Subiecte Rezolvate Histo

HISTOLOGIE AN 2, SEM 1
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Ne bucuram foarte mult de feedbackul pozitiv primit de la voi pentru cele doua
documente de fiziologie distribuite de echipa noastra intre voi. In cursul saptamanii
viitoare, vom lansa varianta noua a platformei noastre.
Platforma va avea o interfata noua, design si functionalitate updatate. Chiar daca nu

va fi varianta sa completa, urmand ca pana la finalul lui februarie sa o finalizam, noul
nostru site va dispune atat de grile la toate materiile ( atat grile construite de echipa
noastra conform bibliografiilor, cat si grile culese din trecut, asezate atat in formatul de
examen, cat si impartite pe capitole )
Pe langa partea de grile, am pus la punct si seturi de subiecte rezolvate. Pentru anul
2, in aceasta sesiune, vom avea pe platforma atat setul complet de subiecte rezolvate la
HISTOLOGIE cat si subiecte rezolvate la ANATOMIE. Toate in acelasi format, la standardul
MedSchool cu care v-am obisnuit. Informatie completa, bine organizata – tot ce ai nevoie
pentru un examen de 10.
Subiectele noastre rezolvate la histologie sunt adaptate conform celei mai recente
liste de subiecte pentru sesiune. Totul este pus la punct si pregatit pentru lansarea siteului
nou. In acest document vom oferi tuturor acces gratuit la subiectele rezolvate de histo din
capitolul „Tesutul Osos si Cartilaginos”. Speram ca astfel sa va convingeti ca puteti avea
incredere in noi si in munca noastra si ca va puteti baza pe materialele noastre in aceasta
sesiune. Mai departe, pentru doritori, seturile complete vor fi disponibile pe siteul nostru.
Bafta tuturor in sesiune si spor la invatat!
Cu drag,
Echipa MedSchool
© Acest material este proprietatea MEDSCHOOL SOFTWARE SRL si nu poate fi reprodus sau publicat fara acordul MEDSCHOOL SOFTWARE SRL
58. OSUL HAVERSIAN (COMPACT) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
. OSUL HAVERSIAN OSOS ȘI– CARTILAGINOS

(COMPACT)
ȚESUTUL ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
ȚESUTUL INTRODUCERE
OSOS ȘI CARTILAGINOS
Osul matur compact reprezintă o formă de țesut osos caracterizată prin organizarea
INTRODUCERE
sa densă și solidă. Este una dintre cele două tipuri principale de țesut osos, cealaltă fiind
osul spongios sau trabecular. Osul compact se găsește în regiunile corticale ale oaselor și
formează majoritatea suprafețelor exterioare ale acestora.
ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
Osul matur compactORGANIZARE

este alcătuit din osteoane (sisteme Haversiene). Un osteon
MICROSCOPICĂ
este format din matrice osoasă organizată în lamele concentrice dispuse în jurul unui
canal central - canalul osteonal Havers. În acesta se găsesc nervii și vasele care
deservesc osteonul.
Osteoanele sunt orientate cu axul lung paralel cu axul lung al osului. Între osteoane
se găsesc lamele interstitiale, care sunt resturi ale lamelelor concentrice ale osteoanelor
precedente, care au fost remaniate. În cadrul unui osteon, fibrele de colagen sunt dispuse
paralel între ele, dar în direcții diferite față de fibrele conjunctive ale osteoanelor adiacente,
ceea ce asigură rezistența mecanică a osteonului. Osul lamelar creează lamelele
circumferențiale interne și externe, care delimitează marginile internă și externă ale osului
compact.
Vasele de sânge și nervii de la periost și endost ajung la canalele Havers prin

canalele perforante Volkmann, care au rolul și de a interconecta canalele osteonale
adiacente. Canalele Volkmann sunt dispuse perpendicular cu axul lung al osului și nu sunt
înconjurate de lamele concentrice.
Periostul este un înveliș fibros al osului, asemănător unei capsule, format din țesut
conjunctiv dens care conține celule osteoprogenitoare, ce lipsesc la nivelul articulațiilor.
Fibrele de colagen ale periostului sunt paralele cu suprafața osului. Periostul este
subdivizat în 2 straturi cu organizare microscopică diferită: un strat extern fibros
(asemănător țesutului conjunctiv dens) și un strat intern, cu mai multe celule, care
conține celulele osteoprogenitoare. În situații de repaus a proceselor de creștere și
neoformare osoasă, predomină stratul fibros extern în detrimentul stratului intern celular.
La locul de inserție al tendoanelor și ligamentelor, fibrele de colagen ale acestor structuri
(numite fibre perforante) sunt dispuse în unghi drept pe axul lung al osului și se continuă în
interiorul osului cu fibrele de colagen ale matricei osoase, doar până la lamelele
circumferențiale externe și interstițiale.
Cavitățile endosteale și medulare sunt căptușite de endost, o structură formată

dintr-un monostrat de celule conjunctive presărate cu celule osteoprogenitoare, care se
numesc celule endosteale. Celulele osteoprogenitoare sunt asemănătoare structural cu
celulele osoase de suprafață: profil celular aplatizat, nuclei lentiformi și capete celulare
efilate.
TIPURI DE MĂDUVĂ OSOASĂ

Cavitățile endosteale și medulare conțin măduva osoasă, care este de 2 tipuri:
● măduva roșie formată dintr-o stromă conjunctivă reticulară, în ochiurile căreia se

găsesc elemente figurate sanguine ale tuturor liniilor celulare sanguine, aflate în
diverse stadii de dezvoltare. Stroma medulară este formată dintr-o rețea
tridimensională de fibre de colagen tip III (de reticulină), interpuse cu rețeaua
formată de celulele reticulare (care sintetizează fibrele).
● măduva galbenă este un stadiu al măduvei roșii, în care producerea de celule
sanguine este redusă, iar țesutul medular este înlocuit cu țesut adipos alb. În unele
situații (ex posthemoragic), măduva galbenă poate fi reconvertită la măduva roșie.
. OSUL TRABECULAR (SPONGIOS) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
59. OSUL TRABECULAR (SPONGIOS) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
ȚESUTULOSOS
ȚESUTUL OSOS ȘI CARTILAGINOS
CARTILAGINOS
59. OSUL TRABECULAR (SPONGIOS) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ

