UNIVERSITATEA PETROL ŞI GAZE DIN PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

SPECIALIZAREA
CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC:
Conf. univ. dr. MATEI MIRELA

Absolvent:
MICLEA ALEXANDRA NICOLETA

PLOIEŞTI
2012
1
 UNIVERSITATEA PETROL ŞI GAZE DIN PLOIEŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE
SPECIALIZAREA
CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENłĂ

FUZIUNI ŞI ACHIZIłII

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC:
Conf. univ. dr. MATEI MIRELA

Absolvent:
MICLEA ALEXANDRA NICOLETA

PLOIEŞTI
2012

2
 UNIVERSITATEA PETROLŞI GAZE DIN PLOIEŞTI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SE APROBĂ,
DIRECTOR DEPARTAMENT

Declar pe proprie răspundere că am

elaborat personal proiectul de diplomă şi nu
am folosit alte materiale documentare în
afară de cele prezentate la capitolul
Bibliografie.

Semnătura …………………

TEMA
Proiect de licenŃă dat studentei:MICLEA ALEXANDRA NICOLETA
1.Tema proiectului este:FUZIUNI ŞI ACHIZIłII
2.Termenul pentru predare a proiectului este: IULIE 2012
3.Elemente iniŃiale pentru proiect sunt: bibliografia
4.ConŃinutul proiectului (cu enumerare de capitole):
CAPITOLUL 1-FUZIUNI ŞI ACHIZIłII-PREZENTARE GENERALĂ
CAPITOLUL 2- FENOMENUL FUZIUNILOR ŞI ACHIZIłIILOR ÎN ROMÂNIA
CAPITOLUL 3- STUDIU DE CAZ
Preluarea BCR şi BRD de băncile străine
5. Enumerarea materialului grafic (daca este cazul): figuri – ; diagrame –…..;
tabele –……..;
6. ConsultaŃii pentru proiect (cu indicarea părŃilor de proiect pentru care solicita consultaŃia):
periodic
7. Data eliberării temei: iulie 2011

Conducător,
..............................

Tema a fost primită pentru îndeplinire,

Data:
Semnătura studentului …………………………….

3
 CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………………………………...5

CAPITOLUL 1 FUZIUNI SI ACHIZIłII –PREZENTARE GENERALĂ ……………..9

1.1. Fuziunile şi achiziŃiile internaŃionale – formă de implantare a investiŃiilor străine

directe…………………………………………………………………………………..9
1.2. MotivaŃiile specifice fuziunilor şi achiziŃiilor internaŃionale …………………………14
1.3. ParticipanŃii la preluările internaŃionale……………………………………………….16
1.4. Privatizarea - formă a preluărilor internaŃionale………………………………………19

CAPITOLUL 2 FENOMENUL FUZIUNILOR ŞI ACHIZIłIILOR ÎN ROMANIA….23

2.1. Dimensiunile fenomenului în Romania………………………………………………23

2.2. Cele mai importante fuziuni şi achiziŃii realizate în România……………………….28
2.2.1. Primul semestru 2012. cele mai mari 10 tranzacŃii…………………………….41

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ. PRELUAREA BCR ŞI BRD DE BĂNCILE STĂINE

.......................................................................................................................................52
3.1. Implicarea capitalului străin în sistemul bancar din România……………………..52
3.2. Privatizarea Băncii Comerciale Române…………………………………………..56
3.3. Privatizarea Băncii Române de Dezvoltare………………………………………..66

CONCLUZII………………………………………………………………………………...72

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………75

4
 INTRODUCERE

În România cele mai vizate sectoare pentru achiziŃii şi fuziuni sunt industria
prelucrătoare, serviciile financiare, IT, sectorul alimentar şi de băuturi. Pentru serviciile
financiare, există factori care trebuie să determine intensificarea activităŃii de fuziuni şi
achiziŃii. Creșterea și dezvoltarea firmelor prin fuziuni şi achiziții constituie, în prezent, una
dintre modalitățile cele mai răspândite de extindere a întreprinderilor.
Asociate politicilor de creștere externă, fuziunile și achizițiile reprezintă un mijloc prin
care întreprinderile pun în aplicare strategia de specializare, integrare verticală sau
diversificare. Fuziunile și achiziŃiile au cunoscut un avânt important în ultimii ani şi au devenit
mișcări importante în strategia marilor grupuri, dar şi a întreprinderilor de talie mai mică.
În consecință, aceste operațiuni constituie una dintre principalele modalități de
dezvoltare pe care întreprinderile le au la dispoziție pentru îmbunătățirea poziției strategice în
cadrul mediului lor inconjurător.
Operațiunile de fuziuni și achiziții reflectă, din ce în ce mai mult, valoarea firmelor și a
echipelor manageriale și constituie elemente centrale ale mișcărilor lor strategice.
Un aspect important care trebuie subliniat este că fuziunile și achizițiile nu reprezintă o
strategie în sine, așa cum ar părea poate la o primă încercare de cunoaștere a acestui tărâm
vast, ci acestea sunt instrumente folosite pentru realizarea unei strategii și, cel mai important,
pentru a crea valoare. Băncile europene vor continua să facă achiziŃii în regiune, deoarece se
aşteaptă creşteri semnificative în activitatea de asigurări de viaŃă, pensii private şi alte servicii
financiare destinate persoanelor fizice. Mai mult, numărul mare de bănci şi intensificarea
concurenŃei vor genera noi consolidări.
Creşterea internă înseamnă sporirea capacităŃilor unei firme „ prin ea însăşi”, adică prin
autofinanŃare, pe baza profitului propriu nedistribuit şi reinvestit.
Creşterea externă, de concentare a capitalului, se poate înfaptui pe mai multe căi:
fuziuni şi achiziŃii.
Fuziunea este o tehnică de concentrare prin care două sau mai multe firme, indiferent
de Ńara de origine, se regrupează într-una singură. Din punct de vedere juridic, vechile firme
dispar, fiind înlocuite de o noua instituŃie AbsorbŃia reprezintă o tehnică de achiziŃie prin care o
firmă cumpără integral a altă firmă. Societatea absorbită dispare ca şi firma de sine stătătoare.
łările Uniunii Europene au o experienŃă proprie în ceea ce priveşte ritmul şi istoria
restructurării sistemelor bancare a recentelor evoluŃii. La sfărşitul anilor '80 şi începutul anilor
'90 procesul de restructurare şi concentrare bancară a avut loc în Ńări mici ale Uniunii

5
Europene, cum ar fi: Danemarca şi Olanda. Acest proces a condus la crearea unor largi
instituŃii naŃionale pregătite pentru competiŃie în cadrul unei pieŃe unice, sau ca o parte
regională a acesteia. La începutul anilor '90, în plină criză a sistemului bancar scandinav,
fuziunile şi achiziŃile au creat mari instituŃii în Suedia şi Finlanda. Băncile din Marea Britanie
au cunoscut un ciclu de fuziuni şi achiziŃii la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90. În
Spania un proces similar a avut loc la începutul anilor '90, implicând în special băncile de
economii. În aceeaşi perioadă mai multe Ńări au întreprins eforturi pentru privatizarea unora din
marile bănci proprietate publică, prin atragerea investitorilor privaŃi.
Subiectul fuziunilor şi achizițiilor este, într-adevăr, foarte vast, dar în același timp
reflectă o realitate a mediului economic actual. În lucrarea de faŃă, ne-am propus să îl abordăm
în multiplele sale fațete, pornind de la tipologia acestor operațiuni, determinanții economici ai
acestora, mecanismul şi investigarea evoluției activității de fuziuni și achiziți la nivel național,
al preluări BCR şi BRD.
În acest context, considerăm prezenta lucrare – cu titlul “Fuziunile și achizițțiile –
Studiu de caz: Preluarea BCR şi BRD de băncile stăine – ca reprezentând o modestă
contribuție la abordarea acestei problematici. Din multiplele posibilități de abordare a acesteia
– economică, managerială, financiară – am optat pentru investigarea, și sperăm surprinderea,
aspectelor într-o optică preponderent economică, fără a neglija celelalte viziuni.
Primul capitol are ca obiectiv prezentarea fuziunilor şi achiziŃiilor internaŃionale ca
formă de implantare a investiŃiilor stăine. Problematica creșterii și dezvoltării este o constantă
în aria de interes a majorității firmelor, deoarece globalizarea și creșterea interdependențelor
dintre economii au pus presiune asupra acestora în vederea creșterii competitivității.
Concurența din ce în ce mai intensă determină companiile să includă între principalele
sale obiective și pe cele de creștere și dezvoltare, însă în condițiile respectării imperativului de
creare de valoare acționarială.
Prima treaptă pe care ne-am propus să păşim în demersul nostru a fost cea care face
referire la motivaŃiile specific fuziunilor şi achiziŃiilor internaŃionale apoi participanŃii la
preluările internaŃionale, şi privatizare ca formă a preluărilor intrenaŃionale. privind subiectul
fuziunilor și achizițiilor de firme.
Cel de-al doilea capitol s-a axat asupra prezentării fenomenului fuziunilor şi
achiziŃiilor în România. În acest sens, am pornit de la prezentarea conceptelor de bază aferente
analizării unei tranzacții, îmbinând fundamente economice, strategice și financiare.
Un aspect principal se referă la faptul că o operațiune de fuziune sau achiziție nu poate
fi luată în considerare decât dacă este abordată în raport cu problematica globală a creșterii
profitabile a întreprinderii. În cadrul acestui capitol ne-am oprit atenția asupra celor mai
6
importante preluări din România, poziționării strategiei de creștere și dezvoltare prin fuziuni
sau achiziții în raport cu alte forme de dezvoltare a întreprinderii. Fuziunile și achiziŃiile,
practici de creştere externă, reprezintă astăzi una din căile privilegiate de către întreprinderi
pentru a se dezvolta în mod independent.
Totuși, pe lângă fuziuni și achiziții, firmele au la dispoziție mai multe modalități de
creștere și dezvoltare. Acestea pot opta pentru creștere internă, atunci când dispun de resursele
necesare și doresc să-și păstreze independența și identitatea, sau pot opta pentru realizarea de
alianțe în cazul în care doresc să dezvolte în comun un produs, o tehnologie etc. și să împartă,
astfel, atât cheltuielile cât și riscurile asociate.
O operațiune de creștere externă prin fuziune sau achiziție constituie o modalitate de
dezvoltare particulară, care concurează sau completează celelalte două posibile modalități de
dezvoltare, și anume creșterea internă și formarea de alianțe. Astfel, următoarea etapă în
abordată în lucrarea noastră este analiza celor mai mari 10 tranzacŃii efectuate în primul
semestru 2012.
Considerăm că întreprinderile trebuie să acționeze simultan pe mai multe planuri: cel al
creșterii interne prin optimizarea continuă a activelor operaționale și îmbunătățirea permanentă
competitivității, dar și cel referitor la realizarea unei fuziuni sau achiziții dacă aceasta este
opțiunea cea mai bună comparativ cu altele (parteneriat, joint-venture).
Observarea operațiunilor de fuziuni și achiziții realizate în cursul ultimelor decenii
pune în evidență diversitatea modalităților de realizare a creșterii externe prin fuziuni sau
achiziții, distingându-se achiziŃia prin cumpărarea de acŃiuni, achiziŃia prin schimbul de
acŃiuni, fuziunea prin absorbŃie şi fuziunea prin crearea unei noi societăŃi. Realitatea arată însă
că operațiunile de achiziție sunt predominante. În același timp, operațiunile de preluare pot fi
realizate în mod amical sau, dimpotrivă, ostil.
Cu privire la performanța operațiunilor de fuziuni și achiziții, în literatura de
specialitate se remarcă o mare diversitate a rezultatelor obținute.
Astfel, am constatat că acestea diferă în funcție de modalitatea de creștere externă
(fuziune sau achiziție), gradul de apropiere dintre activitatea companiei țintă și a achizitorului,
modalitatea de plată a tranzacției (titluri sau lichidități), tipul achizitorului sau al companiei
țintă (firma de tip glamour sau value), sectorul în care activează compania țintă (tradițional sau
înalt-tehnologizat), mărimea relativă a companiei țintă, gradul de îndatorare al achizitorului și
rezervele de disponibilități ale acestuia sau nivelul expansiunii (operațiuni transfrontaliere sau
naționale).

7
 Cel de-al treilea capitol - Privatizarea BCR şi BRD cu capital străin, s-a axat
asupra prezentării dimensiunii economice, implicarea capitalului străin în sistemul bancar din
Romania.
Totuși, analiza fuziunilor și achizițiilor din ultimii ani din toate sectoarele, arată că
aproape toate tranzacțiile încheiate combină cele două modalități de plată: numerar și titluri.
Problema principală rămâne determinarea cuantumului sumei plătite în numerar și a
celei plătite în titluri pe care compania țintă să o agreeze.
Limitarea îndatorării pentru achizitor este un avantaj direct a unei plății mixte, deoarece
doar o parte din prețul tranzacției se plătește în numerar. Pe de altă parte, faptul că doar o parte
din suma achiziției este convertită în acțiuni, limitează emisiunea de noi acțiuni și, în
consecință, protejează acționarii săi de o diluare a părților deținute de aceştia în cadrul
capitalului.
Privatizarea BRD şi BCR reprezintă un succes. Bancile a crescut, au o imagine
pozitivă, iar trendul de asemenea. Indicele BET, calculat pe baza evoluŃiei celor mai lichizi
emitenŃi, s-a situat pe grafic.

8
 CAPITOLUL 1
FUZIUNI ŞI ACHIZIłII – PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Fuziunile şi achiziŃiile internaŃionale – formă de implantare

a investiŃiilor străine directe

InvestiŃiile străine directe (ISD) sunt definite de ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru
ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD) ca investiŃii ce implică o relaŃie pe termen lung şi reflectă
interesul unei entităŃi într-o economie străină. ISD presupun exercitarea unei influenŃe
semnificative a investitorului (persoană fizică sau juridică) asupra unei firme din altă Ńară.
Fluxurile de ISD au trei componente: participarea la capitalul social al unei firme, profiturile
reinvestite şi împrumuturile intracompanie.
Definirea investiŃiilor străine directe cunoaşte o varietate de forme, pe plan
internaŃional neexistând o definiŃie unanim acceptată. DefiniŃiile date de organisme
internaŃionale sau interne stabilesc anumite procente din capitalul unei firme, care trebuie
deŃinute de investitorul străin (10-20%) sau plafoane minime exprimate în moneda naŃională
sau în valută forte.
InvestiŃia străină directă este definită şi ca investiŃia care implică o relaŃie pe termen
lung, reflectând interesul şi controlul de durată al unei entităŃi rezidente într-o economie
(persoană fizică sau juridică) asupra unei unităŃi economice rezidentă într-o altă economie.
łinând cont de modalitatea de implementare a acestora, investiŃiile străine directe se pot realiza
prin preluări de firme – fuziuni şi achiziŃii şi prin investiŃii pe loc gol. InvestiŃiile pe loc gol
sunt considerate a fi mai puŃin costisitoare decât achiziŃiile deoarece firma poate fi mai bine
controlată, sistemele de producŃie pot fi extinse atât cât este necesar, iar pentru localizarea
capacităŃilor de producŃie se va căuta un teren mai ieftin. În acest caz poate exista beneficiul de
a avea anumite facilităŃi din partea Ńării gazdă.
łările dezvoltate, în special cele membre UE sunt cele care generează cea mai mare
parte atât a investiŃiilor pe loc gol cât şi a fuziunilor şi achiziŃiilor transfrontaliere.1 AchiziŃiile
şi fuziunile însă prezintă anumite avantaje care pot favoriza utilizarea lor ca modalitate de
implementare a investiŃiilor străine directe. Aceste avantaje pot fi concretizate în următoarele
aspecte: favorizează economiile de scară; sunt o modalitate eficientă de a cumpăra active,
mărci de fabrică/de comerŃ, tehnologie de valoare, reŃea de distribuŃie; achiziŃionarea unei

1
World Investement Report 2007 – Transnational Corporations, Extractive Industries and Development –
UNCTAD – New York and Geneva 2007, p. 61
9
firme deja existente pe piaŃă nu presupune presiuni asupra sistemului concurenŃial, motiv
pentru care nu există obstrucŃionări din partea Ńării gazdă.
AchiziŃiile ridică şi o serie de probleme, principalele fiind legate de: evaluarea
companiei; diferenŃele de ordin cultural care pot inhiba combinarea între firme ce diferă prin
naŃionalitate şi obiceiuri; costurile pe care le implică cercetarea pieŃei în găsirea unei firme
potrivite pentru achiziŃionare şi de determinare a gradului de sinergie care va fi obŃinut prin
noua achiziŃie.Alegerea modalităŃii de intrare-achiziŃie/fuziune sau investiŃie pe loc gol este
determinată de numeroşi factori2, care Ńin de Ńara gazdă, de strategia societăŃii transnaŃionale,
dar şi de schimbările ce au loc pe plan mondial. Modificările înregistrate la nivel mondial în
ceea ce priveşte accelerarea ritmului schimbărilor tehnologice, modificarea cadrului legal cu
privire la regimul investiŃiilor directe şi al concurenŃei, liberalizarea comerŃului şi mişcărilor de
capital şi dezvoltarea pieŃelor de capital au făcut ca investitorii străini să dezvolte înclinaŃie
spre fuziuni şi achiziŃii. Preluările internaŃionale se concentrează în Ńările dezvoltate, cum ar fi:
Ńările Uniunii Europene, SUA, Canada sau Australia.3
Cadrul legal pentru operaŃiunile de fuziuni şi achiziŃii este oarecum limitat – este
reprezentat de Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990 şi Ordinul nr. 1376/2004 – privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operaŃiuni de fuziuni, divizare şi lichidare a
societăŃilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaŃi din cadrul
societăŃilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora. Fuziunile şi achiziŃiile cu cel puŃin o
societate publică trebuie să respecte şi Legea privind piaŃa de capital 297/2004, precum şi
regulamentele emise de Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare ( CNVM ). Fuziunea este
operaŃiunea prin care două sau mai multe societăŃi comerciale decid transmiterea patrimoniului
la altă societate şi desfăşurarea comună a activităŃii. „Fuziunea se face prin absorbirea unei
societăŃi de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăŃi pentru a
alcătui o societate nouă” ( Legea nr. 31/1990 ).
Fuziunea reprezintă o modalitate juridică prin care se realizează regruparea societăŃilor.
Scopul fuziunii îl reprezintă dezvoltarea capacităŃilor de producŃie, de desfacere, dar şi
îmbunătăŃirea fluxului de trezorerie. Fuziunile au apărut în anii ‘70 în Ńările occidentale, ca
urmare a mişcărilor de concentrare, de dezvoltare economică. Aceasta a permis întreprinderilor
să-şi dezvolte capacităŃile tehnice de care dispuneau, cu repercusiuni asupra diminuării costului
de producŃie. Prin reunire, întreprinderile au putut realiza investiŃii noi, au putut să-şi dezvolte
sectorul de cercetare-dezvoltare, permiŃându-le să aibă un nivel al creşterii tehnologice faŃă de
potenŃialii concurenŃi şi, de asemenea, să capete poziŃii strategice pe piaŃa concurenŃială.

2
Mirela Matei, InvestiŃii străine directe, Editura Expert, Bucureşti, 2004, p.70
3
Ana Cojol, Mirela Matei, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura UniversităŃii Petrol-Gaze, Ploieşti
2006, p. 183
10
 Procesul de fuziune presupune parcurgerea unui număr de paşi:
• Adunarea Generală a AcŃionarilor trebuie să decidă cu privire la structura fuziunii ;
• Întocmirea unui plan de fuziune;
• Întocmirea unui set de informaŃii financiare la data prevăzută pentru fuziune, precum şi
a altor rapoarte de evaluare şi expertiză în baza cărora se va desfăşura fuziunea ;
• Înregistrarea planului de fuziune la Registrul ComerŃului pentru a fi verificată de un
expert şi aprobată de un judecător;
• Publicarea planului de fuziune în Monitorul Oficial, urmată de o pauză de 30 de zile
prin care se permite creditorilor societăŃilor care fuzionează să conteste fuziunea.
Există două metode de a achiziŃiona acŃiuni/părŃi sociale într-o societate română :
cumpărarea de acŃiuni şi creşterea capitalului social.
Cumpărarea de acŃiuni. Nu se impun restricŃii pentru achiziŃia de acŃiuni într-o societate
română cotată la bursă, în schimb o societate închisă poate fi condiŃionată de restricŃii
prevăzute în actul de constituire. Legea societăŃilor comerciale reglementează achiziŃia de
acŃiuni într-o societate cu răspundere limitată sau într-o societate pe acŃiuni. Procedurile de
achiziŃie diferă deoarece acŃiunile într-o societate cu răspundere limitată nu se pot transfera
liber către terŃi (respectiv este nevoie de un cvorum special şi de majoritatea în Adunarea
Generală a AcŃionarilor). Transferul dreptului de proprietate asupra acŃiunilor cumpărate se
încheie în momentul în care semnează contractul de vânzare cumpărare şi se execută
înregistrarea la Registrul ComerŃului, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată. În cazul
societăŃilor pe acŃiuni, transferul are loc la data înregistrării cumpărătorului în registrul
acŃionarilor societăŃii. Concentrările economice care depăşesc anumite praguri la nivelul cifrei
de afaceri trebuie să obŃină aprobare din partea Consiliului ConcurenŃei.
Oferta publică de cumpărare (engl. offer to purchase, tender offre, fr. offer publique
d’achat), sau OPC, este una dintre metodele cele mai des utilizate în prezent pentru realizarea
de tranzacŃii cu firme. Ea este o achiziŃie prin care o persoana fizică sau juridică (engl. bidder)
face cunoscut în mod public acŃionarilor unei societăŃi, numită societate vizată sau Ńintă (engl.
target company), că este dipus să cumpere acŃiunile societăŃii respective la un anumit preŃ, într-
o perioadă determinată. Plata se poate face „cash” sau titlurile deŃinute de acŃionarii firmei
vizate pot fi schimbate cu titlurile firmei care propune operaŃiunea. În acest din urmă caz este
vorba despre o ofertă publică de schimb (fr. offre publique de change). ReacŃia conducerii
companiei Ńintă la tentativa de preluare a controlului poate să fie una de aprobare, vorbind
astfel de o OPC amiabilă sau una de împotrivire când are loc o încercare de preluare ostilă. În
România, OPC este reglementată prin legea pieŃei de capital nr. 297/2004. Conform acesteia,
oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare,
11
adresată tuturor deŃinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau
comunicată pe alte căi, dar sub condiŃia posibilităŃii egale de receptare din partea deŃinătorilor
respectivelor valori mobiliare; (1) Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un
intermediar autorizat să presteze servicii de investiŃii financiare; (2) PreŃul oferit în cadrul
ofertelor de cumpărare va fi stabilit în conformitate cu reglementările C.N.V.M. Oferta publică
de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiŃii care să asigure egalitate de tratament pentru
toŃi investitorii; (3) ConŃinutul minim de informaŃii pe care trebuie să-l cuprindă documentul de
ofertă va fi stabilit prin reglementarile C.N.V.M.”
Negocierea unui bloc de control constă în achiziŃionarea de către cumpărător (persoană
fizică sau juridică) a unui număr de titluri care să-i permită deŃinerea controlului în firma
vizată. Cumpărătorul trebuie să anunŃe autoritatea pieŃei de capital în legatură cu intenŃia sa, cu
costul total al operaŃiunilor şi cel al menŃinerii cursului, şi să accepte achiziŃionarea tuturor
acŃiunilor care îi sunt oferite într-o anumită perioadă la cursul la care a fost cumpărat blocul de
control. În comparaŃie cu oferta publică de cumpărare, negocierea unui bloc de control este
mult mai rapidă şi mai discretă, dezavantajul constând în existenŃa unei anumite incertitudini în
ceea ce priveşte costul total al operaŃiunii, acesta depinzând de decizia acŃionarilor minoritari
de a vinde sau nu titlurile la preŃul oferit.
Ramasajul bursier (engl. creeping tender) constă în cumpărarea pe piaŃa secundară, în
număr cât mai mare, a acŃiunilor firmei Ńintă. Această operaŃiune este de regulă urmată de
lansarea unei oferte publice de cumpărare. Avantajele pentru achizitor sunt : discreŃia
operaŃiunii, preŃul la care se face cumpărarea este cel al pieŃei şi posibile beneficii (chiar în
cazul în care oferta de cumpărare nu reuşeşte, preŃul acŃiunilor va creşte, situaŃie în care
achizitorul îşi vinde participaŃia şi obŃine şi un profit). Dezavantajele pentru cumpărător se
referă la : imposibilitatea de a-şi menŃine poziŃia pe o perioadă mai lungă fără să atragă atenŃia
conducerii firmei Ńintă şi să nu provoace o creştere a cursului, precum şi obligativitatea de a
informa piaŃa când participaŃia depăşeşte un anumit prag, indiferent dacă operaŃiunea este
realizată singular sau concertat.
ObŃinerea procurilor (engl. proxy fights) – constă în obŃinerea controlului unei firme
prin câştigarea majorităŃii locurilor în Consiliul de AdministraŃie al acesteia, şi nu prin
achiziŃionarea unei majorităŃi de acŃiuni. Cei care iniŃiază astfel de operaŃiuni urmăresc de fapt
drepturile de a exercita voturile celorlalŃi. Există firme specializate care se ocupă cu astfel de
operaŃiuni, numite „intermediari de procuri” (engl. proxy solicitors). Ei identifică, pe de-o
parte, deŃinătorii de acŃiuni şi exercită acŃiuni persuasive asupra acestora, iar pe de altă parte,
clienŃii care pot fi membrii ai conducerii firmelor vizate sau terŃi. Dintre serviciile pe care le
oferă o firmă specializată în obŃinerea procurilor se pot aminti: studiile detaliate ale acŃionarilor
12
(interese, motivaŃii de cumpărare a titlurilor, date personale etc.), servicii financiare (de la
supravegherea evoluŃiei titlurilor în bursă până la analiza comparativă a performanŃelor
acestora), redactarea „scrisorilor de luptă” adresate acŃionarilor inclusiv supervizarea întocmirii
acestora, discuŃii personale cu acŃionarii pentru a-i convinge să voteze pro sau contra ş.a.
Majorarea capitalului social. O parte interesată poate cumpăra acŃiunile nou emise de
o societate dacă acŃionarii existenŃi nu au uzat de dreptul preferenŃial sau acest drept a fost
revocat prin hotărârea Adunării AcŃionarilor. Pentru o societate cotată, un prospect de vânzare
va fi publicat şi emisiunea de acŃiuni noi se face prin oferta publică aprobată de CNVM. PreŃul
de ofertă pentru acŃiunile emise trebuie să fie mai mare decât acŃiunile oferite acŃionarilor
actuali, pentru ca aceştia să poată beneficia de dreptul de preempŃiune. În conformitate cu
prevederile Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, şi ale Legii nr. 31/1990, republicată,
fiecare societate comercială va întocmi situaŃii financiare anuale, în care se va reflecta situaŃia
patrimonială înainte de fuziune, în baza căreia se stabileşte activul net al societăŃii comerciale.
Pentru stabilirea situaŃiei reale a patrimoniului fiecărei societăŃi comerciale, societăŃile
comerciale care fuzionează au obligaŃia să efectueze inventarierea generală a elementelor
patrimoniale.
Fuziunea (engl. merger, fr. fusion) este o operaŃiune prin care două sau mai multe
firme se combină într-una singură unindu-şi patrimoniile. Fuziunea este tratată în general ca o
formă de achiziŃie şi cunoaşte două forme : absorbŃia şi „fuziunea pură”.
AbsorbŃia (engl. statutory merger, fr. absorbtion) este tranzacŃia prin care o firmă
achiziŃionează integral o altă firmă; firma cumpărătoare dispare, iar acŃionariatul acesteia
primeşte, în locul vechilor acŃiuni, titluri ale firmei cumpărătoare, la un anumit raport de
schimb. Firma achizitoare dobândeşte toate drepturile patrimoniale ale firmei absorbite şi, în
acelaşi timp, toate obligaŃiile acesteia. Această modalitate mai poartă numele de fuziune
statutară, deoarece se realizează în conformitate cu statutul firmei care realizează încorporarea.
Fuziunea „pură” sau consolidarea ( engl. consolidation, fr. fusion „pure”) este
operaŃiunea prin care două sau mai multe firme se unesc într-o companie nouă, firmele
respective ( originare ) încetându-şi existenŃa juridică, devenind părŃi ale noii entităŃi. Din acest
motiv, distincŃia între firma cumpărătoare şi cea cumpărată devine irelevantă. În cazul unei
consolidări, acŃionarii firmei fuzionate primesc, în schimbul vechilor acŃiuni, acŃiuni la
compania nou înfiinŃată ; ei putând însă să obŃină şi să plătească cash în contul drepturilor lor
de acŃionari sau să dobândească obligaŃiuni emise de noua companie. La nivel internaŃional,
consolidările sunt mai puŃin frecvente decât absorbŃiile, datorită dificultăŃilor realizării unei
veritabile fuziuni juridice, în absenŃa unei unificări a statutelor şi a regulilor juridice aplicabile
societăŃilor.
13
 1.2. MotivaŃiile specifice fuziunilor şi achiziŃiilor internaŃionale

