNEZEU MARI E I , f:!O !' I A DmiNEALUI GAVRIL TI Mitropo/il, Chiriu Chir Cozma şi aşa F'au dat /a sf bise-

LUGOF.Ă.T DRUG.:I.NfSCU, LA LUNA J, '1 AP. 14, LF A 'f 721 4 rică /a Fi/. de sud Praho�a 1 781 .
{ ! 706) ŞI ALE COCOANEI DUl\fNFALUI CALITEI, DUMNEZEU SA-I

POMENEASC.:>..
SĂSENII NOI GURA-N IŞCOV
4) Inscripfie la uşe : B U ZEU
FIULUI ��
Ispravnicii cari s'au aflat la zidirea sfintei bise­ Î N NUM ELE TA'L:i.LUI �I .\ .\ Dl U J il U L U I S F AN T

C.�ST.I �rru
rici : Radu Log., Nica.
I� ADICATU·S'AU A :> F ( A ) N T A CHU•� l l lt.IHUL USPI,N i
5) Clilerll zugrăui/1 :
BOGORODq'EI o:: IU B I 'l'OBIUL DE DU1l N F ZJOU C i l iH S T F F ANU,

ULUT,
Vornic de Târgovişte, jupa­
U
Gauri/ Druglinescu,
T PTSCOP .IL BUZ . ÎN Z ILELE J.l:M l � A TULUf D { O )llfN U

N I CO L A E YOD., �� ÎNTltU t:.Ă POS.I ·

neasa dumnealui cea dintai, Maria, Gheorghie, Calita,
10 .\U:XANDlW PO l\IENIRE A

�! .I U O·
fata d-lui vei Vornic, Gheorghie, jupan Preda Dru­
'fiLOR PIH A !U MAlUA CAltl ÎNCHfN.IT S F I N TE I EP!f:!

�� 1/2 PO·
ganescu, fiul d-Iui vei Vornic de Târgovişte, care
PII S C H I T C'L ULMETUL C . \ 8 /:J,E D� tLI 'E.INI CU �

COANE PAHAGIN.I
s'au tnstreinal df:la anul 1 710 pentru lnuăflilură, că/ă­
DE YIB �I ' 1 /, P O G O.INE ]) !' I N A I N TE .\ C.l·

�� 7�?.2 ( 1 724 ) .
tori:ld în multe plirfi ale Europei şi toată .. . adi.:: ă a
SELOH CU TOA 'l'.l PAHTEA ()A DJ.; MO ,'TE, LE A T
răsăritului, şi la anul 1 725 s'au întors fa rroşiea mea
părintească.
BISERI CA I ZVOANUL
Pe o carte se vede însemnat că acest neastâm­
BUZEU
părat membru al familii Drugănescu participă la
Luptele din Stănileşti pe Prut, la vârsta de 1 6 ani. 1) Pe o ferecătură de aur :
Peretele Nord : Theodor Drugănescu, Ioan, ]upan
Arilimitropo i[tj Nikifor oco va s�i te
Mihail, socrul Dumnealui vei Vornic, Tema Canta­
cuzino uel �pa/ar, nepot d-lui vei Vornic.
troe vanghelii, 7101 (1593).
Vişlca, Matei, Ba/aşa, Toma, Maria, fiica d-lui 2) Pisania biseri�ei:

S F A N T ..'\
Dumitru, Gauri/, Constantin, Dumitru Drugănescu uel
ACASTA ili ĂNASTJ}Il-: H T D IC'ATU · S'AU D E :< TBiiiEL D-:

J UP I N
. JUP.I.J.� F H .\ TE LE
Pah. 1841.
J)J; .IAPE 0 ..\ P I T.\ N , Dl' IO'l' A :\' C I U

SAU, P.\N A
Peretele sudic :
m: .IU ZIDIT J,_\ UNL LOC:, PETHECANDU··f:!E JUI'AN

D
Staico, Vladul, copii dumnealui.
JUP A N
.
JAPE CAPITANUl. AU ISPH.AV ITU �TANC!UL CU TO .I T A

FILI PEŞTII DE TÂ RG ,!:'

C I I : L'l'U L-� DUMTS,\LE tiPHE f O LOci flUF Lll'l'ULUl LUT, lN ZTLELB
PRAHOVA 10 CONSTANTIN Il. Y . I JH . Dl � D O il'[N T .I LUI, LA J,EAT i 2 J co { J -O I ) .

1 ) Pe evangelie : DUPHE ,\CFA fN UH.MA S'AU ZUGRAV I'l' PESTE TOT DE JUPAN

Acasfă sf. evnr.gelie s'a împodobit, după cum se vede, JTP.I, JUPAN LEF'l'FH. FlW I OH. f l DUiii NBALUI JUI'Mi :> '1'. \ N C: I L' LUT ,

de d-lui Răducan S/ăfinean, vei C/ucer, în zilele prea fN ZILELE LUI � TE F .I N I " Mi 'l'Af'U ZTNO. 72�?. ( ! i t :,) .

http://patrimoniu.gov.ro
 1.

L'ART RO UMAIN
par L. BREHIER
Extrai l du "Jo urnal des Savanls " Ns. 9-10, 1923

Ii.
EOLISE DE SPIREA VECHE (SAINT SPIRIDO N L' ANCIEN)
par VIRO. DRĂ O H ICEANU e l A R H . H. TEODORU
�ituee dans un qu a rti er historique de B L L llarest, pres de Dans le narthcx· les pendentifs sont adaph�s il u n pl a n
l 'emplacement OLI fu t livre le combat contre les Turcs rn '1848, rectang-ula.ire. Dans l e pronaos, i ls s e terminent par u n cer­
cet te eglise semble avoir servi de chapelle au palais princier ele, lequcl, bien que situe plus baut que l'extremite des arcs­
d ' l lypsi lanti, e ntierem ent <;letruit pa r un ince ndie· et clenomme boutants, a cepenclant u:n d i a m etre egal au cote du carre de
pour cela "LP Pala.is incendie". En tont cas elle a servi de cha­ la base, tandis que dans le naos, il se rapproche d'avantag-e
pclle aux ca ernes qui_.l'avoisiuent. C'est dans cettP eg·lise que de la fo rme d'Lme portion de sphere, (fig-. 4).
fut decouvert le drapeau des armces du pr.iuce Constantin H y p­ Les calottes presentent le profil habitue l des voutes bâties
silanti , a.insi que la pierre tombale d'un militaire r usse. Le sw· cintres imparfait;, (Choisy ouvr. cit e, p. '149). Eiles sout sup­
roi Charles 1-er, au c ours de vingt-cinq annees de son regne, portees par w1e cow·onne qui avance sur la Jrise. Une sec­
y celebra la plupart de ses anniversaires m i litaires. tion di agonale nOLlS donne le profil type de Ces VOUtes C[ UÎ
Profondement 1 nodifiee dans sa forme primitive par les peLwent p ar faitement s'in�crire dans im demi-cercle (fig 4),
restaurations posterieures, cette eglise avait un plan rectan­ Le dispositif des traverses de bois qui a�surent la rigidite
gula.ire avec un e x on lut hex ouvert, un pronaos, un naos et de> coupoles n'est pas sig·nalee par Choisy. Devant la frise
l'a utel. dont il a ete parle plus haut des poutres (de '14/8 cm
Il est i nteressant ele remarquer lrs caractcristiques de s d\)quarissage), ancrees dans la profondeur de la ma<;on­
calottes sur pendentifs, appuyes sur des arcs cy lindriques la­ neriP, .formetit, par leur emboitement, u n cadre carre dont
teraux qu.i couvrent le nart.hex, le pronaos et le naos et dont .les cotes sont couples deu.." par deux clevant chaque pen­
les proportions vont e n a ug·menta nt de l 'entree ver� l'autel. dentif par u ne piece de bois placee parailelement aux
C'est ai ns.t que la coupole du narthex est 4/6 de la cou­ diagonalrs d u c ar re. DP cette maniere on pouvait supprimer
pole d u pronaos et celle-ci 6/8 de la coupole du naos. Ces les tirants apparents reliant en cli ag·o uale les peudentifs de..
voutes sont du type employe vers la fin rle l'empire by:;o:an­ coupoles byzautines ,Choisy, ouvr. cite p. 1'19 et F. Beno i t qui
t. in, lorsque les pendentifs, cessant d'ct.re Lme portion de cite Choisy, fig. 4).
sphere, sont devenus u n m assi f de ma�onnerie dont les ran­ ll est i1 remarqu<'r que le d i a1 netre des cintres demi-circu­
g·ees horizontales de briques avancent ·p rogTessivement les Jaires, qui ont servi <i construire les arcs cylindriques
u ues au-dess u� des autres. Ce u'est que la calotte qui con­ qui soutienneut les pendentifs, est plus petit que ne l'auraient
stitue l a voute propt·ement dite. Une frise L.t separe des pen­ ex:ige le. proportions, de sorte que ces arcs sont soutenus
dentifs, dont elle di ffere d'ailleLlrs par la structure (A ug. par un sw·plombement des m w·s verticaux, ou ce dispositif
Choisy. L'Arf de bâtir chez les Bywnfins, p. 96). est exagere pollr e tre pl us evident.

III.
DEUX VUES DU VIEUX PALAIS DE BUCAREST
par C. 1 . KARADJA

Les auciennes vues d e Bucarest etant tres rares, n o us don­ ont ete executees par le peilltJ·e italien LLtigi 1\Iayer, qn.i ac­
nons uue r eprod uct i o n d ' u n" aquarPlle representant J'an­ compag·na l ' ambassadeLu· dans ses voyag·es. Plus tard, entre
cien pala.is de cette viile, a i ns .i ql t'nne gravw·e 1 1 1 o uu·a 11t '1 80 t et 1 806, les pl.ancbes furent gravees t'll aquatincta par
J 'auclience de l'ambassacleur ;wg-la.is, Sir H .obert A i nslie, a u ­ Willi a m \Vatts et p u b liees c " ans d i l fcrentes editions it Lon­
pres d u prince reg· n a n t ConRtanti n Mo u ro u� i , en '1 793. r.es VLW� r l re,.

QUELQUES NOTES SUR LE PALAIS " CURTEA ARSĂ"

par VIRO. D RĂO HICEANU
·Les pl a n ches d o nt p a rle i\1'. f{arad,ja representent le l uo ­ Le plan Lle Bucarest par J ' a rc hit ecte Baroczi n precise nette­
nast�rc� du pr i n cc i\ .l ichel Le Brave (bAti ic Bncarest, en ' [ 594), l l le n .t l 'emphce 1 1 1 e n . t du mon astere du prince Micbel aussi bien
I [ U .i sen� i t de l'e. idcnce il l l OS p r i l l C CS lOl'Sl J Ue ]e pa J a is eleve qne celn.i du pal a is i ncendic. Aucune u·a c e ne subsiste au­
p<l '" A lexa n c l re J J y p, il a nti ('1775), non l c i i n Ll u d i t mon astere, jounl'hui de ce d er ni e r .
fut detruit par les i n cencl i es , en 1 790 et '1 8'1 2, etant designe
depuis sous le nom du "Palais incendie''.

http://patrimoniu.gov.ro
96 BULETINUL COMIS IUNil MONUMENTEI .O R ISTORICE

IV.

LE MONASTERE DE BR Ă DET
por VIRO. DRAOHICEA NU

Situe dans le district d'Argeş, construit e n pierres e t lJri­ terienrs ct LillC J'r0sque du XVlll-e siecle rcp•·esentant le fonda­
ques par rangees superposees, suT u n plan cn forme de tre­ tem·, revetu Ju costume meu ieval, caracteristicruc pour l'epoquc.
fle, ce monastere coustitue un des rare vestiges arc'h itecton i ­
.
Ce portrait cot u plete ce quc l'on sava:it de cette pri nces3e
cpcrues du X l Y- e siecle. qu:i n'est mentionnt!e que dans q uelques documeuts seulement.
li fut Mti, vers la fin de ce Xl V-e s.iecle, par le prince Le petit m o nasterc, q u i fut pcndaut de longues ::ti i i H �es
i\lircea l'Ancien, fouda1eur du monasterc de Cozia et par sa U l.l O uepcndance de l ' e veche u'Arge.;, n'a, commo peint.ures
f'emme i\Iara, aiusi que le prouve l'obituaire, les actes pos- i nteressantes, que deux icones du debut du XVU-e siecle.

V.

EOLISE DE TARŞOR
par C . O IURES CU

L'a utE' UI' prescnk l'.i nscriptiun inedite d' mte des cg·lises teut· de rdte eg-lise, Cll · 1 -16 1 , It� princc Vlad l'.Empalcur.
rninees du bourg·, disparn aujonrd'hui, de Tar7or, (Prahova) Les rui ncs de cctto eglisc ains.i que de nombrcusrs fon ­
eglise qui avait subi de3 trausfonnations raclicales it l'epoqne L lati ons non explorees, pl'OLlVCilt le cl cveloppemeut qu'avait pris
• l n priuce Br:lucoveanu. cctte local:ite du XV-c au X V l U-c siecle.
L'ins c ripti o n, tres i nteressante, i ndique couHne funda-

VI.

UNE ESTAMPE REPRESENT ANI UNE AMBA.S­

SADE DU PRINCE ALEXANDRE LĂPUŞNEANU
par
-
P. P. PANAITESCU

L'estampe, dont o n n e repro d u i t qu'un fragment, represente l 'a m b assade m o ldave a ele envoyee p a · l e prince A l exandre
les a m b assades russe, turque, !atare et m o ldave re<ţues a Lăpuşn e a n u , qui n!gnait a cette e p o q u ·: e n M oldavie.
Grodno en j uillet 1 5 6 7 , par le roi de P o l o g n e S i g i s m o n d A u­ Le fragment reproduit se trouve dans l e coin i n ferieur, a
guste. Elle fut i m pri m e a Nuremberg en 1 568: un exem plaire gauche de l'esta m p e, les Polonais sont a droite, leurs hâtes
s'en trouve au Musee Czartoryski d e Cracovie. moldaves a gauche. Les cos t u m es des m � m bres d e l ' a m b as­

L'ambassade russe a_ ete identifiee : c'�st celle d e Koli•schev ; sade paraissent etre dessines d'apres naturc, ce qui les rend
interessants.

VII.

UNE EPEE DU XIV-e SIECLE

par O. OLSZEWSKL

Les collections Ll'annes 1 1 1edieva lcs roumai nes sont peu Princiere d'Arge�, ai 11si que le sa bre du princr Basa rab d e
J Lolll breusrs. L'auteur p rese nte un sabrc deconvert it Curtea­ la m iniature d u " Chronicon piclu m " .
ue-Arg·eş, qu.i, par sa formr, rappelle l'epee du chevalicr Les detlX planc hcs o n t d e l'eproduites dans l ' ouvrage
c l ont .le portrait est d o n ne sur un des m n rs rlc l'Jtglise " Curtea Domnească de Argeş".

http://patrimoniu.gov.ro
 TEXT FRANCEZ
COMPTE-RENDU DU RELEVE ARCHEOLOOI­
QUE DES REOIONS MOSTIŞTEA ET CĂLĂRAŞI
La preJ J n , • re regwn COl l l ['rcn•l Je · rive� rl11 l a r :'llo ;ti-:;tea
tauclis que la secunde s'etend ,j n<>. 1 1 1 '<1ux J ! lfu·ecagcs d 1 1 Th­
n u be, compris entrc l'embonch• 1 re rle !:1 :\ l fJot i ·:tca ·et l'emhrnn­
rhcmcnt d u can n l Borcen, t m l > de CJ.lăr.1 �i. Le� dettx reg·i ­
OJB r. on stitu e nt une n nite topogTaphiL[IJe, t p l i contonrne l e
rât•! s - 0 . dr la reg·ion dC' �tepp:J appel lt'e le Bărăgan.
Un a ident i fie 84 e ncl ro i ts qni � ccnRent cles res tes prehis-
1 o rique>, c l a c o-h C' Ue nes et rom ai n> ou po3t-romai ns. l J n ce r ­
Lain nombre ele ce> e ndroit > peuvent ctre c o n sicl e res comme
r le gTands Ctablissements, des slations, t a nd i s que les autres,
la plu part, offrent seult>ment ele> traces antiques clispersees,
t;a et !it, sans constituer ele vra ies stations. Les 48 empl. ace­
n Jen t<: archeologirrues se divisent en trois groupes par epo­
ques : ·1 . prihistoriques, c'e�t-<1-clire plutot de l ' e p or ru e cl u
br on ze ; 2. protohisto,•iques, c'est.-it-clire p luto t e le l ' epoqu e rle
l �a Tene ( c a r le � TaUst�tt est assez rnal represente;, :i ccra­
J J Jique ele type « celte » , q u 'on trouve it Cră<;ani (cf. I. Andri­
e�escu, p, se l C1·ăsani, 1 924) et "1 cern miC[Lle gTecque i 1 1 1 por­
t(•e du Sud ; et enfin 3. hislo1·iques, c o m pre nant l'•!poque ro­
J naine et l'epoque bnrbare post-ron J r J i ne, ave c de la cera miqtu:
i n ferieure, preSCfUC C'XCl usivement, et or nee el' i ncisiollS c lroites
ou on clu lees, hm·iwnlales.
Les stations prehi stor ique 1 sunt : Sul/ana, sur h rive O,
du lac .\ f o�li'!tea, ex plo ree pnr :'IL T. i\ n .fl ri eşescu ; G,•ădiştea.­
Uimilor, ile dans le l a c ele Ho i a n , OLt i l y a anssi de la rt!rn­
J J J iqne it ornem e nts incises et ren t pl is d ' Lme matiere bla n c he ,
r(>r: t 1 1 r i.qne assez ra re d a ns ce> reg·ions, 1uais fort com m u n e
l l ; nn la Transyl va n ie et dans le l hnat ; .Grădiştea - Boie nt lui
prr� de Ciocăne�t.i ; Grădişlea-Rasa ct Grădiştea-Cncomeanca
des JllaJttelons dans les m arecage> d u Da n ube, et Măgu ra .
Cttneşti, d a !B le vtllagc mern e ele CnnP�ti. De p tits etablis­
sements prehisturiqtJes s o :1t a ussi les cleu :-.: Hes du lac Mos­
t i'!tea : Grădi;lea- _Vare et Gâidtşlen- Chirnogi.
Les stations proto l 1 i 'loriC[Lle> sont : Mănă.slit·ea, l ' a ncien
Corniiţelttl, s u ppos e par J3arbier rlu Bocag ' etre c<ia ville
de> Getes >>, clevastee par A lexanc lre-le-Grancl ( 4n·iani Ana­
hasis, T, 4) ; Piscul Coc mi l or, prescrn 'ilc avancee d a ns le lac
.\f o s ti�te a ' e x p� o ree par llO llS-llli\mes (c r. " But Com Mon f,·f.
•1 924, fas c . 39) ; Odaia- Viădichii, u nc pNi+e terasse r l a ns la
Valea- Orbttltti, � u boJ'rl de l'dang M os t i �te a ; et Gt-ădiştea­
Borcii, île l o ngue rl.c 2 lo J J., d a n s la prairie rl u Dan u he, au
S. r l e Cilăraşi, vers Si li.'ltriP ( l' a nti qtle Dterostorztm) .
On n'a pas trouv'' des stations roJ J J ::ti nes ou barbares,
mais on a trouve bien des e n c l ro its it ce ra m iqu e deciJJ'ee
rl'i ncisions pa m lleles ondulces.
J l resulte dn relPve archeoJog-ique de ces cleux regi ons
les conclusio11s h isto,·iques et a11·tlt.�·opogeographiques croi
sn ivent :
·1 . C:es n!gi o1n des bords rle la steppe rlanubienne sont
bien penplees dej<'i it l'epoque nc�ol i tiqu e. Les s i :-.: stati o ns
prehistoriques cnu nwrees plus 'baut le demontrent p lei nement.
2. Les plus nomhrenx etablissement> s o n t dans le voisi-
http://patrimoniu.gov.ro
97
VIII.
par RAD ţi V LĂ DESCU. VULPE.
nage r t n Dan uhe ; i l� devie1ment tres rares vers le Nord
3. La plns grande cxpansio n de la p opula t i on dans ces
n�g·ions se mo ntre :i l ' epoq ue de La Ten<>, c o n tem p oraine de
l '.i n fl u e n ce heUeni�tirrue ; les etablissements sont situes, noa
plLB co1nme :\ l'epoque neolitique, sur de grancles a ltitudes
escarpees et for ti f.iee�. r nais, comme aujourd'hui, dans la
plaine, sans avoir des fortifications. C'est l'epoque de rela­
tive tra nc rui l l ite n:• tablie par les roi s g·etes e lepuis Or ole j us­
qu':'l Boi rehista> (c f. pour l'histoire rlcs Getes, V. P;lrvan ,
Pisett l - ':: 1·ăsmzilor, •1924),
4. Les relations commerciales de> habitants ele ces stati ­
o ns avec l P Pont-Euxi n, e t par SLlite avec le moncle meditera­
neen, sont tres sttivies. La c1-�ramiqne hellenistique est partout
a bonda nte.
5. D e ces relations reo;ulte u ne i IJ fl. uence n rt i sti c [ Ll e gTec­
que snr l es ( :ele�. Les formes de la cera rni q ue g·ete, tra va i Uee
au tour, sont, dans la pl u part cJ.,s cas, semblahles aux mo­
del.es gTecs. Les fouil l es ele Crăsani ont prouve crue be a u c o u p
d'objets r l'ornement cles Getes etaient importes des vii le' clu
Pont-Eux:i 1 1 (c f. Parva n e t Andrieşescu, Piscul Crăsanilor ) .
6. La route par OLJ passait le courant principal ele la
penetration hell eni que ctait le D anu be. Mais c'etait un che­
'ltin long et sinueux. ll y a eu aussi, sans doute, quelque
grancle route directe, qui raccourcissait la clistance entre la
nJPr et le Danube valaque.
7. Nous remarquons par la carte archeol og-iqu e rle nos
regions que lrs trnces les plus denses ele l'epOC[ll8 g'eto-gTef'­
C[UC se constat.ent senlement en detJx en dr o its : {t Căl ăr a� i
(vis-::t-vis de Du rosloru m ) , et iL la bouche de la iVlosti'!tea.
Ce sont l.es seuls lietLx, ot:1 o n puisse t r ave rser plus facile­
meni le fleuvr Pt la prairie inonrlable couverte t ouj o n rs par
tm resea u d'etang-s et de canaux.
8. A propos ele la route q ui traversait le DanubP entre
Durostorum et Călăraşi, nous ne pouvons rien a ffirmer, avant
que le releve archeolog·ique dr la contree soit complet. i\fais,
it .'eg-arel de l a region de la M osti şte a , ll OUS posseclons Mj;\
l
a sse :r. ele renseignements poul' essayer d 'en clonner le trace.
u La route partait du Po ntas Sinisle1·, soit d' Odessos ( Varna),
soit ele Dion_ysopolis ( H a l cic), trnversa it lP Danube :\ Garbăna
(• listri ct de D n rostor) , s';w a nc;ait dans la prairie du fleuve
par Grădiştea- Mică et G1'ădişlea Ma,-e (c f. V. PtLrva n, Pene­
traiion hellth�ique, pp. •15--16, '1 923), et continuait sur la
rive O. du lac M ostiştea par Mă1�ăstirea, Ptscul-Goconilor
ei Odaia - v ladich;'i. Pnis, l a route a U.ait vers le N. j usqu'it
l ' a cl u . e l l e voie fen·ee Bucarest-Constantza, an Sud de laquel.le
li y a u 11e aJ]tre station a rch eo l og i c rue i1 Valea- Seacă, pres
de l a g-are ele Lehli u . De l it eUe cont:inuail vers Piscul- C,·ăsani·
lor, ou se croisait a vec l'autre grancle route e le la strppe
par l a vallee de l a Ialomiţa (cf. V. Parvan , Penetra /t on, p.
•14). De Pisw t- Crăsanilor not.re chPJuin allait vers le N.,
vers l a reg-ion tres ri che de Buzău et de h'l il g·agna :it la
Tt·a nsylvatlie par le defilc ele la riviere de Buzău.
98 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

�X.

DECOUVERTS ARCHEOLOOIQUES Ă. SEIMENII MARI

par OR. F LORE S CU

Entre Srimenii Mari et S e imenii Mici, au Nord de C{ rnn­ respond exaclemen au point sur l e quel se trouvc l a cite de
voda, dans Dob rog e a , sur un plateau de ca. 60 ha, on con­ S e m enii M ari ) .
naît les traces d'un eta bl i s s e m e n t romain, entoure d ' u n v a l l u m L e gouvcrneur I u l i us Sta.tilius Severus e s t le m e m e q u e T.
c e terrc a v ec u n castell u.m ori e nte vers le Danu b e . \ · e r s l e St ati l i u s I u l i u s Se v er u s , p l a c e par Stout (Gover11ors of A(oesia,
Suj d u v a l l u m de terre, le proprietaire de ce l i e u , N . Petcu­ p. 53 e t suiv,), dans ] ' a n 1 5 0, que L. Iulius Stati l i u s S evcrus
lescu, a trouve un pilier m illi aire av ec ces dimension s : J '· h au­ p l ac e entre 1 5 5 - 159. C'est a la fin d� 1 60 ou en 1 6 1 que
teur d e ca. 2.25 m . , diamelre i n ferieur ca. 0.42 m , s u p e r ieu r lui succeda Serv i l i u s Fabi a n u s , ct non pas C. Zeno, c o m m e le

ca. O 37 m. L ' inscription compr e n d 1 6 lignes dont, u n e et s o u ti e n t Stout ; c'est c e que nous prouve M. V . Pârvan :
demi martelee Les lettre s sont gauchement d e ssin e e s , les di­ Muuicip:ttm Aurelizt111 Durostontm. ( .,Rivistn di F i l o l og i a ed
m ensions i rn ig uli eres ca. 0.04 m . j usqu'a ca 0.06 m. istruzione c!assi c a " , Tu rin, LI l, 1 924)

Pour c e qu'on peut l ire clairement, voir p 88. Cette r o u te dont on parle dan� les i n s c r i p t i • n s, s i b i e n
L•inscription dale de 1' an 200 d e notrc ere. entretenue a l 'epoqu � d e s A ntonins , a e t e aba n d o n n e c a p r e s
Ell� concerne la reparat i o n de la route qui suivait l e Mare- A urele j usqu'a l a reparat i o n genera l e o r d o n n e e pat S c p t i ­

long d u Danube (cf. V . Pârvar, Cetatea Ulmetum , l , 1 91 2 , p me S e v e re . La rep ar atio n eut lieu sous 1� s u n· e i l l a nc � du

576). Un autre pilier m illiaire, ayant presque les m emes gouver:1elll' C. O v i n i u s Tertu l l us, par de n o m­
assez conn u

dimensio n s, trouve au m em e lieu, a u n e distance de cinq breuses SOUrC"S epigrap h i ques. Il A d m i n istra. d u
J ittera i r e s et
m du premier, mentîonne une e.ulre re parat i o n du c h e m i n , au 2 0 j u i llet 1 98 ( l e p l u s anci . n d o c u m e n t) j u s q u 'a 1 7 fevri,r
temps ce l 'emp 1 e ur Antonin le Pieux. 201 {l e pl u s rece nt). L'acti,·it� de ce g o u w rn e u r dans l a

L'inscriplion est claire : V oir p . 89. pnvince d e l a Mesic l n fe r i e ur e a etc u n e des p l u s feco ndes, de­

E l l e date de l 'an 1 60. La dis:ance de 6 000 pas d' A xio­ te r mina n t ici un e p a n ouissement d� l a vie provinci a l e dens

polis, c'est-a-d ire neuf k m . de Hinova ( son n o m moderne) cor- toutes l es d irections, a �n jugo· d ' apres l e s n o m breux docu
ments l e concern a n t

E R A T A

Inscripţia de la pagi n a 59 trebue cit i t ă : " Pod simu crestnimii znameniemil pogre b enii rabii bjii Mihai/o Vene(chii Sllllt
( G)avrila Polcov., coforoi sluji/ii u grecovoi polcu ... i presfavis(e) I8 1; . Fevra 3 r, pojive leat 20 • .

http://patrimoniu.gov.ro
 INDICELE ALFABETIC AL BULETINULUI COMISIUNII
MONUMENTELOR ISTORICE PE ANII 1 908 - 1 923
P E AUTORI
--- o o o ---
Andrieşescu 1. - Asupra epocii de bronz în Român i a :
Vlll, pp. 1 5 4 - 1 69.
Un depou de bronz la S i naia, 1 , pp. 1 57 - 1 6 0 ,
Obiectele de b ro n z dela Predeal, 1 1, p p . 1 60- 1 66.
Antonovici 1. Preot. - Cetatea de pă mânt dela Bârlad,
V I I , pp. 1 3- 1 8.
Balş G. - O biserică a lui Radu-cel-Mare in Serbia, la Lo­
puşna, IV, pp, 1 94 - 1 99.
Balş G. şi Ghika-Btldeşti. - Ruinele bizantine din Me3sem­
bria, V, pp. 1 -22.
Balş G. - Notiţă despre arhitectura Sfântului Munte, VI, pp.
1 -49.
Biserica de lemn din Păroşi, Vlll, pp. 1 2 4- 1 25.
Mănăstirea d i n Nicopoli, V11, pp. 1 48 - 1 52.
Bogdan-Serai, IX, pp. 1 0- 1 8.
Brătulescu V. - I nscripţii slavP religioase din Biserica
Domnească dela Curtea-de-Argeş, X-XVI, pp. 1 90 - 1 92.
Bobulescu Const. - O i nscripţie a palatului episcopal din
Buzău, dela i n ceputul sec. al XVIll-lea, Vl11, pp. 1 90 - 1 9 1 .
Bărcăcilă Al. - Raport despre starea monu mentelor din
Turnu-Severin, V I , pp. 1 39- 1 4 1 .
Cără mizi romane dela Drobetae, \'11, p . 39.
O i n scripţie romană dela Turnu Severin, Vl11, p. 1 92 .
Baltazar A . - Frescurile d e l a Colţea, 1 , pp. 1 20 - 1 32.
Decoraţiunile dela Paraclisul Mitropolitan din Bucureşti, 11,
pp. 33-39.
Frescurile dela Hurezi, Biserica cea Mare, Il, pp. 73-84.
Frescurile dela Hurezi Biserica cea Mare, 11, pp. 1 2 3- 1 32 .
Frescurile d e l a Hurezi, Bolniţa, 111, p p . 1 1 - 1 6.
Cegăneanu Sp. (Arh.). - D i n odoarele bisericeşti ale Mu•
seului Naţional, l ll, pp. 1 - 1 o.
Cev'l cu privire la Meştet ul M a nole, 111, pp. 44-4 7 .
Ceva despre provenienţa ş i arta vechilor n oastre argintării,
IV, pp. 29-33.
Câteva observaţiuni asupra bisericii Colţea şi o fotografie
din 1 856 a oraşului Bucureşti, IV, pp. 47-48.
Observaţiuni asupra basilicii cu baptiseriul dela Adamclisi,
IV, pp. 1 92- 1 93.
Observaţiu n i asupra sfeşnicului dela Vieroşi, V , pp. 1 24- 1 26.
Constatări şi i potese asupra construcţiei bisericii Tismana,
V, pp. 1 28- 1 3 0 .
Câteva observaţiu n i in legătură c u vechea Mitropolie din
Târgovişte, V I , pp. 1 23- 1 2 7 .
Cerkez G r . - Restaurarea Bisericii Dom neşti d i n Argeş,
X-XVI, pp. 77- 1 00 .
Restauration de l' Eglise Princiere, X-XVI, pp. 2 70 - - 272.
Dan Dim.-Biserica Sf. Gheorghe din Suceava, 111, pp. 1 3 4 - ! 39.
Dascălu C.-Săpăturile dela Cucuteni, Septembre, Octom-
brc, 1 909 şi 1 9 1 O, I I I , pp. 1 95- 1 96.
Să păturile dela Cucuteni şi Colecţia Buţureanu, I V, pp. 1 06 - 1 0 7 .
Drăghiceanu Virg.-Curţile domneşti Brâncoveneşti-Doiceşti,
11, pp. 1 0 1 - 1 1 1 .
Curţile dom n�şti Brâncovl'neşti-Mogoşoaia, Il, pp. 1 49-1 64.
Curţile domneşti Brâncoveneşti-Potlogii, 111, pp. 49-70.
Noi pietre de la Doiceşti, lll, p. 48 .
An tichităţile din Afumaţi, Ilfov, lll, pp. 95-96.
Vechea biserică de lemn din Grămeştii Vâlcei, lll, pp. 1 1 0 - 1 1 4.
Ruina Sf l m păraţi din Târgovişte. Note istorice, 111, p p . \ 25- 1 26.
Podul lui Soco! din Cornăţeni, lll, pp. 1 4 4.
Zidurile Băniei Craiovei, 111, pp. 1 92- 1 94 .
Curţile domneşti Brâncoveneşt i : Curţi ş i conace fă râmate :
1. Con acele : Obileşti, Şchei, Piteşti ; 11. Curţile : Caracal-Bucu­
reşti ; 111 Curtea ş i Mănăstirea Brâncove n i , IV, pp. 49-78.
Epi taful pri mului E piscopal Argeşului, Iosif, IV, p. 1 0 7.
O piatră de hotar a vechilor Bucureşti, I V , p. 1 07.
http://patrimoniu.gov.ro
de VALERIA STĂNESCU
Lămuriri asupra Buzeştilor după pisan iile fundaţiunilor lor
IV, pp. 1 1 9- 1 24.
O ctitorie m itropolitană : Bisf rica d i n Rămeştii Vâlcei, IV,
pp. 1 30- 1 32.
O tocmeală a lui Matei Basarab, IV, p. 1 48.
O biserică d n m n ească, IV, p. 1 4 9 ,
Mormintele d E l a Precista-Baciiu, IV, p p . 1 52- 1 57 .
Cetatea şi schitul Negru·Vodă, V , p p . 89-94.
I nscripţii dela Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea- de­
A rgeş, V, pp. 95-96.
Vodiţa : Istorie şi Descriere, V , pp. 97- 1 09.
Biserica Dom nească din Ocnele-Mari, Vâlcea. Diferite i n­
scripţii de biserici şi m onastiri : Bis. Ţeica ; Adormirea ; Sf. I o n
Botezătorul ; Zghiabul, V , p p . 1 32- 1 35.
Diferite i n scripţii de biserici şi mânăstiri : Biserica l ui Do­
bromir Banul, Runcu ; O cruce spre Cetăţuia-Râ mnic ; Biserica
din Călimăneşti ; M-rea Turnul ; M-rea Stănişoara, V , p. 1 84.
Biserica din Corbii-Mari, Vlasca, VI, pp, 73-77.
Curţile domneşti brâncoveneşţi : L ă m uriri asupra curţii din
Brâncoveni după planuri contemporane, VI, pp. 1 32- 1 33.
Inscripţii dela Biserica Cotnari Iaşi, şi M-rea Sadova, Dolj,
VI, p. 1 34.
Cetăţuia d i n Iaşi : Studiu arheologic, VI, p. 1 4 5 - 1 80 .
I n scripţii d e l a Hârlău, Nucşoara-Prahova şi G u r a Motru­
lui, Mehedinţi, VI, p. 1 95.
Statuia lui Negru-Vodă din Argeş, VI, p. 1 9 5 .
I nscripţiile dela Bisericile şi M-rile : Işal n i ţa, Moflenii, Dintr'un
lemn, V11, pp. 39-40.
Mănăstirea H urezi in I 73 1 , după planuri con tim porane
VIll, pp. 88-90.
Pisania M-rii Plăviceni-Olt, V11, p. 1 44 .
Pisa n i a Bis. Măgureni- Prahova, V 1 1 , p. 1 4 4
l nsemnări c u privire l a moşia, satul ş i bi serica del a Strâm­
ba, com u n a Pueşti-Tutova-Bârlad, 1 9 1 4 , de T. Pamfilie şi V,
G. Nicolau, Vll, p. 1 4 4.
I n scripţii privitoare l a Cetatea Craiovii, Şegarcea, Sf. Di­
m i trie-Bârza, Gura-Motrului, boierii Bălăceni, Titireciu, Cornet,
V l l , pp. 1 94- I 96 .
Morminte domneşti : Matei Basarab, Doamna Elena şi fiul
lor Mateiaş, Vlll, pp. 1 7 0- 1 76 .
I n scripţii dela Negoeşti, Preajba, Olte n i , Bengeşti, Ostrov,
Pietrarii-de-Jos, Bordeşti şi Gugeşti, Vlll, pp. 46-48.
Dela palatul lui Ştefan-cel-Mare din Vaslui. Podeala stradelor
vechiului laşi. Poarta de Sud a cetăţii Târgovişte. I n scripţii dela
biserica din Călin eşti-Prahova şi dela Doamna Bălaşa, Bucureşti,
Vl11, pp. 93-95.
Mormântul lui Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod, Vll,
p p , 1 1 1 - I 20.
I nscripţii p e o cruce din c<1ardacul mu ntel u i Rusu, M-rea
Neamţul ; l a Bis. Schitului Lespezi-Praho va ; l a Bis. din Rosnov,
Neamţ, Vlll, pp. 1 43- 1 4 4.
Palatul lui Bibeseu dela Băneasa. V1 1 , P l' · 1 7 4-1 79.
Biserica Sf. Dimitrie din Craiova. Pisania Bisericii Sf. Gheor­
ghe-Nou d i n Craiova. Palatul dela Brâncoven i , VIll, p p. 1 9 1 - 1 92.
O icoană d i n sicriu! S fântului Ioan -cel-Nou din Suceava,
IX, pp. 2 1 -24.
Diferite i nscripţii l a Biserica din Paşcani-Suceava ; l a Biserica
din V â nători-Vlaşca ; coloana din piaţa Sf. A n to n , Bucureşti.
Arcul de triumf al Acarlemiei Mihailene. Palatul lui Ştefan-cel ·
Mare d i n laşi, IX, pp. 47-48.
Inscripţii l a Biserica din Ostrov-Vâlcea ; la Biserica Brad,
Botoşari, Curtea-de-Argeş ; la Biserica Sf. Arhangheli, Curtea­
de-Argeş ; la Biserica din Bărbuleţ-Dâmboviţa ; la M-rea Ar­
nota- Vâlcea ; Casele Ciurcu ; Casele Dudescu, IX, pp. 95 -96.
Il BULETINUL COMISIUN II MONUMENTELOR ISTORICE
Curtea Domnească d i n Argeş : Note istorice ş i arheologice
X-XVI , pp. 8-76.
Jurnalul săpăturilor din Curtea Domnească a Argeşului
'
X-XVI, pp. 1 34 - 1 52.
La Residence Pr;nciere d'Argeş, X-XVI, pp. 253-�70.
Dumitrescu T. Al.-lnscripţia sarcofagiului dela Bărboşi,
IV, p. 45.
Tradiţii şi mărturii documentare despre drumul roman dela
Rfşca, l a Celei, IV, pp. 1 07 - 1 1 0 .
Des pre schitul Hotărani, V, pp. 1 25- 1 28.
Mărturii documentare despre M-rea Argeşului, VII, pp. 1 4 2- 1 4 4.
Fakler 1 . Arh.-Câteva n ote despre Cetatea Neamţului, V I ,
pp. 85-86.
Gabrielescu N . - Biserica Stelea d i n Târgovişte din pu nct
d e vedere arhitectonic şi artistic, 1, pp. 7 9 - 86,
Ghika-Budeşti (Arch . N .) - Mănăstirea Comana ; note ar·
hitectonice ş i lucrări noi, 1, pp. 22-28.
Mimăsticea lui Aron-Vodă din ţarina laşilor ; descriere ar­
chitectonică, Il, pp. l 9-22.
Biserica Mănăstirii H urezi , Il, pp. 23-32.
Anti chităţile dela B>tia, note architectonice ş i lucrări noi, 11,
pp. 65-72.
Ciopo�n iţa dela Păpăuţi, 11, pp. 1 33- 1 35.
Paraclisul Mânăstiri H u t·ezi, 11, pp. 1 7 1 · 1 7 4.
Ghika-Budeşti (Arh. N ) şi Trajanescu (Arh. G . D). - Res­
taurarea M-rii Hurezi (lucrările din 1 900, Memoriu),11, pp. 1 1 9- 1 93.
Ghika-Budeşti Biserica Dom nească din Târgovişte, 111, pp.
1 7-28.
Ruina Sf. Îm păraţi din Târgovişte ; n ote architectonice, 1 11 ,
p p . 1 2 7 - 1 33.
B i seri ca din Vădrn i ; note architectonice ş i lucrări n oi , lll,
pp. 1 6 4 - 1 7 0 .
Biserica Dom nească d i n Târgovişte ; me moriu d e restaurare,
IV, pp. 4 0 - 4 4 .
Biserica Sfinţii Arhangheli s a u Voevozi d i n Târgovişte, 1 1 ,
pp. 1 02- 1 05.
Biserica Logofătul u i Tăutul d i n Bălineşti, I V, pp. 200-2 1 1 .
Memoriu asupra lucrărilor de restaurare a Bisericii Sf.
Gheorghe d i n Botoşani, V, pp. 43-44.
Biserica Sf. Gheorghe din Botoş • n i , V , pp. 49-59.
Biserica din Bărbuleţu ( Dâmboviţal, VI, pp. R2-8 3.
Biserica d i n Bordeşti, VI, pp. 84.
Arhitectura Biserici i Domneşti, X-XVI, pp. 1 05- 1 2 1 .
L'Architecture d e I'Eglise princi ere d e Curtea- de- Argeş,
X-XVI, pp. 273-276
Grămadă 1. - H?nul "la Ce'r bul d e Aur• din Viena, u n d e
a l o c u i t Mi hai-Vodă Viteazul, 111, pp. 1 9 1 - 9 2 .
Haret C. Sp. - O scrisoare cu privire la Bucureştii dela
1 856, IV, ·pp. 1 5 0 - 1 5 1 .
I onescu En. - Btsuicile din Olăneşti şi Muiereasca·de. sus,
jud . Râm n i c ul-Vâl c i i , VIII, pp. 1 7 7 - 1 8 1 .
Iorga N .-Biseri ca d i n B ă l t e n i ; note descri ptive, 1, pp. 1 1 2 - 1 1 3.
Ştefan- cel-Mare şi Mănăstirea Neamţului, 111, pp. 9 7 - 1 06.
. Schitul Fedeleşcioiu, V, pp. 30-35.
Palatul dela Fili peştii-de-Tâ rg, V11, pp. 1 - 4.
Portretele lui Brăncoveanu şi fam iliei sale, VII, pp. 49-54.
O i nscripţie pi erdută ş i vechi m enţiuni despre m o n u m e ntele
n c < stre l a Vaillant, Vlll, pp. 1 22- 1 23.
Stema Moldovei pe clopotniţa biserica d i n Todire;1 i , Burdujeni,
VIII, pp. 1 39 - 1 40.
Tapiţeriile Doamnei Tudosca a lui Vasile Lu pu, Vlll,pp. 1 45 - 1 53.
Cel d i ntâi z:.tgrnv moldovean, VII, p. 1 93.
U n pictor român î n Ardeal ; Raport11l lui Freywald ş i 1 .
S chlatter ; Scul ptorul l u i Duca-Vodă ; Un zugrav la 1 7 42, VIII,
F · 46 .
" Arginturile" l u i Constantin Brâncoveanu, VII, pp. 97 - 1 1 0 .
Sculptorul rffacerii de la Biserica Episcopală d i n Argeş, I V ,
pp. 1 9-20.
B i serica Valea Danului, X -XVI, p p . 1 92- 1 96. L' Eglise
Valea Danului, X-XVI, pp. 285-286.
Kalinderu Ion. - Cronică : t Gr. G . Tocilescu ; Necrolog,
11, pp. 1 4 1 - 1 42 .
Bibliografie : Gabriel M i l l e t - Portraits Byzantins, V , p p .
36-38. " Co n stantin- cel-Mare ş i Român i a " d e R. . Netzhamm er,
VI, pp, 50.
t Spint C. Har et, VI, pp. 55. t Arch.' G . M incu, VI, p. 56.
Rtlaţiune des pre săp<'lturile dela Ecrene şi Dişipudac d i n Do­
brogea-Nouă şi de.spre starea m on u m en telor greco-romane des•
coperite la Constanţa şi Mangalia, VI, pp. 1 35- 1 39.
Lăpedatu Alex. - Mănăstirea Comana ; note istorice, 1, pp.
9 -23.
http://patrimoniu.gov.ro
N o i amănu nte istori ce : Curtea dela Vaslui a lui Ştefan· cel-
mare, 1, pr. 47-48.
Mănăstirea H urez ; note istorice, 1 , pp. 5 3 - 7 2.
Portretele m u rale d e la Hurez : 1 serie, 1 , pp. 7 3 - 7 8 .
Mânăstirea H li n cea, 1 , pp. 87-89.
Biserica d i n Bălten i : Note istorice, 1, p p. 1 07 - 1 1 1 .
Portrttele m urale dela Hurezi · Descriere, . 2·a serie, 1 , pp.
1 5 6- 1 60).
Biserica cea d i n Ludeşti 1, pp. 1 6 1 � 1 65.
Un vech i u epitaf ş i o nouă i n s cripţie de la Probota, 1, pp.
1 66- 1 67 .
Mânăstirea l u i Arou,Vodă din ţarina Jaşilor : N o t e istorice, 11,
.
pp. 5- 1 9.
Din �oşe s i u n i l e Domnil or noştri în Ardeal : V i nţul şi Vur·
perul, Il, pp 40-44.
A n tichităţile dela Baia : Note istorice, I l , pp. 53-64
Două n o i i nscripţii de l a Comana : n otiţă epigrafică, Il, pp.
1 2 0 - 1 22.
Baia domnească din Târgovişte : Câteva în semnări istorice,
III, pp. 89-92.
O biserică a lui Ştefan-ceJ . Mare ·în Ţara Românească,
I I I , pp. 1 07 - 1 09. .
Relaţiune des pre câteva mrmume nte ale laşilor la 1 672, ! I l ,
p. 1 43.
Biserica d i n Vădeni : note istorice, 111, pp. 1 62- ! 63.
Două vechi cetăţi româneşti : Poenarii ş i DâmboviţR, III, pp.
1 7 8 - 1 89.
I nscripţia vechi i clopotniţe d e l a M-rea Dealul, i nscripţiile
dela biserica din Popeşti-Vlaşca, I V , pp. 1 4 7 - 1 49.
Câteva cuvinte drept postfaţă la albumul "Odoarele" d e la
Neamţu ş i Secu, I V , pp. ! 60- 1 6 1 .
Inscripţiile bisericii d i n Bălineşti; I V , pp. 2 1 2 - 2 1 8.
Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor m o ldovene
din sec. XVI-a, V , pp. 23-29 .
Ion, zidarul lui Petru-Vodă Rareş, V, pp. 83 -86.
Cât a costat zid irea bisericii S F. Spiridon din laşi, V, p . 95.
Icoanele lui Barnovschi dela Moscova ş i zugravii Trei- Erar-
hilor, V, pp. 1 1 0 - 1 1 4 .
Pot !retele ctitoriceşti d e l a Sf. N icolae Dom nesc d i n Iaşi, V ,
pp. 1 3 0- 1 32.
Cercetări istorice cu privire la meşterii d i n Ţara Român ească
în sec. XV ş i XVI, V, p p. 1 7 7 - 1 83.
Gravuri ş i vederi dela Cetatea Albă şi câte-va cons ideraţ i u n i
istorico-arheologice asu pra r �tăţilor m o ldoveneşti, V I , pp. 5 7 - 66 .
Câteva vederi n ouă de.Ja. -.:etatea-Albă, V I I , pp. 4 1 -42.
Vechile cetăţi româneşti după contele d e Laugero n , V l \1,
pp. 70-73.
Noi docume�te c u pnvtre la forma acoperemi ntelor vech ilor
biserici moldovene. VII, pp. 1 93- 1 9 4.
Cetatea Soroci i : Notiţă istorică descriptivă, V i i , pp. 85-96.
:;; t ir i mai vechi despre n u mele Curţii Domneşti din Târgo­
vişte ; Bisericile . d i n Gura-Sărăţii-Buzău ; Piatră m o rmântală d i n
bio;. fostului schit Drăgăneşti, VIII, pp. 9 1 -93 .
Cele mai vechi stam pe represi ntând Cetatea Sucevii şi Ce­
tatea- Albă, I X , pp. 25-28.
Lugoşianu O. - Stampe vechi înfăţişând Mănăstirea Curţii
d e Argeş, IV, pp. 24-28.
Sta m pe vechi înfăţişând vederi din Bucureşti, V, pp. 79-82,
Stampe vechi cu vederi din Ţara- Român ească, V,pp. 1 1 5 - 1 1 8.
Lupu G. G. Arh . - Anexe: Memoriu asu pra l u crărilor de
restau rare executate în 1 9 1 1 la M · rea Cetăţuia laşi, V,pp . 4 6 · 47 .
Memoriu asupra lucrărilor executate la Cetăţuia l a ş i î n
1 9 1 2, V I , p p . 1 4 2- 1 4 3.
Cetăţuia : Note arhitectonice, VI, pp. 1 8 1 - 1 94.
Cetăţuia d i n laşi, VIII, pp. 9 7- 1 2 1 .
Mandrea George Arh. - Comunicări: Rela ţ i u n i despre bi·
serica Colţii, IV, p p . 1 49 - 1 50.
Martian 1. - Un giuvaer domn esc pierdut : Ştiri şi docu­
mente cu privire l a marea cruce d e aur a lui Alex. Lăpuşneanu,
VI, pp. 78-8 1 .
Mateescu G . Tomi-Oescus : O i nscripţie inedită . Vlll,pp. 36-40.
Cercetări c u privire la Traci, IX, Pr• 29-42.
Metaxa H. Plu m buri de m a r că dela Tom i , V I I I , pp. 3 1 -35.
Mihail l. - Pictura Biseri cii Domneşti din Curtea-de- Argeş
X-XVI, pp. 1 7 2- 1 89 .
L a Peinture de l' Eglise princiere de Curtea-de-Argeş, X-XVI,
PP· 2 8 1 -285.
. Moisil Const. - U n "M ilh re u m " in Dobrogea, Il, p. 46.
·
Cetăţi Romane la Dunărea-de-jos, pe braţul SF. Gheorghe .
Il, pp. 85-92.
 INDICELE
O nouă d i plomă m i l itară romină, Il, pp. 1 1 3- 1 1 9.
A n tichităţt creştine d i n Istros, l i , p p. 1 6 5- 1 70.
" B isericuţele" : Cetalea Bisericuta ; Bisericuţa de pe dealul
Boclogea ; Bisericuţa Omul u i ; Bisericuţa d� pe dealul Buceng ;
Bisericuta d i n lacul RazeltT', III, pp 29-34.
Din Tesaurul Arheologic al Dobroget : Il, Sarcof�gii de pi atră,
111, pp. 8 1 - 88
U n de a fost vechiul Halmyris, III, pp. 93-94.
Noi i nscripţii antice din Dobrogea ; M o n ede vechi ro m a n e
la Tulcea, 1 1 1 , pp . 95.
Privire asupra antichităţilor preistorice ale României : 1, Is­
toricul cercetărilor preistorice ; Il, Staţi unile preistorice, III,
pp. 1 1 5 - 1 2 4.
Stâlpi m i l i ari rom a n i găsi(i în satul Garvăn, jud. Tulcea,
!li, pp. 1 4 1 - 1 43.
Privire asupra antichităţilor preistorice ale României. Staţiu­
nile preistot ice din Moldova şi Dobrogea, III, pp. 1 7 1 - 1 7 6.
Cetatea " Bi ro e " , IV, pp 45 -46.
Privire asu pra antichităţilor preistorice d i n România. Produ-
sele i n d ustriei pre i storice, IV, p p. 83-94.
Inscri pţi u n e grecească diu Istros, IV, p . 1 06 .
D o u ă morminte antice d i n Dobrogea, I V, pp. 1 25- 1 2 9.
Colecţiu n i particulare d e arttichităţi î n Român i � , V, pp.
1 33 - 1 45.
Descoperiri preistorice, I V , p. 14 7.
Bibliografie : Dobrudscha i m Attertum . , Sarajevo 19 I l ,
ed. D. A. Cajon, de Dr. Weiss, IV, p. 1 6 2.
Antichităţi d i n Salcie, Vll, pp. 27-32.
Monetele lui Radu 1 Basarab, X-XVI, pp. 1 22 - 1 33.
Les Monnaies de Radu 1-er Bassarab, X-XVI, pp. 276-280.
Murnu 0.- Cronica săpăturilor arheologice de la cetatea Tro-
paeu m-Ada 1clisi, 111, pp. 1 40- 1 4 1 .
N o i săvături î n cetatea Tropaeum, 1 9 1 0, lll, pp. 1 55- 1 5 1 .
Noi săpături i n cetatea Tropaeum-Traiani : Canalul cetăţii, 1 9 1 O,
IV, pp. 79-82.
• Monumente de piatră d i n c ole cţia de antichităţi a museului
cela Adamc!Jsi, VI, pp. 9 7 - 1 2 2 .
Naum A l . - Notiţă despre arhitectura bisericii d i n Tazlău,
jud. Neamţ, IX, pp. 9 1 -9 4 .
N i corescu P.-Liber-Dionysos · D o u ă i n edite, Vlll, pp. 4 1 -45.
Monum ente nouă din teritorul oraşului Tom i , IX, pp. 7 1 -8 1 .
Odobescu A I. -Schiturile şi Metoaşele Mănăstirii Bistriţa d i n
Vâlcea: 1 , Bolniţa, I I , Păpuşa, l l l , Schitul de s u b Piatră, I V, Mă­
năileştii, 1 , pp. 1 O 1 - 1 06 .
Onch:l D. - Raport despre Schitul Goleşti de lângă Câm·
pulung, III, pp. 1 9 0- 1 9 1 .
Onciul D., Bogdan 1. şi Iorga. N. - Raport înaintat Aca·
demiei Române c u privire la Biserica Domn ească de la Curtea­
de-Argeş, Vlll, pp. 1 4 1 - 1 43.
Onciul D.-Regele Carol 1-iu I ntem eietorul, Vll, pp. 1 45 - 1 47.
Regi n a Eli;abeta, IX, pp. 1 -9.
I n chestiunea Bisericii Dom neşti dela Curtea-de-Argeş, IX,
pp. 49-70.
A n ul morţii marelui Basarab Vocvod, X-XVI, pp. 1 0 1 - 1 04 .
· Pietr e părăsite, Vlll, pp. 1 82 - 1 85.
Date d e l a mort du Gra n d Basarab Voevode, X - XVI,
pp. 273.
Panaitescu P. P.-I nscri pţiunile religioase greceşti dela �i­
serica DG m n ească, X-XVI, pp. 1 62 - 1 7 1 .
Les i nscriptions religieuses grecques d e 1' Eglise princiere
d e Curtea-de-Argeş, X-XVI, pp. 1 80- 1 8 1 .
Pangrati A . E.-;- Ion Kali n deru, Vll, pp. 4 1 -45.
Pârvan V. - Cetatea Tropaeum : Consideraţii istorice, IV,
pp. 1 - 1 2 şi 1 63- 1 9 1 .
Rapor·t asu pra Castrului ro man dela Severi n, V , pp. 87-88.
Rainer Prof.-Cercetări antropologice asupra osămi ntelor a
flate in săpăturile dela Argeş, X-XVI, pp. 1 53 - 1 6\J .
http://patrimoniu.gov.ro
Ill
Socolescu T. T. Biserica d i n Bălteni : Note arhitectonice
pp. 1 1 4 - 1 1 9 .
1, Casa l u i l f .rgi-Prodan ctrn Ploeşti, IX, pp. 82-90.
Stahl Henri. - M-rea Mihai-Vodă, palat dom nesc, V I ,
P l' · 35 - 3 9 .
Strzy_,;owski J. - Comori de artă din .
Bucovina, Vl, pp.
1 28- 1 3 1 .
Talrali O. -- Bibliografie : Monuments byzantins de Mistra
par Gabriel Millet, 1 11, p. 96.
lconografi 1 I mnului Acatist, Vll, pp. 49 - 84, 1 27 - 1 40,
1 5 3- 1 73.
Teodorescu D .-Monumente i n edite d i n Tomi, Vlll, pp. 6-20,
7 4 -87, 1 86 - 1 '39.
Monumente inedite din Tom i , _ VII, pp. 1 80 - 1 92 .
Trajanescu D . 1 . Arh.
- Raport despre lucrările d e res-
taurare a miinăstirii Hurez;, 11, pp. 46-48.
Mănă stirea Hurez i : Chiliile dela Miază n oapte, 11, pp. 1 37 - 1 40 .
M-rea Hurez i : Foişorul l u i D i o n i s i e Bălăcescu, 11, pp. 1 73 - 1 80 .
Mănăstirea d i ntr' u n lemn şi m ă năstirea Govora : Descrieri ge ·
n erale arhiteq,toni ce, 111, pp. 35-4 1 .
Bolniţa mânăstirii Hurezi i : 1 Biserica ; I l Foişorul ; 1 1 1 Chiliile
111, pp. 7 1 -80.
Schitul Sf. Apostoli d e pe lângă M-rea Hurezi, 111, pp. 1 45- 1 54.
Schitul Stăneşti, IV, pp. 1 3-23.
Mânăstirea Su rpatele d i n Vâlcea ; descriere, I V , pp. 95- 1 O 1 .
Biserica d i n Popeşti-VIaşca, IV, pp. 1 1 5- 1 1 8 .
Memoriu asupra lucrărilor de restaurare executate la M-rea
H u rezi i n 1 9 1 1 , V , pp. 44-45.
Memoriu asupra lu.crli rilor d e restaurare executate î n 19 I l
la Biserica fostei 111 -ri Mamu, Vâlcea, V, p . 47.
Memoriu asupra lucrărilor d e restaurare a bisericii d i n co-
m u n a Popeşti, Vlaşca, executate in 1 9 1 1 , V, pp. 47-48.
Biserica şi cuiele d i n Măldăreşti-Vâlcea, V, pp. 60-78.
Mitrupolia d i n Bucureşti, V, pp. 1 37- 1 76 .
Stăreţia M - r i i Hurezi, Vl11, pp. 1 26 - 1 38 .
Sch itul _ Sărăcine�ti î n a i n t e d e restaurare, VII, pp. 1 - 1 2 .
Diferite i nscripţii la Biserica d i n Brezoaele-Dâmboviţa şi la
Biserica Adorm irii d i n cătunul Cluceru, I X , pp. 4 7 -48.
Velichl N. - Necropola şi altarul votiv dela Serdaru (Şen-
dreni) jud. Ccvurluiu, V, pp. 1 20- 1 22 .
I n scripţia Bisericii Sf. Gheorghe d i n Galaţi, VII, p p . 33-34.
Un fragment de cărămidă legionară găsită la lgliţa, Vll, p. 39.
Veslovschl 1 . Cele mai vechi cruci d e mână din Bucovina,
V111, pp. 2 1 -30.
Vulcan 1. A rh. - Mânăstirea H u rezi ; descriere generală
Arhitectonică, I, pp. 1 4 1 - 1 48.
Schitul Sf. Ştefan dela Hurezi ; n ote A rhitectonice, 1, pp.
1 49-1 55.
Zagoritz M. AI.-Sculptu�i în piatră d e pe la biserici rnun­
t e n eşti, IV, pp. 67-72.
Ţâmpla ş i tronul arhieresc : Origi n i ş i caractere, Vlll, pp.
55-69.
Sfeşnice româneşti şi candela bre itali e n e : Origini şi carac-
tere, VII, pp. 1 6-26.
l n râuriri gotice î n architectura românească, IX, p p. 4 4- 4 6 .
E . M.-.Un pictor român î n sec. al XVl-lea, lll, pp. 1 43- ! 44.
Oficiale : Noua lege pentru conserv:;trea ş i restaurarea m o-
nu mentelor istorice, Vl, pp. 87-89.
N o i descoperiri archeologice î n Dobrogea : Relaţiune oficială
IV, p. 1 46 .
A d o u a campanie d e săpături ! a Cetatea "Ulmetu m " : Relaţie
oficială, V, p. 1 1 9.
Descoperiri n ouă in S cythia · M i n or : Relaţie oficială, V, p. 1 20.
 INDICELE ALFABETIC AL ANUARULUI
COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
PE AUTORI
��- >00 ---
A ndrieşescu 1. - Achisiţia colecţiei preistoricP Gr. Buţu­
reanu, li, pp. 183-'186.
Orânduirea sec�ii preistorice a Iuseului Naţional, il, p. 186.
Obiecte preistorice din colecţiunea Prefecturii de Durostor,
ll, pp. 187-190.
Anlonovici 1. Pr. - Raport, Tutova, 1, pp. 93-95.
Balş G h . - Biserica din Fundeni, Prahova, l, pp. 75-79.
Bărcăcilă Al. - T.-Severin, raport, Jl, pp. 1 70-173.
Ciuceanu St. - Raport, Do1j, l, pp. 97-H3.
Cra.iova, �aport, Il, pp. H 9-1 50 :
Mănăstirea G ura Motrului, Mehedinţi, pp. 11'>'1 -1 52.
Biserica din Tânţăeeni (fostă Mănăstire), comunicate de
Pr. Mic. Pretorian, pp. 1 52-154.
Biserica Jitianu, pp. 1 54-155.
Pisania bisericii comun.a Piscu-Sadova, Dolj p. 1 56.
Pisania bisericii Sârsca, cătun al com. Beloţ, p. 1 56.
Biserica Mântuleasa, pp. 1 56-158.
Biserica Sf. l\1:ina, pp. 1 58-1 59.
Biseri.ca Sf. A postoli, pp. 160-'1 6'1.
Biserica Sf. Apostoli, p. 16'1 .
Bise>·ica Ohedeanu, pp. '1 61-163.
Inscripţia de . pe o i coană împărătească dela biserica Mân-
tuleasa din pp. 163-164.
Biserica Sf. Nicolae Brânduşa, p. 165.
Biserica Sf. Spiridon, pp. 165-166.
Pisania biserica Aşu din p. 166.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Treime, p. 166.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Gheorghe-Nou, pp.
'166-167.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Gheorghe-Vechi, p. '168.
Inscripţii pe clopotele b1serici1 Sf. Spiridon, p. 168.
Inscripţii pe clopotele biseric1i Sf. Nicolae-Craioviţa, Cra-
i ova, p. 168.
Inscripţii pe clopotele ])isericii Sf, Apostoli, p. 168.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Nicolae-Brânduşa, p. 168.
Inscripţii pe clopotele bisericii Mântuleasa, p. 1 69.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Dumitru, Băneasa, p. 169.
Inscripţii pe UJl clopot al bisericii Sf. Arhangheli, p. '1 69.
Inscripţii pe clopotele bisericii Sf. Mina, p. 1 69.
http://patrimoniu.gov.ro
Insceipţii pe w1 clopot sârbesc dela Biserica Hag·i-Enu�,
p. '169.
Drăghiceanu V. - Biserica fostului Schit GâlmePle, Olt,
1, p. 86.
Biserica din Baldovineşti, Teleorman, l, pp. 84-85.
Biserica din Balaci, Teleorman, 1, pp. 8·1 -84.
BisPrica din Micşuneştii Mari, llfov, l, pp. 87-92.
Biserica din Valea Danului, Argeş, Il, pp. 68-74.
Biserica di n Turia, comuna Buiceşti, Olt, Il, pp. 74-76.
Bi"erica din Negoeşti, Dolj, il, pp. 77-85.
Biserica din Buciuleşti, Neamţ, li, pp. 85-87.
Biserica din Drăguşeni, Suceava, li, pp. 88-92.
BisPrica din Pău�eşti l\Iăglaşi, Vâlcea, pp. 93-94.
Biserica din Ogretin, Prahova, Il, p. 99.
Biserica fostei Mănăstirii Neg·oe�ti, Ilfov, Il, p. 102.
Biserica fostului Schit Vărbila, Prahova, Il, pp. 107-HO.
Biserica din Turia, Olt, il, pp. 'l H-112.
Biserica elin Călineşti, Pralwva, ll, p. H3.
Biserica fostei Mănăstiri Boldeşti. R.-Sărat, ll, pp. 63-68.
Ghika N. - Biserica din Cornul de Sns, Prahova, l, pp.
80- 8•[ .
Ghibănescu 1 - Raport, Constanţa, l, pp. 97-96.
Constanţa, Il, pp. H 5-H8.
Noe C. - Rezultatele ultimei campanii de săpături la
Ulmetum, 1, pp. 1 21 - 1 26.
Pâ.rvan V - Raport provisoriu asupra primei campanii
dP săpături la Histria, 1, pp. 1 1 7 -1 2'L
J.i.aport general al Mllseului de Antichităţii asupra acti­
vităţii pe 1 91 5, li, pp. •!79-'183.
Popescu Paul. - Raport, li, pp. '174-176.
Teodorescu D - Campania il, săpături la Histri a, li, pp.
•190-199.
Săpături archeologice la Constanţa, ll, pp. '1 99-200.
Prima campanie de săpături la Histria, 11, pp. 200-205.
Săpături la Cetatea de lăng·ă Clliosp-A jdin, Silistra, li,
pp. 205 -2 '1 3.
Teodorescu şi Mateescu. - Cercetări archeolog-ice între
Silistra �i Tnrtucai a, JJ, pp. 2'13-2'1 7.
 R E D A C Ţ I A:

SECRETARIATUL CO MISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

B UC UREŞTI. - STRADA GENERAL BERTHELOT No. 26

Secretar-Director : VJROILIU N DRAOHICEANU

Buletinul se găseşte de vânzare la principalele librării din Ţară

Studentii, profesorii şi preotii au 45 0/0 reducere, adresându·se Secretariatului .

Fiecare fasciculă apare în două editii :

Editia pe hârtie chromo Lei 1 20. Editia pe hârtie velină Lei 90.
-

La Secretariatul Comisiunii se poate p rocura Buletinul Comisiunii pe anul 1923

consacrat Curtii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text francez Lei 1 .100,
fără text francez Lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text francez Lei 600 .
fără text francez Lei 500 .

http://patrimoniu.gov.ro
 PRETU L
L E 1 9 O

http://patrimoniu.gov.ro
ĂNUL XVII. - FASC. 4 1. IuLIE - SEPTEMBRIE, 1 924

L1 l1L:OTECA

1 il r . . ff.aJ�.� -
BUL E T INU L

COM I S I U N II

M ONU M EN TE L O R IS T O RIC E

PUBLICAŢlUNE TRIMESTRIALĂ

1 9 2 4
-· --

R A M u R 1 / INSTITUT DE ARTE G RAFICE 1 s. A. / c R A 1 o V A

http://patrimoniu.gov.ro
 M I N 1 S T R U : A L. L Ă P E D A T U
M INIS T ERUL CULT ELOR ŞI ART E L O R

COMISilJNEA MONUMENTELOR ISTORICE

P R E Ş E D I N T E : N. IORGA
MEMBRI : P. ANTONESCU, O. BALŞ, GR. CERKEZ, AL. LĂP E DATU. C.
MOISIL, V. P ÂRVAN, PR. N. POPESCU, AR. VERONA, M. SUŢU

C U P R I N S U L

T E X T

N. Iorga : Mănăstirea din Vălenii·de·Munte 99

Sever Zotta : Mănăstirea Oolia. Schifă istorică 107
N. Ghika-Budeşti : Biserica Oolia . Descriere arhitectonică 1 28
N. A. Constantinescu : Biserici şi mănăstiri din judetul Buzău 141
Necrolog : Dr. C. 1. Istrate şi C. C. Arion. 143
Text fra nces 145

I L U S T R A Ţ I I:

Mănăstirea Vălenii-de· Munle. Prahova. 9. Picturi interioare în biserică . 119

10. " " " . 123
1. Mănăstirea Vălenii-de-Munte . . . . . . . 99 1 1. Planul cetătii . . . .. . 128
2. Liturghier din secolul al XVI-lea . . . • • . 100
3. Mănăstirea Vălenilor-de-Munle, de Begenau,
12. Port11lul bisericii . . . "129
13. Planul bisericii . 130
din 1860 . . . . . . . . . 101 14. Sectie prin naos . . . 130
1 5.
Biserica Filip de Preziosi. Sectie longitudinală . . . . 131
4. Crucea lui Ghenadie de Argeş . 102 16. Picturi interioare în biserică . 132
5. Altă cruce din secolul XVI-XVII-lea . 102 17. Biserica . . . . . . . . • 133
6. Intâii clilori • . . . . . . . . . . 102 18. Fatada spre apus . . . • . 134
7. Veche stranii sculptată . . . . . . . . . . 1 03 19. Secjia prin tindă . . . • . , • 134
8. lnscripjia din secolul al XVIII-lea şi uşile sculp- 20. Vede e asupra cetătii interioare . 135
tate . . . . . . . . . . . . . . 1 03
. . . . . . . . 1 04
21. Intrare supt turnul cetătii • 135
9. Ctitorii cei noi .
. . 137
22. Picturi irterioare în biserică
10. Casa lui Mârzea din Vălenii-de:Munle . 105 23. Clopotnita m ănăstirii . • • • • 138
1 1. Icoane pe fond de aur . . . . . . . 105
12. Candele din secolul XVll-XVlll-lea . 106 Biserici şi mănăslirf din judetul Buzău
Mănăstirea Golia din laşi
1. Biserica Bradu-Tisău . • . . . 139
1. Pisania bisericii . . . . . . . . 107 2. Radu Vei Comisul . . . . . . 139
2. Ctitorii bisericii . . . . . . . . 110 3. Mihalcea Vei Vornic Cândescu . 139
3. Perspectivă generală . . . . . . 111 4. Jupâneasa Neaga . , . 139
4. Ctitorii bisericii ., . . . . . 112 5. Moise Vei Spătaru . . . . . . 139
5. Zidurile cetătii cu turnurile de colt . 113 6. Biserica Ciuta . . . . • . • • 140
6. Biserica. Vedere spre Nord . 115 7. Tănase Vătaf . . . . . . . • 140
7. • " ,. Sud . . . 117 8. Biserica Sibiciul de Sus . • . . 140
8. Casă veche (visteria) . . . . . . 118 Dr. C. l. Istrati şi C. C. Arion . 141

http://patrimoniu.gov.ro
 MĂNĂSTIREA DIN VĂLEN II-DE-MUNTE
--o O o --

Trecutul Vălenilor-de-Munte, pe care secolul al XIV-lea, cu colonisarea Săcu­

l-am schitat şi aiurea 1, e l ung. El începe ienilor şi mai ales cu cetatea Tel eajnei
cu stafia preistorică de la Drajna-de-jos, din vremea lui Ştefan-cel-Mare. Îl p resint
unde s'au găsit foarte frumoase arme de mai pe larg, acum în urmă, în prefata colec�
bro nz, azi la Museul din Bucureşti, cu fiei de Documente ale văii Teleajenului 2•
cărămizile romane de pe Valea Teleaje- Dacă, p recum afirm, cetatea atacată,

Fig. 1. Mănăstirea din Vălenii-de-Munte.

nului, cu stătuletul slav peste Românii din cucerită şi stăpânită de Ştefan a fost aid
Valea Buzăului şi părfile vecine în seco­ - şi notiuni geografice şi militare împie­
lul al VII-lea, cu provincia ungurească a decă de a o căuta mai sus ori mai jos -,
lui Ludovic-cel-Mare, regele Ungariei, în a trebuit să fie şi o biserică. Iar locul ei
1 V. G. N. Mu rg·oci , Valea Teleajenului, descriere În
e al actualei n mănăsUri" , în vârful ITţO·
vederea excursiunilor, cu un adaus descriptiv şi infOr· vilei care se coboară iute spre gârla Vă­
maliv de N. Iorga, Vălenii-de-Muute, 1909 ; N. I orga, Ţara leancăi şi unde odinioară, în locul scări-
RomOnilor, Romănia, }udeful Prahova, Vălenii-de-Munle,
1910. Cf. ))roşura Vă/enil· de- Munle, Bucure�ti, '1924. • Vălenii-de-Munte, 1 924.

Buletinul Comlslonll Menumentelor lslorlce. 14

http://patrimoniu.gov.ro
100 BULETINUL COMISIUNil MONUMENTELOR ISTORICE

lor de piatră, va fi fost o simplă potecută
pentru apărători, ca să-şi poată înnoi pro­
visia de apă.
Din acest d'întăiu lăc aş smerit vine
fără îndoi ală frumosul manuscript slavon,
Liturghieriul cu frontispicii ornate, din care
r cproducem probe aici :
opere mai vechi, poate ale meşterilor ar­
deleni, sibiieni1 întrebuintati de Neagoe
Basarab şi de urmaşii lui din secolul al
XVI-lea.
Persoana lui Hagi Stoian, care ·a dat
şi. pământ l a cepture cu vii, nu e cunos­
cută, d ar chipul lui de pe păretii prona-

Fig. 2. Lil urghier din secolul al XVI-lea.

Noua zidire de piatră a fost făcută de
Clucerul Hagi Stoi an şi de sotia lui llinca,
în vremea lui Şerban Canhcuzino, ca
mitoc al Cotrocenilor, fiind închinată, îm·
preună cu această fundatie domn�ască,
mănăstirii lvirilor din Muntele Athos. Din
această vreme sânt şi crucile pe care le
înfătişăm, frumoasă lucrare de argintărie,
cuprinzând un lemn săpJ.t aspru şi sumar,
cruci dintre care una are pe cotor numele
preotului din Argeş, Ohenadie şi data de
1 703. N'ar fi exclus să avem a face cu
osului e copiat fără îndoiald, ca şi al lui
Şerb 1n·Vodă, după o zugrăvzală contem­
porană. Acesta din urmă poate fi comp::t·
rat cu acela pe c are·l dă O. M. Iones cu
în Istoria Cotrocenilor. Nici piatra lui de
mormânt, a lui Hagi Stoian, nu se păstrează.
Lucrarea pare să nu fi fost isprăvită.
Inscriptia spune că lipsia " slomnul", prid·
vorul pe stâlpi şi zugrăveala, ceia ce tre­
buie să se înteleagă poate în afară de
chipurile ctitorilor şi Domnului. Alti cti­
tori dădură deci zidirii în formă obişnuită

http://patrimoniu.gov.ro
 �
00
.....

Cii
o
·;::;
Ql
..
a.

�
Ql
..
CI
�
CJ
CI
o

http://patrimoniu.gov.ro
 ...
"'
""
c::
""

!:

http://patrimoniu.gov.ro
10! BULETINUL COMISIU N I I MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 4. Crucea lui Ohenadie de Argeş. Fig. 5. Altă cruce din secolele XVI-XVII.

Fig. 6. Întăii cUlori.

http://patrimoniu.gov.ro
 M Ă N Ă STIREA DIN V Ă LENII-DE-MUNTE 103

de trifoiu aceste două elemente de

săvârşire. A nume ceauşul de aprozi
Nicolae Buzăianu, proprietar la Limba,
şi sotia lui, Anastasia, legati de întă·
iul ctitor prin aceia că această ju·
pâneasă era nepoata hagitei Ilinca.
În anul când se încheie refacerea,
Buzăianu, ajuns mare Şătrar, era în·
gropat în biserică supt o lespede
ornată 1 ,
Fig. 7. Veche slrană sculptată.

http://patrimoniu.gov.ro
104 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTEI. O R ISTORICE

Sânt aproape sigur că pictura din inte­ zidul de încunjur, prins de o parte în zi­
rior se păstrează încă supt uleiul unei direa şcolii de fete - trei altele, după da­
muruieli destul de recente şi care va tre­ tina secolului al XVII-lea : cele două mai
bui cât de curând înlăturată. O spălătură mici fiind de-asupra pronaosului. La 4
în grabă a descoperit în strana din dreapta Iunie 1 7 46 noua zidire era terminată, dar
un colt de draperie roşă a cării linie şi încă din 1 7 42 - 1 7 43 erau aşezate uşile
coloare trimet la această epocă. făcute de tâmplarul Ioan din Văleni, cu
Cutremurul de la 31 Maiu 17 30 a dă-. florile de modă orientală şi eleganta in­
râmat biserica. Trebui ca egumenul grec scriptie românească în două registre.
de la l vir, Zaharia din Oalipole, s'o ri­ Dar o nouă ruină aştepta zidirea. La
dice din nou "din temelie în strane" . El 1 802, în ziua de 1 4 Octombre, cel mai
a schimbat, cum însuşi mărturiseşte, stilul, teribil cutremur pe care-I pomeneşte prin­
făcând în locul singurului turnulet de-asu­ cipatul muntean, a distrus biserica ceno­
pra naosului - marea clopotnită de afară, bială a Adormirii, acoperind totul supt
dărâmături. Pentru a o re­
face, egumenul de la Cotro
ceni, Visarion Lavriotul, din
Tricala, s'a adresat polcov­
nicului Moise, fiul lui Panac
sau Pănculescu, cel mai bo·
gat stăpân de livezi de pruni
şi de terenuri din toată re·
giunea. Boierinaşul, care se
înfătişază în fresca făcută de
meşterul grec, Nicolae din
Enos, cu tichiuta, giubeaua
blănită şi papucii lui, în ţo­
vărăşia sotiei Mia, şi a ce·
lor două fete . dintrecare una,
poate Maria, moartă 1 8 1 0 I ,
fu măritată c u acel Mârzea,
a cărui casă cu elegant prid­
vor există încă, a cheltuit
larg pentru această refacere.
Şi icoanele de la catape·
teazmă, foarte frumoasă tu­
lucrare pe fond de. aur, şi
cele de la uşa împărătească
sânt datorite munifice.ntei lui.
Tot aşa şi evanghelia şi can­
delele, dintre care u nele sunt
Fig 9. Ctilorii cei noi. originale, ca aceia a cării toar ­
tă e împodobită cu un arhan·
făcută atunci, a rămas pănă astăzi în ghel în picioare. Lucrarea a luat sfârşit la
treagă \ între două fragmente i negale din 1·iu Septembre 1 806.
1 O inscripţie g-reacă, necetită pănă acum ; c placată î n
faţa ei. Clopotele au fost topite de ocupanţi. 1 Pomelnicul dă şi p e Ecaterina, Ma1•ia, C:asandra.

http://patrimoniu.gov.ro
 MĂN Ă STIREA DIN VĂ LENH-D E-MUNTE 105

Fig.'!10. Casa lui Mârzea din Vălenii-de-Munte.

Fig. 1 1 . Icoane pe fond de aur.

http://patrimoniu.gov.ro
106 BULE TINUL COM ISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Dar stilul clădirii a fost schimbat, înăl­ gare) şi au adaus inscriptiei de la uşa
tându·se păretii şi adăugindu-se pilaştri de bogat încadrată, ca la Coltea în Bucureşti t,

leii qe piatră de la jetul episc.opal .

Restituirea vechii forme, după liberarea
frescei primitive, e neapărată într' o loca·
litate interesantă şi prin urmele de trecut
ce cuprinde de la Filipeşti, Dudeşti, Cre·

Fig. 12. Candele din secolul XVII--XVIII.

fatadă, după daUnele apusene, răpede pri·
mite de Greci.
Ultima prefacere, de acum vre-o două·
zeci de ani, a distrus cadrele sculptate
ale ferPştilor, două singure de la răsu·
flători fiind încă păstrate, a înlăturat doi
din stâlpii voinici care despart pronaosul
de naos (capitelele sâni. simple şi vul·
tuleşti, Hereşti, Moruzeşti pănă la vameşi
şi la bietul tigan Stanciu Cobzarul.
Mănăstirea, care avea moşii la Cep·
tura, la Limba, la Cetătuia, la Dealul-Fru·
mos, la Homorâciu, la Stroieşti, la Zele­
tin, la Ştefeşti, la Văleni chiar, merită
din partea Statului, care a moştenit-o,
acest sacrificiu.

Fig. 13. Casa. veche din Vălenii-de-Munte.

t Se văd simbolele a postol i l or, u n melc l a mij l oc, cum

supt piatra uşii · Ia întmre este un cap de Maur care se slrămbă.

http://patrimoniu.gov.ro
 Fig. 1. Pisania Bisericii.
/
M Ă N Ă S T I REA G O L I A
SCHIT Ă ISTORIC Ă
--oO o--
1. SECOLUL AL XVI-lea.
Precum reiese din versurile entusiasle
ale cronicarului grec ·din secolul al
XVIII-lea, Ooliei i se dădea de către
acest om cult preferintă fată de celelalte
mănăstiri ale Iaşului. S'ar putea crede,
poate, din causă că era închinată unei
mănăstiri greceşti, pe acelaş sfânt Munte
unde Chesarie, în mirenie Constantin, era
călugăr, la Xeropotam. Dar şi multe alte
mănăstiri erau închinate, între care şi a·
ceia, care putea să rivalisese în frumusete
cu Oolia : Trei Ierarhi, închinată chiar
comunitătii mănăstirilor muntelui Atos,
deci şi Xeropotamului.
unde a studiat, cât şi în Ungaria şi Aus­
tria, unde a luat parte la războiul din
Buletinul Comlsluntt Monumenlelor lslorlce.
http://patrimoniu.gov.ro
de SEVER ZOTTA
« C: olia In Moldova este o mare mănăstire
A Maicii Domnului, înăurJtru în cetate,
Zidire a lui Vasile- Vodă si are o i c oan ă
Făcătoare de minuni i vreduică de mirat în veacul acesta.
Mare nii oune şi podoaba oraşului laşi,
Precum r Sărindar podoaba Bucureştiului,
E închin ată Mănăstirii Vatopecli
Şi e, c u m se zice, bogată şi plină ele podoabe.
CHESARIE DAPONTES 1
Dapontes, de altfel, nu este isolat cu
părerea sa. O altă personalitate a vea·
eului al XVIII-lea, un om inteligent şi
care a călătorit mult, Petru-cel-Mare, dă
şi el Ooliei întâietate.
Visitând Iaşii în cursul răsboiului din
1711 " a u umblat Impăratul", scrie Ne·
culcea prin toate mănăstirile de le-au
2",
văzut şl din toate i·au mai plăcut mânăs­
tirea Oolia, zicând că are trei feluri de
meşteşuguri : leşesc, grecesc şi moschi·
cesc" .
Cel mai cult dintre cronicarii noştri,
Miron Costin, care a văzut şi el opere
de artă din tări occidentale, atât în Polonia,
i şi
1
'
Enumăr<wea bisericilor şi mănăslirilor vestite ale Sj.
Mari despre şcoala din
de G. Murnu în Hurmuzaki , XIII, p.
Sf Munte " . Tracl.
254.
din greceşte
2 Letapiseţele Moldovei, JJ, p. 31 5.
15
108 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTO R I C E

1683, se pronunţă in acelaş sens, scribd : II. SECOLUL AL XVII-lea.

" Într'aceşti ani au zidit Vasile-Vodă şi
lăudata mănăstire în oraşul laşilor, întâiu Afară de inscripţiile acestea, nici un
supt nume a trei învăţători bisericii, ce document, nouă cunoscut, nu mai menţio­
se zice : Trei Sveatiteli ; mai pre ur.nă, nează -biserica Ooliei până la 1 606 (7114),·
a doua mănăstire, ce se chiamă Oolia, Ianuarie 2 0, când Mitropolitul, dimpreună
cu Episcopii de Roman, Rădăuti şi Huşi
confirmă că Ana, văduva lui 1. Oolăi, cu
cu făptura, cum să văd, peste toate mă­
năslirile aice în tară mai iscusită 1 " .
Vechimea bisericii n u este stabilită. O fiul ei Mihail, au închinat biserica " de
inscripţie de pe o evanghelie, dăruită .de dânşii zidită, mănăstirii Vatopedului cu
Ioan Oolia vei Logofăt şi sotia sa Ana, argintării, cu veşminte şi cu toate cărţile
pentru sufletele l or, ale părinţilor şi co­ bisericeşti şi cu toate casele, satele şi
piilor lor, bisericii " cea de piatră din viile ei " Actul de închinare nu ne este
1 .

Iaşi, unde este templul înălţării Domnului cunoscut, însă el va fi avut acelaş cu·
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Isus prins ca întărirea lui de către Ieremia
Christos " , în anul 7056 (1546) , Ianuarie Movilă Voevod, în 30 Martie 7 1 1 4 l1606) 2•
1 2 nu merită încredere. Oolia n'a fost
2, Ea este neobişnuit de lungă şi ne dă
vei Logofăt decât. în 1 5 7 2 3, iar Ana, dacă lămurirea importantă că biserica " care au
avea copii în 1 546, ce vârstă va· fi avut fost zidită de Ioan Oolia Logofătul, împre­
în 1 606 când închină mănăstirea Vatope­ ună cu sotia sa", a fost " din nou zidită" d e
dului 4 ?. Probabil avem · a face cu o scă­ P a ş i fiul e i Mihail, adecă restaurată.
pare de condei şi este a se ceti anul Averea dăruită bisericii de Ana Log o­
7 07 4 în loc de anul 7 054 : În cas con­ feleasa, cuprindea numeroase sate : Rujinţi
trar, inscriptia n'ar emana d2la Oolia ci pe Ciuhur, Burnăreşti pe Bâc, părţi din
ar fi posterioară danieL Oolăeşti pe Botna, Turceşti pe Bârlad
Ca cea mai veche dată autentică tre· şi un loc de casă în Iaşi " unde au fost
buie deci să admitem inscripţia de pe casele Logofătului" , dugheni, un loc de
crucea de aur, dăruită de Maxim Burnar berărie, vii şi ţigani.
Vornicul şi sotia sa Antimia, în 7072 In schimbul daniei călugării Vatopedului
{1563 - 1 564) Ea ar cădea şi în timpul
5• se obligă să pomeniască pe Logofeteasă
Domniei lui Alexandru Lăpuşneanu, men­ "cu paraclisuri şi cu colivi, să o grijiască
tionat ca cel dintăi Domn-ctitor în po­ în caz de sărăcire sau boală, şi ceia ce
m elnicul mănăstirii. Dacă cea din 1 546 era neobişnuit, " să·i facă şi câte două
ar fi autentică, trebuia să fie mentionat şi rânduri de haine, unul de iarnă şi altul
Pelru Rareş. Dintr'o altă inscripţie din de vară �' . În 1 608 {7 1 16) Aug. 9, Ana
7083 (1575) Martie 9, de pe o evanghelie, făcu o nouă danie Vatopedului : patru
donată de asemenea de Oolia, răscum­ moşii şi vii la Cotnar 3•
părată del a. Tătari cu 1 200 de aspri, re­ Atât cele trei inscripţii, cât şi cele două
iese că biserica a fost situată la marginea documente, nu pomenesc decât biserica,
târgului laşi 6• dar nu este vorbă de o mănăstire. S'ar

1 Ibid., I , p. 3'10. 1 Trad. din slavă .l a Arhivt>le Statulu.i I aŞi Tr. '1 764, op.
,

2 Publicată in Mel chisedec . Notiţe ist ?rice şi arh eologice, 20'1 3, Dos. 49, F. '((i, menţionată in Melchisidec, op. cit , p. 232
' 1885, p. 230, şi în Ior·g·a , Inscripţii di1t Bis, României, J I , p. ·1 60. şi Cro1�ica Romanului, I, p. 237. Tr ad. france;r.ă cu data reb.
3 Ghi bănescn. Su rete şi Iz voade, Y, '126. 20 ir Uricar, X X I , p. 336-8, cu ac.-ieaşi greşeli ca cea din
m. i·
4 V. .
Arh. Stat. : doan Voevod » in l oc de Ieremia.
" �felchisedec, ibid, p. 23-I , şi I o r·ga, ibid, 2 Melcbisedee, ibid., p. 232-6 şi Uricar, IX, p. 139.
6 lbid, a Bianu, Cntalcgul ,l. a mtscriselor Academiei Româ11e, p. o9.

http://patrimoniu.gov.ro

părea, deci, că abia Vatopedul a dat
aşezământului caracter de mănăstire. Totuşi
averea . considerabilă n'ar fi avut rost
dacă ar fi fost afectată numai întretinerii
unei biserici.
Intâia mentionare, nouă cunoscută, a
Ooliei ca mănăstire, o avem din 7 1 23
(1614 - 1 5), când mai multi mari boieri
mărturi�esc că au venit înaintea lor Ori­
gorie egumenul de la Oolia, cu căl ugării
Arsenie , lgnatie, Iosif staretul, Iosif, Gavril,
Parten ie si Varlam diaconul, mărturi­
sind că au vândut Rujinfi, din laşi, pe
apa CiuhuruluiJ lui Nichifor fost mare Lo­
gofăt pentru 500 de galbeni ungureşti, din
causă că mănăstirea Vatopedul ajunse
" h mare sijrăcie şi neputintă ce i s-au
întâmplat de către păgâni " etc.1•
Origorie acesta ar fi, deci, cel mai vechi
egumen cunoscut şi de fapt un Origorie
e citat în frunte a listei egumenilor din
pomelnic (v. m. j .).
Cumpărătorul moşiei este răzvrătitul
Logofăt al lui Ştefan Tomşa, Nichifor Bel­
diman decapitat împreună cu Hatmanul
2,
Sturza şi Visternicul Boul în Noemvrie 16153•
In 7 1 29 (162 1), Iulie 4, mănăstirea are,
se pare, primul ei proc�s, cu călugării
dela Aron-Vodă, pentru vii la " Piscop"
(dealul Episcopului la Cotnar) care, pre­
tind cei dela Aron-Vodă, au fost date de
Radu-Vodă şi cumpărate de acesta de Ia
" Boul .din Suceava, " pe când cei de la
Oolăi spun că sunt zestrea ei Chiritoe,
dela Părcălăboe de Hotin
Chiritoaia era sora Doamnei Elisaveta
a lui Ieremia Movila, sotia lui Dumifrachi
Chiriţă Paleolog, mare . Postelnic şi fiic a
lui Oheorghie Izlozeanu (de Lozna), Păr-­
călab de Hotin 5•
t Uricar, Y, p. SH3-'l 5.
2 C l l i băncscu In U•·icar, X VIII, p. 452.
a Let. I , p. 265.
4 13ia nu, Cowmente româueşti, J , p. 62. G reşit, acolo, l\' l i ro n
'\'orl ă.
5 Arh. geuealogică, I T , p. 230. i\[ � r i a de Loj n a Curicina
PoRt.c l n i rca�:r. (v. Hun11 , l log·rlan, s n p l . J T , .-ol. I I , 384), este
a cci:rşi « t :l r iriţu:tC>>. \·. �i O. l·'u t'dt, PrzyezyHck, etc. 6, n. L
MĂNĂSTIREA O O LIA DIN IAŞI 109
Intrucâf cumnatul ei, l erellli d Movilă, este
mentionat ca ctitor în pomelnic şi repre­
sintat în fresca ctitorilor, legăturile ei
sufleteşti cu Oolia se explică.
Dar şi potrivnicul Movileştilor, Ştefan
Tomşa, milueşte mănăstirea. In 7130 (162 2),
April 20, hărăzeŞte el Ooliei satul Tomeştii,
din ocolul târgului laşilor, supt condifiunea
ca el şi familia lui să fie trecuti în marele
şi micul pomelnic 1• Urmaşul lui, Radu­
Vodă, deşi potriv.n.ic, întăreşte dania 2•
În 7 1 39 (1631), Feb. 1, mănăstirea lui
Oolia ( " Ooleeva"), acum din mijlocul
( "po sried11) târgului laşi, are o pricină
cu sătenii din Movilău, tinutul Orhei,
pentru o moară. Călugării, care arată is­
pisoace dela Oolia, dela Ioan-Vodă cel
Cumplit, Petru Şchiopul, Aron-Vodă şi
Ieremia-Vodă, câştigă 3 •
După trei ani, în 7 1 42 (1634), M artie
15, călugării au o altă pricină, cu mănăs­
tirea Bisericanii, pentru satul Vânătorii,
din tinutul. Neamtului, pretinzând că lor
li-ar fi dat " cucoana Maria Chiritoae" acest
sat. Domnul, însă, Moisie Movilă le cere
să aducă dovezi din Ţara-Leşească dela
Chiritoaia. Cei din Bisericani au adus
însă z:1pis : " cu mare jurământ, şi altă scri­
soare deosebită, însăşi la Domnia mea,
mărturisind că· ea a dat satul Bisericani­
lor 4• Oolien·i i au rămas ruşinati înaintea
Domniei mele, iar zapisele lor s'au do­
vedit a fi făcute cu strâmbătate şi cu vi­
clenie" 5•
4". Un proces asemănător îl are Oolia, supt Va­
sile Lupu, în 7 143 (1635), April 8, cu Agapia.
Ea arată un ispisoc dela Constantin Movilă
prin care a dat satul Chipereştii lui Chi­
rită Postelnicului, iar acesia Ooliei. Agapia
însă arată ispisoace dela Aron-Vodă, Iere-
t A rh. Stat. Ja�i. Tr. ţi6·l , Op. 727, Vos. '1 02. F. 78.
2 /bid, F. 80.
3 Dowmentele d-l u i' Paul Gore, Chişi n ău. Documentul c
suopect, deoarece n'are n i c i o iscălitură, i a r G o l i a c numit
b i v Logof., .in loc d e biv vei Log·o.f.
• V. 7'1 28 ('1 620) Apr. '14 in Arh. ist., J, 7·1 -2.
dania din
5 Ut icar, YII, 224-7. Se pare că atunci u nu l dintre căl u ­
·
gări Pra sper·i::lli"t in pla>togT� fi•'·
http://patrimoniu.gov.ro
110 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

mia, Simeon, şi Radu, iar O olia pierde 1 •
Acelaş Domn, însă, întăreşte î n 7155
(1 646-7) Ooliei mai multe sate, între care
unul dat de Chiritoaia, altul de sotul ei,
iar altul de Alexandru Movilă. Între ele sunt
şi Stolnicenii " care acum se chiamă Po­
hribenii " , la Soroca 2•
Ştiri importante despre O olia le găsim
în naratiunea lui Paul de Aleppo, care,
după 1652, Sept. 1 , 3 întovărăşi pe Patri·
ar hul Antiohiei, Macarie, în1r' o călătorie
prin Moldova şi Ţara Românească.
Biserica, atunci, supt îngrijirea egume·
. patru candelabre de bronz, mai frumoase
nului T eodosie, deşi netermin ată, făcu to·
Doamnei, sotiei Beiului, fiind zidită de ea
de curând. Biserica e foarte frumoasă.
Acolo se află o veche şi miraculoasă
icoană a Maicii Domnului, încadrată în
douăzeci şi patru de rosarie.
Mânile şi bratele ei sunt de aur curat,
făcându-se cu deosebită cheltuială .din
partea Doamnei; căci fiu-său, Stefan-Vodă,
căzând în b oală grea şi fiind dus de că­
tre muma sa la picioarele acelei icoane,
la minut s'a însănătoşit. Dinaintea icoanei
sunt candele de argint aurite, care ard
totdeauna. În fata uşei sanctuarului sunt

Fig. 2. Mănăstirea Oolia. Ctitorii bisericii.

fuşi asupra călătorului străin o puternică şi mai strălucite decât aurul, lucrate în
impresie. Reprod ucem descrierea lui : Danemarca şi plătite, se zice, cu greu·
"Merserăm în trăsură să vedem mănăs- tatea lor în argint.
tirea Maicii D omnului 4, care apartine Din dosul jetului Beiului, pe o coloană,
t G h i b;bescu, i n Ispisoace şi 2apise, 11, p. 04-!l e portretul 1 ui Vasilie-Vodă în toată sta·
z Iorga, Swdti şi Doc. It 11, p. 2'1 '1 .
3 Arh. ist., I, 2, p fl�
m·m. LH p. 65 menţionează căsători a tura, într' o haină blănifă cu samur şi ti·
rle rur�inrl n r h n �rmrlei, fii i l u i \'. Lupu C I I Timuş Hm ielniţki.
ce

Ra a ;:tvut loc Dumi n ică 1 Sept. c. n. 1 652. (llttt"tlt., IX, p. •! 5,

nând în mână efigia bisericii, pe care o
�i Iorgn, Note şi n·agmeute, I, p. 209). presintă spre binecuvântare Domnului
4 BiRerira n ' a re ace;;t h ra
m, ci I n ălţarea l lo m n u l n i Văztte­
swie gospoda, Y. i nscripţii l e d i n Rec. \VI. �e [Wăzn ueşte fnsă
nostru, încunjurat de îngeri. După el stă
� i zi ua « <zvorul Maicii Dom n u l u i » . nevasta-sa, Doamna, o principesă circa·

http://patrimoniu.gov.ro
 .!2
o
o
<C
C))
.:::
00
><O
c:
><O
::t::

http://patrimoniu.gov.ro
112 BULET INUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

ziană, în o haină tot de samur şi urmată Existau, deci, în 1660 : biserica în toată
de fiicele sale, dintre care una e acum sp lendoarea ei şi turnul impunător, dar
cu Polonii şi o alta 2 fu căsătorită de zidurile înalte se pare că lipsiau, căci în
1

7 1 7 5 (1 667·8),supt Duca-Vodă,
se înaltară cele patru turnulete,
purtănd şi azi inscriptii gre·
ceşti, făcute cu cheltuiala egu·
menului Macarie Credem că 1•

turnuletele fără zid n'ar fi avut

rost. Se pare că cheltuiala cu
turnuletele a pus pe Macarie
în o oarecare încurcătură fi·
nanciară , căci, în 7 1 77 (1669),
Iulie 15, vinde el nişte du·
gheni 2•
După ce Golia avu ziduri
şi turnuri, era firesc să devină
un loc de adăpost în vremi
turburi pentru averile mişcă­
toare ale cetăţenilor. Totuşi in·
Fig. 4. Mănăstirea Golia . Ctitorii bisericii.
stinctul de pradă nu se opri
curând după fiul cazacului Hmielnicki. dinaintea portii sfinte şi ferecate. Astfel,
Lângă ei este Ş tefan·Vodă c.u o a treia în 1653 " când primeneala lui Vasilie·
soră , care după aceia fură duşi în Galitia Vodă, atunci au mărs Dumitraşcu Cârnul
(who afterwards were taken info Russia), Posfelnicul cel mare la mănăstire la Go·
ambii în ha.ine frumoa5e şi de o asămă· lia, de au jăcuit negutiforii ş·au luat za·
nare întocmai. pisele unor răzeşi" 3•
Lăsând biserica, merserăm la masă, ur· În 1672, un alt călător, Cornelio Magni,
cându·ne în clopotnifă, care e foarte mare întovărăşind armata Sultanului şi ajungând
şi vechie şi nu are pereche în toate la laşi, visitează Golfa si Trei-Ierarhi şi gă·
aceste ţări prin înălţime, lărgime şi mag· seşte amândouă " mofto bene e sunfuose".
nificentă . " Biserica G olia e de p i atră pătrată, are o
Deosebit de importantă este arătarea cupolă înaltă, două turnuri şi stâlpi la
vechimii turnului (clopotnitei), făcut poate pridvor. Policandrul şi candelele sunt de
de Movileşti. argint. Găseşte însă, ca şi Petru-cel-Mare,
Evident din recunoşiintă pentru vinde· stilurile amestecate. 1 se spune că între
carea lui, Ştefanită· Vodă a dat o deose· meşteri au fost Şi Italieni, chiar din Roma 4•
bîtă atentiune Goliei. In 7 168 (1660) Martie Vaza Goliei fiind în continuă creştere
2 2, milueşte el mănăstirea din mijlocul dela Vasile Lupu încoace, întâlnim între
târgului laşi cu două sate 3• După două egumeni şi fosti Mitropoliţi. Astfel, în 7195,
luni, în 24 Mai, restaurarea bisericii, în· (1 687), Martie 11, întâlnim pe un Grigo·
cepută de tată-său, era terminată 4• rie proin Mitropolit şi egumen de Golia,
1 �[aria 1 \adr.i,r i U .
2 H.LJxanda. 1 .Buraua i n HeY. A1·hiva din laşi, · 1 905, p. 34 ; lurga, op.
3 .\.rh. Stat. l a � i , Tr. ă::ii-l,O.o 1 ti, . llus. ·l i , 1:. <l2i5. cit. II, p. 1 7'1 .
1 \". i n scri pria In Melch isedec, op. cit., p. 2:38 �i I orga. Iu­ 2 A rh. ist. 1 1 , p. ·1�2.
scripţt i , J l , '1 6'1 . l · n 111ic i. toric : L I bisericii C I I reprod 1 1 reri 3 l ; h i bălli!SC I I Stw. şt Izv. 1 \", p. · 1 2;:J.
l'otogTa.fic·e i n '\ . . \ . l !ogd : � n , Ornşttl laşi. 4 l ovg-� , în Analele Academiei, X X \ f l , p. 55 fi.

http://patrimoniu.gov.ro
 MĂNĂSTIREA OOLIA DIN IAŞI 113

care a fost şi " nacealnic " (şef, staret) al După trei ani, de Crăciun 1 696, Iacov
mănăstirii Bărboiul, deasemenea închinată cunună pe un alt Domn al Moldovei, pe
Atosului 1• Antioh Cantemir, cu Catrina fiica lui
În acelaş an, Oolia a fost greu
încercată de oştirile lui Sobieski,
care :,au dat fpc mănăstirii Oo·
li ei de au ars". Pe rău făcători,
" să·i fi spânzurat Craiul " 2• Moar·
tea tragică a Do�nitei -Ruxanda
a lui Vasile Lupu de mâinile Că·

zarilor lefegii ai aceleiaşi oştiri,

a pus în causă şi Oolia. Un lung
proces, în 1689, între nepotul ei,
Vasile Cantacuzino, moştenitorul
universal şi egumenul Origorie,
Mitropolit Laodichias, (v. · m. s.)
pentru satul Preuteşti şi "buca·
tele " Domnitei, se termină cu o Fig . 5 . Mănăstirea Oolia. Zidurile cel�jii cu t urnuri·e de colj.

transactiune, datorită interventiei lui Iacov Dimitrie Ceaur, fost Logofăt mare, nepot
"Arhiepiscop Ţarigradului şi a toată lumea de frate al lui Gheorghe Ştefan· Vodă.
Patriarh " , refugiat în Moldova, trăitor la Supt acel aş Domn "s·au şi prestăvit"
Oolia, şi delegat de Vodă ca, împreună cu bătrânul Patriarh, care venise în t ară, supt
Velişco Costin Hatman, fratele Cronicaru· Constantin Cantemir, " şi l·au astrucat la
lui şi Iordachi Ruset, mare Visternic, să sfânta mănastire Oolia şi cu mare evlavie,
a planeze . conflictul. Debgarea aceasta a că au mers norodul de i·au sărutat mâna,
prerogativelor domneşti nu este fără interes luându·şi ertăciune" El ar fi murit cam 1•

juridic. Totuşi părtile în litigiu cer şi do· în anul 1 698 2, mormântul lui însă, desigur
bândesc o mărturie de la boerii Divanului, în biserică, nu se cunoaşte. Ar fi indicate
fiind mai conformă cu obiceiul pământului 3• cercetări.
În legătură cu ocupatia polonă din 1 687,
August, Neculee înseamnă : " era în Oolia III. SECOLUL AL XVIII-lea.
atunce oca dz apă un polronic" 4• E cea Biserica îşi păstrează numele Oolăe,
mai veche mentionare a · cismelei dela (Oolăi) 3 până în secolul al XVIII-lea.
Oolia. Astfel, în 7 2 2 1 (1713) Iulie 1 , se men·
În toamna anului 1693, curtea Ooliei a tionează un zapis dela "Neofit egumenul
fost cadrul unei mari şi rare solemnităti, de Oolăe" 4, p e care îl întâlnim şi în 7230
aceia a nuntii lui Constantin Duca, Domnul (1721), Dec. 1 0 5•

Moldovei cu Maria, fiica lui Constantin Intre 16 Aprilie 1733, şi 26 Noeinvrie

Brâncoveanu, Domnul Ţării Româneşti, ce· 1735, foC?mai în domnia evlaviosului mistic
remonia religioasă fiind oficială de Patri· ·
Constantin Mavrocordat, Oolia fu încercată
archul Iacov 5• de o adevărată catastrofă, care avu conse·
1 Btt!etinut M11seului Mz11t icipal, la)i, p. 21:i0. cinte şi după câti · va ani. Iată naraţiunea lui
2 Let., l l , ::ll:i.
3 .\r l 1 . Stat. l a)i, l ' r. :] 1-:\ U. ă90, . Uu�. 'L I:iO. 1 ·'. · 12� - 7; 1 lbid., p. 42.
l h H'. _d i n ·l ti8D .\ pr·. 00. in C ric, X .\.1 1 1 , p. 383, · v. �i J org· ; � , 2 l�rbiceanu, G1·omcm·ii greci, p. oo.
Studii ş i Do w m e tJ ie , \' 1 ] , p. ::ll:i0-2. 3 Slav = golul.
1 Lei., If, 1 '· :2;tl. Un 1-'oll'f lllic=l/2 gTo� ICi i 1 < 1 C. Dict. Eli m ) 4 Buletin a l lvfusmltti Mu n icipal Ja�i. J2, p. 288.
5 Lelopisete, I l , p. 211K 5 c;,·eşlerea Colecţiuz.zilor Acad. Rom., 'l 9H , p. '1 i:lo.

http://patrimoniu.gov.ro
114 BULETINUL COM I SlUNll MONUMENTELOR ISTORICE
Enacki Kogălniceanu : "In zilele acestui
D omn, ce s·a fi lucrat, nu ştim, că n'am
găsit nicăiurea scris, atâta ştim că s'au
făcut un foc mare în Iaşi, începând din
Armenime, de lângă biserica cea mare a
lor, mergând focul spre mormânturile
Turcilor, arzând mai giumătate de oraş,
case negustoreşU şi tot târgui de sus şi
Sărăriea şi câteva biserici şi au ars şi
mănăstirea Oolia şi toate casele câte au
fost în ograda mănăstirii "
Peste putini ani, în 1 7 38, Mai 31, o
altă nenorocire a lovit mănăstirea, pre·
cum ne povesteşte acelaş cronicar : " In
zilele lui (Origorie Ohica 1) s'au făcut ş·un
cutremur m are care au ţinut un minut de
ceas şi mare spaimă au căzut asupra
2 lui Toader Carp (Rusul) Medelnicer
norodului şi multe ziduri au căzut, care şi
mănăstirea Ooliei, fiindcă o tocmiră într'·
acea vară şi o acoperia cu fier alb) că
arsese în zilele lui Constantin· Vodă Ma­
v rocordat, şi fiind meşteri din Ţeara·Un­
gurească, au căzut toate cubelele mănăs ­
tirii peste "dânşii, care pre unii peste trei
zile i-au găsit turtiti supt pietre"
E de presupus că acelaş Domn, şi el
un evlavios protector al mănăstirilor a
continuat restaurarea Oolie i cu meşterii
Unguri, rămaşi în via1ă şi deci influ­
enta renaşterii asupra stilului bisericii,
unică în acest gen în Romănia veche ri'ar
fi venit, precum presupunea Petru-cel-Mare,
prin intermediul Poloniei (v. m. s.).
Orele timpuri veniră pentru Oolia cu
prilejul ocupatiei ruseşti din 1739, cu atât
mai grele, cu cât mai mari erau ilusiile
preotimii ortodoxe, care se grăbi sa m·
tâmpine pe generalul Miinich la o milă
1 Lei., III, p . 197.
1 Se înţelege că nu poate să fie vorba de un m i n u t c a re
ar fi distrus oraşul. c<lVIenutul » pare
semi-cult de atllllc i unitatea cronometrică cea
« În menutul ce au înţeles acel l u c ru » ,
p. 379). Cutrem u ru l a a vut loc « i n postul Se n - T 'etr11 l u i într'o
Mercuri » (Bianu, op. cit., p. 640). In
M-rea F!m·eşti jud. Tutova. Data '1 5 Iunie
semnare nu pare cleei exactă. (L'.
A nalele Academiei Române, 1 924, p.
s Let. Il, 73.
de Iaşi, ca pe un salvator. Între prelatii
conduşi de Mitropolit, se afla atunci şi
" Erasme Abbe de Oolette" \ evident un
Oherasim.
Cu Ruşii veniseră şi unii Moldoveni, e·
migrati în 1 7 1 1 , care abusau de situatiile
lor în armata ru�ească şi supt pretext de
a căuta averile Grecilor, jăfuiau şi cele
ale pământenilor. Mănăstirile, locurile prin·
cipale de adăpost, nu fură crutate, şi nici
1• Ooli:t. Intre cei care prădau depositele ei
erau şi feciorii l ui Oheorghită (Zmăcilă)
fost Spătar mare, emigrat în 1 7 1 1 , ginerele
lui Alexandru Buhuş, Hatm an. Slujind" Mus·
calilor şi viind şi ei cu oştile moschiceşli
aicea, au mers la bejănia dum(i] sal[e] "
2,
" în măn(ă]stir[e] în Oolăia şi i·au luat
tot ce·au avut " . Pentru paguba aceasta
Origorie Ohica i·a dat lui Carp " toate
moşiile şi tiganii lui Oheorghită 3•
Egumenul Oherasim, " Erasme" de mai
sus, ne este confirmat prin un zapis de
mărturie din 7249 (17 41), August 3, privitor
2•
la tiganii mănăstirii 4•
În 1753 Ianuarie 4 (?) o " mare adunare '
3, de Vlădici, egumeni si preoti fără de
număr m ergând şi Do:1mul cu toate gloa·
tele pe gios" au condus spre ultima odihnă
la Oolia pe tânăra Domnă Sullana a lui
Constantin Racovita·Voevod, născută în
Viza, lângŞ Constantinopol, şi moartă în 2
Ianuarie 5•
Sarcofagul ei de ·piatră sculptată se im·
pune şi azi atenţiunii visitatorilor. Au
îngropat-o acolea, zice cronicarul, " dina·
intea Precisiei " . În acel aş an, în 25 Iunie,
Oolia primi o casă, drept danie, dela
Dediul Codreanul, mare Armaş, o rudă de
să 11 fost în med.i u l
pe mamă a · Domnului 6 •
mai mică, v.
= momeJJtu l (Lei. l l , 1 Hu mwzahi-Hodoş, .\ Y 1 , p. 1-?iti.
2 L :i ncrclc J , li C l icorghi�a Spăt.
aceiaşi ;r.i a « crăpat şi 3 Iorg·a, Stud. şi / Joc., \" ] , p. 4fr l .
de pe o altă in­ 4 Creşt. rol. Acad. Rom., '1 9H , p . ·l ::lo.
Pamfi!P, Fământttl, în s I org·a, Inscripţii, p. '153 ; d upă Let., l l l p. 224, 1 1 10artă i n
47). ·1 l an. de << E J l fnuis care n u o a u putut pricepe doftorii >>.
6 C1·eştuea Co/ecţiilo1· Academiei Române, Hl-J ·J , p. 1 25.
http://patrimoniu.gov.ro
 /
.";
....
o
z
"'
....
o.
rJl
"'
....
"'
-o
"'
>
.;
-�
Oi
-�
C!l

�
o
o

-�
""

Cii
""
c:
'""
z:
-6
OI
ii;

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice. 16

http://patrimoniu.gov.ro
116 BU LET I 'l U L C O M I S I U N I I MONUMENT E L O R ISTORICE

După opt am, m 7269 (1761), Iulie 30, chiar în combinatiile · militare, ca punct
mai întâlnim pe Oherasim, acum Arhiereu, tactic . Un raport străin zice : "Ruşii a u
ca egumen, trecând în rang, ceia ce e cu· întărit curtea domnească din Iaşi ş i două
rios, imediat după Mitropolit, înaintea E·. mănăstiri ortodoxe : Sfântul Spiridon şi
piscopilor. După el vine Ioanichie " Sana· Oolia" . Aceasta este slab întărită 1•

dul " , egumenul ]a Dancul şi, apoi, abia vin În 1 7 78 Sept. 2, " epitropi " ai mănăsli di,
Episcopii 1• dimpreună cu egumenul Nicodim şi cu
P e lângă egumen m:1i întâlnim în acelaş tot soboru) , schimbă moşia Holboca, ne·
an, August 17, pe "părintele Sevaslias putând-o apăra de încălcările vitelor orăşe·
epitropul Oolăei" E acelaş Oherasim,
2• nilor, pentru două dughene ale lui Nicolae
Mitropolit de Sevaslia şi în acea � tă c :1li· B::1lş Aceşti epitropi au fost evident
2•

tate trece în rang înaintea Episcopilor. represintanti ai Vatopedului .