INTRODUCERE
Osul spongios, cunoscut INTRODUCERE

și sub denumirea de os trabecular, reprezintă celălalt tip
principal de țesut osos al organismului. Osul spongios este întâlnit în special în epifizele
oaselor lungi și în centrul oaselor plate. Este mai puțin dens decât osul compact și este
conceput pentru a asigura rezistență structurală cu o masă redusă.
ORGANIZARE MICROSCOPICĂ
Singura diferență structurală

ORGANIZAREdintreMICROSCOPICĂ
osul compact și cel spongios constă în
organizarea țesutului în trabecule sau spiculi subțiri, anastomozați între ei, care
delimitează numeroase spații areolare de dimensiuni diferite, interconectate între ele și
care conțin măduva osoasă. În matricea osoasă se găsesc lacune osoase care conțin câte
un osteocit (celulă osoasă matură) ce emite prelungiri celulare. De la suprafața lor,
lacunele emit canalicule care se unesc cu canaliculele emise de lacunele vecine, formând
în interiorul matricei o rețea canaliculară tridimensională.
Pe lângă osteocite, osul conține și alte tipuri de celule, printre care se numără:
● osteoblaste - aceste celule sunt responsabile pentru producerea matricei

osoase.
● osteoclaste - sunt celule implicate în procesul de resorbție osoasă.
● celule osteoprogenitoare - acestea se dezvoltă din celulele stem
mezenchimale și acționează ca precursori pentru osteoblaste și osteocite.
● celule osoase de suprafață - aceste celule se găsesc la suprafața osului și
pot participa la procesele de remodelare osoasă.
Osteoblastele și celulele osteoprogenitoare acționează ca precursori ai
osteocitelor, asigurând procesele de formare și întreținere a matricei osoase. Pe de altă
parte, osteoclastele, celulele fagocitare, provin din progenitorii hematopoietici ai liniilor
granulocitară și monocitară și sunt implicate în resorbția osoasă. Această interacțiune
complexă între diferite tipuri de celule contribuie la menținerea echilibrului dintre formarea
și resorbția osoasă în organism.
Cavitățile endosteale și medulare sunt căptușite de endost, o structură formată

dintr-un monostrat de celule conjunctive presărate cu celule osteoprogenitoare, care se
numesc celule endosteale. Celulele osteoprogenitoare sunt asemănătoare structural cu
celulele osoase de suprafață: profil celular aplatizat, nuclei lentiformi și capete celulare
efilate.
Cavitățile endosteale și medulare

TIPURI DE conțin
MĂDUVĂmăduva osoasă, care este de 2 tipuri:
OSOASĂ
● măduva roșie formată dintr-o stromă conjunctivă reticulară, în ochiurile căreia se
găsesc elemente figurate sanguine ale tuturor liniilor celulare sanguine, aflate în
diverse stadii de dezvoltare. Stroma medulară este formată dintr-o rețea
tridimensională de fibre de colagen tip III (de reticulină), interpuse cu rețeaua
formată de celulele reticulare (care sintetizează fibrele).
● măduva galbenă este un stadiu al măduvei roșii, în care producerea de celule
sanguine este redusă, iar țesutul medular este înlocuit cu țesut adipos alb. În unele
situații (ex posthemoragic), măduva galbenă poate fi reconvertită la măduva roșie.
. MATRICEA OSOASĂ
60. MATRICEA OSOASĂ
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
60. INTRODUCERE
MATRICEA OSOASĂ
Matricea osoasă esteȚESUTUL INTRODUCERE

substanța de bază a țesutului osos, care constituie structura
principală a oaselor. Aceasta este compusă dintr-o combinație complexă de substanțe
organice și minerale, care conferă osului caracteristicile sale unice. Matricea osoasă este
esențială pentru menținerea rezistenței și elasticității oaselor.
COMPOZIȚIE CHIMICĂ
Din punct de vedere biochimic, matricea osoasă prezintă în proporție mare colagen
COMPOZIȚIE CHIMICĂ
tip I, în proporție mai mică colagen tip V și în cantitate foarte mică colagen tip III, XI și XIII.
Alături de proteinele colagenice, matricea osoasă conține și numeroase proteine non-
colagenice, care reprezintă mai puțin de 10% din greutatea totală a componentei proteice
a matricei. Proteinele non-colagenice includ:
● proteoglicani - formați dintr-un miez proteic la care aderă proporții variabile de GAG
(acid hialuronic, keratan sulfat, condroitin sulfat). Au roluri importante în conferirea
rezistenței la compresiune a osului, inhibarea mineralizării osoase și legarea
factorilor de creștere.
● glicoproteine de adezivitate - acestea leagă celulele osoase de fibrele de colagen
și substanța fundamentală mineralizată. Exemple includ osteonectina, care leagă
colagenul de cristalele de hidroxiapatită, și podoplanina, produsă de osteocite ca
răspuns la stresul mecanic.
● sialoproteine - osteopontina are rol în adeziunea celulelor la matrice, iar BSP2
mediază adeziunea celulară și inițiază sinteza de fosfat de calciu în timpul
procesului de mineralizare.
● proteine specifice dependente de vitamina K - osteocalcina preia calciul din
circulație și stimulează remodelarea osoasă, în timp ce proteina S îndepărtează
celulele apoptotice.
● factori de creștere și citokine - printre aceștia se numără factorii de creștere de tip
insulinic, factorul de necroză tumorală alfa, factorul de transformare a creșterii
beta, factorii de creștere derivați din plachete, celulele morfogenetice osoase, IL-1
și IL-6.
Din punct de vedere structural, matricea osoasă prezintă lacune osoase în care se
găsește câte un osteocit, celulă cu prelungiri celulare. Lacunele emit canalicule de la
suprafața lor, care se anastomozează cu canalicule emise de lacunele din apropiere,
formând astfel o rețea canaliculară tridimensională în interiorul matricei. În plus față de
osteocite, se întâlnesc osteoblaști (care sintetizează matricea osoasă), celule
osteoprogenitoare (derivate din celule stem mezenchimale), celule osoase de suprafață și
osteoclaste (specializate în resorbția osoasă). Celulele osteoprogenitoare și osteoblaștii
sunt precursorii osteocitelor, în timp ce osteoclastele provin din progenitorii
hematopoietici ce dau naștere liniilor granulocitare neutrofile și monocitare.
10
. CELULELE OSTEOPROGENITOARE.
61. CELULELE OSTEOPROGENITOARE.
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
61. CELULELE OSTEOPROGENITOARE.