Alegerea modalităŃii de intrare – achiziŃie/fuziune sau investiŃie pe loc gol este

determinată de numeroşi factori, care Ńin de Ńara gazdă, de strategia societăŃii transnaŃionale,
dar şi de schimbările ce au loc la nivel mondial.
În cazul Ńării gazdă, aspectele care influenŃează modalitatea de intrare a societăŃilor
transnaŃionale sunt numeroase.
• Nivelul de dezvoltare al Ńării gazdă. În cazul Ńărilor dezvoltate, caracterizate prin existenŃa a
numeroase firme private, cu pieŃe eficiente, ambele metode pot fi avute în vedere. În Ńările cele
mai sărace, pot exista oportunităŃi de afaceri, dar puŃine firme care pot fi preluate. Aşadar, cu
cât nivelul de dezvoltare al Ńării gazdă este mai mare, cu atât există o ofertă mai mare de
companii care pot fi preluate4. Acest fapt este dovedit şi de datele statistice, cele mai multe
preluări de firme realizându-se între firmele din Ńările dezvoltate.
• Politica privind regimul investiŃiilor străine directe. În ciuda liberalizării politicii
investiŃiilor străine directe, unele Ńări în curs de dezvoltare menŃin restricŃii privind preluările
internaŃionale, iar în cazul anumitor industrii, chiar din Ńările dezvoltate, este nevoie de o
autorizare suplimentară.
• Cadrul legal şi instituŃional. Preluările internaŃionale pot fi afectate de diferenŃele existente
în ceea ce priveşte guvernarea corporativă şi structura proprietăŃii (SUA şi Marea Britanie,
Germania şi Japonia) sau de dezvoltarea redusă a pieŃei de capital şi neadaptarea sistemului
contabil la normele internaŃionale, mai ales în cazul Ńărilor în curs de dezvoltare.
• CircumstanŃe excepŃionale. În această categorie intră crizele financiare şi programele de
privatizare, când oferta de companii locale este mare.
Şi din punctul de vedere al societăŃii transnaŃionale, care intenŃionează să realizeze o
achiziŃie sau o fuziune, motivaŃiile sunt multiple5.
• Viteza de implantare. AchiziŃiile şi fuziunile sunt considerate a fi cea mai rapidă metodă de
expansiune, fapt favorizat şi de competiŃia acerbă şi de reducerea accentuată a ciclului de viaŃă
al produselor.
• Accesul la active strategice. Acestea nu sunt disponibile oricând şi pentru a se dezvolta au
nevoie de timp. În acestă categorie intră cunoştinŃele tehnice, activităŃile de cercetare-
dezvoltare, patentele, mărcile de fabrică şi de comerŃ, deŃinerea unor autorizaŃii locale şi
licenŃe, reŃelele de distribuŃie şi de furnizori.

4
O excepŃie de la această regulă este oferită de Ńările aflate în tranziŃie la economia de piaŃă, care atrag cea mai
mare parte a ISD prin programele de privatizare a societăŃilor cu capital de stat.
14
• Căutarea de noi pieŃe. Prin preluările internaŃionale, societăŃile transnaŃionale au acces
imediat la piaŃa locală.
• Efectul de sinergie. Acesta poate consta în efecte statice: reducerea costurilor sau creşterea
veniturilor datorită centralizării activităŃii de conducere, utilizarea comună a reŃelelor de
distribuŃie şi de marketing, sinergia puterii de cumpărare, economia de scară, evitarea dublării
unor activtăŃi ca cele de cercetare-dezvoltare şi efecte dinamice: creşterea puterii de inovare.
ImportanŃa diferită a acestor efecte este dată şi de domeniul de activitate: efectele statice vor fi
importante în industriile caracterizate prin creşterea competiŃiei, scăderea preŃurilor şi excesul
de capacităŃi (industria de apărare sau de automobile); efectele dinamice vor prima în ramurile
industriale caracterizate prin rapide schimbări tehnologice (industria farmaceutică, tehnologia
informaŃiei).
• Creşterea mărimii companiei. Este un factor esenŃial în cazul operaŃiunilor care necesită
economia de scară, importante cheltuieli de cercetare-dezvoltare şi expansiunea reŃelelor de
distribuŃie.
• Reducerea riscului (riscului operaŃional, riscului valutar). Diminuarea riscului se realizează
prin diversificarea producŃiei sau a pieŃelor, deoarece firmele consideră că veniturile obŃinute
în diferite ramuri industriale sunt mai puŃin corelate la nivel internaŃional decât la nivel
naŃional.
• Motive financiare. Aceste considerente sunt mai importante în cazul preluărilor de
portofoliu şi a celor realizate în economii având pieŃe de capital slab dezvoltate sau afectate de
crize financiare, fapt ce permite cumpărarea pachetelor de acŃiuni la preŃuri reduse.
• Câştiguri personale ale managerilor. Mai ales în cazul unei guvernări corporative slabe,
managerii iniŃiază achiziŃii sau preluări de firme în vederea creşterii puterii, a prestigiului şi a
remuneraŃiei, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, operaŃiunea nu este eficientă sau nu este
în interesul acŃionarilor.
Creşterea înclinaŃiei societăŃilor transnaŃionale spre achiziŃii şi fuziuni este determinată
şi de modificări înregistrate la nivel economic mondial:

creşterea ritmului schimbărilor tehnologice, preluările fiind o modalitate de a reduce
costul inovaŃiilor şi de a accesa noi tehnologii pentru creşterea capacităŃii de inovare; în
plus, dezvoltarea tehnologică are un impact pozitiv şi asupra activităŃii desfăşurate de
companii prin reducerea costurilor de transport, de comunicare şi informare;

schimbări ale cadrului legal în ceea ce priveşte regimul investiŃiilor străine directe sau
concurenŃa, tendinŃa fiind de liberalizare la nivel mondial;

alte schimbări cu influenŃă asupra preluărilor internaŃionale vizează liberalizarea
comerŃului, integrarea economică regională, privatizarea şi deregularizarea;
15

liberalizara mişcărilor de capital şi dezvoltarea pieŃelor de capital.
Fuziunile şi achiziŃiile s-au concentrat în ultimii ani în acele sectoare economice
caracterizate prin5:
1) existenŃa supracapacităŃilor de producŃie sau a unei cereri reduse (industria de
automobile şi de apărare);
2) importante cheltuieli de cercetare-dezvoltare (industria farmaceutică),
3) modificări ale mediului concurenŃial datorate noilor orientări tehnologice (chimie,
petrochimie);
4) importante măsuri de liberalizare şi deregularizare (telecomunicaŃii, servicii
financiare).
Marea majoritate a fuziunilor şi achiziŃiilor de pe piaŃa românească sunt realizate de
fondurile străine de investiŃii şi de firmele străine care adoptă această tehnică fie pentru a intra
pe piaŃa românească, fie pentru a-şi consolida poziŃia. Mai mult, unele ST realizează achiziŃii
nu numai pe piaŃa de capital ci şi prin procesul de privatizare.

1.3. ParticipanŃii la preluările internaŃionale

Investitorii sunt, în general, persoane fizice sau companii din orice domeniu, din
industrie sau din sfera serviciilor, care au motivaŃia şi forŃa financiară necesară realizării unei
tranzacŃii pe piaŃa controlului corporatist, dar pot fi şi grupuri de manageri sau asociaŃii de
salariaŃi. Aceştia din urmă pot acŃiona pe piaŃă numai în măsura în care sunt sprijiniŃi financiar
din exterior, de către bănci comerciale (credite), bănci de investiŃii sau fonduri cu capital de
risc. Există două motivaŃii principale care determină îndeosebi iniŃiativele investitorilor: opinia
că firma Ńintă este subevaluată de către piaŃă si considerarea faptului că, prin combinare, cele
două companii unite vor obŃine un plus de valoare faŃă de suma valorilor lor ca entităŃi
distincte. Criteriul motivaŃiei permite identificarea a două tipuri de investitori, ce joacă roluri
diferite pe piaŃa controlului corporatist : investitorii financiari şi investitorii strategici.
Firmele Ńintă sunt ofertanŃii, cea de-a doua categorie de participanŃi pe piaŃa
controlului corporatist. Pe piaŃa controlului corporatist iniŃiativa nu revine firmelor Ńintă, care
au preponderent un caracter defensiv, dar există anumite raŃiuni ce pot conduce către o
manifestare directă a ofertei de vânzare pe piaŃă. Astfel, există mai multe tipuri de vânzători :
care vând în urma lansării celei mai mari oferte, aceasta presupunând existenŃa mai multor
cumpărători competitori ; motivaŃi de o anumită logică comercială şi industrială; forŃaŃi să

5
Ana Cojol, Mirela Matei, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura UPG, 2006, Ploiestşi, pag. 211
16
vândă pentru a preveni pericolul unor falimente iminente sau din alte raŃiuni comerciale de
constrângere; cei incluşi în cadrul unor programe de privatizare.
Băncile de investiŃii şi firmele de consultanŃă reprezintă categoria de intermediari pe
această piaŃă şi au o însemnătate tot mai mare pe măsura dezvoltării fenomenului şi a inovării
tehnicilor financiare de realizare a tranzacŃiilor. Creşterea pe plan mondial a activităŃii de
tranzacŃionare a firmelor a condus la dezvoltarea unui întreg sector financiar adiacent –
consultanŃa în domeniul fuziunilor şi preluărilor (engl. M&A advisory) – şi la creşterea
continuă a veniturilor firmelor din astfel de servicii.
Băncile de investiŃii desfăşoară în general o gamă largă de activităŃi cum ar fi: finanŃare
propriu zisă; servicii de contabilitate, audit, consultanŃă referitoare la taxe şi impozite;
operaŃiuni pe piaŃa de capital. Multe companii transnaŃionale interesate de achiziŃii dispun ele
însele de specialişti în industria M&A, însă marile tranzacŃii de sute de milioane de dolari sau
zeci de miliarde impun recurgerea la intermediari strict specializaŃi. Printre cei mai cunoscuŃi
intermediari de pe piaŃa tranzacŃiilor cu firme amintim băncile de investiŃii : Salomon Smith
Barney, Lehman Brothers, Merrill Lynch, Morgan Stanley Dean Witter, Goldman Sachs,
Deutsche Bank, SBC Warburg, CSFB şa.6 Lehman Brothers, a patra bancă de investiŃii din
SUA, a achiziŃionat 3,08% din acŃiunile dezvoltatorului imobiliar Impact
Developer&Contractor, pentru suma de 9,6 mil. euro.
Aceasta este a doua mare bancă de investiŃii care a achiziŃionat acŃiuni la o companie
imobiliară listată la Bursa de Valori Bucuresti.7 În general activitatea lor pe această piaŃă
constă în managementul financiar al acŃiunii investitorilor (ofertanŃii), ocupându-se de toate
aspectele financiare ale unei tranzacŃii : finanŃare, plată, negocierea preŃului, costuri adiacente,
evaluarea efectelor, aspecte contabile. Banca de investiŃii Goldman Sachs a fost principalul
consultant al companiilor implicate în fuziuni şi achiziŃii, la nivel mondial în primul trimestru
al anului 2007. Morgan Stanley ocupă locul al doilea, însă a coborât pe poziŃia a şasea în
Europa, de la primul loc în pimul trimestru din 2006.8
Firmele de consultanŃă acordă servicii şi firmelor Ńintă, în situaŃia unor fuziuni, a unor
preluări agreate, consiliază firmele în legătură cu cele mai bune tactici de respingere a unei
oferte nedorite şi se implică în derularea programelor de privatizare. În cazul tranzacŃiilor ostile
(bătălii), deznodământul acestora face ca unii din consilieri să câştige, iar alŃii să piardă.
Totodată, o bancă de investiŃii poate consilia o firmă ofertantă implicată într-o anume „bătălie”
şi în acelaşi timp să consilieze o firmă – Ńintă implicată în alta. Costurile sunt imense şi sunt
suportate de către firmele direct implicate. Pricewaterhousecoopers domină topul firmelor de

6
Gheorghe Hurduzeu, AchiziŃii şi fuziuni de firme-cazuri celebre, Editura Economică, Bucureşti 2003, p.92
7
www.standard.ro
8
www.wall-street.ro – articol Adriana Vidroiu – 25 iunie 2007
17
consultanŃă din România, secundată de KPMG, Ernst&Young şi Deloitte.9 Pe locul trei se află
KPMG, cu 2,6 miliarde euro, iar pe patru Ernst&Young, cu 2 miliarde de euro, cifrele
reprezentând valoarea onorariilor încasate în Regatul Unit. În România, clasamentul este puŃin
diferit faŃă de cel european. PricewaterhouseCoopers se află şi în fruntea topului local, cu
aproape 40 milioane de euro anul trecut (34 milioane de dolari, calculat însă la un curs de
schimb stabilit prin reguli interne, pe baza cursurilor medii), dar la o distanŃă liniştitoare faŃă de
următorul clasat – KPMG, cu 22,7 milioane de euro venituri încasate, şi nu Deloitte. Pe
locurile următoare se află Ernst&Young, cu 18 milioane de euro, venit încasat însă în 2005, şi
Deloitte, cu 18,3 milioane de euro, onorarii încasate în 2006 (faŃă de 14 milioane în 2005).
Daca la nivel internaŃional veniturile încasate de cei patru mari reprezintă mai mult de 64% din
totalul cifrei de afaceri a celor mai mari 50 de companii de consultanŃă ale lumii, în România,
acestea ajung la aproximativ 90% din veniturile generale.
Organismele de reglementare, consiliile sau oficiile concurenŃei – analizează fiecare
posibilă tranzacŃie cu firme, precum şi implicaŃiile integrării pe piaŃa sau pieŃele din care fac
parte firmele. De asemenea, acestea judecă orice diferend legat de tranzacŃia de achiziŃie.
Astfel, în SUA, Departamentul de JustiŃie, Comisia Federală pentru ComerŃ (FTC) şi Comisia
pentru Titluri Financiare (SEC) sunt organismele care supraveghează piaŃa controlului
corporatist şi ale căror decizii au putere de lege. În Marea Britanie au fost create de-a lungul
timpului mai multe organisme însărcinate cu supravegherea şi controlul pieŃei tranzacŃiilor cu
firme. Astfel, există Oficiul pentru Liber Schimb (OFT), al cărui director general poate reclama
orice posibil monopol realizat prin fuziuni şi achiziŃii Comisiei pentru Monopoluri şi Fuziuni
(MMC), care decide dacă o combinaŃie dintre două sau mai multe firme este împotriva
„interesului public” . Un alt organism important în Marea Britanie este Consiliul Valorilor
Mobiliare (CSI), care impune reguli de autocontrol atât firmelor cotate la bursa din Londra, cât
şi celor de pe piaŃa OTC. În Uniunea Europeană competenŃa este împărŃită între Comisia
Europeană – organismul UE însărcinat cu supravegherea şi controlul pieŃei fuziunilor şi
achiziŃiilor, - şi organismele naŃionale. Pentru ca un caz să fie judecat de către Comisia
Europeană trebuie îndeplinite anumite condiŃii : companiile trebuie să aibă împreună o cifră de
afaceri globală de peste 5 miliarde de euro ; cifra de afaceri realizată în UE să depăşească 250
de milioane de euro ; mai mult de o treime din afaceri să fie realizate în state comunitare.
În România, organismul care se ocupă cu reglementarea tranzacŃiilor cu firme este
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare (CNVM) - autoritate administrativă autonomă a
statului român, care are ca scop reglementarea şi supravegherea pieŃei de capital, pieŃele de

9
www.moneyline.ro

18
mărfuri (reglementate) şi instrumentele financiare derivate, dar şi instituŃiile şi operaŃiunile
specifice ale acestora. CNVM este subordonată Parlamentului României, prezentând acestuia
din urmă rapoarte prin intermediul comisiilor pentru buget, finanŃe şi bănci ale celor două
camere. Sediul central al autorităŃii se află în Bucureşti.
Principalele obiective, stabilite prin statutul autorităŃii, sunt:
 menŃinerea cadrului necesar dezvoltării pieŃelor reglementate ;
 promovarea încrederii în pieŃele reglementate şi în investiŃiile în instrumentele
financiare ;
 asigurarea protecŃiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale,
abuzive şi frauduloase ;
 promovarea funcŃionării corecte şi transparente a pieŃelor reglementate;
 prevenirea manipulării pieŃei şi a fraudei şi asigurarea integrităŃii pieŃelor
reglementate ;
 stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pieŃele
reglementate ;
 adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariŃiei riscului sistemic pe
pieŃele reglementate.

1.4. Privatizarea - formă a preluărilor internaŃionale

Premisa declanşării procesului de privatizare a constituit-o adoptarea legii numărul 31

din noiembrie 1990, care prevede constituirea de societăŃi comerciale, ca persoană juridică, sub
una din următoarele forme:
• societăŃi în nume colectiv, ale cărei obligaŃii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea solidară şi nelimitată a asociaŃilor;
• societăŃi în comandită simplă, ale cărei obligaŃii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social şi cu răspunderea solidară şi nelimitată a asociaŃilor;
• societăŃi în comandită pe acŃiuni, al cărei capital social este împărŃit în acŃiuni, iar
obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi
solidară a asociaŃilor comanditaŃi, comanditarii fiind obligati numai la plata acŃiunilor
lor;
• societăŃi pe acŃiuni, ale cărei obligaŃii sunt garantate cu patrimoniul social ; acŃionarii
sunt obligaŃi numai la plata acŃiunilor lor;
• societăŃi cu răspundere limitată, ale cărei obligaŃii sociale sunt garantate cu patrimoniul
social; asociaŃii sunt obligaŃi numai la plata părŃilor sociale.

19
 Pentru ca privatizarea societăŃilor comerciale de stat să devină operativă, a fost adoptată
legea numărul 58 din 14 august 1991, care definea cadrul juridic necesar transferului de
proprietate, de la stat către investitori, fie persoane fizice, fie persoane juridice. În esenŃă, legea
prevedea:
• procedura privind distribuirea gratuită de certificate către cetăŃeni;
• metodele de privatizare a societăŃilor;
• participarea investitorilor individuali şi instituŃionali la procesul de vânzare-
cumpărare de acŃiuni şi active.
Privatizarea s-a realizat, pe de-o parte, prin transferul gratuit către populaŃie a acŃiunilor
deŃinute de stat în proporŃie de 30%, iar pe de altă parte, prin vânzarea acŃiunilor rămase către
persoane fizice sau juridice. Transferul gratuit a avut loc prin intermediul unor titluri de
valoare. Pentru iniŃializarea procesului de privatizare, s-au înfiinŃat cinci societăŃi de natură
financiară pe acŃiuni, numite Fondurile ProprietăŃii Private (FPP) şi o instituŃie publică, cu
caracter comercial şi financiar, Fondul ProprietăŃii de Stat (FPS).
FPP deŃinea 30% din capitalul social al societăŃilor comerciale, conform legii numărul
15/1990 şi erau organizate sub formă de societăŃi comerciale , la care acŃionarii erau cei care
deŃineau certificatele de proprietate distribuite gratuit. Principalele atribuŃii erau:
• emisiunea de certificate de proprietate;
• urmărirea maximizării profiturilor care revin deŃinătorilor de certificate de proprietate;
• stabilirea modalităŃilor de utilizare a certificatelor de proprietate în vederea obŃinerii de
acŃiuni la societăŃile comerciale;
• asigurarea de servicii de brokeraj, în scopul schimbării certificatelor pe acŃiuni, pe piaŃa
secundară de capital;
• restructurarea portofoliului de acŃiuni astfel încât să se maximizeze valoarea de piaŃă a
certificatelor;
• accelerarea procesului de privatizare a societăŃilor comerciale arondate, inclusiv prin
vânzarea publică de acŃiuni.
FPP şi-au desfăşurat activitatea ca societăŃi comerciale numai pentru o perioadă de
cinci ani de la data intrării în vigoare a legii numărul 58/1991, după care s-au transformat în
societăŃi de drept comun, de tipul fondurilor mutuale.
FPS deŃinea iniŃial 70% din capitalul social al societăŃilor comerciale, exercitând, în
calitate de acŃionar, toate drepturile şi obligaŃiile ce-i revin, potrivit reglementărilor în vigoare.
AtribuŃiile principale constau în:
• reducerea participării statului la capitalul social al societăŃilor;

20
 • restructurarea şi reabilitarea societăŃilor comerciale, sau eventual lichidarea acelora
nerentabile;
• conlucrarea cu FPP pentru accelerarea privatizării;
• depunerea veniturilor obŃinute în conturi purtătoare de dobândă ;
• realizarea de investiŃii de structurare, retehnologizare şi reabilitare ;
• acordarea de credite persoanelor fizice şi juridice pentru cumpărarea de acŃiuni ale
societăŃilor care se privatizează ;
• întocmirea anuală a unui program de privatizare pentru cel putin 10% din acŃiunile
deŃinute iniŃial.
AgenŃia NaŃională pentru Privatizare (ANP) era organul guvernamental responsabil cu
îndrumarea, coordonarea şi controlul privatizării societăŃilor comerciale cu capital de stat.10
Legea numărul 55 din 15 iunie 1995 privind accelerarea procesului de privatizare prevedea că
transferul cu titlu gratuit, către cetăŃenii români îndreptăŃiŃi, ai acŃiunilor aferente cotei de 30%
din capitalul social al societăŃilor comerciale prevăzute la art.2 din Legea privatizării
societăŃilor comerciale numărul 58/1991 s-a efectuat pe baza certificatelor de proprietate,
distribuite în temeiul aceleiaşi legi. Cupoanele nominative de privatizare, cu valoare unică de
schimb, au fost emise şi distribuite de către AgenŃia NaŃională pentru
Privatizare cetăŃenilor români cu domiciliul în România, care, până la data de 31
decembrie 1990 inclusiv, au împlinit vârsta de 18 ani, fiind astfel îndreptăŃiŃi a primi certificate
de proprietate conform prevederilor Legii numărul 58/1991, iar în caz de deces, succesorii
legali ai acestora, precum şi cetăŃenilor români care vor împlini vârsta de 18 ani până la data de
31 decembrie 1995 inclusiv şi care domiciliază în România.
Nu s-au atribuit cupoane nominative de privatizare cetăŃenilor români care până la data
intrării în vigoare a legii, au folosit, în cadrul procesului de privatizare, întregul carnet cu
certificate de proprietate emis în baza Legii numărul 58/1991. Cupoanele nominative de
privatizare nu puteau fi înstrăinate prin acte juridice între vii. La nivelul societăŃii comerciale,
în funcŃie de cerere, schimbul de acŃiuni s-a făcut până la limita de 60% din capitalul social.
Schimbul de acŃiuni contra carnete cu certificate de proprietate s-a putut face la una sau la mai
multe societăŃi comerciale.
Persoanele fizice se pot mandata între ele pentru efectuarea schimbului de carnete cu
certificate de proprietate şi/sau cupoane nominative de privatizare, în vederea obŃinerii de
acŃiuni, potrivit normelor speciale stabilite de Guvern pentru această operaŃiune.
AcŃiunile aferente cotei de 40% din capitalul social al societăŃilor comerciale care nu
fac obiectul privatizării cu titlu gratuit, au fost oferite spre vânzare de către FPS persoanelor
10
Legea nr 58/1991
21
fizice şi/sau juridice de drept privat române sau străine prin oricare dintre metodele prevăzute
de lege. Pentru privatizarea rapidă şi integrală a societăŃilor comerciale la care cererea de
acŃiuni este mai mică decât oferta, preŃul de vânzare al acŃiunilor a putut fi redus pe baza
raportului de evaluare, sub valoarea nominală a acestora.
Din sumele cuvenite FPS pentru acŃiunile vândute s-au lăsat, cu titlu gratuit, la
dispoziŃia societăŃii comerciale privatizate, o cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor
înregistrate în contabilitatea respectivei societăŃi comerciale până la data intrării în vigoare a
legii, cu excepŃia debitelor rezultate din aplicarea unor sancŃiuni contractuale sau legale.
Sumele rămase după achitarea datoriilor au fost folosite exclusiv pentru realizarea de investiŃii
productive. După efectuarea schimbului de acŃiuni contra carnete cu certificate de proprietate
şi/sau cupoane nominative de privatizare şi la expirarea contractelor de locaŃie de gestiune sau
de închiriere a unor active ale societăŃii comerciale, locatarii care au efectuat investiŃii în aceste
active au primit în compensaŃie acŃiuni ce au fost emise ca urmare a majorării capitalului social
prin încorporarea valorii rămase actualizată a investiŃiilor efectuate de el în activele
respective.11 Un exemplu de privatizare este cel al Transelectrica, privatizare realizată prin
ofertă publică de vânzare. Banca Comercială Română a subscris 35 milioane de euro în cadrul
ofertei publice iniŃiale, echivalentul a peste 15% din totalul subscrierilor.
Din cauza numărului mare de doritori ea nu va primi, însă decât echivalentul a circa
4.17 milioane euro în acŃiuni. O altă entitate care a pus la bătaie o sumă mare de bani este SIF
Oltenia, cu peste 11 milioane de euro. În cele din urmă, SIF-ul intrat în posesia a 282.462
acŃiuni, echivalentul a 0.38% din Transelectrica. Cel mai mare câştigător este probabil, statul
român, care va avea în acest fel o valoare de piaŃă pentru companie şi, probabil, un
management mai performant în viitor.
Fondul Proprietatea este, de asemenea, un câştigător în urma ofertei publice de vânzare
a acŃiunilor Transelectrica. Cele 15% din acŃiuni deŃinute de Fond au fost incluse în capitalul
social al acestuia la o valoare între 120 şi 180 milioane euro.
Transelectrica are 4.861 de noi acŃionari, în afara Ministerului Economiei şi
ComerŃului şi a Fondului Proprietatea. Majoritatea au deŃineri mici, atât ca urmare a
subscrierilor mici pe care le-au făcut, cât şi din cauza suprasubscrierii, fiind nevoiŃi să se
mulŃumească doar cu o mică parte din acŃiunile dorite. 70% din totalul subscrierilor au
aparŃinut investitorilor români şi doar 30% străinilor, reflectând astfel proporŃia existentă între
jucătorii la Bursă.