De o operă importantă se leagă numele Nici în secolul al XVIII-lea nu lipsia u
O olie{ în întăia D Jmnie a lui Or. Al. 0 Jliei onoruri neaşteptate. Scurt timp, în
Ohica. " Văzând " , zice hrisovul lui din 1 7 86, a fost chiar scaun de Mitropolie,
1766 Iunie 9, " că oraşul acesta întru sine deorece după arderea curtilor domneşti,
nu are apă dindestul ca să fie p entru Alex :mdru Mavrocordat, Firaris, se mutase
îndestularea norodului" , fiind " isterisit" la 1'1itropo1ie, iar Mitropolitul de atunci
de îndestularea apii, "Domnia mea afară Origorie Callimachi, Ia O olia, undP şi-a
de apa ce s'au adus la mănăstirea d:�.t şi sufletuP. Egumen a fost atunci un
sfântului Spiridon, s'au adus şi altă apă Mitrofan 4•
deosebită la sfânta mănăstire Oolăe, după Şi amintirea unuia dintre cei mai fai­
cum la o parte şi la alia. Dar fiind tre· moşi răsfătati ai soartei, aceia a Kneazului
buintă ca să-s[e] scoată haznaua dela Oolăe, Potemkin, e3te ·legată de Oolia, unde se
afară la uliţă şi mănăstirea neavând loc păstrează o tablă neagră cu îuşirarea
afară p entru trebuinta haznelii, fiind un n esfărşitelor lui titluri O inscripţie, de 5•

loc de casă cu pivniţă de piairă, lângă zidul cmând publicată, lămureşte această legă­
mănăstirii Oolăe, a răposatului Panaite tură : "să s[ă] ştie di câncl s-au .bolnăvit
neguţitor, de partea mănăstirii Oolăe, a­ Kneaz Origori Alixandrovici Sfetliş şi au 6

lăturea cu zidul, în lung până în gardul şi murit 'p este Prut şi I-au tinut în casele
ogrăzii lui Enachie neguţitor, şi până î n Hatman:.Ilui mort 9 zile şi l-au adus di
7,

ulit :t c 2 m 2 rge l a târgui făinii " etc., Dom­ acolo la Oolie cu mar[e] ţărămonie, car[e]
nul ia acest loc cu învoirea moştenito· nu s'au mai fost mai văzut nimi în lume,
rilor şi-1 dă în parte p entru hazna, în parte, Ia velet di la Hristos 1791, Oct . 13 şi di
însă Sf-lui Spiridon " ca să facă dughene la Adam 7 300 Oct . 1 3 8 " .
pe dânsul să fie p entru spital". M oşteni· După o rel:ltie contimporană care, '�,

tarilor li dă în schimb jumătate din moşi:l dacă n'ar fi rămas neterminată, ar cu·
" domnească, ' în pusti e " : Bălţile pe Răut 3,
actualul târg din Basarabia. 1 · Hu rmuznlli, 1 , p. tl'U:l -·1 9.
2 .\ rh. Stat. l <1 �i , T 1·. (:i(i0, O. 727, 1 !o,. ·10:2, 1:. tlU.
O altă ocupatie rusească, cea din 3 l�rbic ' a n n , Istoria Mitropoliei A."oldovci, p. .\. L \' J I L \'. �i
17 69 - 7 4, pune iar la grea încercare Hubulcscu, i11 . Spicuilur ill Ogor t·eci11 ' . 1. p. 'I Hl.

mănăstirea Goli:!.. De astă dată cade ea 4 Bul. tv.us. .Vu 11cij . Iaşi, 1 1 , p. 03.
5 I nscri pţi a [ll d J i i rată i 1 1 � l. dch isedee, op. cit.
o S1·ict l i i1i l\.1 1.eaz = J. u 1 1 1 i n a t l d Pri nei [lt'. 'fă.ra J t i i I I U)tri i
1 Urie w , \T I , p. 2iJ. lur-g-a, Doc Fam. Calli1Jlachi, 1 , p. -�41 1. r.iceau « S fccli'j >> (.\ le l d l i sed erJ.
( lr-ig. l a �ar -aga, l a � i . 7 ! :o ; t a e l 1 i t : I J i ('n, ( l ; o i H i iesru, lbid., p. ·l ·l tlJ.
2 Cotldic.� Mit1•opoliei Moldovei, .\ ls., p. ·1 53. s Bul. Mus. Muncip. 1 2, 1 '· ��2�).
3 c : hi hăne.T I I , Surele Ş I Isvoade, 1 \', P· 2fi0-2. 9 '1'. �lefn l lt'l l i i 1 1 1 \m·. At"hivn r l i n J n :;; i , \' 1 1 1 , 1 '· :'>27-7.

http://patrimoniu.gov.ro
/

"'
()
·;:;
.,
rJl
i6
.�
o
o

http://patrimoniu.gov.ro
118 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

prinde şi descrierea acestei ceremonii : banchier grec Pavli, pe care îl puse Alexan­
" I-au scos măruntaele şi crierii, care s 'au dru lpsilanti la contributie cu 1 .000.000
pus în trei vase de argint îmbrăcat[e] cu de piastri pentru cauz1 greacă.
catife[a] neagră şi M:trti noaptea le-au Mănăstirea fu asediată opt ore, până
îngropat în biserica Ooliei, dinaintea stra­ ce Pavli dădu de bună voie. ( " freiwillig")
nei în care sta trăind 1 , iar t rupul bălsă· 100.000 de pţastri Acest "freiwillig" 1•

muindu·să şi în următoarele zile făcân· contrastează straniu nu numai cu asediu!,

du-se gătire paradiei, Sâmbătă, Octomvrie dar şi cu versurile lui Beldiman : " Sudori
1 1 , s'au dat slobozenie de ohşte ca să reci vărsa de moarte 2 " .
meargă cine va vrea să priviască pe Curând însă se schimbă situatia ; şi din
acest strălucit răposat în casa cfartirului cealaltă parte, cea turcească, erau ame­
său" etc. Se mentionează şi tabla neagră nintate mănăstirile.
cu titlurile lui, care a fost în camera "Mănăstirile" , aflăm dintr' o corespop­
mortuară şi este deci autentică. dentă, " până astăzi (1 lui. 1 82 1 J , încă nu
le-au supărat, fără cât le·a� pec�tluit,
IV. SECOLUL AL XIX-lea. precum Oolia 3". etc.
Dar, scăpată de prădăciune, Oolia căzu
Interesante sunt şi scurtele observa· după un an, în 10 August c. n. 1. 822,
tiuni . ale lui Andreas Wolf despre Oolia: pradă groaznicului incendiu, care mistui
2

"Oolie, ein Kloster mit dem hochsten patru-cinci mii -de cas2·" şi unsprezece bise·
Thurme, einer prachtigen und reich do·
tierten Kirche. Hier werden tollsiL:: h tige
Menschen (maniaci) aufgenommen und
man glaubt dass der dasige Archimandrit
den Teufel von ihnen austreiben konne " .
E prima mentiune a ospiciului d e alienati,
datorind faima sa icoanei Maicii Dom·
nului (v. m . s.).
Dintr'o anaforă din 1813, lan. 5, aflăm
că dintre " cele mai întăi uliti fl oraşului"
făcea parte şi " podul ce merge pe lângă
poarta Goliei 3 " .
I n timpul ciumei, din 1 819, Oolia servi,
Fig. s . Mănăstirea Oolia. Casă veche (visleria).
ca totdeauna în timpuri critice, dimpreună
cu alte mănă<>tiri, ca loc de adăpost pen· rîei. A scăpat biserica, dar casele din curte
tru averile refugiatilor 4• şi magaziile au ars 4•
După doi ani, în 1821, mişcarea Ete· Pe lângă aceste:1 Oolia era, ca şi ce­
riştilor a pus Oolia în mijlocul intere· lelalte mănăstiri închinate, lipsită de
sului politic, deoarece acolo locuia bogatul
1 lbid , p. ·l i O �i n. 6.
' M a nolac h c D răg h i ci este deci rău i t t furnmt d a c ă pretinde • Let., fii, p. 34·7.-Depo�i t u l (v. i i 1 1straţia de 1 "' această p.)
{lst. Mold , l J, p. 55) că <O i l ăruntacle i - a u i n gropat u n de �-au < l a t l u i Spi r 1 1 A n d rei l 'a v l i era « C t i J I I se .i l t!ră In t : o l i a in 111ci n a
su flt>t u l », adecă pc d r nJ u i n v a l e a « cra�ma lui T a l. pă, d i n c oace d reaptă ] ;'ll lgit p o rt i \ ă f'e d uc e i n hirgnJ C t l c l tl l ti >l Î I IIT'o « J n ag a z i c
de co l r u Băc u l u i », cale ca de două ceasuri de Ia.:i. ( l lelaţia 1 1 1arc r 1 1 1 1�i �i ublua i i C tlt) l'en (T. Cod rcsc u , a l căr 1 1 i t ată
r· itată). Ar fi l i psit �i rn i j l oaf'elc teh n ic e pentru o a utopsie. era atu 1 1ei «Slujit.o n l (p re ot) la Goli a, in Uncrw, X f' l, p. 3n, n.).
2 Beil1·ăge Ztl einer slatis!isclt - ltisiorichen Besch1·eibtl 1Jf{ 3 l�rbicea n 1 1 , op. cit., p: '1�5.
der Fiirsfentttms Molda11, !, p. 253-4. 4 l- 1w.·lilu7.aki - J orga, op. cit., p. -l/4-5. « i l u t omt. te ro di

3 Iorga, op, cit., I, p. 497. L:olie con tutto il wag·azi n u di .fonnentone e stato hruci ato » .
4 Htlrlmlzachi-Iorga, X, p. 55. T . \.odrescu, l . c. « C l ll·ple de l ;i n gă biseri că era u arsc>l. ('1824).

http://patrimoniu.gov.ro
 al
..
"'

-�
o

:s

"'
al
.!::
Cii
,.,
c:
,.,
:r:
c;.
Cl
ii:;

http://patrimoniu.gov.ro
120 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
câţiva ani de ·· veniturile ei, sechestrate
:pentru visterie din orqinul" Turcilor. Ad·
ministratorul (Sameşul) acestor venituri a
fost între 1821-27, Vasile Alexandri, tatăl
poetului1• Locurile egumenilor greci, izgoniti,
le ocupau acum pământeni, " preoti de
mir cu cinuri de lconomi " . Pentru Golia
se prevedea în 1826, Martie 2 2 , numirea
Iconomului N. Platon 2•
In 1 827, n'a lipsit mult ca Golia să .
devină un centru cultural al Moldovei.
Divanul, în frunte cu Mitropolitul . Venia·
min Costachi, propuse în 1 5 Aug.; ca,
întrucât casele vechii şcoli domneşti,
( elineşti) au ars în pojarul din 19 Iulie 3,
să se facă o şcoală nouă " în ograda
mănăstirii Golia, unde socotim mai ne·
merit şi mai de cuviinţă 4•
Cu venirea Ruşilor, în Mai 1 828, pro·
tectorii Grecilor, căzu evident planul a­
cesta dimpreună cu domnia lui Ioan Sandu
Sturza. Ce priveşte mănăstirile închinate,
.se restabili situatia veche, iar Golia avu
în 1832 iar un egumen, probabil grec,
pe Sofronie.
Acesta intentă un proces Hatmanului
Anastasie Başotă, arendaşul Chipereştilor,
sfântului Spiridon pentru împresurarea
moşiei T oineştii, din care făcu parte
Holboca, schimbată, pretinde Sofronie, în
1 837, cu dughenile lui Balş (v. m. s.) ." cu -
sâlnicie" şi supt pre\ 5•
În 5 Februarie 1842, zidurile Goli ei au fost
marture unei înmormântări domneşti, aceia
a bunului, evlaviosului si patriotului Ioan
S andu Sturza, primul Domn pământean
după domnia Fanariotilor._ Insă, ca şi în
casul lui Potemkin, numai " teremonia" se
făcu acolo, corpul fiind depus în biserica
sturzească, Bărboiul 6•
·
' S i o n , Arhot1dolo!fia A-�oldovet, p. K
2 Ul"icar, l, p. 37�1.
a \". d es pre el ;;; i Arhiva l{Ctzeafo!Jică,
Urica.r, \T I , p. 95. - La b ug·et u l şcoalf'lor c ontrib ui
4
m anăstirea cu 250 Lei pe a n , ntăt in. '1 8'13, c;lt şi in ·1839
(lbid., lY, p. •1 79 şi V J T, p. 88).
s Arh. St�l. J a şi , Tr. 66·1 , O. 727, Dos. '1 02. Başotă e cu- ·
no�c n t u l infii nţător al gi mna1.i ului rlin Pomărla, jud. Dorohoi.
6 A lbil'la RoJuâ�tească, · 1 84-2; Fc b. 5.
Importante date privitoare la Golia, gă­
sim în descrierea călătoriei din 1 846 a
Arhimandritului rus Profirie Uspenskii : Mă­
năstirea a fost din nou zugrăvită Şi înfru·
musetată cu o nouă tâmplă în 1 838. " Aici
sunt îngropate măruntaele luminatului print
Potemkin de Taurida" . Grigorie lrinopo­
leos "a clădit în această mănăstire un
paraclis şi lângă el o sufragerie curată 1
pentru ospătarea închinătorilor la praznice.
El a administrat multă vreme moşiile Va­
topedului în Moldova şi Basarabia, dar
trăia la Chişinău. L-am văzut în Odessa.
Răposatul era gros, roşcat cu panglica
ordinului Sf. Ana de grad_u l 1, cu care a
fost recompensat, drept vorbind, nu ştiu
pentru ce anume. Înlăuntrul mănăstirii
sunt magazii, o căsută frumoasă pentru
chirie şi o clădire joasă pentru ţinerea
nebunilor. Guvernul moldovenesc sileşte
Vatopedul să clădiască deasupra a­
cestei clădiri un spital şi să întretină
medic cu cheltuiala lor. Egumenul a răs­
puns., însă, că el va îmbunătăţi camerele
spitalului, dar doctor nu va tocm�, pentru
că în mănăstire la el pe cei bolnavi îi
vindecă Maica Domnului".
"Călugării Vatopedului din Atos, care
trăesc în lăcaşul acesta în număr de doi_s pre·
zece, administrează toate moşiile bogate,
aparţinând Vatopedului în Moldova şi Basa­
rabia l-am apucat la masa comună, le-am
transmis complimentele · confratilor dela
Atos şi am găsit între ei bătrâni cuviin­
cioşi, pătrunzători şi chiar plăcuţi. Ei mi-au
arătat basinul principal, făcut în mănăsti·
rea lor, în care apa e ad�să de departe.
Aranjarea lui e sărăcăcioasă şi urâtă. Apa
iese din douăzeci şi patru tuburi, se revarsă
în largul cuprins prin buzele unui leu şi
printr' o sită de fier şi de acolo se răs-
J , p. '1 97-200.
1
Actualmente făcând parte d i o depositele Arbivei Statu lui.
a stat 1. Creang·ă a
În actuala casă a diaconului c:ind fost
diacon. In această curte trăg·ea el cu puşca in numeroasele
ciori, pasiLme care i-a adus răspopirea. Casa nebunilor era,
atunci fără et aj , în colţul sud-estic al curţii. O i nscripţie gre­
cească d i 1 1 biserică wen �uuea1.â repa raţiile t l i t t '1 8:18.
http://patrimoniu.gov.ro
 M ĂNĂSTIREA O O L I A DIN I AŞI
pândeşte în tot oraşul. Acest ba sin e cons­ · nătăţii, iscăleşte un interesant şi înduio·
truit de Alexandru Moruzi, în 1 8 2 3 şi dres 1,
de printul de acum Sturza, în 1844 etc. "
Arătările Arhimandritului, privitoare la
împotrivirea egumenului de a se organisa
tratamentul bolnavilor pe base moderne,
sunt adevărate. Un · voluminos dosar, înce·
pând cu acte din 1 832 se ocup� de ches­ 3,
tiunea aceasta. Comitetul sănătăţii se a­
rată în 1846 alarmat de faptul că unui
b olnav, strâns în lanturi, i s'au cangreni­
sat picioarele ; " un picior au căzut de la
sine, iară celălalt au cerut trebuinta a să
tăia".
Comitetul cere Domnitorului, Mihail
Sturza, să se facă ,;încă trei bolnite cu
douăspre} ece crevaturi" (paturi) şi să se
despăgubiască victima. Domnitorul aprobă
măsurile comitetului, dar egumenul con·
simte numai la despăgubirea victimei. In·
terventiile comitetului se repetadi în 1848,
1850 şi în 185 3, când Kneazul Urusow era
vremelnic President al D_ivanului şi când
generalul rus, Contele Osten-Sacken, inter·
v eni personal " în mod foarte delicat" pe
lângă egumen, dar toate insistentele se
frâng de impotrivirea egumenilor, care
considerau mănăstirea ca exteritorială, con· ,
form acordului între Patriarhal şi Rusia,
iar amestecul guvernului ca o atingere
" Status quo-ului" 4• Resistenta egumenilor e
atât de mare şi îndrăsneală, încât nil admite
nici visitarea de către doctori a bolnavilor. In
1859, Lascar Catargi, cunoscutul om ' de
stat, atunci Preşedinte al comitetului să-
' L : rc�i t . î n loc de '1 803 ; a u c u pr i n s iti i rtscri pţia din casa
ape l o r, insă o a l tă ·i nscripţie, pănă _ ncum nepubU c;: a l ă, arată că
in 1 8 23 « cl t.iuşcul s'au p t·e făc u t prin sălinţa marelui Vornec
Drăcachi Hosel >>.
jw·i11 A1·hit•ele r11-se, c u lese şi
2 Dowmente slave de
r l use d e St. Brrechet, Bucm·eşti, 'l 920, Fasc. l, 88-90.
l : rigorie iscăleşte .în '1840 într' u n act : Gr. Georgi u. (Arh iva
Stat. Iaşi, Tr. 692, Op. 765, Dos. 33, F. 41 ).
.3 Arhiva Slatttltt• /aşi, Tr. '1 764, Op. 20·13 . Dos. 49.
. 1 A ct n ala Arhivă a Statu l u i ,
4 \". �i Ne i g·eba u r , Beschreibttng der Moldatt tt nd Walach ei, ·
l lreslau, ' 1 854, p. 208 : decle E i nmi sch u n g der moldau-wal­
a c h ischctJ. Regierung in die \"er w alt u n g· d ieser cler g-riechi­
<·hen Kirche ge h o r i g·e n Kloster wurde clurch rlen Patriarchen
in Constanti nopol als eine Yerletztmg des status rruo-ang·efochten
u n d Yon Hussland Lmtetstlilzl werdrn».
http://patrimoniu.gov.ro
12 L
şător raport despre situatia tristă a ospi­
2• ciului. Comitetul cere "ca din cele patru
case, aflate în ograda mănăstirii, afară de
beciurile ce sănt şi care·s de nelăcuit,
una ce este cu două rânduri 1, să o des­
tineze pentru pătimaşi, sau două din cele
mai mici" . Egumenul, Dionisie, continuă ·
însă a se împotrivi prin o lungă întâmpi­
nare, din 25 Aug., concepută de un bun
advocat în care afirmă că Vatopedul
2,
posedă mănăstirea " divini juris" , iar nu
"humani juris" , că însuşi Urusow, fiind
refusat, a ordonat transportarea bolnavilor
l a Sfântul Spiridon, că după " faimosul Za­
haria " "il dritto di proprieta e di sua natura
illimitato " , că procedeul arbitrar al consi·
Jiului de miniştri nu este conform cu " noua
era Ţărei" şi că nu-l ia în considerare.
Deşi cu acest act se închide dosarul'
conflictul a avut o continuare, chiar îna-
intea consiliului represintantifor puterilor
garante ale tratatului de Paris, în 1 860,
când câţiva din egumenii mănăstirilor în·
chinate au adresat represintantilor pute­
rilor un protest în contra măsurilor "ile­
gale şi violente" ale guvernului Moldovei.
�unctul trei al acestui protest priveşte ca­
.
sul dela Oolia : " guvernul este acusat că
a impus mănăstirii Oolia obligatiunea de
a construi în interiorul acestei mănăstiri
o casă pentru smintiti şi a o intretine cu
cheltuiala sa, pe când această obligafiune
nu f-ar ff mpusă prin actul de donatiune " .
Guvernul se apăra, afirmând . că totdea­
una 3 a fost o casă de . nebuni la Oolia
şi că documentele le va înfăţişa, dar pănă
atunci "este în drept şi are datoria a
menţine statu-quo " ; se mai referă ·l a de­
tra­
mersurile lui Sturza din 1 846 si ale gu·
i\Iitt'.
vernului ruse<;c provisoriu din 1 8 5 4 4•
u nde
:ecu larisa;·ea wă­
d u pă
n ă 'lt i r i l o r s ' ;l i tlst a b l t rle fapt os pi c i u ! , l a Soco l < t .
m u tat a poi
" A u to r u l 1 nemori u l u i a fost des i g·u r cel : 1 ! hroş mei Ques­
lion du Monastere de Gol ia a Jassy· , '1 850, « E. s. Loverd os,
d o c tc n r cn d ro i t , avocat» ( Uricm-, .\. X J , p. 338, nota.).
3 C 1 ·ed e m de la �tefăn:iţă-todă înco:1ce, '1 660, (Y. m. s;.
4 Cesar Bolliac, Mănăstirile di•• Rom!mia, '1 862, pp. 656-�.
122 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
În fine a venit, în vara 1 863, liberatoa­
rea secularisare a mănăstirilor închinate
cu o despăgubire de 5 1,000.000 lei vechi
" care fac aproape 1,378,378 galbeni", plă­
tibili în patru ani 1 •
*
"' "'
Cine a urmărit cu atentie acest mic
istoric al mănăstirii Golia, va fi rămas
cu un gol în suflet. Nici o legătură cu
începuturile culturii noastre, c 3. la Bis­
trita, Putna, Voronet, Neamt, afară de
contributia în domeniul artei a Voievozilor,
nici un gest generos n'avem de însemnat.
Inchinată unei mănăstiri străine, străină
a rămas, în inima Iaşului. Unde se lăsa
mâna ei grea - mâna moartă - · biserica
decădea şi conacul rămânea pustiu 2•
În mormâiala semiconştientă a pomel­
nicului " mare" sau " mic " se resuma toată
activitatea recunoscătoare fată de memo­
ria generoşilor ctitori. De altfel nici aceş­
tia nu ceruseră mai mult. Păcatele apăsau
mai greu atunci şi deslegarea de ele fă­
cea o moşie. Pomelnicul mic, transcris
în secolul al XIX-lea, frumos legat în
piele, este foarte scurt. Nefiind până
acum cunoscut, îl reproduce� aici :
" Numele fericifilor ctifori Sfintei
Mănăsfiri Goliia " .
" Ioan Golia Logofăt, Anna, sotia lui,
şi părintii lor. VasiliP- Voevod, Ecaterina
Doamna. Theodosiia Doamna. Stefan Voe­
vod. Roxandra Doamna : Nicolae, Irina,
Maria Doamna : Ioan Voevod. Alexandru
Voevod : Elena Doamna cu fii lor. Ieremia
Voevod : Elisaveta Doamna. Scarlat Voe­
vod : Smaragda Doamna. Iacov Patriarh,
Grigorie Arhiereu, Gherasim Arhiereu,
Cosma Arhiereu, Veniamin Arhiereu şi Gri­
gorie Arhiereu. Ştefan, Mihail, Lazăr, Hris-
1 Bt�l. !(.usettltti lvfutzcipal, P , p . 372, şi a . l.
2 (( \ rân d Doamna [Rux anda ] să dia satul
1 n [ă]nlă]stirii G ol ăei , iarăşi clentr'a ei bună voe, s'au socotit
să m1-i stia casele şi besea1·eca pustie, precum să
multe locuri aşea, fii nd pre mâna călug·ârilon>
�i Doc., VJT, p. 362.). V. �i n 1 . �• • la n nnl •J 680.
tina, Maria, Solomiia, Grigorie, Anthemiia,
Maxim, Dimitrie, Efstratie, Vasilie şi pă­
rintii lor " .
Numele din pomelnicul acesta s e pot
identifica, cu putine exceptii, cu toată
lipsa de ordine cronologică în citarea lor.
Astfel trebuia întâi să fie mentionată
Doamna Teodosia (născută Bucioc), întâia
sotie a lui Vasile Lupu, tot aşa copiii din
această căsătorie : Ioan şi Ruxanda. Maria
a fost sotia lui Radziwill. Între copii dăm
însă şi d e doi necunoscuti : Nicolae şi
Irina. Aceasta este " a treia soră " , men­
Uonată de Paul de Alepo. Discutabil este
dacă Ioan-Voevod este fiul lui Vasile Lupu
sau " cel Cumplit" . După locul mentionat,
însă, şi considerând că nu putea să fie .
uitat, credem că e fiul lui Lupu.
Elena pare să .fie soacra lui Alexandru
(Lăpuşneanu), fiica ultimului despot al Ser­
biei, Ioan Brancovici. Ieremia Voevod e,
fireşte, Movilă, iar Scarlat, Callimachi,
amândoi mentionati cu sotiile lor. Ştefan
e, credem, Golia, Părcălabul de Roman şi
Neamt, fratele ctitorului 1, amândoi fii ai
lui Lazăr şi Elenei . . Mihail e fiul lui Ioan
Golia, represintat în fresca dela Golia,
·Lazăr, Maria, Salomia, Grigorie şi Dimi­
trie sunt d� asemenea copii ai lui Ioan.
Nu credem însă că Dimitrie a fost Logo­
făt mare 2• El e citat de nepotii şi stră­
nepotii lui ca fost mare Paharnic 3• Deci
Păhărnicia a fost ultima lui boerie. Nu­
mele Dimitrie îl avea depe bunicul de
mamă 4•
Antimia p·a re să fi fost şi ea o fiică a Anei,
numită aşa după bunica ei de pe mamă.
Maxim pare să fie Burnar, care a dăruit
crucea de aur, în (1 563) 1 564. El este poate
1 v . Spiţa.
2 i\'Ielchisedec, op. cit., 233, u, icar IV, p. 1 40.
s Iorga, lbid., p. 439.
(Preuteştii) � Pări nţii lui Ioan (Lazăr şi Elena) şi ai Anei (Di m itri e şi
Antimia) s u llt menţion aţi î n Uricul elin 7•1 '14 ('1606) M a rt 30.
viade pre (v. m. s. p. '1 2). I nterpretarea d-lui Ghi bănescu (Rev. 1.
(I0 1·ga, Slttd. Godreantt, II, p . 30) c ă Dim. ş i Antimia a u fost buni ci lui
Ioan, n u s e poate admite. E vorba D.mnai d e (< p3.ri nţii l or » .
http://patrimoniu.gov.ro
 •
Fig. 10. Mănăstirea Oolia. Picturi Interioare în biserică.

Buletinul Comislunii Monumentelor Istorice. 17

http://patrimoniu.gov.ro
124 BULETINUL COM ISIUNII MONUMENTELOR ISTO RIC E
identic cu acel Maxim din 1 546, fiul Oltei
(Oolia ?) şi rudă cu Petre Oolia Se pare
că a fost văr (al doilea ?) cu Ioan Oolia.
Ceilalti membri ai familiei sunt greu de
identificat.
D intre arhierei, stareti ai Ooliei, Ori­
gorie şi Oherasim ne sunt cunoscuti. Al
doilea Origorie pare să fie lrinopoleos.
Biserica mai păstrează însă şi marele
pomelnic, scris caligrafic în limbele greacă
şi română, lega t în carton şi având t itlul
tipărit cu litere de aur, însă greceşti.
El începe, c a şi micul pomelnic, cu
pomenirea familiei O olia, diferă însă de
el prin următoarele adăugiri : Lazăr şi
Elena (părintii lui 1. Oolia), un Iudn,
alte două Hristine , o Ana, un Simeon şi
un alt Dimitrie. În schimb lipsesc Maria,
Efstratie şi Vasilie.
Urmează Voevozii, începând cu Vasile
Lupu, în mod mult mai amănuntit. Sotia lui
Ş tefan Tomşa e numită " Asamină", pe �ând
în pomelnicul Bisericanilor< i se zice Mag­
dalina. Lui Iliaş (Alexandru) Voevod ur­
m ează o Magdalina Doamna .
Nu fără interes este neobişnuila pome­
nire a familiei lui Mihai Viteazul : "Mihail
Voevod, Stoica (greşit în loc de Stanca)
Doamna şi Fl orica, Theodora şi Nicolae
Voevod 3 " .
Mare e lisf l boierilor. La unele nume
se dau în textul grecesc (de 1 9 p . folio)
unele note explicative . Găsim dintre fami·
liile cunoscute numele : Costaclti, Stîrcea,
Sturza, Paladi, Rosetti, Cananău, A post Jl,
Ciocârlan, etc .
Lista arhierdlor începe şi aci cu Iacov
Patriarh şi continuă cu Patriarhii : Neofit,
Origorie, Calinic şi Agathanghe l . Urme JZă
I o rg- a , ibid., p . HO.
'
2 U?"icariul, ;L'( I U , p. 362.
a Teodor3 (TudoraJ se chema a titl mama l u i !\lihai- YoJă .
c;U �i i nhita sa cu care a avut un al treilea copil , pe Mamla.
rp\-ista Arhivele Olteniei, HI, No. •1 3, Spiţa Basarabilor.
în
.\l enţiotl area aceasta a fam. l u i Mihai- Yodă se d a toreşte pro­
babil împrejm·ării că u n Simeon Golăi, probabil cel menţionat
î n p O l l l C i n i c u l m a re, a fost ostaş moldovean al lut .\ l i h n i - \'oMt.
(.-\ rh. S t a t . l aşi, d o �lll oen t ned a t a t elin a.
arhiereii : Dositeu, Oherasim, Neofit, Cos­
1• ma şi Origorie, iar lor un mare număr de
ieromonachi, dintre care e greu a distinge
pe egumeni de simpli călugări. Nive­
larea aceasta democratică n'are rost dacă
se deosebesc Patriarhii şi Arhiereii.
Lipseşte, însă, din ambele pomelnic 2
numele pr2tinsului frate al lui Ioan Oolia,
cel al faimosului trădător Ieremia ceia 1,
ce ne face să ne îndoim serios că i·a
fost frate.
Mănăstirea Oolia a beneficiat, împreună
cu Vatopedul, de o avere teri torială foarte
mare, chiar pentru t impurile de atunci .
Fără să n e stea la dispositie arhiva mă·
năstirii, constatăm că Oolia a stăpânit
cincizeci _şi op t de m oşii şi părti de moşii,
dintre care patruzeci şi unu între Prut şi
Nistru, în tinuturile Bălti, Hotin, Soroca,
Orheiu şi Lăpuşna, şi şaptesprezece în
tinuturile laşi, Vasluiu, Tutova şi Botoşani.
Mai avea Oolia (1 8 1 7) Târgui Raşcov 2
(Soroca), case şi dugheni în Iaşi, patrus·
prezece fălci de vie la Cotnari şi Vasluiu,
precum şi numeroase sălaşe de Ţigani.
In 1 8 5 7 , avea Oolia numai din aren·
darea moşiilor din Moldova un venit cu;a.t
t C ă lere1 n i a a rosl frate cu J o a n , pretinde H asdeu, rele­
ri n d u -se Ja copia sJayă a u n u i doc. d i n 7082 (H\74), � f a r l · 1 0,
; 1 1 cărui origi n a l s'ar fi a fl a t In arhiva mănăc;tirii. l n�ă d i n tex­
tul u rmător : « bolin1·in pan Ion Goli a (în Joc de Colăi !J yeJ ! chii
l ogofăt i slug·a n asviern i i , Eremiia parca l a b i jena eg·o T n c l ora
Cumplit, ecl . IT, pp. 225-6) nu reie8r de tuc
(IoaH v odă cel
înrudirea i ndica tă. "t�Iai c u r;hcl-presupunând că cloC U I IJen t u l , ele
a l t i,,J snspect, atat din c a 1 1�a L m o •· l i psm·i sti l istice :ji gr;unatical.c,
c�tt �i din ca usa om1si n n i i boierilor n u n t br a yă Bi t : rume:�:ea ( Y.
doc. d i n 27 1\Jartie a l aceluia-:; a n la C hi băne�C i t , /sp. şi Zap . .
1 . p. •J 4'l J ar fi autentic-, lere1 1 1 i a ar putea �i f'ie soţu1 suro1·ii
l u i Ioan, considerând mai a les că soţia act>st u i a . A n a , u u este
m e nţi o nată, probabi l ca ne�miud parte în moşi i le întfu·ite. Deci
n ic i 11:1 reiese că /e1·emia a jos/ di11 Neamul lui Golia În Lei.
1, p. 227, i .-e zice, eYident, d u pă izvor pol on, Ieremia Pitrcăla­
hul ele l l otin, precu n 1 îl mentionează �i A nal. Re1·. Pol., l l l., p. 492.
c u porecla « C7.arnieYicius )) , d i n care Engel, H, pp. 224 - ă, a
(a. c.,
dedus << Tsharnietzli i )) , iar Hasdeu 226) << Cernăuţea n u l )).
Dar supt loan-Yodă n'a fost un Ieremia, pârcălab de Hoti u , ci
Lupu Huru, socrul l u i Yodă. "Gn Ieremia a fost însă Portar
de Suceava, titlu care peste puţi ni ani s'a tra nsformat ltl cel
de Hatrnan, deci comandant al armatei. Se pare cleei că aven1
� CLl
face o c o n fu s i u n e d i n pa1tea Pol onilor .
2 &1. EYident « Yadul (Noua
Trudi, l l l , p. Ra�cov)), HM·I l
cu vestita reşedinţă de dincdlo
elnogr. a Bas.) faţă in faţă
de :--Jistru a clomniţei Ruxanda, dăruită soţ1 1lui ei Timuş de
'1 650) către tată-să11, Bog·dan 1 -l m e l n i ţc h i . (Lct., · 1 , p. 368J.
http://patrimoniu.gov.ro
 M ĂN Ă STIREA OOLIA DIN IAŞI 125

de 8.2 53 de galbeni sau peste 8 2 . 5 30 lei

t, şi a doua lui sotie, Ana, născută Pră·
noi, ceia ce ar corespunde azi unei sume jescu 1 • O altă piatră, cu inscripţie gre·
de cel putin trei milioane ; cât de mare va cească, arată, cu cifre arabe, că supt el
fi fost venitul celor patruzeci şi una de odihneşte dela 1649 un Gheorghe Mare
moşii din Basarabia ! Intre 1 8 2 1 - 2 7 moşiile Postelnic. Acesta este după toată proba·
din Moldova, au fost sechestrate, zice Sion 2, bilitatea Gheorghe Cantacuzino, Mare Pos·
şi, după un izvor mai sigur 3, " Domnii Ori· telnic supt yasile Lupu, 1644 - 5 2 , nu omo·
gore Ghica şi Ioan Sturza primiră în nimul său Iordachi, care a murit mai târziu.
1 823 un firman turcesc, care le ordona să Un disc, donat în 1659, aminteşte pe
gonească pe egumenii greci ai mănăsti· Efrim Hăjdău, pârcălab (de Hotin) 3, stră·
rilor închinate Locurilor Sfint e " . Gesti· moşul istoricului Bogd.�n Petriceico Has·
unea bunurilor se încredintă " unui comitet deu, care, în 1653, oprise întrarea în ce·
compus de boieri sub presidentia Mitro· tate fugarului său Domn, Vasile Lupu. Dona­
politului " . toarea, sotia lui, Vasilca, numită într'un
Mănăstirea Golia, fiind închinată unei loc "nepoata lui Moi.sie Movilă iar în 4",

mănăstiri greceşti, e firesc că se bucură
de protectia', sau interesul neamurilor fana·
riote. Candele, icoane; aiere amintesc
numele familiilor Mavrocordat, Sutu, Ro·
setti, Rizos, etc., caşi inscriptiile de p e
morminte ale familiilor Cantacuzino,
Mavrogheni, Racoviţă, Callimachi 4• Dăm
însă şi de nume ale boierimii băş·
tinaşe, ca de cel al viteazului frate al
lui Miron Costin, decapitat şi el, Velişco
Costin Hatman, care a pus lespede .
frumoasă sotiei sale Ecaterina, fiica lui
Toma Cantacuzino 5 ; şi acest înţelept, sfă·
tuitor de Domni, odihneşte la G olia 6, ca
' Urica.-ittl, Y l , p , '1 02 - 3.
2 O. c..
3 l\1Pu10ri u l Mi 11istt>r u l u i d e Rxte1·ne d i n '1 863 (U1·i:a1·iul,
x x r. PP· 343-1•. ) .
' Ultimele donă sunl de orig·ine românească : CPha n şi
Calmă�ul.
5 + i'l 93 ("1 685), Ap1·. 8 ; Iorg a , Inscripţii,
alt loc " fiică a unui Căpoti ci" 5, a fost pro·
babil fiica lui Vasile Vartic (căsătorit cu
Irina, fiica lui Avram de Lucăceni, din
din neamul Căpotici) 6, a cărui soră, An·
timia, era soţia lui Miron Barnovschi 7•
Numele Vasilca îl va fi avut după tată.
Sunt însă la Golia şi lespezi de mor·
minte cu nume care n'au avut răsunet în
istoria Moldovei, dar nu sunt mai p uţin
interesante. Dintre ele una, cu o fru·
moasă ornamentatie de coroane, caracte·
ristică stilului Imperiului, acoperise mor·
mântui unui vzcin al G oliei, al bogatului
negustor T. Petrovici 8, strămoşul cunos·
cutei familii Petrovici·Armis din Bucureşti.
cleei de presupus că lncrătorul, care a săpat piatra, văzând
c ă a dete1·iorat-o unde în căpea semnul distinctiv pentru litera
r, legată de braţul stâng· al lui ,11, a î n tors - o , atrăgând tot
de odată a te n ţi unea cuvenită. Am avea deci anul 7'1i3 (1665).
p. '166. I Fiica l u i V o ru �t a r ; T. C. F i li t ti , Arh. Gr. Gr. Cantac11zino,

6 I nsc ri pţ i a m·ată la prima vedt>re a n u l 7 '1 70 ('1662), Feb. 7. , Spiţa, d upă Tanoviceanu.
însă Toma n u n u m ai că trăia în to am n a '1 664, citnda s fătuit • Jbid., p. XJI:XVI.
pe Dabija să nu i mite exemplul lui G heorg·he G hica din Ţara a I org-a , 1. c., p, 1 67.

Homăneasră de a trece la Nemţi (Let., II, p. 4) ci i n sc ri pţi i il' s u n t • Z. A1·bore, Basarabia, p. i 50.
rnai s.ig·ure decitt letopiseţele. În 7'1 i2 ('1 663), Dec. 3'1 a pus 5 Arh . ge nea l. , II, p. 141.

Anei l esped ea tlela Golia, deci nu putea să fie mort ln 1 662. 6 Inedit ş i Ar·h. Sta t. l aşi .
El a m uri t probabil Îll i Feb. 1 665, în urma pri Ya�LIIlilor 7 At·h. geneal., l. c.

război ului a ustro-turc din '1664, prea mari pentru b ătrâ neţele
s a l e. De !'apt se c o nst ată la i n s cr i pţi e ceva a n ormal. Di n causa
l i psei de loc p. ('1 00) este suprapus lui O (70), i a r braţul stâng­
a l literei următoare M ( i nip a la lui « mesiţa ») este la bază despi.
cat şi pre l u n git spre celalt braţ, dând i mag·inea unui r intors.
Sus, unde t reb u i a să fie această prelu ng i rr , in mori n orm a l,
piatra c dete1· iorată. Br aţul d 1·ept al literei M e p res c u rta t ,
8 + 25 Martie '1800. El a fost tatăl Anastasiei, căsătorită
în '1 800 cu Hristodm· Petri no, n. c. 1 776, fiul lui J. Petrino·
In ·1 8'1 6 fraţii Hristodor şi Apostol îşi impart nu mer o ase mo�ii
părinteşti. Apostol s'a aşezat în Bucovina, unde familia a
cumpărat moşia Văşcăuţii pe Ceremuş şi 1/4 Voloca dela Th.
Mustaţă. Lui i-a ur m at fiul lui l-JJ·istoclor, Pt>tru, n. 1 81 6, din
n cărui căsătorie cu Eufrosina Hnrmuzaki, sora istoricului

evi d e n t spre a evidenţa a n o m ali a de la cel stâng. De asemen ea s'a n ăs cut in 1 846 poetu l D. Pet rin o , mort 29 Apr. c. Y. 1 875
·

un sem n de asupra număru l ui anilor indică o a b revi aţi tlll e. E (Sbiera, în Encicl. Rom.).

http://patrimoniu.gov.ro
126 BULETINUL COMIS lUNII MONUMENTE[ OR ISTORICE
Cimitirul din partea des!}re Sud a bise·
ricii nu" mai există, iar pietrele mai de
seamă au fost depuse în biserică. Aceia a
lui Petrovici se afiă la Museul Muncipal
din aceiaşi curte. Tot acolo se află şi
capul Arhimandritului Oherasim (Oheor·
ghie ?) Soroceanu, t 1 867, Mai (?), precum
reise din inscripţia de pe cărămida găsită
supt capul lui, cu ocasiunea unor săpături.
Cu toate reparatiile care se fac, cu între·
rupere în timpul războiului, de vr' o douăzeci
de ani încoace, biserica, mult admirată
de visitatori din străinătate şi din (ară
şi deosebit de apreciată de familia noas­
tră regală, nu se află în stare bună. Fres·
cele se deteriorează din causa umezelii,
încât Comisia Monunentelor Istorice, îngri·
jorată, a luat de curând disposiţiunea să
. se fotografieze părţile amenin(afe, până
ce situatia financiară a Ţării va permite
o restaurare mai radicală 1 •
Turnul a fost restaurat în 1 900, " dân·
du-se jos " , precum zice inscripţia dela
p oartă, "partea înălţată de Melelie Egu­
menul Mănăstirii Oolia, la anul 1 855 şi
păstrându-se numai partea zidită din ve·
chime" . Deasemenea au fost restaurate,
acum vr' o cincisprezece ani, trei din turnu­
letele lui Macarie, din timpul lui Ducd· Vodă,
însă lipsa de fonduri pentru intretinerea
monumentelor restaurate, face ca vremea
1 Helali v Line conservată estemnrPa frescă a ctilori lor d i n
pronaos. Ea precum s e ştie, din sh\ng· a Rpr·e d re apt a
represi ntă
pc : G heraRim, l\litr. Sevastiei, D om n i ţa R u x a n da Şte fa n V.V.,
, t E n umerarea are Joc in ordinea lnt:Unirei numelor prin
Ecateri na Doamn a Y asile V. Y., Ieremi a V. V., loan Gol,a,
, docur nente, insă este evident că u n i i ca G rigorie Mi t rop. şi
,\ na L :olia, şi l :rigor·ie Mitrop. Jrinopoleos. Re­
� [ i h a i l G ol i a
producerea chi pului acest n i a lnseamnă că fres c a a fost reno­
vată in '1 8J�-40, dnd t : r i go ric a făcut c u n os c u te le reparaţii
http://patrimoniu.gov.ro
să continue cu opera ei de distrugere; iar
creşte iarba pe turnulete, deteriorând că·
rămizile. În stare rea se află şi impună·
forul zid din jurul întinsei curti în care
o vegetatie sălbatecă acoperă ruinele
fostului externat de fete, distrus de in·
cendiu, exceptând aripa dreaptă, în care
se află Museul Muncipal, infiintat de in·
ginerul Hălăceanu (t 1917). In timpul răz·
boiului curtea şi Museul, acesta în parte
evacuat, _au găzduit centrul lnvalizilor de
război, iar biserica, arhiva curtii de apel.
lncheiăm micul nostru studiu cu o listă,
incompletă, a egumenilor şi cu o spiţă
a neamului Oolia.
V. Lista egumenilor mănăstirii Golia
7614 / 15 - 7859 1)
1614 - 1 5 : Origorie, 1 653 : Teodosie,
înainte de 1 667 : Maxim, 1 667·68, 1669,
1680 : Macarie, 1 687, 1689 : Origorie Mi­
trop. Laodichias, 1 7 1 3, 1721 : Neofit, 1 7 39,
1 7 41 : Oherasim Mitrop. Sevastias 17 4 2 :
Iosaaf, 1 7 5 5 : Ohermanos, 1 7 56, 1 7 6 1 :
Oherasim, 1 7 64 : Ştefan, 1766 : Nichifor,
1778 : Nicodim, 1786 : Mitrofan, 1794 :
Ştefan, 1 826 : Platon, 1832 : Sofronie, 1833,
1 836 : Origorie Mitrop. lrinopoleos, 1837:
Sofronie, 1 838, 1840, 1846 : Origorie Mi­
trop., 1855 : Meletie, 1 857 : Anania, 1859 :
Dionisie.
l a L: o J ia . L : l reras i r n e cel d i n ·L 739, c;lnd s'a resta urat ])isericn
de G r. Ghica.
,
Sofroni e nu s'au su cced at ci au fost împreun ă. Grigorie am
, ,
văzut c ă locuia la Chişinău unde ca « Stareţ» al G oliei ad m i ­
nistra mo�iile ei d i n B::tsa rahia.
VI. Spita neamului Golia (Golăi, Golăe)
X. Golăi (1/2 Golăeşti ? 2)
Golăi din Golăeşti pe Rebricea, jud. Vaslui. 1 488 1
Golăi ( 1/ Golăeşti ? 2)
------.�2��--------------------·
X

Hanco Golăe Oltea 3, fJU +ina· Cârstina (împreună 1 /2 Golăeşti) Lazar Golăi, Uricar 1 535. ', Părcălab 5, căs. cu o Elena
( 1 12 Golăeşti ?)
Tudora?, C/6 Golăeşti?),
----- ----- ·
i nte de 1 546
_.,_

1 57 2 6, 1 578 7, +inainte de
Petre Tudora Vasilca ---- ----- - � ------ ·

1 546 Luca Magda Ioan Golăi, mare Logolăt Stefan Golăe

15 Nov. 1 584 s (•/6 Go-

1 546 Pârcălab de Neamt căsătorită cu Ieremia
1579 9, 1 583 10 1 597 1 1 , Pârcăl a b .
lăeşti) căs. cu Ana f. lui (1/6 Golăeşti ?).
Dumitru şi a Antemiei , sau,
după un alt izvor, mai
puţin sigur, fiica lui Lupu
Stroici, mare Logofăt.
·-------------------- �---�- - -- -------
Dumitru Logorat 1 2, ma· MJ hail 19 Crâsti n a 1 9 Maria 2° Salomia 20 Grigorie 110 Nicoară, 1 588 căs cu
re Paharnic t 590 1 3 , căs. 1 606 1 606 1 606 1 606 1 606 Antimia 21 o Sofia 12• 3:
>
cu Crâstina. z
· ----
><
14 Costin Spătărel, 1 620 Ul
Ştelan X Golăi 1 674-75 Andre1 ca 23 Golăe Busuioc Maria _,
căs. Albu, 1 620 ::;5
m
Petru, em1grat şi + in ţar( Rom� Ionaşco, Păhărnicel lonaşco, Vasile Grozava Mihai , >
Ispravnic pe satele domrwşti 15. poreclit Perşa căs. cu T. Flondor (Mihalcea) o
� - ----- -... o

de 1 6 monah, va 1 7 1 740
------------- --·- -- --- ---

(Petru ?) Pata- Paraschi- Angheluţă 17 An uşca 17 D. Perşa Mierla Alexandra Catrma Vasilca Grozav a Petre Grigoraş fiică c ăs.. cu !:""'
>
f. Clucer 1 740 �
căs cu �� - -- . T. Coro-
T,Perşa cas. o
1740 1 740 Gheorgh•e
- - - ----- cu Aniţa
Moşuleţ bană z
Anuşca 1 8 tiJcă căs. --
>
c. Perşa
--
căs. cu Guţă cu Negură <Fl

N astasJa
căs. cu Bu­
rU i a n ă

NOTE.- 1 Melchisedec în Rev. p, ist. arh şi filol., l, p. 3 7 1 -7 3 şi Bogdan, Doctt mentele l11i Ştefa n cel Mare, l, p. 3 1 7 - 1 8 2 Generaţia aceasta o presttpunem. de oarece în lipsa ei nu
s'ar putea explica dece Hanco cu surorile lui au 1/4 Golăeşti, vânduţi de copiii lor in 1 546, (Iorga, Stud. ş i Doc. VI, 1 40), iar Ioan Golia Log, •;3 din '/2 = '/6 Dacă Lazar ar fi fost
frate cu Hanco nu i s'ar fi cuvenit decât 1/6 Golăeşti, iar lui Ioan deci numai •;. 5, sau numai •/10 dacă erau 2 fraţi. 3 Oltea are un fiu Maxim ; (2. Iorga, ibid.) poa: e
. acel Maxim Burnar, Vornicul, care în 1 564 dăruieşte Gol iei crucea de aur (v. m s.'. ' Iorga, op. cit. VII, p. 73. 5 Id. op. cit., VI p. 1 4 1 , s Ghibănescu, Sur. şt Iz u., V, p. 1 26 7 Iorga 111
Ht�t•nmzaki XI, p. 895. 8, Bianu, Galal. Mss-lor Acad. Rom., I, p. 56. 9 Iorga, ibid., 896 şi Wickcnhauser, P11tna, 2 1 2. 10 Iorga, Slttd. şt Doc., VI. 1 4 1 . [wicar, XIX, 5, numit aici .Golăiaşi''
şi a. L Il Melchisedec, Notiţdst , p. 233. 13 Iorga, i bid , 440. 14 Melchisedec, ibid. 15 Iorga, ibid. 1 6 A cad. Rom. Ms. 282 1 , F. 58. 17 Iorga ibid., pp 1 5 7, 1 7.3, 349. '8 Comu nicat de d. Ghibă·
nescu, după Ms. la Acad. Rom. 19 Iorga, ibid , p. 1 4 1 ; Meichisedec, ibid,, p. 232 20 lbid. p 2 33. 21 Pomelnicul Mănăstirii. N. Iorga, ibid , şi Acad. Rom Ms. citat. Descendenţa lui Nicoară după
Ghibănescu, in Rev. " T. Codrescu " , li, p . 30. T. Flonclor, care înainte de 7 1 80 ( 1 672) Mai 6 , vânduse dimpreună cu soţia sa Grozava o parte din Oniceni, jud. Vaslui acum din j ud. Roman,
(Acad, Rom. Ms. XC, 7 1 ) �i era ori!(inar din Dăne ti, jud. Vaslui, unde familia mai există, nu este a se confunda cu Armaşul T, Flondor. · Lei., Il, pp. 2 2 7 - 29 • , care era fi u ; lui Pavel
Albotii Mare Jitnicer şi numai poreclit Flondor, el însuşi neîscălind niciodată Flondor Soţia acestuia se chema Maria şi a fost fiica Vornicului Gr. Gherma n ş a Chelsinei Tăutul.
(Doc . fam. Flondor-Bucovina şi a 1 , . T. Flondor a fost î nsă probabil socrul l u i Pavel Albotă şi de aceia atât numele cte botez cât şi porecla fiului lui Pavel. Celălalt fiu al lui Pavel
era Gheorghiţă, poreclit Ciudin cel care a avut un rol istoric în Ţara-Ro m . unde a surprins pe Şerban Cantacuzino, supt Duca Vodă, la Drăgăneşti. (Con.•/ Căpit. ed, Iorga, p. 1 87). O
curioasă întâmplare face, că şi T Albotă-Flondor a avut o parte 1/2) într'o moşie Oniceni, pe Şomuz, jud. Su.;eava, (Surele, 1 , p. 1 08 ) moştenire de pe Costin Albotă Postelnic. care ....
cumpăras� moşia În 1 52 8 ( A ca d . R o m . peceţi No. 1 50 şi Hul. Muz. Mtmicip., Iaşi, I l , p. 3 5 3 • , încât identitatea numelor de familie şi de moşie este o adevărată cursit pentru genealogişti. ""
.....

http://patrimoniu.gov.ro
 II.
STUDIU ARHITECTONIC
de N. GHIKA BUDEŞTI

Această biserică este una din cele mai mică situată în partea din spre Răsări t ; ea
mari din tară şi din cele mai monumen­ presintă în fatadă un frumos pridvor cu
tale. Atât dimensiunile ei, cât şi mai ales arcade răzimat pe patru stâlpi de piatră.
proportiile ei interioare sunt foarte impu­ In incintă au mai fost clădite în urmă
nătoare. şi alte case, în veacul al XIX·lea, între

)
"
__ _ rJ
"
> f
':
.. �
)
!