LOCALIZARE
Acest tip celular se găsește LOCALIZARE

ȚESUTULpeOSOS
suprafețele externe și interne ale oaselor, dar și în
ȘI CARTILAGINOS
microvascularizația care deservește osul. Morfologic, sunt asemănătoare celulelor
periosteale și endosteale.
ORIGINE
Celulele osteoprogenitoare provin din celulele stem mezenchimale din măduva

ORIGINE
osoasă.
ROL
Sunt precursoare ale osteoblastelor.ROLAceste celule au capacitatea de regenerare și

pot diferenția în celule formatoare de os (osteoblaste), ca răspuns la anumiți stimuli
moleculari, dar pot de asemenea să se diferențieze în alte tipuri de celule, precum
fibroblaste, condrocite, adipocite și celule musculare.
11
STRUCTURĂ
STRUCTURĂ
Celulele sunt aplatizate/pavimentoase, cu un nucleu alungit/ovoidal, palid colorat,
cu citoplasmă discret acidofilă/slab bazofilă. În citoplasmă se găsesc reticulul
endoplasmatic rugos (RER) și ribozomii liberi bine reprezentați, iar aparatul Golgi și
mitocondriile sunt mai rare.
12
. CELULELE OSOASE DE SUPRAFAȚĂ
62. CELULELE OSOASE DE SUPRAFAȚĂ
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
62. CELULELE OSOASE DE SUPRAFAȚĂ

LOCALIZARE
Acest tip celular de ȚESUTUL LOCALIZARE

găsește în zonaȘIde remodelare osoasă, pe suprafața osului
OSOS CARTILAGINOS
(celule periosteale) sau acoperă suprafața internă a osului (celule endosteale).
ORIGINE
ORIGINE
Celulele osoase de suprafață derivă din osteoblaste.
ROL
ROL
Aceste celule au rol în hrănirea osteocitelor din matricea osoasă subiacentă,
controlul circulației calciului și fosfatului din și înspre os.
STRUCTURĂ
STRUCTURĂ
Celulele sunt turtite, cu citoplasmă redusă și puține organite celulare în afara

regiunii perinucleare. Procesele celulelor de suprafață se extind prin canaliculele țesutului
osos adiacent, către procesele osteocitelor periferice, cu care comunică prin joncțiuni tip
gap. Sunt dispuse într-un singur strat.
13
14
. OSTEOCITELE
63. OSTEOCITELE
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
63. OSTEOCITELE
LOCALIZARE
LOCALIZARE
Osteocitele se găsesc în lacune, care emit numeroase canalicule organizate sub
forma unei rețele tridimensionale în matrice.
ORIGINE
ORIGINE
Osteocitele sunt foste osteoblaste, care prin activitatea sintetică s-au înconjurat cu
osteoid și/ sau matrice osoasă.
ROL
ROL
Acest tip celular are o multitudine de roluri.
● procesele celulare ale osteocitelor participă la comunicarea moleculară (prin oxid

de azot - NO, transportatori de glutamat) cu osteoblastele, celulele endoteliale și
pericitele peretelui vascular.
● osteocitele comunică și cu matricea osoasă prin semicanalele (conexoni
nealiniate) situate în membrana proceselor celulare. Semicanalele sunt implicate în
mecanotransducție. Stresul mecanic determină deplasarea lichidului prin sistemul
canalicular, generând un potențial electric tranzitoriu al membranei osteocitelor, cu
deschiderea canalelor de Ca voltaj-dependente din membrana. Deplasarea
lichidului interstițial determină deschiderea semicanalelor, cu eliberarea
moleculelor acumulate intracelular în spațiul extracelular (canalicular).
15
● stimulează conversia celulelor osteoprogenitoare în osteoblaste.
● secretă metaloproteinaze care reduc stresul mecanic.
● osteocitele sunt responsabile de remodelarea osoasă reversibilă pericanaliculară și
perilacunară - remodelare osteocitară.
● moartea celulară prin apoptoză, senescență, necroză/degenerare, remodelare (de
către osteoclaste).
STRUCTURĂ
Osteocitele au corpul celularSTRUCTURĂ

mic, citoplasma perinucleară redusă, mai slab
bazofilă decât a osteoblastelor. În preparatele histologice, corpul celular al osteocitelor
este frecvent deformat din cauza retractării. Osteocitele emit numeroase procese celulare
(aproximativ 50/celulă), dispuse radial în jurul corpului celular. Aceste procese celulare
sunt conținute în canaliculele matricei și comunică prin joncțiuni tip gap cu procesele
celulare ale osteocitelor învecinate, dar și cu cele ale celulelor osoase de suprafață.
TIPURI
TIPURI
Au fost identificate 3 stări funcționale ale osteocitelor în timpul remodelării osoase:
● osteocite dormante - au puțin RER și complex Golgi. În opoziție cu membrana

celulară se găsește lamina osmofilică (matrice matură, calcificată)
● osteocite formatoare - asemănătoare morfologic cu osteoblastele, conțin RER și
CG.Pericelular, la nivelul lacunei, se găsește osteoid. De asemenea, prezintă
activitate sintetică, cu depunere de matrice.
● osteocite de resorbție - sunt asemănătoare osteocitelor formatoare și conțin
numeroși lizozomi, bogați în RER și CG.
16
17
. OSTEOBLASTELE
64. OSTEOBLASTELE
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
64.LOCALIZARE
OSTEOBLASTELE
LOCALIZARE
Osteoblastele se găsesc într-un singur strat în apropierea osului în formare și sunt
separate de os printr-o bandă clară (osteoid), care este mai palid colorată.
ORIGINE
Osteoblastele provin din celulele osteoprogenitoare

ORIGINE
ROL
Acest tip celular are o multitudine de roluri.