11
Legea nr 55/1995
22
 CAPITOLUL 2
FENOMENUL FUZIUNILOR ŞI ACHIZIłIILOR
ÎN ROMÂNIA

2.1. Dimensiunile fenomenului în România

Valoarea totală a achiziŃiilor şi fuziunilor din Europa a scăzut la 682,5 miliarde de

dolari în 2009, de la 1.857 miliarde de dolari în 2007, cel mai bun an după 1995. "Suntem
optimişti pentru anul acesta, când este foarte probabil să apară o perioadă de revenire, şi nu una
cu recorduri", a afirmat Zac Brech, analist la Credit Suisse.
Anul trecut a fost dominat de tranzacŃiile din sectorul financiar, cu o pondere de 18% în
valoarea totală la nivel mondial. Marcat de o criză economică fără precedent, anul 2009 a adus
şi o serie de fuziuni şi achiziŃii, în condiŃiile în care companiile au încercat să găsească soluŃii
viabile pentru a-şi consolida poziŃia pe piaŃă. Pentru anul 2009, piaŃa de fuziuni şi achiziŃii a
fost evaluată la aproximativ 2 miliarde de euro, valoare de trei ori mai mică faŃă de cea
înregistrată la finele lui 2008, respectiv 6-7 miliarde de euro.
Numărul de fuziuni şi achiziŃii a fost in 2009 cu 20% mai mic decât în 2008, însă
valoarea tranzacŃiilor a scăzut drastic, cu aproximativ 70-80%. Cel mai activ domeniu de pe
piaŃa fuziunilor şi achiziŃiilor din 2009 a fost cel energetic, reiese din suplimentul Top
TranzacŃii al Ziarului Financiar. În această categorie sunt incluse tranzacŃiile prin care statul,
prin Fondul Proprietatea şi Electrica, a vândut pachetele minoritare deŃinute la CEZ DistribuŃie
şi Cez Vânzare, pentru suma de 375 milioane de euro. Aceasta a fost, de altfel, şi cea mai mare
tranzacŃie realizată anul trecut. Tot în 2009, Dinu Patriciu a vândut către kazahii de la
Kazmunaigaz acŃiuni la Rompetrol Rafinare şi 25% din capitalul Rompetrol, contra sumei de
140 milioane de euro.

Tabelul nr. 1. Top fuziuni şi achiziŃii din România

Cumpărător Vânzător Obiectul Valoare
tranzacŃiei Mil euro
1. CEZ Fondul Pachete 375
Proprietatea şi minoritare la CEZ
Electrica DistribuŃie şi CEZ
Vânzare
2. CVC Capital ABInBev Bergenbier 250-
Partners 300
3. Cosmote Saudi Oger Zapp 207

4. Lidl Tengelmann reŃeaua de 200

magazine Plus
23
 5. Kazmunaigaz Dinu Patriciu acŃiuni 140
Rompetrol Rafinare
şi 25% din Rompetrol
6. Deutsche Papelakas Clădirea de 120
Bank birouri BOC
7. Alpiq Energy EHOL 100
Holding Distribution
8. CME Media Pro Media Pro 97,6
Entertainment mil. dolari
9. Enterprise Duna Waiting reŃeaua de 66
Investors Participations magazine Profi
10. New Europe BelRom European Retail 63
Property Park Brăila
Sursa: Ziarul Financiar

Una dintre cele mai active pieŃe, din punctul de vedere al fuziunilor, este cea a pensiilor
private obligatorii administrate privat (Pilonul II). Legea prevede un plafon minim de 50.000
de participanŃi care trebuie atins in perioada primilor 3 ani de la data constituirii fondului de
pensii, in vederea asigurării funcŃionării eficiente si în condiŃii de siguranŃă pentru
participanŃi.Astfel, Eureko (fostul Interamerican), a primit autorizarea prealabilă, din partea
arbitrului pieŃei, pentru a absorbi fondul de pensii KD, care avea, la finele lunii noiembrie,
puŃin peste 8.400 de participanŃi.
Aceste fuziuni îi urmează celei operate in luna iunie a anului 2009, când fondul de
pensii Bancpost a fost absorbit de olandezii de la Eureko. Prin preluarea Bancpost, Eureko a
marcat prima fuziune de pe piaŃa pensiilor private din România.
Si BCR Pensii a primit autorizaŃie în vederea preluării administrării Fondului de Pensii
Facultative BCR-Prudent, după ce a înghiŃit Omniforte, deŃinut de Omniasig Pensii. Banca
NaŃională a României a aprobat, fuziunea dintre Raiffeisen Banca pentru LocuinŃe si HVB
Banca pentru LocuinŃe. Costurile procesului se ridica la peste un milion de euro.
Pe piaŃa de consultanŃă fiscală, financiară şi audit, compania LeitnerLeitner a fuzionat
cu societatea locală Adevaris. Procesul va demara in prima parte a anului viitor.
După ce au funcŃionat în asociere timp de trei ani, casa de avocatură Badea & Asociatii
SCA şi Clifford Chance LLP au fuzionat începând cu 1 mai. Biroul din Bucureşti va opera sub
numele Badea Clifford Chance. Grupul de servicii integrate pentru afaceri Riff Holding
InternaŃional a preluat francizei Sunbelt, făcându-şi astfel intrarea pe piaŃa de fuziuni si
achiziŃii. Grupul şi-a lărgit in acest mod portofoliul de servicii cu încă o linie de business,
respectiv serviciul de business brokerage, prin care intenŃionează să intermedieze achiziŃia şi
fuzionarea unor companii. Sanofi Aventis Europe a achiziŃionat în mod constant titluri ale
Zentiva, companie construită pe bazele Uzinei de Medicamente Bucureşti. Ultima tranzacŃie s-
a ridicat la 3,1 milioane de lei, suma plătită de Sanofi pentru 1,06% din capitalul Zentiva.
24
Evaluată la circa 41 de miliarde de dolari, fuziunea dintre Merck şi Schering-Plough a condus
la consolidarea unui conglomerat în piaŃa farmaceutică, prezent şi în România.
La finele lunii iunie 2009 , Cosmote a semnat acordul de preluare al Telemobil (Zapp).
Pentru acŃiunile operatorului de telefonie mobilă, Cosmote a plătit aproximativ 61 milioane
euro, alte 146 milioane euro urmând să acopere obligaŃiile si datoriile acestuia. De asemenea,
France Telecom si Deutsche Telekom au decis să-şi fuzioneze filialele din Marea Britanie
(UK). Astfel, noua entitate va controla 37% din piaŃa de profil din piaŃa britanică, fiind cel mai
mare operator de acest tip, cu 28,4 milioane de clienŃi.
Chiar dacă nu au mai fost în lumina reflectoarelor ca în anii precedenŃi, tranzacŃiile din
imobiliare din România au avut şi ele vedeta lor, şi anume cumpărarea de către Deutsche Bank
a clădirii de birouri BOC, din nordul Bucureştilor, pentru 120 milioane de euro. Este cea mai
mare clădire de birouri din Capitală, cu o suprafaŃă închiriabilă de 57.000 mp. O mişcare
similară a fost anunŃată de Vodafone si spaniolii de la Telefonica. Cei doi giganŃi îşi vor uni
reŃelele din patru state europene, respectiv Germania, Spania, Irlanda si Marea Britanie
Proprietarul BRD, Groupe Societe Generale (GSG), a ajuns la un acord cu instituŃia
franceză Credit Agricole asupra unei posibile fuziuni a diviziilor de management al activelor,
potrivit Reuters. TranzacŃia ar fi structurată astfel încât divizia CAAM de management al
fondurilor, a băncii Agricole, să deŃină 70% din noua companie cu capital mixt, în timp ce
divizia SocGen, SGAM, restul de 30%. În anul 2009, omul de afaceri Dinu Patriciu a
achiziŃionat, împreună cu fostul premier al Georgiei, Lado Gurgenidze, Banca Populară din
Georgia. După un proces care a durat un an, japonezii de la Panasonic au preluat controlul
asupra Sanyo, în urma achiziŃionării unui pachet de 50,2% din acŃiunile companiei, contra
sumei de trei miliarde euro. Warren Buffet a cumpărat 77,4% din acŃiunile companiei de căi
ferate Burlington Northern, pentru 44 miliarde dolari, prin intermediul fondului de investiŃii
Berkshire Hathaway, relatează AFP.
La numai patru luni de la deschiderea primului magazin, Carrefour a spus adio
afacerilor din Rusia, prin vânzarea unităŃilor din Moscova şi Krasnodar.
Chiar dacă piaŃa de fuziuni şi achiziŃii (M&A) dă semne de dezgheŃ, imaginea
României rămâne tulbure pentru investitori din cauza condiŃiilor macroeconomice, dar si a
măsurilor de austeritate anunŃate de guvern. „PiaŃa de fuziuni şi achiziŃii pare că se
deblochează, cel puŃin din cererile de due-diligence primite. Sunt discuŃii de acum un an şi
jumătate care sunt reluate. Accesul la finanŃare este principalul obstacol, dar exista fonduri şi
investitori strategici care au capital şi sunt dispuşi să investească.
Toată lumea vrea să investească în sectoare care cresc şi care nu sunt expuse la criză”, a
declarat Cornelia Bumbacea, partener Ernst& Young România (E&Y).
25
 În opinia sa, creşterea apetitului pentru investiŃii la nivel global se regăseşte şi în
România, iar in acest context piaŃa de fuziuni şi achiziŃii ar putea să se revigoreze începând cu
semestrul al doilea din 2010, dar sigur din 2011. Pe de altă parte, Cornelia Bumbacea a
precizat că ultimele evoluŃii de pe piaŃa românească la nivelul deciziilor politice induc un grad
de reticenŃă în rândul investitorilor şi al fondurilor de investiŃii.
Potrivit unui studiu realizat de Capital Partners, valoarea fuziunilor şi achiziŃiilor
realizate în România în primele cinci luni ale anului 2010 a fost de 211 milioane de euro, în
creştere cu 67% faŃă de perioada similară din 2009. „Deşi se înregistrează o majorare
semnificativă în primele cinci luni faŃă de aceeaşi perioadă din 2009, s-a redus ritmul de
creştere în ultima lună. Este vizibilă o reducere abruptă de activitate în ultimele patru
săptămâni din cauza evoluŃiilor din Grecia, dar şi din cauza surprizelor pe care FMI le-a găsit
la ultima vizită in România, precum şi a măsurilor pe care guvernul urmează să le adopte”, a
declarat Doru Lionachescu, partener principal Capital Partners.
Tabelul 2 Fuziuni şi achiziŃii în 2009
Cumpărător Obiectul tranzacŃiei Pachet Valoare*
Lidl&Schwarz Pludi Market 100% 80,0**
IKEA International AB Magazinul IKEA 100% 30,0
Mechel Laminorul Brăila 88% 14,6
Globe Trade Center (GTC) NaŃional Commercial Center 37% 13,6
BV (NCC)
Balkan Accession Fund (BAF) Noriel 40% 7,0

Sursa: Ziarul Financiar

Potrivit studiului, şi numărul tranzacŃiilor a crescut cu 60%, fiind încheiate 33 de

preluări. „Marcăm, de asemenea, şi o uşoară scădere a valorii medii la 6,4 milioane de euro pe
tranzacŃie, România fiind o piaŃă foarte mică comparativ cu celelalte pieŃe”, a adăugat
Lionachescu. De altfel, anul trecut piaŃa de fuziuni şi achiziŃii a fost de aproximativ un miliard
de euro. „Sunt nişte valuri de interes, de dorinŃe.
Anul 2010 este caracterizat de specialişti astfel: jumătate ca valoare şi două treimi ca
volum. Aşa ar putea fi descris cel de-al doilea an de scădere pentru piaŃa de fuziuni si achiziŃii.
Pe scurt, s-au subŃiat rândurile şi portofelele cumpărătorilor, iar companiile scoase la vânzare
n-au mai fost nici ele la fel de strălucitoare şi profitabile ca în anii trecuŃi.
PiaŃa românească de fuziuni şi achiziŃii a scăzut în decursul anului 2010, atât din
perspectiva numărului de tranzacŃii, cât si din perspectiva valorii acestora, se arată intr-un
studiu Ernst&Young. Totuşi, Ńara noastră a fost cea mai activă din punct de vedere al
numărului de tranzacŃii, cu peste 100 de tranzacŃii încheiate, cu 5% mai puŃine comparativ cu
anul precedent. Cel puŃin pentru piaŃa de fuziuni si achiziŃii, anul 2010 a fost aproape

26
dezastruos. Cifrele seci spun că numărul de tranzacŃii semnate pe parcursul anului s-a ridicat la
puŃin peste 100, cu 25% sub nivelul înregistrat în 2009, dar cu mult mai departe de vârful din
anul precedent, când au fost încheiate peste 180 de achiziŃii, anul fiind mai prost chiar şi decât
2005. Lucrurile stau chiar mai rău când vine vorba de bani; tranzacŃiile din acest an au însumat
doar 716 milioane de euro, când în alŃi ani valoarea ajungea de ordinul miliardelor de euro.
Dincolo de cifre, există însă şi câteva nuanŃe. Cele mai multe dintre achiziŃiile
materializate anul acesta pot fi explicate prin faptul că preŃurile nu mai sunt la fel de mari ca în
alŃi ani. Pe de altă parte, cumpărătorii au profitat de situaŃia de criză şi de dificultăŃile
economice în care se aflau vânzătorii pentru a obŃine condiŃii mai bune la negociere sau pentru
a intra în posesia unor afaceri pe care altfel n-ar fi putut să le cumpere, fie pentru că erau prea
scumpe, fie pentru că proprietarii nu erau interesaŃi să vândă. Practic, aşa se justifică atât
valoarea mică a pieŃei, cât şi numărul în scădere al tranzacŃiilor, cu atât mai mult cu cât o parte
dintre vânzători au preferat să mai aştepte până când îşi va mai reveni economia sau măcar
până când afacerea va fi mai stabilă aşa încât să obŃină un preŃ mai bun.
Anul 2011 sună optimist pentru managerii fondurilor de investiŃii şi consultaŃii în
tranzacŃii, care văd o revenire a pieŃei de fuziuni şi achiziŃii, după doi ani consecutivi de
scădere. Dincolo de estimările de mai bine, mesajul consultanŃilor are însă şi un aspect mai
puŃin optimist: piaŃa nu va mai scădea pentru că este greu de crezut că o poate face dincolo de
nivelul atins în 2010.
Scăderile dramatice din ultimii ani au dus piaŃa de fuziuni şi achiziŃii înapoi în 2002-
2003, iar toată lumea aşteaptă acum ca lucrurile să-şi revină. Opinia este susŃinută de ultimele
tranzacŃii anunŃate anul trecut. Fondul sud-african de investiŃii New Europe Property
Investments (NEPI) a preluat proiectul de birouri Floreasca Business Park din nordul Capitalei
pentru 100 milioane de euro; Teba Industries, un grup olandez cu activităŃi în industria textilă,
a vândut o fabrică pe care o avea la Brad (Hunedoara) pentru 3 milioane de euro, în timp ce
compania poloneză ABC Data a cumpărat pachetul majoritar de 51% în cadrul distribuitorului
de produse IT Scop Computers într-o tranzacŃie cu o valoare iniŃială de 5 milioane de euro şi
lista poate continua. Tonul tranzacŃiilor a fost dat în octombrie, când într-o singură zi au
devenit publice trei contracte.
"Ultimele luni au marcat o uşoară creştere în contextul unei scăderi a pieŃei de M&A în
2010. Considerăm că tendinŃa se va menŃine crescătoare, cu o intensificare în a doua jumătate a
anului 2011", spune Radu Stoicoviciu, partener tranzacŃii la PWC România. Firma de
consultanŃă a fost implicată, de partea vânzătorilor, în preluarea brandului Napolact şi a
distribuŃiei acestor produse de către Unilever de la Friesland Câmpina.

27
 2.2. Cele mai importante preluări din România

OMV - SNP Petrom

S.C. Petrom SA este cea mai mare companie românească de petrol şi gaze, cu activităŃi
în sectoarele Explorare şi ProducŃie, Rafinare şi Produse Petrochimice, precum şi Vânzări şi
Comercializare. Petrom are rezerve de petrol şi gaze estimate la 1 miliard boe, o capacitate de
rafinare de 8 milioane tone metrice, şi 600 staŃii de distribuŃie carburanŃi. În anul 2003
veniturile din vânzări ale grupului erau de 2.031 milioane, EBITDA (Venituri Înainte de
Dobânzi, Taxe, Deprecieri şi Amortizări) a fost de 342 milioane euro, iar EBIT a fost de 26
milioane euro. OMV, cu un volum vânzări pe grup de 7,64 miliarde euro , 6,137 angajaŃi în
anul 2003 şi o capitalizare de piaŃă de circa 6 miliarde euro, este cea mai mare companie
industrială listată la bursa din Austria. Ca grup petrolier lider în Europa Centrală şi de Est,
OMV este prezentă în 13 Ńări din această regiune, cu operaŃiuni de Rafinare şi Marketing
(R&M). OMV şi-a stabilit ca obiectiv dublarea cotei de piaŃă din anul 2001 la 20% în anul
2008. În divizia de Explorare şi ProducŃie (E&P) OMV activează în 17 Ńări de pe cinci
continente. În segmentul Gaz, OMV are atât capacităŃi de depozitare cât şi un sistem de 2.000
de Km de conducte de transport şi transportă anual 41 miliarde m³ către Ńări ca Germania sau
Italia. OMV deŃine fabrici integrate în domeniul chimic şi petrochimic, precum şi 25% din
acŃiunile Borealis A/S, unul dintre liderii în producŃia de poliolefine. Alte participări
importante sunt: 51% din S.C. Petrom SA, 50% din EconGas GmbH, 45% din BAYERNOIL
reŃeaua de rafinare, 10% din compania ungară de petrol MOL.
Pe 14 decembrie 20041, OMV, grupul petrolier lider din Europa Centrală a finalizat
achiziŃia a 51% din cea mai mare companie românească, S.C. Petrom SA. Pentru achiziŃia a
33.34% din acŃiunile Petrom, suma de 669 milioane euro se plăteşte către Oficiul ParticipaŃiilor
Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Ca parte din structura de majorare a capitalului
pentru Petrom, participarea OMV se ridică la 51%.
Astfel OMV deŃine acum 51% din acŃiunile Petrom, Guvernul României 40.47% şi BERD
2.03%, iar 6.23% sunt acŃiuni liber tranzacŃionate la bursă.
Odată cu finalizarea achiziŃiei pachetului majoritar la Petrom, OMV devine cel mai
mare grup de petrol şi gaze din Europa Centrală, cu rezerve de ŃiŃei şi gaze de circa 1.4
miliarde boe (echivalent barili petrol), o producŃie zilnică de aproximativ 340.000 boe şi o
capacitate anuală de rafinare de 26.4 milioane tone metrice. OMV are acum 2.382 staŃii de
distribuŃie carburanŃi în 13 Ńări. Cota de piaŃă a grupului în segmentul Rafinare şi Marketing

1
www.petrom.ro, Comunicat de presă 15.12.2004
28
din regiunea danubiană este de circa 18%. Petrom va fi integrat în bilanŃul OMV, iar în anul
2005 ar trebui să contribuie deja la rezultatele financiare ale grupului.
OMV îşi va extinde poziŃia de lider cu Petrom
AchiziŃia Petrom stabileşte condiŃii optime pentru o continuă dezvoltare profitabilă.
OMV, în principiu şi-a atins obiectivele stabilite pentru anul 2008, şi anume dublarea poziŃiei
de piaŃă. În plus, cu Petrom, Grupul este acum ferm ancorat în România, cea mai mare Ńară din
piaŃa cheie a OMV. OMV este acum în mod cert numărul 1 în Europa Centrală. Şi, ca membru
al grupului OMV, Petrom se află de asemenea într-o pozitie mai solidă. Pentru extinderea
poziŃiei de lider în Europa Centrală, OMV are o bază financiară solidă ce rezultă şi din
majorarea capitalului social.
Cu acest nou capital Petrom are toate premisele necesare unei creşteri calitative. În anul
2005 sunt planificate investiŃii de până la 400 milioane Euro în Petrom. Această creştere a
investiŃiilor va facilita o recunoaştere rapidă a potenŃialului Petrom, ceea ce va oferi companiei
ocazia de a deveni un nod central pentru Explorare şi ProducŃie, şi pentru Rafinare şi
Marketing în întreaga regiune.
În sectorul upstream priorităŃile strategice se află în folosirea de noi tehnologii în
explorare şi în creşterea productivităŃii. Acestea includ modernizarea şi automatizarea
facilităŃilor şi a reŃelei de conducte. În sectorul downstream accentul se va pune pe
modernizarea facilităŃilor şi a echipamentului în conformitate cu viitoarele standarde ale UE,
precum şi pe introducerea de procese moderne de producŃie automată în rafinării. În plus se va
investi pentru creşterea eficienŃei procesului de comercializare.
Pentru a atinge aceste obiective, după finalizarea tranzacŃiei circa 80 manageri OMV
vor lucra în România. Consiliul Director şi Comitetul Director al Petrom vor fi reconstituite în
cursul zilei de finalizare a tranzacŃiei.
Finalizarea tranzacŃiei a făcut posibilă încheierea procesului de achiziŃie a acŃiunilor
Petrom în cursul celui de-al patrulea trimestru conform anunŃurilor precedente. Pe lângă
privatizarea în sine, au fost stabilite şi condiŃii cadru importante pentru derularea cu succes a
afacerii. Acestea includ compensarea de către Guvernul României pentru contaminarea istorică
şi stabilitatea condiŃiilor fiscale în sectorul upstream pentru următorii 10 ani.
Directorul Executiv, Wolfgang Ruttenstorfer a spus: "Finalizarea tranzacŃiei marchează
încheierea - şi din punct de vedere al duratei - în conformitate cu planurile procesului de
privatizare ce a fost derulat într-o manieră foarte profesionistă. Guvernul României merită
recunoaştere pentru conducerea acestei tranzacŃii strict în conformitate cu ceea ce a fost
planificat "

29
 OMV a schimbat după preluarea companiei aproape integral managementul Petrom,
păstrându-l în funcŃie pe Gheorghe Constantinescu pe poziŃia de director general, însă cu
atribuŃii mai restrânse. Petrom, sub conducerea austriecilor, va acorda o atenŃie sporită şi
activităŃilor de explorare şi producŃie desfăşurate în Kazahstan, stat în care Petrom deŃine în
prezent o concesiune de explorare şi cinci pentru dezvoltare şi extracŃie.
În anul 20041, Petrom a fost în discuŃii avansate cu Banca Europeană pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) pentru contractarea unui credit de 50 milioane euro în
vederea finanŃării operaŃiunilor de explorare şi producŃie din Kazahstan. Ulterior, compania a
renunŃat la contractarea creditului, după ce OMV s-a angajat că va investi masiv în această
direcŃie din fondurile pe care le aduce la Petrom.
Pentru a prelua controlul Petrom, austriecii au participat cu un aport de capital de 830
milioane de euro la majorarea capitalului social, fonduri care vor fi folosite pentru proiecte de
dezvoltare a companiei. OMV va investi la Petrom între 300 şi 400 milioane euro pe an,
conform informaŃiilor din presa internaŃională, însă neconfirmate de către oficialii companiei.
Aceştia nu au dorit să facă publică deocamdată valoarea investiŃiilor pentru celelalte divizii ale
Petrom. InvestiŃiile programate pe partea de explorare şi producŃie urmăresc implementarea
unei noi strategii în acest sector, care presupune şi introducerea studiilor seismice
tridimensionale. AcŃiunile companiei, listate la Bursa de Valori din Bucureşti, au crescut
puternic după intrarea OMV în acŃionariatul Petrom.
La un an după privatizare, Petrom a pierdut 10% din cota de piaŃă2
Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele companiei OMV care a preluat Petrom, se arată
nemulŃumit de eficienŃa staŃiilor de carburanŃi deŃinute de societatea românească petrolieră.
"Nu suntem suficient de atrăgători. De aceea trebuie să restructurăm puŃin aceste benzinării,
lucru care va începe la sfârşitul anului", a afirmat Ruttenstorfer, în cadrul conferinŃei
internaŃionale "A investi în România". Surse din piaŃă spun că Petrom va rămâne fără jumătate
din cele 600 de benzinării pe care le deŃine în prezent.Potrivit reprezentanŃilor Petrom, vor fi
închise acele benzinării care nu au vad comercial şi care nu sunt rentabile
Practic, vor fi desfiinŃate (sau vândute) toate staŃiile aflate în interiorul oraşelor.
Preşedintele OMV a precizat că în acest moment negociază cu Guvernul român politica socială
pe care Petrom o va aborda în următorii ani.
De altfel, negocieri puternice sunt purtate şi cu sindicatele, neajungându-se până acum
la o concluzie privind numărul de salariaŃi care vor fi disponibilizaŃi.La acel moment, la
Petrom lucra aproape 50.000 de oameni. Politica OMV în ceea ce priveşte politica socială

1
Ziarul financiar,
2
Ziarul “Gardianul”, 21.06.2005
30
vizează un număr cât mai mic de salariaŃi. Până să preia Petrom, OMV lucra cu doar 6.500 de
salariaŃi, iar după privatizare s-a trezit dintr-o dată cu un personal de nouă ori mai mare, pe
care trebuie să-l plătească. Aceasta în condiŃiile în care productivitatea medie la Petrom este de
aproximativ 42.000 euro pe angajat, faŃă de 1,23 milioane euro la OMV. Chiar dacă a fost
preluată de una dintre cele mai puternice companii petroliere din Europa, în ultimul an, Petrom
a pierdut foarte mult din piaŃă, ajungând de la o cotă de 45% la o pondere de 35%, pe care
preşedintele Ruttenstorfer a spus că OMV va încerca să o păstreze.
Privatizarea Petrom s-a lăsat cu o restrângere a activităŃii pe mai multe segmente,
considerate de noii proprietari supradimensionate. De exemplu, la ora actuală nu mai sunt
folosite decât 70 de autocisterne din 250 pe care le deŃine Petrom. Chiar dacă nu sunt utilizate,
celelalte autocisterne necesită mari cheltuieli de întreŃinere, fapt care alimentează pierderile.
De asemenea, noua conducere a companiei a decis ca gestionarea mijloacelor de transport să
treacă de la nivel local la nivel central, coordonarea lor fiind mult mai dificilă în acest fel.
Conform declaraŃiilor preşedintelui OMV, interesele investiŃionale ale companiei se
concentrează pe partea de rafinare. El s-a declararat mulŃumit de ceea ce deŃine în acest
moment Petrom. "Rafinăriile sunt foarte bune. Se vor investi câteva sute de milioane de euro
pentru ca acestea să ajungă la standardele europene".
O zonă de interes pentru OMV este şi cea de exploatare, strategia pe acest segment
vizând investiŃii şi extinderea în zone precum Marea Caspică, ca şi găsirea unor noi surse de
petrol. Însă, deocamdată, producŃia va fi menŃinută la nivelul actual de 200.000-300.000 barili
pe zi. Costurile de producŃie ale Petrom sunt foarte ridicate, 10-11 dolari pe baril, mult peste
media europeană.