Î
Fig. 1 1 . Mănăstirea Oolia. Planul Celălll.

Biserica, altă dată în centrul unei mă­
năstiri, este şi astăzi încunjurată de zi­
duri înalte de piatră, formând un patru­
later nereg ulat, având cam de Ia o sută
la o sută cinzeci metri laturea. La cele
patru colturi zidurile sunt flancate de
câte un turn masiv de formă rotundă, în­
velit cu o b oltă şi având în inferior
două caturi de încăperi.
In mijlocul laturii din spre Miazăzi se
află clopotnita : o clădire pătrată în plan
şi zidită din piatră. Supt ea se deschide
bolta, care constituie întrarea în incinta
mănăstirii. Dintre clădirile vechi ale a­
cesteia nu a mai rămas decât o casă
altele actuala Arhivă a Statului, precum'şi
o şcoală de fete, care a ars.
Văzută de supt bolta de Ia intrare,
biserica se presintă, în sensul lungimii
ei, cu patru turle, dintre care două mai
inalte de-asupra naosului şi a pronaosu­
lui şi alte două mai scunde, de-asupra
altarului şi a tindei. Biserica are treizeci
şi nouă metri lungime în exterior şi trei­
sprezece metri lăţimea cea mai mare.
Înnăltimea pănă la cotnişa principală este
de patrusprezece metri, iar pănă la crucea
furiei de pe naos de treizeci metri.
In plan, biserica se compune din tindă
cu două uşi laterale, ca la bisericile

http://patrimoniu.gov.ro
 -�
o
o
"'
<ll
=
rn
'"'
c::
""
-�

http://patrimoniu.gov.ro
130 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

moldoveneşti în genere şi cu două ferestre arcade care sunt de un efect foarte frumos.
mari spre apus ; de aci o uşă, situată în De-asupra altarului se ridică o turlă
proptită de o parte pe zidul semi-cl.rcular
din exterior, şi de altă parte pe arcul mare
aflat de-asupra catapetezmei. Această turlă,
cu tambur vertical scurt, . are ca şi cele­
lalte o serie de ferestre· care luminează
altarul de sus. Alte trei ferestre mari,
aflate în zidul dinspre răsărit, mai măresc
încă prin lumina pe care o revarsă in
interior efectul boltilor şi al frescelor care
acoper toti p eretii inferiori. Această dis­
positie este, cred, unică în genul ei la
bisericile din Moldova unde altarul este

Fig. 13. Mănăstirea Oolia. Planul bisericii.

axul bisericii, dă acces în pronaosul care

este foarte spatios şi înnalt şi care comu­
nică cu naosul prin trei deschideri în
formă de arcade, răzimate pe doi stâlpi
puternici. Naosul şi mai desvoltat ca pro­
naosul presintă două sânuri laterale care
însă nu sunt vizibile din afară, fiind luate
în grosimea zidului care ajunge în aceste
părti pănă la doi şi jumătate metri gro­
sime.
De-asupra tindei se află cafasul la care
duce o scară situată. în g�osimea zidului,
Fig. 14. Mănăstirea Oolia. Secjie prin naos.
la stânga uşei de intrare. Cafasul are
vedere spre interiorul bisericii prin trei în totdeauna luminat numai prin un.a, două

http://patrimoniu.gov.ro
/

.!!
o
o
"'
al
.!:
-;;
'"'
c::
'"'
I:

t=:JTI-- --· · /<,·---- · ->-·- ---1

BuleUnal Comlslanll Mooomenlelor Istorice. 18

http://patrimoniu.gov.ro
-··- "'fig. ' 1 6. Mănă sti rea G o lia . P ic tu ri i nterioare î n bi ser icii .

http://patrimoniu.gov.ro
 "'
(.)
·;:::
�
"'
25

�o
o
"'
�
.!::
u;
""
c:
,.,
�

http://patrimoniu.gov.ro
1 34 BULETINUL COI'I ISIUNII MONUMENTELOR I STORICE

sau trei ferestre scurte, situate în partea pola şi, p e dealtă parte, un efect deco·
de jos a zidurilor, la mică înnăltime de-a­ rativ măret şi bogat. Acest sistem porneşte
supra pardoselii. de la nişte bolti unghiulare, aruncate peste

. . . . ..

f'"•···J 1 l 1 !1 ! 1 ru

Fig. 18. Mănăstirea Golia. Fajada spre apus. Fig. 19. Mănăstirea G olia. Secjia prin tindă.

Boltile, văzute din interior, presin tă
frumoase dispositiuni decorative, neobiş­
nuite în bisericile româneşti pănă la a·
ceastă epocă şi, desigur, inspirate din
arhitectura rusească (vezi Viollet le Duc,
L'art Russe). Această disposiţiune constă
în rânduri suprapuse de arcaturi alăturate,
fiecare rând fiind în " porte a faux" fată
cu acel de supt el. În acest fel se obtine,
pe deoparte, o reducere progresiva a
diametrului golului pe care se înnalfă cu-
cele patru colturi formate de ziduri şi
numite "trompes d'angle, aceste bolti în­
năltându·se de-acurmezişul zidurilor for­
mează în colturi p atru laturi diagonale
care transformă planul orizontal din patrat
în octogon ; peste acesta, alte rânduri de
arcaturi în "porte a faux" reduc spatiul
liber şi îl transformă într'un poligon mul­
tilateral peste care se va ridica după a­
ceste transitiuni succesive turla circulară.
Toată partea superioară a bisericii pre·

http://patrimoniu.gov.ro
 al
..
"'
..

.:5
�
.;
o
o
"'
Ql
.!:::
Cii
,.,
c
>CO
I:

�
..
"'
o
;::
al

:5

"'
�
o

http://patrimoniu.gov.ro
136 . BULETINUL COMISIUN II MONUMENTELOR ISTORICE
sintă, astfel, o serie de cupole luminoase
proptite prin sistemul de arcaturi descris
mai sus, în care lumina şi umbra alter·
nează, punând în valoare frescele care
îmbracă totul într' o armonioasă simfonie
de colori.
În exterior biserica presintă elemente
cu caractere diferite, care pot da loc la
presupunerea că ea nu este ridicată şi
t erminată dintr' o dată, ci în epoci diferite,
sau că, în urma unui accident, cutremur,
fo c, etc., ea ar fi fost transformată, sufe­
rind modificări şi adaptări ulterioare care
au alterat unitatea ei.
lntr'adevăr; de la cornişa principală în
jos biserica este toată îmbrăcată în piatră
de talie, în dimensiuni destul de mari. Or­
donanta arhitectonică, de tip clasic, dove·
dind înrâurirea Renaşterii italiene, presintă
o serie de pilaştri corintici, inalti de doi·
sprezece metri şi încoronati cu o cornişă
monumentală cu modilioane şi console.
Între pilaştri se încadrează o serie d�
arcade mari, în centrul cărora se deschid
ferestre, în a celaşi stil încoronate cu fron·
to::me.
Mai sus de cornişa acestei ordonante
ne găsim în fata unei arhitecturi cu totul
diferite, compusă din elemente orientale :
o serie de o cnite de diferite forme : cu
vârf, în acoladă, în treflă, sau încă în
alte forme putin usitate în arhitectura
noastră şi care dovedesc o înrâurire străină,
dintr'o epo că foarte târzie : sfârşitul veacu­
lui al XVIII-lea şi chiar începutul veacu·
lui al XIX-lea. Astfel peste cornişa clasică
care face parte din ordonanta corinti că
a fatadelor mai e o altă cornişă mai
simplă, constituită dintr'un brâu sculptat.
Basele turlelor presintă a celeaşi ocnite
de forme variate. Arhitectura celor două
turle principale este diferită de Ia una la
alta în ceia ce priveşte composifia şi ele·
mentele care le decorează. Turla Pan to­
cratorului se compune din elemente o·
http://patrimoniu.gov.ro
riehtale : ferestrele se termină la partea
superioară în arc ascutit ; la colţurile po­
ligonului se văd colonete angajate, ca în
arhitectura biz antină ; unele sunt fără ca­
pitele şi fără base, altele mai sus cu
capitele în foi de acantă : se mai văd
ocnite cu arcaturi, un brâu orizontal în
formă de funie răsucită, rosete sculptate,
etc. Toate aceste elemente nu presintă
între ele legătura şi unitatea cerută de
regulele arhitectonice. În acelaşi gen este
şi turl a de pe altar.
Turla de pe pronaos şi cea de pe tindă
par ceva mai unitare în compositia lor :
ferestrele celei d'întăiu amintesc pe a cele
de la corpul bisericii şi sunt compuse
din elemente clasice : pilaştri corintici în·
coronati cu o arcadă ; brâul orizontal
este compus din ove clasice ; partea supe­
rioară însă este decorată cu firide de
forme fantesiste.
Cele două turle de pe tindă şi altar
sunt mai joase şi nu preşintă nici ele
vre-o unitate de stil sau de composifie.
Cercetările făcute pănă acum nu per­
mit a stabili dacă această biserică a fost,
cum s'ar putea presupune, în întregime
şi de la început în stilul oriental pe care
îl presintă şi acum, . atât formele părtilor
ei superioare, cât şi normele constructive,
după care este clădită şi dacă ordonanta
corintică a fatadelor a fost aplicată în
urmă, înglobând sânurile care poate să
·n fost mai întâiu aparente în exterior,
sau dacă, din contra, ordonanta clasică
face parte integrantă din biserică. În acest
din urmă cas, s'ar putea ca şi turlele bise­
ricii să fi fost la origină în acelaşi stil
clasic ; unele detalii care se mai văd şi
astăzi la turla de pe pronaos şi pe care
le-am notat în analisa de mai sus, permit
această ipotesă. Se poate atunci deduce
că elementele ori�ntale constatate în de­
coratia turlelor provin dintr' o restaurare
făcută bisericii prin veacul al XVIII-lea,
 ""
(.)
·;:
CI)
cn
.:c
.s
CI)
...
"'
o
·;:
OJ
c
·;:
::>
(.)
o:
-�
o
o

http://patrimoniu.gov.ro
1 38 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

în urma vre-unui incendiu care ar fi dis­ Ia Caşin arhitectura turlelor este aceiaşi
trus acoperişul şi părţile superioare ale ca a faţadelor şi că nu presintă niciun
· bisericii. element de stil orientai.S' ar putea trage
lpotesa cea din urmă pare mai verosi· de aci un nou argument în favoarea ipo·
milă cu toate că cea dintăiu ar fi fost tesei celei de a doua, expusă mai sus.
mai logică. Într'adevăr, la prima vedere, Pentru a completa datele tehnice care
pare straniu că o biserică clădită în vea· pot contribui la studiul acestui monument
eul al X VII-lea, adică atunci când in Mol­ trebueşte adăogat că clopotnita mănăsti·
dova se înnăltau încă monumente ca Trei rii O olia a avut şi ea de suferit modifi­
Ierarhi şi mănăstirea Cetăţuia, în care cări în cursul vremurilor. Aşa cum se atlă
unitatea stilului moldovenesc este atât de astăzi, ea presintă <;:aracterele arhitecturii
viu exprimată, în care chiar decoratia o·
rientală de pe fatadele bisericii Trei Ierarhi
se asimilează şi se adaptează atât de
bine traditiunei arhitecturii moldoveneşti,
fără a-i altera întru nimic caracterul, este
straniu, zic, a se vedea ridicându-se o
biserică de importanta O oliei, mai mare
şi mai imposantă ca toate celelalte de
pănă atunci şi care, păstrând dispositiile
generale ale bisericilor moldoveneşti să
urmeze pe de o parte principii şi procede·
uri de construcţie din arhitectura rusească
şi pe de altă parte să presinte în fatade
o arhitectură direct inspirată de la Re­
naşterea italiană
Dacă ne amintim însă că în veacul al
X VII-lea înrâurirea orientală devine tot
mai puternică asupra artei moldovene şi
că în aceiaşi epocă, mai toată Europa şi
mai ales cea orientală este covârşită de
înrâurirea stilului " baroco " , atunci poate
că incoherenta constatată mai sus îşi gă­
seşte · pănă la un punct explica (ia. fig. 23. Mănăstirea Oolia. Clopotnita mănăstirii.

Un alt fapt care poate contribui Ia Iim·
pezirea acestei chestiuni este marea ase­
mănare care există între biserica Oolia
şi biserica mănăstirea Caşin, clădită cam
Ia aceiaşi epocă de către Gheorghe Ştefan
(Vezi Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice, an. 1 908).
Dispositiunile aproape identice ale pla·
nului, dimensiunil e, arhitectura fatadelor,
turţelor, dispositile permit a afirma că
aceste două biserici au fost clădite de
acelaş meşter. Mai este de observat că
moldoveneşti afară de arcadele de la par·
tea superioară care sunt moderne. Pla­
nul este un pătrat de 5,50 m. latura, având
la colturi contraforţii, caracteristici sti·
lului.
În partea dinspre apus, se găseşte o
scară elicoidală reconstituită odată cu res·
taurarea clopotnitei. Zidurile sunt de pia­
tră masivă, ferestrele mici în formă drep­
tunghiulară, cu chenare de piatră având
profilatură gofică. Bolta de la intrare este
tot după principiile gotice, cu nervuri de

http://patrimoniu.gov.ro

piatră sculptată decorate cu rosete ; ace­
ste nervuri urmează traseul diagonalelor
Fi. 24. Mănăstirea Oolla. Intrarea, înainte de
restaurarea clopotnijel.
patratului şi se întrunesc la centrul boltii
Il
Fig. 25. Mănăstirea Oolia Clopotnlja înainte de restaurare.
Buletinul Comisiunii Mooumentelor Istorice.
M Ă NĂ STIREA O OLIA DIN IAŞI 139
într' o cheie de piatră. Încăperile interi­
oare sunt de asemenea boltite. Înăltimea
acestei turle este de vre-o treizeci metri.
Ea a fost însă altă dată cu mult mai în­
naltă, după cum se vede din desemnul
alăturat 1 • Parte a superioară s'a dărâma!
Ia sfârşitul veacului trecut, fiindcă ame­
ninta ca să se prăbuşiască.
După cum se vede, arhitectura părtii
superioare a clopotnitii este cu totul alta
decât aceia a părtei inferioare, păstrate
pănă astăzi ; ea era din piatră de talie
cioplită, pe când cea actuală este din
Fig. 26 . Mănăstirea Oolia. Boljile de la intrare
piatră brută, arhitectura era în stil clasic,
pe când cea actuală este moldovenească.
Înăl ti mea ei totală era de mai bine de
cincizeci de metri.
Aşa dar acelaş amestec de stiluri care
se vede la biserică, se poate constata şi
la clopotnită, cu deosebirea că la bise­
rică stilul clasic se găseşte la partea ei
inferioară şi stilul oriental la partea su­
perioară, pe când la clopotnită este toc­
mai contrariu. Aceasta dovedeşte de si­
11 gur că evolutia şi transformările uneia nu
sunt simultane cu ale celeilalte.
t Datocit el-lor arhitecţi N. Ga briPlescu şi W . Mirouescu
ca şi intreg eleverul hi ericii reprodus aci.
19
http://patrimoniu.gov.ro
140 BULETINUL COMISIUN!I MONUMENTELOR ISTORICE

'

Un amănuntit studiu istoric al acestei tre acele care să fie contribuit la forma-
mănăstiri poate singur lămuri acele trans- rea şi ridicarea artei noastre româneşti,

Fig . 27, Mănăstirea Oolia. Intrarea supt clopotnijă.

formări care, din punctul de vedere arhi­ ci, din contră, ele fiind venite Ia începu­
tectonic sunt secundare, întrucât înrâuri­ tul perioadei de decadentă, nu au făcut
rile străine care · intervin aci nu sunt din- decât să contribuie ]a disolvarea ei.

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICI ŞI M Ă N ĂSTIRI DIN JUDEŢU L BUZ..Ă.U
dc N. A . CONSTA NTI NESCU
--- •0< ---

BRADU- TISĂU.
Biserica bogatei mănăstiri de odinioară, durată pe o te­
rasă mai năltuţă din larga vale a Nişcovului, ca o cetate,
Fig. 1. Biserica Bradu- Tisău. 1 ha/cea uel Vornic {Cândescuj, care. se află şi aiurea între
cu zidurile ei astăzi Încă În fiinţă, În calea vrăjmaşilor nă-
În jurul bisericii , cu bturea de aproape 60 m., pe o gro­
sime de 0.85 m. şi două turnuri În colţurile de Răsărit, pă­
zind intrarea.
Biserica este o clăd:re mare, armonioasă, fără abside, cu
o turlă de lemn deasupra pronaosului , un brîu larg dinţat cu
trei făŞii despărţind două şiruri de numeroase ocniţe, care
Încep de la despărţirea pronaosului. Un mic şi urît pridvor
de lemn a fost adăogat În faţă de curînd.
Inscripţia este nimicită În mare parte 'şi, cu toate că
pomeneşte numele lui Mate.i-Vodă şi data 7 1 50 ( 1 642). cti­
toria se poate să fie mai veche. După informaţiile luate de
Iorgulescu 1 , p ictura, refăcută În 1 844, ar fi reprodus Întoc­
mai pe cea veche. N ' avem Însă niciun motiv a bănui că
zugravul a schimbat mult din portretele numeroşilor ctitori
ce împodobesc pronaosul, în .frunte cu Radu Vei Cemis şi
soţia sa jupâneasa Sofiica. Înnapoia lor urmează alte pă­
rec h i , bărbaţii la dreapta intrării , femeile În stânga : Mi­
ctitori : la Ciuta, la Berea ş i Cândeşti , iar dincolo, soţia sa,
jupâneasa Neaga, în dulamă asămănătoare cu a bărba-

Fig . 2. Radu Vei Comisu. Fig . 3. Mihalcea Vei Vor­ Fig. 4. )upâneasa Neaga. Fig. 5. Moise Vei Spălaru·
nic Cândescu.
vălitori, a adăpostit În dese rînduri pe boierii buzoieni şi ţilor, şi salbă la gât. Urmează : jupan Moise ve/ Spălarul
familia domnească. Curtea de zid face un larg patrulater cu jupâneasa Stanca, etc.

De la Măgura, mai In sus, pe şoseaua ce se strecoară
între albia Buzăului ş i culmea Înpădurită a Cetăţuii, se ri­
sipesc casele albe ale sătucului Ciuta, şi, între ele, pe un
loc ceva mai Înnă:lţat o bisericuţă mândră prin soliditatea
zidurilor îmbinată cu graţia podoabelor. Aici n'a mai fost
schit ca În atâtea alte locuri , dacă trecem cu vederea o
curioasă Însemnare de pe foaia unui Mineiu : m a 'TI În­
vrednicit de am scris pă acest Sf. M ineiu, ce este dă­
ruit părinfi/or de la schit Tătăroni/or, penlru ci/anie,
şi să vede că este cam lipsă . iar cei ce vor citi...
Dumnezeu să-i erte păcatele . 1801, Ohenar, 5. Vasile
C I U T A.
Orămăficu " -, despre care schit nu se pomeneşte nicăieri
de nimeni.
Zidită pentru a servi deci, c a biserică de sat, de către
un Siluestru ieromonah, cu fratele său, şi înzestrată de alţi
boieri , ea se distinge atât prin arhitectura sa, cu frumosul
brâu ce-i dă ocol, cât ş i prin pictura îngrijită ce se păs·
' trează de la întemeiere. Biserica, de formă dreptunghiulară,
n'a avut l a Început turnurile - imitate după ale episcopiei
de Buzău, din tablă de fier vopsit - , căci fără turle o ve-
1 Dic;ionarul -jud. Buzău, 1 S92.

J Schitele ce ilustrează aceste notite se datoresc elevului Constantin Săndulescu dela Seminarul din Buzău.

http://patrimoniu.gov.ro
142 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR ISTORICE
dem pictată intre cei doi ctitori. Pridvorul deschis, spri­
jinit pe patru coloane groase, fără capitele, cu arcade trilo-
Fig. 6. Biserica Ciuta.
bate, ornamentale cu o lrisă pictată, adăposteşte pere­
tele de la intrare, împodobit cu cele două fresce ref:>resen­
tând Raiul ş i Iadul. În coloana de loc a acestuia, alături
de "împăraţii tiran i " , călugări curvari, stau : zoroful, băca­
nul, befiuul, care ascultă la fereastră, morarul, (cel) care
pârăşle, mozauirul, creuălăfura, fermecătoarea şi alţi pă­
cătoşi; mai deoparte : Antihrist ş i cine doarme Du mineca
mtJ/t, iar de-asupra : Ourei, Turci, Alexandru şi Nabucu­
donosor.
INSCRIPŢIA ;
"Această sfântă şi dumnezeiască bisear;că ce să prăz­
nuiaşte hramul Voveden!a din temel:e iaste făcută de robu(l)
lui Dumnezău Silvestru Ier[o]monah dinpreună cu frate-său
Tănase, Vătalu(l) de plai, şi s'au săvârşit in zilele prea lum:­
natului Domn Io Constandin Nicolae Voevod, la anul de
la Hr. leat 1 762, Avgust 2 " .
SIBICIUL DE SUS.
Biserică de construcţie solidă, cu turlă rotundă de zid,
pe basă pătrată şi un sân pe laturea nord , lângă încheie-
Fig. 8 . Biserica Sibiciul de Sus.
tura cu pridvorul de zid, Închis c� fereşti largi - două pe
lături, două lângă uşa din faţă - e Încinsă cu un brâu, de-a­
supra căruia se Înşiră câteva fereşti rotunde.
Faţa exterioară a pridvorului este zugrăvită cu chenare
largi, Încunjurând icoana de hram " Naşterea Precesti i " , de-a­
supra uşii. Î n stânga o inscripţie : " Popa Ştefan Zugravul,
Gheorghe Zugrav, Vasile Zugrav, 1 796" Tot aci, de am-
.•
http://patrimoniu.gov.ro
Înlăuntru, p e peretele de l a i ntrare, de a stânga ş i d e a
dreapta uşi i , portretele ctitorilor :
Fig. 7. Tănase Vătaf.
Siluestru lerumonah şi jupăn Tănase Vătofu, între
dânşii biserica, fără turle.
În spa tele lui Silvestru : fupan Constondin ( ândescu,
b.'u V1 1 Cliucer cu fiul său chir Ioan ; /upan Sec rlalu biu
Vei Stolnic, şi ]upan V�rgu V[el] Vislier.
În spatele lui jupân Tănase : ]upâneasa ego A uiona cu
fiul Ştefan, un personagiu cu nume neciteţ şi Rafail Epis­
copul Buz ăului.
Dincolo de râu, în satul Bădila, se mai păstrează tra­
diţ'a fiinţei unui vechiu schit de maici, Blestematele, cu o
naivă explicare etiologică. Este pomenit pe un Ceaslov la
biserica satului :
" Acest sfânt şi dumnezeesc Ciaslov este al sfintei biserici
de la SchUul Blesfemalelor. cumpăratu cu bani gata, lei
32, însă cu bani de la cutia Sf. Biserici, din bani ce se
aruncă acolo de milostenie, ca să fie în veac stătătoriu spre
lrebuinţa slujbei ş i s'au cumpărat În zilele prea înălţatului
Împărat Nicolae Pavloviciu ş i în zilele Preaslinţiei Sale
păr. episcop Buzău Chesarie, trimeasă aici la biserică de pă­
rintele protopop ot Mălăeşti (?), În anul de la Hr. 1 838 ,
Dec. 1 8. "
bele părţi, avem pe Sfântul Cristolor ; În partea stângă
are toiagul înlrunzit, şi Isus sţă pe umărul său, l a dreapta
sfîntul, În metamorforză, cu cap de miel şi sabie turcească
calcă o fiinţă cu coroana pe cap.
Înlăuntrul pridvorului, uşa tinzii are un larg pervaz de
piatră cu chenar sculptat şi pictat, de-asupra căreia stă pia­
tra cu inscripţie :
" Rid icatu-s'au aceast[ă] sfântă biserică cu hramul N aş­
Gheorghie şi a sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii :
terii . . . . Născătoarei de D-zeu şi a Sf. marelui mucenic
Constantin şi Elena, în zilele prea-luminatului şi prea-înăl­
ţatului Domnului nostru Io Alexandru Constantin Muruz
Vv. şi cu blagoslovenia Preasl. Sale părintelui episcop Bu­
zău Chir Costantie şi prin osteneala multor megiiaşi moş­
neni, de aici, şi altor boeri de prin ' alte părţi, care cu ce
s'au milostivit ; iar cei mai silitori şi c hivernisitori a toate
au fost dumnealor ostenitori : Gheorghe Mazălu Sibiceanu
şi Drăgulin Mozăl Sibicinu. Şi s'a început la Iune 13, leat
1 796 : Ion fecior u lui (sic) " .
P e zid, Î n dreapta uşii, stă zugrăvit Iadul ş i celelalte, ca
la Ciuta, iar la stânga uşii, Raiul.
Înlăuntrul bisericii sunt două pietre de mormânt, cu
inscripţii aproape şterse.
 t D·r C. 1. ISTRATI

Gre/ele zile, causale de răsboiu, in cursul cărora s'a intrerupt apa·

riţia acestei publica/ii ne·au impiedecal de a face cunoscut trecerea la
cele veşnice a Doctorului C. I. Istrati şi f1 lui C. C. Arion.
Sacanlul Doctor C. !. Istrati, a cărui inclinare spre istorie se ma·
nifesta prin frumoasele pagini consacrate lui Bechamp, Alexie Marin,
Arnan, Dauila, bisericilor lui Ştefan·cei-Jvlare - şi mai ales prin organisa·
rea exposifiei retrospective din 1906, şi a museului său personal, ce
represinla toale fasele de desuoltare ale poporului nostru, de la preislo·
rie pănă la amintirile rămase de la Alexandri, -fu ales Preşedinte al
Comisiunii la 16 Octombre 1913, după moartea lui Ion Kalinderu.
Sub indemnul inimii sale calde şi patriotismului său luminat Com t·
siunea işi continuă lucrlfrile pănă la ev acuarea Bucureştilor in toamna
. -

anului 1916.
La 20 lunuarie 1Y18, in gre/ele ceasuri ale hotăririlor dela Buftea,
el se stingea de durere la Paris, el care fusese unul din prolagonişlii
intrării Romăniei in războiu.

http://patrimoniu.gov.ro
 t C. C. ARION

. C. C. Arian, răposat În 1 923, a fost membru al Comisiunii Monu­

mentelor istorice intre 1 892 şi 1898 şi a susfin_u t ca Ministru al lnsiruc­
fiei şi Cultelor lucrările ei' cu o deosebită intelegere şi un -călduros de­
votament.

. -
--

-- --

http://patrimoniu.gov.ro
 J

I.
('._ /

l 'LE MONASTERE DE V Ă LENII-DE-MUNTE

'

par N. IORGA

Ln n l l.-·1 ' d n Tt'iea j i n (;l nc iPn d i �Lrirt dt' S .J.cu i e n i J i n l<�· cien, dcn� croi� d'nn hr.nn t r : wn i l . peut-<�Lrc :J nssi les wi l ­
1 '< ' '�" pn r sn stalion pn!historirpll', pn1· l ' a n ci e n n e Yoie ro­ l euses d ' a rgenl .
l l l a i l l l ' , pnr !:1 l 'u nda t i o n d ' u n peti t gTonpCI I l C i l t 1'01 1 1 1 1 : \ l lo-s l n YP "Ln se r o n rl ,, b;\l issc d n rn j usq n ' i1 n n e autre secoussP sis­
"" 1 1 1 -e siecle, p:11· l 'cxpa n s i o n l lo n gToise au > I V-t•, pa1· 1 1 ne m i qn e en ·1 802. L't"g-lisr. fut ref;Jite npre:; rette secon de cntas­
r o l o n is:lhon de l lull l l l : t i ns du pays dps Sr.el d c r (dun t : �ăr n ­ trophc pa r nnc f: 1 1 n i l l •" de pelits propri etai res . dont un pei n ­
il'nii), pn 1· In pre<;l'ncc n n \ V -1' �iecle d ' u nc forl<'I'CSS•'. lre g- rec d'l� no� a fi�e les physio n o m i es :\'ous repro du is o ns
�nr l 'cmpl acemcnt de rettc "c it <\ d 1 1 Te lea ji n " se Lro11 1·nit ; r l ls�� la portc. d ' u n traya i l d P i i ca t . l:'�ccutee par un artisan
sans d o 1 1 tc un <�d i c l l l c en boi� ;�vcr des I I J oi nl'� d i s po s a n l io(' a ! el I1!S bclles pe i nt nr es S i l i' fond cl'or de l ' i conostas•>,
d'c�cl;�yes tzig-n nes, 1 nenli o n n es d a ns la r h r on i qn c en s i < � Y o n d L1 cs ;, nn a ntr e Urient:d. : 1 1 1 com l l �e n cc 1 1 1ent du X V l l l-e sie­
dt· la \Iold;n-ic . l'n pel eri n :i .ieJ·us:l l e' " · u n 1-lng·i Stoi n n . cle. L'enradre 1 n e n t s n l pte de la porte. (la pa rtie i n fericm·p
l ,o.Î ; l r d e .t�oisi e1 1 1 r r l n s se, y f'i t eleyer· n n e h:lti 'lse e n pienP se co n li n i H!. a nmt Pn bas les s�u1 boles des c ieLLX n u t t·es ev:HI­
\'CI'S •! 680 IYOir le pu etra it du pri n rt' r eg·n n nt it Cl'tiP t'• po filC, g·ei i stes.; d a t e de ! :1 moiti& dn 1 1 1 e me siecle. C ue pei n t 1 1 r• ·
� erb;�n C n n tn r 1 1 r. en e; . de l 'epoque est encore recou1·erle p:1r u n m a uYais t ra va i l :i
J ) n J11'fl l l l ir.r ed i fice, dell'Uit par un tre l l d J ien 1ent de terre l'hui le.
Pn •! 730, on conserYe, avt'r· un n w n uscrit sl:1von p l us a n -

Il.
LE MONASTERE DE OOLIA
ESQUISSE HISTORIQUE
paP SEVERE ZOTTA

L'eg·l isc dn .m o n a '\ lere de ( :o l i a a ete pen d a nt l ongte m p� l assy. D'autres pet i l es tonrs fn rent eleYees en '1 667-68 aux
l 'eg·lise pr i m: ipa le dr Ja ssy , l ' n ncien n e ca pita le dt> '" .\ f old:wi e : quatre coi ns ele la vaste com· . d o nt les h n u tes m u rai lles don­
Plus a 1 1 1 pl e ' f l"��' sa r i va ll' en benult', Trei- Ierarhi, e! IP se ci is­ n a ien t it rei eta blissernent rPiigieu� u n ca ractere de f'orteresse.
ti ngL Je , S l l l'lout, par u n cu rie ux mela nge de styles, oriental !;:n ·1 687, lr 1 1 1on astere fut i n cenclie par les troupes du
el o c c i de n t a l : re dernicr prcd omi ne par les n ob l es l ign Ps roi de P o l ogn e e t d'n n l res m a l heurs s e succeclion-ent. Entre
de In Ren aissance. CP 1 1 1el n nge a d ej it ele rema rque en '1 7H . 1. 733 ct 'l 735 i l hrLi l a de nouyea u et. i1 pe i ne restaurce en
a l 'o c c asi on de la ca m pn g· ne dn Pmth, pa r le Tr.nr PierTr. ·l 738, l'eglisc fut dctruite pa r· u u tremblement de tcrrc. E l le
le t :r:1 nd, r ru i disnit -, sclon le chronirrueur \'erul cca � que fut restau rce. d'a borcl. pa r l ' a bbe Gerasi 1 1 1e, Metropoli t e titu­
l '<\� l isc it trois stylPs : pol on ; � i s (c'est -it-d i rc R e n a is. a nce), l n i re de Sebastic et ce n t n n s a pres, par l'ahbe L : regoire, .H <�­
l(TC'C el I I I OSCOYi le. t ropo l ite titul;� i ,-e d ' l r i nopo l i s, q u i renonveln . u rtout. les bel­
L'eg·lis<'. d a t a n t de la seconde moitie dn X\�1-eme siecle, les fresqnrs orn a n t t o 1 1tes les m n l·a i l l ps de l 'eg· l iso , re p rese n ­
a con 1 1 1lf' fondateur l e prem i e 1· boiar de l a \ [ o l d avic, le sentant. :1 part de;; scenes reli g· i e u se s , ces tleux "\ Iet ropol i­
l : r;J nd Log·othel•' . ferm G o l i n , 1 1 1 ort avnnt '1 584. Sa veuve, A mw, tes, les fam i l les r iP .lea n Go l i n et de 13::tsile Lupu et le
derlia l ' e g-li se, r•;sta u rcc pnr el lr, en 1 606. avec ses revenus. pri n ce de .\ f oldav i e .lerC11 1ie .\ f ovi l ă. De ce dcrnier descendent ,
a l i m o n a st e re \' : t t oped i dn "\ [ on t .\thos, et les 1 n oi nes tr:l ns­ par ses gend r·es pol on a is , bea u cou p de 1 n aisons rcgna ntes ra­
f'urmerr.nt l e pieux ct n b l i sse m e n l cn 1 1 1011:1�-tere. t h ol iques de I ' E u r ·o pe , dont cel le d n mi Ferdi n and l -er rl.e
. \ pre s Pnviron cent a n. d 'existen ce, l ' eg·lise f'nt ra cl ica ­ Hou m a n ie . par \ l a ri e Lesr.czinslia, epouse d u roi Louis XY .
lelllent t rn n s form ee, pa r ,,, fasl n eu � pri nce ele "\ [o ld av-i e Les gue nes russo-!Ltrques d u X\'ill-eme siecle trouble­
Hasile Lnpn el pa r son fi l s Etienne, f j l l i se serv irent pro­ renl au. si l'al m osphere tra n qp i l le du 1 nonasterc. OLI les b oi ars et
ba b lemenl d ' oD w i ers itali fms. Cnc i nsc ri pt i on a n Clessus de d' n ntrcs personn ag·ps :waient l ' ha b ituc le de d e poser leurs o bjets
l'en tn\e du pron: 1 0s, sp l endi d e ment encadree de scu l ptnres de va leur poDr les assurer contre le voi, pns toujoLli'S a ve c
orienta l es, n m1s i ndiq ue l a date it laquelle fut achevee cette succes. Le celebre l'avm·i ele Catheri ne H, l e lounr. Potem­
restauration : ·1 660. mni 24. lii ne, mort Jll'es de Jassy, le 5 octobre, vieux style, '1 79•1 , ai-
.\ cette cpoque, !:1 cour du m o n a stere etait d o m i n ee par 1 1 1:1ÎI aussi l'eg-lise de t :oli a , olr em·ent l i en ses fu n eraj l les
U IJe [OUl' l l l : l SS i ve et h au te . C[Ui etait (( treS :lllCienne» C( ((11'::1- :want le tl'nnspol't de :o n col'ps it Cherso n . C'est aussi dans
y a_i t pas sa p a rei l le en hauteur, l a rg·e u r et mao·JJi f1cence dans les caveaux de cette eg-l ise que se tr·ouvent deposes, depui s

entr a i l les�
les pa)S du voisinag·e » , co n 1 m e le constate, PD 1651, Pau l la n uit du 7 octo bre, d a ns trois vases d 'a rg-e n t , son cerveau
t l ' A l ep, secretai r·e du P::ttri:u-che cl'Antiochr, \[acarius. \Ialgre et ses sans qu'on puisse devine� leur place. Son
cette e�ag·erati on , on doit rec on n n ltre que la tour est i m po­ coeur fut mis dan� un autre vase d'argent et euvoye, fort
sante et offre une sp ]en c l i cl r vue sur les beam: envi r o n s de probablement, it Cat heri n e . Les evenements du commence-

http://patrimoniu.gov.ro
146 B U LETINUL C OMISiliNII MONUMENTELOR ISTORICE

ment du X JX �eme siecle ne f'tll·ent gu e re f'avorablcs au mo­ beneficie j tBqu'a l ors. En ·1 863, les biens des rn o n a steres grccs
n aste re. La t·evolution gt·ecque, e11 '182'1 , el en s uite l a reac­ furent st:cularises, ces de m ier., recevanl i'>1 .000.000 lei, co m m r
tion turcrue, au cours de laq u elle f'uren t seq ueslre ' tous les reve­ d e d o m 1 1 1ag·emenl.
n us dPs rn onaste re s soumis aux lirux sai nl gTecs, le gram! l ;olia redevin! une s i m p le pa roi sse, j o ui ssa nt d'un cer­
incendie de 1 822, qu i cletruisit toutes les ha hitations, furent de tain prestig·c du i1 sa I Jea ute el it l ' i c6 nr miraculense ele la
granc les e preu ves pour le mon aslere. \'ierge. Cette ic6ne, datant d u :\ V TT-eme si ec le, ava it-rlit-on-.
L' o c cupa ti o u russe de '1 828 rendit a·u x 1 1 1o n asteres. les le p on vo i r de g·l H ·· rir h�s cl eml!nts ; a n ssi ce l'nl :i Coli a q u ' o n
gr::mcls revcnus de leur vaste> cl om ai n e o; (t �o l i a se n lc posse­ i nstal l a le p re m ier hospice d'alien1\s, qui se t r·o u v•' actuelle­
u a i t p lus de C [ Ll a r· a n l e vi l l ages) , consolicbmt a i nsi le prest ig·e ment :i Socola.
des m oi n es grecs. Mais la ren a is3 a n ce ro n m a inc , c o n ron nee La. yaste cour de Goli:1 ren f.�rrne a ujor·d ' h ui ' les archives
p a r· l 'n ni on r les Pr i n c i pa u tes en 185(:1, rcn d i t anx paysans de l ' l�l�l pou1· la � [ ol d a vin et k co m rn en c enwn t cl' u n �f nsee
rouma i us l e fruit de leur traya i l , d on t les et ra ngers a ya ien t m u n i c i pa l.

Il.

ETUDE ARCHITECTONIQUE
paP N. GHIKA-DUDEŞTI

L'eg·lise rle Golia i1 .Tassy c�t u nc ele,; plus 1 1 1 on u me tJt a lcs pa rt if' integT:liJtc de l ' eg·l.ise el date de s:1 l ondntion. D a n s ce
d e 1:1 Mold a vi e ; ses pr·oporlions i nterieurf's sonl pa rtic u l iere­ d f'l'n icr ca�, il se peut qne 1·�� tom·s de l ' cg·l ise aient etc de­
ment i m posantes : l'eglise m e3ure i1 l'rxterieur 3!1 m etrcs de corees d ':1 bord dans le mt�me ge n1·e que le3 fa ( acles ; cer­
long sur· ·1 3 m etres, d � ns sa pl u s gT:l nd e l a rg·eur ; e l le occupP ta i n s clelllents de l a dct:oration des tOllrS, en pa .rti c ul ier dt'
le cetJtrr d ' u n qu ad ei l ater·e i rreg·nlier, e n c los de m n rs ; les - cclle 1lu pronaos, p c n n e tt en t cette SLl pposit io n . Il se peut q u e
quatre coins de l'enceinte sont flanqucs de tours roncle3. re ­ c l :1 ns ce cas les cle1 nent� cor i nthi e n s q ui s e trouvenl clec o re 1·
convertes de voute s en calote. Le c J ocher, de heanconp pl ns les tours p r ovie rJ nc n t d ' u ne re.> tau rat i o n subie p� 1· l ' eg· lise Yers
eleve qne les tonrs des coi ns , est c::m·e. La voute qui s'ar­ l<' X V l l l-eme si e cl e , it la suite d ' n n i n ce ndie q ni Pn am·ait cl et rui t
·

rondit il s:l partie i n ferieure constitue l'entrce du m on aste re . les· pa rti es superieures.
Les differ·eotes construclions cn on t d ispa ru, san f une petite Cette clerniere hypothesc par:ait plus v r aisem b l a b le , qu oi ­
maison Lasse clont l:1 f'a �:ade s'orne d ' n n po 1·tiq n e en a rc a ­ q u e l a pre m'i ere p:1ra isse p l us logirr u e au p r·emi e r a borrl.
des posant sur des colonnetles tr·apues. L l paraît, prul-et re , Ct.r:mge que le XV11-eme sieclf', q u.i a
L'eglise se compose cl' un narthex surhaisse, au cl ess tl s p 1·ocluit les cg·li ses ele Trois-H iera rqU('S et el e Cetăţ u b , cl ont
cl uqucl se trouve la tribune reservee an choenr. Le pronaos ! ' un i te de style est si remarquable, ait pu d onn e r naissance i1
tres spaci ellX est separe du naos par Jes tr·ois :1rcades re­ une cglise ayant l'.i m portan c P ele G ol i a, clont les prin c i pes
g·lemeotai res, posant sur des piliers :1 pans conpes. Le· naos constructifs sont orientau.'i: Pt dont l ' arch itec t ure ext eri eu re
est flanqne d'absides demi-circu\aires qui ne so nt pas appa­ soi l m a ni feste meot i nspj ree de 1:1 Henaissance ita lieu ue.
rentes de l'exter·ieur, etant · pr·i ses dans l 'epaissrur d u mur, �'fais, si nous nous sou vf'nons que c'est au XV I I -erne si ec l e
qu.i il cet endroi t mesurr j usq u 'i1 2 m etres , 50. Les vot1tes que l'i n fluence orientale s'accentur cn Mo l clavi e et · qu ' il cctte
interie ures produi sent un bel effet decorati i', a nquel contrilme meme e p oqne l 'E urop<' entier·e et eo pa r ti culi e r sa p orte o­
la peinture il fresque qui f'll recouvre !' n t i erem e nt toutes les rientale sonl emrahiPs par l e sty lr b ar oque, l'i ncoherence que
p art ies. Les formes constructives des voutes sont i nspirees de nous venons d'observer se trouve p eut-etre e n p :1 rt i e expli­
r usse (voir VioUet le Duc, L'ar/ Russe).
·
l'a rchitecture quee.
L'architecture exterieure manque d ' nni te, ce qui d o n ne il Un autre fait qui peut contribuer il resoudre le prob l em e
sn p poser crue cet edifice ne fu t pas eleve d ' n n se ul jet, mais posc par cet cdi.fice est sa gra n d e resse m bl a nce ave c l ' eg'i i se
il des ep oques cl i ffe rentes ; Oll bien C[U'il la suite cl'nn i nc e n ­ fiU 1 110 11 :1Slere de Ca ş i n , bâti vers la l ll i�llle e poqu e par le
die, ou d' nn tremblement de terr<' i l eut :1 subir des tr·a ns­ pri n c e Georg·rs-Et ien ne (voir le Bu l/elin de la Gomm. des Mo-­
formations o n des aclaptations qui en alter·erent !'unite. mmwr/s Historiques, an nee 1 898).
L'or·clonnance de pi l astres corinthiens et d'arcades qui re­ La d i s posi tio n des p l an s de ces cleux egl ises est pour
couvrent les f:ll(acles, dep u is le s ocle jusqu'<i .la cor·niche p r·i n ­ ainsi d i re i d e1 Jt iq t 1 e ; le u rs cli m e nsion s , l'arclri tecture des fa ya­
ci pa l e, est inspiree de la Reuaissance ita li e n ne . Au clessus ele cles , l a forme el l a cli spos ition des tours per·metten t clr snp­
c ette comiche ce sonl les clements orienlaux qui decore n l poser q u 'el les furent edi fices par l e ll lellle architecte.
di fferentes pm ·ti es des tours : des rangees cl'arcatnres de Le clocher du mon astere de G o l ia p r esente a ussi un me­
form es diverses : en poi ote, en en tre fle, qui
ac c ola d e, lang·e ele s ty les rrui trahit eli fferentes epoques ele conslruction.
t rahissent une io fluence etr-ang·ere d' tme basse eporrue. Drux Il fut jusqu':i la fin du XJX-en1e siecle beaucou p plus eleve
hypotheses sont poss i b les : Ou bi en l'eglise fut Mtie des l'a­ qu'aujourfl 'hui. La p:ortie su pcri eu re q u i men a t;ait f i e s'ecrou­
bord dans le style oriental, •tel rrne le montre son gem·e de ler fut a l ors clelruite ; ce qui e n reste est en pierre brute, ayec
c oostruction , � i nsi que l 'architectur e ele ses parlies su perieu ­ les cacl res ele fen Nres et l es rosaces ele l'entree en pierre
res, et, aJors, l'orclonnance corinthienne aurait ete a pp) jq uee scul ptce ; les arca d es qui se t r·ouvent i1 sa pa rti e su perieu re
pl us tarcl , englo ba n t les absides laterales qui etaient peut-el re s on t m ode ro es.
cl'aborcl visibles ele l'exterie ur ; ou bien cette orclon u ance fai t

http://patrimoniu.gov.ro
 R E D A C T I A:

SECRETARIATUL CO MISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

BUCUREŞTJ. - STI{ADA GENERAL BERTHELOT No. 26

Secretar-Director : VIROILIU N. DRAOHICEANU

Buletinul se găseşte de vânzare la principalele librării din Ţ ară

Studentii, profesorii şi preotii au 45 0/0 reducere, adresându·se Secretariatului.

Fie care fasciculă apare în două editii :

Editia p e hârtie chromo Lei 1 20. - Ediţia p e hârtie velină Lei 90.

La Secretariatul Comisiunii se poate procura Buletinul Comisiunii pe anul 1923

consacrat Curtii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text francez Lei 1.100,
fără text francez Lei 1.000. Exemplar p e hârtie velină cu text francez Lei 600,
fără text francez Lei 500.

http://patrimoniu.gov.ro
 PRETUL
L E 1 9 O

http://patrimoniu.gov.ro
ĂNUL XVII:f. - FAsc. 42. Octomvrie-Decemvrie 1 924.

� �H��l
eiSL:OTSt �
..

B UL ET I NU L �t �.
__ 5:_0 -�··· -

COMISIUN I I

M ON UM ENTEL OR I S T O R I C E
.
, .

PUBLICA ŢIUNE TRIMESTRlALĂ

1 9 2 4;
R A M u R 1 / iNSTITUT DE ARTE GRAFICE 1 s. A. / c R A 1 o V A

http://patrimoniu.gov.ro
 M 1 N I S T R U : A L. L Ă P E D A T U
M INIS T E RUL CULT ELOR ŞI ART E L O R

COMISitJNEA MONUMENTELOR ISTORICE

PR E Ş E D I N T E : N. I O R G A
E
MEMBRI : P. ANTO NESCU, O. BALŞ, OR. CERKEZ, AL. L ĂP D ATU, C.
MOISIL, V. PÂ RVAN, PR. N. POPESCU, AR. V E RONA, M . SUŢU

CUPRINSUL
T E X T

Gh. Nedioglu : Stavropoleos 1 47

G. Balş : Biserica Mirăuţi din Suceava 169
V. Brătulescu : Biserica din Grădiştea-Vlaşca 1 74
Ecalerina Dunărean u-Vulpe : Chestiunea Bastarnilor. In legătură cu piatra sepulcrală de
la Dragomirna 1 77
1 85
V
V. Bratulescu :
{
Sever Zotta : Mănăstirea Golia. Schiţă istorică
Ctitoriile lui Mişa Anastasievici
Biserica din Clejani-Vlaş ca şi cea din Brânceni-Teleorman. 187
N. A. Constantinescu : Biserici şi mănăstiri din judeţul Buzău 1 88
Virg Drăghiceanu : Comunicări : Cocorăşti-Prahova, Măglaşi-Vâlcea, Biserica Bolintinul-din-
.

Vale, Ilfov 1 92
Text francez : 1 93

I L U S T RA Ţ I I:

Stavropoleos.
1 8. Mănăstirea Stavropoleos în 1 846. (După desenul lui
Begenau) . . . . . . . . , . . . . . . 165
1. Forma primitivă a Mănăstirii Stavropoleos, fără
19. Mănăstirea Stavropoleos în 1860 . . . . . . . 166
pridvor şi sânuri laterale . . . . . . . 148
20. Vederea pridvorului inainte de restaurare , . . . 167
2. Pisania Mănăstirii Stavropoleos . . . . . 149
2 1 . Mănăstirea Stavropoleos, după restaurare . . .
3. Ioanichie cu fraţii săi, Panait şi Nicolae 1 . .
. 168
. . 150
22. Parapet sculptat in piatră la pridvorul Mănăstirii
4. Nicolae Mavrocordat cu Doamna Smaranda şi Dorn­
Stavropoleos . . . . . . . . . . 168
niţa Maria. In faţa lor, dela dreapta spre stânga,
copiii : Constantin, Iancu!, Sultăniţa, Alexandru şi Biserica Mirăufi din Suceava
Smărăndiţa . . . . . . . . . . . . .
. 151
5. Marele Cămăraş Ioan cu fiul său Nicolachi . . . 152 1. Vederea bisericii Mirăuţi înainte de restaurare 169
6. Daniil, Mitropolitul Ungrovlahiei . . . . . , . 153 2. Plan (după Romstorfer) . . . . . 1 70
7. Serdarul Grigoraşcu Greceanu cu soţia sa Ilinca şi 3. Secţie longitudinală (după Romstorfer) 1 70
copii Ioniţă şi Constantin . . . . . . . . . 1 54 4. Biserica Aron-Vodă . . . . . . . 171
8. Marele Căpitan Athanasie cu soţia sa Elena şi fiul 5. Cetăţuia . . . . . . . . . . . 171
lor Alexandru . . . . .
. , . . . . • . 155 6. Tutana . . . . . . . . . . . 1 72
9. Jupâniţa zugrăvită in glaful din stânga al intrării . 1 56 7. Biserica Sf. Impăraţi din Târgovişte. 1 73
1 0. Dumitrachi şi Gheorgachi, doi tineri feciori de bo­ 8. Biserica din Coeni . .. . . . • 1-73
ieri, zugrăviţi in glaful din dreapta . . . . . . 1 57
1 1 . Faţada de Miazăzi a bisericii Stavropoleos, înainte Biserica din Grădişlea· Vlaşca
de restaurare, lucrată de arhitectul I. Mincu în 1899. 158
1. Vistierul Bunea Grăd!şteanu şi soţia sa Grăjdana,
12. Crăpătură provenită din cauza lipsei unei legături
ctitorii bisericii din Grădiştea . . • 1 74
organice intre absida laterală din dreapta şi trupul
2 Vistierul Bunea Grădişteanu ctitorul bisericii din
dreptunghiular al bisericii. (Fotografie luată în tim­
Grădiştea . . . . . •
. . . . . , . . 1 75
pul lucrărilor de restaurare) . . . . . .
• . 1 59
1 3 . Vederea coloanelor ce despart tinda femeilor de naos 160 Biserici şi mănăsfirl din judeţul Buzău
14. Scaunul domnesc şi cel arhieresc . . . . . . 161
1 5. Pomelnicul ctitorilor în proscomidie . . . . . . 162 1. Biserica din Aluniş .• . • . • . 1 88
1 6. Piatra de pe mormântul lui Ioanichie . . . . . 163 2. Piatră de la Aluniş . . . . • . . 1 88
1 7 . Piatra de pe mormântul Postelnicului Constantin 3. Piatră de la Aluniş . . . • . . 188
Băjescul, fiul Fierii Logofătul, mort la 4 Noembrie 4. Schitul Fundătura, văzut dinspre altar 189
1 728 (7237) şi înmormântat in Mănăstirea Stavro- 5. Schitul Fundătura 1 89
poleos . . . . . . . . . . . . . . . , 1 64 6. Biserica Cârnu . . . • . . . , 1 89

http://patrimoniu.gov.ro
 S T A V R OPO L E O S
de Prof. GH. NEDIOGLU
--· �ooe --

ISTO RIC

L a 30 OetomoPie, anul acesta, s'au impli­ punând de întPeaga sumă. de p atru sute d e
nit două. sute de nni in eapclt, de e&nd s e talePi, pentru care e P a scos terenul în oân­
înal tă. î n mijlocul eapitalei o minuqată. zare, de cre ditor!, c u mpără numai două.
podoabă. de aPtă., biserica Sttmr opoleos. părţi dintp'însul, lăsând T'estul p e s a m a SeP­
ea şi hanul, care odinioară. se ridica m â n da �ului GrigoPe Greeeanul, eaPe i a a tPeia
d r u de jur împrej -urul ei ş i d i n c a r e astăzi parte 4.
n'a m ai rămas nicio urmă., ea a aout de Pe locul eumpăPat, loanichie ridică mai
ctitor pe eălugă.rul gre c loaniehie, adus în întâi un han, una din acele el ădiP! maPi care
Bucureşti, pela ince putul o eaeului al XVI I l-lea, înce puseră. să se zidească in B u eUîeştl, prin
de put:rnicul curent al influenţei g receşti. a doua jumăt a t e a oeaeului al XVll· lea, ade­
lnehinându-se de tânăr ole1ii monahale, oă.rate cetăţi ineunjurate eu zidul'!, p entru
'
în mănăstirea G u ra din e parhla Pogonianei, găzduire a străinilor şi în deosebi a negu·
loanic hie, a 1 cărui sat de naştePe era Osta­ storilor ee o eniau eu mă.rful'i in capita la
nita din a propierea Gurii, a ple cat, după. ŢăPii·Româneşti. O măPturie e ontimpoPan ă.
eâ1ă.oa oreme, din a ceastă. mănăstire, eu n e pPeeizează că. atât zidul îneunjurător cât
în sărcinarea de a a duna mili şi ajutoare şi ehiliile noului han, care aoea să adăpo­
de pe la creşti ni şi s'a aşezat, " după. multă. steaseă. ş i pe că lugării o iitoarei mănă.stiri,
eă.l ătol'ie " , in Bu cureşti 1 , la "biserica Ghior­ e Pau făcute d i n cărămidă. 5. H lătuPi de han,
mel Banul", închinată ea metoh Rrhiepis­ loaniehie clădeşte pentru sine . o casă p Pea
eopiei dela Pogonlana şi numită a poi " bise­ frumoasă., eu pilmiţă. p entPu -o inuri şi eâPei u ­
rica din Hanul G recilor " , d u pă. hanul p e m ă " 6, m enită, e a ş i hanul, s ă. aducă o e nitu­
care călugării greci îl ridieaseră. împrejurul rile eu care nădăj duia să.-şi îndeplinească
bisericii 2• pla nul de a clădi şi biserica.
Hjuns arhiman drit al acestei mă.nă.stiri, el ln adeoă.P, pentru că cele mai însemnate
cumpără., la 6 Hprilie 1?22 (?230), de la jupă.­ hanul'! din Bucureşti aueau în cuPtea lor şi
neasa Despa, oă.duoa eârstii Popescu!, dela câte o b iserică., loaniehie a ţinut s ă. inalte
fiul ei 'fudoran şi del a ceilalti fraţi ai aee�­ şi el una, în hanul de curând clădi t. Locul
tuia locul pe care a o e a s�-şi zidească. cel mai potrioit pentPu a ceasta i s'a păPut
hanul şi biserica, "un loc de casă ' de do uă.· coltul noPd- estic al hanului, aproape de in­
zeci şi şapte stânjeni in lungime şi de două­ trarea cea m are. eum însă. acest loc era
zeci şi doi in lăţime, "in mahalaua biseri cii cam strâmt pentru o bi sePică., loaniehie cePe
Ghiol'mei Banul " . p este druw de a ceastă. bise oeeinului său, SePdaPului GrigoPaşeu Gre­
rieă., " alăturea eu casele Radului [,ogofătul" 3• eeanu, să.-i oândă. un stânjen de loc, "ea
Locul fusese scos in o â nzare de către să. i încapă. altarul bisePicii", iaP acesta se
D a n H l , MitPopolitu l ţării, şi de mai mulţi grăb e şte s ă. i-l dăruiască., în acest scop.
negustori, ea să. plătească datoriile boiePului "UPând Sfinţiia Sa Părintele chiP loanichie"
e ârste a , feciorul e âi'Stii UistiePul Popeseul - zice Serd arul în scrisoarea s a din 1
şi sotul j upă.nesei Despa. loaniehie, n ed�s- Iunie 1'l2ll (?232) - 7 "să facă. o biserică. în

1 Vezi testamentul lui, din 8 Nov. 1 733, păstrat în Arh. Stat. 4 lbid.
(M-rea Stavropoleos, XXIV, 4). 5 ,. rh. Stat , M-rea Stavropo!eos, XXIV, 4.