ROL
● sunt celule omologe fibroblastelor și condroblastelor din alte țesuturi
conjunctive/cartilaginoase.
● au rol sintetic și prezintă capacitatea de diviziune.
● sintetizează colagenul tip I (reprezentând 90% din totalul proteinelor osoase) și
proteinele matriceale osoase (osteonectina, osteopontina, sialoproteine,
osteocalcina, proteoglicani), care formează osteoidul (osul nemineralizat).
● în perioada de sinteză matriceală, osteoblastele secretă în matricea osoasă
nemineralizată vezicule matriceale (cu dimensiuni între 50 și 250 nm, bogate în
fosfatază alcalină), care inițiază calcificarea osoasă.
● osteoblastele sintetizează o cantitate mare de matrice osoasă (de 3 ori mai mult
decât propriul volum celular).
● mediază modificări ale creșterii și remodelării osoase ca răspuns la stimuli
mecanici.
● nu toate osteoblastele sunt programate să devină osteocite.
18
STRUCTURĂ
STRUCTURĂ
Sunt celule poligonale/cubice, cu citoplasmă bazofilă și o regiune perinucleară

clară (datorită complexului Golgi voluminos). De asemenea, prezintă granule PAS-pozitive,
numeroase vezicule cu conținut heterogen, corpi densi, lizozomi, și numeroase
mitocondrii cu formă de bastonaș. Osteoblastele emit prelungiri citoplasmatice subțiri
care pătrund prin canaliculele care străbat osteoidul și vin în contact cu prelungirile
intercanaliculare ale osteocitelor adiacente, comunicând prin joncțiuni GAP.
19
. OSTEOCLASTELE
65. OSTEOCLASTELE
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
LOCALIZARE
65. OSTEOCLASTELE
Osteoclastele se găsesc directLOCALIZARE

pe osul în care realizează resorbție și în regiunile de
os în care are loc remodelarea osoasă.
ȚESUTUL OSOSCreează concavități subiacente (înspre osul în
ȘI CARTILAGINOS
proces de remodelare), numite lacune de resorbție/lacune Howship.
ORIGINE
Osteoclastele provin din fuziuneaORIGINE celulelor hematopoietice progenitoare

mononucleare, sub influența mai multor tipuri de citokine.
STRUCTURĂ
Celulele sunt mari, multinucleate, cu citoplasmă intens acidofilă și cu numeroși

STRUCTURĂ
lizozomi. Sunt celule puternic polarizate, având 3 regiuni specializate:
1. marginea fălțuită -se află în contact direct cu osul și prezintă numeroase invaginări
în membrana plasmatică (asemănătoare microvililor), care măresc suprafața
disponibilă pentru procesul de exocitoză al enzimelor hidrolitice. Intracelular,
citoplasma adiacentă marginei fălțuite conține lizozomi și mitocondrii. Între fălți se
găsesc cristale de hidroxiapatită - reacție histochimică puternică la fosfataza acidă.
Nucleul este caracteristic dispus departe de suprafața osoasă, alături de RER, stive
de aparat Golgi și multe vezicule.
2. zona clară - este un perimetru citoplasmatic circumferențial marginei fălțuite, care
delimitează zona de os aflată în proces de resorbție. Conține numeroase filamente
de actină dispuse sub forma unui inel înconjurat de proteine de aderență la actină,
precum talina și vinculina. Nu conține alte organite. Asigură etanșeitatea între
membrana plasmatică și matricea osoasă mineralizată.
20
3. marginea latero-bazală - are rol în exocitoza materialului digerat. Este locul în care
are loc fuzionarea veziculelor ce transportă produșii de degradare ai țesutului osos.
Conținutul este eliberat în spațiul extracelular.
Activitatea osteoclastelor este controlată de PTH (hormonul paratiroidian) și

calcitonina.
21
. OSIFICAREA ENCONDRALĂ (GENERALITĂȚI)
66. OSIFICAREA ENCONDRALĂ (GENERALITĂȚI)
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
INTRODUCERE
66. OSIFICAREA ENCONDRALĂ (GENERALITĂȚI)
În zona de formare a viitorului os, celulele stem mezenchimale proliferează, se

INTRODUCERE
agregă și se diferențiază în celule OSOS
ȚESUTUL cartilaginoase sub influența factorilor de creștere
ȘI CARTILAGINOS
fibroblastici (FGF) și proteinei stimulatoare a hemopoezei (BPS). Modelul cartilaginos, care
dobândește forma viitorului os, trece prin procese de creștere interstițială (în lungime) și
apozitională (în grosime).
PROCESUL OSIFICĂRII ENCONDRALE
Primul semn al PROCESUL

osificării este formarea unui
OSIFICĂRII manșon osos în jurul modelului
ENCONDRALE
cartilaginos, clasificat drept os periosteal. Condrocitele din centrul modelului
cartilaginos se hipertrofiază prin înglobarea de matrice cartilaginoasă, formând plăci
subțiri de cartilaj. Celulele hipertrofiate sintetizează fosfataza alcalină, iar matricea
începe să se calcifice. Calcificarea matricei inhibă difuzia substanțelor nutritive, ceea ce
determină moartea condrocitelor din modelul cartilaginos și distrugerea matriceală
secundară, cu confluarea lacunelor adiacente și formarea unei cavități mari.
În același timp, prin manșonul osos pătrund vase de sânge care vor iriga cavitatea și
cu acestea și celulele stem mezenchimale, care se vor diferenția în celule
osteoprogenitoare în cavitatea medulară. Cartilajul hialin este parțial îndepărtat, iar
spiculii neregulați rămași sunt acoperiți de osteoblaste derivate din celulele
osteoprogenitoare, începând depunerea de os. Locul inițial în care se formează osul, la
nivelul diafizei, se numește centru primar de osificare.
Depunerea de os pe spiculii calcificați determină formarea unui os spongios primar,

care suferă permanent procese de adaptare la creștere și stres mecanic. După naștere, la
nivelul epifizei proximale, se formează un centru secundar de osificare, în care are loc
22
degenerarea celulelor cartilaginoase și invazia vasculară și de celule osteoprogenitoare.