OTP BANK ROMÂNIA SA – BANCA COMERCIALĂ ROBANK SA

Banca Comercială RoBank SA a devenit oficial OTP BANK ROMANIA SA din 25

iulie, informează un comunicat al băncii remis Rompres1.
RoBank a fost achiziŃionată în iulie 2004 de către OTP Bank, cea mai mare bancă
universală din Ungaria. RoBank ocupa locul 13 în clasamentul celor 38 de bănci comerciale
care operează pe piaŃa românească, cu o cotă de piaŃă de aproximativ 1 la sută, în baza
activelor. Schimbarea de nume este primul pas vizibil în strategia de transformare
implementată de OTP Group în România. În prezent, OTP BANK ROMANIA SA îşi
construieşte o ofertă completă pentru piaŃa de retail, care va completa portofoliul de produse
corporate deja existent. OTP Group deŃine, de asemenea, bănci şi alte instituŃii financiare în

1
www.stiri.rol.ro
31
Slovacia, CroaŃia şi Bulgaria. După ce în urmă cu doi ani a încercat fără succes să preia BCR,
cea mai mare bancă ungară, OTP Bank (fostul CEC maghiar), şi-a făcut intrarea în România
prin preluarea Robank, care deŃine doar 0,8% din sistemul bancar românesc. PreŃul tranzacŃiei
a fost de 47,5 milioane de dolari pentru întregul pachet de acŃiuni Robank.
ReprezentanŃii grupului maghiar afirmă însă că vor să ajungă în următorii 3-4 ani la o
cotă de piaŃă de 4-5 procente, prin investiŃii în valoare de 100 milioane dolari. Cea mai mare
parte a investiŃiilor, de circa 70 - 80 de milioane de dolari, sunt prevăzute pentru următorii trei
ani. Potrivit directorului general adjunct al OTP Bank, Laszlo Wolf, banii vor fi direcŃionaŃi
spre extinderea reŃelei teritoriale, dezvoltarea sistemul informatic şi a infrastructurii pentru
carduri. OTP intenŃionează să dezvolte şi în România o structură de grup financiar integrat,
care să acopere toate segmentele de servicii financiare prin pachete de produse şi sisteme de
distribuŃie combinate. Următorii paşi vor fi intrarea pe piaŃa asigurărilor, a leasingului şi a
fondurilor de investiŃii.
OTP este cel mai mare grup bancar din Ungaria. Pe lângă banca comercială, include o
companie de asigurări, o societate de administrare de fonduri, o companie de finanŃare auto, o
casă de pensii private, o societate de asigurări de sănătate şi o bancă ipotecară.
OTP are active de 12,5 miliarde de dolari şi a obŃinut în 2003, un profit net de 324
milioane de dolari. Spre exemplu, BCR deŃine active de 4 miliarde de dolari şi a obŃinut anul
trecut un profit net de 153 milioane de dolari.
OTP deŃine 430 de sucursale în Ungaria, iar serviciile sale electronice bancare prin
telefon, mobil şi internet sunt recunoscute ca nivel al calităŃii. Primii trei ani vor fi foarte grei,
cu costuri mari, recunoaşte Sandor Csanyi, însă OTP se arată hotărâtă să-şi asume acest efort
ca pe un proiect strategic.
Ritmul de extindere al OTP Group este de două ori mai rapid în comparaŃie cu media
înregistrată în Uniunea Europeană.OTP Bank, cea mai mare bancă din Ungaria, este parte a
OTP Group, unul dintre cele mai importante grupuri financiare din Europa Centrală şi de Est.
Grupul are operaŃiuni în Ńări precum Ungaria, Slovacia, CroaŃia, Bulgaria şi România şi peste 8
milioane de clienŃi. Grupul intenŃionează să devină cel mai important jucător în regiune şi să
continue strategia de dezvoltare regională prin achiziŃionarea de instituŃii financiare în Ńările
Europei Centrale. În România OTP Bank a depus o ofertă neangajantă pentru achiziŃionarea
pachetului majoritar de acŃiuni al CEC şi a finalizat achiziŃia companiei româneşti de asigurări
non viaŃă Ceccar Romas, prin subsidiara sa OTP Garancia Insurances. AchiziŃionarea băncii
RoBank din România se înscrie în aceeaşi strategie de dezvoltarea regională a grupului. Banca,
redenumită ulterior OTP Bank România, se află în plin proces de transformare, obiectivul fiind
acela de a deveni o bancă universală puternică şi competitivă, cu o puternică componentă de
32
retail. EvoluŃia OTP Bank a fost apreciată şi reflectată atât de satisfacŃia acŃionarilor cît şi de
premiile primite. Banca a fost inclusă de către revista Forbes în topul celor mai importante
1000 companii la nivel mondial, în vreme ce un studiu al publicaŃiei Euromoney, supravegheat
de 54 de analişti financiari şi investitori, a desemnat OTP Bank ca fiind “Cea mai performantă
companie Est Europeană”, cu cea mai coerentă şi mai convingătoare strategie de afaceri. OTP
Bank a primit 12 premii “Cea Mai Bună Bancă din Ungaria”, alături de premii precum „Mobile
Bank of the Year” şi „Internet Bank of the Year”. În prezent OTP Bank România are 40 de
unităŃi, localizate în toată Ńara, în oraşe precum Bucureşti, ConstanŃa, Timişoara, Cluj, Iaşi,
Oradea, Sibiu, Braşov, Piatra NeamŃ, GalaŃi, Ploieşti, Brăila, Craiova, Satu Mare, Piteşti,
Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Bacău, Alba Iulia şi Sfântu Gheorghe, Baia Mare. OTP
Bank a dezvoltat un plan de extindere rapidă a reŃelei de sucursale, astfel că, în 2006, urmează
să fie inaugurate încă 30 de noi sucursale.

BURSA DE VALORI BUCUREŞTI – BURSA ELECTRONICĂ RASDAQ

Ideea fuziunii dintre Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi Bursa Electronică Rasdaq
(BER) a „încolŃit“ în urmă cu patru ani. Orgoliile au fost însă mai puternice decât dorinŃa de a
transforma piaŃa de capital românească într-una de referinŃă în zona Europei Centrale şi de Est
.Ideea unificării celor două burse i-a venit, în urmă cu mai bine de patru ani, preşedintelui
ANSVM la acea dată, Valeriu Velciu, şi a fost agreată de majoritatea operatorilor pieŃei
Rasdaq, care au votat, în aprilie 2001, pentru fuziunea celor două pieŃe.
Ei considerau că aceasta ar fi singura modalitate prin care Rasdaq se putea reabilita şi
supravieŃui. Însă Gabriela Anghelache, vicepreşedinte CNVM în 2001, nu considera oportună
absorbŃia de către BVB a societăŃilor listate pe piaŃă extrabursieră, întrucât cele două sisteme
diferite de tranzacŃionare ofereau mai multe alternative investitorilor. În opinia sa, era mai
bună soluŃia de administrare comună a celor două pieŃe.
La prima convenŃie anuală a brokerilor, în 2003, Siminel Andrei, actualul preşedinte al
ANSVM, a reluat ideea fuziunii. Argumentele au fost atunci faptul că piaŃa de capital
românească trebuie să fie pregatită pentru momentul deschiderii competiŃiei globale, iar
perspectivele pieŃei româneşti la nivelul anului 2003 erau puŃin promiŃătoare, cu mari societăŃi
retrase de la burse de către acŃionarii majoritari şi o piaŃă pe care rămăseseră mai puŃin de zece
vedete la tranzacŃionare, şi acelea la BVB. De altfel, încă din 2001, CNVM a solicitat
transformarea Rasdaq în societate pe acŃiuni, când se punea problema scoaterii la vânzare a
sistemului de tranzacŃionare. Pe lângă forma juridică a celor două burse, trebuia acordată
atenŃie şi platformelor de tranzacŃionare diferite. În plus, apărea problema instituŃiilor care

33
compun piaŃa Rasdaq. Dacă Bursa realizează operaŃiunile de registru şi decontare-compensare
prin sistemul propriu, Rasdaq lucra cu registre independente şi cu SNCDD.
Încercări nereuşite
Prima tentativă de unificare a avut loc prin încercarea stabilirii aceleiaşi conduceri, în
2003, la convenŃia anuală a brokerilor. S-a propus atunci alegerea aceluiaşi preşedinte pentru
BVB şi ANSVM, însă brokerii nu au acceptat. După aplanarea „conflictelor“, s-a decis crearea
unui comitet comun BVB-Rasdaq, care să urmărească procesul de consolidare a burselor şi să
lucreze la elaborarea strategiei de fuziune. Deşi ideea unificării a fost discutată de mai multe
ori în 2003, a durat foarte mult până au apărut primele poziŃii oficiale. Oficialii Rasdaq au
încercat totuşi să apropie societatea de BVB, un prim pas fiind schimbarea denumirii din PiaŃa
Extrabursieră Rasdaq în Bursa Electronică Rasdaq. A urmat mutarea celor două instituŃii în
acelaşi sediu, pentru ca ulterior să apară şi două categorii de excelenŃă la cota Rasdaq,
asemănătoare celor două categorii de la BVB, dar având condiŃii de admitere mai permisive.
Treptat, Rasdaq a adoptat şi reguli de transparenŃă mai apropiate de cele ale Bursei, prin
solicitarea mai multor informaŃii emitenŃilor.
Efectiv, fuziunea dintre cele două burse a fost decisă la jumătatea anului 2004. Din nou
au apărut problemele. În primul rând, trebuia aşteptată noua lege a pieŃei de capital prin care se
reglementa transformarea BVB în SA (intrată în vigoare la 1 iulie 2004). Dar tocmai articolul
de lege referitor la acest subiect nu a fost formulat clar, fiind necesare reglementări ulterioare,
care au îndepărtat şi mai mult demararea procedurilor de fuziune scriptică.
A apărut astfel o piedică majoră în ianuarie 2005, când acŃionarii Bursei au aprobat
schimbarea formei juridice de organizare prin repartizarea unei cote egale din capitalul social
către societăŃile de intermediere, dar CNVM a refuzat să o aprobe. Pretextul: legea nu prevede
explicit ca membrii AsociaŃiei Bursei să primească în mod gratuit o cotă-parte din noua
societate, fiind nevoie de o lege în acest sens. Adoptarea legislaŃiei de către parlament a împins
transformarea Bursei în societate pe acŃiuni până la jumătatea lunii iulie.
Efectele fuziunii sunt:
• costuri mai mici de tranzacŃionare şi reduceri considerabile ale costurilor de
reglementare şi control (aferente taxelor percepute de CNVM) sau cele de administrare
şi decontare
• lichiditatea şi numărul companiilor atractive listate mai ridicate
• eliminarea anomaliei existenŃei a două pieŃe pe care valoarea zilnică cumulată a
tranzacŃiilor este extrem de redusă comparativ cu bursele din regiune
• creşterea capitalizării bursiere

34
Fuziunea BVB-RASDAQ, finalizată la nivel tehnic
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare şi-a dat acordul pentru fuziunea Bursei de
Valori cu Bursa Electronică RASDAQ din punct de vedere tehnic. Prin urmare, cele două pieŃe
vor putea realiza integrarea tehnică a operaŃiunilor de tranzacŃionare şi post-tranzacŃionare în
vederea încheierii programului de fuziune1. Din punct de vedere juridic, fuziunea BVB şi
RASDAQ aşteaptă clarificările legislative privind modul în care brokerii vor intra în posesia
acŃiunilor BVB în cadrul procesului de transformare a acesteia în societate pe acŃiuni.Practic,
dispunerea de măsuri a CNVM consfinŃeşte programul de fuziune al BVB cu Bursa Electronică
RASDAQ. Încă de la început CNVM a dat dovadă de deschidere şi a susŃinut proiectul de
unificare a celor două pieŃe.
Fuziunea tehnică constă în translatarea societăŃilor listate pe RASDAQ pe platforma de
tranzacŃionare pusă la dispoziŃie de BVB. Implementarea acestui program de transfer a început
încă de anul trecut, o dată cu tranzacŃionarea pe platforma tehnică a Bursei a unor societăŃŃi de
pe RASDAQ. Programul-pilot derulat până acum a funcŃionat cu succes. Acest program a
constat în tranzacŃionarea pe platforma BVB a unor societăŃi care aparŃin instituŃional Bursei
RASDAQ. În perioada următoare se doreşte o accelerare a acestui program, astfel încât, la
momentul fuziunii juridice, fuziunea tehnică să fie finalizată.AcŃiunile societăŃilor transferate
de pe RASDAQ vor fi tranzacŃionate pe două segmente de piaŃă diferite, cu mecanisme de
formare a preŃului distincte, în funcŃie de lichiditate. Platforma de tranzacŃionare dezvoltată de
BVB pune la dispoziŃia acŃionarilor posibilităŃi multiple de formare a preŃurilor. SocietăŃile cu
lichiditate ridicată se vor tranzacŃiona într-un sistem order-driven, în timp ce pentru societăŃile
cu lichiditate scăzută preŃul se va forma prin negociere.

HVB BANK ROMÂNIA – BANCA łIRIAC

Bank Austria Creditanstalt şi Ion łiriac au încheiat un precontract privind fuziunea

HVB Bank România cu Banca łiriac pentru a crea “HVB łiriac”. Noua bancă va ocupa locul
patru pe piaŃa bancară din România, având 72 de unităŃi şi aproximativ 720.000 de clienŃi. Se
estimează că “HVB łiriac” va avea o cotă de piaŃă de 7,5%. România reprezintă o piaŃă
strategică pentru BA-CA. Erich Hampel, Chief Executive Officer al BA-CA declară că îşi
păstrează astfel promisiunea de a-şi extinde prezenŃa în această Ńară încă din primele momente
ale aderării sale la Uniunea Europeană. Această decizie le oferă un avantaj important în raport
cu competitorii lor direcŃi1. Un alt obiectiv constă în atingerea, în România, a unei cote de piaŃă
de aproape 10%. Cele două bănci se potrivesc perfect. Iar, prin această fuziune, se va beneficia

1
Ziarul financiar, 6 iunie 2005
1
www.informatia.ro
35
şi în continuare de dezvoltarea dinamică a pieŃei financiare româneşti. Pe parcursul procesului
de integrare, cele două bănci vor funcŃiona în paralel. BA-CA este prezentă pe piaŃa
românească încă din 1998, prin subsidiara sa HVB Bank România, succesorul legal al Bank
Austria Creditanstalt România.
În acest moment, HVB Bank România se situează pe locul 7 în topul băncilor de pe
piaŃa locală, cu total active în valoare de aproximativ 1.4 miliarde euro, 320 de angajaŃi, 12
sucursale şi cu aproape 32.000 de clienŃi. Banca łiriac deŃine o reŃea de 60 de unităŃi, active
totale de 706 milioane euro (la 31 martie 2005) şi o cotă de piaŃă de 2.9%, fiind poziŃionată pe
locul 11 în sistemul bancar din România. Banca a fost înfiinŃată în anul 1991.
Având active totale de 2,080 milioane euro şi 72 de unităŃi, HVB Bank România şi
Banca łiriac se vor situa împreună pe locul 4 în sistemul bancar din România, după BCR
(26.1% cota de piaŃă), BRD (13.0%), Raiffeisen Bank România (9.2%), şi înaintea CEC
(5.9%). BA-CA şi cele două entităŃi controlate de Ion łiriac au semnat un acord în iunie
Potrivit acestuia, BA-CA deŃine 50% plus o acŃiune în Banca łiriac, în timp ce
entităŃile controlate de Ion łiriac deŃin 50% minus o acŃiune în HVB Bank România. Această
structură a fost obŃinută prin vânzare şi schimb de acŃiuni.
După fuzionarea celor două bănci, BA-CA va continua să deŃină pachetul majoritar de
50% plus o acŃiune şi în noua bancă, şi va fi responsabilă de coordonarea operaŃiunilor
acesteia. CeilalŃi acŃionari principali ai noii bănci vor fi entităŃile controlate de Ion łiriac.
În plus, acŃionarii minoritari ai Băncii łiriac vor deveni, în mod automat, acŃionari ai
noii bănci. Bank Austria Creditanstalt, membru al HVB Group, coordonează cea mai mare
reŃea din Europa Centrală şi de Est (ECE), cu active totale în valoare de 36 miliarde euro, cu
peste 1.000 de unităŃi şi 4,7 milioane de clienŃi.
Chiar şi înaintea acestei fuziuni care le consolidează poziŃia, băncile austriece deŃineau
aproape un sfert din capitalul întregului sistem bancar românesc.
HVB Bank România şi Banca łiriac fac acum parte din UniCredit Group
Odată cu finalizarea cu succes a schimbului de acŃiuni - prin care 93,93% dintre
acŃionarii HVB Group au dat curs ofertei UniCredit - noul UniCredit Group şi-a început
activitatea. Cu active totale de 770 miliarde euro, la finalul lui iunie 2005, şi cu o capitalizare
de piaŃă de 54 de miliarde euro, noul UniCredit Group a devenit unul dintre cei mai importanŃi
jucători de pe piaŃa europeană a serviciilor financiare.
În România, UniCredit Group este reprezentat de UniCredit România, HVB Bank
România şi Banca łiriac, care, din acest moment, fac parte din UniCredit Group. Cumulate,
activele totale ale celor trei bănci ar fi de aproximativ 3 miliarde euro, clasând UniCredit

36
Group pe o poziŃie puternică pe piaŃa bancară din România, în special în ce priveşte segmentele
de corporate şi retail banking.
Împreună, cele trei bănci deservesc în jur de 800.000 de clienŃi prin 121 unităŃi.
Deocamdată, într-o primă etapă, cele trei bănci îşi vor desfăşura operaŃiunile în paralel1.
HVB Bank România şi Banca łiriac continuă să fie subsidiare ale Bank Austria
Creditanstalt (BA-CA), cu sediul în Viena, care este acum membru al UniCredit Group. Este
planificat ca Divizia pentru Europa Centrală şi de Est (ECE) a UniCredit Group să aibă sediul
în Viena. ReŃeaua din ECE s-ar extinde de la 1.000 de sucursale - cât avea până acum BA-CA -
la aproximativ 2.800, în timp ce activele totale ar creşte de la 36,5 miliarde euro la 80 miliarde
euro. Numărul angajaŃilor din această regiune ar creşte cu mai mult de două ori, de la 19.000 la
50.000. În plus, Divizia ECE va deveni responsabilă şi pentru operaŃiunile Grupului în Rusia,
Ucraina, Turcia şi Ńările Baltice, deservind astfel clienŃi din 17 Ńări.

VODAFONE – CONNEX

Vodafone, cea mai mare companie de telefonie mobilă din lume, a cumpărat operatorul
de telefonie mobilă MobiFon-Connex, în cea mai mare tranzacŃie din România din ultimii 15
ani2. TranzacŃia totală, în valoare de 3,5 miliarde de dolari (2,6 mld. euro), include şi preluarea
de către Vodafone a operatorului ceh Oskar Mobil de la grupul canadian Telesystems
InternaŃional Wireless, acŃionarul majoritar al celor doi operatori. De asemenea, operatorul
britanic va prelua şi datorii TIW de 950 de milioane de dolari (730 mil. euro). Partea Connex
în acest volum al datoriilor este de sub 300 milioane dolari.
TranzacŃia s-a încheiat în cursul nopŃii de 14.03.2005, iar a doua zi după-amiază
angajaŃii Connex au fost anunŃaŃi printr-un e-mail de către Ted Lattimore, preşedintele
companiei şi directorul de operaŃiuni.
Oficialii celor două companii nu au precizat valoarea separată a celor doi operatori de
telefonie mobilă, însă analiştii estimează că cea mai mare parte a sumei a fost plătită pentru
MobiFon, a cărui valoare de piaŃă este evaluată la 2-3 miliarde de dolari (1,5-2,3 mld. euro).
Vodafone deŃinea deja 20,1% din MobiFon, iar acum a cumpărat 79% din acŃiunile
operatorului român. Restul de acŃiuni, de 0,9%, sunt controlate de George Copos prin firma
Dargate Ltd. din Cipru. Copos a deŃinut un pachet de aproape 2% din acŃiuni la momentul
înfiinŃării companiei, în 1996.
Pentru încheierea tranzacŃiei cu TIW, Vodafone a lucrat cu cea mai mare bancă de
investiŃii elveŃiană, UBS, care nu a dorit să dea detalii asupra firmelor de avocatură implicate

1
www.informatia.ro
2
Ziarul financiar, 16 martie 2005
37
în negocieri. În 2004, operatorul român de telefonie mobilă a înregistrat venituri de 686,3
milioane de dolari (553,5 mil. euro, la cursul mediu din 2004), în creştere cu 29,6 la sută faŃă
de anul anterior, şi profit operaŃional de 226 milioane de dolari (182 mil. euro), cu 32,4 la sută
mai mult decât în 2003. Compania avea 4,91 milioane de abonaŃi la finalul anului, în timp ce
gradul de penetrare a pieŃei este în continuare în jurul valorii de 50 %.
Cel mai puternic concurent al Connex este Orange, filială a puternicei companii
franceze France Telecom. CeilalŃi concurenŃi, Zapp şi Cosmorom, sunt la distanŃă mare de cei
doi operatori, care îşi împart cea mai mare parte a pieŃei.
Vodafone, care este un gigant al industriei telecom la nivel mondial, a anunŃat în
repetate rânduri că este interesată de extinderea operaŃiunilor sale în Europa de Est, unde deŃine
în prezent întregul pachet de acŃiuni de la Vodafone Hungary şi 20 la sută din Polkomtel -
Polonia. TranzacŃia de preluare a Connex şi Oskar Mobil reprezintă prima achiziŃie a
companiei britanice de la preluarea Vodafone Japan în 2002. Cei doi operatori europeni erau
singurele companii aflate în portofoliul TIW, companie listată pe Nasdaq. Grupul a vândut în
ultimii ani pachetele de acŃiuni pe care le deŃinea la companii de telefonie mobilă din India şi
Brazilia şi a fost obligat să închidă Dolphin Telecom, subsidiara sa din Marea Britanie, care a
dat faliment în 2001. Vânzarea acŃiunilor sale către Vodafone este o afacere profitabilă pentru
unii dintre cei mai mari investitori ai TIW, precum JPMorgan Partners, care va primi probabil
mai mult de 400 milioane de dolari în urma tranzacŃiei, sunt de părere analiştii.
Vodafone a devenit cel mai mare operator de telefonie mobilă din lume prin achiziŃii
treptate, artizanul acestor operaŃiuni fiind Chris Gent, care s-a retras de la conducerea
executivă în urmă cu un an. Vodafone a preluat operatorul german Mannesmann în 2001, în
cea mai mare tranzacŃie din istoria corporatistă a lumii, aproape 130 de miliarde de dolari.
Vodafone Cel mai mare operator de telefonie mobilă din lume, Vodafone, şi-a început
activitatea în 1985, după ce a primit licenŃa de operare în 1982. IniŃial, a fost
înfiinŃată ca o filială a Racal Electronics Plc, dar din 1991 a devenit o companie
independentă. Avea mai puŃin de 50 de angajaŃi şi în primul an a atras 19.000 de
clienŃi. Astăzi este în primele 400 de companii din lume, cu o valoare de piaŃă de
134,4 miliarde de euro şi cu peste 150 de milioane de utilizatori în toată lumea.
PrezenŃa sa este însă semnificativă în Marea Britanie, SUA, Europa Continentală, şi
Estul Îndepărtat1.
Compania are interese în 26 de Ńări de pe cinci continente. La 30 septembrie
2004, numărul său de clienŃi se ridica la aproximativ 398.5 milioane. În 2003 la
Ceremonia AsociaŃiei GSM de Premii de la Cannes, din FranŃa, Vodafone primeşte

