CURSUL 6

FENOMENE DE TRANSPORT:
OSMOZA, DIFUZIA
 Legea Van’t Hoff.
Definiţia osmozei şi punerea
experimentală în evidenţă.
Metode de determinare
a presiunii osmotice.
Presiunea osmotică a
plasmei sanguine.
Rolul presiunii coloid-
osmotice în schimburile de
substanţă.

OBIECTIVE
2
 Difuzia. Legile lui Fick.

Ecuaţia Einstein – Smoluchowski.

Rolul difuziei în schimburile de gaze

plămâni – sânge – ţesut.

Principiul de funcţionare a
rinichiului artificial.

OBIECTIVE
3
Osmometrul serveşte la punerea în
evidenţă a osmozei
1877

WILHELM PFEFFER
1845 - 1920
4
 G mg ρV g ρ hS g
p= = = = =ρ gh
S S S S π = ρ ⋅ g⋅h

Osmometrul DUTROCHET
h

HENRI DUTROCHET
1776 - 1847
5
DEFINIŢIE:
TRANSPORTUL MOLECULELOR DE SOLVENT
PRINTR-O MEMBRANĂ SEMIPERMEABILĂ
DINTR-O SOLUŢIE MAI DILUATĂ ÎNTR-O
SOLUŢIE MAI CONCENTRATĂ

SOLUŢIE DILUATĂ

SOLVENT

SOLUŢIE CONCENTRATĂ
6
 Presiunea osmotică reprezintă
presiunea mecanică necesară stopării osmozei

7
 Membrana semipermeabilă permite trecerea doar a
moleculelor de solvent, iar membrana selectiv permeabilă
poate fi permeantă şi pentru particule mici de solut.

8
 Flux net de apă dinspre
soluţia mai diluată (stânga)
către soluţia mai concentrată
(dreapta)

9
Legea Van’t Hoff permite calcularea presiunii osmotice a unei soluţii

p ⋅V = ν ⋅ R ⋅T :V π = c ⋅ R ⋅T
LEGEA VAN’T HOFF

L ⋅ atm
R ⋅T = 25 (t = 25 C )
o
mol
1901 – Premiul Nobel (Chimie)

JACOBUS HENRICUS
VAN’T HOFF
1852 - 1911 10
Presiunea osmotică a unei soluţii este direct proporţională cu
concentraţia sa osmolară

π = R ⋅ T ⋅ cos Legea VAN’T HOFF generalizată

cos =  ni ⋅ c i
i

ni > 1 pentru electroliţii tari

ni ≈ 1 pentru electroliţii slabi

ni = 1 pentru neelectroliţi 11
APLICAŢIE V = 100 mL
c os = ? m 1 = 111 mg CaCl 2 ( M 1 = 111 )
m 2 = 60 mg uree ( M 2 = 60 )
m 3 = 17 mg NH 3 ( M 3 = 17 )
2+ −
CaCl 2 ⎯
⎯→ Ca + 2 Cl n1 = 3
uree ⎯
⎯→ uree n2 = 1
NH 3 − electrolit slab n3 ≅ 1
−2
c os = n1 c1 + n 2 c 2 + n 3 c 3 = 5 ⋅ 10 osM
 L ⋅ atm
R ⋅T = 25 (t = 25 C )
o
mol

−2  osmol   L ⋅ atm 
π = cos RT = 5 ⋅10   ⋅ 25   = 1, 25 atm
 L   mol 
 0,1 M C6H12O6
0,1 M Al2(SO4)3 0,1 M NaCl nu există flux osmotic
0,1 M KOH
A B

0,1 M MgCl2 0,1 mM globuline există flux osmotic

A B
14
Metode de determinare a presiunii osmotice

1. METODE DIRECTE (OSMOMETRU)

2. METODE INDIRECTE

A. METODA EBULIOSCOPICĂ
Efectul ebulioscopic constă în creşterea temperaturii de fierbere
a unei soluţii faţă de solventul pur

B. METODA CRIOSCOPICĂ
Efectul crioscopic constă în scăderea temperaturii de îngheţare a
unei soluţii faţă de solventul pur

15
 Osmometrul permite măsurarea unor presiuni osmotice mici

π = ρ ⋅ g⋅h

16
O coloană de apă de 10 m exercită o presiune hidrostatică de 1 atm

 kg 
3 m 5
p = ρ g h = 10  3  ⋅ 10  2  ⋅ 10 ( m ) = 10 Pa
m  s  17
Creşterea temperaturii de fierbere a unei soluţii faţă de solventul
pur este proporţională cu concentraţia sa osmolară

Δ teb = solutie
tf − solvent pur
tf

Δ t eb = K eb ⋅ cos LEGEA LUI RAOULT

K eb = 0, 52 C / osM
o
( apa )

Δ t eb = 0,52 o C (in H 2 O )
Δ t eb
π = R ⋅T Δ t eb = 32 o C (in CCl 4 )
K eb
18
Scăderea temperaturii de îngheţare a unei soluţii faţă de solventul
pur este proporţională cu concentraţia sa osmolară