Ulterior, la capătul distal al osului, se formează un centru de osificare epifizar similar.
Dezvoltarea centrelor secundare de osificare determină păstrarea unei singure plăci
transversale de cartilaj hialin între cavitățile medulare epifizare și cea diafizara - placa de
creștere epifizară.
CREȘTEREA ÎN LUNGIME A OASELOR ȘI ZONELE DE CREȘTERE
Creșterea în lungime
CREȘTEREA a oaselorAapare
ÎN LUNGIME în săptămâna
OASELOR a 12-aDE
ȘI ZONELE deCREȘTERE
viață intrauterină. și
depinde de prezența cartilajului epifizar. Practic, este înlocuirea țesutului cartilaginos
avascular cu țesut osos vascularizat, proces inițiat de factorul de creștere endotelial
vascular (VEGF), precum și de gene care exprimă sinteza colagenului tip X și
metaloproteazelor matriceale.
23
Din punct de vedere histologic, se identifică mai multe zone:
● zona cartilajului de rezervă - are caracteristicile cartilajului hialin matur.

● zona proliferativă - în imediata vecinătate a celei precedente. Este
caracterizată prin diviziunea intensă a celulelor cartilaginoase, care cresc în
dimensiuni și se dispun în coloane distincte. Aceste celule au o rată sintetică
mai crescută decât a celulelor din zona cartilajului de rezervă.
● zona de hipertrofie - este formată din celulele cartilaginoase de mari
dimensiuni, cu citoplasmă clară, nucleu eucromatic, dispuse în coloanele
marginile de matrice cartilaginoasă condensată. Aceste celule prezintă
activitate metabolică, sintetizând atât proteine colagenice (colagen tip II),
cât și proteine non-colagenice (VEGF, care inițiază invazia vasculară).
● zona de cartilaj calcificat - este locul în care celulele cartilaginoase
degenerează și matricea cartilaginoasă începe un proces de calcificare,
acesta fiind suportul pentru depunerea osoasă.
● zona de resorbție - în proximitatea diafizei și cavității medulare. În această
zonă se găsesc vase de sânge mici și celule osteoprogenitoare care pătrund
"în vârful de lance", înlocuind cartilajul calcificat cu spiculi longitudinali.
Celulele osteoprogenitoare ajung la acest nivel prin vase și se diferențiază în
osteoblaste.
24
0. OSIFICARE DESMALĂ (GENERALITĂȚI)
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS

INTRODUCERE
ȚESUTULINTRODUCERE
Osificarea desmală apare în mezenchimul (țesut conjunctiv embrionar) în jurul

săptămânii a 8-a de viață intrauterină. Unele celule mezenchimale migrează și se agregă în
anumite zone, formând centre de osificare.
PROCESUL OSIFICĂRII DESMALE
Celulele mezenchimale se alungesc

PROCESUL și se diferențiază
OSIFICĂRII DESMALE în celule osteoprogenitoare.
Celulele osteoprogenitoare exprimă gene necesare atât osificării desmale, cât și osificării
endocondrale. Citoplasma celulelor osteoprogenitoare devine bazofilă, cu o zonă clară
care corespunde prezenței complexului Golgi. Astfel, apar osteoblastele diferențiate, care
sintetizează matrice osoasă. Osteoblastele se acumulează la periferia centrului de
osificare și continuă să secrete oseină în centrul nodulului. Treptat, oseina se
mineralizează, iar osteoblastele rămase captive devin osteocite, care încep să se separe
prin matrice, rămânând totuși atașate prin prelungiri citoplasmatice subțiri.
Cu timpul, oseina devine mineralizată, iar celulele sunt dispuse în cavități ale
matricei numite lacune, iar prelungirile citoplasmatice interconectate ale osteocitelor
sunt conținute în canalicule ce emerg de la suprafața lacunelor. Inițial, matricea osoasă
este formată din mici spiculi și trabecule de forme neregulate, similar osului spongios.
Osteoblastele de pe suprafața spiculilor sintetizează și adaugă matrice peste cea
preexistentă - creștere prin apoziție. Astfel, osteoblastele sunt responsabile de creșterea
unui os fibros, care are în interior spații comunicante ocupate de țesut conjunctiv și vase
de sânge.
25
26
1. MODELAREA ȘI REMODELAREA OSOASĂ (GENERALITĂȚI)
ȚESUTULOSOS
CARTILAGINOS
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Modelarea osoasă este ȚESUTUL OSOS

procesul prinȘIcare
CARTILAGINOS
oasele se formează inițial și dobândesc
forma lor specifică. Remodelarea osoasă reprezintă procesul continuu prin care osul este
resorbit și reformat pentru a menține echilibrul între formarea și distrugerea țesutului osos.
PROCESUL DE MODELARE ȘI REMODELARE OSOASĂ
Osul compact
PROCESULse formează din osul spongios
DE MODELARE fetal prin depunerea
ȘI REMODELARE OSOASĂcontinuă de os
pe spiculii calcificați. Osteoanele se dezvoltă în oasele compacte preexistente.
Remodelarea internă a osului reprezintă procesul de formare a unor noi osteoane.
În faza inițială, activitatea osteoclastelor realizează cavități de resorbție, structuri

asemănătoare unor tuneluri, cu dimensiuni comparabile cu ale unui osteon. Aceste
structuri vor conține vase de sânge și țesut conjunctiv înconjurător, iar odată ce lumenul
este umplut, osteoblastele încep aproape imediat depunerea de os nou. Aceste două
procese, de liză și sinteză osoasă, caracterizează o structură numită unitate de
remodelare osoasă, formată morfologic din două părți distincte: un con de tăiere situat
înainte (numit canal de resorbție) și un con de închidere. La nivelul acestei structuri se
găsesc numeroase celule aflate în diviziune.
Osteoclastele formează canale cu un diametru de aproximativ 200 de micrometri,

care determină diametrul viitorului sistem Haversian. Osteoblastele de pe pereții acestor
canale depun concentric matrice osoasă nemineralizată (oseina), care se va mineraliza
ulterior.
Astfel, osul matur compact deține osteoane de vârste și dimensiuni variate.
27
NIZAREA MICROSCOPICĂ
69. ORGANIZAREA GENERALĂ
MICROSCOPICĂ A ȚESUTURILOR
GENERALĂ CARTILAGINOASE
A ȚESUTURILOR CARTILAGINOASE