1
www.abm.ro
38
cele mai prestigioase două premii din industria de mobile: cea mai bună aplicaŃie fără
fir pentru consumatori şi cea mai bună reclamă tv sau reclamă difuzată pentru
serviciile globale, Vodafone Live (acest serviciu atrăgând peste 1 milion de
consumatori în primele şase luni). În luna martie a aceluiaşi an, Vodafone lansează
primul sistem comercial de roamming european.
Vodafone este o companie care nu încetează să ne uimească. Şi-a trecut în
istorie primul SMS, primul contract de roaming şi primul mesaj multimedia. A cheltuit
sute de miliarde de euro pentru achiziŃii, iar acum a decis achiziŃia companiilor din
Europa Centrală şi de Est deŃinute de TIW, printre care se numără şi Connex. Arun
Sarin, preşedintele executiv al Vodafone, a declarat că cele două achiziŃii vor aduce
plusvaloare grupului, fiind în concordanŃă cu strategia lor de a creşte investiŃiile în
Europa Centrală şi de Est. Vodafone deŃinea înaintea acestui acord 20,1% din acŃiunile
operatorului român, iar în urma acestei achiziŃii grupul britanic va controla MobiFon
aproape integral. Decizia Vodafone de a cumpăra Connex şi Oskar Mobil de la TIW pentru
4,4 miliarde dolari a stârnit reacŃii contradictorii în presa internaŃională. Subiectul a fost
dezbătut în peste 160 de publicaŃii din diferite Ńări, opiniile fiind când critice, când favorabile.
În rândul criticilor se află britanicii - chiar cei din Ńara de origine a Vodafone - care
susŃin că firma se confruntă cu probleme din cauza faptului că nu a reuşit să atragă . “În
prezent, Vodafone se luptă să atragă noi clienŃi pe piaŃa de origine. Veştile că milioanele de lire
sterline investite în promovarea serviciilor 3G în Marea Britanie au atras mai puŃin de 200.000
de noi clienŃi, se vor adăuga semnelor de întrebare pe care şi le pun investitorii în ce priveşte
momentul în care îşi vor recupera banii”, titrează publicaŃia britanică 'The Guardian'.
Politica Vodafone - tarife mai mari, campanii publicitare agresive1
În prezent, numărul abonaŃilor Vodafone la nivel mondial depăşeşte 180 milioane de
persoane, răspândite în Japonia, Noua Zeelandă, Statele Unite, Olanda, Spania, Italia, Grecia,
Ungaria şi, mai nou, România şi Cehia. De asemenea, în Ńările unde este prezentă, în general,
Vodafone se află în top. În Anglia, Vodafone deŃine o cotă de piaŃă de 40 %, având 14
milioane de abonaŃi. În Germania, compania se plasează pe locul doi, cu o cotă de piaŃă de
38% şi 26 de milioane de utilizatori. O situaŃie asemănătoare se înregistrează şi în Italia, unde
cei 21 de milioane de clienŃi Vodafone reprezintă 39% din totalul utilizatorilor de telefonie
mobilă. Connex şi Oskar Mobil vor adăuga încă 5,7 milioane clienŃi în portofoliul Vodafone,
din care mare parte - 4,9 milioane - de la operatorul român.
În ce priveşte la ce se pot aştepta românii de la noul proprietar al Connex, dacă ne uităm
la situaŃia din Ńările unde activează, vedem că valoarea medie a unei facturi la telefonul mobil

1
Ziarul “Adevărul”, 17 martie 2005
39
variază între 25 de euro pe lună în Germania, 38 euro în Anglia şi 40 euro în SUA. Deşi
sumele sunt mai mari decât valoarea medie a facturilor în România, trebuie spus că, faŃă de
companiile concurente din diferite Ńări, Vodafone oferă abonamente 'simple' la tarife ceva mai
mari decât la concurenŃi, dar şi investeşte în campanii publicitare agresive.
Vodafone România devine realitate
Connex e istorie. Unul dintre cele mai puternice branduri româneşti a fost înlocuit de
unul dintre cele mai puternice branduri internaŃionale, Vodafone, la un an după ce compania
britanică a devenit acŃionar majoritar al MobiFon. Explozia publicitară de roşu e însoŃită, logic,
şi de o schimbare de discurs: valorile globale iau locul celor româneşti.
S-au schimbat multe în cei nouă ani de telefonie mobilă românească. Rivalii Connex şi
Dialog, primele companii de telefonie mobilă, şi-au schimbat mai întâi proprietarii. Cele două
branduri româneşti au fost înlocuite apoi de branduri internaŃionale. Mai întâi a fost Dialog,
transformat în Orange în 2002, după un an de pregătire. Ted Lattimore, fostul şef al Connex,
spunea atunci că mişcarea este unul dintre cele mai bune lucruri care i se puteau întâmpla
companiei Connex, brand construit pe valori autohtone. Lattimore răspundea, tot atunci, şi
zvonurilor privind o eventuală transformare a Connex în Vodafone - pe atunci acŃionar
minoritar în MobiFon: "De ce să concureze pe piaŃa românească două mărci internaŃionale,
când există deja una românească ce se descurcă atât de bine?"2.
Răspunsul la întrebare poate fi dat abia acum. În urmă cu trei ani, întrebarea lui
Lattimore se punea în condiŃiile în care acŃionar majoritar Connex era Telesystems
International Wireless (TIW), o companie canadiană fără un brand propriu de telefonie mobilă,
care de altfel a acŃionat mai degrabă ca un fond de investiŃii decât ca o companie telecom (doar
5,8% dintre acŃiuni erau deŃinute de operator de comunicaŃii, Hutchison Whampoa, restul
aparŃinând persoanelor fizice şi investitorilor financiari). Anul 2010 - jumătate ca valoare si
două treimi ca volum. Asa ar putea fi descris cel de-al doilea an de scădere pentru piaŃa de
fuziuni si achiziŃii. Pe scurt, s-au subŃiat rândurile şi portofelele cumpărătorilor, iar companiile
scoase la vânzare n-au mai fost nici ele la fel de strălucitoare şi profitabile ca în anii trecuŃi.
PiaŃa românească de fuziuni şi achiziŃii a scăzut în decursul anului 2010, atât din
perspectiva numărului de tranzacŃii, cât şi din perspectiva valorii acestora, se arata intr-un
studiu Ernst&Young. Totusi, Ńara noastră a fost cea mai activă din punct de vedere al
numărului de tranzacŃii, cu peste 100 de tranzacŃii încheiate, cu 5% mai puŃine comparativ cu
anul precedent. Cel puŃin pentru piaŃa de fuziuni şi achiziŃii, anul 2010 a fost aproape
dezastruos. Cifrele seci spun că numărul de tranzacŃii semnate pe parcursul anului s-a ridicat la
puŃin peste 100, cu 25% sub nivelul înregistrat în 2009, dar cu mult mai departe de vârful din

2
www.revistapresei.ro
40
anul precedent, când au fost încheiate peste 180 de achiziŃii, anul fiind mai prost chiar si decât
2005. Lucrurile stau chiar mai rău cand vine vorba de bani; tranzacŃiile din acest an au însumat
doar 716 milioane de euro, când în alŃi ani valoarea ajungea de ordinul miliardelor de euro. Pe
scurt, suma a fost cam la jumătate faŃă de cea din 2009, un an mai slab decât 2004, când piaŃa
ajunsese la 1,7 miliarde de euro şi, un an mai târziu, a explodat până la un vârf de 6,8 miliarde
de euro, potrivit datelor Raiffeisen Investment.
Dincolo de cifre, exista însă si câteva nuanŃe. Cele mai multe dintre achiziŃiile
materializate anul acesta pot fi explicate prin faptul că preŃurile nu mai sunt la fel de mari ca în
alŃi ani. Pe de altă parte, cumpărătorii au profitat de situaŃia de criză şi de dificultăŃile
economice în care se aflau vânzătorii pentru a obŃine condiŃii mai bune la negociere sau pentru
a intra în posesia unor afaceri pe care altfel n-ar fi putut să le cumpere, fie pentru că erau prea
scumpe, fie pentru că proprietarii nu erau interesaŃi să vândă. Practic, aşa se justifica atât
valoarea mică a pieŃei, cât şi numărul în scădere al tranzacŃiilor, cu atat mai mult cu cât o parte
dintre vânzători au preferat să mai aştepte până când îşi va mai reveni economia sau măcar
până când afacerea va fi mai stabilă aşa încât să obŃină un preŃ mai bun. Anul 2011 sună
optimist pentru managerii fondurilor de investiŃii şi consultanŃii în tranzacŃii, care văd o
revenire a pieŃei de fuziuni si achiziŃii, după doi ani consecutivi de scădere.
Scăderile dramatice din ultimii ani au dus piaŃa de fuziuni si achiziŃii înapoi în 2002-
2003, iar toată lumea aşteaptă acum ca lucrurile să-şi revină. Opinia este susŃinută de ultimele
tranzacŃii anunŃate anul trecut. Fondul sud-african de investiŃii New Europe Property
Investments (NEPI) a preluat proiectul de birouri Floreasca Business Park din nordul Capitalei
pentru 100 milioane de euro; Teba Industries, un grup olandez cu activităŃi în industria textilă,
a vândut o fabrică pe care o avea la Brad (Hunedoara) pentru 3 milioane de euro, în timp ce
compania poloneza ABC Data a cumpărat pachetul majoritar de 51% în cadrul distribuitorului
de produse IT Scop Computers într-o tranzacŃie cu o valoare iniŃială de 5 milioane de euro şi
lista poate continua. Tonul tranzacŃiilor a fost dat în octombrie, când într-o singură zi au
devenit publice trei contracte.

2.2.1. Primul trimestru 2012 - Cele mai mari 10 tranzacŃii

Cele mai mari 10 tranzacŃii de pe piaŃa româneasca din primul trimestru au o valoare
totală de 164,4 milioane de euro, în scădere cu 40% comparativ cu aceeaşi perioadă de anul
trecut (272 mil. euro), relevă o analizaărealizata de Wall-Street.ro pe baza datelor DealWatch.

41
 Locul 10: Napocamin - Societatea de Constructii Napoca: 4,2 mil. euro
Cumpărător: Ioan Bene ; Napocamin SRL
Active/Companie Ńintă: Societatea de ConstrucŃii Napoca
Vănzator: N/A
Firma Napocamin SRL a preluat controlul firmei IT Transilvania Invest din Cluj care
deŃine pachetul majoritar de acŃiuni al SocietăŃii de ConstrucŃii Napoca (NAPO), listată pe
piaŃa RASDAQ.

Simbol NAPO SC DE CONSTRUCTII NAPOCA SA

ISIN RONAPOACNOR0 CLUJ NAPOCA 12
Tip Actiuni
Sectiune bursa RASDAQ Ultimul pret 1,8200
Categoria III-R
Var (%) 0,00
Piata principala XMBS
Stare Tranzactionabila Data 22.06.2012
Ora 11:46

FIG. 1 – EvoluŃia cŃiunilor NAPO la BVB

Sursa: BVB

Informatii despre emisiune Totaluri 52 saptamani

Numar total actiuni 6.231.454 Tranzactii 637
Valoare Nominala 1,0000 Volum 712.088
Capital Social 6.231.454,00 Valoare 944.659,7600

12
www.bvb.ro

42
Ultima sedinta de tranzactionare (piata principala)

Ultimul pret 1,8200

Var 0,0000
Var (%) 0,00
Data/ora 22.06.2012 11:46:20
Pret deschidere 1,8200
Pret maxim 1,8200
Pret minim 1,8200
Pret mediu 1,8200
Nr. tranzactii 1
Volum 26.692
Valoare 48.579,44
52 saptamani

Maxim 1,8200
Minim 0,2700

Indicatori bursieri
Capitalizare 11.341.246,28

Data start tranzactionare 12.11.1996

Ioan Bene, omul de afaceri care deŃine companiile Ben&Ben şi Panpetrol, a confirmat
că a ajuns să controleze pachetul majoritar de 63,5% din ConstrucŃii Napoca.
TranzacŃia prin care Bene a preluat pachetul majoritar s-a realizat în jurul sumei de 4,2
milioane de euro.

Locul 9: Romstrade-ABC Asigurari: 6,7 mil. euro

Cumpărător: Romstrade
Active/Companie Ńintă: ABC Asigurari
Vănzător: HidroconstrucŃia Bucureşti şi alŃi acŃionari
Omul de afaceri Nelu Iordache a încheiat, prin firma sa de construcŃii, Romstrade, un
acord de principiu cu acŃionarii ABC Asigurări pentru preluarea a 98,57% din titlurile
asiguratorului, la un preŃ de 6,69 milioane de euro. Cel mai mare acŃionar al asiguratorului este
HidroconstrucŃia Bucureşti - 55,22%, care va încasa 3,75 milioane de euro, alături de Iridex
Group Import Export SRL - 17,6% şi Apasco SA - 4%. ÎnfiinŃată în 1997, ABC Asigurări
practica numai asigurări generale.

43
 Locul 8: Romenergo - SIF1: 6,9 mil. euro
Cumparator: Romenergo
Active/Companie tinta: SIF Banat-Crisana (4%)
Vanzator: Banca Transilvania si alte subsidiare
Firma Romenergo, condusă de un administrator al SIF Banat-Crişana (SIF1), Dragoş
George Bilteanu, a anunŃat în luna februarie că deŃine concertat 5% din acŃiunile societăŃii de
investiŃii financiare. Romenergo a cumpărat un pachet reprezentand 4% din acŃiunile SIF
Banat-Crişana de la Banca Transilvania şi alte cinci subsidiare, cu aproape 30 milioane lei (6,9
milioane euro), majorandu-şi astfel participaŃia de la 0,86% la 4,86%.
DiferenŃa de pănă la 5%, este deŃinută de Industrialexport, Aris Consult Invest şi Bilteanu.

Simbol SIF1 SIF BANAT CRISANA S.A. 13

ISIN ROSIFAACNOR2
Ultimul pret 0,8830
Tip Actiuni
Sectiune bursa BVB Var (%) -0,67
Categoria I
Data 22.06.2012
Piata principala REGS
Stare Tranzactionabila Ora 16:45

FIG. 2 - EvoluŃia acŃunilor SIF1 la BVB

Locul 7: Alpha Construct Sistem - Celrom: 10,2 mil. euro

Cumparator: Alpha Construct Sistem
Active/Companie tinta: Celrom
Vanzator: AVAS

13
www.bvb.ro
44
 Fabrica de hârtie şi carton Celrom din Drobeta Turnu Severin, aflată în faliment şi
controlată de AVAS, a fost scoasă din nou la vânzare de către lichidatorul judiciar, pentru un
preŃ de pornire de 10,2 milioane de euro, şi a fost cumpărată de Alpha Construct Sistem din
Drobeta Turnu Severin. Celrom a fost scos la vânzare încă din vara anului 2010, pentru un preŃ
de pornire de 20 de milioane de euro, şi până acum au fost organizate peste 30 de licitaŃii.
Adunarea Generală a Creditorilor a aprobat, în urmă cu o lună, prin votul majoritar dat de
creditori, oferta făcută de un investitor severinean pentru cumpărarea în bloc şi repornirea
combinatului. Astfel, ultima ofertă înaintată de firma Alpha Construct Sistem, în valoare de
10,2 milioane de euro, pentru care s-a şi plătit o garanŃie de un milion de euro, a fost acceptată.

Locul 6: Ringier - eJobs: 12,5 mil. euro

Cumpărător: Ringier
Active/Companie Ńintă: eJobs
Vânzător: Liviu Dumitrascu, Daniel Tatar, Tiger Global Management
Ringier a cumpărat 70% din EJobs Group, companie care operează eJobs.ro, cel mai
mare portal de locuri de muncă de pe piaŃa locală, crescându-şi astfel businessul în domeniul
digital, una dintre direcŃiile strategice ale grupului. Oficialii celor două companii nu au precizat
valoarea tranzacŃiei, însă, potrivit estimărilor DealWatch, valorea deal-ului se ridică la 12,5
milioane de euro. Ringier a preluat 70% din acŃiunile Ejobs Group S.A. Acest pachet cuprinde
majoritatea acŃiunilor deŃinute de către cei doi fondatori locali ai eJobs, Liviu Dumitrascu şi
Daniel Tatar, precum şi întregul pachet de acŃiuni deŃinute de către fondul de investiŃii Tiger
Global Management.

Locul 5: SGRF - TechnomarketDomo: 12,36 mil. euro

Cumpărător: State General Reserve Fund
Active/Companie Ńintă: TechnomarketDomo (68,1%)
Vânzător: Trans Balkans Investments
Fondul Trans Balkans Investments (TBIL) a vândut în februarie pachetul de acŃiuni de
61,8% pe care îl deŃinea în cadrul TechnomarketDomo (TMD), compania olandeză care uneşte
operaŃiunile Technomarket în Bulgaria şi cele ale Domo în Romania, către Fondul de Rezerva
Generală a Statului Oman (SGRF).
Cel mai probabil, tranzacŃia a avut loc în contextul în care Trans Balkans Investments
avea în urmă cu doi ani o datorie de circa 17 milioane de euro la Fondul de Rezervă Generală a
Statului Oman, fond care deŃine de altfel 33,3% din Trans Balkans.

45
 Locul 4: Manchester Securities - FP: 14,5 mil. euro
Cumpărător: Manchester Securities Corp., companie deŃinută de Elliott Associates
Active/Companie Ńintă: Fondul Proprietatea (0,96%)
Vânzător: N/A
Fondurile de investiŃii ale companiei americane Elliott Associates au ajuns să deŃină
circa 14% din Fondul Proprietatea (FP) după ce în ianuarie au cumpărat titluri FP în valoare
63,1 milioane lei (14,5 milioane euro).

Simbol FP SC FONDUL PROPRIETATEA SA -

ISIN ROFPTAACNOR5 BUCURESTI14
Tip Actiuni
Sectiune bursa BVB Ultimul pret 0,4500
Categoria I
Var (%) -1,62
Piata principala REGS
Stare Tranzactionabila Data 22.06.2012
Ora 16:45

FIG. 3 – EvvoluŃia acŃunilor FP la BVB

Sursa: BVB

Informatii despre emisiune Totaluri 52 saptamani

Numar total actiuni 13.778.392.208 Tranzactii 116.598
Valoare Nominala 1,0000 Volum 8.625.415.841
Capital Social 13.778.392.208,00 Valoare 4.202.893.813,3000

14
www.bvb.ro
46
Ultima sedinta de tranzactionare (piata principala)

Ultimul pret 0,4500

Var -0,0074
Var (%) -1,62
Data/ora 22.06.2012 16:45:03
Pret deschidere 0,4510
Pret maxim 0,4549
Pret minim 0,4460
Pret mediu 0,4499
Nr. tranzactii 416
Volum 21.288.500
Valoare 9.577.403,77

Indicatori bursieri

PER 11,40
P / BV 0,56
DIVY 8,19
EPS 0,04
Capitalizare 6.200.276.493,60

Alte informatii
Activ Net Unitar 1,1688
Data Activ Net 31.05.2012

Data start tranzactionare 25.01.2011

Locul 3: NEPI - City Business Centre: 16,55 mil. euro

Cumpărător: NEPI
Active/Companie Ńintă: City Business Centre
Vânzător: Ovidiu Sandor

47
 Fondul sud-african de investiŃii New Europe Property Investments (NEPI) a plătit 16,55
milioane de euro pentru cele trei clădiri finalizate din cadrul proiectului City Business Centre
(CBC) din Timişoara şi s-a angajat să plătească cel mult 46 de milioane de euro pentru
următoarele două clădiri care vor fi livrate în 2012 şi 2013.
ConstrucŃia celei de-a patra clădiri a început în mai 2011 şi se va încheia în vara acestui an.
Omul de afaceri Ovidiu Sandor, dezvoltatorul City Business Centre, a anunŃat în toamna lui
2010 că a obŃinut o finanŃare nerambursabilă de aproape 7 milioane de euro pentru construcŃia
clădirii, investiŃia totală fiind estimată la 11 milioane de euro.

Locul 2: Investitori - Transelectrica: 37,7 mil. euro

Cumpărător: Investitori instituŃionali şi privaŃi, SIF Oltenia
Active/Companie Ńintă: Transelectrica (15%)
Vânzător: Statul Roman (Ministerul Economiei)
Statul a încasat 164,7 milioane lei (37,7 milioane euro) pentru pachetul de 15% din
acŃiunile Transelectrica scos la vănzare prin subscripŃie publică la Bursa de Valori
Bucurşsti.(vezi in Anexa 1 - oferta publică secundară de vânzare a 15% din acŃiunile
Transelectrica )

Simbol TEL C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA 15

ISIN ROTSELACNOR9
Ultimul pret 12,2300
Tip Actiuni
Var (%) -0,33
Sectiune bursa BVB
Data 22.06.2012
Categoria I
Ora 16:45
Piata principala REGS
Stare Tranzactionabila

Informatii despre emisiune Totaluri 52 saptamani

Numar total actiuni 73.303.142 Tranzactii 16.977
Valoare Nominala 10,0000 Volum 4.215.300
733.031.420,00 Valoare 64.707.244,5100
Capital Social

Ultima sedinta de tranzactionare (piata principala)

Ultimul pret 12,2300

Var -0,0400
Var (%) -0,33
Data/ora 22.06.2012 16:45:01
Pret deschidere 12,1800

15
www.bvb.ro

48
Pret maxim 12,2500
Pret minim 12,1000
Pret mediu 12,2300
Nr. tranzactii 43
Volum 14.160
Valoare 173.129,90
52 saptamani

Maxim 22,9900
Minim 12,0000
Indicatori bursieri

PER -
P / BV 0,36
DIVY 0,95
EPS -0,36
Capitalizare 896.497.426,66

Data start
29.08.2006
tranzactionare

FIG. 4 – EvoluŃia acŃiunilor TRANSELECTRICA la BVB

Sursa: BVB

Locul 1: Metair Investments - Rombat: 42,8 mil. euro

Cumparator: Metair Investments Limited
Active/Companie tinta: Rombat
Vanzator: Dorel Goia, Ioan Repede si alti investitori, Trebela Limited
Grupul sud-african Metair Investments Limited a achiziŃionat 99,1% din producatorul
romăn de baterii Rombat pentru 42,8 milioane euro.