Δ tcr = ttsolvent pur

− ttsolutie

Δ t cr = K cr ⋅ cos LEGEA LUI RAOULT

K cr = 1, 86 C / osM
o
( apa )

APLICAŢII:
- antigelul
Δ t cr - topirea gheţii (NaCl sau CaCl2 ?)
π = R ⋅T
K cr - determinarea masei moleculare
19
 Presiunea osmotică a plasmei sanguine

COMPOZIŢIE

 IONI: Na+, K+, Cl–, Ca2+

 MOLECULE MICI: GLUCOZĂ, UREE
 PROTEINE: ALBUMINE, GLOBULINE

PRESIUNE OSMOTICĂ

π PLASMA =  π IONI +  π MOLECULE MICI +  π PROTEINE

presiune coloid-osmotică
(oncotică) 21
 LICHID
SOLUT PLASMĂ INTERSTIŢIAL CITOPLASMĂ
(mosM) (mosM) (mosM)
Na+ 142 139 14
K+ 4,2 4 140
Ca2+ 1,3 1,2 10 -4
Cl- 108 108 4
Mg2+ 0,8 0,7 20
HCO3- 24 28,3 10
HPO42- ,H2PO4- 2 2 11
SO42- 0,5 0,5 1

22
 LICHID
SOLUT PLASMĂ INTERSTIŢIAL CITOPLASMĂ
(mosM) (mosM) (mosM)
AMINOACIZI 2 2 8
ATP – – 5
GLUCOZĂ 5,6 5,6 –
PROTEINE 1,2 0,2 4
UREE 4 4 4
CREATINĂ 0,2 0,2 9
ACID LACTIC 1,2 1,2 1,5
ALTELE 4,8 3,9 10
TOTAL 301,8 300,8 301,2
 π plasma = R ⋅ T ⋅ c plasma
os

c os
plasma = 0, 302 osM

π plasma = 25, 4 ⋅ 0, 302 = 7, 6 atm

24
 CLASIFICAREA SOLUŢIILOR ÎN RAPORT CU SÂNGELE

os
c solutie < os
c plasma ( 0,3 osM )
• HIPOTONICE
π os
solutie <π os
plasma ( 7 ,6 atm )

os
c solutie = os
c plasma ( 0,3 osM )
• IZOTONICE
π os
solutie =π os
plasma ( 7 ,6 atm )

os
c solutie > c os
plasma ( 0 ,3 osM )
• HIPERTONICE
π os
solutie >π os
plasma ( 7 ,6 atm )
25
 0,1 M C6H12O6
0,1 M Al2(SO4)3 0,1 M NaCl Soluţiile din A şi B
sunt izotonice între ele
0,1 M KOH
A B

Soluţia din A este

0,1 M MgCl2 0,1 mM globuline hipertonică faţă de
cea din B
A B
26
Serul fiziologic (soluţie 0,9% NaCl) este izotonic cu sângele

π plasma = R ⋅ T ⋅ c plasma
os

c os
plasma = 0, 302 osM

π plasma = 25, 4 ⋅ 0, 302 = 7, 6 atm

Aplicaţie: Să se calculeze concentraţia procentuală a unei

soluţii de glucoză perfuzabilă (densitate 1,091 g/mL) .
27
 În mediu izotonic nu
există flux net de apă, În mediu hipotonic apa
volumul celulei rămâne intră în celulă, volumul
constant acesteia creşte, iar
membrana se poate
rupe (hemoliză)

În mediu hipertonic apa

iese din celulă, volumul
acesteia scade, iar
membrana se zbârceşte
(ratatinare)
28
 PRESIUNEA COLOID - OSMOTICĂ

−3
π plasma
co = R ⋅T ⋅ c proteine = 25 ⋅1, 45 ⋅10 = 0,036 atm

π plasma
co = 28 mmHg = 0,5 % π plasma
32
Presiunea coloid-osmotică defineşte schimburile de substanţă
la nivelul capilarelor sanguine

p aorta = 100 mmHg p vena cava = 10 mmHg

 Bifurcarea vaselor sanguine determină scăderea vitezei sângelui,
favorizând schimburile de substanţă prin peretele capilarelor

Q = S ⋅ v = const
35
p hidrostatica

π co
 • CAPĂT ARTERIAL:
Soluţia micromoleculară
(apă + substanţe nutritive)
p hidrostatica > π co
iese din capilar
ULTRAFILTRARE

• CAPĂT VENOS:
Soluţia micromoleculară
(apă + produşi catabolici)
p hidrostatica < π co intră în capilar
REABSORBŢIE
Celulele din cornee vecine umorii apoase prezintă mecanisme de
pompare a apei pentru a preveni fluxul osmotic

ncornee = 1,38
numoare = 1,34
40
FENOMENE DE TRANSPORT: DIFUZIA

DEFINIŢIE:
Transportul de substanţă sub acţiunea
gradientului de concentraţie din zonele de
concentraţie mare către cele de concentraţie
mică datorită agitaţiei termice.