INTRODUCERE
69. ORGANIZAREA MICROSCOPICĂ GENERALĂ A ȚESUTURILOR CARTILAGINOASE
Țesutul cartilaginos provine din țesutul mezenchimal, prin diferențierea celulelor
INTRODUCERE
mezenchimale și a condroblastelor. Mai întâi se formează precartilajul, în care
condroblastele încep să sintetizeze
ȚESUTUL OSOS
și să ȘI
secrete
CARTILAGINOS
matricea în spațiul extracelular. Din
mezenchimul care înconjoară precartilajul se formează pericondrul, o membrană
conjunctivo-vasculară.
STRUCTURA MICROSCOPICĂ GENERALĂ

Cartilajul este un țesut avascular alcătuit din condrocite și o matrice
extracelulară bine reprezentată.
STRUCTURA Peste 95% din volumulGENERALĂ
MICROSCOPICĂ cartilajului îl ocupă matricea, care
este un element funcțional al cartilajului. Condrocitele, deși în număr redus, sunt esențiale
în producerea și menținerea matricei. Matricea cartilajului este consistentă și fermă, dar și
oarecum flexibilă, ceea ce explică rezistența ei. Deoarece nu există o rețea vasculară în
interiorul cartilajului, compoziția matricei este esențială pentru supraviețuirea
condrocitelor. Raportul mare dintre GAG și fibrele de colagen tip II permite difuzia
substanțelor dinspre țesutul conjunctiv din apropiere spre condrocitele dispersate prin
matrice.
Se observă interacțiuni strânse între rețeaua de fibrile de colagen rezistente la

tensiune și cantitatea mare de agregate de proteoglicani intens hidratați. Acestea din urmă
permit cartilajului să susțină greutatea corpului, în special în zonele mobile, precum
articulațiile sinoviale. În funcție de compoziția matricei, cartilajele pot fi hialine, elastice
sau fibrocartilaj.
28
70. CELULELE ȚESUTURILOR CARTILAGINOS

5. ȚESUTUL OSOS ȘI CARTILAGINOS
INTRODUCERE
Țesutul cartilaginos provine din țesutul mezenchimal, prin diferențierea celulelor
mezenchimale și a condroblastelor. Mai întâi se formează precartilajul, în care
INTRODUCERE
condroblastele încep să sintetizeze și să secrete
ȚESUTUL OSOS matricea în spațiul extracelular. Din
ȘI CARTILAGINOS
mezenchimul care înconjoară precartilajul se formează pericondrul, o membrană
conjunctivo-vasculară.
CELULELE ȚESUTULUI CARTILAINOS
Celulele sunt reprezentate

CELULELE deȚESUTULUI
condrocite șiCARTILAINOS
condroblaste, localizate în lacune ale
matricei (condroplaste), dispuse izolat sau în grupuri izogene. Grupurile izogene conțin un
număr par de celule conjunctive, dispuse apropiat și sunt dovada diviziunii recente a
celulelor (sunt alcătuite din celule fiice care provin dintr-o singură celulă mamă). Din punct
de vedere structural pot fi: axiale, cu un singur ax (cartilajul care se osifică) sau coronare,
cu mai multe axe radiare (cartilaj costal).
Condrocitele au formă și dimensiuni variate: pot fi ovale (izolate) sau poligonale (în
grupurile izogene). De asemenea, sunt celule uninucleate, cu nucleu rotund frecvent
dispus la periferie, nucleol evident, excentric și citoplasmă bazofilă. În microscopie
electronică se observă un RER bine reprezentat, aparat Golgi bine dezvoltat, poliribozomi,
lizozomi, numeroase mitocondrii alungite, microfilamente, incluziuni de glicogen și picături
lipidice mari.
Organitele sunt mai bine reprezentate în condroblaste, care sunt mai active
metabolic. Acestea unt celule aplatizate, de dimensiuni mai mici decât condrocitele și
care se pot divide. De asemena, au rol în sinteza și secreția moleculelor componente ale
matricei.
29
4. CARTILAJUL HIALIN

INTRODUCERE ȘI LOCALIZARE
Cartilajul hialin este cea mai răspândită varietate de țesut cartilaginos. Este întâlnit
în scheletul primitiv embrionar
INTRODUCERE ȘI țesut
(va fi înlocuit de osos), cartilajul articular, cartilajul de
LOCALIZARE
creștere, cartilajul costal, unele componente
ȚESUTUL OSOS ȘIale sistemului respirator (sept nazal, laringe,
CARTILAGINOS
trahee, bronhii principale).
STRUCTURĂ
Acest tip de cartilaj este semitransparent, de nuanță alabstră-cenușie cu o matrice

STRUCTURĂ
sticloasă în cartilajul viabil. Cartilajul este înconjurat de pericondru,un tip de țesut
conjunctiv dens semiordonat. Cartilajul hialin este alcătuit din celule și matrice
conjunctivă.
Celulele sunt reprezentate de condrocite și condroblaste, localizate în lacune ale

matricei (condroplaste), dispuse izolat sau în grupuri izogene. Grupurile izogene conțin un
număr par de celule conjunctive, dispuse apropiat și sunt dovada diviziunii recente a
celulelor (sunt alcătuite din celule fiice care provin dintr-o singură celulă mamă). Din punct
de vedere structural pot fi: axiale, cu un singur ax (cartilajul care se osifică) sau coronare,
cu mai multe axe radiare (cartilaj costal).
Condrocitele au formă și dimensiuni variate: pot fi ovale (izolate) sau poligonale (în
grupurile izogene). De asemenea, sunt celule uninucleate, cu nucleu rotund frecvent
dispus la periferie, nucleol evident, excentric și citoplasmă bazofilă. În microscopie
electronică se observă un RER bine reprezentat, aparat Golgi bine dezvoltat, poliribozomi,
lizozomi, numeroase mitocondrii alungite, microfilamente, incluziuni de glicogen și picături
lipidice mari.
Organitele sunt mai bine reprezentate în condroblaste, care sunt mai active
metabolic. Acestea unt celule aplatizate, de dimensiuni mai mici decât condrocitele și
care se pot divide. De asemena, au rol în sinteza și secreția moleculelor componente ale
matricei.
30
Matricea conjunctivă este PAS pozitivă, metacromatică (datorită grupărilor sulfat)