49
 Cumpăratorul este listat pe bursa de valori din Johannesburg, Africa de Sud, şi are o
valoare de piaŃă de circa 360 de milioane euro. Metair este o companie holding pentru un grup
de firme care produc şi furnizează componente pentru autovehicule, baterii, radiatoare, aer
condiŃionat, sisteme hidraulice, de încălzire, cabluri şi faruri. Din grup fac parte First National
Battery (cel mai mare producător de baterii din Africa de Sud, cu peste 2,2 milioane de unităŃi
produse anual), Lumotech, Hesto Harnesses, Smiths Manufacturing, Smiths Plastics, Supreme
Spring and Ate, Tenneco Automotive Holdings, Unitrade si Valeo Systems South Africa.
Printre clienŃii Metair se numară Daimler Chrysler, General Motors, Nissan, Toyota,
Volkswagen, BMW si MAN. Grupul Metair a înregistrat anul trecut venituri de 429,4 milioane
de euro, în creştere cu 14,4% faŃă de 2010. Rombat are sediul la BistriŃa şi deŃine două centre
logistice la Bucureşti şi căte unul la Brăila, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Iaşi, Oradea,
Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte.. Din totalul producŃiei de anul trecut, de peste 2,6 milioane de
baterii, 21% a fost destinată pieŃei OEM (Original Equipment Market, echiparea maşinilor în
fabrică), 20% pieŃei romaneşti de AM (After Market, înlocuirea bateriei la maşină) şi 59%
exportului pe piaŃa AM.
Fuziunea Alpha Bank - Bancpost16
Consiliile de administraŃie ale EFG Eurobank (acŃionarul Bancpost) şi Alpha Bank au
aprobat fuziunea celor două bănci, care vor forma cea mai mare instituŃie de credit din Europa
de Sud - Est.EFG Eurobank şi Alpha sunt a doua, respectiv a treia bancă din Grecia.
Eurobank avea active de circa 80 miliarde euro la finele lunii martie, iar Alpha Bank deŃinea la
aceeaşi dată active totale de aproximativ 64 miliarde euro. Subsidiarele din Romania ale celor
două bănci elene, Alpha Bank Romania şi Bancpost, ocupă locurile 8, respectiv 9 în sistemul
bancar românesc, după active. Alpha Bank are active de 17 miliarde lei, iar
Bancpost,controlată de Eurobank, de 13 miliarde lei.
Cifre cheie ale mariajului Alpha Bank - Bancpost
PiaŃa bancară se pregăteşte de schimbări importante, fuziunea dintre Alpha Bank şi
EFG Eurobank aflăndu-se într-un stadiu avansat. Negocierile dintre cele două mari grupuri
bancare s-ar putea finaliza în următoarele zile, iar tranzacŃia va forma cel mai mare creditor din
Europa de Sud-Est. Active de 150 MLD. EURO şi depozite de 80 MLD. EURO
Fuziunea dintre EFG Eurobank Ergasias (acŃionarul Bancpost) şi Alpha Bank a fost
anunŃată de publicaŃiile internaŃionale care au scris că cele două mari bănci greceşti vor anunŃa
un acord de fuziune pentru a face faŃă mai uşor crizei severe a datoriilor de stat si a recesiunii.
EFG Eurobank Ergasias este al doilea creditor de pe piaŃa bancară din Grecia, în timp ce Alpha

16
www.wall-street.ro

50
Bank se clasează pe poziŃia a treia în topul băncilor elene. Fuziunea celor două bănci ar
conduce la formarea celui mai mare creditor din Europa de Sud-Est dupa valoarea activelor pe
care le va gestiona. În plus, analiştii de pe pieŃele internaŃionale susŃin că aceasta tranzacŃie va
debloca şi piaŃa de fuziuni şi achiziŃii (M&A) aferentă sectorului bancar. Noua entitate bancară
va gestiona active în valoare de 150 miliarde de euro şi depozite de 80 miliarde de euro.
7 acŃiuni EFG pentru 5 acŃiuni Alpha
Rata de schimb propusă pentru fuziunea dintre EFG Eurobank şi Alpha Bank este de 7
acŃiuni EFG în schimbul a 5 acŃiuni Alpha, potrivit unei surse apropiate negocierilor, citată de
Reuters. Liderii celor două mari grupuri bancare urmează să ajungă la o înŃelegere.
Fuziunea dintre EFG Eurobank şi Alpha Bank va fi urmată şi de o injecŃie de capital în
sumă de 500 milioane de euro. Qatar Investment Authority, unul dintre acŃionarii importanŃi ai
Alpha Bank, va furniza majorarea de capital, urmând să devină un acŃionar semnificativ la
noua entitate bancară.
Valoarea de piaŃă a celor două bănci: 2 MLD. EURO (pentru anul 2011)
Capitalizarea cumulată a EFG Eurobank si Alpha Bank nu depaşeşte 2 miliarde de
euro, deşi înainte de criza financiară se situa la peste 20 miliarde de euro. Valoarea de piaŃă a
Alpha Bank (ACBr.AT la Bursa din Atena) este de 1,015 miliarde de euro, iar capitalizarea
actuală a EFG Eurobank (EFGr.AT la Bursa din Atena) este de 0,956 miliarde de euro, potrivit
datelor Bloomberg. Spre comparaŃie, BRD - Groupe Societe Generale (BRD la Bursa de Valori
Bucureşti), a doua bancă de pe piaŃa din Romania, are o capitalizare de 1,85 miliarde de euro
(7,86 miliarde de lei). Într-o economie instabilă şi lovită de criză, piaŃa de fuziuni şi achiziŃii
se reorientează spre tranzacŃiile mici. Dacă mai demult mega-tranzacŃiile erau cele mai căutate,
în prezent, repoziŃionarea „jucătorilor” şi reorientarea intereselor au întors balanŃa spre afaceri
mici şi medii. În perioada 2005-2007, fondurile de investiŃii şi-au făcut simŃită prezenŃa în
mediul de afaceri românesc, la fel cum s-a întâmplat de altfel la nivel global, respectiv
european. În ultimii ani investiŃiile realizate de către fondurile de investiŃii în Ńara noastră s-au
diminuat, o cauză care a contribuit la această situaŃie fiind creşterea riscului de Ńară perceput de
acesti actori. Dacă la nivel global şi european, anul 2010 a marcat o anumită revigorare a pieŃei
de fuziuni şi achiziŃii, la nivelul Ńării noastre această tendinŃă crescătoare nu s-a confirmat decât
începând cu primul trimestru al anului 2011. Ritmul de redresare a activităŃii de fuziuni şi
achiziŃii din România, este mult mai lent comparativ cu cel al pieŃelor mai dezvoltate.
Activitatea de fuziuni şi achiziŃii reprezintă un barometru al mediului de afaceri şi este
influenŃată de situaŃia economiei în ansamblul său. În condiŃiile în care economia României se
va situa pe o traiectorie ascendentă, mediul de afaceri se va stabiliza, încrederea investitorilor
în economie va creşte şi activitatea de fuziuni şi achiziŃii se va intensifica în următorii ani.
51
 CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ
PRIVATIZAREA BCR ŞI BRD CU CAPITAL STRĂIN

3.1. Implicarea capitalului străin în sistemul bancar din România

De-a lungul timpului, literatura de specialitate a evidenŃiat o serie de factori care stau
la baza deciziei unei bănci de a efectua investiŃii în străinătate. Factorul tradiŃional care
explică transnaŃionalizarea activităŃii bancare îl reprezintă însoŃirea clienŃilor din Ńara de
origine, firme nefinanciare, care au investit în străinătate. Odată ajunse pe piaŃa de destinatie,
firmele au nevoie de o bancă pentru a-şi desfăşura activitatea. Ca urmare, băncile din Ńările
de origine îşi urmează clienŃii care investesc în exterior, potenŃându-le activitatea şi
dezvoltând relaŃiile începute în Ńara de origine.
Această constatare dobândeşte valenŃe noi atunci când sistemul bancar şi financiar din
Ńara gazdă nu este dezvoltat. De subliniat că şi clienŃii sunt interesaŃi să continue raportul
început cu banca din Ńara de origine pentru că, ştiindu-le istoricul, le poate acorda credite sau
facilităŃi mai rapid şi mai avantajos decât o bancă locală.
După 1990, România a început un amplu proces de restructurare şi liberalizare a
economiei care s-a concretizat, printre altele, în creşterea investiŃiilor străine directe
efectuate pe teritoriul său şi în intensificarea schimburilor comerciale cu Europa
Occidentală. Dezvoltarea integrării economice a Ńărilor din estul şi vestul continentului a fost
stimulată şi de proximitatea geografică, dar şi de legăturile istorice şi transformările pe care
le-au cunoscut Ńările din est odată cu începerea negocierilor de aderare la Uniunea
Europeană. În aceste condiŃii, iniŃial, decizia băncilor străine din Europa Occidentală de a se
extinde spre România a fost o consecinŃă firească a extinderii activităŃii propriilor clienŃi
spre estul continentului. În primele faze ale tranziŃiei spre economia de piaŃă acest demers al
băncilor străine era necesar si din cauza faptului că sistemul bancar din România era
insuficient dezvoltat.
Un factor important în fundamentarea deciziei unei bănci de a-şi extinde activitatea în
afara graniŃelor naŃionale îl reprezintă reglementările în vigoare pe piaŃa bancară de
destinaŃie şi tratamentul aplicat băncilor străine. Pentru mult timp, sistemul bancar din
România a fost închis, băncile străine neavând permisiunea să opereze pe teritoriul său.

52
 Odată cu iniŃierea procesului de restructurare, barierele legale privind intrarea băncilor
străine în România au fost îndepărtate, procesul de reglementare care, iniŃial, cuprinsese
Ńările dezvoltate, extinzându-se şi spre Ńările în dezvoltare, inclusiv foste comuniste. Băncile
străine tind să-şi extindă activitatea mai ales în Ńările în care se aşteaptă ca activitatea de
creditare să crească si în care sunt în curs semnificative procese de liberalizare normativă. În
România erau îndeplinite ambele condiŃii, legislaŃia bancară fiind supusă unui amplu proces
de liberalizare şi armonizare cu reglementările din Uniunea Europeană, iar creditul bancar şi,
în special, creditul de consum prezentând un imens potenŃial de dezvoltare.
Cadrul legal adoptat după 1990 a creat condiŃiile necesare ca băncile străine să
opereze pe teritoriul României prin una din următoarele modalităŃi: înfiinŃarea de filiale,
deschiderea de sucursale, înfiinŃarea de bănci consorŃiale, respectiv preluarea unor bănci cu
capital românesc. Deşi, în prima fază a tranziŃiei către economia de piaŃă, legislaŃia
românească privind accesul băncilor străine a fost una din cele mai liberale legislaŃii din
regiune, băncile străine nu s-au dovedit foarte interesate să investească în Ńara noastră.
Astfel, la sfârsitul anului 1996, societăŃile bancare cu capital privat străin, inclusiv
sucursalele băncilor străine, deŃineau doar 4,1% din totalul capitalului social, în timp ce
băncile de stat deŃineau 54,9% (BNR, Rapoarte anuale 1996-2000, p. 46).
DiferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare a constituit o
altă cauză care, pentru o anumită perioadă de timp, a condus la transnaŃionalizarea activităŃii
bancare. ExistenŃa acestor diferenŃe a determinat băncile din multe Ńări să se orienteze spre
acele pieŃe străine în care reglementările şi controlul activităŃilor financiar-bancare erau mai
puŃin severe decât în Ńările de origine.
Aceasta le permitea să obŃină resursele de care aveau nevoie la costuri mai mici, ceea
ce se răsfrângea pozitiv asupra profiturilor obtinuŃe. Este cazul, de exemplu, al băncilor din
SUA, care, imediat după cel de-al doilea război mondial, au fost nevoite să-şi extindă
activitatea în exterior şi pentru a eluda restricŃiile impuse de autorităŃile americane. În
prezent, în condiŃiile globalizării pieŃelor financiare, respectiv a armonizării reglementărilor
bancare pe plan internaŃional, importanŃa acestui factor pentru justificarea transnaŃionalizării
bancare este în scădere. Aceleaşi considerente, sunt valabile şi în cazul băncilor străine care
au investit în România, deoarece negocierile începute pentru aderarea la Uniunea Europeană
au impus adoptarea acquis-ului comunitar, legislaŃia bancară din România fiind aliniată
legislaŃiei din Uniunea Europeană.
Creşterea rolului băncilor străine pe pieŃele emergente se datorează globalizării
sectorului financiar, intensificarea concurenŃei din partea surselor de creditare non bancare şi
a serviciilor financiare. Acest fapt a determinat reducerea rentabilităŃii activităŃilor bancare
53
tradiŃionale, băncile optând pentru diversificarea regională şi realizarea altor activităŃi
financiare urmărind câştigarea unor noi cote de piaŃă.
ExistenŃa băncilor străine conduce la o creştere a stabilităŃii şi eficienŃei sistemului
bancar, o îmbunătăŃire a calităŃii directă şi indirectă, a preŃurilor si disponibilităŃii serviciilor
bancare, urmărind o alocare mai eficientă a creditării deoarece dispun de sisteme mai
sofisticate de evaluare a riscurilor. Odată cu creşterea gradului de penetrare a băncilor străine
în Ńările în curs de dezvoltare se limitează accesul firmelor mici şi mijlocii la credite, însă
efectele pozitive sunt mult mai consistente în cazul companiilor mai mari, de aceea băncile
locale cu capital de stat sunt supuse unor presiuni politice privind acordarea de credite sau
neutralizarea pârghiilor economice pentru recuperarea creditelor, băncile străine fiind mult
mai intransigente contribuind la disciplina financiară.
Intrarea băncilor străine pe piaŃa locală înseamnă şi importul unor norme prudenŃiale
mult mai stricte astfel, în perioadele de criză ale sistemului bancar reprezentanŃele băncilor
internaŃionale contribuie la stabilizarea situaŃiei deponenŃii îndreptându-se spre aceste bănci
decât spre cele din afara Ńării.
Băncile străine sunt considerate a fi sursă de creditare străine mult mai stabilă, care fac
ca sistemul bancar al Ńării gazdă să fie mai robust la şocuri având acces la fonduri
suplimentare din partea firmelor mamă. Băncile cu activitate internaŃională au acces mai
bun la pieŃele financiare internaŃionale, beneficiază de diversitatea portofoliului şi au venituri
care sunt mai puŃin corelate cu şocurile locale, odată cu creşterea implicării băncilor străine
în economia naŃională putem asista la o expunere mai mare faŃă de evenimentele din Ńările în
care operează aceste bănci transnaŃionale.
Băncile străine adoptă o politică de focalizare asupra firmelor cu o situaŃie financiară
stabilă lăsând băncilor locale clienŃii cu probleme, contribuind astfel la creşterea riscurilor
băncilor autohtone. Băncile locale cu o poziŃie mai slabă vor desfăşura activităŃi mai riscante
în scopul de a-şi imbunatăŃii poziŃia, rezultatul final fiind falimentul. Pe lângă provocarea pe
care o ridică băncile străine autorităŃilor monetare din Ńara gazdă, o concentrare prea
puternică a sectorului bancar poate crea o situaŃie de monopol cu efecte imediate asupra
eficienŃei sistemului bancar local.
Băncile locale se confruntă cu o serie de dezavantaje, comparativ cu băncile străine:
accesul limitat la capital, lipsa experienŃei activării pe mai multe pieŃe, întârzierile în
implementarea de noi servicii şi produse, capacitate limitată de a realiza investiŃii în
tehnologia informaŃiei şi comunicaŃiilor. Preluarea băncilor locale de către băncile străine are
efecte variate care constau în accesul la resursele umane şi financiare ale companiei mamă,

54
 în transferul de infrastructură soft sau în transferul de reputaŃie care va conduce la o lărgire a
bazei de clienŃi.
Băncile străine contribuie şi la lansarea şi dezvoltarea de produse financiare pe pieŃele
financiar locale, având în vedere mărirea posibilităŃilor de acoperire a riscurilor financiare pe
plan local. Se observă o preferinŃă pentru utilizarea pieŃelor locale în derularea strategiilor de
hedging pentru acoperirea riscului valutar şi a riscului de dobandă. Astfel Raiffeisen a
lansat depozite structurate, care sunt o combinaŃie între un depozit bancar clasic şi opŃiunile
pe cursul valutar, permiŃând obŃinerea unor randamente peste media pieŃei. Riscul acestor
produse este ridicat , deoarece câştigul nu este garantat putându-se înregistra şi pierderi.
Băncile străine contribuie la promovarea introducerii unor sisteme noi de compensare
şi decontare, fapt ce contribuie la reducerea riscurilor operaŃionale. Investitorilor străini li se
datorează şi apariŃia primelor bănci specializate, au fost autorizate două noi bănci
specializate în acordarea de credite pentru construcŃia de locuinŃe17, respectiv pentru
achiziŃionarea de autovehicule18.
Procesul de inovare financiară derulat de băncile străine are efecte şi asupra cadrului
legislativ specific pieŃei bancare, deoarece autorităŃile se văd nevoite să Ńină pasul cu marile
transnaŃionale care acŃionează în sectorul bancar.
Băncile străine se dovedesc un element cheie în procesul de integrare financiară a Ńării
noastre, interesul acestora depalsându-se de la marile corporaŃii transnaŃionale către
oportunităŃile pe care le oferă pieŃele locale, remarcându-se totuşi o reŃinere în acordarea de
credite firmelor mici şi mijlocii.
Modalitatea de intrare pe piaŃă a băncilor străine influenŃează efectele asupra
economiei naŃionale, în cazul în care implantarea s-a făcut prin preluarea unor bănci locale,
creditarea micilor firme locale este afectată decisiv. Ele nu pot avea beneficii imediate după
urma creşterii integrării financiare prin apariŃia băncilor străine.
PrezenŃa acestora poate conduce şi la creşterea concentrării în sectorul bancar,
deoarece băncile străine procedează şi la achiziŃii ulterioare pentru mărirea cotei de piaŃă. În
ciuda efectelor negative, pe care le pot avea asupra economiilor naŃionale, primează totuşi
impactul pozitiv care se poate manifesta sub forma creşterii stabilităŃii sistemului bancar
local, intensificării concurenŃei cu implicaŃii asupra costului creditului şi a calităŃii serviciilor
oferite, transferului de cunoştinŃe, inovării financiare, salubrizării economiei naŃionale prin
dispariŃia firmelor mai puŃin eficiente, care nu pot face faŃă rigorilor impuse de băncile

17
Raiffeisen Banca pentru locuinte
18
Porsche Bank România.
55
 străine. Creşterea ponderii capitalului străin în totalul capitalului bancar a avut loc odată cu
declanşarea procesului de privatizare a băncilor de stat.
La sfârşitul anului 1998, în România existau şapte bănci cu capital integral sau
majoritar de stat: Banca Comercială Română (BCR), Banca Română pentru Dezvoltare
(BRD), Banca Română de ComerŃ Exterior (Bancorex), Banca Agricolă, Banc Post, Banca
de Import Export a României (Eximbank), Casa de Economii si ConsemnaŃiuni. Prima bancă
de stat supusă procesului de privatizare a fost Banca Română pentru Dezvoltare, care, în
1999, a fost preluată de Société Générale din Franta. În acelaşi an a fost privatizată şi Banc
Post. Procesul de privatizare a băncilor de stat a fost facilitat prin crearea, în 1999, a
AgenŃiei de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB)19, care a fost însărcinată să preia şi să
gestioneze de la băncile cu capital majoritar de stat creditele neperformante.
Un moment cheie în restructurarea sistemului bancar românesc l-a constituit fuziunea
prin absorbŃie, în 1999, a Băncii Române de Comert Exterior cu Banca Comercială Română
În acea perioadă, Bancorex era cea mai mare bancă din România din punctul de
vedere al volumului activelor, dar avea o situaŃie financiară precară, ca urmare a acumulării
de credite neperformante. BCR a preluat de la Bancorex doar partea viabilă a activităŃii,
activele neperformante fiind transferate la AVAB.
Ca urmare a privatizărilor menŃionate şi măsurilor de reformă luate, în intervalul
1998-2000, capitalul social al băncilor cu capital majoritar străin, inclusiv sucursalele
băncilor străine, în totalul capitalului social, a crescut cu 18 puncte procentuale, de la 35,8%,
în 1998, la 53,8%, în 2000. În prezent, ponderea băncilor cu capital străin în sistemul bancar
românesc este de peste 90%.

3.2. Privatizarea Băncii Comerciale Române

BCR a reprezentat una dintre puŃinele şanse rămase grupurilor occidentale pentru
achiziŃionarea unui lider de piaŃă. Aceasta operează într-o economie cu un grad redus de
intermediere bancară, cu un risc scăzut de investiŃii şi pe o traiectorie sigură de integrare în
Uniunea Europeană. În acest context, privatizarea a stârnit un interes major mediului
investiŃional extern. BCR este cea mai mare bancă a Ńării, cu o valoare a activelor în 2007 de
12 mld euro, acoperind mai mult de un sfert din piaŃa bancară din România. Cu 376 sucursale,

19
La data de 1 mai 2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi-a schimbat denumirea în
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi s-a reorganizat prin comasarea prin absorbŃie cu
Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea ParticipaŃiilor Statului, instituŃie care s-a desfiinŃat (cf. OUG nr.
23/15 aprilie 2004 publicată în MO nr. 359 din 23 aprilie 2004).

56
peste 12.000 de angajaŃi şi 2,8 mil clienŃi, BCR este una dintre cele mai mari bănci din Europa
de Sud-Est. EvoluŃia indeciziei politice în ceea ce priveşte privatizarea BCR este prezentată pe
scurt în continuare.
În decembrie 2000, guvernul ia în discuŃie mai multe variante pentru privatizarea băncii,
fără a contura o strategie clară. În ianuarie 2001, este definitivată o primă strategie de
privatizare care prevedea vânzarea a 70% din acŃiuni, din care 35% către un investitor
instituŃional, iar restul de 35% către investitori mici. În februarie 2001, valoarea de piaŃă a
BCR este estimată la 700 - 1.200 mil dolari.
În Mai 2001, eliberarea primei tranşe a acordului PSAL II semnat cu Banca Mondială
este condiŃionată de aprobarea unei strategii de vânzare a BCR. În august 2001, privatizarea
BCR este prevazută să se încheie până în decembrie 2002. În octombrie 2001, Guvernul aprobă
strategia de privatizare: pachetul de 70% va fi vândut integral - 51% către un investitor
strategic, 8% către salariaŃii băncii şi restul către BERD.
În decembrie 2001, Merryll Lynch se retrage din postul de consultant. Derularea
contractului de consultanŃă încheiat cu Merryll Lynch a început în 1999. ReticenŃa autorităŃilor
române de a privatiza ultima bancă comercială aflată în portofoliul statului a condus la situaŃia
de a fi angajat un nou consultant. Pentru BCR au concurat băncile de investiŃii JP Morgan
Chase & Co. şi banca japoneză Daiwa.
În martie 2002, expiră primul termen până la care trebuia lansată oferta de privatizare.
BCR nu are încă un nou consultant. În aprilie 2002, noul consultant este Daiwa Securities. În
iunie 2002, primul termen de depunere a scrisorilor de intenŃie expiră. ING îşi exprimă
interesul pentru cumpărarea pachetului majoritar de acŃiuni al BCR, dar ulterior a renunŃat. În
septembrie 2002, al doilea termen de depunere a scrisorilor de intenŃie expiră. ConsorŃiul
format din HVB (a doua bancă germană) şi OTP (cea mai mare bancă ungurească), şi grupul
francez Eulia sunt singurii interesaŃi.20 Guvernul doreşte să amâne începerea negocierilor
deoarece ofertele primite au fost considerate inacceptabile pentru cel mai de preŃ activ al Ńării.
Evenimentele care s-au succedat - semnarea tratatului de aderare la UE şi primirea ratingului
investiŃional - au fost în măsură să aducă preŃul băncii aproape de realitate.21 Dupa eşecul
încercărilor anterioare, statul a trebuit să apeleze la două instituŃii de prestigiu pentru a demara
credibil procesul de privatizare şi pentru a convinge potenŃialii investitori că banca va fi
restructurată şi administrată corect. În anul 2003, Banca Europeană de ReconstrucŃie şi
Dezvoltare (BERD) şi CorporaŃia Financiară InternaŃională (CFI), plăteau fiecare 111 mil euro

20
www.capital.ro
21
www.universulenergiei.home.ro
57
pentru câte un pachet de 12,5% plus o acŃiune la BCR. PreŃul plătit atunci de BERD şi CFI s-a
situat sub valoarea contabilă a BCR, statul oferind numeroase alte garanŃii.22
Noul Acord stand-by cu FMI şi acordarea celei de-a doua tranşe din PSAL II au depins
de finalizarea negocierilor cu BERD şi CFI. Prin legea de validare a tranzacŃiei BERD-CFI-
BCR (OrdonanŃa nr. 18/2004 a devenit lege), cele două instituŃii internaŃionale şi-au luat o
triplă acoperire în faŃa pierderilor care ar fi putut decurge din această privatizare. Ministerul
FinanŃelor şi AVAS garantau plata celor 222 mil dolari, în cazul în care cele două instituŃii
vroiau să iasă din afacere.
Formula din lege acoperea chiar eventualitatea unor pierderi. Dacă valoarea acŃiunilor
BCR ar fi scăzut în momentul în care BERD şi CFI îşi răscumpărau acŃiunile, statul ar fi plătit
inclusiv dobânzile şi alte costuri aferente. Toate litigiile în care puteau fi implicate instituŃiile
menŃionate erau suportate de către stat.
FinanŃele şi AVAS garantau şi pentru toate activele extrabilantiere şi răspunderile
rezultate din fuziunea cu Bancorex. Chiar dacă aceste active aveau deja garanŃia statului prin
emisiunile de titluri de stat din 1999, BERD şi CFI au cerut şi au obŃinut majorarea plafonului
stabilit la data fuziunii cu Bancorex, (de 150 mil dolari) prin care erau acoperite integral
angajamentele extrabilanŃiere pentru care banca era găsită răspunzătoare pe parcurs.
Prin noua lege, Guvernul trebuia ca, la propunerea BCR, să mărească limita sumelor
garantate de stat stabilite prin ordonanŃa care a reglementat fuziunea, fără a fi stabilit un plafon
maxim. Articolul 6 din Capitolul II al legii prevedea că AVAS era mandatată să
"despăgubească BERD şi CFI pentru eventualele daune suportate de acestea, care decurgeau
din încalcarea unor declaraŃii, garanŃii, fapte sau acte, în conformitate cu documentele
tranzacŃiei, indiferent dacă acestea au fost cunoscute de BERD şi CFI la data încheierii
documentelor tranzacŃiei şi a altor obligaŃii." Daca AVAS nu făcea faŃă eventualelor plăŃi,
putea fi ajutat de Ministerul FinanŃelor.
Cele două instituŃii internaŃionale urmau să aibă doi reprezentanŃi în Consiliul de
Supraveghere al băncii, dintre care unul avea funcŃia de vicepreşedinte.
Pentru ca siguranŃa BERD şi IFC să fie deplină, legea menŃionată prevedea că, AVAS
nu mai avea dreptul să se îndrepte împotriva băncii sau a consiliului de administraŃie dacă
informaŃiile care au stat la baza contractului de vânzare cumpărare au fost cumva eronate sau
incomplete.
LegislaŃia din 2004 prevedea obligaŃia vânzarii pachetului majoritar de acŃiuni al BCR
către un investitor strategic până în 2006, acesta urmând să preia de la BERD şi CFI cele 25%
plus două acŃiuni obŃinute în noiembrie 2003 de la APAPS. Dacă până atunci Guvernul nu ar fi

22
Ziarul “Capital”, nr. 43, 27 octombrie 2005
58
găsit o instituŃie financiară internaŃională căreia să îi plaseze pachetul majoritar de actiuni, ar fi
fost nevoit să răscumpere cele 25% plus două acŃiuni vândute către BERD şi CFI.23
În data de 30 aprilie 2004, a fost parcursă a doua etapă prevazută în strategia de
privatizare a BCR, Comisia de Privatizare, în baza mandatului acordat de Guvernul României,
semnând contractul de vânzare-cumpărare pentru 8% din capitalul social al BCR către
AsociaŃia SalariaŃilor Băncii Comerciale Române. PreŃul de vânzare a fost de 10.305
lei/acŃiune (0,25 euro/acŃiune în 2004) iar valoarea tranzacŃiei de atunci a ajuns la aproape 17
mil euro. AVAS era la momentul respectiv principalul acŃionar al BCR, cu 36,88% din
capitalul băncii iar ceilalŃi acŃionari erau SIF Oltenia cu 6,11% din titluri, SIF Banat-Crişana -
6%, SIF Transilvania - 6%, SIF Moldova - 6% şi SIF Muntenia - 6%.24
Un pachet de 7,5% din acŃiunile băncii a fost pus sub sechestru asigurator de o instanŃă,
în contul unei obligaŃii de plată, echivalentă cu 18 mil euro către reprezentanŃii companiei
aviatice Dac Air, moştenită de la Bancorex. BCR nu ar fi ajuns niciodată să suporte o astfel de
sumă, pentru că statul, prin Ministerul FinanŃelor, s-a obligat să acopere orice obligaŃie de plată
ce ar rezulta pentru BCR ca urmare a litigiilor rămase în urma Bancorex.25
La data de 16 iunie 2005, AVAS publica în presa naŃională şi internaŃională anunŃul de
vânzare a pachetului majoritar de acŃiuni al BCR. Vânzarea pachetului de acŃiuni urma să se
facă prin metoda negocierii, cu selecŃie de oferte.
Joi, 7 iulie 2005, ora 17.00, a expirat termenul de depunere la AVAS a scrisorilor de
intenŃie pentru preluarea BCR. AVAS a primit 11 scrisori din partea: FORTIS, BANCO
COMERCIAL PORTUGUES, Banca NaŃională a Greciei, BANCA INTESA, DEUTSCHE
BANK AG, ERSTE BANK AG, DEXIA, KBC, BNP PARIBAS, ABN AMRO, TEXAS
PACIFIC GROUP şi CITIGRUP VENTURE CAPITAL INTERNATIONAL.
Scrisorile de intenŃie au conŃinut în mod obligatoriu cele mai recente situaŃii financiare şi
rapoarte auditate, o scurtă prezentare a activităŃii desfăşurate în Europa Centrală şi de Est şi în
România, dacă a fost cazul, o scurtă prezentare a motivaŃiei de a investi în BCR, lista
acŃionarilor care deŃin cel puŃin 10% din capitalul social al investitorului. Investitorii au
specificat în scrisori mărimea pachetului de acŃiuni pe care doreau să îl achiziŃioneze.
Principalul criteriu de precalificare a fost că investitorul strategic sau cel puŃin unul dintre
investitorii care participă într-un consorŃiu să fie o instituŃie financiar-bancară internaŃională cu
reputaŃie. În urma analizei scrisorilor, la data de 14 iulie 2005, AVAS a anunŃat lista
investitorilor care puteau depune oferte finale, pentru preluarea pachetului de acŃiuni al BCR.
Dintre cei 11 potenŃiali investitori, au fost incluşi pe lista restrânsă următorii 10: FORTIS,

23
www.capital.ro
24
www.avas.gov.ro
25
www.sfin.ro
59
BANCO COMERCIAL PORTUGUES, Banca NaŃională a Greciei, BANCA INTESA,
DEUTSCHE BANK AG, ERSTE BANK AG, DEXIA, KBC, BNP PARIBAS, ABN AMRO.
Comisia de privatizare a BCR a respins participarea consorŃiului format din Texas Pacific
(fond de investiŃii) şi Citigroup Venture Capital InternaŃional datorită unei recomandări a BNR
potrivit căreia nu este permis unui fond de investiŃii să deŃină un pachet semnificativ din
acŃiunile unei bănci.