caracteristică
gazelor şi
lichidelor

42
 la început există gradient de
la sfârşit gradientul de
concentraţie ce determină
concentraţie s-a anulat
migrarea moleculelor

concentraţie concentraţie
mare mică 43
 Adolf Eugen FICK
1829 – 1901

1855 – legile difuziei

Adolf Gaston Eugen FICK
(legile lui Fick)
1852 – 1937
– tonometrul
1887 – lentila de contact
44
LEGEA I A LUI FICK:
1 dν dc cm 2
=−D D C .G.S . =
S dt dx s

Flux (Jx) Forţă (gradxc)

dc  dc  dc 
grad c = i + j+ k
grad c dx dy dz

Flux net de substanţă 45

LEGEA II A LUI FICK:
2
dc d c
=D 2
dt dx

d c d dc
2

2
=  
dx dx  d x 
COEFICIENT DE DIFUZIE
• MICROMOLECULE (M < 103 Da):

8 ⋅10 −5 2 −5 2
D= cm /s D ≈ 10 cm /s
M

• MACROMOLECULE (103 Da < M < 108 Da):

3,2 ⋅10−5
D= 3 cm 2 /s D ≈ 10 −8 cm 2 /s
M

• PARTICULE SFERICE:
k ⋅T
D= ecuaţia Stokes - Einstein
6π η r
47
 Este difuzia suficient de rapidă pentru a asigura
translocarea de nutrienţi şi produşi metabolici în organism ?

Robert Brown
1773 - 1858 1827

2
x =2Dt ecuaţia Einstein - Smoluchowski
48
 2
x =2Dt ecuaţia Einstein - Smoluchowski

D = 10 – 5 cm2/s
t = 50 ms
Ф = 10 –3 cm (celulă bacteriană)

D = 10 – 5 cm2/s
t ≅ 14 h
d = 1 cm (organism pluricelular)

2
φ
t=
SISTEM CIRCULATOR 2D
49
 CIRCULAŢIA SISTEMICĂ

Sânge oxigenat
inimă (ventricul stâng prin artera aorta)  ţesuturi

Sânge deoxigenat:
ţesuturi  inimă (atriul drept prin vena cava)
50
CIRCULAŢIA PULMONARĂ

Sânge deoxigenat
inimă (ventricul drept prin arterele pulmonare)  plămâni

Sânge oxigenat:
plămâni  inimă (atriul stâng prin venele pulmonare)
51
Difuzia este responsabilă de schimbul de gaze la nivelul
alveolelor pulmonare şi al ţesuturilor

300 milioane
suprafaţă 50 – 100 m2
puternic vascularizate
perete subţire (30 μm)

Surfactantul pulmonar:
80% DPPC
10% colesterol
10% proteine (SP-A,B,C,D)

52
 2σ
p=
r

energia necesară măririi

ΔE = σ ΔS ariei interfeţei

53
 Difuzia O2 din alveole în sânge

sgaz = K H ⋅ pgaz

Oxigenul este transportat:

3% dizolvat în plasmă
97% sub forma complexului Hb(O2)4 54
 Difuzia O2 din plasmă în ţesut

Δpgaz A sgaz
vdifuzie gaz ≈
Δx M gaz

55
 Difuzia CO2

din celule în plasmă

din plasmă în alveole

Dioxidul de carbon este transportat:

7 % dizolvat în plasmă
23 % sub forma complexului HbCO2
70 % sub forma ionului HCO3-
56
Schimbul de gaze între plasmă şi ţesut
57
Traversarea fantei sinaptice a plăcii motorii
de către moleculele de ACh

58
DIALIZA

59
 Primul “rinichi artificial” utilizat în clinică

1945

Willem Kolff
(1911 - 2009)
Dializa extrarenală este necesară eliminării excesului de uree şi
acid uric

61
62
Eliminarea de uree şi acid uric din sânge are loc prin difuzie

63
 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:
• definească osmoza;
• descrie experimentul de evidenţiere a fenomenului de osmoză şi să
dea formula de calcul a presiunii osmotice;
• aplice legea Van’t Hoff generalizată în rezolvările de probleme;
• descrie metodele directe şi indirecte de determinare a presiunii
osmotice a unei soluţii;
• cunoască compoziţia plasmei sanguine şi formula generală de calcul
a presiunii sale osmotice;
• ştie valoarea presiunii osmotice a plasmei sanguine şi concentraţia
sa osmolară;
• să clasifice soluţiile în raport cu sângele;
• descrie comportamentul unei hematii introduse în diferite tipuri de
soluţii (hipo / izo / hipertonice);
 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

• să dea definiţia şi să ştie valoarea presiunii coloid – osmotice şi să

evidenţieze importanţa sa în schimburile de substanţă la nivelul
capilarelor sanguine;
• să definească procesele de ultrafiltrare şi reabsorbţie;
•definească difuzia şi să dea exemple;
• să enunţe legile care descriu fenomenul, cu aplicarea lor la sisteme
biologice;
• să definească coeficientul de difuzie şi să precizeze factorii de
care depinde acesta;
• să aplice formula Einstein – Smoluchowski pentru analiza eficienţei
procesului de difuzie în traficul de substanţe prin organismele vii;
• explice schimburile de gaze plămâni – sânge – ţesuturi;
• explice bazele fizice ale dializei extracorporale.
65