2 Pe locul pe care se în alţă astăzi clădirea Băncii Generale 6 Ibid.

a Ţărei-Româneşti. 7 Arh. Stat., M-rea Stavropoleos, XI!, 2 7 .

8 Arh. Stat., M-rea Stavropo!eos, XI!, 26.

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 20

http://patrimoniu.gov.ro
148 BULETINUL COMISIUN i l MONUMENTELOR ISTORICE

" hanul Sfinţi ei Sale, p e locul C ârstii Vi Pisania (fig. 2\ s crisă în greceşte şi r o ­

" ci l or, pe lângă casa mea, şi, fiindu- i locul melie" , l a 30 Oct. 1 /24 :
" stierul, aici, în Bucureşti, în mahalaua Gre ­ mâneşte, ne- o arată gata, ridicată " din t e ­

" prea strâmt, au venit de m'au pohtit ca t O (iE IO C O V T O C K A 1 I f A N C [ f l TO C i\ AOC

"să- i vânz un :;; t ânjen de loc, ca să încapă A JQKOA OM H GI-1 E l\. 0 E �U�_\ 1 0 V E l C � O S A ,\1
"altarul bisericii. Deci eu, văzând că n'are 0 E O V K AI EIC T i iV l H� K A [ M N H NIHN T Q N l H N ­
,, Sfinţia Sa loc de ajuns, am socotit de buna
M E rJ C TQ N KA I TI V P I M O P <J> Q N TA 3 I A PXQN M l ­
"voia mea de am afierosit sfintei şi dum­
" nezeeştii biserici, un de se cinsteşte hramul X A J L\ K A l J'A B P lH A , E f i [ T H C � EVT E P A C
" sfinţilor şi marilor arhistratigl Mihail şi . l H E M ON I A C TOV V lJl ' H A OTA TOV K A L CO<J>9T. A ­
'

" Gavriil, un stânje n d e loc, în lat, c a să fie TOV AV0ENTOV K V. K V. I9A N NI KOAA O V
"pentru pome nirea sufletelor' pări nţilor no­ AAESA K A, P O V BOEBO� IIA CH C O V lT P OB AAXI­
" ştri şi pentru pomenirea suflete lor' noastre.
AC, A P X L E PATEVO�TOC TOV HAN l E P Q T A T O V
" CaPe loc este şi mie d e cumpărătoare
M HT P O U O.\ITOV KVP �AN U lA, ANA A m 1 A C I N
" dela D espa, ju păneasa Cârsticăi, sin Cârstii
• 11lOIC TOV JI A N O CÎ QTATOV EN IE POMON A XO l C
"Vistierul".
C u t o t stânj enul KAI A PXlMAi\-
d ăruit de Serdarul A PlTA l C K VP J Q A -
Grigoraşcu Gre- N N I K JGV A H O E D -
cea nu, locul d e ·
A PX I A C f l Q rQ N i\ 1
care dispunea loa-
AN l-l C, EK XQP A C
nichie era destul
de restrâns şi nu Q C T A N N l T Z A C.

putea cuprin d e de EN E T E l CQTHPIQ

cât doar o bise· A W K � Q K TOHP . .\ .

Această sfdntd şi
ricută. De altă
parte, mijloacele
m a t e r i a l e nu. i dumnezeiască bisec ­

tem elie întru sla va

permiteau încă s ă ricd s'au zidit din
dea ctitoriei lui

in tru cinstea şi pc­

nici măcar pro­ lui Du m n ezeu şi
porţiile pe caPe i

celor intru chip de

l e îngăduia tePe· menirea m a r ilo r
nul, după cum nu- i
permite au î n c ă foc stăţă n i ori ai
.'

Fig. 1. Forma primitivă a biserica Stavropoleos, fără pridvor

Gavril, in tru a doa

s'o î m podobească şi sânuri laterale.
cetelor, Mihail şi
aşa cum sufletul

stăpdn Do mn Domnulu i Ioan Nicolae Alexrmdru

lui îndrăgostit d e frumos ar fi ţinut dintPu Do m n ie a prea înălţatului ş i prea inţeleptului

Mărginindu-se d e ci deocamdată l a aceia Voevod a toata Ungrovlahia, v lă dicind prea sfii:·

înP.eput s'o facă.

şi, în cinci luni încheiate, îşi înălţă biseri· prea cuviosului intru ieromonahi şi Arhimandrit
c e putea face, loanichie se puse pe lucru ţitul Mitropolit chir Daniil, cu toată cheftuialu.

voeuozi ai cetelor îngereşti Mihail şi Ga­ Os ta niţa, in anul dela spăseniia lumii IJ24, Oc­
cuta. căreia îi puse hramul "Sfinţilor marilor' Chir loanichie den eparhiia Pogon ian i, den satu

vriil", după hramul mănăstirii Gura, la care tom vrie ;o 1.

mai adaogă şi "hramul celui din1Pe Sfinţi loanichie, ctitorul milnilstirii , a fost zugră­
Părintelui Hthanasie cel mare", Hrhiepiscopul vit pe pilretele din stânga intrării, alături d e
Hlexandriei. Era o bisericuţă dreptunghiu· fraţii sili, Panait şi Nicolae (fig . 3). L a
lara, cu o singură absidă, aceia a altarului început, el purta aici titlul d e 11 ieromona h şi 11

şi fără prid oorul şi sânurile c are, după cum 1 1 arhimandrit", cu care - l găsim şi în pisanie,
vom vedea, au fost adaose mai târziu. Î n ceia ce se p oate vedea din prima inscripţie,
a ceastă formă se vede d e altfel biserica ieşită în cea m ai mare parte la iuealil, dupil

trării, intre ctitorii ei (fig. 1).

zugrăuită şi în tinda femeilor, d e-asupra in· spălarea picturii bisericii.
1 Inscripţiile au fost transcrise cu ortografia lor.

http://patrimoniu.gov.ro

lată această inscripţie, transcrisă cu orto­
grdfia ei :
1) . . . O KTHTQP TIS M ON HS TABTIS, EK
I\ Q MHS OCTANITZAS TIS E3 E ITA P X IAS TIS
t
r i A A AlAS rl O r Q N IANIS
I Q ANIKlOS I EP�\WNAXOS K AI A P X I N!AN­
APITIS.
ln traducere : . . . " ctitorul acestei sfinte md­
ndstiri, din sa tul Ostamja, eparhia vechii Po­
goniane, lo a nich ie, ieromonah şi arhimandrit " .
După câ.ţiua ani, câ.nd s'a mărit biserica,
Fig. 2. Pisania bisericii Stavropoleos.
i nscriptia aceasta a fost acoperită cu uăp
sea, ca să se p oată pune in noua inscrip ·
ţie noul rang de Mitropolit a l Stauropolet,
t KVP
l a care fusese înălţat loanichie :
lQANHKlOS O fTAVPO D O A EQ S K A I
KT H TQ P THS CEBACM IAS M ONHS
K A I TQN T I A NTQN.
Stavropolei şi ctitor al acestei sfinte mănăstiri
ln traducere : " Chir loanichie (mitropolit) al
şi al tuturor (clădirilor dimprejurul ei)" .
1 Vezi N . Iorga, Inscripţii, 1, p. 25 4 .
2 lbid.,1 , p . 280.
http://patrimoniu.gov.ro
STAVROPOLEOS 1 49
l n dreapta, locul de frunte, c a ctitor il
ocupă Nicolae Maurocordat, Domnul tă.rii,
din indemnul căruia loanichie se aşezase
in B u cureşti şi de care a fost desigur aju­
tat şi l a clădirea bisericii. mături de el, este
D oamna Smaragda, a treia soţie a Domnu­
lui. Î n faţa lor se înşiră. copiii : C o nstantin
Uoeuod, lancul Voeuod, Sultă.niţa t , Hlexa n­
dru Voeuod 2 şi Smără ndiţa, iar mai d e parte
lui Nicolae Maurocordat (fig. 1!), măritată
pe aceLaşi părete D o mniţa Mar ia, o fată a
cu loan, Mare l e Cămăraş 3, care este zu-
grăuit şi el pe p ăretele lateral din dreapta,
cu fiul său Nicolachi (fig . 5). Dincolo de
fere astră, pe acelaşi păre te, este repre­
zentat Daniil, Mitropolitul de atunci al ţării
(fig. 6).
TAVTHS Pe păPelele lateral din stâ.nga, loanichie
a ţinut să fie zugrăoit unul dintre cei mai
mari sprijinitori al lui in ridicarea bisericii,
Serdaru l G.rigoraşcu G.receanu, a lături de
care se u ede soţia sa, l linca, şi copiii lor,
3 Iorga, Studii ş i doc., IV, p. 86, nota.
150 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTE LOR ISTORICE
Constantin şi loniţă (fig. ?), ia·r ceua mai
departe, p e acelaşi păl'ete, di ncolo de fe·
reastl'ă, un alt sprijinilor, Marele Căpitan
xandl'u (fig. 8).
Htanasie cu soţia sa, Elena, şi fiul lor, Hle·
ln sfâl'Şit, 'î n glafUPHe uşii, se uăd pănă
astăzi zugl'ăoiţi : in stânga o jupâniţă (fig.
9) al cării nume s'a şters cu desăoâr�
Fig. 3. Ioanichie cu fratii săi, Panait şi Nicolae.
şire, iar în dreapta doi tineri fe ciori de
boieri, Dumitl'achi şi Gheorgachi (fi g. 10).
B iserica era acum gata, dar mal auea
neooie de o clopotniţă. loantchie chtbzui
îndată şi ridicarea acesteia şi, pentru că
locu 1 destinat ei era iarăş foarte strâmt,
îngusta! de proprietatea jupănesei Marta,
fata Logofătului Radu Grec eanu, intreprtn�
zătorul călugăr o înduplecă să·i dăruiască,
1 Arh. Stat., M-rea Stavropoleos, Xll, 28.
2 Pe l<ingă acest loc, primit ca danie, loanichie mai cum­
pără dela j u pii n easa Maria ş i u n altul lung d e 2 jum. stânjeni ş i
l a t d e 2 sti\njeni, t o t "alăturea cu h a n u l " , pen tru c a , d u pă m oar·
http://patrimoniu.gov.ro
din locul ei, p orţiunea de care auea neuoie.
n Hoând sfănta qiserică tl'ebuinţă să-şi facă
.,o clopotniţă şi o pi mniţă", zice Maria în
zapisul ei d i n 9 lulie 1?25 (?233) 1, "şi fiind
" lo cul de spl'e casele mele foal'te stl'âmt, de
"nu ajunge c a să o f a c ă pă deplin, m'am în­
,. demnat şi eu, de a mea buna tJoie, de am
" afie!'osit şi am închinat sfintei şi dumnezeeştH
" biserici un p etec de loc din curtea caselor
" mele, alăturea cu hanul bisericii, însă în
" lu n g stănjeni 2 jum., şi în lat stănje ni 1,
" p alme ? 2 '.
La 7 Martie 1 726, loanichie este ridicat
la rangul de Mitropolit · al Stauropolei, o
Mitropolie gre ceas că înfloritoare> odi�ioară,
dar de căzută în urmă, şi c are de mult nu
mai auea arhierei. Ridicarea la treapta ar�
tea acesteia, si\ lărgească şi mai mult locul mănăstirii, cum pă·
rând dela epitrop i a casei ei, cu zapisul din 28 A prilie 1 726/7234
(Arh. Stat. M-rea Stavropoleos Xll, 30), ş i locul ce mai rămăsese
d e pe urma răposatei.
 ST AVROPOLEOS 151

hieriei a celor găsiţi uredniei de Patriarhul Urmează apoi legământul de credinţă al

sirea . (( Puţin după aceia, la Zl Maiu 1 726 3,

C onstantinopolei, p e ntru eparhiile ee ·şi pier ­ noului Mitropolit, ea·r e semnează. " mărturi­
duseră strălucirea de altă dată, era u n obi­
cei ueehiu al Bisericii Răsăritulu i 1. Solem­ Patriarhul Iere mia întăreşte şi el, printr'o
nitatea a auut loc in Mitropolia Un groula­ carte patriar hi eeaseă, ea Mitro polit al Sta­
hiel, unde soborul arhiereilor, in fru n t e eu uropolei şi Exarh a toată C a ria, p e loanichie,
' c are ua purta de a cum î nainte titlul de O
Mitropolitul D a niil, a găsit că loa nichie e ste
cel mai urednic dintre cei tre i candidaţi aleşi î.TA BPOIJO :\ E QS M lTPOllO.\ ITH S , titlu a c ă r u i

Fig. 4. Nicolae Mavrocordat c u Doamna Smaranda ş i Domnija Maria I n fata

lor, dela dreapta la stânga, c.opiii : Constantin, Iancu!, Sullănija, Alexandru
şi Srnărăndija .

după canaane. l n actul încheiat eu acest
p rilej 2, soborul arată. c ă. a purces la a l e ·
gerea unui titular a l Mitropoliei Stauropolei ,
din porunca Pah·iarhului Ieremia şi cu îneu­
ulinţare a U oeuodului Nico l a e Mauroeorda t.
primă parte a trecut a poi şi ea nume al
bisericii p e care o ridicase.
Deşi iluzoriu, noul rang la c a re ajunsese
loanichie era o cinste c e i se fă.eea şi un
îmbold pentru zelosul călugăr de a-şi în-

1 Iată bunioară cum se exprimă Neofit, Pa triarhul Constan· " l ucit cândva, i n vechime ş i a-i hi rotonisi ş i înainta I a dem·
tin opolei, in epistola adresată Mitropolitului U n grovlahiei, chir " n itatea cea in adevăr sântă şi mare a arhieriei şi numai cu
Cosma, l a 4 Decemvrie 1 79 1 , pri n care-i cere să purceadă la " simplul lor nume" (Condica sfântă, i n Biserica ortodoxă, IX,
ridicarea lui Dorotei, egumenul mănăstirii Sărindarul, l a rangul 9, pp. 6 4 8-650).
de Mitropolit al Traianupolei : nObiceiu vechiu are Biserica de 2 Condica sfântă a Mitropoliei Ungrovlahiei, p . 37 verso.

"a inainta la tr�apta arhieriei pre cei curaţi ş i v rednici de dem­ S'a publicat ş i in Biserica ortodoxă, Vlll, p. 909 şi urm.
" nitatea arhierească ş i pentru eparhiile ş i parohi ile ce au stră· 3 Arh. Stat. M·rea Stavropoleos, XXIV, 3.

http://patrimoniu.gov.ro
152 BULETI NUL C OMISIUN II MONUMENTELOR ISTORICE

fă ptui pe deplin gândul la care râunia : lăr­ decât să se deschidă două sânuri în dreapta
girea şi împodobire a etttoriei lui. şi în stânga naosului şi să se mărească
In adeuăr, biserica aşa c um fusese zidită altarul, iar aceste p refaceri, care transfor­
e r a prea mică. Tinda femeilor şi naosul mau b iserica dintr'o formă dreptunghiulară
a ueau pro porţii atât de restrânse, încât nu într'un a de cruce, impuneau neapărat, pen -
puteau cuprinde decât un număr foarte mie Iru proporţia clădirii, o lungire a ei, prin
de credincioşi ; iar altarul se adăogirea, in faţa bisericii, a 1
arăta şi el prea strâmt p entru unui prid uor, care să facă un
slujitorii bisericii. tot unitar eu corpul clădirii.
De altă parte, mănăstirea lneă din toamna anului 1?29,
primeşte, mai ales după ridi­ n uedem pe loaniehie pre­
carea lui loani ehie la d e m ­ gătindu· şi lucrările plănulte.
n ildtea de Mitro polit, danii Pentru înfăptuirea gândului lui,
destul de frumoase dela di· el se izbia de o singură p�e­
feriţii credincioşi e u dare de dieă : nu auea loc de ajuns ea
mână, aj ungând, în şase ani să.şl lă rgească a ltarul. D e ­
şi ee o a de la întemeiere, pro­ a ceia el se adresează, şi de
p rietar ă a ŞdSe moşii (Cepă­ data asta, Serdarului Grigo­
şoaia şi Hostea din j udeţul raşeu Greeeanu, ueein şi ctitor
Săcuianilor 1 , B ăreăneştii de al bisericii, dela care dobân­

L'laşea 3, Belciugul din llfou 4

d i ncoace de Olt 2, Grecii din d e şte, la 18 Noemol:'ie 1?29, in
schimbul unui a lt loc, o porţiune
şi Cârlig ul 5 din Buzău), a trei de un stânj e n şi o palmă în lă­
oii (două în dealul Bucureşti­ ţime şi de opt stânjeni şi două
lor G şi und în acela al Bol­ p al me în lungime, "ea să-şi
d eştilor din judeţul Saae) 7 , a măreasP.ă altarul b isericii " 1 2.
unui schit închinat ei eu toate Piedica o dată înuinsă, loa­
moşiile lui 8 şi a mai multo r niehie incepe lucrările de pre­
Ţigani 9. lnflorttoarea stare faeere şi împodobire a bise ·

m aterială a mănăstirii îngă­ ricii. R:eeste lucrări uor fi por

duie lui loaniehie să facă şi nit îndată după obţinerea la·
cumpărături de locuri şi case eului de care aue a neuoie,
i n ma halaua Fântâna Boului deci cel mai de ureme în pri·
din Bucureşti 1 0 . I n sfârşit mă· măuara anului următor, 1?30.
năstirea Stauro poleos este a­ Urmele lărgirii altarului s e
F i g . 5 . Marele C ămăraş Ioan,
jutată şi de Domnul Ţării, u ă d de altfel bine şi astăzi
cu fiul său Nicolachi .
de Nicolae Mauroeordat, care încă, eu ochii liberi, în tnte- .
era zugr-ăuit în locul de cinste, fiind ctitor riorul bisericii, p e p ăreţii laterali, de unde
al mănăstirii 1 1 . s'a deschis noua absidă mai largă a alta­
Toate acestea dau lui loaniehie putinţa rului, fără să se fi tăiat în de ajuns zidul care
să şi măre ască şi să-şi împodobeas că mă­ mai păstrează încă, sus, de o parte şi de alta,
năstirea. Pentru lărgirea ei se cerea numai- ea un ieşind, începutul arcului u eehii abside.

8
1 Dăru i tă de
ltinca Cojasca, la 7 Martie 1 7 25 1 7233 (Arh. Schitul Roata inchinat M-rii Stavropoleos, la 1 5 Martie
·
Sbt Stavropoleos, Vi, 56). 1 7 29 1 7237, d e Ghenea Pitarul şi nepoţii lui Serafim Călugărul.
·• Danie făcut \ măn�stirii de . Ci ucerul Con;otanlin, la 1 M a i u (Arh. Stat, Hot, 2 3 Vlaşca, p. 8).
1 727 1 7 2 3 5 , (ibid XXVIt, 3 3 ) şi l a 1 Maiu 1 7 32 1 7 2 4 0 (ibid IX, 5). 9 Dăruiţi de Matei Cantacuzino, Matei Cornisul, Doamna Ma­
3 Dania Dum itran ei, din I u n i e 1 7 28 1 7236, (ibid., I l , 4). ria ş. a. (ibid., XXI, 1 2, 1 3, 1 4).
4 Dăruită de Dimache şi sora lui, la 20 Aprilie 1 7 30 1 7238 • o Dela Maria Piteşteanca, la 1 Fevruarie 1 7 28 1 723() ; dela
(ibi1, 1 , 29). A ndrei Croitorul, la 4 A prilie 1 728 1 7236 ; şi dela unchiaşul
5 Da n ia lu.i Nicolae Păharnicul Cojescul şi a surorii sale, din Albu, la 2� Sept 1 7 3 0 1 7 239 (Arh. Stat, M-rea Stavropoleos,
1 Maiu 17 30 ! 7238 (ibid., VI, 8). Xl l l , 4, 5, 6).
6 U n a dăru,tă d e 1-licuiae Vornicul, l a 1 725 1 7233 Aprilie 11 La 1 7 8 1 7 2 36 August 1 5, el întăreşte mănăstirii Stavro·
5 ; iar cealaltă de Neacşa, soţ;a lui Petre Ceaprazarul, l a t 727 1 poleos " h araciul a 16 oameni stră i n i • (ibid, IX, 3).
7235, M aiu 1 5 (Arh. Stat M- rea Stavropoleos, X bi�, · 1 1 , 1 2). 12 Arh. Stat. M-rea Stavropoleos, Xll, 32,
7 Dan ia Mariei din 1 � Martie 1 728 1 7236 (ibid., XVI, 3) ·

http://patrimoniu.gov.ro
 ST AVROPOLEOS 1 53

Dacă însă a c e a stă lăPgire este confirmată nu s'a dat joc:; mct ffmculala primelor ziduri,
şi de documentul citat mai sus, despre des ­ care a ră mas intre zidul uechtu şi cel nou.
chiderea sânuPilor şi a d ăogiPe a pPiduorului Gceastă lipsă de adePenţă (fig. 12) constatată
bisePicii nu p omeneşte niciun act al uPemil. atât la altar, cât şi la abside şi prtd uor, intPe
Expli c tlrea ne·o dă faptul că mărirea alfa . zidurile a d a o s e şi cele uechi a p rouocat
ru lui era in stPânsă legătură cu lo cul p e m eti târziu crăpături în corpul bise>ricii, chiaP
care auea să s e facă a ceastă lărgiPe şi î n locuri l e unde păPţile a daose nu erau le­
care este dobândit prin actul citat, deter­ gate cu cele pPimitiue (Fig. 11), lăsân d să se
minat de obţinerea acestui loc şi nu de însăşi uadă p e alocurea tencuiala ue chilor ziduri 2•
măriPea altarului; p e când ni ciun a Remenea Rezultă deci că altarul a fost mărit odată
m otiu nu exista pentru cu deschiderea sânuPilor
deschiderea absidelor la· şi foarte p Pobabil şi cu
terale şi adăogirea prid· adăogirea priduorului. ·

uorului, pentru a căPoP Tot atunci de sigur s e

construiPe biserica îşi a ­ u a f i reut;nit şi asupra
u e a locul ei. fresceloP ctilorilor, adăo­
Se pune totuşi între­ gându·se câPja de Mitra ·
barea : ce anume ne a­ palit l a figura lui loani­
r ată că Şi a ceste din chie şi acoperi ndu-se ue·
uPmă. pPefaceri au fost chea inscripţie caPe-l a­
făcute tot atunci ? Răs­ răta numai ca "leromonah
punsul hotărîtor ni-l dau şi arhimandrit " , pentPu ca
constatăr>ile făcut� de re· s ă i se s crie noul titlu
gretatul arhitect l. Mincu, de Mit Popolit al Stauro­
cu pril2jul restaurării bi· polei 3•
s e Picii, şi conse mnate de Un fapt urednic de re·
el în "desemnurlle cofate11, Leuat este acela că, atât
p e care le· a ridicat cu in lucrările de clădir e
acest prilej 1• Reie s e in şi zugrăuiPe a m ănăstirii,
chip limpe de din a ceste în forma ei dintăiu, cât
planuri, pe de o parte o şi în acelea de lăPgire
deosebiPe fundamentală şi împodobire a bise ricii,
întPe sistemul de zi dire o sumă de fapte ne a Pată.
ol părţii dPeptunghtulaPe că. loanichie, deşi GPec,
şi între acela al Clbsid e· s'a folosit şi de meşteri
lor, i ar de altă p arte o Pomâni Douad d o fac :
desăuârşită identitate î n frumoasa pisanie româ·
chipul c u m sunt zidite a· nească, s ăpată in piatră,
alături de cea s crisă în
Fig. 6. Daniil, Mitropolitul Ungrovlahiei.
cestea din urmă.
În adeuăP, p e când în greceşte, inscripţiile ro­
uechea c lădiPe, pPofilul de bază (fig. 11) est.e mâneşti ale frescurilLH' din bolte le p riduo ­
zidit din cărămizi făcute după anumite ti­ rului sau ale unora din m edalioanele exte­
pare şi aşezate p e muche, în· abside (fig. rioare, caracteristica iscălitură a lui lordan
11), acest profil e constPuit din cărămizi o· Ştiucatoriul, unul din aceşti meşteri, care
bişnuite, aşezate p e lat şi amestecate chiar şi- a pus numele de a su pra primei ferestre
cu sfăPâmături de olane. Identitatea s i ste­ din p artea de Miazăzi a bisePicii şi în sfâPşit
mului de zidiPe a absidelor merge şi mai anumite pPoced,ee şi motiue decoratiue luate,
departe. CăPămizile părţilor adaose nu se duJ)ă cum se u a uedea mat departe, din
îmbucă la încheieturi cu acelea a l e păPţilor uechea tPadiţie artistică a ţăPit.
uechi, ci se a lătură doar de ele, iar pe alo­ LucPăPile de refacere a bisePlcii erau sfâP·
cul'ea nici nu se alătură de plin, p entru că şite la 8 NoemuPie 1733, când loanichie pune
1 A"etite desem n u ri se păstrează i n colecţia Com isiu n i i Monu- 2 V e zi şi ra portul lui 1 Mincu din 5 Ianu arie 1 900 şi r�p
mentelor Istorice. din 12 Iunie 1 904, î n D o s. Min. Cu lt ., No. 82/6/40.
3 Vezi mai sus, pag. 1 49.

http://patrimoniu.gov.ro
154 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTELOR ISTORICE

să se zidească. in prosco midie p iatra ingri­ b a egumeniel. Mai presus de O!'ice, egumenul
jit sculptată. cu numele ctitorllor, in fruntea ua fi. în datoPat să. dreagă. sau să. facă. din nou,
cărora fi gurează. el, cu titlul de arhiereu, ur­ din uenil urile mă.riă.sl irii, tot ce se ua fi în­
mat fiind de Nicolae · Uodă Maurocordat şi uechit ori stPicat la bisePică., la hil n sau
d e cetlaiţi, în ordinea insemnă.tă.ţii (fig. 15). casă.. rămânând ca, după. îndep_linirea a­
Ca o douadă. că, l a această dată, loani­ c e stor îndatoriri şi a altora mai puţin inte­
chie îşi so cotia opera desă 11ârşită, este şi Pesante, din punctul n ostPu d e uedePe, să.
testamentul său, care poartă. se tPi mită. c e ua mai prisosi
exact data inscripţiei din pros­ ijijjj;�iii� · d i n ueniluri mă.nă.st;rii HPhan­
comidie, 8 NoemuPie 1?33 1 . ghelilOP de la GUPa.
D u pă c e face, în intPoducePea La 12 HpPilie 1?37 (?21!5),
acestuia, o lungă apologie a loanichie obţine întăPiPea a ces·
rânduielii, e l dăPuieşte pe "ueci tei da ni.i şi inchinăeiuni de
şi n e d espăPţit" m ănăstiPii Gura, eă.lPe Constantin-Vodă Mauro­
in eaPe a îmbrăcat haina eă· coPdat, în al eăPui hrisou ni
lugăreaseă, întPeg ha nul, eu se dau lă.muPiPi asupPa ha­
casa de alături şi biserica, cu nului eu " easele · i primitoare
toată auerea ei m işcătoaPe şi de s iPăini ' , asupPa " caseloP
n e mişcătoaPe. EpitPopii d a ni­ mari " de a lă.tuPi, aşezate pe
i l or oor fi : egumenul dela ,. pioniţă de piatPă ", c a şi asu­
GuPa, arhiePeul Pogonianei şi pra celeil alte pionite din a pro­
staPostea n e gustoPiloP din Bu­ piere, pentPu uânzaPea uinu­
cureşti, la c ari se uor a dăoga rilor mă.năstiPii 2 .
cei doi fraţi a i · lui loanichie Pănă. la moarte a sa, care a
şi ctitoPl ai bisePicii : Pan ait oenit de abia după cinci ani,
şi Nicolae, iaP, după moaptea loanichie a conti nuat să. m ă -
a cestoPa, o altă rudă a loP, cu­ reaseă. ze stre a ctitoriei lui,

furi 3}.
noscută. ca "om cucernic, pPi· pl'in danii, mili şi cumpăPă·
ceput în tPebi şi cu fri ca lui
Dumnezeu". Egum e nul m ă n ă­ Tot în a cest ti m p oa fi fă­
stirii Stauropoleos ua fi ales cut el şi paraclis u l mănăstirii,
de eă.tPe epitPopi, dintPe iero · care, după c u m se ua uedea
m onahii cuno scătoPi a i rân­ mai d eparte, se afla în corpul
duielilor bisericeşti şi buni hanului, chiar în fata bisericii
chiuePnisitori, pe cât cu pu­ şi despre care se uorbeşte în
tinţă. din fami lia ctilorului, şi inscripţia de p e m oPmâ ntul
ua auea să dea socoteală " cu ctitorului (fig. 16).
Fig . 7, Serdarul Origoraşcu Oreceanu
d e amănuntul" epitPo pilor şi c u sojia sa llinca şi copiii, lonijă loanichte se stinge in ziua
în d e osebi starostei, d e ehi- şi Conslantin . de L' FeuPuarie 1?1!2, în uârstă
pul cum a chivernisit auerea de 61 de ani şi este inmor ·
m ănăstirii. El ua putP.a fi inlocuit chiar de m ântat în biserica sa. PiatPa ce i s'a pus
a ceştia, când s'ar douedi neurednic de sluj- cu acest prilej p e mormânt, ridicată. din

1 Arh. Stat , M-rea Stavropoleos, XXIV, 4 . cămara domneascll, vinăriciu şi scutire de dăjdii (doc. din 29
2 A r h . Stat., M · rea Stavropoleos XXI, 1 7 şi XXIV, 5. Maiu 1 7 3 1 1 7 239, tbid., XXIX, 1), dela Constantin Mavrocordat,
3 E l obţi ne pri n d a n i e moşia Jnoteştilor din j u d . Săcuenilor in a doua domnie, " '1ll'lă de vinăriciu" (Doc. din 1 3 I a n uarie

d
(doc. din 2 A prilie 1 7 39/ 7247, Arh. Stat. M-rea Stavropoleos VII
7 ş i doc. d i n 9 Iunie 1 7 40 / 7 2 4 8, ibid., V II, 8) ; moşia Preajb
şi Cdrtojanii (doc. din 30 Oct. 1 7 4(1/ 7 2 4 9 şi dos. M-rii Stavro­
poleos, ibid., X, 481 ; vii la Negovani (doc. din 6 Sept. 1 73 7 1
7 2 46, ibid., XIX, I l ) şi la Urlaţi (doc. d i n 2 1 Iulie 1 7 38/ 7 2 4 6,
i!Jid., XIX, 1 2 ) ; �i un vad de moară Îlt Crevedia (doc. din
2 4 Iunie, 1 7 39/ 7247, tbid., V , I l ). Capătă dela Mih ail-Vodă­
Racoviţă "haraciul a paispresece oameni străilll" (doc. din 27
A prilie 1 73 1 /7239, ibid., IX, 4), cum şi milă de bani din
1 732/72 4 1 , ibid., XXII 1 ), dela GrigorE·Vodă Ghica întărirea
acestor m i i i (dac. din ! 5 Nov. 1 7 33/7 2 4 2, ibid , XXIX, 2) şi
"zece liude pentru posluşania mănăstirii" (doc : d i n 1 O Fevr.
1 73 4 / 7 2 48, ibid., XXX 8). Cumpără case, locuri ,i gră d i n i în
Bucu reşti, in mahalaua Popa Dărvaş (doc. din 22 Fevruarie
1 740/7248, ibid , XIII, 9), in mahalaua Sttjarului (doc. d i n
3 1 Martie 1 7 40/7 248, ibid., XIII, l O) şi Fdntâna Boului. (doc. d i n
2 6 Fevr. 1 7 4 1 /7249, ibid., X I I, I l ).

http://patrimoniu.gov.ro
 STA V ROPOLEOS 155

n a o s de răposatul arhitect l. Mincu, la re� parte de nicio îmbună tăţire, de oare ce PaP­
stauParea bisePicii, se păstrează in muzeul tenie, care pare a fi fost u n om 'insetoşa t
mă năstiPii Stauropol eos (fig. 16) . de bani, nu numai cit nu creşte cu eeua

bună parte 2) .
1 �1 KC zestrea mănăstirii, dar o şi înstrăinează in
f L\ ·
t EN0A .1 E K E I TA l O f i A N I E P Q T A T O C IVl l i ­
CT
Matei leropoleos, p e care·l găsim ÎR do�
eumente, după Partenie 3 , ea egumen al mă·
TPO r! O_\ I T H C CTAt:>P O r l O �EO C J Q A JN [ K J O C E�
năstirii Stauropoleos, continuă tradiţia cti­
E U A P X J A C I J Q ; QN ' A N­ torului loani chie, s po­
N H C I\ Al .,- Q PA C Q CTA­ rind auerea mănăstiri i
N ITZAC. O I\. THTQP EK pri n dani i l e p e caPe
G A GPQN T0 3 D AP O N ­
ştie s ă le dobân dească

28 Feuru a r i e 1 759, e l
de la cre d i n c i oşi 4 • Ga
TOC C ii B A C .\1 1 3 � A �
TQN A P X A LTE.i\ QN K A l obţi ne î n s e m n at e seu­
l i A N TOC T Q N f f E P B tiPi de dă]dii de la ScaP­
O J J QN, rJA N . O X EI8 T E lat GPigore Ghica Uoe.
KA l [1 A P A K �\ i l C 1 H, uod, eaPe î n tăreşte cu
a cest prilej privilegiil e
ZHCA C E T H E : II .\ ONTA
date mănăstiPii ş i călu·
E N A 1 L VI E PAC TEC�
găPil O P de Nicolae M "' ·
CA PA K O J\ T A . ETOC u r ocordat, G r i g o P e
1 � ± 3 <P EBP<:!AP 1 8 7 . Ghi ca, Co nsta n t i n M a ­
uPocorda t, Miha i l R a ­
(f Aici od hneşte Prea couiţă, M a t e i G h i ca ş i
Sfinjitul Mitropolit al C o n st.:: nti n Cehan R a ­
S!avropolei, Ioanichie, co uită, i n n oind u e ch e a
din eparhia Pogonianei m i lă a nuală de cinci­
şi din satul Ostanifa, cti­ ?. e c i d e t al e P i d i n că·
torul din temelie al aces­ mara d o m n e a s c ă şi
tei sfinte biserici a Ar­ scut i n d a uerea mişcă­
hanghelilor, şi al tuturor toare ş i nemişcătoare
caselor din prejur, al ha· a mănăstirii de dij mă- ·
nului şi al parac/isului, rit, pogo nărit, u i n ă.ri­
trăind 61 ani şi 40 de ciu, oierit şi uăcărit, i a r
zile, 1 742, Fevruarie 7). " o dăile din hanul c e
este îm prejurul b i se ·
F i g . 8 . Marele Căpitan Aiha nasie, c u solia , a
Sub Partenie (1?Zl2- Elena şi fiul l o r Alexan dru .
ricii '' şi "băcănia d i n
1 ?Zl9), urmaşul lui loa­ han " ., de fumăPit, d e
n i chie i n egum e n i e, mănăstirea primeşte şi schimbul b a nilor şi de toate a l t e l e ce ar ieşi
mai de parte mii i 1 din partea D o mnilor . tă­ pe a lte băcănii". Priv ilegiul se întinde şi a­
rii ; după toate probabilităţil e însă nu aPe supPa "hangiului", a " bi'tcanului ' ş i a "câr-

1 Astfel, M i hail V oJă· Racoviţă în tăreşte mănăstirii " m ila d e 4 El primf şte astfel ca danie m oş i a Sârbenii (dac din 1 0
s n r � " ( d oc . din 1 2 I u n ie 1 7 43 / 7 2 5 t . A rh . St., M - r e a Stavropo · Nov. 1 7 5 1 / 7 260, A ·h. Stat . , M - rea Sta vropoleos, X bis., 1 5),
leos .X X IV, 1) şi m i la Je v i năricia în dealul Boldeştilor (Joc. din m oşia Gratia (dac . din 1 4 b n ua rie 1 7 5 3/ 7 2 6 1 ibid., X, 50 ;
,

2 7 . Sept. 1 7 4':/ 725 1 , ibid., X X I I , 2). cioc. d i n �O Aprilie 1 754/7262, ib id , X, '52, dac. d i n 9 M a i u ,
La 5 I u n i e t 7 4 2 / 7 2 5 0 , egumen u l Pc:rten ie, d i m prEună cu 1 7 5 4 / 7 2 6 2 , ibid., X , 53 şi doc. d i n 1 8 Martie 1 7 6 1 , ibid, X ,
.
2

cc• l u gă ri i din mănăsti re, vând moşia Belciugul (Ar h . Stat. dos 58), m o ş i a Drăghineştii cu biserica zid itit p e ea (i:!ac. d i n 5
M · rii Stavropoleos, No 4 4 1 46) ; iar la 17 Noemvrie 1 7 42/7 3 '5 1 M ai u 1 7 55/7263, ib id. XXIV, 9) ; moşia Pitaru l din Vlaşca (dac.
,

c h : r Partenie dim preu nă cu ob�tea călugărilor mă nd.stirii Sta­ el i n 28 1'\ov. 1 76 1 /7270, ib id. , V I I I , 3-4) ; şi vii in Dealul Cer­
vropoleos se î m prumută cu 500 de taleri, ama netând n işte o­ năteştilor (dac. din 1 M a rtie 1 755, ibid , X V I I I , 6 şi doc. din
dăjdii. (ibid., XXV!t, 94), iar ta 4 I u n ie 1 74 4/ 7252, acelaşi egu­ 3 0 lan. 1 759, ibid., XVI, 1 O), al Filipeştilor (ci oc. d i n 16 lan.
men vinde lui lordachi Clucerul de arie 1 4 4 0 de stânjeni din 1 757, ibid., XIX, 1 7 şi doc. din 6 Iunie t 75S, ib id . , XIX, 1 8)
·
moşia Grecii (ibid., I l , 5). şi la Topoloveni. (doc. din 1 8 lan. 1 759, ibid., X I X , 19).
3 V e z i General P. V . Năsturet, Bis. Stavropoleos, pp. 68-73,

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 21

http://patrimoniu.gov.ro
156 BULETINUL COMISIUNil MONUMENTELOR ISTORICE

toate dă)dtile. În sfâPşit, prin a celaşi hPisou, 1-ar fi " preînoit" .

ciumarului" din han, care şi ei sunt scutiţi d e cute în anH 1 8011 şi 1819, hanului, pe care

se dă mă năstiPti dPeptul de "a lua uinăPiciul Cu toate a ceste Peparaţii Însă, Starea bi­
din dealul Boldeştilor şi al Mălăeştilor din Sei'ÎCii lăsa mult de doPit, mai ales din c au­
jud . Saac, cu p ăPpărul" 1 • sa egumenului Timotei, caPe a şi fost scos
Sub egumenil uPmătort, ChiPil şi Timotei 2, din egumenie, pentPu nePeguli constatate în
mănăstiPea StauPopoleos nu mai pPimeşte odministraPeo oUel'ii mănăStil'ii 8 . eatagpafio
donaţii mai de samă, in afară doaT' de întoc mită în 1823, cu pPilej ul instalăPii nou­
" mile d e bani din că" lui egumen Pa homie, ne
mara domnească" şi de oPată bisePica acopePită
SCUtiPile de dăjdii pe eu " olane uechi " , auând
care t le acoPdă rînd p e u n tupn de zid, înuelit
9
r â n d aproape toţi D omnii cu şindPilă, tot u e che •
ţării 3, Situaţia mănăstil'ii aj un·
De altă parte clădirea ge atât de pPecaPă supt
bis ericii are să sufePe de Pahomte (1823-1828), în·
p e u r m a cutPemurelor cât acesta este silit să
care au bântuit capitala se împPumute cu şapte
ŢăPii·Româneşti. Dacă nu sute de talePi, ca să p oată
cunoaştem mai de aproa­ plăti datoria şi embaticul
p e stricăciunile pricinuite " m ănăstiPii de j os", adică
mănăstiPii Staoropoleo s GuPa, embatic P eclamat
de cumplitul cutPemuP d e şi de PafPiaPhul ŢaPigPa·
la 2 6 MaPtie 1 '790, ca şi du lui, pe anii 1823-1826 1 0·•
de cele de la 2'7 Noem· Nici supt egumenii UP·
urie 1 '793 şi de cel din mătoPi, Timotei {lrhiman­
F'euruarie 1 7911 4, a pai - dritul (1828 -1832) şi Dia·
ştim siguP că atit bisePica, conul Antim (1832 -183'7),
cât şi hanul au sufePit din ctitoria lui loanichie nu
cauza " cutremuPului c e ­ pPimeşte uPe·o înbună­
l u i maP e " de la 1ll O c­
În asemenea împPej u·
tăţiPe.
tomure 1 802 5, stricăciuni
caPi au Peclamat grab· PăPi, ea este surpl'insă de
nice P eparaţil. Ele au a. cutremurul din lanuarie
uut loc în pPimăuaPa a· 1 838, caPe o detePioPează
oului UPmătoP, 1 803, după din n ou, de astă dată
cum resultă dintr'o măr­ gPau. Şi, de oaPe ce Ge­
turie p ăstPată în {lphiuele o ntie, egumenul mănăs­
Statului 6 • Pe lângă aces­ liPii, nu ia nicio măsură
tea, egumenul Timotei, Fig. 9. )Ullânija zugrăvită în glaful din stânga de PepaPaPe, ureme de
11 1 intrării.
care a condus mănăsti· peste doi ani, Departa­
Pea Stauropoleos upeme de treizeci şi şa pte mentul din lăunti'U, după cepepea Sfatului
de ani (1'786 -1823), consemnează, în condica orăş enesc, înoită Logofeţia trebiloP biseri­
sa de uenlturi şi cheltuieli 7 , reparaţiuni fă· ceşti, la 15 NoemuPie 18110, să dăPâme grab-

1 Arh. Stat., M· rea Stavropolcos XXIII, 5. Tes. de mon. ist., II, p. 203 ; V. A . U rec h e Pe file de cea­
,

2 Vezi în General P. V . Năsturel, Biserica Stavropoleos,
p p. 73-82.
a AstfPI Alexandru Ghica, la 30 Nov. 1 768/7276 ; Alex. l psi­
lanti, la 1 775/7283 ; N i c . Const. Caragea, la Nov. 1 782 ; Const.
Suţu, la 1 6 Dec. 1 783 ; Mih. Const. Suţu, ta 5 Dec. 1 792/7300 ;
slav, i n An. Ac. Rom., XVIII, p. 6 1 şi Gion, lst. Buc., pp.
350- 1 .
6 M-rea Stavropoleos XII, 36 ; ş i doc. din 2 2 Aug. 1 80 4
(ibid., XIV, 38).
7 Arh. Stat., Partida catastişelor, No. 95, doc. din 1 9 No-

Const. Al. l psi1ant, la 1 0 Iunie 1 803 ; Gh. Caragea, la 5 Martie vembre 1 823.
1 8 1 3 ; Alex. Nic. Suţu, la 1 5 Maiu 1 8 1 9 ; Grigore D i m . Ghica, 8 lbid.

(a 30 Aug. 1 825 (A rh . Stat., M-rea Stavropoleos XXIX, 5-1 3). 9 lbid.

4 Gion, lst. Buc., p. 350. 1 0 /bid., doc. fără dală, dar probabil din 1 826.

5 Biserica ortodoxă, _ Xlll, p. 626 ; Dionisie Eclesiarhut, în

http://patrimoniu.gov.ro
 STAVROPOLEOS 157

nic ;, turnul bisericii Stauropoleos ", c are s e "sfintelor slujbe, tocmai acum in postul cel
află in proastă şi " ameninţătoare stare", pen· "mar e " .
tPu ca nu cum u a să se întâmple "ure-o prl· Se u e d e însă că ş i Mitropolitul îşi dădea
mej die " 1 Egumenul răspunde că " dărâma­ socoteala de primej dia ee s e putea întâm­
rea acelei turle " nu s e poate fac e a cum, în pla p rin c.ăderea t urlei, d e o are ee adaogă :
u P e m e de iarnă, ş i solieită o păsuire pănă " lar, la dimpotriuă, de se u a socoti că nu
în primănara următoare 2_ La 16 Decemurie " p oate răbda nici pănă · la soro cu ee s'a
1 8Il0, interuine şi Hgia politiei, care cere " zis, atunci. uom porunci e gumenului s ă în­
Departamentului t r e b i l o r " chidă biserica până a·
bi sericeşti dărâmarea ,, clo­ " tunci, iar nu să. se dă.râme
pofnifei ' mănăstirii Stauro­ " acum, ureme de iarnă . Şi
poleos, pe temeiul raporfu· " cu aceasta nu se poate

oraşului, Faiser" 3_ Htât de

lui făcut d e " arhite ctonul " face nici o primejdie, că,
"şi căzând, ua căd e a în
ameninţătoare erau crăpă­ " lăuntrul bisericii, iar nu
turile, încât, la· 1 Il Feuruarie "asupra altui cuiuaş sau în
18Il1, De parta mentul credin­ " ureo lature, ca să uatăme
tei somează. pe egumen să. " pe cineuaş 7 " .
dă. râme "fără zăbauă " clo­ D e ş i d o cumentele nu ne
potnita care "se afla in pri· precizează când anume a
mej die de cădere " şi "a că­ fost dărâmată turla biseri­
rii doborîre nu suferă. mai cii, este probabil, după cele
multă întârziere " ; altfel ea arătate, că e a a fost dată
ua fi dă.râmată de C omisia j os, in p r i m ăuara anului
de roşu, în so coteala mă­ 18Il1.
năstirii 4_ Egumenul Leontie Dor şi clădirea însăşi
interulne atunci 5 pe lângă era brăzdată de crăpături
Neofit, Mitropolitul Ungro· care o ameninţau cu su·
ulahiei, care răspunde 6 De· ruparea. Hceasta a făcut să
parlamentului eredinţii pre­ se nască chiar ideia dărâ­
eizând că, ,.după arătarea mării bisericii şi a re�lădi­
egumenu lui", " eră. pălurtle rii ei din temelie. Î n 1 8Il5,
" pricinuite din uremea eu­ egumenul Leontie comuni·
" tremurului din leat 1838, că Mitropolitului Neofit că
" care se socotesc primej­ atât biserica, cât şi para­
" d ioase, nu sunt la clopot­ clisul, ,. se afl ă întP'o stare
" niţă, ci la turla bisericii". proastă, din pricina uechi­
Continuând, apoi el arată Fig. 10. Dumilrachi ş i Oheorgachi, doi tineri mii şi a cutremurelor ur­
feciori de boieri, zugrăvili în glaful din
11 Că aceste cră pături, dacă d ·eapta al intrării. mate" şi cere incuuiinţarea
11 au putul să ţie şi să nu "să le zidească din nou",
"facă niciun fel de stricăciune primejdioasă, cu sumele ee ar rezulta din uânzarea la
"în trei ani, din leat 1838, Ghenar, până acum, mezat a câtorua păduri. Pentru aprobarea
" este bine crezut că poate să mai ţie încă propunef'ii, Mitropolitul interuine, la rândul
" două luni de zile" . Pentru a ceste motiue, său, pe lângă Logofeţia trebilor bisericeşti,
N eofit cere " ingăduială până după Dumtnec a arătând că, în adeuăr, şi după a sa proprie
" Apostolului Toma, ca nu, dărâmându-se a­ ştiinţă. " ac este lăcaşuri au ajuns într'o stare
" cum, să se lipsească hanioţti de ascultarea "de nu se mai pot ţinea fără a meninţare

1 Arh. Stat. Dos. Min. Cult., 3 4 1 8 roşu din 1 840, fila 2 . 6 La 23 Fevr. 1 8 4 1 (Arh. Stat., Dos. Min. Cult., No. 3 4 1 8
2 lbid. roşu d i n 1 840, fi l a 1 4).
3 !bid. 7 Arh. Stat. Dos., Min. Cult., No. 3 1 4 8 roşu, 1840, fila 1 4
4 Arh. !vl itr., Dos. 58/184 1 , Fevr. 20, fila 3 . şi î n Arh. M itrop. Buc. Dos. 58/ 1 8 4 1 , Fevr. 20, fila 4-5.
5 La 18 Fevruarie 1 8 4 1 (Arh. Mitr. d i n Bucureşti. Dos. 58/
1 84 1 . Fevr. 20).

http://patrimoniu.gov.ro
 --�r- ----'

�� b., - �..::o,�f.,- -·IEfgt-:-·., : -\ J; -

�---

, ·-y-- � =:g:_=-
..
��
�-f= �."
__ :;:: �,: -� . · : •.
:-

(- �����, (w,
• · ·� f.,;
. . ... . ·� ·:-

� f

J ,\:!._tţt;��-"Y- '
,'7
,,
• ·, ' •
•
• •
1 \ (
f·
-�...� 1 Î(
� ;?· � �=4� '""!" '
"·
:1:=�J� - ' -,y". ·-
-,c-.-- --.,_... � . . . '- � � ' .

,
"
!
U --� -) J! ;J�· l\\'fii , \ '!
, '\ '· '1 �
"
1
•

/. '
1
·'
.
"

1 ___ -;--,'� ,' '- · ,J

•.

(1
.-�

<
•
- ::._,__

�r:;·
•
....
"

�-._f/:IJ
' '
,;1 \. Col V..
'-.. \ţ...__
?'��.. c{, �- � ·- -:·;h--=--=-
�,�-=;_::;. .::; :.�::;:- ;g;�"'i; .'1;-�·5:..c:7_;,, - ,_ce::__
.�
.Y ·� • . �
'(- /

- -- -
:
'i . c
.

,
..

/ ''
'
:

�·'in.i;i��� l·�l-� �.-,l l

,
:- - '. - < ·
. ,
1
� ,.� �.• ,
'

2l!ii$.:Y 0��. / 'î �y·-[ /\ 1

• A. ·'

1
,
.
. �
./-.. . , /'.,
' '- "A ,
1 /"'

\r�� r;�,ţ.,.,!! r "

• •
d '
•

r·
.

,eJJt,
". ..
· -r A i.�"
r :
t.�"'
-,1
·\.,
'
--' '- \ \ J _1"
., '

1
�

�
'• '

' '"
tJffJ
( "'
"
•{;��li�IldÎ., I 1 1 1 \ 111"·�!-f
':� ' """' h
.''
c·
·«r:t!ili-�!11�"',:·. j .1
.
.. , · ·• •
'

• "'

'''1 1
J1
'
,
�d
·

It .,
' .. 1

1 '.!: 1118:1 ;1
<:_\ !! :•,
,_
.