Tabelul 1: Puterea financiară a participanŃilor la sfârşitul anului 2004

Active Profit net Capitalizare de Nr. angajaŃi
(mld. euro) (mld. euro) piaŃă
(mld. euro)
BNP Paribas (FranŃa) 905,9 6,900 48,64 94.892
DeutscheBank (Germania) 840 2,470 36,02 65.417
ABN Amro (Olanda) 608,6 4,109 32,95 99.271
Fortis (Belgia) 571 3,358 26,5 51.000
Dexia (Belgia) 389 1,700 20,59 24.019
KBC (Belgia) 249 1,930 23,88 52.000
Intesa (Italia) 274,5 1,800 26,31 56.958
BancComercial Portugues 139,8 0,544 9,49 35,862
Banca NaŃională a Greciei 71,8 0,600 - -
Erste Bank 71,6 0,523 - -
Sursa – www.capital.ro

Investitorii selecŃionaŃi au fost notificaŃi, la data de 14 iulie, să semneze contractele de

confidenŃialitate şi să plătească taxa de 10.000 euro pentru dosarul de prezentare şi accesul la
camera de date a băncii în vederea realizării propriilor proceduri de due-diligence.
Până la 1 august 2005, au semnat acordurile de confidenŃialitate nouă din cei zece
investitori: FORTIS, BANCO COMERCIAL PORTUGUES, Banca NaŃională a Greciei,
BANCA INTESA, DEUTSCHE BANK AG, ERSTE BANK AG, DEXIA, KBC, BNP
PARIBAS.26
Retragerea ABN AMRO nu a reprezentat o surpriză pentru mediul bancar, deoarece a
fost singura bancă, dintre instituŃiile înscrise în cursa pentru privatizarea BCR, care nu a
semnat acordul de confidenŃialitate şi, prin urmare, nici un reprezentant nu a intrat în camera
de date pentru a afla informaŃii despre BCR. Surse guvernamentale susŃin că a fost o surpriză
pentru autorităŃile române faptul că, pe ultima sută de metri, ABN AMRO a depus oferta finală
pentru BCR. Toate companiile rămase au fost programate pentru a avea acces la cele patru
Camere de Date organizate, fiecare dintre acestea permiŃând accesul a 25 de specialişti. În
timpul rămas, BCR a fost obligată să pună la dispoziŃia investitorilor, tot prin procesul de due-
diligence, atât spaŃiul sucursalelor, în cazul în care aceştia doreau să viziteze obiectul posibilei

26
www.avas.gov.ro
60
achiziŃii, cât şi personal superior care să poată răspunde unor întrebări suplimentare. Termenul
pentru depunerea ofertelor finale angajante pentru preluarea pachetului majoritar a fost
prelungit până la 17 octombrie 2005, deoarece ofertanŃii au considerat că termenul iniŃial 19
septembrie era prea scurt pentru realizarea propriilor operaŃiuni de due-dilligence dată fiind
amploarea activităŃii BCR.27
În septembrie 2005, membrii comisiei de privatizare au hotărât că în structura grilei de
punctaj care urma să stea la baza departajării ofertanŃilor, preŃul oferit de către potenŃialii
cumpărători pentru acŃiunile BCR avea o pondere de 90%, iar oferta tehnică reprezenta 10%.
În acest fel, Comisia de Privatizare consideră că a atins două obiective:
a) se asigura o obiectivitate maximă cu privire la procesul de selectare a ofertanŃilor
câştigători, limitându-se la maximum ponderea ofertei tehnice, supusă unor criterii mai
puŃin exacte;
b) s-a dat un semnal clar potenŃialilor investitori asupra importanŃei ofertei financiare şi a
scopului urmărit de stat la vânzarea acŃiunilor BCR: obŃinerea unui preŃ cât mai ridicat,
pe măsura rentabilităŃii şi valorii pe care această bancă le are în peisajul economic şi
bancar românesc.
Prin actul normativ, adoptat de Guvern în şedinŃa din 29 septembrie 2005, s-a modificat
HG nr. 772/2003 pentru aprobarea Strategiei de privatizare a BCR. Potrivit Hotărârii adoptate,
investitorul strategic putea dobândi un pachet de 61,8825% din capitalul social al acestei
societăŃi bancare, constituit din cota 36,8825% minus două acŃiuni, deŃinută de stat la BCR, la
care se adaugă cota de 25% plus două acŃiuni, dobândită de BERD şi CFI în urma exercitării
opŃiunii de răscumpărare. Potrivit vechii reglementări, privatizarea BCR putea fi făcută, fie
prin vânzarea a 50%+1 din acŃiunile BCR, fie prin achiziŃionarea pachetului integral deŃinut de
AVAS, BERD şi CFI, în procent de 61,8825%. În eventualitatea vânzării a numai 50%+1 din
acŃiuni, diferenŃa rămasă ar fi urmat să fie vândută pe piaŃa de capital internă sau externă, prin
mijloace specifice pieŃelor reglementate. PreŃul de vânzare pentru o acŃiune din pachetul
majoritar nu putea fi mai mic decât cel plătit de către BERD şi CFI în 2003.
Comisia de privatizare a BCR a anunŃat luni, 17 octombrie 2005, că, până la ora 17.00,
termenul limită de depunere a ofertelor, au fost primite şapte oferte angajante pentru
achiziŃionarea pachetului de 61,8825% din capitalul social al BCR, de la: DEXIA, ERSTE
BANK AG, BNP PARIBAS, BANCO COMERCIAL PORTUGUES, DEUTSCHE BANK
AG, Banca NaŃională a Greciei, BANCA INTESA.
BCR a mai pierdut doi pretendenŃi după ce s-au retras Fortis Bank şi KBC. Belgienii de
la KBC au fost singurii care şi-au motivat hotărârea, sustinând că un factor important care a

27
Revista “PiaŃa Financiarã”, nr. 9, septembrie 2005
61
influenŃat decizia de a nu depune o ofertă pentru preluarea pachetului majoritar de acŃiuni la
BCR a fost problema alocării capitalului în cadrul grupului.
MarŃi, 18 octombrie 2005, la ora 17.00, la sediul AVAS, în prezenŃa reprezentanŃilor
celor 7 bănci ofertante, Comisia de privatizare a BCR a iniŃiat procedura de deschidere şi
semnare a documentelor de participare la procesul de trecere în proprietate privată a unui
procent de 61,8825% din capitalul social al BCR. Conform legislaŃiei în domeniul privatizării,
în cadrul acestei şedinŃe, comisia de privatizare a verificat documentele de participare depuse
de investitori.
Vineri, 21 octombrie 2005, Comisia de privatizare a BCR a finalizat procedura de
verificare a documentelor de participare, toŃi cei şapte investitori care au depus oferte fiind
declaraŃi admişi. În cursul şedinŃei comune au fost deschise ofertele tehnice care conŃineau un
plan de afaceri pentru BCR. După evaluarea acestora, într-o nouă şedinŃă comună, Comisia de
privatizare a deschis ofertele financiare şi, în baza aplicării grilei de punctaj, a stabilit în
noaptea de 26 octombrie 2005 numele celor doi investitori care urmau să participe la ultima
etapă a procesului de privatizare a BCR: Millennium BCP (Banco Comercial Portugues) şi
Erste Bank.
MarŃi, 20 decembrie 2005, la sediul AVAS a fost anunŃat noul acŃionar majoritar al BCR
– ERSTE BANK A.G. Acesta a preluat conducerea băncii în urma achiziŃionării unui pachet de
61,8825% din acŃiuni, la un preŃ de 7,65 euro/acŃiune, de mai mult de 5 ori valoarea contabilă a
unei acŃiuni. PreŃul total pentru cele 490.399.321 acŃiuni vândute este de 3.751.554.805 euro.
Decizia a fost anunŃată după deschiderea ofertelor finale, îmbunătăŃite şi irevocabile depuse de
cei doi investitori selectaŃi.28 Procesul de privatizare s-a derulat în conformitate cu cele mai
bune practici internaŃionale în domeniu, consultant financiar fiind Daiwa Securities SMBC.
Suma de bani oferită de Erste pentru BCR reprezintă cea mai mare sumă angajată pentru
o privatizare în România. Din aceşti bani, statul roman va încasa în jur de 2,25 mld euro,
diferenŃa revenind, în părŃi egale, BERD şi CFI. Banii obŃinuŃi din vânzare vor fi ŃinuŃi într-o
bancă straină, deoarece deschiderea unui cont de nivelul miliardelor de euro într-o banca
mioritică ar putea aduce prea multă valută pe piaŃa internă, ceea ce ar da peste cap cursul de
schimb al monedei naŃionale.29
Cu o istorie datând din 1819, Erste Bank este acum cea de-a doua instituŃie financiară
din Europa Centrală şi de Est, cu un bilanŃ total de 36,6 mil euro. În prima jumătate a anului
2005, profitul net al grupului Erste Bank a crescut faŃă de primul semestru din 2004 cu 40,9%,

28
www.avas.gov.ro
29
Ziarul “7 Plus”, 22 decembrie 2005
62
până la o valoare de 335,7 mil euro. ReŃeaua sa cuprinde peste 2.300 de filiale, 1.400 dintre
acestea sunt localizate în Europa Centrală şi de Est, şi deserveşte aproape 13 mil clienŃi.
Managementul băncii austriece vede în statele est-europene singurele pieŃe cu potenŃial
de creştere din Europa. În ultimii ani Erste Bank a realizat o serie de achiziŃii, în ordine
cronologică în Ungaria, CroaŃia, Cehia, Slovacia şi, recent în Serbia şi România. Banca deŃine
prima poziŃie pe piaŃa de retail din Cehia şi Slovacia (27% şi, respectiv 35%), a doua în
Ungaria (10%) şi a treia în CroaŃia (10%). Erste Bank este listată la bursa din Viena din 1997
(în urma unei oferte publice primare în valoare de 508 mil euro, cea mai mare de până atunci)
şi din 2002 la bursa din Praga.30
Pentru a realiza propria evaluare a BCR, în baza căreia putea apoi să-şi formuleze oferta,
Erste Bank a apelat la ajutorul unor consultanŃi renumiŃi. Întâi pentru CEC, apoi, după ce
decizia de achiziŃie s-a schimbat, pentru BCR. Pentru partea financiară (due-dilligence) şi de
evaluare, Erste a apelat la o companie căreia îi este client tradiŃional: Deloitte (prin Deloitte
Touche România). Tot dintre vechii parteneri şi-a ales şi avocaŃii: Cameron McKenna. În cazul
băncii de investiŃii a preferat o companie selectată special pentru tranzacŃia BCR: Rothschild.
Specialiştii acesteia cunoşteau foarte bine mediul de afaceri din România, unde intermediaseră
numeroase tranzacŃii, modul de lucru al statului, căruia i-au fost consultanŃi cu ani în urmă, şi
chiar membrii ai Executivului, întâlniŃi în guvernarea anterioară.
În grupul consultanŃilor au mai intrat două companii mici şi relativ noi, înfiinŃate în 2001.
Pentru evaluarea părŃii de retail şi resurse umane din BCR, dar şi pentru întregul suport logistic
necesar pe perioada Due-dilligence-ului şi la pregătirea business-planului, Erste a apelat la
Murray Alexander and Company (Local Financial Advisers ai băncii), în timp ce partea de
“public affairs”, comunicarea şi toate problemele de imagine ce puteau apărea în România au
fost lăsate în grija Synergy Communications.
Echipa fiecărei companii a trebuit să colaboreze cu toate celelalte echipe. În camera de
date a BCR, dosarele trebuiau împărŃite cu ceilalŃi consultanŃi, fiecare selectându-şi
informaŃiile necesare fie pentru evaluarea financiară, fie pentru evaluarea reŃelei de retail, a
portofoliului de credite, a problemelor legate de personalul BCR, a datoriilor fiscale sau a
potenŃialelor litigii. Datele strânse au trebuit să fie corelate cu intenŃiile de dezvoltare ale Erste
Bank şi transpuse într-un plan de afaceri, cu calcularea costurilor aferente. Pentru serviciile
oferite consultanŃii au primit comisioane însumate de câteva milioane de dolari.31 Contractul de
privatizare a fost semnat în data de 21 decembrie 2005 şi a fost făcut public la 25 ianuarie
2006. Singura necunoscută în acest proces de privatizare rămâne oferta „învinsului“.

30
www.primet.ro
31
Ziarul “Capital”, nr. 8, 23 februarie 2006
63
 Dincolo de premiera referitoare la publicarea contractului în presă, potrivit opiniei
majorităŃii experŃilor, totul este foarte clar, iar clauzele prevăzute sunt rezonabile.
ReŃin atenŃia penalizările uriaşe pe care părŃile se obligă să le suporte în caz de apariŃie a
unei „disfuncŃii“ în procesul de privatizare. Dacă statul român a ascuns austriecilor eventuale
probleme ale băncii, iar dacă daunele sunt cuprinse între 150 şi 300 mil euro, Erste are dreptul
să abandoneze BCR (dacă nu este despăgubită de statul roman). Erste Bank va achita penalităŃi
reprezentând 10% din preŃul plătit statului în schimbul acŃiunilor BCR pentru fiecare caz de
încălcare a obligaŃiilor din contractul de privatizare. Austriecii se obligă, în afară de achitarea
preŃului, să nu lichideze sau să falimenteze BCR şi să listeze banca la Bursa. Despăgubirile
asumate de partea română nu pot depăşi 50% din valoarea pachetului transferat.
Daunele care vor trebui plătite vor fi calculate prin raportare la preŃul achitat de Erste
Bank pentru acŃiunile AVAS la BCR, în valoare de 2,23 mld euro. Printre alte interdicŃii
impuse băncii austriece se numără dizolvarea, lichidarea, falimentarea sau instituirea
administrării speciale, menŃinerea identităŃii corporative a BCR şi neînstrăinarea acŃiunilor
timp de trei ani de la preluare. Fără acordul AVAS, banca austriacă nu va vinde, schimba, oferi
ca donaŃie sau transfera în orice alt mod nici una dintre acŃiunile AVAS, ale BERD sau CFI la
BCR. Erste Bank a reuşit să negocieze anumite garanŃii care asigură protecŃia a până la 60%
din preŃul avansat pentru pachetul de 62% din totalul acŃiunilor BCR. Printre cele mai
importante garanŃii acordate de AVAS se numără deŃinerea titlurilor scoase la vânzare,
respectarea legislaŃiei în domeniul privatizării şi corectitudinea unor date privind BCR (acŃiuni,
capital social, filiale, bunuri, contracte semnificative, contabilitate, angajaŃi, litigii, pretenŃii
restante neachitate). Statul nu va acorda despăgubiri mai mari de jumătate din preŃul plătit de
Erste pentru acŃiunile statului la BCR în contul prejudiciilor sau al pierderilor din raporturile cu
Bancorex.
Prin contract a fost stabilit şi nivelul dividendelor pe care le pot primi acŃionarii BCR -
cel mult 50% din profitul net obŃinut în 2005. BCR se obligă că în perioada dintre semnarea
documentelor de privatizare şi finalizarea procesului să nu acorde dividende sau altă formă de
distribuire, cu excepŃia celor cuvenite pentru anul 2005. AVAS va avea dreptul sa încaseze o
parte din dividendele care vor fi distribuite pentru 2006, în limita perioadei cât va deŃine
acŃiunile BCR. AcŃiunile BCR urmau să fie tranzacŃionate la Bursa de Valori Bucureşti, în
maximum trei ani de la preluare, prin listare directă sau ofertă publică, dar participaŃia Erste
Bank nu va trebui să scadă sub pragul de 50% plus o acŃiune din capitalul social, potrivit
contractului de privatizare. Admiterea la Bursa se poate realiza şi în urma derulării unei oferte
publice, aceasta fiind considerată ca iniŃiată la data la care se va publica anunŃul de ofertă. Până
în prezent, această obligaŃie de listare la BVB nu s-a materializat.
64
 Contractul de privatizare prevede că BCR va oferi, prin majorare de capital, acŃiuni nou
emise din aceeaşi clasă ca şi cele achiziŃionate de Erste. Alternativ, Erste poate alege să susŃină
oferta publică prin vânzarea unei părŃi din acŃiunile proprii. Încălcarea angajamentelor asumate
de Erste Bank în ceea ce priveşte obligaŃia de a lista acŃiunile BCR va repune automat în
vigoare prevederea statutară privind adoptarea deciziilor importante din Adunarea Generală a
AcŃionarilor cu o majoritate de cel puŃin 75% din voturi. Această clauză a fost introdusă pentru
a proteja interesele investitorilor instituŃionali care au cumpărat până acum acŃiuni la BCR. În
cazul în care SIF-urile îşi păstrează acŃiunile, ele ar putea deŃine controlul decizional, folosind
acel articol din statut.32
Pe o perioadă de trei ani, Erste Bank urma să instituie un program complex de pregătire
pentru conducerea şi salariaŃii băncii, astfel încât să fie asigurată dezvoltarea profesională a
angajaŃilor BCR la un nivel înalt; acest program va include în măsura necesităŃilor stagii de
pregătire în afara României precum şi în cadrul altor societăŃi din grupul Erste Bank.
Contractul de privatizare prevede “accesul şi influenŃa” imediate ale băncii austriece
asupra BCR. Erste Bank şi-a impus poziŃia de a numi 5 membri în consiliul de administraŃie,
alŃi doi urmând să fie numiŃi din partea SIF-urilor. Erste Bank a înfiinŃat un comitet consultativ
de tranziŃie, alcătuit din zece persoane, care au acces total la informaŃia internă şi externă a
băncii române începând din 22 decembrie 2005. Doi dintre membrii acestui comitet au dreptul
de a participa la toate reuniunile comitetului executiv şi ale board-ului de supraveghere ale
BCR, precum şi la întâlnirile acŃionarilor, în calitate de observatori, neavând drept de vot.33
La 11 ianuarie 2006, Erste Bank a lansat o emisiune de acŃiuni la Bursa din Viena, prin
care a colectat 2,9 mld euro, cea mai mare parte din sumă urmând să fie utilizată pentru
finanŃarea preluării BCR. Prin această majorare de capital Erste a lansat iniŃial pe piaŃă 58,95
mil acŃiuni noi, ceea ce înseamnă o creştere cu 24,2% faŃă de capitalul existent (în valoare
totală de 486.367.200 euro). După decizia finală de majorare de capital printr-o emisiune de
acŃiuni, Consiliul de Conducere a suplimentat această emisiune cu încă 5,89 mil acŃiuni.
Perioada de subscriere pentru achiziŃionarea de acŃiuni a fost cuprinsă între 11 şi 25 ianuarie,
plasarea ofertelor şi stabilirea preŃului tranzacŃiilor făcându-se între 11 şi 26 ianuarie 2006.
AcŃionarii băncii şi-au exercitat drepturile de preemŃiune în procentaj de 60%, restul acŃiunilor
disponibile pentru public fiind suprasubscrise de 1,7 ori.
OperaŃiunea s-a finalizat cu o zi mai devreme decât termenul prevăzut iniŃial, iar preŃul a
fost stabilit la 45 euro/acŃiune, inferior cotaŃiilor din piaŃă de la acea dată. Oferta publică de
acŃiuni iniŃiată de Erste Bank a fost cea mai amplă operaŃiune de acest fel derulată, până în

32
www.sfin.ro
33
www.primet.ro
65
prezent, la Wiener Börse. Prin preluarea BCR, grupul austriac devine al doilea operator din
Europa Centrală şi de Est, prima poziŃie fiind ocupată de entitatea rezultată prin fuziunea
Unicredito cu HVB Bank.34 Potrivit declaraŃiei preşedintelui băncii austriece Andreas Treichl,
finalizarea tranzacŃiei prin care Erste Bank va prelua 62% din acŃiunile BCR ar putea avea loc
până la sfârşitul lunii mai 2006.
Printre condiŃiile de prefinalizare se numără semnarea contractului de cont escrow,
obŃinerea deciziei BNR confirmând că nu există obiecŃii asupra tranzacŃiei, obŃinerea aprobării
Consiliului ConcurenŃei şi, dacă va fi cazul, a Comisiei Europene.
Clauzele din contractul de privatizare care reglementează listarea la bursă au rolul de a
proteja acŃionarii minoritari – SIF-urile şi salariaŃii – cărora ar trebui să li se dea posibilitatea
fie să-şi păstreze cota de participare, fie să iasă din acŃionariat. În celelalte Ńări unde este
prezentă, Erste a reuşit să-şi mărească participaŃia până aproape de 100% fie achiziŃionând
pachete de acŃiuni din piaŃă, fie prin majorarea capitalului social al băncilor privatizate.35 După
privatizarea BCR, aproape 90% din sistemul bancar românesc are acŃionariat privat. Dacă
pentru Erste Bank achiziŃionarea BCR reprezintă, totodată, şi intrarea pe piaŃa bancară
românească, în ceea ce priveşte Ńara de unde provine societatea bancară, Austria, aceasta a
devenit cel mai important investitor străin din România. În domeniul bancar, Austria mai este
prezentă cu cea de-a treia bancă din România ca mărime, Raiffeisen Bank, iar în cel al
asigurărilor cu compania Wiener Stadtische. Cea mai mare companie petrolieră autohtonă,
Petrom, este deŃinută de OMV.

