Am optat în alegerea temei pentru jocul didactic în eficientizarea învățării cu scopul de a

mă perfecţiona în domeniul teoriei şi metodologiei jocului didactic.

Tema, de o extremă generalitate, iar gândirea copilului fiind dominată de concret, copiii
vor fi atraşi prin activităţi care le fac plăcere şi anume cele de joc.
Urmărind cu precădere dezvoltarea gândirii, a inteligenţei, a spiritului de observaţie,
exersând operaţiile de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare, jocul didactic matematic
constituie o bază reală pentru înţelegerea conceptelor matematice.
Jocul didactic matematic oferă preşcolarilor numeroase şi variate ocazii de depăşire a
stadiului de concret şi face mai uşoară şi plăcută „urcarea” către general şi abstract! În timpul
jocului copiii dovedesc iniţiativă şi inventivitate, jocul le permite mai multă independenţă şi
libertate de acţiune.
De asemenea, în timpul jocului didactic se stabilesc relaţii între copii, urmărindu-se
instaurarea unui climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în vederea rezolvării cu succes
a sarcinilor de joc, crearea unei tonalităţi afective pozitive de înţelegere şi exigenţă în respectarea
regulilor şi stimularea dorinţei copiilor de a-şi aduce propria contribuţie la reuşita jocului.
Consider că jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltării personalităţii
multilaterale a copiilor şi a unei funcţionări optime din punct de vedere psiho-social a acestora.

Lucrarea îşi propune să demonstreze importanţa jocurilor didactice ca mijloc eficient

pentru dezvoltarea limbajului şi comunicării.
Pornind de la faptul că „limba nu este un dat natural şi nici nu se transmite ereditar” mi-am
propus să fundamentez, mai întâi, necesitatea cunoaşterii particularităţilor limbajului la copii de
vârsta mică, în vederea aproprierii unor stagii didactice eficace demersului cognitiv şi formativ al
învăţământului primar.
Lucrarea beneficiază de o expunere succintă, dar sistematică și ilustrată corespunzător cu
planșe, tabele, proiecte de lecții etc..
Eficienţa învăţării prin intermediul jocului didactic este bine teoretizată şi ilustrată în
capitolul I, arătându-se că „în învăţământul primar jocul didactic se poate organiza cu succes la
toate disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei, ca acţiune de sine stătătoare”. Condiţiile
eficienţei jocului didactic sunt şi ele clar conturate:
a) pe de o parte, trebuie „să primeze obiectivele instructiv-educative”, iar pe de alta,
 b) elevii trebuie să fie pregatiţi sub aspect teoretic, să cunoască sarcinile urmărite, modul
de desfăşurare etc.
Se pune, de asemenea, accent deosebit pe pregătirea, pe foarte bună pregătire a jocurilor
didactice de către învăţător, ca o condiţie de bază a eficienţei cognitive a acestora.
Prin intermediul jocului didactic se pot realiza şi conexiuni interdisciplinare, prin folosirea
judicioasă a câtorva poezii-problemă. Se pune accent pe latura jocului didactic, descris şi
teoretizat elocvent în cadrul acestui capitol.
Desfăşurarea metodică a jocului didactic presupune înalt profesionalism, prin respectarea
unor etape, prin alegerea căilor şi mijloacelor adecvate, aspectul metodic fiind complementar
celui ştiinţific propriu-zis. Sub aspect deopotrivă metodic şi ştiinţific sunt tratate convorbirile,
povestirea, cititul, jocul muzical, audiţiile muzicale etc.
Capitolul II are un caracter mai pronunţat ştiinţific, întrucât pune accent pe „stimularea
dezvoltării vorbirii sub aspect fonetic, lexical şi gramatical prin intermediul locului didactic”.
Este locul să subliniem deosebita importanţă a jocului didactic pentru dezvoltarea auzului
fonetic, formarea jocului conceptual etc.
În capitolul de cercetare este valorificată eficienţa personală. Experienţa concretizată în
numeroase jocuri didactice, expuse şi descrise sistematic, în speranţa îmbogăţirii didacticii
moderne, a teoriei şi metodicii „jocului” cu domeniul profesional, mereu susceptibil de
perfecţionare.
După aceste concluzii, care sper să nu fie neînţelese, urmează o grupare de anexe, cu
„proiecte didactice” şi „proiecte de lecţii-model”, care reflectă studiul didacticii și metodologiei
actuale în domeniu, dar şi orientare sau ”opţiunile” proprii.