"
,, . ... ,. 1 •. ,
It
�
'
., , 1 1 (....,j
., 1·• •
: '

- ·.
•,:, '

',.
"' ',, 1
1 , \
n" ' c' ."O!o'. '· l 'l'
• •.
.,, 1 1
•

. � \vt�
'

�" - : -
"'
,

-- -
t i� :1
1, .,
'

r
' , ,

.
,
1

l../.
1
":'j
' ·'"�·"
1

, . ·� ·,.<,Ji! , ,
'-;\,
f !'
� -::- :-',
.
lfi�·;:r.l
•. • li ' 1

' ,::, · ..: ?>!.

'
• ·- -.

.el-; :.,-'·
1
!�- �·: ' �j =· . . . . .l'' ' . ,..
.
.. " • 1'' ,
•
::':".:':: 1 �
,
cu, ·:-
:-;.. ... . '
1 ' ,.,.
�

t:;"'·
' '
'H < ...;
' E-·
..� r. .•'.-
. '
••
�

J$: < , .•
,.,. ;; """"-
:.\' ,�
' './

· �. 1'": .\l·-
'
, '�-:?:�'&; -. . . .- �, . � · - , ' :� �:·
·

( . . c:: 1;k
. . . . .
.
, ·

],_\, - �, .:!!:?
-

"
• . •

�"'-,!;.;;•,."._�r. 1. -;:• "'"'<·· 1 .. .,.,

L_ : ";
·

· '-"
.

. "' "� · c . .
'il!
,
• .

'•
•
�
-"'"'
f:
.

' · �·"' · �"::-· " 1••

' .

j 1 '
·
- �
" .·
•• . ·
"

;
·

";, ·.,
-
' '

1 [ -_e,;:.•,.-�
,
,.
.

� '
\ , • � -. ,
-� . -
-

�;;,<:""'= �"� "!' .,. .=�,-1'"

_ :\- ---=--- -=-.�- �
_f: f
.

;._ , F "":.; � :1 :
. '
- · . ·

=- �-;-:;;, ,
!
-

1!
.

l
J!I
.

� - � ::-
.; �
�· -

-t
. ;. ;; . ; ..
..

f&',";;; ; ,.,,;j,; , "'"" ........---�""�""-.�....'-. :: ,z, .;::.:..;.�;..."\'; ..._z,.�� " .

..

�
...
-_
-

.. .:_
;,.::.:.:.;._ .. -_ '�
__ , r: __ ..; ��-. """ "!!< "•• · ·· �-
·
,.
__ -

, ,
- �-
.
--
-
,...,. ..,
.-
, �" ·- ! "_--· �<
•..... �::> '
- · . ._ " ' -
' ' ' ' . . -·
- -. -·
-

Fig. 1 1 . Fajada de Miazăzi a bisericii Stavropoleos, înainte de restaurare, lucrată de arhitectul · I. Minc u , în 1899.
,/
/�--u �
1.
noapte. 2. Crlipliturli care face dovada mliririi ulleri�are a altarului. S e vede şi In p artea o p u d . 3 . L o c u l vechii ferestruici laterale a altarului Inainte de
Crliplifurli intre corpul bisericii şi pridvor, ceia ce dovedeşte adliogirea ulterioarll a acestuia. Acelaşi crllpllturll se vede şi pe fatada de Miazli­

llirgirea acestuia, astupatli In urmli. Pe f lada de Miazllnoapte se vlld şi urmele fereslruicii corespunzi\toare. 4. Profil din cllrlimizi aşezate pe muche,
tntocmlnd vechiul trup dreptunghiular al bisericii. 5. Profil din clirlimizi aşezate pe lot, lntocmind absidele adnuse In urmlL
1/jj ./
c.-----

http://patrimoniu.gov.ro
 STAVROPOLEOS 159

" de primejdie şi urmează să se facă din " infa şi dacă reunese stilul obişnuit impre�
" temelie " 1• " u n ă eu gustul artistic 3".
Noroc că planul acesta n'a fost adus sau Din nou biserica Staoropoleos scapă ca
n'a putut fi a dus la înde pltnil'e şi gânduri prin minune de pieire, de astă dată, ştim sigur,
mai înţelepte au luminat deocamdată min­ mulţumită aPhite etului Şlater. El fa ce do =
tea egumenului, care, ehemând " pe eâţiua uada că noul proiect a l p lanului bisericii
" din arhiteeţi de au luat starea bisericii în păcătueşte atât " î n co ntra construcţiei ar­
" băgare de seamă " , - a fost înel'edinţat hitectonice, a dică in contra solidităfii", cât
de aceştia " că, dacă o o a lega eu fie!', şi impotritJa " stilului arhitectonic" şi a for�
" s e întăreşte mai b i n e decât n ouă, căci zi� melor şi işi încheie ra portul eu părerea
" dire a este prea bu- sa sănătoasă şi răs­
" n ă. şi nu ameni nţă picat spusă, asupP a
" n i c i o pri m ej d ie ' . res taurării bisericii
P e temeiul a cestor Stauropoleos :
a r ă t ă r i, egum e nul " Osebit de a ces­
cere, la 1852, Depar· "tea, mai susţin că
tamentului Credinţii " această biserie:ă,
incuoii.nfa l'ea de a " astfel precum se
Lega biserica de j ur " află astăzi, este sin­
imprejul' eu fi eP, " de " gurul monument din
"a,i d e schide fe!'e " clădirile cele oeehi
"stPele mai mal'i şi " originale în ca pi­
" d e a- i face înoel i ­ " fală ; de aceia şi
" toarea fă!'ă turn, " sunt de părere că
"ca să n u aducă ., ar fi de d orit un ase­
" greutat e " , ia!' D e ., menea monument
paPtame ntul i nsărci " de arhitectură or­
nează pe Ioan Ş \a­ "todoxă şi cu ase­
tel', aPhitectul mă· " menea lucrătură să
n ăstil'esc, să cerce· " s e sustie şi să se
teze pPopunerile şi "restaureze, p ă s­
să refePe dacă n u " trându·i· se forme le
cumua, " prin des· " şi caracterul, în in·
" chiderea ferestre­ " teresul artei " 4.

din 2 D ecemurie
"lor mai mari, nu s e Prin raportul său
., slăbesc zidurile " 2•
Fiq. 1 2. Crăpătură provenită din cauza lipsei unei legă.
Nu c u n oaştem ra­ 1858, arhitectul Şla ­
t uri organice între absida laterală din dreapta · şi trupul
portul c e u a fi fă­ dreptunghiular a l bl�ericii. ( Fo tografie lua t ă în timpul lu· ter reuine din n ou
cut arhitectul ; ştim crărilor de restaurare.) asupra necesităţii u ­
însă că, peste câţitJa n e i restaurări înţe­
ani, în 1858, egumenul m ănăstiPii se întoarce lepte. "Trebuinta cea de c ăpetenie" serie el,
iarăşi la gândul de a dăPâma biserica, spre " este ea bi.s eriea, care este o clădire din
a o clădi din nou şi înaintează MinistePului " c ele mai frumoase şi originale, în această
Cultului chiar " pl anul p en tru construcţia bise­ " sortă, in B ucureşti, să fie restaurată în stilul
ricii şi a patru pPătJălii " . flcest plan este ,, ei primititJ, împreună cu decoraţii şi eu
tPi mis, spre cercetare, de ministPul B e n geseu, " a ei trebuincioase pe dinăuntru". C ostul res·
·

tot arhitectului ŞlateP, care este inuitat să taurării ar fi de llOOO de galbeni 5,

refere dacă " clădirile corespund eu trebu- Dacă însă Şlater a scăpat biserica Sta-

1 Arh. Mitr. Buc., Dos. 25/ l 846 Ghenarie !fi, fila 1 -3. 4 Jbid., fila 45 şi urm.
2 Arh. Stat , Dos. M i n . Cult. 34 1 8 roşu, 1 840, fila 36. 5 lbid., fila 38 şi urm.
a Ibid., fila 37.
,

http://patrimoniu.gov.ro
 160 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

uPopoleos d e distPugere, propunerea lui cu­
minte pentru restauPare n'a fost a dusă l a in­
depliniPe. BisePica, lăsată i.n uoia soartei, aj un­
ge înfp'o stape de plâns (fi g. 1 9), mai ales din
pPicina egumenului Leontie (1837-1861), de�
Fa ptul este confirmat şi d e lipsurile con­
statate in auerea şi z e stPea mănăstirii cu
pPilejul instal ăPii n oului egumen Ca linie, când
s'a făcut şi catagpafia, la. ? SeptemuPi e 1 861 2.
Şi Calinlc însă se douedeştet rău gosp o -

Fig. 13. Vederea coloanelor ce despart tinda femeilor d e naos .

clarat "nesăţios" şi " abuziu " de însuşi Pa­
tPiaPhul din Constantino pol. pricină p entru
c aPe a şi fost îndepărtat din egumenie, c a
u n u l c e ameninţa mănăstiPea . , c u o pustiire
• totală " 1•
dar a . " Î n curs d e 16 luni, el a stPâns ue­
nlturile mănăst!Pii p e qol ani" şi, încăPi:!ând
cheltuelile, nu numai că uită, ca şi înainta­
şul său, " datoria către mănăstirea chiriar­
hicească de jos", - d ar lasă şi clădiPea bi-

1 Arh. Stat., Dos. M-rii Stavropoleos No. 67, doc. 1 , din 4 a A r h . Stat. Dos. din Iulie 1 862 l n Dos. M-rii Stavropoleos
Maiu 1 86 1 . No. 67, doc. 2.
2 Arh. Stat, Dos. M-rii Stavropoleos No. 1 4, fila 4 ş i 7 .

http://patrimoniu.gov.ro

seru�n m stare de dărăpănare 1 • Preotul Gri­
gore Musceleanu, caPe a uisitat-o în 1862,
o găseşte în ruină şi precizează că "n'a pri­
mit flicio reparaţiune" 2. Pentru proasta lui
administPaţie, Ca\inic este destituit din e­
gumenie. Î mpotPiua lui întâlnim şi după a­
ceasta o plângere adresată Ministeriului de
epitPopia mănăsliPii, care-l învinuieşte că,
Fig. 1 4. Scaunul domnesc şi cel arhieresc.
păsuit fiind să mai stea câtua timp în încă·
perile bis ericii, a profitat într'o zt de lipsa
epitropil or, "în uremea prânzului " , şi, "sub
" pretext că e·s te proprietatea sa, a ridicat
"toată mobila nouă din camera de primire,
11 făcându- sE' neuăzut'' 3.
1 Jbid., dor.. 3 , din 5 lan. 1 86 3 .
2 Calendar antic pe 1 8 6 2 p a g . 95.
, 5 lbid., f. 5.
3 Arh. Stat. Dos. M-rii Stavropoleos No.
STAVROPOLEOS 161
Î n anul 18?6, Chesarie leromonahul Foc ­
şeneanul, îngrijitorul mănăst irii Stauropo ­
leos, cere MinisfePului .. s ă reînfiinţeze " turla
bisericii d ărâmată de mai mulţi ani". de
oarece, fără ea. fumul lumânărilor îneacă
respiPaţia credincioşiloP 4 • H:rhtte etul Mints·
terului, M. C a puţineanu, căruia i se cePE:� a­
uizul, arată însă că " starea în care se află
., zidăriile nu permit a se reînfiinţa turnul
.,de cărămidă şi refacerea lui cu scândurt
.,ar depara mult un e dificiu, care, deşi mlic,
.,e unul din monumentele u e chi cele m at
.,reuşite din Bucureşti " 5.
Acelaş Chestlrte, arătând Ministerului în
4 Arh. Stat. Dos. M i n istr. Cult. No. 307 1 1 876, fila 1 .
1 4, f. 1 2.
http://patrimoniu.gov.ro
1 62 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR I STORICE

anul următor 1 . . starea de ruină în care se El aPată, eu a cest p rilej, că şi biserica este
află pantoeratorul bisericii", care a început în ruină şi că, pe ain afdră, tencuiala clădirii
.. să se lase în jos" şi C dre .. înă.buşe aerul a înce put să cadă, în părţile de j os, iar a ­
în biserieă" ,-eere s ă se ia măsuri pentru coperişul s ' a deteriorat într'atît, încât are
înălţdrea lui, ea, înt,.'astfel, desehizându-i-se neapărată neuoie de reparaţie 6. Biserica,
ferestre, s ă se poată aduce lu mină şi aier scrie egumenul Serian, are un " aspect n e ­
în biserică. Odată eu plăcut" ş i !mpresio­
aceasta, el mai cere nează urît pe uizitatori,
să se rep are şi clo­ printre cari sunt " a­
potnita, care trebuie "desea pePsoane st răi­
întărită şi înue lită eu " ne şi un ia cărora le
fier" 2 • "o recoma n d ă Hlteta
[,a 10 feuruarie 18'79. " Sa Regele " 1 .
eu pri.leju l insta l ării În 1883, leromonahul
noului egurnen Serian, Cle opa lpăteseu cere
aflăm, între altele, că şi el Ministerul ui repa­
clop otnita b i s e r i c i i rarea clo potniţei, " ale
.. este ple cată într'o par­ eărli grinzi sunt cu
te" şi " gata a cădea, totul putrede" şi care
" ameninţând p e r i c o l poate cădea, aducând
" p entru s eruilorii bise­ ure-o nenorocire s. f[.
"rieii şi stricarea ela· ceiaş\ constatare o fa­
" p otelor, din cauza că- ce, l a 21 lu lie 1883, şi
11 derii"3, Clopotnita con­ comisiunea a rhitecţilor
struită din lemn, "pe Primăriei, care, trans­
patru stâlpi de stejar portându-se " în curtea
ee au putrezit", s'a p le­ bisericii ", află " că c la­
cat " într'o parte, eu toa­ " potniţa ce este cons­
te proptelele ee i s'au "tPuil ă de lemn, se gă­
pus p ă n ă. acum" şi " seşte în!P'o stare cu
" este gata a cădea", " totul compromisfi re­
serie ace laşi egumen " zistenţii, fiind şi foarte
Min isteriul ui Cultelor, "uscată" şi ceP dărâ­
la 28 Feu ruarie 18?9 4, marea ei, în cel mult
când se plânge că şi 30 de zile 9
porţile s'au stricat, din De altă p arte, nici
cauza circulaţiei prile­ clădirea mănăstirii n u
jite de faptul că. " graj­ este întP'o s t are mai
dul şi piuniţa ce este bună. I.a 30 luHe 1888,
în partea de din dos" Fig. 15. Pomelnicul clitorilor în proscomidie. flrhimandPitul N. flpos-
au fost închi riate unor toliu comunică Mini·
n egustori, ca depozite de marfă. steriului că biserica StauPopoleos se găseşte
Cu toate aceste cereri, nicio măsură nu .. într'o ruină aproa pe completă". "Î năun·

care, şi la 8 Aprilie 1881 , . egumenul rapor­ " curi. Zidăria, p e dtnafaPă, de la temelie
s e i a · pe ntru repararea elopotniţei, despre "trul bisericii pătr1:1nde pl oaia, în câteua lo­

tează Ministeriului că. ,;e gata să cadă" 5. "în sus, a inceput a se risipi şi împreună

1 La 1 :� Iulie 1 877. 6 lbid.

2 Arh. Stat., Dos. Min istr. Cult., No 307/ 1_8?6, fi l a 1 9. 7 Ibid., fila 27.

3 Ibid., No. 700 1 1 875. 8 Ibid., fila 35.

4 Ibid., Dos. M i n istr. Cult., No. 307 ( 1 876, fi la 2 2. 9 Ibid., fila 3 1 .

5 Ibid., fila 27.

http://patrimoniu.gov.ro
 STAVRO P O L E O S 163

.. cu ea se pierde pictura şi urmele stilul ui ţine greutatea zidurilor şi au cedat in multe

.. arhitectonic" 1 .
tlceasta era starea de derăpănare şi ruină in
·c are se găsia biserica
Stauropoleos (fig. 20), în
anul 189?, când Mlniste·
rul Instrucţiunii şi al Cut·
telor i a măsuri pentru
restaurarea ei, a dresân·
du-se, în acest scop, re­
gretatului arhitect l. Min
cu. Acesta se însărci
nează să elaboreze un
proect, care să cu prindă
atât reprezentarea stării
actuale a bisericii 2, cât
şi planul de restaurare 3.
El lucrează în deosebi la
dese nurile de detalii p e
scară mare, încredinfând
reproducerea u e e h i l o r
picturi murale, dinăuntru!
şi dina fara bisericii, mai
întâi pictorului Ludouic
B asarab 4 şi apoi lui N.
Grimani 5.
D upă aproape tPei ani
de studii şi cercetări, ar·
hitectul l. Mincu ajunge
la conuingerea că res·
taurarea bisericii pre­
zintă ., serioase d i fieul·
tătl", atât pentru că te·
meliile slabe ale clădirii n'au mai putut sus·
locuri, cât şi pentru că a d a osurile făcute
ulterio r bisericii au slăbit-o, prin construcţia
lor neîngrijită şi prin in·
fe rioritatea m aterialului
întrebuinţat 6, ·Restaura ­
rea deci îi ., p are impo·
sibilă", iar mijlocul de
a păstra biserica nu·l
uede decât in reelădirea 7
ei, care, după a lui pă·
· rere, ar trebui făcută pe ·
un a lt teren decât ace I ti
pe c a r e s e află 8•
Minunata etitoric a lui
loani ehie era i a r în pri·
.
mejdie de a fi dărâmată,
primej die eu atât mai ma·
re, eu cât mai mar e era
şi autortlatea unul Mincu,
în materie de a rhitectură.
Noroc că p ropunerea a
intâmpinat o hotărîtă o·
pozitiune din partea C o ·
misiunii Monumente lor Is­
torice 9, care se pronunţă
.. cu des�uârş i r e în contra
" reclădirti, chiar când e a
. . s'ar face p e temeliile
" a ctuale " 1 0•
După patru ani 1 1 , Co·
Fig. 16. Piatra de pe mormântul lui Ioanichie. misiunea, hotărîtă să în·
ceapă grabnic lucrările
de restaurare, consultă din nou pe Mtncu,

" m izile de o calitate inferioară sunt în m a re parte putrezi te de

1 La acest€a se m a i a. daogă şi fa ptul că . o n e n orocită întâm·
" plare, la 26 Iulie curent, a fă cut să fi e distruse pri 1 foc toate
" veşmintele preoţeşti dela această biserică,. c e erau conservate
" î ntr'o ladă de lemn, pusă la i n t rarea î n biserică, în partea
" ,tângă" (Arh. M i n i st. Cult. Dos. 1 6:1 1 1 888).
2 " Cu toate cotele, detaliurile, mulaj ele exacte ale părţilor
" scul ptate şi copiile picturilor conserv 1te, cât şi proectele com·
"plecte de restaurare, lucrări pe care le socoteşte absolut tre­
" bu i ncioase, î n vederea unei ad evărate ş i raţionale resta urări"
(ibid., Ra p. din 2 1 Aprilie 1 897. Dos. No. 82/6/400).
3 lbid., Rap. din 1 6 I u n i e 1 897, dosarul citat.
' lbid., Raportul din 20 l a n . 1 900, l. c. şi cererea din 26
Aprilie 1 900, t. c.
5 lbid , Cererea din 7 Oct. 1 900, l. c.
6 " Di n studiul ce am întreprins asupra acestu'i m onument,
" reiese în chip evident că proporţiile ce i se dedPse la î nceput
"erau şi m a i modeste încă decât cele actuale şi că rn •ca biserică
" d e astăzi se reducea la un sim plu paraclis, la o cam• ră drep·
"!unghiulară, căreia i s'a adăogat în urmă, la o epocă c e nu
,, pot preciza, porticul d e la i ntra, e, sănnrile şi altarul. De şi
· "foarte i m portant din punct de vedere estetic, acest monument
.
"lasă totuşi să s e vadă neîngrij i re a evidentă cu care s'a pro­
" cedat l a construcţia lui. Temeliile i n suficiente au cedat î n m a i
n 'Jmid itate şi cad î n praf". (/bid., Rap. d i n 5 l a n . 1 9(}0, l. c. i
7 " Rezultă deci că o restaurare propriu zisă pare im posibilă
"şi că singurul m ijloc de a conserva viitorului acest m on u ment
" a r fi o reconstrucţie îngrijitil, î n care să se î ntrebuinţeze toate
" m a terialele vechi de pi"tră bine conservate şi să se reproducă
"cu fi delitate formele şi dimensiunile clădirii actuale" (ibid).
6 " Poziţia dosnică şi m i cşori mea ten nului actual, precum
" şi înconjurul său detesta bil, format din calcanurile clil dirilor
" vecine, a r d istruge fără î n doială efectul monu mentului, iar ve·
" ·inătatea imediată a unei masse i m ense de clădire ca aceia a
" Paştelor şi Telegrafelor ar reduce şi m a i mult încil proporţiu­
" n ile sale. A r rezulta prin u rm a re ca, odală reconstrucţia ho­
" tărîtă, să se aleagă u n anume teren, care, atât prin situaţie
. �ât şi prin întin dere, să înlăture asemenea i ncoveniente". Mincu
siârşeşte cu propunerea ca " m o numentul reconstruit s ă se î n ­
"conjure, pe trei d i n laturile sale, cu galerii sau portice des·
"chise, construite în acelaş stil cu dânsul şi care să formeze,
" pe d e o parte un cadru i n teresant şi demn, i ar pe de altă
" parte să servească drept m uzeu deschis, î n care şi-ar găsi
"bun l o c atâtea fragmente de arhitectură pământeană" ; (ibid)
9 Compusă d i n V. A. Ureche, Gr. Tocilescu şi arhitectul N .
Gabrielescu.
! O " Pentru că aceasta este in contra principiilor pentru con·

" multe puncte, provncând crăpături î n ziduri şi deviarea aces· "servarea monum entelor istorice, respectul trecutului n epermiţând
" tora din direcţia vertic"lă. Adaosurile făcute î n urm�, fără n i - " d i strugerea unei clădiri, oricare ar fi starea în C3re se află • .
11 c i u n fel d e legătură cu părţile primitive, l a s ă şi astăzi să se (Şe J. Corn. Mon. Jst. din 2 3 Fevr. 1 90 0 ; (ibid).
" vadă pri n crăpăturile largi tencuiala zidurilor vechi ; iar cără- Il Jbid., Şedinţa din 6 Fevr. 1 90 4 .

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 22

http://patrimoniu.gov.ro
164 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

·
care răspunde iar că, după el, această res­ " de o restaurare . completă", pe care acum,
taurare e ,.imposibilă", în " starea îng rijitoare · " după o îndelu ngată reflecţiune şi o nouă
de soliditate în care s e află m onumentul" 1 • � examinare a lucrărilor", o crede posibilă 3 şi
De acela el p ropune Ministeriului să aleagă pentru care înaintează un alt deuiz. C o misiu·
una din următoarele două nea însă se pronunţă nu�
solufiuni : sau să r e cons· mai p entru ,.restaurarea
truiască o copie exactă ,;p ro priu-zisă, fără a s e
a bisericii Stauro poleos, ,. mai introduce lucrări noi
introducân d in noua clă· "de înfrumuseţare şi chiar
dire toate elementele bine "fără a se atinge părţile
păstrate ale celei uechi " c e n'ar auea o i mediată
(coloane, balustrade, ca·. "neuoie de restaurare" 6.
. druri de f �restre, uşi, ro­ flcest fel de a uedea e
zete, etc) 2 , sau s.;i se măP· împărtăşit şi de Mincu,
ginească numai la lucră· care începe in sfârşit lu·
rile necesare p e ntru re­ crările, in flugust 190ll 7.
p a rarea şi conso liderea După patru ani de mun·
construcţiei, .. cu scopu l că s, l. Mincu c o munică
, . d e a o putea păstra, cât Mtnisteriului că restaura·
" mai în de lung al, in starea rea exterioară a bisericii
" de astăzi" 3. este aproape terminată şi
C o misiunea se hotă- înaintează planurile pen·
. răşte pentru consolida· tru ridicarea clădirii ce
rea bisericii, p rin modeste s'a hotărît să s e înalte.
reparaţiuni, făPă însă ca alături de biserica Sta­
monumentul să-şi piardă u r opo]eos 9. flceastă nouă
car acterul său actual 4 şi clădire auea să aminteas·
îns ărcinează p e M i r. cu să că h anul dispărut, ce o­
stud i eze lucră rile de exe· c olia o dinioară mănăs · •

cutat . şi să întocmească tirea, auea să întocmeas­

de uizul. c ă "un ·cadru armonios"
Minc u înainte ază un de· pentru biserica, al căPii
uiz pentru lucrările " strict Fig. 17. Piatra de pe mormântul Postelnicului efect s'ar f i pierdut a ltfel,
necesape", in u ed erea Constantin Băjescul, fiul fierii Logofătul, ,.in mijlocul binalelor m a ·
mort la 4 Noemvrie 1728 (7237 ) şi înmor­
,. menţiuePii cât m ai in de· mântat în Mănăstirea S tavropoleos. derne ş i banale", ş i î n
" lungate a m onumentului sfârştt au ea să seroească ·
"in starea actuală, dar atrage in acelaş timp şi drept un mic muzeu, nu numat pentru o­
" atenţiunea C o misiunii că biserica are neuoie biectele artistice ale bisericii Staoropoleos,

. ultimei faze de desvoltare la care ajunsese arta noastră pă­

1" A proape fără temelii (ele nu au decât 0.60 m . adân ·
"ci.ne), cu zidurile ieşite d i n �erticală şi executate din cărămizi
"in mare parte măcinate de vreme, cu crăpături care intr� rup
"legătura dintre ziduri, această clăd1re n u poate să suporte adao­
" su l de greutate a turnului ce o corona altă dată şi a olanelor
" cu care era acoperită, fără c11 cel mai mic cutremur să oca­
" zioneze surparea" (ibid , Rap. din 1 2 Iunie 1 904).
2 " Pentru ca astfel răceala i m presi unii ce n e pricmueşte o
" copie, oricât de perfectă, să fie incălzită de prezenţa a cât mai
" m ultor elemente originale" (ibid., 1. c).
• In acest cas î nsă, "fiindcă consolidarea nu va îm piedica
" acţiunea distrugătoare a vremii, care va face să dispară incu·
" rând multe din elementele artistice ale monu mentului (pictura) " ,
" - Mi ncu este d e părere " să s e construiască, p e u n alt teren,
" o copie perfectă a bisericii, pentru ca astfel să se păstreze vi­
" itoarelor generaţii de artişti, i n c�le mai mici amăn unte, tipul
" mânteană" (Jbid , Rap. din 12 M.rtie 1 ,9 04).
4 lbid.
s » Restaurarea com pl�tă este cu atât mai necesară " , zice el,
cu cât nbiserica Stavropoleos este pentru noi una din cele mai
" im portante opere de artă, i nspirată, se inţelege, din aceiaşi
" sursă ca şi mai to:orte cele ce n e-au rămas - stilul bizanti n -,
" dar care reprezintă ultima fasă a evoluţiunii artistice, a trans­
" formărilor prin care a trecut acest stil, pentru a ajunge l a
"tipul nou c u caracterul local, pe care-I reprezintă monumentul
"in discuţi e " . De aici şi • nevoia ca bi,erica Stavropoleos s ă n e
" fi e redati! i n cele mai mici amanunte, i n starea ş i i n formele
" ei de altă dată şi aceasta, ne-ar aduce la completa ei restau·
" rare, adică la păstrarea i n tactă a tot ce este încă i n stare
" aproape bună, la discreta retuşare a ceia ce este deteriorat
" şi la refacerea cât mai a propiată de adevăr a părţilor care
"lipsesc" (lbid., Rap. d i n 1 2 Iunie 1 904).

http://patrimoniu.gov.ro
 ST 'A VROPOLEOS
ei şi p entru toate> modelele o riginale de ar·
htte ctură, sculptură şi pictură, care, din cauza
stării de deteriorare în care se afl au, au fost
înlocuite eu altele noi, in biserica restau·
r ată.
Rămânea încă să se termine re staUl are a
Fig, 18 . Mănăstirea Slli.vropoleos i n 1846 (După desenul lui Begenau) .
picturii · exterioare şi să se restaureze pic­
tura din interiorul bisericii. Heeaţ>lă lucrare
a fost î ncredinţată de C o misiunea Monu·
6 lbid., Rap. din 16 Iunie 1 9 0 4 .
7lată care erau aceste lucrări, d u pă raportul din 1 6 I u n i e
1904, 1 . c. : 1. J n tărirt a zidurilor crăpate şi a bolţilor, cu legă,
turi de fier ; 2. lntărirea temeliilor întregii construcţiuni, prin
construirea î n afară şi î n i n teriorul bisericii, alături cu tem eliile
actuale, a n o i ziduri, care să ajungă pănă la terepul solid, ziduri
c e urmau să tie făcute în porţi u n i mici ; 3. Dărâmarea aproape
totală a lencuielelor exterioare ; 4. Repararea z1dăriei exterioare,
prin înlocuirea cărămizilor putrezite şi repararea crăpături lor ;
5. l nlărirea stâlpilor dela altar ; 6. Refacerea tencuielilor exteri ·
oare ; 7. Turla de zidărie ; 8. Brâul ornamentat de piatră, ce
urma să î n locuiască pe cel vechiu de i psos, d i n care n u mai
existau, l a i n ceperea restau�ării, decât urme, cea mai ware p?.rte
din el tiind î nlocuit prin plăci de teracotă, cu prilejul d i feritelor
reparaţiuni de pe vremuri ; 9. 24 capitele ornamentale de piatră,
ce urmau să inlocuia�că pe cele vechi de ipsos, parte deteriorate,
parte căzute ; 1 0 . • Fustele" de p iatră ornamentată a celor două
coloane angajate dela peristil, care sunt de tencuială şi foarte
deteriorate ; 1 1 . Acoperiş4l cu olane semis:ir,;ulare, cuprinzând
jgheaburi şi burlane ; 1 2. Refacerea picturilor exterioare ; 1 3.
Curătirea în parte a tencuielelor, a căror stare deteriorată per·
mitea conservarea lor ; refacerea acestor tencuieli ş i repararea
http://patrimoniu.gov.ro
165
mentel o r lsto riee Părintelui Pietu r U. Da·
mlan, care lucra eu arhitectul Mineu, la Sta·
u ro poleos şi care urma să o execute, tot sub
conducerea şi după i ndicatiile a eesiuia 1 •
Ea auea să . se exe cute " al freseo"şi " al
seeeo", r estau r â n du·se pictura numai in lo·
e urile unde era e u totul stricată şi m e n ţi­
n â n du-se p retutindeni u n d e se păstra, p otri·
uit situaţiei amănuntile e e s'a prezentat ·c a
crăpăturilor ; 1 4 . Curiiţirea, repararea ş i repun erea în starea lor
pri mitivă a uşii, a tâmplei şi a mobil ierului care s e află î n stare
bună, repararea celui stricat ş i facerea d i n n o u a celui ce lipsia
(st�ane, etd ; 1 5. Refacerea pardoselelor de p i " tră ; 1 6. Pictura
turlei ş i aceea de fă cut pe tencuielele reparate, fără a se atinge
restul picturil or ; şi 1 7. Clopotniţa.
.
8 l ntârzierea lucrărilor a p rovenit din cauza lipsei de lucră­
tori şi meşteri speciali, ca şi din c " u z a dificultă!ilor ş i a sur ·
prin derilor, cu neputinţă de prevăzut, ivit� în cursul construcţiu.
n ii . Aşa a fost, de pildă, cazul cu temeliile clădirii, care a u tre·
buit să fie întărite î n întregime ş i refilcute pănă I a o adâncime
însemnată ; tot aşa s'a î ntâmplat cu in tregul acoperiş care s'a
construit in fier şi beton, înlocui ndu-se astfel cel vechiu de lemn,
cu totul deteriorat ; aşa a fost cu p�rţile decorative, multe dis­
părute şi multe stricate, care fuseseră făcute din i p5os ş i cari
a u fost înlocuite cu altele din piatră scu! ptată ; tot aşa i n sfâr··
ş't şi cu picturile exterioare, care, cu mari dificultiiii, au putut
fi deslipite d e pe păreţi, c a m odde pentru refacerea lor re
noile tencuieli ale clădirii.
,
9 lbid., Rap. din 2 2 Sept. 1 908.
1 lbid., Ord. din 2 3 I u n i e 1 9 1 0 şi din 1 9 Iunie 1 9 1 2 .
P"!j
t
c?"
....
�
z
''"
:::>
Q><
(/)
;:;·
� /
Q>
(JJ
'"
....
<
o
'O
o
(O
o
(/)
S'
....
00
O'<
o

http://patrimoniu.gov.ro
 STAVROPOLEO S
misiunii, asupra stării în care se afla zugră·
ueala bisericii 1
Lucrarea pictorului preot U. Damian o
fost intreită :
1 . ţi curăţit intreaga pictură bine păstrată
2 A consolidat, după un sistem ee se ua
din interiorul şi exteriorul bisericii ;
arăta la J ocul său, zugrăueala i_n părţile în
care s tratul de tencuială eu pictura se bur·
duşise ; şi
Fig. 20. Vederea pridvorului înainte de restaurare.
3. ţi refăeut pictura în părţile nou zidite,
ea bunăoară turla, ea şi in acelea eu ten­
eueala şi zugPăueala căzute 2.
Î n istoria atât de plină de peri peţii a bi
senen Stauropoleos, mai interuine una : Se
stinge arhite ctul l. Mineu, maestrul care,
1 lbid. Contractul d i n 1 6 I u n i e 1 9 1 2.
2 Restaurarea picturii î n să nu mu!ţu mia pe deplir. Comisiu·
nea. Arhitectul N. Ghica constată că picturile cele noi dela tu,rlă
sunt în tonalităţi diferite de cele vech i şi că armonia generală
sufere din această cauză. (lbid., Referatul din 22 Nov. 9 1 3). Co·
misiunea însăşi exam inează, la faţa locului, în Decemvrie 1 9 1 3 ,
pictura restaurată ş i hotăr�şte s ă se suspeude lucrările, î n mod
provizoriu, pănă la primăvară, spre a se avea, asupra lor, opi·
nia pictorului specialist V iertelberger d i n Viena, pe care Comi ·
http://patrimoniu.gov.ro
167
îndrăgostit de arta noastră u P ehe, ţinuse
să-şi lege numele de restaurarea a cestui
mărgăritar al C a pitalei.
Sarcina conducerii lucrăril o r dela Sta·
uropoleos este iqcredinţată atunci unui eleu
al lui Mineu, arhitectului Al. Zagoriţ, care lu·
erase mai bine de trei ani eu maestrul său,
care luase parte la înt oc mirea planurilo r
pentru muzeul biseri cii şi c are, cunoscând
felu l de lucru al fostului său p rofesor, p utea
lucrarea întreru ptă 3.
sfârşi, în chip credi ncios principiilor lui,
Ră&boiul cel mare întrerupe din nou lu·
e răl'ile şi răpune pe e âmpul cte l u pt ă şi pe
arhiteetu l m. Zagoriţ, conducătorul lor.
D u pă războiu, Comisiunea a continuat res·
siur.ea îl aştepll (lbid., Ord. d i n 19 Dec. 1 9 1 3). N.u ştim care
va fi fost părerea acestui specialist ; şbm i nsă că, după o
intrerupere de câtev't luni, părintele pictor V. Damian continuă
restaurarea picturi i , care, i n prim �vara anului 1 9 1 5, era "spălată
"şi în cea m a i · mare parte consolidată " , rămânând să se m a i
facă numai .lucrările de retuşare, care se vor reduce l a m i n i ·
" mu m posibil" ( lbid., Referatul d i n 25 M a i u 19 1 5.)
3 lbid , Orei. Casei �is. d i n 9 Aprilie 1 9 1 3.
1 68 BULETIN U L COMISIU N I I MONUMENTELOR ISTORICE

taurarea (fig. 21). care astăzi este a pmape
sfâ rşită., prin aşezarea tâmplei, a stran el6r,
a uşii, a scaunului domnesc şi a rhierese,
toate artistic restau rate sub co nducerea d-lui
p rofes or C. Dumitreseu.
nalţă. încă.; după. ee a înfruntat toate p r i mej .
diile, o adeoă.rată. o peră. de artă.. î n care
gustul românesc a pus tot ee a aout mai
a les, ea să. în tinerească. ueehiul model bi·
zantin, ea să. potrivească de minune bielşu·

Fig. 2 1 . Mănăstirea Stavropoleos, după restaurare: : ;

Păcat numai că. pictura exterioară. r estau··
r ată. a î n c e p u t să se s pe le, mai ales in p a r ·
tea de Miază noa pte, mai puţin ferită de ploi.
Oricum · în să., C apitala României are ma·
1i�e s ă. fie m â. n dră. · că. î n mijlocul ei se în-
gul de podoabe al acestui a eu fră.gezimea
tânără. a clădirii şi să-i dea în s fârşit acea
desă.oârşită. armonie în p q:l porfii, in linii şi
în eolo1 i , care ca racter izează. .biserica Sta·
uro poleos.

Fig. 2 2 . Parapet sculptat în piatră la pridvorul bisericii

Stavropoleos.

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICA MIRĂUŢI DIN SUCEAVA
-- o
Biserica Mirăutilor e socotită de mai
multi autori ca una din cele mai vechi
biserici moldoveneşti. După schematis·
mul Episcopatului greco-oriental, citat de
Fig. 1. Vederea bisericii Mirăuji înainte de restaurare.
Romstorfer 1, a fost biserica mitropolitană a
Ţării şi bjserica de încoronare ; ar fi fost
fundată chiar de Dragoş, d'u pă altii de
Iuga.
După Origore Ureche 2, s'ar părea că
biserica exista înainte de Alexandru-cel·
Bun, adecă înainte de începutul veacului
al XV-lea. După Romstorfer 3, probabilita·
1 Romstorfer, Die Restaurirung der Mirouts·Kirche.
2 Gr. Ureche, Domnii Ţărei Moldovei, cap · IV.
a Romstorfer, ibid.
http://patrimoniu.gov.ro
de G. BĂLŞ
o c --
lea cea- mai mare e că a fost zidită în
ultimul deceniu al veacului al XIV-lea.
La 1402, Alexandru-cel-Bun a adus şi
depus la Mirăufi moaştele Sf. Ioan-cel·
Nou �. Pe la 1 5 1 3, în urma unui eve-
niment încă necunoscut, biserica a fost
" devastată" 5• Mitropolia a fost atuncea
mutată în biserica Sf. Gheorghe, începută
în 1 5 1 4 de Bogdan-cel-Orb şi isprăvită
în 1 5 2 2 de către Ştefă:nită· Vodă.
Iorga6 spun e : " şi biserica Mirăutului unde
slujia Mitropolitul Sucevei a trebuit" să
4 N. Ior-ga, Istoria Bisericii Româneşti, 1, p. 53,
5 Romstorfer, ibid.
6 lbid., p. 95.
170 . BULETIN U L C O M ISIUNII MONUME N TELOR ISTORICE

fie refăculă de dânsul (Ştefan-cel-Mare) Sucevei despre cetate. Ea este descope­

potrivindu-se - poate - întru câtva stilul rită, boltile şi păretii foarte deteriorati ;
cel nou după acela al lui Alexandru-cel­ nu are nicio inscriptiune. Ea serveşte
Bun, ctitorul de la început((. ca magazie pentru productele agricole,

1111111 1.. ±::LLL±J

... .. '1 , .• • ,••

.. " � - ·
.... :::�
<;:;'·#:._:
o o
1
� · .\1:.'·
'!
·, , o
..
•.'
''

.::·
o

: �:
o.

':j
'o

!: , ;,
''
1•
o
,.
·,ti
' o

.':.
'"
.:' •
o

®0
o

\':,.
o 'o

: - o
'

Fig . 2. Plan. Fig. 3. Sectie longitudinală, (du pă Romstorfer.)

Melchisedec nu pomeneşte numele de închiriată de

1 negustori de la Primăria Su-
'"
Mirău\i, ci spune numai : " Este încă o bi­ ceve1 .
serică antică românească în marginea Istoriceşte, deci, biserica Mirăutilor ar
1 Melchisedec, O vizitll la câteva mllnllsliri din Bucovina,
fi cam de l a 1 400 cu o prefacere sau o
p. 7 6 . reparatie din vremea lui Ştefan-cel-Mare.

http://patrimoniu.gov.ro

Pănă la ce punct biserica . de azi -
adecă înainte de ultima restaurare de
acum câfiva ani -- este acea de la înce·
put ? Rem anieri sau prefaceri ulterioare
nu cumva i-au schimbat cu desăvârşlre
caracterul primitiv ?
Se ştie că, în 'lucrările de restaurare
,
,_
1� 3 't
• 1
Fig. 4. Biserica Aron-Vodă
între 1 898 şi 1901, s'a găsit în pod, în
rosturile zidăriei \ monede suedeze cu mo·
nograma O . A. (Oustav Adolf) . În pilas­
trii dintre două ferestre ale turlei s'a gă·
sit de asemenea, între două cărămizi, zi­
dită o monetă polonă din vremea lui
Sigismund al III-lea (1 587 - 1 632). De
aici se pqate presupune că s'au executat
lucrări la turla şi în părtile superioare
ale zidurilor bisericii în veacul al XVII-lea.
1• Romstiirfer. Die Restaurrung der Mirouts-Kirche.
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice
,
BISERICA MIRĂ UŢl DIN SUC EA VA 171
Dacă examinăm planul, vom observa
mai întâiu p resenta a doi stâlpi cari sus­
fin păretele despărfitor dintre naos şi pro·
naos. Această disposifie n'o găsim la
nicio biserică înainte de sfârşitul .seco·
lului al X VI-lea, afară de Putna şi Sf.
Nicolae Domnesc din Iaşi în starea lor
de azi ; dar aceste două biserici au fost
reconstruite tocmai în veacul al XVII-lea.
Din contra, în cursul acestui veac, acea­
stă disposifie devine frecventă, încât se
poate spune că este una din caracteristi·
cile bisericilor moldoveneşti din acest
secol. Aşa: Dragomirna, Aron-Vodă (1 5 98),
Oalata, lfcanii Vechi, Sf. Ioan Boteză·
torul din Suceava, Trei Ierarhi, Cetăţuia,
Oolia, Bogdana, Bârnova, Sf. Onufrie.
Turnul clopotnifei, aşezat pe laturea de
miazăzi la intrare, este de asemenea de
un caracter ·târziu. Există, într'adevăr, tur·
S n�
1
Fig. 5. Celăjuia
nul-clopotnifă alipit de biserică încă de
la începutul veacului al XVI-lea la Băli­
neşti. Este însă o excepţie, . care nu a
mai găsit imitatie pănă în veacul al XVII-lea
şi mai cu samă al XVIII-lea, când încep
să se construiască clopotnife, fie pe la­
turea vestică, fie p e una din cele de la
23
http://patrimoniu.gov.ro
172 BULETINUL COMIS lUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Nord sau Sud, ajungând să fie una din
caracterislicele bisericilor moldoveneşti
târzie. În ceia ce priveşte clopotnita de
la Mirăufi, EOlti!__ ei eliptică, scara în spi­
rală văzută din exterior şi alte detalii
despre care vom vorbi m ai departe, n�
îndreptătesc s'o socotim din secolul al
XVII-lea.
Dacă examinăm acum � fatad l, vom ve­
dea că arcadele oarbe (firidele) absidelor
au un caracter bizantin, arhivoltele fiind
intrate în raport cu planul zidului.
Acest debliu de constructie nu se în·
tâlneşte la vechile biserici din Rădăuti şi
Sf. Treime din Siret, dar se regăseşte la
Fig 6. Tulana.
multe biseri�i începând cu tJltiinii ani din
veacul al XVI-lea şi mai întâiu la Oalata,
clădită de Petru Şchiopul la 1 590 şi care
are mai multe caractere muntene.
Vom observa, între altele, aceste racor­
dări cam stângace ale arhivoltelor, pro­
venind din lipsa de spatiu necesar, pi­
laştrii fiind mai înguşti ca dublă lărgime
a arhivoltei. Acest detaliu este aproape
regulă generală .în Muntenia în veacul al
XVII-lea, mai cu samă în vremea lui Ma­
tei Basarab.
De-asupra firidelor oarbe e încinsă bi­
serica cu un brâu compus dintr'un tor
între două rânduri late de cărămizi aşe·
zate pieziş în dinti · (în zimti). Rândurile
http://patrimoniu.gov.ro
de cărămizi aşezate în zimti sunt o ca·
racteristică bizantină, respândită în toate
tările balcanice şi în Muntenia.
Brâul însă compus dintr'un tor (boudin) <
între zimfi este specific muntean, şi a­
colo nu-l găsim înainte de 1 582, la Tu­
fana, unde apare pentru prima d :ttă, pe
urmă la Biserica Domnească din Târgo­
vişte (1583), devenind foarte răspândit în
cursul ve1cului al XVII-lea (Biserica Sf.
.
Nicolae din Târgovişte, Sf. Împărati din
acehşi oraş, Co zni, turnul de la Brebu şi
altele).
La turla de pe naos vedem c Jlonete
angajate la .unghiuri, ceia ce nu se vede
în Moldova şi pare de asemenea a Ji un
element muntean.
Şi în interior găsim arcurile cu arhi­
volte reintrate în planul zidului.
În fine, nici · ferestrele, nici contrafortii,
nici soclul nu ne arată formele Şi pro­
filele ce le întâlnim în veacul al XV-lea şi
al XVI-lea în Moldova.
Toale aceste caractere ne trimet deci
în veacul al X VII-lea, şi concluzia firească
a acestei analize este că refacerea bise·
ricii din acest secol, despre care avem
indicii, nu s'a mărginit la turla şi la păr­
file de sus ale zidirii, ci a fost o recon­
structie completă din temelie.
Este deci p robabil că devastarea Mi·
 BISERICA MIR ĂUŢI D IN SUCEAVA 173

răutilor în primii ani din veacul al XVI-lea, tate la fet' cu cele ce le găsim două vea·
despre care se vorbeşte, în urma unui curi şi mai bine mai târziu.
eveniment încă necunoscut,
a fost, dacă nu o distru·
gere completă, cel putin o
vătămare destul de gravă
Ga să explice de ce Bogdan·
cel-Orb a fost nevoit să re·
con�truiască o Mitropolie
nouă în loc de a rep:ua pe
cea veche.
_ Pentru ca să credem că
- cu toate caracterele din
veacul al XVII-lea ce le·am
rele"v -'lt - biserica este din
preajma anului 1 40 0, ar tre·
bui admis ca în această e·
pocă, Recunoscută nouă în Fig . 7. Biserica Sf. Î mpărati din Târgovişte.
privinta monttmentelor, a fost
o înrâurire şi un stil care au dat resul· Toate aceste caracteristice ar Ji dis·
p ărut, nemai văzându·se nimic din ele
în tot timpul lui Ştefan·cel·Mare şi al ur·
maşilor lui, nici Î!l Moldova, nici l a Ye·
cîni, şi după această lungă eclipsă de
mai bine de două sute de ani ar reapă·
rea deodată. ·

Cred - fără a mai vorbi de evidenta

î nrâurire din arhitectura munteană din
veacul al X VII·lea asupra celei moldove·
neşti - cred că o asemenea presupunere
•

ar fi absurdă şi că conclusia ce se im·

pune este că biserica Mirăutilor a fost
prefăcută din temelie pe la jumătatea
veacului al XVII-lea.
S 'ar putea cel mult presupune că pla·
nul (afară de clopotnită) s'a respectat, şi
dacă aceasta s'ar putea proba, ar fi un
punct foarte important câŞtigat.
Fig. 8 Biserica din Coeni.

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICA DIN GR .� DIŞTEA-VLAŞCA
--o o --
P e dreapta Argeşului, de-asupra unui m a l râ·
pos, de pe care poti cuprinde c 1 privirea în·
treaga câmpie d i ntre Neajlov şi Argeş se înălta
odinioară palatul mândru al Orădiştenilor 1 , din
care n'a mai rămas astăzi decât amintirea.
Apele nestatornice a le Argeşului au ·tot surpa t
malul, pînă ce a u dărâmat ş i palatul, p e care
I-au inghitit, lăsând în loc o câmpi e de nisip.
Ceva mai în lături, spre Sud-Vesl, dincolo de
drum, se înaltă biserica din Orădişlea, ctitoria
lui Bunea Vistierul Orădişteanu şi a sotiei sale
Orăjdana, ale căror c hipuri, împreună cu alte
douăzeci, ale altor familii boiereşti înrudite, au
dăinuit pănă mai dăunăzi în această biserică.
1. Vistierul Bunea O rădiştea nu şi sotia sa::, Orăjdana, ctitorii bisericii din Orădiştea.
Biserica lui Bunea este zidită la 1657, în zi­
lele lui Constantin Şerban Basarab Cârnul - os
de Domn 2 şi fiu de preoteasă din satul Dobreni
1 lnforma liune căpătată de la d . p rofesor l. Bianu,
procuristul fami liei Orădiştenilor, care a bi n evoit a - mi da
m ulte lămuriri asupra trecutului acestei familii şi care
m i - a pus l a îndemână hârtiile rămase dela Origorc
· Biseric a a servit şi ca loc de îngropare pen·
Orădiştea n u .
z Constantin Basarab este fiul lui Radu Şerban, Voe­
vodul înmormântat la Cornana, a lăt uri. O. Ohibănescu,
Arhiva din l aşi a. XXV I I I , p . .39 şi N . Iorga, Istoria Ro­
mânilor, ed. IV, Bucureşti 1920, p. 272.
http://patrimoniu.gov.ro
d e V. BRĂ.TULESCU
de peste Argeş. Clădită în stilul vremii, ca şi
cele d i n salele dimprejur : Dobreni şi Coeni, cu
ziduri groase, cu chenare de piatră la ferestre,
cu scara ce duce la turlă în i ;: şilura din dreapta
pronaosului, biserica din Orădiştea păstrează
doar infătişarea unei biserici vechi. De-abia dacă
i nscriptiile mai vorbesc de vechimea ei, căci
repa ratiile făcute la 1906 n 'au păstra t nici mă·
car chipurile ctitorilor prăpădite de asprimea
vremurilor.
Ca drul uşii e de piatră cu înflorituri nu pre a
artistic e în partea de sus, u nde se află săpată
următoarea inscriptie :
" Dumnezeiasca sfinta aceasta bisrarica fa-
" cut[ă} den temelie ca să fie de pohvală Us­
" peniei B-ţe cu toată · voia a Bunei Vist. şi
"a jupâneasi lui Grăjdani. O prea curată,
"priimeaşle. Vă dni !o Costantin Voevod, msfa,
" Sep. 8, lea t 7166" .
tru m e mbrii familiei Orădişteanu şi chiar în mij­
locul n a osului, în dreptul uşilor împărăteşti, este
mormântul mamei lui Bunea, al jupânesei Maria
 BISERICA O R Ă DIŞTEA-VLAŞCA 175

şi al coconilor âcestuia, nepoti ai Mariei, trei fost apoi sofia lui D umitru Mogoşescu Vei Vor­
sau patru cum se poate vedea din inscriptia de nic 1 • El este ctitor şi al bisericii Bunea - după
de-asupra mormântului : numele său - din jud . Dâmbovqa, de pe piscul
·

Vâlcanii.
" A icea se răpafusează} o jupâneasa Maria
" m uma jupăfnu}lui Bunei Ve{/] Sfl}ugeafr} Locul e cum p ă rat de Vâlcu Vel Vornic, îm·
"şi coconii lu[IJ, Enachi, Vlad (?) Chirana...
preună cu Grigore Vel Vistier şi cu Bunea

în scopul ridicării unei bi:.er ici \ pe c a re d e

în 1 622, Aprilie 23, de la moşnenii din Brăneşti
" .. Vleat 7157 (1649) .
Urmează deci că pe mormâ!'!tul Mariei s'a înălfat
biserica, sau că Maria a fost scoasă din alt abia la 1 654 o înaltă Bunea Orădişteanu, boier

semnate în trebile tării 3•

mor mânt şi îngropată aici. cu trecere de acum încolo, ocupând locuri în·
In 1657 înainte de terminarea bisericii, în Iu ­
nie, se s tingea l d Orădişlea, Orăjdana, fiica Ni­ Trimis de Brâncoveanu la 1 695 împreună cu
căi Slugerul, nepoată de tiu lui Bunea, a cărei TokOly la Constantinopol pentru negocierea pă·
piatră de mormânt, aruncată lângă biserică, nu cii, c a re se î.n cheie la Carlovăt î n 1699, tot el
mai păstrează aproape nimic din inscripfta fru­ e acel care, împreună cu Banul Cornea şi Spă·
m os săpată, dar care inscriptie, păstrată, între tarul Mihail Cantacuzino merg cu daruri la
· noul vizir Musta fă. Paşa, în 1 702 4 •
hârtiil e lui Or. Grădişteanu, sună :

2. Vistlerul Bunea O r ădişleanu ctitorul bisericii d i n Orădişlea.

" Aci s upt această piatră odihneşte o asele su·
"fletului răposatei jupâncasa Grăjdana, fiica
" Nichii Slugerul, feciorul Bunei Vistierul, ce
"s'a prestăvit în luna l�i Iunie 24, în zi de
" Vineri, în zilele bun ului Domn Şerban-Vodă
" Basarab, 1657. "
Vei Vistiernicul Bunea, clitorul bisericii, este
fiu l lui Vâl cu Orădişlea nu şi al Mariei, care a
Dintr' o notă păstrată de părintele Gheorghe
1 1 C. Filitli, Arhiva Oh. Or. Cantacuzine, B ucureşti,
1 919.
2 D Condurăjeanu, Dicfienarul geografic a/jud. Dâm­
bovifa, B ucureşti 1890, p. 29 şi Hasdeu, Istoria critică,
1, p. 3 1 .
3 Arhiva din laşi ; Ohibănescu, Divanurile demneşt.'
din Moldeva şi M un/enia tn sec. X VII, p. 39.
� Or. Orădişleanu, Şirul Domnilor tn făriie remâne, ms

http://patrimoniu.gov.ro
1 76 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Popescu din Orădiştea, am putut afla numele sotul ei de-al doi lea Clucerul Petre, "zugrăvind-o
celor z ugrăviti în biserică şi inlocuiti prin re ­ . şi împodobind-o cu toate podoabele bisericeşti,
paratia făcută de fostul stăpân al moşiei Oră­ după cum se vede", cum spunPa pisa nia pusă
d iştea, Andrei Noic a . de Petre şi Chi ajna, amintită de Or. Grăd iş·
Ei sînt : Vornicul Nicu Orădiştea nu, Logofă­ tean u între însemnările sale, de care a fost
tul Origore Or ădişlea nu, Panlazi Campin<' anu, vorba mai sus
Sultana Coste asca, Constantin V. V. Basarab, Costumul jupăneselor, cum se vede din foto·
Orăjdan a Orădişteanca, Logofă-t ul Bunea Oră­ grafia luată înainte de reparatia de la 1906,
d işteanu, Vornicul Vâlcu Orădişteanu, Neofit Mi­ asupra căruia mi·a atras atentia d. Drii ghicean u,
tropolitul, Anica Filipeasca, Banul Constantin rochiile la m odă, din a dou a jumătate a seco·
Filipescu, Vornicul Nicolae Filipescu, Clucerul !ului al XIX-lea,: m a l a coavele, ne î n d e a mnă a
Petre Orădişlea nu, V o r nicul Emanoil Orădiş­ crede că la 1846, ori s'au zugrăvit toale chipurile
·

teanu, Chiaj na O rădişleanu, Logofătul Origore amintite, ori cele vechi au fost aşa fel repara t e
Orădişteanu, E u frosi na Orădişteanu, Logofeteasa că n'au p ăstrat nimic d i n caracterul lor de altă
Luxandra Orădişleanu, Serdarul Emanoil Oră­ dată. Restaura_r ea b·Brbară dela 1906, a ras chi­
d i şleanu, Elena O rădişteanu, Eufrosina Orădiş­ purile vechflor clilori, lipsindu-ne astfel de un
teanu. pretios material p entru studiul costumelor.
Din B ceiaşi n otă reiese că biserica a fost Ultima m ărturie care amhtleşle pe Orăd şteni
repar ală în 1846 1 , când se vor f i adăugat şi este o i c o ană d i n 1844, pe dosul căre ia se vede
chipurile celor cari e rau în viată la a ceastă următoarea însemnare cu lite ră chirilică :
dată.
Biserica din o , ă d iştea a mai fost reparafă " Această icoand s'au făcutii cu cheltuiala
în 1 750 de Chiajna 2 Orădi.şteanu, împreună cu " dumnealor coconu Grigore Grddşttaenu 3
" i cu sofia dum. i logojătu !omfă cu soţia ,
1 Ace6slă sfântă biserică s'6 reparat 1 6 anul 1846 " mtşferiu Marina cu soţia lui, Meilă 4 cu so­
de domnul Origore Orădişle6nu şi soji6 s6 Lux6ndra, "ţia lui, Costandinu cu soţia lui, dimpreună
proprietarii moşiei Orădişlea cu fiii lor: Emanoil Orădiş­
t eanu Serdaru l , Chiajna Orădişleanu; Eufrosina Orădiş­
" ca fii lor pentru veşnica pomen ţre, 1 834 Dec " .
teanu, Maria Orădişleanu, Elena Orădişleanu, Eufrosina
Orădişleanu.
Aşa cum s e înfătişază astăzi, b iserica d i n
z Rămânând singură din neamul O rădişlenilor, la Orădiştea n u m a i pre sinlă decfit interes arhi·
moartea sotului ei Pârvu Câmpineanu, se mărită cu un tectonic.
'
Clucer Petre, cu condijia însă ca loji copiii să poarte nu­
mele mamei. Din această căsătorie are trei copii : două era partisan al Nemjilor. Chiajna merse 16 Constanti-
fete şi un băiat, Emanoil, din care se trag Orădişlenii de nopol, făgăduieşte o parte din moşii Mitropoliei din Bu­
azi. Chiajna Orădiştennu aminteşte pe ceala llă Chiajnă, cureşt şi cu ajutorul Patriarhului înfrânge pe Mavrocordat .
fiira lui Rareş şi sofia lui Mircea Ciobanul Ea luptă 3 Amintit d e d . prof. Iorga printre cei din colonia
chiar împotriva volnjii Domnului jării, împotriva lui Ma­ românească de la Paris alături _ de P. Orădişte6nu la
vrocordat (în 1726). care pârâse la Poartă intre altii şi 1858; in Revista istorică, XI, 1-3, p. 6.
pe Şerban OI:ădişteanu ca să i se iea averile, ca unul ce � In loc de Mihăilă.