3.3. Privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD)

Banca Română pentru Dezvoltare a fost înfiinŃată în anul 1923, sub denumirea de
Societatea NaŃională pentru Credit Industrial şi a avut drept scop finanŃarea sectorului
industrial în România (aflat la acea vreme în stadiu iniŃial de dezvoltare).
BRD, s-a constituit ca bancă comercială în anul 1990, în baza Hotărârii Guvernului nr.
1.178/2.11.1990, prin preluarea activelor şi pasivelor Băncii de InvestiŃii, bancă ce deŃinea la
acea vreme monopolul în domeniul finanŃării pe termen mediu şi lung în sectorul industrial.
Capitalul social la momentul înmatriculării băncii în februarie 1991, era de 5 mld lei, constituit
din 500.000 acŃiuni cu valoarea nominală de 10.000 lei/acŃiune, deŃinut integral de statul
român. La momentul constituirii băncii, capitalul social vărsat efectiv a fost de 2,6 mld lei,

34
Revista “PiaŃa Financiarã”, nr. 2, februarie 2006
35
Revista “PiaŃa Financiarã”, nr. 2, februarie 2006
66
diferenŃa de 2,4 mld urmând a fi vărsată până la data de 31.05.1991.36 Începand cu 1993, toate
guvernele şi-au fixat ca obiectiv prioritar, cu termene precise, începerea privatizării sistemului
bancar, condiŃie asumată de autorităŃile române în toate acordurile încheiate cu organismele
financiare internaŃionale. Existând presiuni în sensul vânzării lor până la începutul anului
1999, primele două privatizări de bănci (Banc Post şi BRD) au fost iniŃiate şi, din raŃiuni
politice. După câŃiva ani de termene limită ratate, anunŃurile formale de licitaŃie au fost
publicate în presa internaŃională, pentru atragerea investitorilor străini. BRD avea în 1998 un
capital social de 405,5 mld lei, din care FPS deŃinea 70%, avea 170 de sucursale şi filiale,
deŃinea 70.000 metri pătraŃi de terenuri şi 159 de clădiri.37 În prima parte a lunii februarie a
anului 1998 a fost selectat consultantul financiar pentru privatizarea BRD. LicitaŃia a fost
câştigată de consorŃiul condus de firma Daiwa Europa Limited, cu sediul la Londra. Au fost
prezentate iniŃial 11 oferte, iar seleŃia s-a făcut în funcŃie de oferta tehnică şi apoi de cea
financiară. Fiecare membru al comisiei de privatizare a punctat ofertele tehnice cu note de la 1
la 100, limita de trecere la ce-a de a doua fază fiind acumulare a 80 de puncte.
În cea de a doua fază au intrat doar şase firme concurente, cea mai bună ofertă financiară
primind 20 de puncte. Apoi, punctajele au fost oferite în sens descrescător pentru celelalte
oferte financiare. Câştigătorul licitaŃiei a primit maximum de puncte la cele două faze.
Consultantul financiar al BRD a fost plătit de Fondul ProprietăŃii de Stat (FPS). Acesta a
elaborat raportul de evaluare şi studiul de fezabilitate. După ce comisia de privatizare a analizat
cele două documente, le-a înaintat guvernului împreună cu metodele de privatizare
corespunzătoare. Guvernul a aprobat, în cadrul unei şedinŃe, metoda şi procedura de privatizare
a băncii. După alegerea metodei de privatizare a urmat a doua fază şi anume implementarea.
Aceasta a presupus: contractarea serviciilor de intermediere a privatizării, elaborarea
documentelor de prezentare, premarketingul, marketingul şi vânzarea propriu-zisă.
Documentul de prezentare a fost un memorandum informativ, întrucât pachetul majoritar de
acŃiuni urma să fie vândut unui investitor strategic. Premarketingul a constat în contactarea
unor potenŃiali investitori pentru a identifica posibile oferte. Marketingul a presupus
prezentarea caracteristicilor băncii.
Comisia de privatizare pentru BRD a fost formată din şapte membri, doi fiind numiŃi de
BNR, alŃi doi de Ministerul Privatizării şi trei reprezentanŃi din partea FPS.38 Termenul de
depunere a ofertelor pentru preluarea BRD a expirat la 31 octombrie 1998. ReprezentanŃii
băncii franceze Société Générale au semnat în data de 14 decembrie 1998 cu conducerea FPS
contractul de cumpărare a 51% din capitalul social majorat al BRD, pentru suma de 200 mil

36
www.kmarket.ro
37
www.ziua.net
38
www.capital.ro
67
dolari (20,15 dolari/acŃiune). Din această sumă, circa 135 mil dolari au fost plătite FPS, pentru
41% din acŃiunile existente, iar restul, aproape 65 mil dolari, urmau să fie investite în BRD sub
formă de subscriere a unui pachet de acŃiuni noi, reprezentând o majorare de capital de 20%.
Finalizarea tranzacŃiei şi plata au avut loc în martie 2000, după primirea diferitelor
aprobări din partea Băncii NaŃionale a României şi înregistrarea majorării de capital la
Registrul ComerŃului39.În momentul preluării pachetului majoritar, prin contractul semnat,
Société Générale s-a angajat să transfere către BRD sucursala Société Générale Bucureşti toate
celelalte activităŃi ale băncii din România şi anume: Société Générale Corporate Finanace
Advisors România SRL, Société Générale Advisory România SRL şi Société Générale
Securities România SA.40
BRD se afla în 1999 printre primele 50 de bănci din Europa Centrala şi de Est. Într-un
clasament realizat de agenŃia internaŃională de rating Standard & Poor's, după criteriul valorii
fondurilor proprii, BRD ocupa locul 24, având un total de fonduri proprii de 198 mil dolari.
Potrivit clasamentului, valoarea activelor BRD se ridica la 1,1 mld dolari, banca obŃinând un
venit net de 176 mil dolari. Raportul costuri - venituri a fost de 37,02%, iar randamentul
activelor de 1,21%. Rata solvabilităŃii a fost de 17,96%.
Privatizarea BRD are mai multe semnificaŃii - este prima bancă privatizată din România,
partenerul este o mare bancă, aflată pe locul 16 în lume şi pe locul 7 în Europa (la acea dată), şi
în acelaşi timp prezentă de mai multe decenii în România. Contractul semnat recunoştea
valoarea BRD, a patra bancă din România la vremea respectivă, şi care deŃinea cel mai ridicat
rating din sistemul bancar românesc. Privatizării BRD, revista de referinŃă în domeniu
“Privatization International” i-a acordat în 1999 premiul pentru “Cea mai reuşită privatizare
din Europa Centrală şi de Est”.41
Société Générale a beneficiat de avantajul familiarizării cu piaŃa bancară autohtonă,
operând în România încă din 1980. Aceasta a fost singura bancă importantă din Europa de Vest
care a păstrat o sucursală în România în perioada comunistă. Société Générale este un nume
de referinŃă printre societăŃile bancare din Europa, fiind infiinŃată în anul 1864, având sediul
social la Paris, în FranŃa. AcŃiunile sale sunt cotate la Bursa de Valori din Paris, la sfârşitul
anului 2003, Grupul Société Générale fiind în 2004 a cincea bancă din zona euro după
capitalizarea bursieră, cu 30,7 mld euro. În Franta banca este poziŃionată pe primul loc, ca
mărime, având 2.700 de unităŃi la sfârşitul anului 2002, şi peste 80.000 de angajaŃi.
Renumele grupului Société Générale a consolidat imaginea BRD, aceasta dezvoltându-şi
rapid o clientelă solidă. Rezultatele financiare obŃinute în 1999, au fost apreciate de

39
www.ziua.net
40
www.kmarket.ro
41
http://rp.zp.ro/
68
conducerea BRD drept "mulŃumitoare" în ciuda climatului economic şi financiar dificil.
Profitul net a fost de 766 mld lei, din care 455 mld lei s-au constituit în dividende acordate
acŃionarilor, rezultând, astfel, un dividend net pe acŃiune de 6.526 lei.42 Dividendele acordate
acŃionarilor, chiar după primul an de funcŃionare de la privatizare, i-au dat băncii un bonus la
capitolul imagine.
A doua etapă a privatizării BRD a reprezentat-o vânzarea, în urma unor negocieri,
realizată de Fondul ProprietăŃii de Stat în 1999 către Banca Europenă pentru ReconstrucŃie şi
Dezvoltare (BERD), a 5% din acŃiunile pe care le deŃinea la BRD, valoarea tranzacŃiei fiind de
20,8 mil dolari. Semnarea contractului dintre FPS şi BERD a fost precedată de încheierea unui
nou contract de împrumut între BRD şi BERD, în valoarea de 45,2 mil dolari. Suma era
destinată creditării întreprinderilor mici şi mijlocii, "în condiŃii mult mai flexibile decât în
cazul întreprinderilor de stat”, potrivit declaŃiei lui Bogdan Baltazar, preşedintele Consiliului
de AdministraŃie al BRD. Împrumutul în valoare de 45,2 mil dolari era al doilea obŃinut de
BRD de la BERD şi trebuie să fie rambursat în 2006.43
Structura acŃionariatului la acea dată era următoarea: Société Générale - 51%, FPS -
7,32%, SIF Oltenia - 5,55%, SIF Muntenia - 5,26%, SIF Banat Crişana - 5%, SIF Moldova -
5%, SIF Transilvania - 5%, BERD - 4,99%, alŃi acŃionari - 10,88%.
BRD s-a constituit, în data de 12 mai 1999, parte civilă în dosarul lui Gabriel Bivolaru şi
a pretins cu titlu de despăgubiri deputatului PDSR de IalomiŃa suma de 781.764.000.000 lei.
Conform rechizitoriului, Gabriel Bivolaru era acuzat de falsificare de monedă sau alte valori,
fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi
înşelăciune. În perioada 1991-1994, Gabriel Bivolaru şi Mona de Freitas au constituit pe
teritoriul României zece societăŃi comerciale, în Bucureşti, Eforie Nord, Sinaia şi Ploieşti,
deputatul PDSR de IalomiŃa fiind administrator. Prin intermediul BCR şi BRD, Bivolaru a
derulat o serie de operaŃiuni financiare frauduloase, ceea ce a determinat şi prejudiciile cauzate
respectivelor societăŃi bancare.44
A treia etapă a privatizării BRD a avut loc tot în anul 1999 când angajaŃii BRD au
cumpărat de la stat 8,33% din acŃiuni, la valoarea nominală de 25.000 lei. MulŃi salariaŃi şi, în
special, pensionari (ai băncii) au considerat atunci că nu merită să cumpere. PreŃul pe acŃiune
plătit a fost de 12 ori mai mic decât cel achitat la privatizare de Société Générale (20,15
dolari/acŃiune). Între timp, cotarea BRD la bursă a confirmat o creştere spectaculoasă a valorii
acŃiunilor, iar salariaŃii se descopereau tot mai bogaŃi. În octombrie 2000, acŃionarii BRD erau
Société Générale cu 51%, salariaŃii - 8,33%, SIF Muntenia - 5,26%, SIF Oltenia - 5,55%, SIF

42
www.kmarket.ro
43
www.capital.ro
44
www.ziua.net
69
Banat Crişana - 5%, SIF Transilvania - 5%, SIF Moldova - 5%, şi BERD - 4,99%. AcŃiunile
emise de BRD au fost admise la categoria I a Bursei de Valori în decembrie 2000, prin decizia
Comisiei de Înscriere la Cotă. Capitalul social al BRD era de 1.742.253.350.000 lei, împărŃit în
348.450.670 acŃiuni ordinare nominative, cu valoarea nominală de 5.000 lei. Cotarea la Bursa
de Valori a acŃiunilor societăŃii BRD a avut loc după ce raportul de închidere a ofertei publice
încheiată la 15 noiembrie 2000, prin care FPS a vândut prin ofertă publică secundară 8,8 mil
acŃiuni BRD - Société Générale, reprezentând 25,74% din pachetul scos la vânzare, a fost
aprobat de către Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare. Oferta publică s-a desfăşurat în
perioada 16 octombrie - 15 noiembrie 2000 şi a vizat vânzarea a 9,87% din capitalul băncii,
preŃul unei acŃiuni fiind de 28.960 lei sau 1,195 dolari, scopul acestei oferte fiind acela de a
cota BRD la bursă.
La oferta publică au participat un număr de 11.604 investitori, din care 11.321 individuali
şi 282 persoane juridice. Dintre subscriitorii individuali, 539 sunt angajaŃi ai băncii. AcŃiunile
nesubscrise şi aflate în proprietatea statului urmau să fie puse în vânzare în urma aprobării de
către Guvern a strategiei respective.45
AcŃiunile BRD sunt listate la Bursa de Valori Bucureşti din data de 15 ianuarie 2001, la
Categoria I. BRD este (cronologic) a doua societate aparŃinând sectorului bancar listată la
Bursa de Valori Bucureşti, dar de departe cea mai reprezentativă bancă tranzacŃionată pe piaŃa
de capital românească. În septembrie 2003, denumirea băncii se schimbă din BRD în BRD
Groupe Société Générale (BRD-GSG). Banca a operat de-a lungul timpului trei majorări de
capital social prin distribuirea de acŃiuni gratuite. Prima majorare a fost efectuată în anul 2002,
capitalul social majorându-se de la 1.742 mld lei, la 3.485 mld lei, prin alocarea unei acŃiuni
gratuite la una deŃinută. În anul 2003 a fost operată a doua majorare de capital, de la 3.485 mld
lei la 4.181 mld lei. OperaŃiunea a fost mai complexă, constând în prima fază în splitarea
valorii nominale de la 5.000 lei la 1.000 lei, acordarea unei acŃiuni gratuite (având valoare de
1.000 lei) pentru 5 acŃiuni deŃinute, urmată de consolidarea valorii nominale la 3.000
lei/acŃiune. Capitalul social al băncii BRD-Groupe Société Générale a crescut în termeni
nominali de peste 800 de ori de la înfiinŃarea sa în anul 1923, şi de 2,4 ori de la listarea în 15
ianuarie 2001.46 BRD a fost declarată de “Euromoney” şi “Global Finance” - “Cea mai bună
bancă din România” pe anii 1999, 2000, 2001 şi 2002 şi a primit disticŃia “Cea mai bună
bancă” pe 1999 din partea revistei “PiaŃa Financiară”. În Septembrie 2003, BRD a primit din
partea revistei “The Banker” premiul “Cea mai bună bancă a anului”.47 La 1 aprilie 2004,
fostul deputat PSD, Gabriel Bivolaru, s-a predat poliŃiei şi a început executarea pedepsei de

45
www.capital.ro
46
www.kmarket.ro
47
http://rp.zp.ro/
70
cinci ani de închisoare pentru furtul a peste 70 mil dolari de la BRD. Misterioasa Mona de
Freitas, o româncă care a colaborat foarte strâns cu Securitatea în anii ’80, a reuşit, prin mai
multe tertipuri, incluzând şi folosirea unor identităŃi multiple, dar şi legături la nivel înalt cu
politicieni români, să scape de braŃul scurt al autorităŃilor româneşti.48 Ultimele acŃiuni
deŃinute în 2004 de stat la BRD riscau să fie vândute sub preŃul pieŃei. Deşi piaŃa aştepta ca
pachetul de 7,32% deŃinut de APAPS la BRD să fie vândut la Bursa de Valori Bucureşti
(BVB), decizie amânată de mai mulŃi ani, o hotărâre surprinzătoare de Guvern a decis
încredinŃarea prin negociere pe bază de oferte finale către unul sau mai mulŃi investitori.
Finalizarea privatizării BRD s-a realizat prin vânzarea pachetului rezidual deŃinut de stat tot
către Société Générale, acŃionarul majoritar al instituŃiei. BRD a fost prima bancă din România
care a legat dobanda creditului ipotecar de indicii internaŃionali de referinŃă şi a condus primul
împrumut sindicalizat acordat unei companii 100% private, Carrefour. În decursul celor 15 ani
de la reorganizarea ca bancă comercială, banca a operat majorări succesive ale capitalului
social (de la 5 mld în 1991, la 4.181,4 mld în 2004), a acŃionat în sensul dezvoltării reŃelei
teritoriale (de la 46 unităŃi în 1990, operează în 2006 prin interemediul a 330 sucursale, din
care 33 deschise într-o singură zi, 8 octombrie 2004, în cadrul programului BRD Express), prin
adaptarea continuă a produselor şi serviciilor oferite la necesităŃile pieŃei şi ale clienŃilor
(persoane fizice şi juridice). În 2005 acŃionarii BRD au luat în discuŃie propunerea
managementului companiei de a majora capitalul social până la 6.969 mld lei (cu aproximativ
66%), sursele fiind rezervele constituite din profitul net şi din diferenŃele aferente
disponibilităŃilor în devize. Majorarea capitalului s-a facut prin consolidarea valorii nominale a
acŃiunilor, de la 3.000 la 10.000 de lei.49 Privatizarea BRD reprezintă un succes. Banca a
crescut, are imagine pozitivă, iar trendul de asemenea. Indicele BET, calculat pe baza evoluŃiei
celor mai lichizi emitenŃi, s-a situat pe grafic mai mereu sub BRD. În plus, începând cu 15
martie 2005 acŃiunile BRD au fost incluse în indicele ROTX lansat la bursa de valori vieneză,
confirmare a importanŃei băncii în zona est-europeană.50

48
www.jurnalul.ro
49
www.kmarket.ro
50
www.cadranpolitic.ro
71
 CONCLUZII

Decizia de a investi în străinătate se bazează pe o analiză amănunŃită a factorilor locali,

care trebuie corelaŃi cu necesităŃile de rentabilitate ale agenŃilor economici şi intensitatea
riscului aferent operării într-un mediu străin. InvestiŃiile străine directe sunt realizate atunci
când există trei factori determinanŃi:
(1) avantaje specifice firmei care pot astfel compensa costurile suplimentare implicate
de acŃiunea într-un mediu străin sau dezavantajele ST faŃă de firmele locale;
(2) avantaje locale (piaŃa de desfacere, costuri reduse, infrastructura)
(3) posibilitatea de internalizare a acestor avantaje .
În procesul decizional de realizare a unei investiŃii în străinătate, ST procedează şi la o
analiză amplă a mediului din Ńara gazdă, urmărind aspecte ca stabilitatea economică şi politică,
funcŃionarea pieŃei, politica economică, regimul ISD, existenŃa unor resurse şi costul acestora,
stimulentele pentru investiŃii, eficienŃa administrativă etc.
SocietăŃile transnaŃionale, principalul vehicul al ISD, recurg la efectuarea de investiŃii în
străinătate în vederea obŃinerii unor avantaje care constau în: utilizarea unor resurse mai ieftine
cum ar fi forŃa de muncă sau materiile prime, desfacerea produselor pe piaŃa locală, accesarea
unor resurse sau active, ocolirea unor bariere tarifare sau netarifare care afectează schimburile
comerciale. Din analiza ISD, s-a remarcat că motivaŃia acestora s-a deplasat de la accesul la
resursele naturale şi reacŃia faŃă de protejarea pieŃelor naŃionale la considerente legate de
costuri şi eficienŃă precum şi de accesul la active strategice, inputuri de calitate (raportul
competenŃă/ costul forŃei de muncă) şi accesul la pieŃe liberalizate.
De fapt, această modificare motivaŃională este rezultatul schimbărilor care au afectat
economia mondială: liberalizarea comerŃului, intensificarea concurenŃei, dezvoltarea
tehnologiei informaŃiei şi comunicaŃiilor etc. ISD aduc avantaje nu numai ST ci şi economiilor
Ńărilor gazdă. ISD au contribuŃii importante la formarea capitalului, transferul tehnologic,
dezvoltarea capitalului uman, promovarea exporturilor, privatizarea şi restructurarea firmelor
cu capital de stat, generarea investiŃiilor interne. Trebuie menŃionat însă şi faptul că ISD pot
avea şi un impact negativ asupra economiei Ńării gazdă prin: eliminarea concurenŃei, generarea
de şomaj, dezechilibrarea balanŃei de plăŃi etc.
InvestiŃiile străine directe sunt de mai multe tipuri. Privatizările au Ńinut capul de afiş
mult timp, dar pe măsură ce nu mai rămân multe de privatizat, investiŃiile pe loc gol încep să
devină tot mai importante. O altă categorie o reprezintă privatizările în care investitorul străin a
investit mai mult după privatizare decât preŃul efectiv de achiziŃie (‘brownfield’). InvestiŃiile pe
loc gol sunt singurele care asigură creşterea locurilor de muncă încă de la început.
72
 Metodele de privatizare promovate de instituŃiile de stat implicate în acest proces
contribuie la atragerea de ISD. De fapt, privatizarea în masă şi privatizarea prin MEBO exclud
participarea investitorilor străini, adresându-se exclusiv autohtonilor. Vânzările directe şi cele
prin intermediul pieŃei de capital favorizează accesul investitorilor străini la procesul de
privatizare. Utilizarea diferenŃiată a metodelor de privatizare a afectat fluxurile anuale de ISD
atrase de România.
Pe lângă procesul de privatizare, preluările internaŃionale de firme locale se poate
realiza şi prin achiziŃionarea de firme private. Dezvoltarea pieŃei de capital este esenŃială atât în
procesul de achziŃionare a firmelor locale cât şi în procesul guvernării corporative.
Deşi piaŃa de capital românească dispune de o infrastructură modernă, este încă fragilă
şi vulnerabilă, punctele slabe fiind drepturile acŃionarilor, rolul consiliilor de administraŃie,
slaba informare a acŃionarilor, deci o guvernare corporativă slabă. Lipsa culturii economice,
nerespectarea legilor, slaba guvernanŃă corporativă şi abuzurile din justiŃie crează şi ele
neajunsuri investitorilor străini.
Şi în cazul României cele mai vizate sectoare pentru achiziŃii şi fuziuni sunt industria
prelucrătoare, serviciile financiare, IT, sectorul alimentar şi de băuturi. Pentru serviciile
financiare, există factori care ar trebui să determine intensificarea activităŃii de fuziuni şi
achiziŃii. Astfel, băncile europene vor continua să facă achiziŃii în regiune, deoarece se aşteaptă
creşteri semnificative în activitatea de asigurări de viaŃă, pensii private şi alte servicii
financiare destinate persoanelor fizice. Mai mult, numărul mare de bănci şi intensificarea
concurenŃei vor genera noi consolidări.
În concluzie, investitorii străini combină cumpărarea pachetelor de acŃiuni deŃinute de
instituŃiile cu sarcini de privatizare cu achiziŃionarea pachetelor de acŃiuni de pe piaŃa bursieră
(prin ofertă publică de vânzare sau cumpărare sau ordin de cumpărare), scopul fiind deŃinerea
unei poziŃii majoritare (nu şi în cazul fondurilor de investiŃii) sau declararea societăŃii închise şi
retragerea de la cota bursei. De asemenea, prin aceleaşi metode se are în vedere şi controlarea
altor societăŃi cu acelaşi obiect de activitate sau complementar (preluări orizontale şi verticale).
Activitatea de preluări internaŃionale s-a remarcat până la declanşarea crizei
internaŃionale printr-o tendinŃă de dezvoltare, atât la nivel global, cât şi pe teritoriul României.
Până în anul 2009, piaŃa preluărilor internaŃionale din România a înregistrat o puternică
dezvoltare pe măsură ce tot mai multe companii locale şi-au continuat consolidarea pe o piaŃă
din ce în ce mai competitivă, iar investitorii străini au fost din ce în ce mai atraşi de piaŃa
românească datorită calificării înalte a forŃei de muncă şi a costurilor reduse cu personalul.
După 2009, efectele crizei se resimt şi piaŃa fuziunilor şi achiziŃiilor se contractă.

73
 Ideea principală când vine vorba de fuziuni şi achiziŃii se bazează pe o aritmetică a
afacerilor care spune că din unu plus unu trebuie să rezulte trei, asta însemnând că respectivele
companii, lucrând împreună trebuie să fie mai puternice decât separat. Până la realizarea
acestui obiectiv, cele două echipe trebuie restructurate şi trebuie educate să lucreze în spiritul
aceleiaşi culturi organizaŃionale şi al aceloraşi valori, sediile, depozitele, linia de produs,
furnizorii trebuie să fie îmbinate într-o entitate care să funcŃioneze fără fisuri. Foarte important
este şi momentul fuziunii sau achiziŃiei şi alegerea corectă a companiei.
Dimensiunea companiei este de asemenea un motiv pentru a se lăsa achiziŃionată sau
pentru a fuziona cu altă companie. Acest motiv este legat tot de sinergie: firmele mici nu
rezistă pentru că nu fac faŃă costurilor, nu au forŃă de achiziŃie.
Nu toate achiziŃiile se încheie cu succes, unele eşuează chiar înainte de a se realiza,
altele în timpul procesului de integrare. Înainte de integrare, poate să eşueze datorită
mentalităŃii managerului care în România este şi acŃionar care trebuie să maximizeze valoarea
firmei şi manager care Ńine la scaunul lui. Aşa că intră într-un conflict intern: cum să fuzioneze
şi să conducă altcineva compania?
De multe ori, discuŃiile asupra valorii unei companii pot să oprească realizarea
achiziŃiei pentru că patronul care îşi iubeşte firma ca pe propria familie, este foarte mirat când
aude evaluarea de piaŃă, crede că merită mai mult şi renunŃă.
După achiziŃie se lovesc două culturi organizaŃionale diferite şi adesea firmele care
trebuie să fuzioneze sunt firme concurente. PercepŃia la nivelul liniei doi şi trei de angajaŃi este
negativă, oamenii care au fost loiali firmei au senzaŃia că au fost vânduŃi sau trădaŃi şi încep să
îşi caute de lucru. La achiziŃiile companiilor mici, problemele vin chiar din partea managerilor
care nu reuşesc să se adapteze la rigorile analizei de business. Foarte mulŃi manageri
acŃionează numai pe intuiŃie: îmi place, facem. În astfel de situaŃii trebuie să se vadă mai întâi
cifrele. La realizarea unei achiziŃii, intervine şi problema combinării brand-urilor, a păstrării
sau integrării identităŃii cunoscute de client pe piaŃă. Majoritatea companiilor alocă o perioadă
de trecere, în care cele două brand-uri sunt utilizate împreună, pentru a obişnui clienŃii cu noua
identitate. ExperienŃa conducerii unei achiziŃii presupune enorm de multă muncă şi multă
luciditate. Trebuie să se aibă răbdare, se realizează un plan şi în cazul în care 60-70% nu se
îndeplineşte la termenul stabilit, se pierde foarte mult. Dacă echipa care se ocupă de afacere nu
are răbdare şi nu se stăpâneşte când vede că anumite lucruri derapează şi dacă nu ştie să le
reghideze, atunci are foarte mult de pierdut. Este un proces destul de stresant şi pentru cei care
integrează şi pentru cei care sunt integraŃi.
Fuziunile şi achiziŃiile reprezintă o activitate ciclică. Când economia creşte, această
piaŃă creşte supradimensionat, iar când economia e în scădere, piaŃa de M&A scade şi mai tare
74
 Bibliografie

1. Bran Paul, Ionela Costică, RelaŃii financiare şi monetare internaŃionale, Editura Economică,
1999
2. Cojol Ana, Matei Mirela, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura UniversităŃii din
Ploieşti, 2006
3. Gaftoniuc Simona, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000
4. HorobeŃ Alexandra, Managementul riscului în investiŃiile internaŃionale, Editura All,
Bucureşti, 2003
5. Hurduzeu Gheorghe, AchiziŃii şi fuziuni de firme-cazuri celebre, Editura Economică,
Bucureşti 2003 ;
6. Hurduzeu Gheorghe, AchiziŃiile de firme pe piaŃa de capital, Editura Economică, Bucureşti
2002 ;
7. Iacovoiu Viorela, InvestiŃii străine directe între teorie şi practică economică, Editura ASE,
Bucureşti, 2009
8. Matei Mirela, InvestiŃiile străine directe. FuncŃii şi evoluŃii 1990-2000, ColecŃia România,
Editura Expert, Bucureşti, 2004
9. Mazilu Anda, TransnaŃionalele şi competitivitatea. O abordare est-europeană, Editura
Economică, Bucureşti, 1999
10. Miron Dumitru, Cristian Păun, Aspecte financiar-valutare ale relaŃiilor economice
internaŃionale, Editura ASE, Bucureşti, 2001
11. Moisiuc Constantin, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2002
12. Munteanu Costea, HorobeŃ Alexandra, FinanŃe transnaŃionale, Editura ALL BECK,
Bucureşti, 2003
13. Stancu Ion, FinanŃe, Editura Economică, Bucureşti, 2002
14. Stancu Ion, InvestiŃiile directe şi finanŃarea lor, Editura Economică, Bucureşti, 2003
15. Văcărel Iulian, RelaŃii financiare internaŃionale, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1995
16. Voinea Liviu, CorporaŃiile transnaŃionale şi capitalismul global, Editura Polirom, Bucureşti
2007 ;

www.petrom.ro
www.standard.ro
www.wall-street.ro
www.moneyline.ro
www.stiri.rol.ro
www.informatia.ro
http://rp.zp.ro/
www.jurnalul.ro
www.kmarket.ro
www.cadranpolitic.ro
www.capital.ro
www.ziua.net

75