GREȘELILE CAPITALE

ALE EDUCAȚIEI

IMPLICAȚII ȘI REMEDII ALE ACESTORA

ÎN MANAGEMENTUL CLASEI

VALERIU DORIN NASTURAȘ

 Formarea de copii și adolescenți sociabili, liberi și
întreprinzători, este o mare provocare a zilei de astăzi.

Cantitatea de cunoștințe disponibile este mai mare

ca oricând, însă noile generații nu sunt întotdeauna
formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informații.
 Tinerii au tendința de a evita studiul și munca,
refugiindu-se în atitudini și comportamente perdante
pentru întreaga societate.

Oricine face greșeli, însă doar o parte dintre noi le

folosim pentru a evolua.
O primă greșeală, în
managementul clasei,
este corectarea în
public.
 Un educator n-ar trebui să expună niciodată, în fața
celorlalți, defectul unei persoane, indiferent cât de
mare ar fi acesta. Expunerea publică generează
umilință și traume complexe, greu de depășit.

Chiar dacă tinerii te decepționează, nu-i umili.

Încearcă să vorbești cu ei între patru ochi și
corectează-i în particular. Stimulează-i să reflecteze.
 O altă greșeală o
reprezintă exprimarea
autorității cu
agresivitate.
 Când dăm dovadă de agresivitate în fața copiilor,
trebuie să ne cerem scuze. Important este ce facem
cu greșelile noastre. Dacă avem „curajul” de a greși,
trebuie să avem și curajul de a repara greșeala.

Nu trebuie să ne fie teamă că ne pierdem

autoritatea. Trebuie să ne fie teamă că ne pierdem
elevii.
A fi excesiv de critic,
ca educator, duce la
obstrucționarea
copilăriei celui educat.
Stimați educatori, trebuie să ținem minte că cei
slabi condamnă, cei puternici înțeleg; cei slabi
judecă, cei puternici iartă.

Însă nu este posibil să fim puternici fără să ne

cunoaștem limitele.
Dacă pedepsim elevii cu
furie și punem limite fără
a da explicații, atunci,
printr-o astfel de educație,
putem determina

acte necugetate din

partea tinerilor.
 Cea mai bună pedeapsă este aceea care se
negociază, și este bine să dăm explicații pentru limitările
impuse.

Momentele de furie pot duce la pierderea capacității

de a gândi rațional. Pentru a rezolva situațiile critice,
folosim mai întâi tăcerea, inducându-ne o stare de calm,
și apoi să gândim pașii următori.
 O altă greșeală este
să fim nerăbdători și
să renunțăm să mai
facem educație.
 Toți vrem să educăm elevi docili, dar aceia,
care ne fac să ne simțim frustrați, sunt aceia care
ne testează calitatea de educatori, care ne
testează calitatea umană.

Secretul este să avem răbdare, pentru că

obiectivul nostru este educarea afectivității.
Greșită este și situația
în care nu ne ținem de
cuvânt.
 Relațiile sociale sunt un contract semnat pe
scena vieții. Să nu-l încălcăm, să nu ne
disimulăm reacțiile. Să fim cinstiți cu elevii noștri
și să îndeplinim ceea ce am promis, căci
încrederea este un edificiu greu de construit, ușor
de demolat și foarte greu de reconstruit.
O ultimă greșeală este
aceea de a distruge
speranțele și visurile
elevilor noștri.
 Fără speranță nu există drum. Fără visuri nu există
motivație pentru a înainta.

Tinerii care își pierd speranța au greutăți enorme în a-

și depăși conflictele. Aceia, care-și pierd visurile, nu vor
străluci, vor gravita mereu în jurul nefericirii lor emoționale
și al eșecurilor. Nu contează dimensiunea obstacolelor, ci
dimensiunea motivației noastre de a le depăși.
 Trebuie să contribuim la dezvoltarea, în elevii
noștri, a capacității de administrare a gândurilor
și a emoțiilor, de a fi propriul lider, de a trece
ușor prin pierderi și frustrări, de a depăși
conflictele.
 Trebuie să cunoaștem modul de funcționare a
minții, să educăm emoția, să folosim memoria
ca un suport al artei de a gândi, să fim acei
educatori îndrăgiți și de neuitat, să-i educăm
pentru viață.
Bibliografie:

Cury, Augusto, „Părinți străluciți, profesori fascinanți –

cum să formăm tineri fericiți și inteligenți”, trad.
Georgiana Bărbulescu, ediția a 2-a revizuită, Ed. For
You, București, 2018.

Sursă imagini: www.google.com