P. S. - In articolul d-lul profesor Iorga .Oraşele oltene şi mal ales Craiova pe pragul vremurilor nouă
(1760 -1830)•, apărut şi în . Arhivele Olteniei,• an. IV, No . 20, este pomenit un Bunea Orădişteanu, "ispravnic al
Scaunului la Craiova în 1706, care cred că este Bunea al doilea, fiul lui Nica (Nicolae) Orădişteanu, adică nepotul
·

de fiu al celui d'intâiu Bunea.

Poate că tot Bunea al doile a este trimisul lui Brâncoveanu din 1695 şi 170Z în dif,rile misiuni, şi cred că este
aşa, fiindcă cel dinlâiu Bunea, care e pomenit a -ăturl de tatăl său Vâlcu între cumpărătorii locului de la moşnenii
din Brăneşti-Dâmbovija, în 1622, era destul de bătrân pentru a nu mai fi trimis în călătorii aşa de lungi ca acele
· dela Constantinopol. Nota lui Or. Orădişteanu, luată după Şincai şi amintită mal sus, se dovedeşte astfel greşită.

http://patrimoniu.gov.ro
 CHESTIUNEA BASTARNILOR
IN LEGĂTURĂ CU PIATRA SEPULCRALĂ DE LA DRAOOMIRNA
de ECATERINA DUNĂREANU-VULPE

Pri n t re popoarele care se pomenesc in a ntichi· bat pe C. Anto n i us lângă H istria 1. I n a n u l 29

tate i n legătură cu p ă r ţ i l e noastre, exi stă, i n af... ră a. Ch r . d e acord . cu Dacii, Bastarn i i năvăl esc i n
de Daci şi de Geţi, u n u l care presi ntă u n interes S u d u l Dunarii, prste Balcani, până l a Denteleţi,
deosebit. Acesta e poporu l B?starn l ! or. cu scopul d e a pradă. pe �ceşti a l i <- ţ i a i Roma·
Isvoarele care ne - fac pe Bastarni l u tioscuţi , n i l or, dela graniţa Macedoniei. M Lic. Crassus
sunt prea p u ţi n e, î n fr<lgm ente red use, n u destul i i . u rmăreşte ş i -i goneştr, i ntr'o serie de l u pte,
de . precise, încât lasă in indoiala sau i n com pletă peste D u nare 2•

obscuritate o m u l ţ t m e d e chesti u n i i m portante Monumentum Ancyranum pomeneşte pe Bas·.

3.
in l egatură cu acest popor. tarni pri ntre popoarele care a u cautat a m iciţia
In presenta l ucrare voiu exa m i n a puţinele is­ i m paratul u i roman
voare pe C\}re le avem, Ş I voiu in cerca a lămuri, D e sigur c a e vorba d e relaţi i l e d e pace care
d u pă pos i b i li tate, problerr.a stab i l i tăţii acestui au urmat d u pă acea ex ped iţie contra Quazi l o r
popor i n regi u n i l e d e la Nord d e gurii� D unari i . şi Basta rnilor, a con s u l u l u i M. Vmicius, pe vremea
M a i î nainte d e aceasta v o i u trece i n n·vistă câ nd eră. legatus pro praetore a lui August
toate i n formaţi i l e despre Bastar n i u rmari nd : î n Ili ric, expediţie d e care e vorba i ntr'o i nscripţie
a) un scurt 1stonc al lor ; b) prci ectarea lor d e h Tuscu l u m 4.
pe har ta, i n l i m i te l e i n tre care pot fi d iscutaţi ; O i nscripţie d i n sec. l . p. Chr .5 menţionează pri n ­
c) sta b i l i rea ongmn ŞI caracte rului lor etn o ­ tre faptele l u i T. Plautius Ael i a nus, fost guver ­
grafic. nato r al Moesiei, că a inabuşit o n ăvală ce toc­
*
* * m a i î n cepuseră a o porni . SanŢiaţi i şi a tri m i s
Cea d i ntâiu menţiondre a Bastarni lor o avem inapoi regilor Bastarnilor Ş I Roxol a ni l o r pe fii i
în Polybios 1, rare vorbeşte de ei cu prilej u l lor pri :lşi ori l uaţi i napoi d e l a duşman i i lor.
razboa ielor din tre . Romani şi reg t i_ M acedoniei, Deci la această epocă, anul 52 p. C h r., Bastarn i i
F i l i p al V-lea, a po i Per seu, i n tre a n i i 1 82 - 1 68 s u n t i n b u n e relaţi u n i c u Roma ş i i n duŞmănie
·
a. Chr., ca nd Bastarn i i apar ca m ercenari ai c u popoarele veci nr, probabi l cu Sarmaţi i .
rege l u i m acedo nean. I u l t u s Capito l i n us 6 citeaza pe Basta r n i in coa­
Tttus Livius 2 , vorbind despre acelc. ş războiu l i ti a teribila ca re s'a format i m potriva I m peri u l u i
pomeneşte pe " rege l e " lor Clond icus, pe care il Roman, pe vremea l u i Marcus Aurel i us.

3
confunda cu şeful G a l i lor. Ra portând u-se tot l a Deci relaţii l e d e priete n i e, dm a n u l 52, ale
război u l acesta, Pl utarch con fundă pe Bastarn i Bastarni lor cu Rom a n i i fuseseră n u m a i vreme l ni ce.
cu Galii, deschizând astfel o problemă de care D e a ltfel, chiar in războai e l e l u i Trai a n cu Dacii ,
voiu vorbi mai departe. avem ş tiri privitoare l a Basta r n i 7 ca duşmani
Al doi lea pri lej in care întâln i m pe Bastarn i a i Rom a n i lor, pe Colu m n a Traiană ş i pe m o n u ­
e războiul Romanilor cu Mi thradates d i n Pont, m entu l d e l a Tropaeu m a.
în a n i i 75-69 a. Chr. 4. Bastarn i i sunt merce­ De acum i ncol o nu m a i apar Basta r n i i i n is­
narii rege l u i pontic, alături cu Traci şi Sarmaţi, voare de cât peste un secol. Prici n a n u stă decât
pe lângă cari e i s u n t n u m iţi ca fii n d cei mai î n î ntâmplarea că n u n i s'a u păstrat i svoarele.
războ i t t i c i ş i cei m a i b u n i m i l itari .

t) Cassius Dio, XXXVIII, 10.

După aceea Bastarn i i a pa r ca adversari a i
R• Jmamlor, în l u ptele acestora pentru cuceri rea 2) Cassius Dio, LI, 23.
'J Monumentum Ancyranum, V, 5 1 .
Mot s i e i ş i Traciei. <) A. v.
des resterr. arch. lnst.", 1904, p. 215,
Pr•merstein, Ein Elogium des M. Vinicius, i n .Jahreshefte
I n anul 6 1 a. Chr. Bastarni i .a l iaţi cu Mysi i
5) CIL, XIV, 3608 : .Regibus Bastarnarum et Roxolanorum filios,
1 ) Polybios, 25, 6.
6) H. A., Mare. Ant., 22.
etc. captos aut hostibus ereptos remisit".
ZJ Ti tus Livius1 XL, 58 ; X LI V, 26.
SJ P l uta rch , Aem. Paul., IX şi XII. 7) H. Cichorius, Trajanssăule, pl. 73, secţiunea C.
'1 Trogus Justin, XXXVIII, 3 ; Appian, Mithr., 69, 7t ; Memnon, F. H. S) Toc i l esc u, Monumtnlul de la Adam Ktissi t895 Viena, fig. 15, 65,
G., III, M5. 95, 1 l4, 115.

http://patrimoniu.gov.ro
178 BULETIN U l COM I S I UNII MONUMENTELOR I STORI C E

In a n u l 2 6 S Bastarnii a par sub n umele de Bastarnilor se petrece î n legătură n u mai cu valea

Peu c i n i î n t r'o coa liţie ce i n vadează Moesia 1 • Du n ăr i i, i n veci nătatea i mediată a Daci l or.
Ultima şti re despre Bastarni o avem î n Flavius D i n toată istoria acestu i popor tragem urmă ­
Vopi scus, care îi pomen eşte cu prilej ul învingeri i toarele caractere gen erice :
lor de catre Probus i n 282, când 1 00.000 d i ntre 1 . Bastarn i i s u n t bun i răsboin ici, m ercenari
ei s u n t m u taţi pe malul drept al D u nării 2• căutaţi ; 2. S u n t un popor de pradă, aproa pe

3
D u pă această dată n u m a i avem n i ci ·o ştire veci n i c î n l u ptă cu Roman i i ; 3. Au şefi, n u m iţi
despre Bastarn i , Doa r la A m m i a n u s Marcel l i n u s i n i svoare " regi 11 1, şefi m i l itari.
{sec. I V) vedem po meni ndu-se i n sula Peuce, de , Toate aceste caracteristice apar peste tot, fără
l a gurile D u nării, locuită de Peuci n i , ad ică de e xcepţie,_ î n istoria lor, istorie pe care n'o cu­
Bastarn i . Dar probab i l c ă n u e decât u n arhaism, noaştem decât î n legătură cu l u m ea sud ică elt>­
care nu corespunde realităţii. Căci, î n toată nistică ş i romană. Spre această l u m e civil isată
istoria sa, Marce l l i n u s nu spu ne n i m i c de Bas· l i se î n d reaptă con t i n u u privirile doritoare de
tarni, iar, pe de â ltă pa rte, î n v remea l u i , ca ş i pradă. Aci sunt căutate ş i a u preţ servici i le lor
m a i târz i u , se Dbici n u ia î ntrebu i nţarea n u m i rilor d e mercenari v i tej i ş i tscusiţi. Relaţi i l e lor cu
d e ţări şi po poare vech i, n u m e d i spărute, pentru lumea barbară, î n m ij locu l căreia trăi esc, n u sunt
a designa real ităţi contemporane. Tot aşa Apolr totdea u n a a m i cale 2, cum s 'ar părta din fa ptul
l i n aris 4, Claudianus s, î n sec. V p . Chr., pome ­ că mereu a par în i n vaz i u n i alături d e fe l u rite
n esc pe Basta rn i pri ntre a f t e popoare barbare, popoare veci ne. E o î ntreagă fierbere l a hotarul
vechi şi contempora n e ; aci, fi i nd vorba de poesii, civil isaţiei antice, civil isaţie care d i n când în cân d
arhaismele s u nt, fireşte, admise. E xact acelaş l u ­ e ş i ea i nvadată de vre- un v a l v e n i t de acolo
c r u î l a v e m de spus ş i d e Tabpla Peutingeriană, d i n Nord. U n asemenea val s u n t Basta r n i i .
î n care m un ţ i i Carpaţi s u n t n u m iţi " Alpes Bas­
*
tarnic(a)e", iar poporu l alăturat" :Blastarni"G, n u m e * !(

care chiar d u pă fo rma al terată se poat e vedea

D u p ă ce a m văzu t caracterele generale cu care
că e rez ul tatul u n e i îndelu ngi copieri a hărţil o r .
se pres i ntă acest popor, î n cele cinci · veacuri d i n
antice. D e a l tfel şti m că Tab u i a Peutingeriană,
i storia l u m i i m ed iteraneene, să trecem la o a
deşi e o copie din sec. X I I I, cupri n d e totuşi n u ­
doua categorie de i n formaţi u n i privitoare la Bas­
mai i nformaţ i u n i d i n vremea i m peri u l u i rom a n .
tarn i, cu care să determ i năm, pe cât posibi l , si­
Proco p i u s, d i n sec. V I, pomen eşte pri ntre cetă­
tuaţia geografică. Această a doua categorie de
ţi le conte m porane cu el, în Moesia inferior, u n
i svoare e formată din autori cu caracter geografic.
castel n u m i t B a.cil;EpYa.t 7 . Probabil c ă este o aşe·
Cel m a i vech iu " geograf/( care vorbeşte de
zare de p e vremea acelor Bastarni transplantaţi
Bastarn i E ste Strabo, care trăeşte la s fârşitul
veacul u i 1 a . Chr. El n e dă i n form aţi i l e cele m a i
in Moesia de că t re Probus.
Iordanes, scri ! torul got, tot din sec. VI, po ­
m u l te despre ei, d e ş i n u c e l e m a i precise.
m e neşte şi el de Bastarni, printre veci n i i de Nord
I n ş i râ n d ţarili.. dela Nord de întreg flu v i u l Istru
ai Daci lor, dar n u m a i pen tru un trecut î n depărtat :
dela isvor, până l a vărsare spune : 3 " Germ a n i a
maiores appel!a vcre.
întreagă, î ncepând dela R i n , toa t ă ţara Geţi lor, a
Deci, d u pa isvoare, i storia sigură a Bastarn ilor
Tyregeţilor, a Bastarn i l or şi a Sarmaţi lor pân ă
o avem cuprinsă î ntre 1- 82 a. C h r. ş i 282 p. C hr.,
la fl uviul Tan a i s şi Marea Maeotică l( .
ad ecă exact cinci secole. O epocă destul de l u ngă Toată această e n u merare a facut·o ţinându-se
şt care ne provoacă i ntere s u l cu atât m a i m u lt,
d e m alul stâng a l lstru l u i ; dar pe u rmă, cân d
cu cât din cele de m a i sus am văzut că i storia
d e l a Germani porn eşte pe o linie d reaptă spre
gurile fl u v i u l u i , spune : " In nord u l Istrul u i lo­
l ) I-1 . A . , C/aud., 6, 2.
'J J-1. A., Probus, 18. cuiesc popoare l e de di ncolo de Rin ş i Galia, adică
SJ Ammian. M arcellinus, X X l l , p. 176. vre--o câteva n e a m u ri gal ice ş i ger m a n i c e, pân ă
•) Apollinaris, V I I , 323 ; V, 471,
•1 Claudianus, Pa11egyr. de IV cons. Hon., 450; de cons. Stille., 1 , 96.
6) Tabu/a Peutingeriana, fragm. privitor la Dacia.
71 Procopius, De aedificiis, VI, 1 1. Tot despre o localitate Baslernas, l) Titus Livius XUV, 26; CIL, XIV, 3608 ; Cassius Dio, 1 1, 24.
in peninsula balcanică, povesteşte şi geograful arab Edrisi, (anul 1 150) •, CIL, XIV, 3608.
precum şi Ni ketas Choniates in anul 1 1 88. (ambii citaţi de Tomaschek, 3) Strabo, 1 28 » 't�Y 't8 f epp.a.Y[Cf.Y ok�Y a.p;a.p.§y·�y
P. W., III, 1 1 3, l a Basternal). Fărll îndoiai li eli aici n u mai poate fi vorba
a1to tou 'P·�yoo 'X.a.t to fEtt'X.oY ·1rav xa.t to twv
de o existenţă a Bastarnilor, ci numai de o n u mire păstrată din timpuri
vechi. TopE.(EtwY 'X.a.t Baata.pY�Y Y.. a. t �a.opop.a.twv p.expt
1 lordanes, De reb. get. X I I , 74 Ta.wil:oo� 7tota.p.ou 'X.a.t t·� � Ma.tomoo� ).[p,y·� � l( .

http://patrimoniu.gov.ro
 CHESTIUNEA BASTARNILOR 179

l a Bastar n i ş i · Tyregeţi şi râul Borysthenes. ' ' 1 Carpaţilor, greşit aşezată el e Ptolemeu . De altfe l
Mai departe repetă : 11 Ma i i n i nterior sunt Bas ­ harta Sarmaţiei î n care Ptolemeu p u n e p e Bas­
tarnii, cari _ se î nvecinează cu Tyregeţii şi Ger­ tarni e foarte încurcată 1.

m a n ii " 2• Prin tre Bastarn i s u n t Carpianii ş i 7 ransmon ­

Pri n urmare, Basta r n i i locu i esc i ntre Germani, tanii, i a r la Nord de Peuci n i Cistobocii, pe cari
Geţi ş i Sarmaţi, deci l a N.-E. d e Carpaţi, până i-am mai pomenit odată la harta Dac i e i 2• Toate
l a gur i l e Istru l u i ; unde Strabo ii pune precis : aceste popoare s u n t dacice şi arăta rea lor la
" La gurile Istrul u i , e o insulă m are, Peuce ; ea n umele generic de Peuci n i şi Bastarn i a r i ndica o
e in ştăpâni re a Bastarnilor, cari se n u mesc conlocu i re î n munţii, cari aici se riu m'esc Carpaţi
Peuci n i " a. şi Peuce a, iar alteori Alpes Bastarnicae 4• La
Tacit, la sfârşi t u l cărţi i sale Germania 4 ii Sud de Bastarni, între N i stru şi Prut sunt Tyra ·
,
aşează intre Germ a n i ş i Sarmaţi, n u m i n d u- i cu getae (Tyregeţii). La Ptolemeu e aşezarea cea
preferinţă Peuci ni, deşi recunoaşte c ă m a i a u ş i m a i precisă a Bastarnilor şi totuşi nu ne putem
n u m el e de Bastarni . face o i d e e · d ară despre locul unde Basta r n i i să
Pli n i u cel Bătrân i i aşează m a i precis c a toţi : fi fost m a i puţin a mestecaţi cu alte popoare.
" D i ncolo de Marus sau Duria (Morava), care i i In genere d i n toate loca l iză r i l e geografice d e
d esparte de S u e v i ş i d e ţara l u i Van n i us, se mai s u s deduce m că :
intind Bastarni t ş i alţi German i " 5 • Mai departe 1 . L i m itele i ntre cari pred o m i n ă Basta r n i i sunt :
adaugă : " Pcucin i Basternae conterm i n i Dacis" 6 • pădurea hercynică cu m u nţi i sarmatici (Boe m i a)
Afirmaţia l u i Pl i n i u este completată ş i de i ns· şi râu l Morava, a po i m un ţ i i Carpaţii nordici ş i
cripţia l u i M. V i ni ci u s, consul u l .d i n a n u l 1 9 a. fl u v i u l Borysthenes.
Chr., care l uptase ca gu vernator al l l i ricu l u i , în· 2. Bastarnii s u n t ' î n l egătură ş i cu insula Peuce
tr'o expediţie l a Nordul Dunării m ij locii, ş i cu dela gurile D u n ării, d u pă marturii l e tuturor. Ast­
Q uazii şi cu B'âstarni i , şi avuse a face in fel că ar fi a m estecaţi aici cu Sarmaţii şi mai .
aceleaşi locuri cu C:oti n i i ş i · cu Anarţi i, popoare ales · cu Geţi i dela Tyras.
nord-carpatin e ; de u n d e reiese că Bastarni i erau 3. Bastarn i i s u n t pe acelaş teritoriu cu popoare
v eci n i ş i cu Q uazi i germani, ş i cu Anarţii dacici 7• german i ce, sarmatice ş i daco-getice, deci la î n­
Pri n u r m are avem de reţi nut că Bastarni i sunt tâl n i rea a trei mari ginţi.
î n legături d e . vecinătate c u Suev i i, cu Marco· 4. D i n faptul că m unţii poartă n u m i ri bastarne
m a n i i, cu Q u az i i, cu Dac i i . (Alpes Bastarnicae, Peuce) se poate deduce că
Claud i u Pto l e m e u ii aşează cartografic la centrul puterii bastarne era spre aceşti m u n ţi,
Nord d e Daci!l 8 ş i l a Răsărit de German ia, î n pe versan t u l d e Nord, dar ş i acolo fără îndoi ală
S u d u l Poloniei d e azi . Textual el s p u n e : "i'.o:t i n amestec cu popoare dacice.
y
f rrsp t�Y Llo:xle1.Y Ileoxwo[ te xo:l. B o:atEpYo:t" 9. Apoi 5. Un l ucru este sigu r : Carpaţi i l e servesc de
p e hartă ii l i m i tează î ntre m u nţ i i sarmatici (Estul gra n i ţă precisă. L a Sud de Carpaţi n u se în t âl­
cadrilate r u l u i boem ian), m u nţii Carpaţi şi fl u v i u l n eşte în niciun i svo& vre-o menţiune despre
Borysthenes. ţ.a Nord au o l i m ită precisă : m u n ­ Bastarni . Această constatare ne v a servi mai pe
t e l e Peuce, care, d e s igur, n u e decât o ramură a urmă, spre a vedea i ntru cât acE st popor e
stabi l şi ce l egătură are cu pământul pe care
'J Str a bo , 289 : " 7tp o a cip xt to:
p.sY otw �an ttj') ' l atptp locuieşte.
*
tti 7tEpo:Y t o îi 'P-�YOO 'X.O:t 't-� � KsAtt'X.'��- to.îito: o'�att * *
tii te fo:Aattxti Efjy-� M.t tO: fepp.o:Yt'X.O: p-EXPt B a.a­
Văzând situaţia i3astarn ilor l a hotarula trei
ta.pYooY M.i. T<lpqstooY i'. o:t roîi 7toto:p:o5 toîi Bopoa-
6§voo� ·· . m ari neam uri, i n am estec cu toate trei, se pune
2) Strabo, 306 : " �v - os tij p.saojt1.[C(. Bt1.atcfpYo:t p.EY chesti unea : căr_eia din aceste trei mari ginţi ii a­
tOt� TopejEt!Xl� op.opot 'X.O:t f s p p. a. vo i� " . parţi n Bastarn i i ? Germanilor, sau Sarmaţilor, sau
a) Stra bo , 303 : "7tpb� os to:I� h�oAat� p.qciA-� Dacilor ? Sau sunt un popor deosebit ?
y-� 00� �attY � Ils6x-�, M.to:ax oYt€� o'ak�Y Bo:atcipYO:l
Deşi u n i i autori antici . dau i n fo rmaţ i i p recise
I hoxiYot 7t poarnope66-�ao:v " .
4) Tacit, Germania, 46.
in această privintă, totus i este î ncă d iscutie d i n ·
� t
·
5) Piiniu, H. N. IV, 25: "A Maro, sive Duria est, a Suevis regnoque prici n a a l tor i n fo maţii,
ot antice, care pa r con­
28.
Vanniano dirimens eos, adv�.:rsa Basternae tenent, aliique inde Germani11•
1) Plinius. H. N., I V,
tradictorii.
· 7) A. v. Premerstein, Ein Elogium des M. Vinicius, -"Jahreshefte d e >
i9«», 217. 1) Ci. Ptolemaei tabulae l(eogra{lhicae, V J I I.
1) 7�: a
resterr. arch. lnstitutes", p.
9 8, 3.
Cf. C . MUIIer,
La fel şi Jordanes, De reb. get., XII, septemtrione Sarmatae et "J III, 5,
S)
şi l l l,
III, 5, 5.
1) 7.
Bastarnae ... (Daciam) terminabant.
Ptolem. Geographia, III, l'i, 4) Tabu/a Peutingeriana.

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 24

http://patrimoniu.gov.ro
180 BULETINUL COMISIUNII MONUMEN TELOR ISTORICE

Strabo, care recu n o aşte a mestecul Sci ţilor ş i Şi toţi autorii antici cari vorbesc d e acest
Sarmaţilor c u Bastarni i t, spune totuşi : " Bastarn i i războiu pom enesc pe G a l i . D iodor Siculul vor­
sunt probabil d e origine gerw a n ă " 2• Deci pentru beşte n n m a i d e " Gala ţii dela lstru '' 1, nu ş i de
S trabo Bastarn i i
n u· s un popor german curat, Bastar n i .
ci sunt amestecaţi cu Sarmaţii . Polybi u s povesteşte d e ven i rea i n s e n a t u l ro·
Pl i n i u cel bătrân i i socoteşte p r i ntre Germ an i . man a u n e i soli i a Darda n i l o r1 cari se aflau i n
Despărţi n d p e Germ a n i î n cinci părţi spu n e : " A d uşmănie c u Perseu a l Macedoniei : " ve n i n d Dar­
cincea parte s u n t Peuci n i i , Bastarn i i , veci n i cu dan i i şi dând relaţii despre mulţi mea Bastarn i l o r
Daci i " 3. ş i despre curaj u l lor i n pri m e j d i e, şi raportând
Tacitus spune m a i clar ca toţi : " Stau la î n ­ com plicitatea l u i Perseu cu Galaţii, ş i spunând
doială dacă trebuie să s c r i u p e Peucini, Veneţi că de aceştia sunt mai î n grijoraţi ca de Bastarni
ş i Feni pri ntre Germ ani, sau pri ntre Sarmaţi . şi, din prici n a aceasta, rugându-se (ei) să l e vie
Totuşi Peuci n i i, pe cari u n i i î i n umesc Bastarni, i n aj utor etc . . . , Senatul a hotarit să facă o an­
a u obiceiuri asămănătoare Germani lor, î n limbă, chetă l a faţa locul u i 2".

fel d e viaţă, aşezări şi locui nţe. Mai ales m u r­ T i tus Livi us, vorb i n d despre aceleaşi eve n i mente,
dăria şi lenea î i caracterizeaz3. Fruntaşii, ames­ pomeneşte pe Basta r n i i conduşi de Clondicus ş i
tecându-se prin căsător i i cu Sarmaţii, au l uat cari a m e n i n ţă p e Dardani ş i p r i n aceea că v i n
ceva d i n exteriorul lor" 4• cu gân d u l s ă s e aşeze in locurile lor 8• I n alt
Pri n urmare, d i n autorii de m a i sus reiese l i m ­ loc 4 vorbeşte de G a l i sub conducerea tot a u n u i
pede c ă Bastarn i i su n t d e origine germană, d a r Clondicus ş i tot î n acelaş războiu . Şi Galii lui
se deosebesc de. ceilalti
.
G e r m. a n i printr'un mare Clondicus şi Bastarni i lui Clondicus vin din
amestec cu Sarmaţii . părţile D u nării. Tot Livius spune c ă " Bastarn i i
Mărtur i i l e l u i Strabo, Pl i n i u s şi Tacitus că s e asămuiesc prin l i m bă ş i m oravuri c u Scor·
Bastar n i i s u n t Germani s u n t î ntărite de o i ns­ d i s ci i " 5• Şi şti m că aceştia d i n u rmă s u n t Gali .
cripţie d i n Roma 5, în care u n custos corporis a l Chestiu n ea deci n u e prea s i m plă ; Polyb i u s
l u i Germanicus e n u m i t : " N E R e VS NAT(ione) a r e avantagi u l faţa de Plutareh că e m a i aproape
GERMAN(us) PEVCENNVS " . E u n document de even i mente ş i că l e descrie m<l:i pe larg şi
h otărîtor. mai precis. Aşa că, d u pă Polybius, Bastarn i i şi
Afirmaţia l u i Cassius Dio 6 că s u n t Sciţi, n u G a l i i formează două a rmate, care, deşi al iate, s u n t
strică concl u z i i le d e m a i s u s . N u mele de Sciţi de o naţionalitate d i ferită. D a r afi rmaţi ile lui
n u e o den u m i re etnică, c i e l u at ca u n apelativ Titus Livi us, autor care m erită t o t a ş a de m are
.generic. Pe vremea lui, sub n umele de Sciţi, se i ncredere ca şi Polybi us, compl ică lucruri le, i a r
î nţelegea tot ce e la Nord de Carpaţi şi de Pon­ Plutarch găseşte i n el u n sprij i n .
tul E u x i n 7• Observă m î n s ă c ă Bastarni i s u n t confu ndaţi
D a r ceeace pro duce m ultă î n curcătură ş i pro­ sau puşi alături cu G a l i i n u m a i l a autorii cari
voacă discuţi u n i, e pasagiul d i n Plutarch, relativ vorbesc d e război u l l u i Perseu cu Roman i i, şi
l a războ i u l l u i Perseus cu Roman i i , i n care Bas­ n u m ai i n acest războiu.
tarn i i sunt ace laş popor c u G alaţi i : 11 l n acelaş I ncolo n i me n i n u m a i apropie pe Bastar n i de
t i m p, Perseus chiamă şi pe Galaţii, cari locuiesc Gali . Ori d e câte ori e vorba d e et, apar ca
dealungul lstrului şi cari se n u m esc Bastarn i, veniţi dela Nord de lstru, alături cu veci n i i lor
popor călăreţ ş i războ i n i c " 8 • sarmaţi.

'J Strabo, 296.

2) Strabo, 306 : 11 uX EOOY n 'X.O:t a:trrol tofl fEpp.a:Yt'X.OÎJ '1 Diodor S ir. , XXX Excerpt. de Viri. e / . Vit., p. 580.
·rsvooc; ăvte c; " . 2) Pol y bios, XXV, 6 : "0i'.OYtWY oi:: tWY Jla.poa:v[roy 'X.O:t
S) Plinius, H. N., I V , 28. rrspl tofl T>k�Oooc; tGw B�Z-Jta:pvwv y.a:t rrEpl tol> p.qs-
t) Tacit,
Germ., 46: 11Peucinorum, Venedorumque et Fennorum na­
6ooc; tGw O.vopwv (M.l), t·� c; &v to[c; -x.tvobvotc; t61.p:� c;
tiones Germanis an Sarmatis adscribam, dubito ; quamquam Peucini,
&�·�·roop.svwv, 'l.a:t ota:aa:cpoi>Ytrov rrspl t·� c; Hepaswc; -x.bt­
quos quidam Bastarnas vacant, sermone, cultu, sede ac domiciliis, ul
Germani agunt: sardes omnium ac torpo r ; procerum connubiis mixtis vorrpa:j[a:c; 'X.IJ.t tWY faJ,a:tWY 'l.O:t cp a.u'X.OYtWY tOÎJtOY,
nonnihil i n Sarmatat u m ha bitum foedantur". a."(WWfY p.anov ;� toilc; Ba:atcipva:c; 'X.O:t a�a. tO:OtO:
5) C!L, V I , 43".
oeop.EYWY ocp[at �07J6StY, etc .. , EOO�S tij ao·r-x.k�ttp rrsp.4a.�
") Ca;;ius Dio, X X XV III, fO, şi LI, 24.
7) Plinius, H.N, IV, 2b.
nvG.c; tobe; a:ihorrta:c; &oop.!§vooc; twv rrpoaa:ne)J,o­
s, Plutarch, Aem. Paul., IX ,/)nS'X.tYSl oi:: 'l. O:t f O:Acha.c;
p.svwv" .
.s) Titus Livius, X L, 57 � i XL, 58.
toi>c; rrspl tov "latpov �'l;� p.svoo�, Ba:otEpva.t -x.a.l.oflvta.�,
'J Titus Livius, X LIV, 26.
utpa.tOY brrot·�y 'X.CXt p.O.Xl(J.OY" . !iJ Titus L i v i us, XL, 57.

http://patrimoniu.gov.ro
 CHESTIUNE A BASTARNILOR 181

I n ce priveşte războ i u l lui Perseus, Polyb i u s acest capitol, d i n i svorul l u i pri nci pal pentru
dă şti rea c e a m a i lămuri tă : Bastarn i i sunt deo­ v iaţa l u i Aem. Pau l u s , ci d e l a u n isvor d e mâna
sebiţi de Gal i . Plutarch e lămurit pri n Titus doua,-Posidonius, istoricul din O lbia, care a
Livius, iar . acesta face confusie între Gal i şi Bas· trăit pe vremea l u i Perseu 1 ş i a l u i Protoge­
tarn i , fie d i n pricina asămănării fisice ş i a mo­ ne 2• Deci şi Posidoni u , ca şi contemporani i
rav u r i lor m i l i tare barbare, fie d i n faptu l că v i n săi din Olbia, a r fi confu ndat pe Bastarni cu
d i n aceiaşi regiu n e n ordică: valea Dunări i . Galaţii. Teoria asupra confusi u n i i Olbiopolitani­
Presenţa Galaţilor î n acea vreme l a D u nărea lor şi-o s prij ină pe a l te două i nscri pţii d i n păr­
de j os se explică pri n celebra i n vasiune celtică, ţile n oastre, u n a găsită la Histria şi alta la Dra­
care t u rburase c u u n secol mai înainte peni n s u l a gomirna, î n Bucovi na, dar adusă acolo de la u n
balcanică ş i l u mea elenistică. oraş pontic.
Ei d ispar după· aceea, lăsând u r m e î n n u m i­ Ş i , a n u me, i n scri pţia de la H istria a vorbeşte
r i l e celtice ale oraşelor de pe Istru : Durostorum, d e i nvazia asupra Histriei a u n u i popor de la
Arrubium, Noviodunum şi chiar mai la Nord, Dunare. După dânsul aceştia nu sunt decât Bas­
pe N i stru, se văd î ncă la Ptolemeu (sec. II p. tarn i i .
Chr.) alatu ri de Clepi dava dacica, n u m i ri l e cel­ I n scripţia de l a Drago m irna 4 vorbeşte d e pe­

1).
tice de Ka.pp6pouvov, Ma.tnt>YWY, Obt�a.YtcwipwY şi ricol ul u n u i răsboiu olatic, care a m e n i nţă · u n oraş
"Hpa.xtoY Aceste oraşe d i n Ptolomeu sunt intr'o pontic, a l cărui n u m e l i pseşte. Fiebiger ştie ce s'a
reg i t.t n e în care se · pom enesc şi Bastarn i i . I ntre spus asu pra acestei i n s cri pţi u n i, c u m că O l aţ i i
Prut şi D u n ăre, în S u d u l Basarabiei, Ptolemeu s u n t u n t r i b tracic 5 d i n preaj m a Apol lon iei şi
pe BpttoAb.'(o:t 2, popor evi dent
m a i n u m eşte şi c ă Apol lonia e poate oraşul cu pri c i n a d e u nd e
celtic. Se poate că C e lţii care vor fi pătru n s -până i nscri pţi u n ea va fi fost a d u să, p r i n cine ştie ce
acolo să fi d i spărut în m assa Bastarni lor, cu î ntâm plare, tocmai î n B ucovi n a, i n pri dvorul bi·
care se potriviau in m oravuri a. Fapt este că sericii d i n Dragomi rna. Totuşi Fiebig-er, care vrea
Celţi i nu m a i sunt apoi pomen iţi n ici odata î •l să dovedească ignoranţa Olbinpolita n i l o r în ches­
legătură cu g u r i l e D u nării, ci n u mai Bastarni i . tia Bastarnilor, afirmă categoric că i n scripţia de
Despre i nvas i u nea Celţilor l a Nord d e gurile n i căeri nu putea fi adusa m a i uşor l a Drago m i rn a
Dunarii, pomeneşte ş i i nscripţi a ' l u i Protogenes decât d e l a Oibia ş i că ·în e a n u e vorba decât
de la O l b i a 4, d i n care reiese ca Galaţii au atacat tot de i n vazi unea Galaţi lor d i n i n scri pţia lui
oraşul Ol bia, dela gurile Borysthene l u i, proba bil Protogene, - d eci d e Bastarn i ,-doar lapicidu l a
prin veacul I II . greşit de a scris ' OA.a.tt'X.O fi in loc d� fa.A.a.nxofi ;
Această i n scripţie, i n terpretată îFl chip s i l i t d e i a r, de nu, desigur răposatul Tocilescu poate a
O Fiebiger, Zur Geschichte der Bastarnen im l uat o estam pă greşită .
zweiten vorchristlichen Jahrhundert, in " Jahresh. Este de m i rare cum i n scripţia a aj u n s de l a
d. cesterr. arch. lnst. " , XIV, 1 911, Beibl., p. 6 1 Pontul Euxin l a Drago m i rn a, dar · n u c u m ar fi
ş i urm., î l d uce pe acesta pe căi greşite i n ce venit de la Apollonia, care, i n adevăr, e mai de­
priveşte chestiunea Bastarni lor. parte de Olbia, î n să n i c i Olbia nu e c u prea
Şi, a n u m e, Fiebiger e profu n d convins că Ga­ m u l t m a i aproape.
laţii, cari a u atacat Olbia, erau B1starni, f1reşte Când s'a clădit mănăstirea Drago m i rna, în zi­
de neam german, i a r că Olbiopolita n i i au con­ dul căreia se află i n scripţta, era începutul vea c u l u i
a l XVII-lea 6) d e c i o vreme când relaţi i l e Moldovei
fundat î n i n scripţi a r i di cată l u i Protogenes pe
Bastarn i cu Galaţii, d i n causa ignoranţei. cu ţările d i m prej urul Constanti nopolei erau obici­
D e aici pornind, reia isvoarele războ i u l u i lui n u i te ş i deci este uşor de inchipuit că o mar·
Perseus cu Romanii, deducând că Plutarch, cel moră d i n B u rga<; (Apollon ia) putea să aj ungă i n
care i dentifică pe Bastar n i cu Galaţii (cap. IX., Bucovina. Pentru Olbia, î n ţara Tatarilor, deşi
Vita Aem. Paulz), nu şi-a luat i n formaţiile, pentru t) F. H. G., III, 1 1 2 .
'J Fiebiger datează inscripţia Il
•

cu sec. a. Chr., r.u toate că n'are

argumente hotărîtoare.

1) Ed. MUIIer, III, 5, !5. 3J Dittenberger, Sylloge 3, 708, rândul 44 : " 7tpEa�·� a.c; te:
2) III, 10, 7. 7toH&..; &7tE:p t� <;; 7t6[A.e:w<;; 7tpo:a�s6ao:<;; 'X.CY.t&. tb OU jJ..­
S) Titus Livius, XL, 57. rpEpOY tOt<;; 7tOAdta.�<;; oto:7tpb.�a.to 7tpb.; [toi>.; xpa.tofiYta.<;;]
<) Dittenberger, Sylloge s, No. (>95, după
t� <;; x oopo:<;; M.t tofi 7t0tCY.p.[o fi �a.p�b.p ou.;] ... "
caracterul l i terelor (probabil
din secolul III a. Chr.), Ga!aţii, de cari e vorba, se poate să fi venit
din N. printre Bastarni (V. Pârvan, La pl!netration hellen ique el helilf· ') Dittenberger, Sylloge a, 707 : " 7tOAEp.ou te: 7tpOOO:"(IEA-
nistique dans la val/ee du Danube, 1923 p. 20 n . 4) 6EYtO<;; 'OA.a.nxofi " .
5J XXXI (1896),
sau poate să fie dintre
I a! T6k� Keil, Hennes
l,
cei din regatul lui Comontorius de (Schmidt şi Latychev, p . •12 s i urm.
0/bia, apud Minns, Scythians and Greeks , p. 1 2,). 6) N. Iorga, Istoria Bisericii Româ,;eşti, p. 2(>2,

http://patrimoniu.gov.ro
1 82 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORI C E

ceva m a i aproape, această î n tâmplare s'ar explica la cele ce se cunoşte a u m a i î nainte despre Bas­
m a i greu . tarn i .
Apoi, d acă O lbiopolitanii vor fi greşi t odată, Galaţii a u fost în războiul l u i Perseu a l ături
când au confundat pe Bastarni cu Gal aţii, în i ns­ cu Bastarnii, e i a u fost î n regi unea Dunăr i i d e
cri pţia lui Protogene, de ce vrea Fieb iger să j os, a u fost chiar l a O l b i a , dar n i căeri e i n u pot
greşească m e reu ? fi confunde1ţi cu Bastarni i . Dacă, d u pă 1 68 a.
I n scripţia lui Aristagoras de la Histria, cu C h r., nu mai avem n icio ştire despre Gal aţi la
n a va l a veci nilor de l a Dună re, pe care Fiebiger D u nare, causa e că s'au pierd ut, fi i n d în m i­
î i crede Bastarni, e din sec. 1 a·. . C h r., ş i a n u m e noritate, pri ntre popoarele autochtone, sau chiar
d i n pri ma j u m ătate. In acest secol e m a x i m a des· printre Bastarni.
voltare a poporu l u i get care formează u n m are Bastarn i i n u s u n t de un si ngur fel . Am văzut
i m peri u sub Boirebi stas 1• Şi e m u l t m a i probabil că au şi n um e l e de Peucin i . Strabo spune : " su n t
că acri atacato ri a i H i striei erau Geţi i, care erau · î m părţiţi î n mai m u l t e ·triburi, caci unii se nu·
m ai aproape decât Bastarnii ş i cari voiau să-şi m ese Atmoni, a l ţ i i S idoni, iar c e i c e Jocuesc i n­
î nt i n d ă autoritatea asupra coloniei elene, aşa s u l a Peuce, pe I stru, se n u mesc Peuci n i '' ·• . De­
precu m şti m că făcuseră î n a ceiaşi vreme cu sigur că d i ferenţele î ntre aceste triburi sunt de­
Dionysopolis, decât să ad m i tem că i nscripţia e term i n ate d e fel u l ş i canti tatea a m e stecu l u i Bas­
d i n secolul I I 2 şi că acei duşmani ar fi fost tarni l o r cu Sarmaţii şi cu Geto-Daci i .
Bast arn i i . Despre Atmoni ş i Sidoni (nu m e cu ter m i n a ţ i a
I n c e priveşte război u l Romanilor cu Perseu, î n-on, caracteristică l a popoarele ger m an ice antice)
Pl u tarch n'avea nevoie -să copieze pe Posi d o n i u nu şti m n i m ic altceva decât ce spune Strabo.
d i n Olbia, a t u n c i când avea i svoare d e pri m a Peuci n i i · î nsă sunt cei mai cunoscuţi d e l u m ea
nfână c a Polybius ş i Titus Livius. D e l a u l ti m u l d i n Sud, aşa de m u lt, încât n u mele lor devin e
s e pare c ă a l u at această confusie, s a u îi este generic pentru toţi Bastarni i . Aceasta pentru că
chiar personală. sunt cei mai d e sud d intre Bastarni, în legătu r ă
'
. Cât despre con fusia pe care o făceau Olbio­ c u i n s u l a Pew;:e d i n delta Istru lui. Probabi l c ă
pol itan i i î ntre Galaţi şi. Bastarni , afi rmaţia e aceşti Peuci n i, cari s e întind d e l a Carpaţii Pă­
prea de tot s i l i tă. C i n e putea să ştie m a i bine d u roşi până spre guri le Istru l u i, la u n loc c u
decât locuitorii coastei de Nord a Pontul u i ci ne atâtea popoare daco-getice, au o bună· parte d e
sunt B'astarn i i ? C u m se poate ca cetăţe n i i u n u i amestec getic. Faptu l c ă n u m e l e d e Peucin i e
o râş, fruntaşi i cari rid ică i n scripţia, · să n u ştie aşa de c u n oscut în antichitate, mă face să cred
cu ce d u ş m·a n i s'au bătut ? că e i sunt Bastarni i , i n vadatori ş i mercenari, pe
Dar desigur că pe Fi ebiger îl m i ră presenţa cari îi î ntâl n i m in i storie. De a ltfel, d i n tre toţi
Gali lor tocmai la Sudul Sciţiei, l a gura Borys· Bastarnii, Peuci n i i s u n t ce1 mai apropiaţi d e
then e l u i . Totuşi pentru cine prive'?te m a i de această l ume.
*
aproape, l ucrul nu e de m i rare. * *

Inscripţia l u i Protogene e d i n sec. I I l a . Chr., După ce am văzut aşa dar ongmea germană
exact seco l u l î n care are loc teribila i nvasiu n e a Bastarnilor ş i diferenţierile lor d u pă a mestecul
celtică. cu neamurile vecine, trec la citarea particularită­
Această i nvasi u ne, al carii val mare s 'a î n ­ ţilor etnografice a l e acestui popor, aşa puţine
d reptat asu pra Macedoniei, Traciei ş i Asiei M ici, câte ni s'au păstrat.
a avut răsunet ş i î n Nord, pe N istru şi la gurile Tacit 2 spun�, precum am mai văzut, că Peu ­
Dunării. C u m aceşti Gal aţi nu s u n t un popor c i n i i, adică Bastarn ii, au aceiaşi l i mbă cu Ger­
stabil,ci n u m a i bande m i litare căutătoare de m a n i i, acelaş port şi acelaş fel de · locuinţe sta­
pradă, nu e greu a n e î nchipui că dorinţile lor torni ce, deşi sunt l en eşi şi m urdari. Se deosebesc
să se fi î n d reptat spre cea mai bogată colon i e d e Sarmaţii, cari u mblă nomazi, n u m a i pe cai şi
m ilesiană d i n Sciţia. Aşa că atacul Galaţil or l a în căruţe.
O l bia e foarte n atural. Portul Bastarnilor s'ar putea deduce d i n această
Şi astfel Fiebiger n'a adus nici o contribuţie com paraţie c u Germ a n i i ceilalţi, prec u m şi d i n

1) V . Părvan,Ctluiea Tropaeum1 p. 7.
1 , Strl)bo, 306 : " sk TCAstw r.poArJ. ik(lp"fl [LEYOt. Kr1.t
2; Fiebige r - pentru motivul că Aristagoras din inscriptie poartă
acela� nume ca şi Aristagoras care a bătut moneda 1<1 Hist;ia, în sec
·(&.p "At[LOYOt M1o�t'1.t ttvsţ 'X.'J.t �to6vs.;, o[ os -c·�v
l a. Chr,, - spune că inscripţia e din acel �ecol şi nu din sec. 1 �· Ileu'X.·�v 'X.rJ.w.o x ov-rs<; -r�v �v -rij) "Io-rpq> v·� oov llso'X.Ivot".
Chr ., după cum dovedeşte caracterul literelor. IJ Tacit, Germ., 46.

http://patrimoniu.gov.ro
 C HESTIUNEA BASTARNILOR 183

monumentele traiane d e la Roma şi d e l a Adam­ tarnii să fi fost nomazi, să fi locuit i n cortu ri,
Ctisi, u n de osta ş i i cu i nceput de barbă şi cu sau in cărutele Sarmaţi lor. E i aveau locu i n ţe
·
fri z u ra cu con c i u i n partea dreaptă a capu l u i stabile 1 •
sunt Basta rnii. Haina lor are u n pieptar in Fapt u l că locuiesc p e o m are i ntind ere, c ă a u
u nghiu, pantalonii s u n t strânşi p e corp şi susţinuţi locui nţe stab i l e ş i totuşi n u m u ncesc, că s u n t
cu o curea. I n ce priveşte armele, se deosebesc război n ici si i nvadatori, c ă i n Ptolemeu s u n t puşi
p r i n scutul hexago n a l 1. pe hartă p
r i ntre popoare de altă origi n e, mai
Ca statură sunt i.n alţi, spătoşi, cu faţa smeadă 2• ales Daci şi Sarmaţi, ne poate d uce l a conclusia
Mai m u lt nu p u tem şti despre portul şi fisiono­ că Bastarn i i s u n t un popor mai m i c, m i l itar, care
m i a lor. exploatează m unca popoarelor autochtone peste
Locuinţi le, d u pă cum spune Tacit că sunt sta­ care au năvălit. Această constatare e de mare
bili, desigur că s u n t ca ale celorlalţi Germani, î n s e m n ătate pentru a ne l ii m uri si tuaţia B astar·
patrulatere, şi c u acoperiş ascuţit, având in ve­ n ilor i n vecinătatea l ocurilor noastre.
dere clima ploioasă · d i n preaj m a m unţilor, i n_ *
* *
Nord u l cărora locu iesc. Se poate să se ase!Dene
Am p u s che�ti unea stabi l i tăţi i Bastarn i l o r şi
cu cele dace, dar nu avem î ncă n ici-o documentare.
am văzut că n u s u n t n0mazi ca Sarmaţii, ci a u
Epitetu l de leneşi, p e care t i - t dă Tacit, ca ş i
locui nţe statornice. D a r problema stabilităţii u nui
cel d e m_urdari, se potriveşte d e rr. i n u n e cu des·
popor se poate p u n e şi al tfel decât î n ce priveşte
crierea ce l e-o face Plutarch : " toţi trăiesc d i n
persistenta acestui popor pe un terit0riu .
solda c e t i s e d ă t a războiu, căci această naţie
D i n istoricul Basta r n i l or, p e care l-am făcut
nu stie nici să l ucreze pământul, n ici să facă co­
t
mer , n ici să crească vi te, · şi n 'are altă ocu paţie
l a î ncep u t u l acestei l ucrări, am
stau pe scena istoriei cinci secole, totdea u n a î n
constatat că ei

mai bună decât să l upte şi să biruiască11•

legătură c u aceleaşi locuri. Deci putem adm ite o
Cassius Dio ni s p u n e cu prilej u l războ i u l u i l u i
l u ngă persistenţă î ntr' u n teritoriu, pe care l-am
M . Lici n i u s Crassus cu Bastar!l i i c ă sol i i acestora,
văzut mai sus, spri j i n in d u-se l a Sud pe m u n ţi i
veniţi să trateze cu Rom a n i i, fură b i n e ospătaţi
Carpaţi, iar l a Nord şi l a E s t pierzân du-se in
si i m bătati de către Crassus, care putu a poi afla
de �
stepa sarmato-scită.
t a. ei t ate planurile d e bătaie ale lor, ceeace
Insă n u tot asa de lămuriţi •
putem fi despre
a făcut să fie sfărâmaţi in bătă l i a ce a u rm a t; 1
persistenţa Bastarn i lor la D u n ă :-ea de J OS.
•

iar regele l o r o morit. Şi adaogă Cassius Dio :

Strabo spune că : " l a gurile Istru l u i e o i n s u l �
" căci poporul scit (adică Bastarnii) n u se satură
m are, Peuce ; ea e în stăpânirea Bastarn i lor, car t
d e vin, dar se i mbat�. repede 3". Deci be·ţ ia e
au şi n u mele de Peuci n i 11 2,
î ncă u n caracter al acest u i popor n e m u ncitor,
P l i n i u s 3 d e asemenea p u n e pe Pe uci n i în această
probabil al clasei nobile din care făcea u parte ·
i n s u lă. De asemeni Ptolomeu 4 si a l tii. Desigur
aceşti soli.
n u putem crede ca Delta D unării, i n s u l a Peuce,
Că Bastar n i i aveau o clasă nobilă cu U !J şef,
să fi fost adevăratul sediu al acestor Peuci n i ,
" regel e 11, organ izare pri m itivă socială, pe care o
fi i n d prea m ică pentru o popu laţie m a i conside·
con statăm l a toţi Germ a n i i, vedem şi d i n Titus
rabila ş i fiind în cea mai mare pa:-te i n u ndabilă'
Livi us 4, care pomeneşte in mai m u l te rân d u r i
Prob·a bil că aceşti Bastarni locu i a u î n Basarabia ,
·
despre nobil i i Bastarn i . Se poate p r e a b i n e ca
p e m a l u l stâng a l Istru l u i .
regele să n u fie decât u n nobi l cu î nsuşiri deo·
Skymnos d i n Chios 5, sec. II a. C h r., vorb i n d
sebite, rid icat pe scut d e tovarăşi i săi, d u pă obi·
despre Bastarn i i despărţiţi de Traci p r i n fl u v i u l
cei u l germ a n .
Istru, spune c ă sunt &7t-�Aoosc;, ad ică de curând
Precum s p u n e şi Tacit, e i m posibil ca Bas-
veniţi.
1) Trajanssăule, pl. 73, se cţiune a C,
fig. 15, 65, 95, 114, 115. 1) în î n se am n ă
Cichorius, şi Tocilescu, Monu·
Cu to3te aceste<i,
in
meniul dela Adam Klissi, l i mba latină cuvântul basterna

2) P l u t a rc h, Aem. Paul, 12. , " � lectică aC,JJerită. Ca origine ar pu teâ. ti �i orice vehicul acoperit ge­

al Jbid. : " p.ta6or:opot a.vopsc; o•) ·r z wp -( e t v nere. Cuvântul acesta identic �i ca rădăcină �i ca sufix cu n : t m t' l e Bas­
, "
7ta.Yrsc;,
sloor�>c;.- o i) 7tAsfv, oOx. 0:1ro 7tOt[L"fJ Yiwv r·� v YEp.ovrsc;,
tarnilor, i l i n t â l n i m i n l i mba latină fn vt·ernea Imperiul u i . Explicaţia
v i n e de :lCOlo, de sigur, c ă trupele Bastarnilor erau urmate numai de
o.n 'sp ·ro v -x. a. t p.la.v rE!._Y"fJ Y p.sAsrwvrsc; iist p.&.zsa6a. t cărute c u coviltir, pe care I t> întâl n i m si a t i prin
�
părţile d e stepă ale
i'. r:J.t Y.pCI.tEtY ! W Y O:vrtra:rro p.EYWYu ..
"
Dac i e i . fără ca t otu�i act:ste v e h i c u l e să fi E- caracteristice Bas ..
; : �
Sciti i si

41 Cas5ius Dio, LI, 24 : " 0: 7tktj orwc; r s ·rtip E[J-f>Opztra.t

305.
p.n ilor ele fiind co m u n e t u t ror popoarelor de stepă.
ll ' - ' ' -
rrCi.Y 'tO li'. Ovt'X.OY '.p')A0\1 OtYOO, "/,CI.t D7Csp-x.opsc;
� " ' • '
CI. O ! O O
SJ
2) Strab.>,

w.z o ·ri·rvzra.t " .