și este alcătuită din 3 grupuri principale de molecule: colagen, GAG (acid hialuronic,
condroitin sulfat, keratan sulfat) și proteoglicani
● moleculele de colagen sunt organizate în fibre fine de colagen dispuse sub

forma de evantai în matricea propriu-zisă și sub formă de rețea în jurul
condrocitelor. Majoritatea fibrelor sunt de colagen tip II. Acestea se
ancorează strâns de membrana condrocitelor prin intermediul proteinelor
asociate condrocitelor (condronectina, ancorina), influențând activitatea lor.
Sunt responsabile de forma și rezistența mecanică a cartilajului
● proteoglicanii sunt sub formă de monomeri și sunt alcătuiți dintr-un miez
proteic, de care sunt atașate molecule de condroitin-sulfat și keratan-sulfat.
Cel mai important proteoglican este agrecanul, o molecula hidrofilă și
încărcată cu sarcini negative. Proteoglicanii se atașează la intervale regulate
de o molecula de acid hialuronic prin proteine de legătura la capătul NH2-
terminal. Un agregat de proteoglicani este alcătuit dintr-o molecula de acid
hialuronic și 300 molecule de agregan. Proteoglicanii stabilesc legături mai
strânse cu fibrele de colagen în matricea teritorială. Rol: implicați în
homeostazia și proprietățile mecanice ale cartilajului. Hidrofilia lor asigură
rigiditatea țesutului, oferindu-i și un grad de flexibilitate.
● glicoproteinele de adezivitate favorizează interacțiunile condrocit-matrice.
Sunt markeri ai regenerării/degenerării cartilajului.
În funcție de concentrația proteoglicanilor, matricea are 3 regiuni:
● matrice capsulară - zonă intens colorată, în jurul condrocitelor. Conține

proteoglicani intens sulfatați, colagen tip VI și IX
● matrice teritorială - mai slab colorată, în afara matricei capsulare. Conține
rețele de colagen tip II și IX
● matrice interteritorială - slab colorată, dispusă între grupurile izogene
31
32
33
6. CARTILAJUL ELASTIC
7. 72. CARTILAJUL ELASTIC

ȚESUTUL OS
72. CARTILAJUL
INTRODUCERE ELASTIC
ȘI LOCALIZARE
Cartilajul elastic esteINTRODUCERE
un tip specializatȘIde țesut cartilaginos care se caracterizează
LOCALIZARE
prin prezența abundentă a fibrelor elastice în matricea sa extracelulară. Acest tip de cartilaj
este flexibil și elastic, oferindu-i capacitatea de a reveni la forma sa inițială după ce este
supus la întindere sau presiune. Fibrele elastice îi conferă această flexibilitate și reziliență.
Cartilajul elastic se găsește în anumite părți ale corpului, inclusiv în cartilajele laringiene,
urechea externă (pavilion și conduct auditiv extern), trompa lui Eustachio și epiglot.
STRUCTURĂ
Diferit de cartilajul hialin, acesta are o densitate mai mare de condrocite, dispuse în
STRUCTURĂ
lacune situate la distanțe mai mici unele față de altele. Matricea extracelulară a acestui tip
de cartilaj este caracterizată prin prezența abundentă a fibrelor elastice, aranjate izolat sau
în manunchiuri între grupurile izogene de condrocite. Detectarea acestor fibre elastice
poate fi realizată cu ajutorul substanțelor de colorare precum orceina, fucsina acidă și
rezorcin-fucsina.
În plus, cartilajul elastic este înconjurat de pericondru, un țesut conjunctiv dens

semiordonat care susține structura acestuia. Este demn de menționat că, în contrast cu
alte tipuri de cartilaj, cartilajul elastic nu trece printr-un proces de calcificare în timpul
procesului de senescență, menținându-și astfel integritatea structurală și funcționalitatea
pe termen lung.
34
35
73. FIBROCARTILAJUL
INTRODUCERE ȘI LOCALIZARE
6. FIBROCARTILAJUL
Fibrocartilajul este un tip 73. FIBROCARTILAJUL
de țesut cartilaginos care prezintă caracteristici atât ale
cartilajului elastic, cât și ale țesutuluiOSOS
INTRODUCERE
ȚESUTUL conjunctiv fibros. Acest tip de cartilaj se găsește în
ȘIȘICARTILAGINOS
LOCALIZARE
zonele în care este necesară o combinație de rezistență mecanică și flexibilitate. Acesta se
găsește în discurile intervertebrale, simfiza pubiană, asociat cartilajului hialin de la nivelul
articulației genunchiului, tendonul mușchiului tibial posterior, menisc.
STRUCTURĂ
Fibrocartilajul este caracterizat de o structură complexă, reprezentând o

STRUCTURĂ
combinație între cartilaj hialin și țesut conjunctiv dens ordonat. În cadrul acestui tip de
țesut, celulele, cum ar fi condrocitele dispuse izolat sau în grupuri izogene și fibroblastele,
sunt organizate în șiruri și se găsesc în lacune distincte. Matricea extracelulară a
fibrocartilajului conține fibre de colagen tip I și II, dispuse paralel între ele și organizate în
benzi cu dispunere oblică, conferind un aspect penat. Substanța fundamentală, bogată în
proteine noncolagenice, este redusă în acest țesut.
De-a lungul vieții, proporția dintre cele două tipuri de colagen, respectiv tipul I și II,
cunoaște variații în funcție de localizare și vârstă, predominând colagenul tip II în rândul
vârstnicilor. Fibrocartilajul este, de asemenea, caracterizat de o conținută semnificativă de
versican, un proteoglican secretat de fibroblaste. Această combinație unică de
componente conferă fibrocartilajului o rezistență remarcabilă la forțe presionale mari,
datorită dispunerii eficiente a fibrelor de colagen. De asemenea, este important de
menționat că fibrocartilajul nu este înconjurat de pericondru, distincție importantă fata de
alte tipuri de cartilaje.
36
BIBLIOGRAFIE
1. Cursuri și notițe de curs ale catedrei de Histologie UMFCD

2. Ross Histologie. Tratat și atlas. Ediția VII-a
3. Junqueira Histologie. Tratat și atlas.
4. https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=2vESqp8mL5I
5. https://microanatomy.net/bone/compact_bone_histology.htm
6. https://www.slideshare.net/AnaRitaRamos1/human-bone-tissue
7. https://www.nature.com/articles/s41580-020-00279-w
8. https://www.histology.leeds.ac.uk/bone/bone_cell_types.php
9. https://www.nature.com/articles/s41580-020-00279-w
10. https://ohiostate.pressbooks.pub/vethisto/chapter/5-bone-growth/
11. https://www.researchgate.net/figure/Endochondral-ossification-forms-most-
bones-of-the-skeleton-and-occurs-in-the-fetus-in_fig12_320028931
12. https://www.differencebetween.com/difference-between-dermal-and-
endochondral-ossification/
13. https://vmicro.iusm.iu.edu/hs_vm/docs/lab2_3.htm
14. https://medcell.org/histology/connective_tissue_lab/hyaline_cartilage.php
15. https://www.biologyonline.com/dictionary/hyaline-cartilage
16. https://biologydictionary.net/elastic-cartilage/
37

Subiecte Rezolvate Histo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Rezolvate Histo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HISTOLOGIE AN 2, SEM 1

Platforma va avea o interfata noua, design si functionalitate updatate. Chiar daca nu

Bafta tuturor in sesiune si spor la invatat!

58. OSUL HAVERSIAN (COMPACT) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ

. OSUL HAVERSIAN OSOS ȘI– CARTILAGINOS

Osul matur compactORGANIZARE

Vasele de sânge și nervii de la periost și endost ajung la canalele Havers prin

Cavitățile endosteale și medulare sunt căptușite de endost, o structură formată

TIPURI DE MĂDUVĂ OSOASĂ

TIPURI DE MĂDUVĂ OSOASĂ

● măduva roșie formată dintr-o stromă conjunctivă reticulară, în ochiurile căreia se

59. OSUL TRABECULAR (SPONGIOS) – ORGANIZARE MICROSCOPICĂ

Osul spongios, cunoscut INTRODUCERE

Singura diferență structurală

● osteoblaste - aceste celule sunt responsabile pentru producerea matricei

Cavitățile endosteale și medulare sunt căptușite de endost, o structură formată

TIPURI DE MĂDUVĂ OSOASĂ

Cavitățile endosteale și medulare

Matricea osoasă esteȚESUTUL INTRODUCERE

61. CELULELE OSTEOPROGENITOARE.

Acest tip celular se găsește LOCALIZARE

Celulele osteoprogenitoare provin din celulele stem mezenchimale din măduva

Sunt precursoare ale osteoblastelor.ROLAceste celule au capacitatea de regenerare și

62. CELULELE OSOASE DE SUPRAFAȚĂ

Acest tip celular de ȚESUTUL LOCALIZARE

Celulele sunt turtite, cu citoplasmă redusă și puține organite celulare în afara

Acest tip celular are o multitudine de roluri.

● procesele celulare ale osteocitelor participă la comunicarea moleculară (prin oxid

Osteocitele au corpul celularSTRUCTURĂ

● osteocite dormante - au puțin RER și complex Golgi. În opoziție cu membrana

Osteoblastele provin din celulele osteoprogenitoare

Acest tip celular are o multitudine de roluri.

Sunt celule poligonale/cubice, cu citoplasmă bazofilă și o regiune perinucleară

Osteoclastele se găsesc directLOCALIZARE

Osteoclastele provin din fuziuneaORIGINE celulelor hematopoietice progenitoare

Celulele sunt mari, multinucleate, cu citoplasmă intens acidofilă și cu numeroși

Activitatea osteoclastelor este controlată de PTH (hormonul paratiroidian) și

În zona de formare a viitorului os, celulele stem mezenchimale proliferează, se

PROCESUL OSIFICĂRII ENCONDRALE

Primul semn al PROCESUL

Depunerea de os pe spiculii calcificați determină formarea unui os spongios primar,

degenerarea celulelor cartilaginoase și invazia vasculară și de celule osteoprogenitoare.

CREȘTEREA ÎN LUNGIME A OASELOR ȘI ZONELE DE CREȘTERE

Din punct de vedere histologic, se identifică mai multe zone:

● zona cartilajului de rezervă - are caracteristicile cartilajului hialin matur.

67. OSIFICARE DESMALĂ (GENERALITĂȚI)

Osificarea desmală apare în mezenchimul (țesut conjunctiv embrionar) în jurul

PROCESUL OSIFICĂRII DESMALE

Celulele mezenchimale se alungesc

Modelarea osoasă este ȚESUTUL OSOS

PROCESUL DE MODELARE ȘI REMODELARE OSOASĂ

În faza inițială, activitatea osteoclastelor realizează cavități de resorbție, structuri

Osteoclastele formează canale cu un diametru de aproximativ 200 de micrometri,

Astfel, osul matur compact deține osteoane de vârste și dimensiuni variate.

ȚESUTUL OSOS ȘI CARTILAGINOS

STRUCTURA MICROSCOPICĂ GENERALĂ

Se observă interacțiuni strânse între rețeaua de fibrile de colagen rezistente la

4. CELULELE ȚESUTURILOR CARTILAGINOS

CELULELE ȚESUTULUI CARTILAINOS

Celulele sunt reprezentate

ȚESUTUL OSOS ȘI CARTILAGINOS

Acest tip de cartilaj este semitransparent, de nuanță alabstră-cenușie cu o matrice

Celulele sunt reprezentate de condrocite și condroblaste, localizate în lacune ale