Plinius, N. H., IV, 24, 7.
') I I I , 1 0, 2 ; I I I , 1 0, 4.
5) T. Livius, XL, 5; XL 57. 5) Geogr. Gr. minor. • 797.

http://patrimoniu.gov.ro
184 BULET INUL COMI SIUN I I MONUMENTE LOR ISTORICE

Singurul l ucru ce ni se s p u n e relativ la per­ Dease m e n i puterea Bastarni l o r nu a p u t u t să

sist e n ta Bastarnilor lângă guri l e Istrul u i, e această fie stabilă la Tyregeţi, la . gurile Dunării, d i n
i n s u l ă Peuce. Incolo n i m ic. Iar între Peuce şi pricina opunerii u n o r forţe s u perioare, precum
'
Bastarni i cei m ulţi d i n Nord, s u n t Tyregeţii ş i erau Statul Geţilor şi apoi Imperiul Roman.
a lte n e a m u ri d acice, l u cru c e se v e d e l i m pede Fiind conti n u u în l u pte cu popoarel e sarmate,
p e harta lui Ptolemeu. iar ei n efi i n d popor m u ncitor, a u căutat totdeau n a
Presenţa Bastarnilor l a Peuce se datoreşte con ­ salaş î n spre ţăril e sud ice, astfel c u m a u avut
t i n uelor i nvasiu n i pe care l e făceau în Sud şi i n tenţia d e a ocu pa ţara Dardanilor î n 168 a .
care î ş i aveau dru m u l pe aici. Stăpânirea Bas­ Ch r., i n tenţie care n ' a reuşi t t . A p o i trebu i e s ă
tarnilor n u putea fi de l u ngă d u rată deoarece î n fi fost şi l a e i î n acea v r e m e o t u rbu rare pro­
cursul celor cinci secole, cât se pomenesc e i pe vocată d e invasi u n ea Celţtlor, t u rburare care se
aici, a u fost de mai m u l te ori î ntrerupţi de he­ repetă î n proporţii m a i mari în v re m e a I m periu­
gemonia ţări lor vecine. Fără îndoială că în sec, lui Roman, d u pă care ei d ispar d i n i s torie, pro­
I a . Chr. Boirebistas stăpânia gurile Istru l u i ş i babil topiţi în m assa noilor năvălitori.
chiar m a i departe t. Dease m e n i î n sec. I p. Chr. Că p u terea Bastarnilor trebu i e să-şi fi inceput
Ro manii anexează tot sudul Basarabiei ad Moesiam. expansi u n ea către sfârşitul veac u l u i III a. C h r.,
Deci, d e o stăpân i r e con t i n u ă a Basta r n i l or la avem dovada că apar în i storie i n Pen i ns u l a Bal­
Peuce n u poate fi vorba, cu atâr m a i puţin d e ca n ică, l a î ncepu tu l sec. III a . Ch r., că Skymnos
u n a etn ografica, deoarece şti m c ă părţi l e acestea î i n u m eşte " d e curând veniţi", că Herodot în
s u n t locui te de Geţ1 în amestec cu Sciţi ş i Sarmaţi. sec. V a . Chr. nu pom eneşte n i m i c despre ei.
Locuinţa de baştina a Bastarnilor e acolo u n d e I a r expl icaţia o avem î n aceea c ă tocmai î n se­
ei s e leagă strâns d e celela l te n e a m u r i germane, colul I I I a . . Chr. a u loc izbucnirile i nvasi u n i i cel­
la Morava , la cotu l d in tre cad rilateru l Boemiei t i ce, care nu e isolată in l u me a popoarelor d i n ­
şi m u nţii Carpaţi. De acolo pornesc ei acţiunea lor tre Baltica ş i Mediterana. E semn ificativ c ă pri m i i
d e i nvasi u n e şi de cucerire a t u t u ror popoarelor Bastarn i apar î n isvoare i n tovărăşie de a r m e
dace ş i sarmate de la Nord d e Carpaţii Păd u­ cu u lt i m i i Celţi d i n a c e a i nvasi u n e.
roşi până la Nistru şi Borysthenes. Bastar n i i s u n t astfel p r i m u l popor german care
Relat i i l e lor cu aceste popoare, d i ntre care pu­ i nvadează spre E u ropa d e Sud. Ei vor avea de
tem ci a : o t parte d i n Costoboci, pe Carpi, pe suferit de la invasiile altor Germani, vor face
Tran smontani, pe Tagri, pe Pie ngiţi, pe Biessi, parte in sec. I I I p. Chr . , d i n tr'o coaliţie de năvă­
etc., s u n t acelea ale unei clase su prapuse, m i l i­ l i tori goţi şi î n cele d i n u r m ă vor dispărea sub
tan·, pt- ste u n popor invi ns, a utochton, care m un­ m u lţi m ea valurilor gotice.
ceşte pentru stă pânitorii l u i . E exact acel aş l u cru E i nteresant că d r u m u l d e i nvasiu ne, pe care
pe care î l vom vedea l a toate popoarele germa n e îl încep Bastarn i i î n ultimele veacuri i nainte de
care v o r i nvada i m peri u l roman I n evu l m e d i u . Ch ristos e u rmat d e cel e mai grozave năvăliri
I m pe r i u l î n ti n s al Goţi lor n u înseamnă expan­ ale Goţilor, cari v i n tot pela Nordul Carpaţilor,
siunea etnografică a u n u i popor, ci extin derea tot pe l a gurile D unării, şi cari vor sfârşi p r i n
unei puteri pol i tico-militare barbare. Dease m e n i a desmernbra i m peri u l ro man . E astfel o legătură
stăpânire a G e p i z i l o r î n Dacia. Dacă această stă­ d e cont i n u i tate i storică în tre Bastarni şi Goţi,
pân ire d urează m u lt, - ceeace nu s'a î n tâm plat ceeace n e poate folosi spre a vedea caracterul
cu Goţii, n ici cu Ge pizi i, - dar s'a î ntâmplat cu stăpânirii bastarn e, acolo u n d e sunt menţionaţi,
Francii, cu Burgunzii, cu Longobarzi i , poporul stă­ com parând u-i cu Goţi i, a căror orgamsare ne e
pânitor se desnaţional izează în m assa celui s u p u s, m a i cunoscută.
păstrându-şi n umai ra ngul de clasă s u prapusă Si astfel o privire critică asu pra acestui popor
si vech i u l n u m e . Astfel n e putem expl ica m arele �
n e a putut da o idee mai clară despre el, cons­
� mestec a l Bastarnilor cu Sarmaţii şi cu Daci i .
tatând că nu e isolat î n l u m e a veche, ci consti­
Ş i , d acă p u te rea a cestui popcr s ' a putut ext i n d e t u i e o l i cărire a u n u i fenomen ce se va manifesta
î n N o r d u l Carpaţilor, spre Polonia, fi ind u n ţin u t cu toată furia la sfârşitul istoriei antice. Acest
nesfârşit, fără gra n i ţe, n u a putut n icidecum să fenomen e invaziunea germanică asupra Europei
treacă şi Carpaţii î n Sud. mediteraneene.
1) V. Pârv a n , Penilra tion Hel/l!n ique e l He//enislique dans l a va//ie
d11 Danube, p. 23. IJ Titus Livius, X LI, 19.

http://patrimoniu.gov.ro
 M ĂN ĂSTI R E A GOLI A
SCHIŢĂ ISTORICĂ
-- o o o--
Studiul din fasc. 41, an. XVII " Mănăstirea
Go/ia, schiţă istorică" , fiind scris, in urma
propunerii Comisiunii Monumentelor Is­
torice, la termen scurt, e firesc că nu
s'au putut utilisa toate izvoarele privitoare
la trecutul mănăstirii şi familiei Oolia,
ci numai cele principale. Totuşi din ca­
tegoria aceasta s'a omis publicarea ur­
mătoarelor inscriptii (slavone) de mare
importantă, de pe un Tetraevanghel, află­
tor iti Museul bisericesc de pe lângă
Academia din Chiev :
" Cu bună voirea Tatălui şi ajutorul Fiu­
lui şi săvârşirea Duhului Sfânt, a făcut
acest tetraevanghel ion Golia 1) Mare Lo­
gofăf şi sofia lui Ana, în zilele evlavio­
sului Domn Io Petru Voevod. Şi am în­
găduit cu inima luminată şi curată, şi
l-am dat la această dumnezeiască · bise­
rică pentru sufletul şi amintirea (pomana)
noastră şi a părinţilor noştri ; şi cine se
va , ispiti să-l ia sau să-I dea altcuiva,
acela are să dea răspuns înaintea groaz­
nicei şi nepărtenitoarei judecăţi a lui Hris­
tos, în anul 7084 ( 1 5 7 5), luna lui Octom­
vre 3 " .
Sfîrşitul Evangheliei cuprinde următoa­
rea însemnare de deosebit interes istoric :
" Cu bunăvoirea dumnezeiască acest
Tetraevanghel l-a făcut şi ferecat Ion Golia,
Marele Logofăt şi, chinuindu-1 Iancu/ Voe­
vod, nefiind vinovat, În sfârşit i-a tăiat
capul şi i-a luat toate averile şi acest
Tetraevanghel, şi după aceasta, fiind gonit
Iancu din Domnie, a fugit în oraşul Liov.
Atunci 2 şi eu, Teofan, Mitropolitul Suce-
' In lcx t u l slavon dcsigllJ· Golăi.
2 Se referă evident la decapitarea Jw Goli u .
http://patrimoniu.gov.ro
de ZEVER ZOTTA.
vei, am fugit de frica lui Iancu! şi, răpind
Leahul toate averile lui, şi văzând şi acest
Tetraevanghel răpit de străin, şi scârbin­
du-mă cu duhul cum îl defaimă străinii
letini, şi ca să nu piară amintirea fere­
cătorului lui, l-am răscumpărat de Ia Leah,
dând Leşilor 100 ughi (galbeni), pentru
Tetraevanghel, şi, neputând să-I scot de la
ei, şi încă silindu-i Domnifa, şi cu mare
greutate abia l-am scos din mânile Leşi­
lor, şi am mai adăugat, dând încă 100
taleri, încât pufin de nu mi-am dat tot al
mieu, şi l-am răscumpărat. Atunci m'am
întors înapoi, şi am venit în tara · mea, şi
l-am dat la biserica zidită de mine cu
hramul cinstitului Prooroc Mergătorul În­
nainte şi Botezătorul Ioan în mănăstirea
Râşca. Aşa dar cine din fiii panului Oo­
lăi îl va lua, sau sofia· lui, şi voiesc să-I
plătească, p2ntru amintirea părinţilor lor,
ci s3. dea banii de mai sus, 1 00 ughi şi
1 00 taleri mănăslirei Răşcăi, şi după plată
sânt slobozi să-I iea ; iar altfel cine se
va ispiti să-I mute din biserică, acela să
fie blăstămat, de trei ori blăstămat de
Domnul Dumnezeu, de Bote�ătorul Ioan
şi de Smerenia Noastră. Am scris în anul
7090 (1 582), Septemvre în 10 1•
Notă. Importanta inscriptiilor, mai ales a ul­
tim ei, privitoare la tragicul sfârşi t al evlaviosu
lui ctitor, se i mpune. Naratiunea Mitropolilului
.
Teofan 2 e, de altfel, în conformitate cu apre­
cierea cronicarului despre Domnia lui Iancu
Sasul : "că lăcomie la avere nespusă avea pen­
tru· care pre mulţi a omorit 3•
t Şt. Berechet, Docu mente slave de . pl'in Arhir.'ele, llLtru-
re:;;t i, '1920, Pl'· 9 -'10.
2 H i64-72, 1 578-8·] , '1 582-'1 587 (Jor·g� , Isi. Bis. Rom ,
l i , p.335).
a Letopisiţe, p. 234.
186 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORI C E
Date fiind legăturile Movileştilor c u Oolia, l a a
cărui mănăstire au fost, precum a m văzut, cli­
tori, e de presupus că, îngrozifi de uciderea ne­
vinovată '' a unui boier cu vază, fost Mare Lo·
gofăt, · probabil din clica lor, dacă nu chiar în­
rudi t cu ei, vor fi luat toiagul pribegiei î n 1581 1 •
Oolia era r ău văzut de ereticul sas de pe
mamă, Iancu Vodă, de la începutul Domniei
lui (1579) şi de aceia nu·l mai întâlnim cu bo·
i e rie după 1 578.
Blăstă mul Logofătului şi-a atins însă telul,
fără să aştepte judecata lui Hristos. După un
an, în 28 Septemvre 1 582, căzu c apul lui Iancu
la Liov 2•
Însemnarea Milropolitului a avut deci loc după
fuga şi înaintea decapitării lui Ianc u.
Ceia ce, însă ne contrazice este anul 7090
Sept., care, scăzându-se 5 509, ar da anul 1 581,
când Iancu m a i e ra în Scaun. S'ar putea crede
că anul începe a şi atunci în Ianuarie, dar afară
de alte documente ni probează şi unul dela ·
Iancu, din 20 Dec. 7090, cu toată greşeala o·
perafiunii de s cădere a lui M. Kogălniceanu,
1 Ibid.
2 'vV . Schmidt, Suczmva, Hist. /Jenkwiiirdigkeiten, Crrnăuţi
·1875, p. 142. lnexplicabilă scrisoare reg·elui către Sultaii din
'18 Jun.ie, în care scrie « Îpse (Iancu) deinde vita privatus
esbl (Hlu·m uzaki III, p. 63), întru cât în 3 Aug·ust dă Iancu
din Suceava un privileg·iu m ănăstirei Tazlău (Hurm uzalu ­
Iorg·a, XI, p. 898).
http://patrimoniu.gov.ro
care calculează 1582, când Vodă era mort, că
n'avem a face decât, sau cu o scăpare de con­
deiu a Mitropolitului, sau cu o eroare de cetire
din partea d-lui Berechet. Anul trebuie să fie
7091.
De ce n'a înapoiat Mitropolitul Evanghelia mă­
năstirii Ooiia, căreia de sigur i-a fost hărăziiă ?
Se explică. El a fost, nu numai un fost amator
pului de Roman Macarie al II-lea 1) (1531-58),
al bisericii mănăstirii, ci şi " ucenicul" episco­
ctitorul mănăstirii Râşca 2 ; (va fi fost însuşi cu
metania de acolo. 3)
Domnifa care a stăruit pentru Mitropolit este
probabil însăşi Doamna Maria, întru cât, Iancu
având trei fiice, indicafiunea ar fi lipsită de pre·
cisare.
Decapitarea - nepolitică, căci . nu vedem că :
Oolia, a fost menfionată şi de d. Iorga 4),
s'au confiscat moşiile pentru viclenie - a lui
probabil după un alt izvor străin. Dacă între
Movileşti şi Oolia erau legături intime, ea va fi
avut loc după 20 :Decemvre 1581, când li se
întorseseră mai multe moşii 5).
1) Letopisiţe I, p. 22.
2) 1bid. p. 2'10.
. 3) Dan, Jst. Episcopiei de Rădăuţi, p. 42, nncle însă se
cot1 f1111dă Teofan din 1 520-35, care s'ar fi nă.�cul in · ee. al
'
X Y-lea, c u cel de care ne ocupăm.
') HurmuzalU XI, Prefaţa, p. l.
5) Arltira Romăneascu, l. c.
 CTITORIILE LUI MIŞA ANAST ASIEVICI
.
BISE RICA DIN CLEJANI-VLAŞCA ŞI CEA DIN BRÂNCENI-TELEORMAN
de V. BRĂTULESCU.
-- 0 --

. hram Boji ot. cn: srb: Mişe S pi r i t s ' a ziditiî ace stii sân tu
De cum ieşi din pădurea Nebuna din luncă,
Anastasievi�a jitel!a Beograd· sanctuariu d e M a i oruliî MIŞA
venind dinspre Bulbucata, pe şoseaua comunală
scog i zemlidrjţa mullca Clec A N A STASl EVICI propriei.
ce şerpueşte pe marginea Neajlovului, pui ochii j a n i posvecen Sveto m u Arh. moşiei CLEJANI şi cet�ţeaniî.
pe crucea ce scânteiază în zare, de pe turla bi­ Mihalu, priblagopolu� V l a d a n a al Belgrad ului din prin cip

sericii din Clejani. Dacă ţii şoseaua înainte pe
lângă vechiul drum al Zimnicii şi treci prin satul
Velea, după trei-patru kilometri de drum a;ungi
în satul _cle;anil01 , pomenit în inscripţia pietrei
mormântale dela Argeş, a lui Radu dela Afumaţi,
pentru o luptă a acestuia cu Turcii. Aci, pe cul­
mea unei coline, în faţa curţilor boereşti, odini­
oară ale puternicului boier Alecu Vilara, se înalţă
cea mai falnică dintre toate bisericile din satele
învecinate, biserica din Clejani, ctitorie a lui Mişa
Anastasievici, a lui " Maior Mişu" , cum e cunos­
cut în părţile locului.
Intr'însa se odihneşte ctitorul, " cetăţean al Bel­
gradului, din principatul Serbiei" , cum spune pi­
sania de deasupra uşii de intrare.
Biserica are forma de cruce şi - lucru neobiş­
nuit la altele - pe laturea de miazănoapte, chiar
la mijlocul naosului mai are o uşă, pe unde întră
credincioşii, uşa principală fiind întotdeauna închisă·
Destul de încăpătoare, biserica din Clejani este
zugrăvită de pictorul · Tătărescu. Zugrăvelile sunt
astăzi afumate şi, din arta maestrului, de abia se
mai desluşesc chipurile înegrite ale sfinţilor ro­
tunzi la faţă şi mai cu viaţă de cât sfinţii vechi­
lor fresce.
De-asupra uşii principale de intrare, pe o pia­
tră în f�rmă de semicerc, având sus, cam la mij;
loc, o emblemă cu iniţialele M. A. şi cu o cruce
de-asupra lor, de o parte sârbeşte-în stânga -de
cealaltă româneşte', este săpată următoarea ins­
cripţie :
" U SI avu svete edinosuş tne . " I n gloria sântei ş i
cn!aza Alexandra Ioan 1. 1 864. Serbiei consacrându-liî sân­
tutui A r h a ngelu M i h.a eliî in
zilele fericite ale Domniei Pre
î n ă lţatului D u m n alti Princt·
patelor U n ite Române ALES­
S A N DRU IOAN 1. 1 864.
O altă ctitorie a lui Anastasievici, mai veche
cu paisprezece ani decât cea dela Clejani, este
biserica din Brâncenii Teleormanului, care amin­
teşte, alături de Mişa, pe soţia acestuia, Cristina.
Mai modestă, de sigur, decât cea dela Clejani,
biserica aceasta, zidită în zilele lui Vodă Barbu
Ştirbei, în anul 1 850, are următoarea pisanie în.
româneşte şi sârbeşte, foarte asămănătoare cu
pisania dela Clejani.
Dăm numai partea românească a inscrip ţiei :
"In slava sfintei şi întru o fiinţă nedespărţitei
"Treimi a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh a zi­
" dit acest lăcaş Serbienescul Maior Mişa Anas­
" tasievici · proprietarul satului Brânceni şi cetă­
"ţeanul Belgradului, sfinţindu-1 cu numele Sfân­
"tului Apostol şi Evanghelist Luca patronul Casei
" Sale, în zilele oblăduirii a prea înălţatului Domn
" şi stăpânitor a toată Ţara Rumânească Barbu
" Dimitrie Ştirbei", leatu 1 850 " .
Maiorul Mişa Anastasievici este Sârb d e neam
şi a luat parte la mai toate luptele politice din
Serbia între 1 830 şi 1 870, fiind alături de Cara­
gheorghevici în lupta acestora cu Obrenovicii.
A avut moşii întinse în ţara noastră, a făcut
comerţ cu sare, de pe urma căruia s'a îmbogăţit,
· a sprijinit o şcoală ce i-a purtat numele, în satul
într'o

nerazdll i m e Troiţe Otţa , S i n a fiinţă nedespărţitei Treimi a Clejani, unde în cele din · urmă a închis ochii şi
svetoba Deha sozidan e ovai Tatălui, Fiului şi Sfântului · unde se află înmormântat, la biserica zidită de el.

. .

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 25

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI DIN J UDETUL BUZĂU
de N. A. CONSTANTINESCU
��-oo o ��-

ALUNIŞUL.
Î ntr'unul din cătunele comunei Colţi, risipite prin co­ nu se întemeiază pe nmuc:;. Inscripţia din altar, lângă pros­
claurile munţilor, in Aluniş, se găseşte una din puţinele bi- • comidie, nu spune anul :
seriei din ţara noastră săpate in stâncă. O coamă de pia- ., Ciilori
Simion, Vlad ieromonah, Daniil egmn. ..
Varfolomit, Tăimir (sau Găimir !)" .
Î n acelaş perete de stâncă sunt scobite şi două chilii,
una jos, mai mică, alta mai mare. sus,. cu suiş greu, unde,
lângă o firidă, cu chipul Maicii Domnului zugrăvit, s'a sgâ­
riat şi o ciudată şi stângace inscripţie : (F)rafelle Alecfs}ea (?)
Radur A lhh (sau Alu hj , Işanu Soişnu (?) şi lpatie erd etc..,

După tradiţia locală, două chipuri cioplite În piatră, in­

făţişând câte un cioban cu câne alături, impodobiau intra­
rea schitului, pănă la sfârŞ,itul veacului trecut, când călu-

Fig. 9. Biserica din Aluniş.

tră mastva, retezată ca un perete dinspre Răsărit, se Înalţă

din poiană, la marginea cătunului. În pântecele ei, ciobani
din vechi timpuri, după spusa legendei, au săpat bisericuţa ,
care a servit multă vreme ca schit de călugări.
Ea se deosebeşte atât de mănăstirea Nămăeştilor, cât şi
de bisericuţa săpată in gura peşterii din cheia Bistriţii ol­
tene. Tinda şi altarul s'au scobit in de-a-lungul faţadei stân-
cii, pănă la o mică înălţime, indicată de o falsă streaşină
Fig, 10 Piatră de la A l uni�.

de lemn, de-asupra celor două fereşti, prin care lumina pă- gării greci i-ar fi sfărâmat la un chef. Alături de biserică
trunde in incăperea de piatră umedă. Î n dreptul uşii s'a
construit un pridvor inchis, deasupra cu o turlă de lemn
şindrilită. Pe pereţii de piatră umedă nu s'a putut zugrăvi ,
şi icoanele de lemn sunt prăpădite de umezeală. Actuala
tămplă de stejar e numai din 1 870 şi pictura a trebuit să
se facă pe tablă de zinc, iar câteva icoane, nu prea vechi,
sunt păstrate într'un dulap din pridvor.
Inscripţia nouă, pusă la reparaţia din 1903, povesteşte
pe larg intemeierea sfântului locaş cu hramul Tăierea ca­
pului Sf. Iean, de cei doi ciobani, Vlad şi Simion, inzestra­
rea lui cu moşie de către Mihnea-Voevod şi Doamna Neaga
la 1 578 şi reparaţiile aduse din timp in timp. Datele de Fig. 1 1. Piatră de la A luniş.
bună samă le-au procurat călugării de la Ciolanu - un
stareţ, Antonie Ciolăneanu, adăogase şi inzestrase pe la se văd însă două pietre cioplite frumos, cu chenar de flori
1 848-50 bisericuţa acestui schit -, dar anul fundării, 1 277 şi frunze.

SFÂNTU-GHEORGHE şi FUNDĂTURA.
._Cale de vre un ceas la Răsărit de Aluniş, dincolo de
tulrnea Martirei, din vârful căreia se văd până departe vă­
ile şi pripoarele de la obârşia Sărăţelului, scoborând la
Nucu, pentru a lua în sus pe una din aceste vălcele (a
Bordeiului), ajungi la ruinele schitului Sf. Gheorghe. Treci
mai intăiu printr'o strâmtoare, care ascunde oarecum fun­
dul văii, printre nişte "străhănii de pietre" , cum le zice că­
lăuzul nostru, coarne uriaşe de gresie, � umite "Piatra Veli
Bo�deiului" , a văii Bordeiului adica, ce se leagă de eul-
mea Crucea Spătarului. Vulpile şi brehanacii, nişte şoimi
cari atacă mieii, se cuibăresc prin crăpăturile ei. Apoi va­
lea se lărgeşte şi, pe un podeac cuprins de pruni, se află
vatra schitului, din care se mai păstrează postamentul îm­
pietrit; ridicat de un metru, pe care stătuse bisericuţa- de
lemn ; din aftar a rămas piciorul de piatră al Sf. Mese.
lorgulescu 1 ii dă ca intemeietor pe Mihnea-Vodă la 1 587,
1 Dicţ. jud. Buzău, 1892.

http://patrimoniu.gov.ro
 BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI DIN JUDETUL BUZĂU
reproducând o lungă inscripţie fără să spună de unde a
luat-o, deşi arată că biserica nu mai era În fiinţă la 1 890,
când se mai găsiau vreo patru chilii.
Dar, şi din această inscripţie, se vede că" biserica, ridi­
cată din temelie" pe timpul Episcopului Costandie, prin stă­
ruinţa unor călugări, "pe locul unde a fost altă biserică, fa/
de lemn şi foarte veche", era alcătuită şi ea tot din
bârne, la fel poate cu aceia din Fundul Cătinii, ce abia se
mai ţine, sau cu cea de la Chiojdul-Mare, din Prahova. Re­
paraţii a avut în 1 825 şi 1844, iar, după mutarea călugări­
ţelor la Barbu ( 1 87 1 ) . s'a năruit, ori a fost vândută şi trari­
portată la satele din câmpie, cum s'a mai întâmplat şi cu
alte biserici de lemn din părţile muntelui.
II
Din Nucu, trebuie să urei pe un p1c10r de plaiu, printre
livezi şi fâneţe, ca să ajungi la cealaltă ruină de schit, Fun-
Fig. 1 2 Schitul Fundătura, văzut dinspre altar .
MĂNĂSTIREA CÂRNU.
Î n dreptul Cislăului, Buzău! face un cot, ocolind mun­
celul Cârnul cu pante!� împădurite, din creştetul căruia se
deschide .o zare largă deasupra văii, În sus până spre înăl­
ţimile Nehoiului, iar În jos până la al doilea cot al văii de
la Berea. La această înălţime, aşezată într'un ochiu de pădure,
ca şi Răteştii, la adăpost de vânturile aspre, se găseşte,
în cea mai tristă păragină, insultată de impietatea trecăto­
rilor şi degradată de intemperii, cea mai armonioasă clădire
din câte Împodobesc plaiurile Buzăului.
Un pridvor deschis, susţinut de patru stâlpi subţiri de
1
. - -::---.... _/· ' ,
Fig. 14. Biserica Cârnu.
'factură elegantă, cu arcade trilobate, decorate În colori ce
mângâie privirea, adăposteşte uşa de intrare, de-asupra căreia
pisania pictată, astăzi aproape ştearsă, abia mai lasă câteva
http://patrimoniu.gov.ro
189
dăfura. Este aci o poiană tăinuită, străpunsă de colţi de
stâncă ce răsar din pământ şi ocolită admirabil de jur îm­
prejur de culmi şi colţi Împăduriţi, încât îţi vine să crezi
că cerul senin nu-i de cât un imens velabrum, aruncat cu
o mână îndrăsneaţă de-asupra acestui circ natural, cu des­
chiderea către Răsărit.
Î n mijlocul poienii, ·o stană de piatră, ca o şură, de două
ori cât statul omului de înaltă, şi tot aşa de largă, pe o
lungime de şase metri, cioplită de dinafară, pentru ca peretele
să aibă plan vertical, şi scobită cu îndemânare -pe dinlăuntru.
Pereţilor, străpunşi de trei-patru ferestruici, li s'a lăsat o
grosime de trei-patru decimetri.
Inscripţii nu sânt pe pereţii Înegriţi de fum. Pe la 1 890.
Iorgulescu a mai găsit o icoană, şi. În apropiere, baza unui
Fig. 13. Schitul Fundătura.
trunchiu de fag lustruit, pe care luau călugării masa, în co­
mun, amândouă, icoană şi trunchiu, dispărute astăzi. Ur­
mele chiliilor se dovedesc prin grămejoare de lespezi şi
pietre ; căpiţe de fân şi pruni dau roată poienii, iar dea­
supra brehanaci, cu ţipete meşteşugite, spintecă văzduhul
limpede.
slove fără înţeles. lorgulescu o găsise acum şaizeci şi cinci de
ani "În mare parte ştearsă", dar o datează la 1 822 şi ne
dă informaţii , pe care le va fi cules poate dintr'nsa : în­
temeiată la 1 536 de Mircea- Vodă şi Doamna (hiajna,
ea fu reparată la 1643 de Matei- Vodă şi la i822 de ieromo­
nahii Lavrenfie şi Naum Căldăruşanul, în urma pagubelor
suferite în anul precedent de la Turcii cari s'au luptat aci
cu "Arvaţii" eterişti.
Intre ctitori, afară de aceştia, sunt numiţi : "Lepădatu,
Lupu, Maria" , cu danii de moşii. De-asupra pisaniei stă
chipul Maicii Domnului cu Isus.
Tinda, largă de patrusprezece picioare, sănurile rotunde
şi altarul, având fiecare câte-o fereastră tăiată simplu, n'au
pe din afară niciun brâu, afară de cornişa frumos pictată
sub straşina largă a unui acoperiş. Un turnuleţ rotund, În
deplină armonie cu restul, dă clădirii dreptul de a fi luată
ca model în locul atâtor construcţii nesăbuite şi fără gust
ce se fac astăzi.
Pictura Însă, destul de stângace, portrete mediocre de
colorit viu, cu inscripţii În cursivă, pare să fie nouă, poate
de la 1 822, afară de cea din cupolă : scena Invierii de-o parte
şi a Schimbării la faţă, de alta, schiţe neterminate şi Pan:
tocrator. Poate că dedesubtul acesteia s'ar putea descoperi
şi altă pictură mai veche.
Strănile de lemn, de-a lungul pereţilor sunt dărăpănate ;
pe una scrie : " Făcutu-s'au aceste străni, Împreună cu par­
doseala de scânduri la anul 1822 Martie, de părintele Naum
Călorăşoneanu" (sic) , dar pardoseala e astăzi În lespezi de
calcar.
Tâmpla, din care lipsesc uşile aStăzi, este frumos sculp-
190 BULETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
tată, cu cele douăsprezece praznice aşezate plăcut În două­
sprezece cerculeţe sculptate În relief. Mai rămân cele patru
mari icoane din tâmplă, celelalte lipsesc. Pereţii de dinafară,
şi pe dinlăuntru, chiar În altar, oribil insultaţi pănă la în­
nălţime de trei metri cu iscălituri. Nimeni nu se îi:tdură să
ia măsuri de apărare.
Din vechile chilii se mai văd rui�e de zid de doi-trei
metri înălţime şi largi de şase, năpădite de buruieni şi de
CĂTINA.
Bi�erica Sf. Dumitru, din Săticu (Frăsinet), cu altarul
spre muntele Cetăţica, veche de vreo sută de ani, şi
pictată la 1 869, n'are inscripţie.
Fig. 1 5. Icoană de la Biserica din Cătina.
Două icoa11e mai vechi : un Isus cu Evanghelia şi Maica
Domnului între doi arhangheli.
SCHITUL FUNDUL CĂTINII.
Schitul se află însă mai sus, pe uliţa clisoasă ce duce
în cătunul Fundul CIJ!inii, într'o livede părăginită lângă
Isvorul Mănăstirii, cu vedere largă asupra Împrejurimilor.
Fig. 16. Schitul Fundu Cătinii
Aceasta este de sigur una din cele mai vechi biserici de
_
bârne din judeţ, asămănându-se mult cu cea dela Star
Chiojdul vecin din Prahova, care datează dela 1 750, numai
că îi lipseşte postamentul şi este ceva mai puţin încăpătoare
decât aceia.
Î naltă pănă la streşini de trei m. şi lungă de doisprezece
metri. Vârghiile sunt lungi de opt metri, late de doi jum.
dm., groase. de şapte dm.
Nava cu altarul poligonal sunt încinse de un brâu sucit
http://patrimoniu.gov.ro
porumbul semănat până lângă zidul bisericii de uzurpato­
rii locului.
Biserica din satul Tega, la poala muncelului Cârnu,
.,făcută de Ghervasie, stareţul Sj:: hitului Cârnu, cu cheltuiala
lui şi-a mai multor locuitori" în 1 838, � 'are nimic demn de
atenţie, fiind refăcută în 1 889. Aci se păstrează şi cărţile
de la schitul părăsit.
Insemnări pe cărţi :
Pe un Catavasier fără titlu : .,Adecă să se şt:e foifa de
cisla Să[n]tămăriei, tai. cinci sute doisprezece lei, ai ploco­
nului Sântă Mării, şi am dat tai cinci, bani 22, partea ei (?)
am mai dat tai. . . . . Am dat la Simedru taleri trei, şi
am dat la Sf. Gheorghe tai. trei, şi am dat iar tai cinci la
Simedru, tai. trei, şi am dat lui Baston tai. unu pol., eu
Dumitru".
Pe un Antologhion, 1 786, Buc. : .,Această sf. carte ce se
cheamă Meneiu, acum al doilea cu cheltuiala lui Stan sin
Anghel Frăsineanul s'a legat de un Ioniţă, legălor de cărfi
din Valea Muşcelului, 1 851 Mai 6. Preot Costache Duhv.
ot Cătina ce să zice şi Frăsinetu " (nume dispărut astăzi).
Pe altul, la fel. Pe tin Catavasier : ., 1 834 Iulie, Marţi-Vineri
. . . căzut-au o ceaţă şi. s'au tunecat soarele întnt acele
zii�. cându ariî fi fostiî după sfinţiL ''.
Dincolo de râu, peste matca largă a Bâscei Chiojdului,
în Valea Cii/inei, se află biserica nouă din 1 880, cu hramul
.,Intrarea În Biserică" cu inscripţie redactată de un anal­
fabet. E construită din venitul proprietăţii sale, are peste . opt
sute pogoane, dăruite de monahui · Spiridon la 1 6 1 3 , cu
hrisov domnesc. vechiului schit din satul acesta, pe care-I
moşteneşte biserica de nur.
şi îngust, cioplit În lemn, care se prelungeşte În pridvor
de-asupra pălimarului, făcut şi el tot din bârne.
Pridvorul deschis cu patru stâlpi, sprijinind o cosoroabă
bine cioplită, adăposteşte o uşă de intrare cu pisa­
nie zugrăvită, foarte lungă, În zece rânduri, unele cu
litere roşii, în cea mai mare parte ştearsă astăzi de
�
Fig. 17. Schitul fundu Catinii.
ploi - fiindcă o lature de acoperiş e desvelită În întregi­
me -. Abia se pot citi următoarele :
.,Cu [vrerea] lui Dumnezeu şi cu ajutorul Fiiului . . . s'au
ridicatu [aciastă sfântă beseric]ă din [teme]lii cumu [s]ă vede
În . . . . [z]ugrăvii . . . . T P�t\ [=71 0 1 ?] Manta zugrav" .
Î nlă� ntru, mobilierul nimicit î n resturi jalnice. Pic_tura
abia se mai cunoaşte, pusă direct pe vârghia puţin .netezită.
Tâmpla presintă inovaţia cu două biserici pictate în dreapta
şi în stânga. Pristolul este o lespede de marmoră.
 BISERIC I ŞI MĂNĂSTIRI DIN JUDEŢUL BUZĂU 191

Inscripţia dela proscomidie : Printre cărţile ce au aparţinut schitului se află :

"PomenF]cu de titori ca să fie pomeniţi în veci. Vii : Un Octoih "cumpărat de locuitori popo�anii satului
Dumitru ereu, Maria presvitera, C[onstan]din, Marica, Voica, Fundu Cătinii cu lei una sută ... , 1840 Maiu 1 2 " .
Stana, Catrina, Andreiana, Anca, Dobra, ll;e ereu, Binea Pe o Evanghelie românească, 1784 : " La leatu 1860 s'au
presvitera, Şărban, Marica, Badea, Neacşa, Mariia, Vasile -legati:i această Sf. Evanghelie de logofătu Andrei Cuţiteiu
ereu, Necola, zugravu Moise, Manta, Şerbana. cu cheltuiala lui Ioan Frăsineanu şi Stan Frăsineanu cu
[Morţi] Monahul Spiridon, Lupu, Fătul, Stoica, Mihai, lei 24".
Stanca, S!n zeana, monahu Tudosie .... , Paraschiva, Voica .... , Aceste însemnări sunt preţioase pentru că ne semnalează
Sanhira ... , Radu ireu, Neacşa presv., Ilie ereu, Neaga presv., meşteri în legătoria cărtilor la.. sate în secolul trecut.
Dionisie monah ... , Sandu ... , Nedelea". Biserica de zid din că/unul Cerbu, făcută la 1886, in­
Tot În altar : locueşte alta mai veche de bârne, despre care ne dă ştiri
"Popa care va intra În altar negrijătu şi va slujă letur­ un Mineiu pe Maiu, din 1805 :
ghie învrăjbit cu poporani au altu cineva şi alte multe " Insă să se ştie că am scris eu Const[antin] Dascălu sin
răutăţi aci spăseşte ". (Alături, pictat un preot În odăjdii, Dumitru Ghiuleaci (?) ce am fost cu şiderea şi toată starea
cuprins de flăcările Iadului.) la Star Chiojdu şi la leat 1 8 1 0 m'am strămutat aicea la
S�ar părea că ultimele trei litere din pisanie, ce preced sat Piatra Corbului, la Sf. Biserică ce este hramu Sf. Ierarh
numele zugravului, indică ·data, însă nu putem fi ·siguri asu­ Nicolae, care această Sf. Biserică s'au făcut cu îndemnarea
pra ţifrei miilor; dacă semnul T s'ar citi Z, am avea anul dumnealui răposatului Ştefan ·Lupu, ce au fost Căpitan a l
1 593, ca an de înteme;ere al schitului, de către "Spiridon Spătăriei ş i a u răposat fiind în slujba Căpitănii. . ., 1 8 1 5 " .
Călugărul " , cel din fruntea listei de ctitori, şi care dată nu P e alt Mineiu găsim o lungă listă plină d e nume d e fami­
s'ar depărta mult de a hrisoavelor ce amintesc dania făcută lie pitoreşti : "Fulga, Tronaru, Băjenaru, Voicilaşu, Străchi·
de acest călugăr schitului. nescu, Papacioc, Poteraşu, Gavriloiu cel bătrân, Bacan,
In clopotniţa, de zid, a schitului, se vede o piatră cu · Catana, Ungureanu, Gherghie, Urucu (0 numeroasă familie),
inscripţie, adusă după tradiţie de la un sch.it şi mai ve­ Duşoiu, Borcea, Musceleanu, Tih, Părcălabu, Fofercă, Chelboe,
chiu, ce ar fi fost la locul numit " Biserica veche", ceva Pupălapte, Bădiceanu, Giura, foşti · clăcaşi la Ioraşcu cu 1 6
mai în sus de schit. pog. la patru lei, c u S ia doi l e i ş i . c u patru l a p o l leu".

http://patrimoniu.gov.ro
 C OMUN ICĂR 1
de VIRG. DRĂGHICEĂNU

COCORĂ ŞTI-PRAHOVA BISERICA B OL INTINUL-DIN-VALE, ILFOV

PISANIA : PISAN I A :

ACASTA SFÂNTĂ ŞI DUMNEZEIASCA BISERICA S'AU RADI­

Ridica lu-s'a acest sfint lăcaş din lemn la anul 1 718,

CATU ÎNTRU CINSTEA ŞI SLAVA SFÂNTULUI ER.:I.RiiU NICOLA ŞI

de către căpitanul lonifă Ştirbescu pe sfoara lui de mo­
şie, din trupul moşnenilor Ştirbeşfi-Porfărăi. După tre­
MUCENlC, ÎN ZILELE LUMINATE! DOMNU [A LUI] 10 GLIGORE GHICA
cere de 144 ani de nelinişte şi luple contra năvliliforilor
VOEVOD, FOND MJTROPOLIT PREA SFINŢIA SA GRIGORIE, DE RO­
barbari : Turci, Tălari. sfintul lăcaş ajung{Jnd in mare
BII LUI DUMNEZEU MARIA CĂPLEASCA, DUMITRU FIJUL, GLIGORIE

CAR!BOGLU, ZAMFIRA CAR!BOGLU, LEAT 1 826, IUNIE 1.

dărăp{Jnare şi... s 'a clădit de zid in anul 1852, pe teme­
liile cari dăinuesc şi azi cu cheltuelile Polcovnicului Dinu
Ctitori : D-lui paharnic Gligorie Cariboglu, biv Ve/
fiul C/ucerulut Stefan şi căpitanul lonifă Bolinlineanu ;
Paharnicu, (cu fes mare roşu, anteriu cafeniu, caf­
Oltean din Amaradia, şi' nepal al căpitanului lonifă Ştir­
tan verzuiu, cu brâu de şal, jiletcă de fir).
bescu, primul clifor, in tovărăşie cu Slugerul lamandi
Dumneaei cocoana Zam(ira Cariboglu (cu şal p·e
Cărpenişanul, Giulescu, de origină din Maramureş, vă­
umărul stâng, coltul cellalt stl'âns supt subtioară,
' rul său, fiind mumele lor surori.
col'don la mijloc, L'Ochie decoltată, cu bordul'ă
După trecere de 28 de ani, adică in anul 1850. ivin­
albă, cu talie, păl'ul în bucle la urechi).
du-se mai multe crăpături in ziduri, fiind temeliile slă­
Pe uşă : P[ojp{"j Mireo, 1 784.
bite prin săpă furi de morminte, s 'au legal prin şine de
Pe o carte : A ceste cărfi s 'au legal de doi legă/ori
fier şi s'au propfil in stâlpi de zidărie, aduc{indu-1-se
de cărfi, anume Niculae cu lonifă, când ou fost Nemfii
pe din lăuntru imbunălăfiri, cu cheltuiala fratilor Ştefan
in Ţara-Romănească, şi au făcut pace, şi au venit Dumn
şi Afanasie, fii Polcovnicului Dinu Bolintineanu.
in scaun Cosfandin Sufu Voevod.
După trecere de a/fi 39 de ani, adică'n anul 1899,
Pe o piatră de mormânt : Presta vise rabii
in urma improprielăririi clăcaşi/or, dumnealui Constan­
bje jupan... Vlet 7038 ( =1530). tin, fiul lui Ştefan şi a Polc Dinu Bo/infineanu.., vă­
Pe altă piatră splendidă având representată o ziind că biserica a rămas fără de niciun veni!, a infiin­

r =1611).
mână cu un tl'ident :
VJet 7129
Pe alta :
1 jupaniJa Caple bivşia ne ....
MĂ GLAŞI-VÂ LCEA
Inscriptie la biserică :
CU VREREA TATĂLUI ŞI CU AJUTORIU FIULUI ŞI CU SĂVÂR­
ŞIREA SFÎNTULUI D!U]HU AMJN. ZIDITU-S'AU ACEASTĂ SFÂNTĂ
BISERICĂ DĂN TEMELIE DE PIETRĂ, IN CINSTEA HRAMULUI ERARH
NICULAE, CU BLAGOSLOVENIE PREA SFINŢII SALE CHIR CHESARIE,
,.
EPISCOP RÂMNICULUI, ÎN ZILELE PREA LUMINATULUI DOMN IO A­
LIXANDRU IPSILANT VOEVOD, CU TOATĂ OSÂRDIA ROBILOR LUI
DUMNEZEU : POPA ION, ]UPAN CONS.TANTIN, IOAN EROMONAH,
POPA CONSTANTIN, SIN EGO VOIA, ILESEVTA MONAHIA, CA IN
VECI SĂ SE POMENEASCĂ PE MOŞIA NUMIŢILOR PREOŢI DIN SAT
PAUŞESTI, ANI DELA ADAM 7286 (=1 778).
tat un liirg săptămânal prin clădire de prăvălii pe tere.
nul pe care era clădifă o casă a bisericii, fn care era
şcoala, iar pentru şcoală. a ridicat, tot atunci, o clădire
măreafă cu două săli de studii şi două locuţnfe de tn­
văfălori, pe teren�,�! căminului in care s'a născut poetul
Dumitru Bolinfineanu, unchiul meu de văr.
Morminte :
Aci repauzează C. !. Bolinlineanu, născut la 10 Mari
183 7, decedat tn Viena la 1 /an. 1892, in etate de 57 ani
Ion Bolintineanu : 1 735 - 1 857 ; Voica : 1 754 -
1 822 ; Ion : 1 776 - 1 845 ; Bălaşa : 1 790 - t 8 1 8 :
Ion : 1 806 - 1 886 ; Maria : 1 803 - 1 836 ; Dumitl'u.
1 867 - 1 875 ; Mari a : 1 870 - 1 873 ; Petl'e : 1 87-1 -
1 878 ; Valeria : 1 878 - 1 888.
Acest monument s'au ridicat in memoria şi pentru
conservarea mormintelor familiilor Dinu Bolinfineanu şi
lamandi Cărpinişanu, 1890.

http://patrimoniu.gov.ro
 1.
L'EOLISE STAVROPOLEOS
par G. NEDIOGLU

. L'eglise elite Sta.vropoleos de B uca.resl est dLte it l'ar­ L'eglise fut bâtie d'abord da. tls une forme qua.drang·ulaire,
chieree gTec de Sta.vropoli ,, eveque t itu lai re , qui habitait Bu­ p o ur etre ensuite agraudie de deux absides laterales et pro­
rarest vers le commencement du X VIIl-e siacle. Il eta.it ori­ l oug·ee du cote de l'auteL Les ouvriers furent Roumains et un
ginaire d'Ostan:itr.a, dan> le di oce>e de l'ancienne Pog·oniant�. << stucateur» Jourdain a fixe son nom sur les murs.

Il.
L 'EOLI SE DE MIRAUTZ
par O. B A LŞ

L'eglise de iVIira utz i t S u ce av a est consideree c o m m e nuc les i ndices cerlains d'uue reconstruclion des parties hautes
des p lus ancienncs de Molda.vie. Ou est en general d'accord de cetle bltisse, au XVII-e siecle.
pour fixer la date de sa .fondation- vers l'an •1 400. Elle servit Or, !'examen du plan montre qu'il est it peu pres identi­
cl'egl:ise metropoli tai n e . que <'t celui de autres eg-lises m oldaves du XVII-e siecle.
·vers 1 513, it la sni l e d 'un evcnement incOLlJlU, ]'egJise a Les far,ades montrent a ussi les caracteristiques valaques in­
ele devaslee, d'une telle fa c,:on que le prince Bog·d an le Bor­ l roduites en Moldavie vers 1600 et pl us tard. Il resulle de
g·ne commew;:a la construc lion d ' u n e nouveUe eg·lise rne­ cette analyse que la reconstruction constatee au XVII-e siecle
tr:opolilaine, qu:i a ele lermi nee eu •1522. a ete radicale et que fedi fice actuel n'est plus l'eglise de
Lors d'une recent e restaura l io n M:irautr., on a releve 1 400, mais u n monument eleve vers le milieu d u XVII-e siecle.

III.
L'EOLISE DE ORĂDIŞTEA-VLAŞCA
par V, BRÂTULESCU

A ncicnne eglise fondee par Bunea Grădi�teanu vers la deuxieme m oi ti e du XVll-e siecle.

IV.
LA QUESTION DES BASTARNES EN RAPPORT AVEC LA PIERRE
SEPULCRALE DE DRAOOMIRNA
par CATHERIE DUNÂREANU-VULPE

La premiere meution des Bastarnes est dans Polybe : ils t

!'ere chretienne. Ils font par ie_ ensuite de la coalition contre
a p paraissen t comme mercenaires du roi de Macedoine. Ils Home. En 268 ils s'appellen t Peucins. En 282, cent miile
sont mentionnes denx fois par Tite Live. Ils sut·gissent pres d'enlre eux sont transplantes sur la rive droite du Danube.
d'Hisb·ia l'an 61 :1. Cbr. ; eu 29 ils se rennissent aux Daces Les aub·es mentions ont nu caractere purement archeologique.
pour pil ler dans le3 Balcans et sont battus. Le Monummt1m1 Un château des « Bastarnes » dans Procope. Les geographes les
Ancyranum les mentionne. Leurs rois figurent, avec ceux placent entre les Germaius, les Getes et les Sarmates ; Pline
des Hoxolanes, dans une i nscription de l'an 52 de l'Ancien en fait l es voisins des Daces ; ils le sont anssi des

http://patrimoniu.gov.ro
194 BULETINUL C OMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

Quades, Carpes. et «Transmontai us», Costob o q ues se t r o uvent Les Rastar n es etaient une p opu lati on « paresseuse et sale » ;
territ o i re au Nord des Carpat hes.
aux: al ent o u rs. Il s'agi t d'un i l s portent la barhe, une coi ffure penchee de c ot e, une cui­
Les temoig·uag·es a uci e ns attestent q ue les Bastarnes sont des rasse a ngulaire, des braies ·etroites , un ecu hex:agona l . ils
Germains rrH�les de Sa rmates. D'autres parlent d'une pare o te vivent de leur s alaire comme soldats et s' e n ivre nt de vin.
avec les Gau l ois. C't'st une si m p le confusion. De� Celtes Venus de la Morava superi eu re, les Bastarnes ont couquis
apparaissent sur le Ba s Danube et it l'embouehure du Dniester. cette reg·i on tbrace el sarmate q u 'il s o ccupe n t ensuite. Ils
L'opi11ion coutra i re de Siebiger est rejf!l ee. Ces r ensei g·ne ­ forr nent l a premiere o nde !!;erm an iq ue diri gee vers le Sud­
mPnts sont donnes en relation avec l ' i n s cri pti o n gr<"cque pla c ee Est de !'Europe. Il y a un ra pport entre cette iuvasion et
comme pierre to mbale dans l' egl ise de D rag om i rn a , en Bu­ celle d es Goths.
c ovi ne , ou il est question d' une « guer re ol ati que.» (des Olates, .
'
une tribu thrace pres d'Apollonie).

V.
LES FONDATIONS RELIOEUSES DE · MICHA ANASTASIEVITSCH
(L'EGLISE DE CLEJANI-VLAŞCA ET CELLE DE BRÂNCENI-TELEORMAN)
par V. BRÂTULESCU

Refugie du royaume voisin st>rbe, le major Micba Anas­ en Roumanie, y a fonde deux egl i ses :· une a Clejani en 1864 ,
tasi evit sch , un de plu s riches propri eta i rrs du dernier siecle l'autre a Brâncf'ni en 1850.

VI.
EOLISES ET COUVENTS DU DISTRICT DE BUZĂU
paf N. Ă. CONSTĂNTINESCU

Alttnişul. Ancienne eg.Lise creusee dans i e rocher, dotee Eglise Cârnu. Bâtie en '1 536 par le prince Mircea ; belles
de terres par le prince l\fihnea en 1 578. proportions.
St. Georges et Ft�ndălum . La premiere etait un skite de Eglise de Cătma. L'ancienne ex:istait rn 1613.
bois dLl XVI-e siecle. La sec o nde ne porte pas de date. Skite Ftmdtll Cătinii. Appartient au XVI-e siecle.

http://patrimoniu.gov.ro
 R E D A C Ţ I A:

SECRETARIAT UL CO MISIUNII MONUMENTEL OR ISTORICE

BUCUREŞTJ. - STRADA G ENERAL BERTHELOT No. 26

Secretar-Director : VJROILIU N. DRAOHICEANU

Buletinul se găseşte de vânzare la principalele librării din Ţară

Studenţii, profesorii şi preotii au 45 0/o reducere, adresându·se Secretariatului.

Fie care fasciculă apare în două editii :

Editia pe hârtie chromo Lei 1 20. - Editia p e hârtie velină Lei 90.

La Secretariatul Comisiunii se poate procura Buletinul Comisiunii pe anul 1923

consacrat Curţii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text francez Lei 1.100,
fără text francez Lei 1.000. Exemplar pe hârtie velină cu text francez Lei 600,
fără text francez Lei 500.

http://patrimoniu.gov.ro